Proiect realizat cu sprijinul: [611149]

Proiect realizat cu sprijinul:
AMBASADEI FRANȚEI DIN ROMÂNIA
FUNDAȚIEI ROMÂNE PENTRU COPII, COMUNITATE ȘI FAMILIE
ASOCIAȚIEI STEA
GHIDUL
MEDIATORULUI ȘCOLAR
ÎN ROMÂNIA
2012
HORS LA RUE
FRAN}ATERRE DES HOMMES CENTRUL
JUDETEAN DE RESURSE ȘI DE
ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ
DOLJ – ROMÂNIAAMBASSADE DE FRANCE
EN ROUMANIE

COORDONATORI
OLIVIER PEYROUX
ADRIANA MARIA ROTARU
ECHIPA DE LUCRU
HORS LA RUEOLIVIER PEYROUX
CJRAE DOLJ
ADRIANA MARIA ROTARU
MIHAI GRUIA
AU COLABORAT- MEDIATORI ȘCOLARI
MARIAN NEDELICĂ IONUȚ DOLOFAN2 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
PEYROUX, OLIVIER
Ghidul mediatorului școlar / Olivier Peyroux, Adriana Maria Rotaru,
Mihai Gruia; colab.: mediatori școlari Marian Nedelică, Ionuț Dolofan. –
Craiova: Reprograph, 2011Bibliogr.ISBN 978-973-671-316-3
I. Rotaru, Adriana Maria
II. Gruia, MihaiIII. Nedelică, MarianaIV. Dolofan, Ionuț
316.485.6:371

CAPITOLUL I
ANALIZA FENOMENULUI DE ABANDON ȘCOLAR
1. Ce este abandonul școlar?
Cadrul legal în vigoare nu oferă o definiție unitară a fenomenului de abandon
școlar. În ,,Raportul asupra stării învățământului, 2009”, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, consideră situația de abandon la nivelul uneiunități școlare ca find ,,diferența între numărul elevilor înscriși la începutul anului
școlar și cel aflat în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar”.
Raportată la situația individuală a unui elev, se poate declara situația de
abandon dacă elevul ,,nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din
învățământul obligatoriu, depășind cu mai mult de doi ani vârsta clasei
respective”, conform prevederilor Regulamentului de Organizare și Funcționare
a Unităților de Învățământ Preuniversitar.
Conform Legii Educației Naționale (Nr. 1/ 2011), până în anul 2020,
învățământul general de 10 clase este obligatoriu și cuprinde învățământul
primar (clasa pregătitoare și clasele I-IV) și gimnazial (clasele V- IX). Obligația dea frecventa cele 10 clase la forma cu frecvență, încetează la vârsta de 18 ani.
Se consideră că un elev este în situația de abandon școlar dacă nu
frecventează cursurile de zi ale unei clase din învățământul obligatoriu, șidepășește cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective. Elevul aflat în situația
de abandon școlar poate fi înscris, la cerere, în forme de învățământ seral, cufrecvență redusă sau la distanță. ( cf. Regulamentului de organizare și funcționare
a unităților de învățământ preuniversitar, Art. 68 alin. 5 ).
Calitatea de elev încetează în următoarele situații ( cf. Art.150 din
Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământpreuniversitar ):
a) la absolvirea studiilor învățământului obligatoriu, liceal, postliceal sau
profesional;
b) în cazul exmatriculării;c)în cazul abandonului școlar;
d) la cererea scrisă a elevului major/ a părintelui/tutorelui legal, caz în care
se consideră retras;
e) în cazul în care elevul înscris/ admis la învățământul secundar superior și
postliceal nu se prezintă la cursuri în termen de 20 de zile de laînceperea lor fără să justifice absențele. (Art. 150 lit. b) și d) nu se aplicăîn învățământul obligatoriu).GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 3

Raportul MECTS asupra stării învățământului în România , 2009, prezintă
următoarele valori pentru abandonul școlar:
Valoarea indicilor de abandon școlar variază în diferitele zone ale țării. Un
studiu efectuat în județul Dolj, relevă tendința de creștere constantă afenomenului, de la an la an. Pentru anul școlar 2009- 2010 se înregistrează ovaloare comparabilă cu datele de la nivel național. Situația comparativă privindabandonul școlar din județul Dolj în perioada 2005 – 2010 se prezintă astfel:
n2005 – 2006 = 1,47 %
n2006 – 2007 = 2,33 %
n2007 – 2008 = 2,25 %
n2008 – 2009 = 2,55 %
n2009 – 2010 = 2,38 %Indice Rata abandonului școlar la nivel național
Rural 2,2%
Urban 1,7%
Fete 1,7%
Băieți 2,2 %
Total 1,9%
Situația comparativă privind abandonul școlar din județul Dolj
pe cicluri de învățământ în perioada 2005-2010
Ciclu 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
primar 0,62 1,63 2,08 1,92 1,43
gimnaziu 2,25 3,0 3,4 3,43 3,39
liceu 0,79 0,98 1,17 1,57 1,72
liceu tehnologic
(fost SAM)3,99 7,3 2,83 5,5 4,824 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Raportat la mediul de rezidență se remarcă o pondere mai mare a cazurilor
de abandon școlar în mediul rural pentru ciclurile de învățământ primar șigimnazial.
Conform Raportul MECTS asupra stării învățământului în România , 2009,
76% dintre copiii în situație de abandon școlar sunt romi (79% din fete și 73%din băieți), iar dintre copiii romi declarați în situație de abandon școlar 54% suntfete. Mihai Neacșu (op. cit.1) apreciază că: ,, Accesul copiilor romi la sistemul de
învățământ este limitat. Una din 5 familii de romi nu își poate trimite copiii lașcoală din lipsă de îmbrăcăminte decentă. Lipsa actelor de identitate este folositădrept pretext pentru a nu da dreptul copiilor romi să urmeze o școală. Există școlicare refuză înscrierea copiilor romi, dacă părinții acestora nu au domiciliul stabilîn localitatea respectivă…. Obligați să muncească de la vârste fragede, pentru aasigura supraviețuirea familiei, copiii romi abandonează cel mai frecventșcoala .”Se apreciază că aproximativ 27% din populația de etnie roma fie nu a
urmat niciodată cursurile vreunei școli, fie a făcut-o doar pentru câțiva ani.
Deși gradul de alfabetizare la adulți este aproape complet la nivelul țării, în
rândul populației rome analfabetismul era estimat, la începutul perioadei detranziție, la 44% la bărbați și 59% la femei.URBAN RURAL
Ciclul primar 100 cazuri 1,20% 146 cazuri 1,65%
Ciclul gimnazial 219 cazuri 2,57% 387 cazuri 4,15%
Ciclul liceal 196 cazuri 1,78% 21 cazuri 1,35%
Ciclul liceal tehnologic
(fost SAM)102 cazuri 5,11% 28 cazuri 3,98%GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 5

6 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Participarea copiilor romi de vârstă preșcolară (3-6 ani) la grădiniță este mult
mai scăzută – 20 % decât a copiilor de aceiași vârstă, pe ansamblul populațieiRomâniei – 67% ( cf. Anuarului Statistic al României, 1999 ).
80% dintre copiii neșcolarizați sunt romi și doar 50% dintre ei merg regulat
la școală. 25% dintre cei cu vârsta de peste 10 ani nu mai merg deloc la școală.În privința nivelului de studii, doar 8, 9% dintre romi au absolvit studii medii și0,3% studii superioare. (C.Zamfir, M.Preda, op. cit. 5)

Un studiu privind abandonul școlar ( aprilie 2009 – aprilie 2010 ) realizat în 70
de comunități de romi din 77 școli, de către Agenția de Dezvoltare Comunitară,,Împreună” cu sprijinul UNICEF, a constat că la nivel național nu există date
oficiale despre abandonul școlar la romi. Dintre rezultatele acestei cercetărireținem:
2. Care sunt cauzele abandonului școlar?
În cadrul aceluași studiu ( realizat de Agenția de Dezvoltare Comunitară
,,Împreună” cu sprijinul UNICEF ) răspunsurile copiilor la chestionarele aplicate
au identificat ca principală cauză a abandonului școlar – sărăcia și lipsurile
materiale :
24% – lipsuri materiale20% – activități lucrative, îngrijire a fraților mai mici16% – rezultate nesatisfăcătoare (corijențe, repetenții multiple)12% – “ nu au mai dorit ” să meargă la școală
9% – din cauza părinților7% – motive de sănătate 4% – distanță mare față
de școală
Datele acestui studiu invali-
dează două mari stereotipuri, șianume: ,, Romii nu-și trimit copiii
la școală” și ,,Fetele rome se
căsătoresc devreme și de aceeaabandonează școala”.
91% dintre copii afirmă că
părinții îi încurajează să învețemai bine și doar 9% au abandonatșcoala din cauza părinților.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 7
„Educația de la egal la egal, mai mult decât un simplu concept”,
activități din cadrul programului „Școală după Școală”, Băilești,Noiembrie 2010

Atitudinea familiilor copiilor romi față de școală este prezentată în diagrama
următoare:
Ca o apreciere generală, abandonul școlar este o consecință a fenomenului
de neparticipare / nefrecventare a școlii. Cele mai frecvente cauze ale
fenomenului neparticipării la educație sunt:
a. la nivelul elevilor
nlipsa actelor de identitate;
nsituația materială precară, lipsa strictului necesar pentru a se încadracerințelor școlare;
nvolumul redus de cunoștințe dobândite de copii în mediul familial;
nproveniența din familii dezorganizate sau reconstituite din persoanedivorțate, sau fără tutore legal;
nfolosirea copiilor de către familii pentru diverse activități gospodărești;
ndiferența de vârstă față de vârsta normală a clasei în care se află înscriși;
ncăsătoriile premature, nașterea unui copil, părăsirea domiciliului părinților– concubinaj;
nlipsa deprinderilor pentru păstrarea manualelor școlare și dezinterespentru cultivareadeprinderilor deactivitate școlară;
nnecunoașterea limbiiromâne și dificultăți deîncadrare în programulde școală a copiilorromi.
npărăsirea de cătrecopiii romi a localității,pentru perioade lungide timp și însoțireapărinților în migrația înțară și în străinătate.8 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Activități de vară, Cerăt 2010Activități de vară, Cerăt 2010

b. la nivelul unității școlare
nlipsa coeziunii și a legăturii firești
dintre cadrele didactice și părinți;
ninsuficiența asistenței psiho-pedagogice și sociale, dată fiindproblematica specială a lucrului cuacești copii;
ninsuficiența materialelor didactice/dicționare /cărți care să vină însprijinul cadrelor didactice carepredau limba romani și careparticipă la educația incluzivă;
nprezența nesemnificativă aînvățătorilor și a educatoarelorcare cunoasc limba romani saucare sunt pregătiți pentrueducația incluzivă;
c. la nivelul comunității
nmarginalizarea copiilor proveniți
din medii dezavantajate socio-economic;
nlipsa interesului și a respectului părinților pentru educație/școală;
nslaba colaborare dintre toți factorii implicați în educație;
nslaba implicare și colaborare a comunității rome cu instituțiile de învățământ;
ninițiative precare din partea comunităților de romi pentru integrarea însocietate, pentru cunoașterea limbii române, pentru reconsiderareatradițiilor culturale;
nprezența nesemnificativă/ eterogenă a ONG-urilor la nivel local.
Analiza fenomenului de neparticipare la educație și respectiv, de abandon
școlar relevă următoarele aspecte:
lAccesul redus al copiilor la diferite forme de educație este generat de
incidența mai multor factori și circumstanțe:
nantrenarea copiilor în migrația externă/ internă a părinților;
nlipsa de instruire a părinților/ tutorilor legali pentru a înțelege importanțaînscrierii la grădiniță, în clasa/ grupa pregătitoare, la școală – a copiilor;
nprejudecățile și mentalitățile care împiedică /conduc la neparticiparea laeducația de tip școlar, în special a fetelor.
nstarea de sănătate fizică și psihică a copilului;
nsituațiile conflictuale apărute între copil/ părinți și colegi/ angajații unitățiișcolare;
nafilierea copiilor la așa numitele grupuri ’’găști de cartier’’GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 9
Familie în așteptarea lui Moș Crăciun, activitate din
cadrul unei campanii organizată de copii, profesori,autorități locale cu ocazia sărbătorilor de iarnăpentru a aduce spiritul Crăciunului și în casele celormai vulnerabile familii, Băilești, Decembrie 2011

lSlaba frecvență/ nefrecventarea/ abandonul școlar apare ca rezultat
direct al:
nnefrecventării grupelor de educație preșcolară, în special a claselorpregătitoare;
nnecunoașterea limbii române în cazul copiilor romi;
ndificultăților de deplasare până și de la școală, în comunitățile izolate;
nretragerii precoce din școală a fetelor roma.
lPregătirea necorespunzătoare și insuficiența numerică a cadrelor
didactice necesare unei educații incluzive eficiente:
ninsuficiența/lipsa profesorilor de sprijin și de limba romani în grădinițele
și școlile publice;
ncadrele didactice insuficient pregătite pentru a aborda diferențiatinstruirea copiilor din grupurile dezavantajate;
nlipsa experienței în integrarea acestor categorii de elevi, necunoaștereasuficientă a specificului acestui demers.
lOrganizarea și funcționarea instituțiilor/ comunităților implicate în
educația incluzivă:
nșcoli insuficient pregătite, neprimitoare/ inaccesibile copiilor;
nlipsa unor servicii locale de sprijin și consiliere a cadrelor didactice și afamiliilor;
nmarginalizarea în cadrul clasei/ școlii/ comunității a copiilor proveniți dinmedii defavorizate socio- economic;
ncolaborarea ineficientă a tuturor instituțiilor și a actorilor implicați înrezolvarea problemelor minoritarilor și a copiilor cu CES;
ninsuficienta atragere a ONG-urilor în rezolvarea problemelor specificegrupurilor dezavantajate.10 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv, Băilești, 1 Iunie 2011Eveniment sportiv, Băilești, 1 Iunie 2011

O analiză cumulativă a
cauzelor care stau la baza aabandonului ne prezintă în primplan situația economico-socială
precară a familiilor. La aceasta,
contribuie lipsa de educație a
părinților, fapt care afectează
participarea la educație acopiilor, prin generarea unuiclimat nefavorabil educație. În
mod special, pentru familiile deromi, putem lua în considerareși consecințele statutului
istorico-social și tradițional al
acestor etnici, cum ar fi:fenomenele de marginali-zare șiautomarginalizare, diferențelerasiale și culturale , segregarea
naturală și o anume tradiție negativă provenită din comunicarea insuficientă,
specifică comunităților izolate.
O altă cauză comună tuturor grupurilor de copii dezavantajați o constituie
gradul ridicat de ignoranță al familiilor lor privind relaționarea lor socială, și
în special, la familiile copiilor romi, un grad de ignoranță sanitară .
Se poate afirma că efectul acestor cauze de natură familială, este potențat
de cauzele provenite din mediul instituțional implicat în educația și protecția
acestor categorii de copii.
În acest sens, pot fi menționate:
nineficiența colaborării tuturor instituțiilor și a actorilor implicați în
rezolvarea problemelor copiilor proveniți din grupuri dezavantajate/ aleminorităților;
nnumărul redus / absența mediatorilor școlari ;
ninsuficiența atragere/ implicare a ONG-urilor în rezolvarea acestor
probleme;
nlipsa experienței unităților de învățământ în integrarea diferitelorcategorii de elevi, necunoașterea specificului acestui demers;
nformarea inițială deficitară a viitoarelor cadre didactice, din perspectiva
educației incluzive, cu accent pe dreptul la educație și participare a fiecăruicopil;
ninsuficiența pregătire și implicare a cadrelor didactice pentru eliminarea
consecințelor segregării și discriminării. Oferta de formare continuă înacest domeniu nu are o arie de cuprindere corespunzătoare; GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 11
„Prin labirintul cifrelor”, activități din cadrul programului
„Școală după Școală”, Băilești, Ianuarie 2011

nlipsa unui cadru oficial de realizare a schimburilor de experiență și bune
practici, necesare eficientizării procesului de integrare a copiilorminoritari, cu CES și/sau defavorizați;
ninconsecvență și inerție în luarea în considerare a cadrului legal în vigoare
privind obligativitatea implicării cadrelor didactice în asigurarea șanseloregale la educație tuturor copiilor.
La accentuarea fenomenului de abandon școlar pot fi identificate și cauze
intra – școală :
nstarea materială, dotarea unităților școlare din zonele izolate/
defavorizate;
nlipsa/ situația precară a mijloacelor de învățământ disponibile și a
materialelor didactice;
nabsența/ numărul redus de elemente de tehnică modernă de comunicare(calculatoare, internet, telefon, fax)
nnivelul slab de calificare și statutul cadrelor didactice ( suplinitori)
repartizați în școlile din zonele defavorizate.
Din analiza situațiilor de neparticipare la școală/ abandon școlar, reiese că în
zona urbană fenomenul poate fi cauzat și de influența cercului de prieteni asupracopilului, de atracțiile pe care orașul le exercită asupra acestuia. Abandonul înzona rurală este determinat de condițiile vieții rurale, de ajutorul pe care copiiitrebuie să-l dea părinților în muncile agricole. Antrenarea copiilor în diferiteforme de câștig este încurajată de către familie, datorită faptului că aduce oameliorare a situației economice a familiei pe termen scurt.
3. Care sunt consecințele abandonului școlar ?La nivel individual, abandonul școlar generează reducerea șanselor, chiar
imposibilitatea finalizării studiilor, în condițiile în care au depășit cu mai multde 2 ani vârsta limită pentru școla-rizarea normală, sau dacă au împlinit 18 ani.12 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

CAPITOLUL II
MEDIATORUL ȘCOLAR
1. Ce este mediatorul școlar?
Profesia de mediator școlar a fost introdusă experimental în România în anii
’90, prin intermediul unor proiecte derulate în sectorul ONG, cu scopul de afacilita accesul la educație al copiilor proveniți din grupuri defavorizate. Dacă înperioada 1990 – 2000 a fost considerat un ,, implant ”, (după Ghe. Sarău, op.cit.1) ,
în cadrul unor proiecte de școlarizare ( alfabetizare și recuperare școlară ) realizate
de partenerii străini, mediatorii școlari sunt în prezent resurse umane deosebit
de importante în procesul educațional, adevărate ,, instituții ”, și nu ,, simpli
oameni de legătură ” între comunitate și școală. Aceasta poziție a fost promovată
și dezvoltată în special prin activitățile programelor PHARE RO 0104.02 ,, Acces
la educație pentru grupurile dezavantajate, cu focalizare pe romi ” (2002 – 2010).
Începând cu anul 2000 se înregistrează numeroase inițiative legislative,
menite să confere mediatorului școlar statutul cuvenit:
nRecomandarea nr. 4/2000 a Consiliului de miniștrii ai educației al ConsiliuluiEuropei, menționează necesitatea numirii de mediatori școlari în unitățile
școlare cu elevi romi;
nFișa de lucru a mediatorului școlar rom , elaborată de inspectorii pentru
problemele educaționale ale romilor, la Tulcea, în 15-17 martie 2000;
nFișa de lucru a mediatorului școlar rom , elaborată de CEDU 2000 +,
împreună cu cadrele didactice participante la seminarul din iulie 2000, laSinaia, având labază, fișaconcepută deinspectorii școlariromi.
În perioada, 2000-
2001, prin proiectul
educațional PHAREpentru categorii dezavan-tajate de elevi , MECT a
elaborat și a introdus înCOR (Clasificarea ocupa-
țiilor din România), cuîncepere din 2001,GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 13
„Suntem o echipă”, beneficiari ai programului„Suntem o echipă”, beneficiari ai programului
„Școală după Școală”, Băilești, Ianuarie 2011„Școală după Școală”, Băilești, Ianuarie 2011

funcția didactică auxiliară de mediator școlar . Încadrarea actuală în COR a
funcției de mediator școlar este: Mediator școlar, Subgrupa majoră 33, Grupa
minoră 334, Grupa de bază 3340, Nivel de instruire: 3 (studii medii saupostliceale).
Cadrul legislativ care face referire la mediatorul școlar s-a îmbogățit și
diversificat, după cum urmează:
n2001 , Ordinul INS (Institutul Național de Statistică) nr. 273/ 2001;
n2002 , Ordinul MMSS (Ministerul Muncii și Solidarității Sociale) nr. 270/2002;
n2002 , Ordin 601/26 nov. 2002 privind actualizarea activităților din economia
națională CAEN, Emitent: INS (publicat în M Of. nr. 908/13 dec. 2002);
n2002, HG 844/31 iul. 2002, privind aprobarea nomenclatoarelor ocupațiilor,
meseriilor și specializărilor pentru care se asigură pregătirea profesională prinînvățământ preuniversitar, precum și durata de școlarizare, publicată în MOfnr. 625/23 august 2002);
n2003 , Ordinul MMSSF (Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei) nr.
338 din 16 iulie 2003 și Ordinul 334 al INS/18 iul. 2003 privind completareaCOR, poz. 206 și 153, (v. MOf nr.543/29 iul. 2003);
n2004 , HG 721/14 mai 2004, menționarea specializării de mediator școlar,
nivel mediu;
n2005 , Ordinul nr. 5418/08.11.2005 privind aprobarea Regulamentului de
organizare și funcționare a Centrelor județene/al Municipiului București deresurse și de asistență educațională (CJRAE/ CMBRAE), art. 9,,servicii de
mediere școlară , prin mediatorii școlari ” – și ,,art. 14 (1) Statul de funcțiuni –
posturi didactic – auxiliare: mediatori școlari , asistent social, secretar,
contabil, documentarist ”;
n2007 , Ordinul MECT nr. 1539/19 iul. 2007 privind normele de încadrare și de
activitate ale mediatorului școlar (publicat în M.Of.R. nr. 670/1.X.2007);
n2008 , Notificarea nr. 25.436/28 ianuarie 2008 cu precizările MECT privind
încadrarea mediatorului școlar;
n2008 , Ordinul MMFES (Ministerul Muncii, Familiei și al Egalității de Șanse) nr.
397/ 2008 și Ordinul INS nr. 451/2008
nOrdonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acordaîn anul 2008 personalului din învățământ, Anexa 3, poz. 281 (Mediator școlarII) și poz. 282 (Mediator școlar debutant).
n2011 – Legea Educației Naționale nr. 1
În selecția mediatorilor școlari, s-au stabilit o serie de criterii, cele mai
importante fiind:
nabsolvirea unui nivel de studii medii – de preferat persoana cu cele mai multestudii din comunitatea respectivă;
nrecunoașterea și acceptarea mediatorului propus de către comunitatea locală.14 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Aceste criterii au avut în vedere mediatorul ca model la nivelul comunității ,
un exemplu demn de urmat, și totodată o certificare a recunoașterii și acceptăriilui de către comunitate.
2. Care sunt atribuțiile și responsabilitățile mediatorului școlar?
Mediatorul școlar acționează ca agent al comunității în relație cu școala,
reprezintă comunitatea în școală și școala în cadrul comunității, conformdescrierii ocupației din cadrul standardului ocupațional oficial. Sarcina principalăa mediatorului școlar este să sprijine participarea tuturor copiilor din comunitatela învățământul obligatoriu, prin încurajarea implicării părinților în educațiacopiilor și în viața școlii și prin facilitarea cooperării între familii, comunitate șișcoală. Mediatorul școlar este angajatul și subordonatul unităților de învățământpreuniversitar, sau al centrelor de resurse și de asistență educațională, înființateși organizate conform Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 5418/2005.Angajarea mediatorului școlar se face la solicitarea școlii și/sau a comunității, lapropunerea inspectoratelor școlare județene/al municipiului București, lacererea autorităților publice locale, a organizațiilor guvernamentale și non-guvernamentale. Îndrumarea metodologică a activității mediatorului școlarrevine centrului județean de resurse și de asistență educațională, iarcoordonarea și monitorizarea activității acestuia conducerii unității/unităților deînvățământ preuniversitar în care mediatorul își desfășoară activitatea.Mediatorul școlar colaborează cu personalul unității de învățământpreuniversitar, cu consiliul părinților și cu alte structuri asociative ale părințilorrecunoscute de către unitatea de învățământ preuniversitar, cu autoritățile localeși județene, cu organizații non-guvernamentale și alți parteneri ai unității deînvățământ preuniversitar, care au ca scop creșterea gradului de participare laeducație și îmbunătățirea calității serviciilor educaționale oferite de școalăcomunității. Mediatorul școlar face parte din comunitatea școlară, înțelege șiGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 15
Activități de vară, Băilești, 2011Activități de vară, Băilești, 2011

vorbește limba comunității, este absolvent de liceu – filieră vocațională – profil
mediator școlar – sau absolvent al unui curs autorizat de formare profesională,specializarea mediator școlar.
Competențele necesare exercitării profesiei de mediator școlar sunt:
ncompetențe fundamentale: planificarea activității, munca în echipă,
dezvoltarea profesională, și utilizarea PC;
ncompetențe generale: comunicarea și rezolvarea de conflicte ;
ncompetențe specifice: dezvoltarea parteneriatului școală-comunitate,
consilierea familiilor /categoriilor sociale dezavantajate privind rolul șiimportanța școlarizării copiilor, aplicarea practicilor incluzive, depășireadificultăților emoționale și comportamentale ale copiilor cu nevoi speciale,asigurarea respectării drepturilor copilului, promovarea limbii, tradițiilorși obiceiurilor comunității în școală.
În fișa de post inclusă în Catalogul Ocupaților din România COR (2001) sunt
prevăzute următoarele atribuții și responsabilități:
Mediatorul școlar

najută la colectarea datelor despre toți copiii din comunitate de vârsta
școlarizării obligatorii și la înregistrarea acestor date în documentele pusela dispoziția conducerii școlii și a inspectoratului școlar;
nidentifică, prin studiul acestor date și prin contacte regulate cu părinții șicu autoritățile locale, probleme referitoare la școlarizarea copiilor,prevenirea abandonului școlar și continuarea studiilor corespunzătoareposibilităților și aptitudinilor copiilor din comunitate;
ncontribuie, alături de asistenții și lucrătorii sociali și reprezentanții autoritățilorlocale, prin informare și medierea comunicării, la asigurarea respectăriidrepturilor copilului din comunitate, în special a dreptului la educație;
nmediază comunicarea familiilor cu copii în situații de risc, cu sistemul deasistență socială, în vederea obținerii drepturilor sociale conform legii,pentru a reduce neparticiparea școlară datorită excluziunii sociale;
nfurnizează date necesare recenzării corecte a copiilor inclusiv a celormigranți;
nfacilitează atragerea copiilor cu dificultăți de participare în activitățile deeducație preșcolară;
nacordă consiliere, îndrumare și informații părinților în scopul motivării șiîncurajării participării acestora la viața școlii și a formării competențeloreducaționale și de comunicare;
nangrenează părinții în educația copiilor și în viața școlii și sprijină școala îndesfășurarea activităților extrașcolare cu implicarea părinților;
noferă informații școlii pentru întocmirea de informări, rapoarte șidocumente referitoare la probleme ale copiilor de vârstă școlară;16 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

nse informează și se instruiește, inclusiv în limba comunității respective, cu
privire la facilitățile și oportunitățile educaționale destinate copiilor șitinerilor, și asigură diseminarea acestor informații către toți copiii, tineriiși părinții acestora din comunitatea din care face parte;
nidentifică copii și tineri din comunitate cu aptitudini pentru continuareastudiilor, în special pentru a deveni cadre didactice și mediatori în serviciulcomunității, și le oferă sprijin și îndrumare, inclusiv prin mediereainteracțiunii acestora cu autoritățile educațio-nale;
nsprijină cadrul didactic – eventual prin intermediere în limba comunitățiirespective- în comunicarea cu clasa și părinții, pentru facilitarea procesuluide învățământ.
Această fișă de post a fost elaborată din perspectiva exclusivă a e relației romi
– părinți, elevi – școală (cadre didactice, elevi), principala sarcină a mediatoruluifiind să faciliteze relația comunității de romi cu școala.
Ordinul MECT nr. 1539/19 iul. 2007 (publicat în M. Of. R. nr. 670/1.X.2007 )
prezintă în cap. III, art. 9 Fișa cu atribuțiile mediatorului școlar
, care extinde și
flexibilizează sarcinile acestui post didactic auxiliar:
nfacilitează dialogul școală – familie – comunitate;
ncontribuie la menținerea și dezvoltarea încrederii și a respectului față de
școală în comunitate și a respectului școlii față de comunitate;
nmonitorizează copiii de vârstă preșcolară din comunitate care nu suntînscriși la grădiniță și sprijină familia/susținătorii legali ai copilului îndemersurile necesare pentru înscrierea acestora în învățământul preșcolar;
nmonitorizează copiii de vârstășcolară, din circumscripțiașcolară, care nu au fost înscrișiniciodată la școală, propunândconducerii școlii soluții optimepentru recuperarea lor șifacilitând accesul acestora laprogramele alternative deînvățământ (înscrierea înînvățământul de masă lacursuri de zi sau la cursuri cufrecvență redusă, includerea înprogramul A doua șansă etc.);
nsprijină organizarea de
programe – suport pentruîmbunătățirea performanțelorșcolare (programe deGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 17
Eveniment sportiv – activități de vară,Eveniment sportiv – activități de vară,
Craiova, August 2010Craiova, August 2010

recuperare, programe de intervenție personalizată, programe tip „ Școala
de după școală ” etc.);
ncolectează datele statistice relevante pentru monitorizarea accesului la
educație și menținerea copiilor în sistemul educațional obligatoriu;
nasigură actualizarea bazei de date despre copiii aflați în pericol de abandonșcolar, monitorizează situația școlară și activitatea extrașcolară a acestora,încurajând participarea lor la educație;
nconsemnează cu acuratețe și obiectivitate problemele educaționale saude altă natură care au efect asupra participării la educație a copiilor dincomunitate, informând familiile despre rolul școlii și despre prevederilelegale referitoare la participarea copiilor la educație;
ntransmite școlii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificăriisoluțiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educație al copiilor;
ncontribuie la deschiderea școlii către comunitate și la promovareacaracteristicilor etnoculturale în mediul școlar, prin implicarea înorganizarea de activități cu părinții/alți membri ai comunității, organizareade activități cu dimensiune multiculturală, organizare de activitățiextracurriculare, etc.;
nmonitorizează și încurajează prezența elevilor la orele din cadrulprogramelor alternative, suplimentare/de sprijin;
nsprijină elaborarea planului de desegregare școlară și implementareaacestuia, prin colaborare cu conducerea școlii;
ninformează autoritățile responsabile despre eventualele încălcări aledrepturilor copilului și sprijină demersurile acestora pentru soluționareasituațiilor respective. 18 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv – activități de vară,Eveniment sportiv – activități de vară,
Craiova, Iulie 2010Craiova, Iulie 2010

MECT a emis Notificarea nr. 25.436/28 ianuarie 2008 cu precizări privind
încadrarea mediatorului școlar, în care se arată:
,,1. Angajarea mediatorilor școlari se face la unitățile școlare care necesită
servicii de mediere școlară, cu avizul Inspectoratului Școlar Județean / alMunicipiului București și cu încadrarea în numărul de posturi repartizate de MECTjudețului / Municipiului București, pentru învățământul preuniversitar.
2. Salarizarea mediatorilor școlari se face în conformitate cu legislația
salarizării personalului didactic auxiliar, în vigoare.
3. Normarea acestor posturi este de competența ISJ /ISMB.”În Legea Educației Naționale nr. 1/ 2011 mediatorii școlari se constituie în
personal didactic auxiliar și în acest moment, se regăsesc următoarele situații:
Mediatorii școlari sunt încadrați:
nprin Centrele Județene/al Municipiului București de Resurse și de
Asistență Educațională (CJRAE), finanțate de Consiliile Județene/ alMunicipiului București
nprin angajarea de către Consiliul Local/Județean de care aparțineunitatea școlară pentru care se asigură servicii de mediere școlară;
nprin finanțare acordată de ONG-uri și de grupuri de inițiativă locale, înbaza colaborării acestora cu CJRAE și ISJ/ISMB.
3. Cum se formează profesional mediatorul școlar?
La 1 septembrie 2010 erau formați în total
796 mediatori școlari de către
MECTS și partenerii săi ( Agenția Națională pentru Romi/ ANR, UNICEF, Amare
Rromentza ). Procesul de formare a început
în cadrul Programului PHARE al MECTpentru categorii dezavantajate de elevi, cufocalizare pe romi, (2002 – 2010), cu 389
mediatori școlari formați. Prin acest proiect,
formarea mediatorilor școlari s-a realizat de
Colegiul Național Pedagogic „GheorgheLazăr” din Cluj-Napoca, care a acreditat șicertificat cursul, conform standardelorocupaționale naționale și europene.
În anul 2006, Organizația ,,Amare
Rromentza” a inițiat pregătirea a 20 de
mediatori școlari romi proveniți din 5 județe
– Bacău, Buzău, Călărași, Cluj, Iași.
În anul 2007, Direcția Generală
Învățământ în Limbile Minorităților și Relațiacu Parlamentul din cadrul MECT a format179 mediatori romi în parteneriat cu ANR.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 19
Activități de vară,Activități de vară,
Băilești 2010Băilești 2010

În iunie 2009, MECTS, prin Direcția Generală
Învățământ în Limbile Minorităților și Relația cuParlamentul, a format, în parteneriat cuReprezentanța UNICEF în România, alți 60 de
mediatori școlari , care lucrau în școli, dar nu
fuseseră încă pregătiți în acest scop.
În 2010 au fost formați 120 de mediatori
școlari de Direcția Generală Învățământ în
Limbile Minorităților, Relația cu Parlamentul șiSindicatele din cadrul MECTS, cu finanțare și înparteneriat cu Reprezentanța UNICEF înRomânia.
Procesul de formare a mediatorilor școlari
trebuie să dobândească un caracter continuu,pentru a se forma și dezvolta competențeinterculturale și modalități practice prin care
mediatorii să învețe ,, să redevină romi și, la rândul lor, să aibă capacitatea să îi
învețe și pe ceilalți să devină romi ”.
Mediatorul trebuie să exercite rolul coagulant al coeziunii care să conducă la
cooperare între romi și români (părinți și elevi), și între comunitate (români șiromi) și școală.
Formarea mediatorilor trebuie să cuprindă o componentă importantă de
pregătire metodică, pentru a facilita întocmirea documentelor specifice activitățiisale: planificări, rapoarte, scriere de proiecte.
4. Care este activitatea propriu-zisă a mediatorului școlar ?
Activitatea mediatorului școlar se desfășoară atât pe parcursul celor două
semestre școlare cât și pe perioada vacanțelor. La începutul fiecărui an școlar/semestru, pe baza cunoașterii comunității, a copiilor, a specificului unității școlare,mediatorul își elaborează propriul plan de activitate cu următoarea structură:
nanaliza SWOT ( puncte tari/ puncte slabe/ oportunități/ amenințări) a
situației de început de an școlar / semestru
nobiectivele / țintele strategice ale activității
nscopul activității
nplanul operațional cu următoarea rubricație:
Nr.
crt.1.
Funcții
manageriale
Obiective
specifice2.
Activități/
acțiuni3.
Responsabil4.
Resurse5.
Orizont
de timp6.
Indicatori
de
performanță7.
Observații20 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Craiova, 1 Iunie 2009Craiova, 1 Iunie 2009

1. Funcțiile manageriale ale mediatorului școlar sunt:
1.proiectarea , având ca obiective:
a. facilitarea dialogului școală- familie – comunitate; b. sprijinirea organizării de programe suport pentru îmbunătățirea
performanțelor școlare;
c. sprijinirea elaborării și implementării planului de desegregare
școlară;
2.organizarea , cu obiectivele:
a. eficientizarea activității de mediere;b. organizarea – în vederea atingerii finalităților propuse;c. extinderea și eficientizarea parteneriatului cu ONG-uri sau cu
diverse fundații;
3. operaționalizarea activității, cu obiectivul :
a. organizarea activității în vederea atingerii standardelor și
finalităților;
4.monitorizarea, evaluarea, controlul cu obiectivul:
a. eficientizarea activității prin identificarea punctelor tari /slabe
5.motivarea, implicarea, participarea cu obiectivele:
a. stimularea mediatorilor școlari;b. creșterea gradului de implicare și responsabilizare;
6.formarea și dezvoltarea profesională cu obiectivele:
a. creșterea nivelului competențelor profesionale, personale;b. creșterea eficienței și calității activității;
7.formarea grupelor, dezvoltarea echipelor de lucru cu obiectivele:
a. dezvoltarea spiritului de echipă;b. îmbunătățirea climatului și a relațiilor interpersonale;
8.negocierea și rezolvarea conflictelor cu obiectivele:
a. utilizarea negocierii ca mijloc de optimizare a activității;b. promovarea medierii în conflictele interpersonale;
9. comunicarea și informarea cu obiectivele:
a. asigurarea fluxului informațional;b. eficientizarea comunicării; c. conștientizarea opiniei publice și a factorilor locali asupra
incluziunii și integrării;
10. parteneriatele cu obiectivul:
a. inițierea și extinderea parteneriatelor.
Pentru fiecare funcție / obiectiv se prevăd activități sau acțiuni (2), se fixează
responsabilității (3), se precizează resursele necesare (4): materiale,
informaționale, umane, orizontul de timp (5) – când se desfășoară, cât durează
– și indicatorii de performanță (6), respectiv rezultatele măsurabile .GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 21

Vor fi planificate atât
activități desfășurate cu elevii,cu părinții, cu cadrele didacticecât și cele desfășurate încomunitate.
În activitatea mediatorului,
raportul
este o formă de
comunicare scrisă cu caracterpreponderent informativ.Raportul poate fi solicitat desuperiori, poate fi redactat decătre mediator în urma uneiîntâlniri, deplasări, activitățidesfășurate în comunitate. La sfârșitul unui semestru / an școlar, mediatorultrebuie să redacteze un raport informativ pe care să îl prezinte directoruluiunității școlare, coordonatorului metodic, inspectorului școlar pentru minoritățiși autorităților locale. În întocmirea lui. datele obținute trebuie sintetizate șiordonate riguros, pentru a reda cât mai corect și complet informația. Stabilireaclară a adresabilității raportului (cui îi este destinat), determină redactareaacestuia. În funcție de aceasta se va stabili cât de ,,tehnică” va fi prezentarea,(terminologie si limbaj specific), respectiv se va urmări să fie adaptată la nivelulde pregătire și înțelegere a cititorului.
Raportul despre o activitate / deplasare desfășurată
trebuie să conțină:
no secțiune introductivă care să prezinte cadrul general al informației
raportate ( cine, ce, unde, când, cum, cu ce instrumente/ surse a obținut
informațiile);
nmaterialul faptic, ce s-a înregistrat/ constatat/ întâmplat;
no secțiune concluzivă, care să prezinte rezultatele, constatările,recomandările, măsurile ce trebuie luate. Raportul poate fi însoțit de oanexă cu planul de măsuri propuse pentru situația raportată.
Raportul de sfârșit de semestru/ an școlar
, în cazul în care nu există o formă
prestabilită la nivel local, poate să conțină următoarele informații:
nO analiză SWOT a activității ( puncte tari, puncte slabe, oportunități,
amenințări )
nPrezentarea obiectivelor planificate.
nPrezentarea activităților desfășurate ( în succesiune cronologică ).
nParticiparea la activități metodico – științifice (ateliere de lucru, seminarii,
cursuri, dezbateri, întâlniri metodice, etc.)
nParteneriate, proiecte, programe realizate.
nMarketing/ promovare, diseminarea rezultatelor
nConcluzi, propuneri. 22 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Sesiune de formare Mișcare Joc și Sport,Sesiune de formare Mișcare Joc și Sport,
Craiova, Mai 2010Craiova, Mai 2010

Mediatorul va monitoriza permanent frecvența elevilor la școală, cu atenție
specială acordată elevilor care provin din familii defavorizate (cu mulți copii, cupărinții plecați la muncă în străinătate, cu cerințe educative speciale, etc.).
Săptămânal va înregistra absențele elevilor prin consultarea cataloagelor de
la secretariatul unității școlare și cu ajutorul informațiilor obținute de la cadreledidactice.
Va planifica vizite la domiciliul elevilor care au înregistrat mai multe absențe,
pentru a analiza situația și pentru a propune măsurile remediale potrivite.
Mediatorul are obligația să cunoască toți copii din comunitate pentru a putea
identifica problemele cu care se confruntă aceștia și pentru a putea inițiaprograme/ măsuri necesare rezolvării acestora. În acest scop, mediatorul trebuiesă dețină informații corecte și exacte nu numai despre drepturile și serviciile
educaționale disponibile ci și despre cele sociale, medicale, juridice.
Activitățile planificate trebuie să implice părinții în unele proiecte ale școlii
(amenajarea unor spații de joacă, pentru activități sportive, zugrăvirea sau la
curățenia înainte de începerea anului școlar sau a semestrului, pregătirea unorserbări, evenimente, etc. ).
Mediatorul va organiza periodic
(cel puțin două / semestru) ședințele
cu părinții sub forma unor dezbateri
care să își propună să găsească soluțiipentru a crea un mediu școlar mai bun.Întâlnirile cu părinții trebuie să aibăteme legate de regulile școlare,
frecvența copiilor, performanțașcolară, relațiile cu cadrele didactice,igiena personală și școlară, securitateacopiilor.
În comunitate, mediatorul poate
participa la / iniția întâlniri cu caracter
informal , însă acestea nu trebuie să le
anuleze pe celelalte care trebuie să sedesfășoare regulat, la școală. GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 23
Eveniment sportiv – activități de vară,Eveniment sportiv – activități de vară,
Craiova, Iulie 2010Craiova, Iulie 2010Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
București, Octombrie 2010București, Octombrie 2010
Eveniment sportiv – activități de vară,Eveniment sportiv – activități de vară,
Craiova, August 2010Craiova, August 2010

Mediatorul are misiunea de a asigura o relație egală între părinți și cadrele
didactice, pentru că ambii, în forme diferite, contribuie la educația elevului.
În activitățile culturale promovate de mediatorii școlari trebuie să primeze
abordarea interculturală, care afirmă egalitatea dintre culturi. Trebuie renunțatla modelul în care elevii romi cântă și dansează, iar ceilalți elevi, neromi, recităpoezii, interpretează scenete de teatru etc.. Astfel se poate elimina stereotipulcare se referă la faptul că romii sunt doar cei mai buni dansatori și cântăreți.Activitățile cu caracter intercultural presupun implicarea ambelor grupuri / etnii/în activități de același tip. Aceste activități pot contribui la creșterea stimei desine etnică a celor implicați, romi sau neromi, și îi obișnuiesc pe participanți cudiversitatea, ceea ce poate stimula o mai bună relaționare și acceptare bazatăpe cunoaștere.
În activitatea curentă, mediatorul școlar folosește:
ninstrumente birotice pentru colectarea de date, editarea de documente,
comunicare (calculator, imprimantă, telefon/ fax, aparate de înregistrare-reportofoane);
nmateriale de specialitate (ghiduri, chestionare, fișe, formulare).
5. Care sunt factorii cu care colaborează mediatorul școlar?
Mediatorul școlar trebuie să cunoască faptul că soluționarea reală a
problemelor multiple cu care se confruntă educația copiilor dezavantajați socialși în special, a copiilor proveniți din comunitatea romă poate fi realizată princonstituirea unor adevărate parteneriate între instituțiile interesate în educațieși a factorilor implicați în educație. În acest cadru de colaborare trebuie săparticipe: 24 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Constituirea acestor parteneriate este necesară pentru că:
nexistă factori sociali care pot prelua responsabilități la nivel local în
domeniul educațional;
neducația oferită în școală nu este întotdeauna suficientă, ea trebuiecompletată de alți factori sociali și educaționali;
nșcoala trebuie racordată și ancorată la realitate;
npunerea în acord a unor principii și valori comune pentru toți factoriiresponsabili cu educația în vederea unui punct de vedere coerent, unitarși echilibrat.
În promovarea acțiunilor în parteneriat, valorile fundamentale comune sunt:
multiculturalitatea, toleranța, civismul, cooperarea, comunicarea, democrația,umanismul. Principiile care stau la baza formării unui parteneriat școală –
comunitate sunt:
nrespect pentru sine, lege, normă, morală;
nintegrarea socială păstrând specificitatea;
ndeschiderea spre schimbare, nou, dezvoltare, creativitate;
npromovarea toleranței, pluralismului, multiculturalității, acceptării
reciproce;
nîncurajarea dialogului, transparenței, comunicării, cooperării;
nrespectarea principiilor intercultural, dezvoltând civismul și patriotismul;
nrespectarea drepturilor omului, a libertății și egalității șanselor.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 25
Activități din cadrul programului „Școală după Școală”,Activități din cadrul programului „Școală după Școală”,
Băilești, Ianuarie 2011Băilești, Ianuarie 2011

6. Ce rol au factorii implicați?
Fiecare dintre factorii implicați în acest parteneriat are roluri bine
determinate.
1. Școala, prin funcțiile și atribuțiile sale, trebuie să se comporte ca un sistem
dechis aflat în legătură cu mediul extern – comunitatea. Școala dispune de oserie de resurse pentru a construi parteneriate: umane, materiale, financiare,informaționale și de timp. Pentru a fi un partener activ, școala trebuie săîndeplinească anumite condiții:
nsă fie racordată la schimbarea social – economică;
nsă promoveze un set de valori democratice și de acțiuni care să asigure
îndeplinirea acestora;
nsă creeze un mediu prietenos, capabil să ușureze orientarea și promovareafiecărui copil;
nsă își asume un rol activ în societate;
nsă inițieze și să susțină parteneriate educaționale.
Mediatorul școlar este, de regulă, recomandat pentru angajare și de către
unitatea/ unitățile școlare pe care le va deservi. Acest statut determină rolul deliant al mediatorului între școală și comunitate, respectiv școală și familiilecopiilor. El trebuie să comunice permanent cu cadrele didactice din școală, săinformeze periodic (prin rapoarte semestriale/ anuale) conducerea școlii despreactivitatea sa.
Relația dintre mediatorul școlar și școală presupune:
2. Familia este definită ca un microgr up alcătuit din persoane unite prin
legături de căsătorie, sânge sau adopție. În raport cu alte grupuri, familia secaracterizează prin:
nroluri specifice între membrii săi;
nfactori specifici care influențează pe fiecare dintre membrii;
nfuncții particulare în domeniul perpetuării speciei, educației, susținerii
membrilor;
neducație reciprocă la nivelul familiei.26 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Fiecare familie are un model propriu de existență, proprile criterii valorice,
norme și comportamente provenite din educația membrilor, caracteristicipersonale, influența mediului. În cadrul unei familii tradiționale există:
nroluri clasice, general valabile;
nrelații standard între membrii;
nnorme și roluri clare pentru fiecare membru;
nsituații tip pentru viața de familie;
nrețete tip pentru diferite situații generale sau particulare.
Cunoașterea și înțelegerea unei familii cu care colaborează mediatorul școlar
într-o rețea de sprijin presupune:
nidentificarea trăsăturilor particulare ce o definesc în raport cu alte
microgrupuri;
ndepistarea trăsăturilor specifice acelei familii;
nstabilirea statutului pe care îl are elevul în cadrul familiei sale;
nstabilirea beneficiilor integrării acelei familii în rețea.
În realizarea rețelelor de sprijin din care să facă parte familia pot apărea
bariere și disfuncții:
npresiunea timpului și a problemelor curente;
nexistența familiilor dezorganizate sau social defavorizate;
nsituația materială precară a unor familii;
ninteresul limitat față de educația copiilor la unii părinți;
ncomunicarea slabă între școală și familie.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 27
Activități din cadrul programului
„Școală după Școală”,Ostroveni, Noiembrie 2011

Pentru atragerea familiei într-o rețea-suport, mediatorul școlar trebuie să
aibă în vedere următoarele priorități:
nimplicarea efectivă în atragerea familiilor în rețea;
npermanentizarea și diversificarea informării părinților cu privire la
activitățile școlii;
natragerea părinților în activități educative împreună cu elevii;
norganizarea unor activități comune părinți – elevi;
nformularea unor oferte explicite de colaborare;
nconstituirea unor asociații ale părinților;
noferirea de servicii părinților.
Sprijinul oferit de familie se poate concretiza prin:
nparticiparea la activități de întreținere și renovare a școlii;
norganizarea unor activități gen- serbări, momente festive, acțiuni în folosul
comunității;
nparticiparea la ședințele cu părinții;
nobținerea unor sponsorizări.
Există părinți care resping prin atitudine și comportament orice formă de
colaborare. Lucrul cu familiile dificile poate fi eficientizat prin utilizareaurmătoaror strategii:
nidentificarea punctelor tari și a punctelor slabe în comunicare;
nidentificarea tipurilor de persoane care generează de regulă dificultăți și a
cauzelor care generează impasul;
nidentificaea unor soluții aplicate cu succes altă dată;
nrecurgerea la ajutorul altor mediatori școlari sau al specialiștilor (consilierieducativi, psihologi, asistenți sociali);
nexersarea unor abilități de comportament.
3. Autoritatea administrației locale (consiliile județene/ al municipiului
București, prefectura, consiliile locale, primăriile) este nodul principal al uneirețele de sprijin pentru că este implicată în dezvoltarea și managementul școlii,prin reprezentanții săi înconsiliul de administrație alșcolii și prin alocarea de fonduriși gestionarea lucrărilor derenovare, igienizare,achiziționare de mobilier șiechipamente. Autoritățile localepot sprijini școala și procesulinstructiv- educațiv prin:
nasigurarea unor resurse
materiale și financiarepentru școală;28 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Activități din cadrul programuluiActivități din cadrul programului
„Școală după Școală”, Băilești,„Școală după Școală”, Băilești,
Februarie 2011Februarie 2011

ntrecerea unor terenuri
agricole în folosința școlii;
nfacilitarea unor donații șisponsorizări în bunurimateriale;
nalocarea unor spații ladispoziția unităților deînvățământ;
ncolaborarea înorganizarea de activitățiculturale și sportive;
Și în relația de parteneriat cu
autoritățile locale pot intervenidisfuncții generate de:
ncadrul legal lacunar sau
imprecis;
nblocaje în comunicare;
nlipsa fondurilor;
npresiunea timpului;
nmentalități, lipsa deinteres și inițiativă încolaborare;
4. Instituțiile guvernamentale implicate sunt: Inspectoratul Școlar
Județean/ al Municipiului București, Direcția Generală de Asistență Socială șiProtecția Copilului, Centrul Județean/ Municipal de Resurse și de AsistențăEducațională, Casa Corpului Didactic, universități, centre de cercetare șidezvoltare, instituțiile medicale. Prin legile cu caracter național, prinregulamentele de organizare și funcționare ale acestor instituții sunt prevăzuteatribuții și responsabilități specifice în domeniul educației și al promovăriidreptului la educație.
nInspectoratul Școlar Județean/ al Municipiului București este un serviciu
public deconcentrat al MECTS, cu personalitate juridică, având rolulprincipal în implementarea locală a politicilor și strategiilor educaționale.Conform Legii Educației Naționale (nr.1 /2011 art. 95 alin.5) în structuraacestor instituții este cuprins și inspectorul școlar pentru problemele
copiilor și tinerilor proveniți din medii socio -economice dezavantajate .
nPrin specificul activității sale, Centrul Județean/ Municipal de Resurse și
de Asistență Educațională- CJRAE/ CMBRAE deține rolul cheie înparteneriatele educaționale. Conform Legii Educației Naționale (nr.1/2011art. 99 alin. 4 și 5) CJRAE/ CMBRAE este instituție specializată aînvățământului preuniversitar, cu personalitate juridică și coordonatGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 29
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Craiova, 1 Iunie 2009Craiova, 1 Iunie 2009

metodologic de inspectoratele școlare județene, și finanțat de la bugetul
consiliului județean. Acestor instituții le revine sarcina organizării,coordonării metodologice și monitorizării / evaluării după caz, a activitățiimediatorilor școlari.
nCasa Corpului Didactic este principalul organizator și furnizor de formare
profesională continuă atât pentru personalul didactic cât și pentru celdidactic – auxiliar ( mediatorii școlari).
5. Agenții economici, ca parteneri educaționali, trebuie să fie în atenția
mediatorului școlar pentru că aceștia sunt cei care vor beneficia de educațiacopiilor și totodată cei care pot sprijini financiar suplimentar formareaprofesională a tinerilor. Pentru a atrage un agent economic în rețeaua de sprijin,mediatorul trebuie să cunoască:
nprevederile legislative referitoare la acest tip de parteneriat
nagenții economici aflați în jurul școlii;
nsetul de nevoi pe care agenții economici le pot formula cu privire la forța
de muncă;
nmodurile de sensibilizare a agenților economici;
nmodalitățile de colaboare cu agenții economici.
În relația de parteneriat cu agenții economici, mediatorul școlar poate întâlni
unele bariere:
nprevederile legislative neavantajoase pentru agentul economic;
npercepția incorectă, incompletă asupra educației;
nmentalitatea agenților economici;
nlipsa unor mecanisme care să ușureze colaborarea.
ninexistența unor legături tradiționale;
ninexistența unor finalități comune;
ncondițiile neclare de colaborare.30 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv – activități de vară,Eveniment sportiv – activități de vară,
Craiova, August 2010Craiova, August 2010

6. Organizațiile neguvernamentale sunt un partener valoros în proiectele
educaționale, atât prin expertiza pe care o pot furniza cât și prin sprijinul logisticși financiar pe care îl pot aloca. Apărute în România după 1990, organizațiilenonguvernametale au fost și sunt în permanență factori activi în rețeleleeducaționale contribuind cu programele lor la:
nsusținerea drepturilor copiilor, tinerilor, adolescenților;
npromovarea egalității șanselor educaționale;
neducarea și consilierea familiei;
natragerea de fonduri financiare și materiale;
npromovarea imaginii școlii;
nformarea de formatori, mediatori, cadre didactice;
nfacilitarea unor parteneriate interne și externe;
ndezvoltarea unor rețele comunitare;
nanalizarea unor nevoi comunitare;
nnegocieri la nivelul diferitelor comunități.
Datele statistice arată că cele mai multe proiecte au fost dezvoltate de
organizații nonguvernametale ale romilor (23%) și de către cele pentru protecțiacopilului aflat în dificultate (18%), precum și de alte organizații recunoscuteinternațional (19%).
Mediatorul școlar poate propune proiecte în parteneriat cu ONG-urile pentru
a îmbunătății situația copiilor romi cuprinși în sistemul de învățământ sau ceiaflați în situație de abandon școlar și neșcolarizați, a tinerilor/ adulților șipărinților copiilor romi. Prin parteneriatele cu ONG- urile se pot realiza proiectepentru cadrele didactice care își desfășoară activitatea în unități cu populație deetnie romă, pentru mediatori școlari, pentru reprezentații comunității roma șiai autorităților locale.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 31
Totul a început cu „Magia Jocului”, activități de vară,Totul a început cu „Magia Jocului”, activități de vară,
Sadova, Iulie 2008Sadova, Iulie 2008

Pentru proiectele propuse în parteneriat pot fi accesate fonduri din diferite
surse: Banca Mondială, Uniunea Europeană, Fundația pentru o SocietateDeschisă, UNICEF, programele Agenției Naționale pentru Programe Comunitare,programele Comisiei Europene pentru Educație și Formarea Profesională,Educația 2000 +, ș.a. O sursă posibilă de finanțare o reprezintă și autoritățilelocale sau agenții economici.
Proiectele realizate în parteneriat pot avea ca obiective:
nîmbunătățirea infrastructurii și a dotărilor școlilor (grădinițe, școli, centre
de zi, biblioteci, cu mobilier, material didactic, etc.);
nsprijin material (rechizite, hrană, îmbrăcăminte) și financiar (burse) pentruelevi și pentru familiile acestora, din mediile defavorizate;
neditarea unor manuale școlare, cărți și culegeri în limba romani;
nintroducerea în documentele legale ( programe, planuri de învățământ) aunor elemente, specifice minorităților, de limbă, istorie și cultură;
ndezvoltarea unor activități extrașcolare (tabere, vizite, concursuri, cercuriștiințifice, meditații);
nformarea, în viziunea educației incluzive, a cadrelor didactice, amediatorilor, a personalului care lucrează în comunitățile defavorizate;
nrecuperarea școlară (alfabetizare, învățarea limbii române, asistență șiconsiliere, A doua șansă ) destinate elevilor aflați în situația de risc școlar,
celor care au abandonat sistemul formal de educație sau a celorneșcolarizați;
ncalificarea profesională a tinerilor și adulților în meserii tradiționale sau înalte tipuri de meserii cerute pe piața muncii;
nstimularea unui climat de cunoaștere și comunicare interetnică. 32 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Activități de vară,Activități de vară,
Băilești 2011Băilești 2011Activități de vară,Activități de vară,
Băilești, 2011Băilești, 2011

CAPITOLUL III
RUTE EDUCAȚIONALE ALTERNATIVE
1. Care sunt prevederile legale privind dreptul la educație al copilului?
Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, formarea
personalității autonome, pentru participarea cetățenească activă în societate,pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii reprezintă idealuleducațional al școlii românești. Drepturile egale de acces la toate nivelurile șiformele de învățământ, fără nicio formă de discriminare sunt asigurate de stat.(conform Legii Educației Naționale nr. 1/ 2011(LEN), art. 2 alin 3, 4.).
Asigurarea dreptului la educație al fiecărui copil impune ca fiecare să poată
învăța și să se poată dezvolta în condiții nediscriminatorii, în mod unic, în ritmulși stilul său. (Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilorcopilului art. 47 alin.1).
Părinții copilului, în calitate de reprezentanți legali ai copilului, au dreptul
de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor și au obligația săînscrie copilul la școală și să asigure frecventarea cu regularitate de către acestaa cursurilor școlare. După vârsta de 14 ani copilul poate cere încuviințareainstanței judecătorești de a-și schimba felul învățăturii și al pregătiriiprofesionale.
Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se
instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământpreuniversitar, în condițiile legii. În acest sens, în funcție de necesitățile localese organizează, la cererea părinților sau a tutorilor legali și în condițiile legii,grupe, clase sau unități de învățământ preuniversitar cu predare în limbileminorităților naționale (conform LEN, art. 45). Elevii care, în localitatea dedomiciliu, nu au posibilitatea de a învăța în limba lor maternă sunt sprijiniți prindecontul transportului la cea mai apropiată școală cu predare în limba maternăsau primesc cazare și masă gratuite, în internatul unității de învățământ cupredare în limba maternă.
Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt: învățământ cu
frecvență și învățământ cu frecvență redusă . Învățământul obligatoriu (primar
și gimnazial) este învățământ cu frecvență.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 33

Sistemul educațional din România are următoarea structură:
2. Cum se poate înscrie un copil la grădiniță / școală?
Educația timpurie nu este obligatorie dar este recomandată, știut fiind că
debutul precoce al educației este o condiție de succes în dezvoltareapsihosomatică a copilului . Statul sprijină educația timpurie prin acordarea unor
cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educațional, conform legislațieiîn domeniul asistenței sociale, în funcție de veniturile familiei, din bugetul destat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Educația antepreșcolară se organizează în creșe, în grădinițe și în centre de zi.
Învățământul preșcolar se organizează în grădinițe cu program normal,
prelungit sau săptămânal. Înscrierea la grădiniță se realizează de către părinte/întreținătorul legal, pe bază de cerere scrisă adresată conducerii unității deînvățământ. Perioada de înscriere este, de regulă, la începutul anului școlar și încazuri excepționale, în timpul anului școlar. Anual, Ministerul Educației emitenote/precizări cu privire la perioadele de înscriere a copiilor la grădiniță.
Înscrierea în învățământul obligatoriu ( primar și gimnazial)
În clasa pregătitoare pot fi înscriși copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până
la data începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a părinților, a tutorilor sau asusținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinescEducația timpurie
(0—6 ani)
Nivelul antepreșcolar
(0 – 3 ani)Învățământul preșcolar
(3 – 6 ani )
grupa mică, mijlocie și mare
ObligatoriuÎnvățământul primar
( 6 – 11 ani)
Clasa pregătitoare
( 6 – 7 ani)Clasele I – IV
( 7- 11 ani)
Învățământul secundar
( 11- 18/ 19 ani)
Învățământul secundar inferior – gimnazial
clasele V —IX;
Învățământul secundar superior – liceal
clasele X—XII/XIII
Filiera teoretică Filiera vocațională Filiera tehnologică
Învățământul profesional,
cu durată între 6 luni și 2 ani
Învățământul terțiar nonuniversitar,
învățământul postliceal34 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

vârsta de 6 ani până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor
psihosomatică este corespunzătoare. Copiii cu cerințe educaționale speciale, potfi înscriși când împlinesc vârsta de 8 ani – până la data începerii anului școlar.
Înscrierea în clasa pregătitoare/ clasa I se realizează de către
părinte/întreținătorul legal, pe bază de cerere scrisă adresată conducerii unitățiide învățământ. Perioada de înscriere este, de regulă, în intervalul martie-apriliepentru copii care vor începe școala în septembrie. Anual, Ministerul Educațieiemite note/precizări cu privire la perioadele de înscriere a copiilor la ciclulprimar. Învățământul primar se organizează și funcționează, de regulă, cuprogram de dimineață.
Elevul se poate înscrie la orice unitate școlară, cu condiția încadrării în limita
de vârstă legală și cu dovada promovării clasei anterioare (foaia matricolăcompletată la zi). Transferul unui elev de la o unitate școlară la alta, este posibilla sfârșitul unui an școlar, sau în situații motivate, în perioada intersemestrială.
La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se realizează o evaluare naționalăobligatorie a tuturor elevilor. Absolvenții învățământului gimnazial dobândescdiploma de absolvire și foaia matricolă, parte a portofoliului educațional. Dupăabsolvirea gimnaziului, elevii pot urma liceul sau școala profesională, continuareastudiilor fiind asigurată pe baza unui proces de consiliere și de orientare școlarăși profesională.
Absolvenții învățământului gimnazial care întrerup studiile, pot finaliza, până
la vârsta de 18 ani, cel puțin un program de pregătire profesională, care permitedobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului național al calificărilor.Aceste programe sunt organizate prin unitățile de învățământ de stat și suntgratuite, în condițiile în care sunt finalizate până la vârsta de 18 ani.
Continuarea studiilor / a formării profesionale.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare (LEN) înscrierea / admiterea
la liceu sau la școală profesională se realizează pe baza portofoliului educaționalGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 35
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Craiova, 1 Iunie 2010Craiova, 1 Iunie 2010

al elevului, în cazul în care numărul de candidați nu depășește numărul locurilor
oferite de unitatea de învățământ. În cazul în care numărul de candidați este maimare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învățământ, admiterea seface luând în calcul în proporție de 70% portofoliul educațional al elevului, mediade absolvire a învățământului obligatoriu, precum și media la probele de laevaluarea națională de la sfârșitul clasei a IX-a și în proporție de 30% notaobținută la proba de admitere stabilită de unitatea de învățământ.
Durata studiilor în învățământul liceal – forma de învățământ cu frecvență –
este de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaționalăși de 4 ani pentru filiera tehnologică. Pentru unele forme de învățământ cufrecvență și cu frecvență redusă, durata studiilor se prelungește cu un an.
Absolvenții învățământului liceal primesc diploma de absolvire și foaia
matricolă, parte a portofoliului educațional, care atestă finalizarea studiilorliceale și care conferă dreptul de acces, în condițiile legii, în învățământulpostliceal, precum și dreptul de susținere a examenului de bacalaureat.Promovarea examenului de bacalaureat le dă dreptul de acces în învățământulsuperior, în condițiile legii.
Absolvenții învățământului liceal care susțin și promovează examenul de
certificare a calificării, primesc certificat de calificare corespunzător niveluluistabilit prin Cadrul național al calificărilor și suplimentul descriptiv al certificatuluiîn format Europass. Obținerea certificatului de calificare nu este condiționată depromovarea examenului de bacalaureat.
Absolvenții învățământului profesional, care promovează examenul de
certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesionalăși suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. Absolvențiiînvățământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificăriiprofesionale, pot urma cursurile învățământului liceal cu frecvență redusă.
3. Care sunt alternativele pentru un copil care a abandonat școala?
Copiii care au abandonat școala, dar nu au depășit cu mai mult de 2 ani vârsta
limită pentru școlarizarea normală se pot reînscrie în învățământul de zi și își potcontinua studiile de la ultima clasă absolvită.
Pentru copiii care au depășit cu mai mult de 2 ani vârsta limită pentru
învățământul de zi obligatoriu, există următoarele posibilități:
nMinisterul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate aproba
organizarea de programe educaționale de tip „ A doua șansă ”, în vederea
promovării învățământului primar pentru persoanele care depășesc cu 4ani vârsta corespunzătoare clasei și care, din diferite motive, nu au absolvitacest nivel de învățământ până la vârsta de 14 ani. Programul „ A doua șansă ” este un proiect de combatere a marginalizării
și excluderii sociale și profesionale a tinerilor care nu au finalizat36 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

învățământul obligatoriu și nu au dobândit competențele minime necesare
ocupării unui loc de muncă.Tinerii care absolvă cursurile, în funcție derezultatele obținute, pot primi certificat de finalizare a gimnaziului, pe bazacăruia își pot continua studiile.
nTinerii peste 16 ani, care au absolvit cel puțin 8 clase pot urma un curs decalificare profesională organizată de furnizori autorizați de formareprofesională.
4. Cine poate sprijini copilul?
4.1. Sprijin educațional
Sprijinul educațional poate fi oferit de cadrele didactice din unitățile de
învățământ. În fiecare județ funcționează și Centrele Județene de Resurse și de
Asistență Educațională (CJRAE), unități conexe ale învățământului preuniversitar
(LEN, art. 99 alin.6) cu rol de organizare, coordonare, monitorizare și evaluare aserviciilor educaționale specializate. Beneficiarii serviciilor din subordinea CJRAEsunt copii/ elevii, părinții acestora și cadrele didactice.
Aceste servicii sunt:
nServiciile de sprijin sunt servicii educaționale oferite de cadre didactice de
sprijin și itinerante pentru copiii cu cerințe educative speciale școlarizațiîn învățământul de masă.
nServiciile de sprijin se acordă
tuturor copiilor cu cerințeeducaționale speciale, în bazacertificatului de orientareșcolară și profesională emis decomisia de protecția copiluluisau în urma recomandării scrisea comisiei interne de evaluarecomplexă.
nServiciile de terapie logopedică
– furnizate prin centrele și princabinetele logopedice inter-școlare. Sunt servicii deînvățământ special integratpentru copiii/ elevii careprezintă tulburări de limbaj și decomunicare, precum și dificultățide învățare. De regulă,cabinetele logopedice funcțio-nează în unități de învățământpreșcolar/ secundar.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 37
„Uite că se poate”, activități din cadrul
programului „Școală după Școală”,Băilești, Martie 2011

nServiciile de asistență psihopedagogică – furnizate prin centrele județene
și prin cabinetele de asistență psihopedagogică/ psihologică oferăinformare, cunoaștere și consiliere psiho-pedagogică a preșcolarilor/elevilor, prin consultații individuale și colective, acțiuni de îndrumare apărinților și de colaborare cu comunitățile locale, în scopul orientăriișcolare, profesionale și a carierei elevilor.
nServiciile de mediere școlară – prin mediatorii școlari sprijină participarea
tuturor copiilor din comunitate la învățământul general obligatoriu,încurajând implicarea părinților în educația copiilor și în viața școlii, șifacilitând colaborarea dintre familie – comunitate – școală.
nServiciile de evaluare, de orientare școlară și profesională .
nServiciile de consultanță pentru educație incluzivă, furnizate de centrele
școlare de educație incluzivă.
4.2. Sprijin social
Serviciile publice de asistență socială (SPAS) sunt organizate la nivelul
municipiilor, orașelor și comunelor. În unele comunități, la nivelul autoritățiilocale (primărie/ consiliu local) sunt desemnate oficial persoanele cu atribuțiide asistență socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale. Acesteservicii /persoane au obligația de a monitoriza situația copiilor și modul derespectare a drepturilor acestora, precum și de a realiza activitatea de prevenirea separării copilului de familia sa. La nivelul sectoarelor municipiului București,atribuțiile SPAS sunt exercitate de Direcția generală de asistență socială și
protecția copilului . SPAS identifică și evaluează situațiile care impun acordarea
de servicii și/sau prestații pentru prevenirea separării copilului de familia sa șielaborează în acest scopplanul de servicii , care se
aprobă de către primar.Salariații angajați înaceste servicii suntînvestiți în mod oficial cuatribuții în ceea ceprivește protecția șipromovarea drepturilorcopilului. Aceste serviciitrebuie să sprijine părințiisau, după caz, pereprezentantul legal alcopilului, în îndeplinireaobligațiilor legale pe carele au cu privire la copil,dezvoltând și asigurând38 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Băilești, 1 Iunie 2011Băilești, 1 Iunie 2011

servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
Cunoscând situația copiilor și familiilor aflate în raza lor administrativ-teritorială,pot dezvolta servicii primare , respectiv servicii specializate , potrivit nevoilor
identificate și resurselor existente.
Potrivit principiului subsidiarității (care privește stabilirea nivelului de
intervenție cât mai aproape de beneficiar), responsabilitatea imediată revine, dupăpărinți, colectivității locale din care fac parte copilul și familia (Legea 272 art. 5.3).
,,Autoritățile administrației publice locale au obligația de a implica colectivitatea
locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de soluționare la nivel
local a problemelor ce privesc copiii ” (Legea 272, art. 103.1). Comunitatea locală
reprezintă totalitatea locuitorilor unei unități administrativ-teritoriale, cu interese,credințe sau norme de viață comune. O comunitate puternică și unită, care îșicunoaște membrii, nevoile acestora și găsește modalități eficiente de răspuns laaceste nevoi, va putea asigura cu succes protecția și promovarea drepturilorcopilului. Comunității îi revin responsabilități și în sprijinirea părinților pentru
creșterea și educarea copiilor și în prevenirea separării copilului de familie.
Servicile din comunitate însoțesc copilul pînă la 18 ani.
Serviciul de evaluare complex (SEC) care aparține Direcțiilor Generale de
Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului are rolul să evalueze copilul
aflat într-o situație defavorizată, să solicite acorduri de colaborare pe caz căteserviciile necesare locale (inclusiv către servcii ale organizațiilorneguvernamentale) în așa fel încât să se ofere un Plan al serviciilor necesare
copilului și familiei și cazul să fie monitorizat de către autoritățile locale.Evaluarea inițială a copilului este realizată de SEC și părinții primesc în 30 de zilede la înregistrarea cazului un Plan de Servicii însoțit de recomandările necesare.
Planul de servicii prevede prestațiile care vor fi acordate familiilor care se
confruntă cu dificultăți financiare ( venit minim garantat, alocații pentru familiile
cu mai mulți copii sau pentru familiile monoparentale ș.a .), ori prestațiile care
se acordă în situații excepționale ( financiare sau în natură ), familiilor cu copii cu
cerințe educative speciale ( handicap ).
4.3. Sprijin juridic
Din punct de vedere juridic, drepturile copilului se regăsesc în următoarele
documente cadru: Carta O.N.U., Declarația Universală a Drepturilor Omului,Convenția cu privire la drepturile copilului, Convenția internațională privindeliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenția împotriva torturiiși a altor pedepse și tratamente de cruzime, inumane sau degradante, ș.a. ÎnRomânia, Legea nr. 272/ 2004 reglementează cadrul legal privind protecția și
promovarea drepturilor copilului.
Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în
primul rând părinților. În conformitate cu Legea nr.119/1996 cu privire la actelede stare civilă, înregistrarea nașterii se face la Oficiul Stării Civile, la Biroul deGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 39

Înregistrare a Nașterilor din sectorul/ localitatea în care se află maternitatea
unde s-a născut copilul, de către părinții copilului. Înregistrarea se face pe bazadeclarației verbale, cu prezentarea documentelor necesare. Factorii responsabililegal pentru respectarea drepturilor copilului sunt:
nReprezentantul legal al copilului este – în înțelesul Legii nr. 272/2004 –
părintele sau persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile și săîndeplinească obligațiile părintești față de copil.
nAutoritățile administrației publice locale au obligația de a informa părinții
și copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum și asupra modalitățiide acordare a drepturilor de asistență socială și de asigurări sociale.
nAsistentul social de la primărie/ consiliul local, este implicat în realizarea
diverselor demersuri administrative (înregistrarea nașterii copilului,obținerea certificatului de naștere, acompaniere la Poliție sau la StareaCivilă). Drepturile copilului la naștere sunt: un nume, o familie, asistențămedicală, alocație de stat, etc. De obicei reprezintă autoritățile locale șiefectuează ancheta socială care identifică problemele familiei și modul celmai eficient de sprijinire a copilului.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) este
instituția publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliuluijudețean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, cu rolulde a asigura pe teritoriul județului/sectorului aplicarea politicilor și strategiilorde asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelorsingure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricărorpersoane aflate în nevoie. De asemenea, DGASPC coordonează activitățile deasistență socială și protecție a copilului la nivelul județului, respectiv al sectoruluimunicipiului București.
Comisia pentru protecția copilului (CPC), prevăzută la art. 104 din Legea nr.
272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului , este organul de
specialitate, fără personalitate juridică, al consiliului județean, respectiv alconsiliului local al sectorului municipiului București, cu activitate decizională înmateria protecției și promovării drepturilor copilului. Organizarea și metodologiade funcționare a comisiei pentru protecția copilului sunt reglementate prin HGR
nr. 1437/2004 .
5. Care este rolul părinților?
Părinții ( sau persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile și să
îndeplinească obligațiile părintești față de copil ), conform Codului Familiei și Legii
272/2004, sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătatea șidezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională aacestuia, potrivit cu însușirile lui. 40 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Părinții trebuie să asigure un climat care să permită o dezvoltare armonioasă
a copilului prin:
nsupravegherea lui;
nasigurarea unei comunicări permanente cu el;
nrespectarea vieții lui private și intime;
ninformarea copilului despre tot ce l-ar putea afecta și luarea în considerare
a opiniei lui;
nluarea de măsuri pentru protejarea drepturilor și intereselor lui.
Dacă dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului
este primejduită, instanța judecătorească poate pronunța decăderea totală sauparțială a părintelui din drepturile părintești. Eșecul părinților în ceea ce priveșteîntâmpinarea nevoilor fizice și emoționale ale copilului, produce efecte negativede lungă durată. Principalele responsabilități ale părinților în vederea sprijinirii
unei dezvoltări fizice și emoționale adecvate a copilului sunt:
1. să ofere copilului un mediu caracterizat de siguranță
Øsă ferească copilul de abuzuri fizice, emoționale sau sexuale;
Øsă facă cunoștință cu persoanele care se ocupă de copil;
Øsă înlăture orice pericol din jurul casei;
2. să întâmpine nevoile de bază ale copilului oferindu-i:
Øalimentație nutritivă din belșug;
Øîngrijiri medicale atunci când sunt necesare;
Øspațiu adecvat;
3. să întâmpine nevoile stimei de sine ale copilului:
Øsă încurajeze (dar să nu oblige) participarea copilului la diverse activități
sau sporturi;
Øsă observe și să confirme realizările și comportamentul prosocial alcopilului;
Øsă formuleze așteptări realiste și potrivite vârstei copilului;
Øsă utilizeze greșelile copilului ca situații de învățare și nu pentru a-lcritica sau a-l ridiculiza;
4. să transmită copilului valorile morale: onestitate, respect, responsabilitate,
compasiune, răbdare, iertare, generozitate;
5. să pună bazele unui respect mutual în relația cu copilul
Øsă utilizeze un limbaj adecvat;
Øsă respecte sentimentele, opiniile, intimitatea și individualitatea
copilului;
6. să aplice o disciplină care este eficientă și potrivită: consecventă, predictibilă
și dreaptă;
7. să se implice în educația copilului
Øsă comunice, în mod regulat, cu învățătorul/profesorul copilului;
Øsă verifice în fiecare seară temele de casă ale copilului;GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 41

Øsă supravegheze și să sprijine copilul în timpul realizării temelor de casă
dar să nu rezolve temele școlare în locul lor;
Øsă vorbească cu copilul în fiecare zi despre școală;
Øsă recunoască și să confirme realizările școlare;
8. să-și cunoască copilul
Øsă petreacă timpul împreună;
Øsă fie accesibil pentru copil;
Øsă comunice;
Părinții nu trebuie să facă eforturi deosebite pentru:
Øachiziționarea de haine și pantofi scumpe;
Øpunerea la dispoziția copilului a unui telefon, televizor, calculator și a
diverselor jocuri;
Øpăstrarea/oferirea pentru consum nelimitat al copilului de: chipsuri,snacksuri, sucuri carbogazoase, etc.;
Øînlocuirea jucăriilor sau a lucrurilor pe care copilul le-a pierdut sau le-astricat.
(Sursă: http://www.familyresource.com
)
Conform Ordinului 219/2006, persoanele care au copii minori în îngrijire și
doresc obținerea unui contract de muncă în străinătate au obligația să informeze
primăria sau serviciile publice de asistență socială, despre intenția lor de apleca la muncă în străinătate, și să nominalizeze persoana în întreținerea șiîngrijirea căreia vor rămâne copiii.
Cooperarea între sectoare (social, sănătate, educație, siguranță publică),
între instituții (servicii sociale, unități sanitare, școli, biserici, poliție etc.) și întreprofesioniștii din aceste domenii joacă un rol esențial. O modalitate de implicarea mai multor grupuri profesionale din comunitate o reprezintă „ structurile
comunitare consultative ” care pot cuprinde, dar fără a se limita la aceștia,
oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, medici, consilieri locali,polițiști”( cf. Legii 272/2004 art. 103.2). Aceste structuri, al căror mandat se
stabilește prin acte emise de către autoritățile administrației publice locale, aurolul de a găsi cel mai adecvat răspuns la problemele comunității, iar bazaacțiunilor lor o reprezintă comunicarea, cooperarea și lucrul în echipă, axat pecopil și familie. 42 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

CAPITOLUL IV
COMUNICAREA ȘI MANAGEMENTUL CONFLICTULUI
1. Ce este comunicarea ?
Comunicarea se definește ca un proces tranzacțional prin care cei doi
parteneri schimbă informații într-un anumit context. Partenerii în comunicaresunt : emițătorul și receptorul. Informațiile care se comunică sunt codate într-
un mesaj. Mesajul este un set de simboluri verbale (mesaje codate prin cuvinte)
și non verbale (gesturi, emoții, priviri,ș.a.). Canalul (media) este suportul prin
care circulă mesajul. Schimbul de informații poate fi atenuat sau chiardistorsionat de către paraziții comunicării, factorii perturbatori.
Într-un proces de comunicare, avem în vedere trei componente :
ncomunicarea exteriorizată , cu componenta verbală și nonverbală,
observabilă de către interlocutori, manifestată oral, prin vorbire șiascultare și scris, prin scriere și citire.
nmeta – comunicarea , sensul perceput al mesajului, este ceea ce înțelegem
din cuvinte;
nintra – comunicarea , procesul de comunicare la nivelul sinelui, limbajul
interior.
Aceste ultime două componente ale comunicării sunt neobservabile direct. În orice act de comunicare se transmite:
nverbal – 45% din conținut, din care: 7% prin cuvinte și 38% prin volum,
intonație, ritm, tonalitate, accent, pauze.
nnonverbal – 55% prin mimică, gesturi, privire, postură corporală.
Din perspectiva factorilor și a situațiilor de comunicare, se disting mai multe
funcții ale comunicării :
nfuncția emotivă/ afectivă ( emițătorul transmite stări afectiv – emoționale)
nfuncția conotativă / persuasivă( receptorul este influențat de emițător)
nfuncția informativă( mesajul vehiculează informații)GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 43

nfuncția cognitivă (prin comunicare se intermediază cunoașterea)
nfuncția reglatorie (prin comunicare se reglează activitatea).
Procesul comunicării poate fi alterat prin apariția unor variate bariere . Dintre
cele mai frecvente bariere nonverbale sunt: locul inadecvat (lipsește intimitatea,
mobilierul este inadecvat comunicării), d istanța fizică inadecvată (emițătorul
este prea aproape sau prea departe de receptor). Se consideră că distanțeledintre oameni au o semnificație oarecum standardizată.
În timpul comunicării trebuie urmărită și reacția personală la încercarea de
apropiere: uneori, emițătorul micșorează distanța dintre el și receptor, dindorința de a-i conferii acestuia sprijin (îl ia de după umeri, de braț) și a-i confirmacă îl susține. Dacă receptorul schițează un gest de retragere, este bine să sereconsidere distanța personală/ intimă a persoanei, pentru că s-ar putea caacesta să se simtă agresat.
O altă barieră poate deveni privirea prea agresivă sau ezitantă. În general se
recomandă susținerea privirii celui care vorbește. Dacă acesta va evita sistematiccontactul vizual, nu trebuie să se forțeze pentru că există tipuri de personalitățipentru care contactul vizual nu este confortabil.
Vocea prea stridentă sau prea șoptită influențează negativ comunicarea.
Tonul potrivit este cel moderat, cald care să inducă încredere și securitate.
Gesturile și mimica inadecvate pot denatura procesul comunicării. Mișcările
trebuie reduse la minim și direct subordonate mesajului transmis. O gesticulațieexcesivă va inhiba interlocutorul, iar încremenirea într-o postură rigidă poatebloca definitiv comunicarea.Distanța Lungimea Exemplu de distanță
distanța publică aprox. 3 metri dintre profesor și elev în clasă
distanța socială 1 – 2,5 metri dintre oamenii de afaceri
distanța personală 0,5 – 2 metri dintre prieteni
distanța intimă sub 0,5 metridintre copilul mic și mama lui,
între iubiți
44 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Ținuta, îmbrăcămintea inadecvată poate fi o barieră atunci când se încalcă
limitele decenței și ale bunului gust. Bijuteriile excesive sau îmbrăcămintea prealejeră sau prea severă, pot denatura relația de comunicare. Culorile
vestimentației pot constitui o barieră. Nu se recomandă îmbrăcămintea înculorile extreme ( alb – sugerează lumea medicală sau negru-culoarea doliului, a
agresivității ), sau în culori stridente.
Comunicarea poate fi blocată de și de bariere verbale, cum ar fi: moralizarea
excesivă (,, Ar trebui să… Ai greșit …” ), sfaturi, soluții (,,Părerea mea este … Nu
trebuie să…”), excesul de argumente logice și ignorarea sentimentelor, judecata
critică, sau învinovățirea celuilalt, etichetarea comportamentului (,, Nu e voie
să…,Ești supărăcios. ..”), consolarea, scuzarea dar și sarcasmul, ironia, glumele
nepotrivite.
Calitatea procesului de comunicare depinde de o multitudine de factori .
Dintre factorii care pot defavoriza calitatea comunicării amintim:
nneplanificarea – comunicarea este realizată întâmplător, fără să aleagă
informația, locul ;
nfolosirea cuvintelor cu sens ambiguu – utilizarea de cuvinte sau expresiiconfuze;
ncomunicarea impersonală – (de ex.: comunicarea printr-un documentscris);
Nu sunt necesare instrumente sau tehnologie sofisticată, ci angajarea în
discuții față în față.
nmesajele sunt exprimate cu stângăcie – ideea poate fi clară, dar esteformulată imprecis, incoerent;
nlipsa de atenție în urmărirea mesajului – oamenilor le place mai mult săvorbească decât să-i asculte pe alții, iar acest comportament nu favorizeazăcomunicarea. Este nevoie de ascultare atentă, de evitarea aprecieriipremature a sensului pe care-l dă în discuție interlocutorul;
nteama, neîncrederea sau frica – într-un mediu dominat de asemenea stăripsihice, orice mesaj comunicat poate fi privit cu neîncredere. Neîncredereaeste rezultatul unui comportament anterior;
ndeprecierea calității informației prin trecerea de la un receptor la altul.Este recomandat ca mesajul să circule de la emițător direct la receptor.Este utilă repetarea mesajului și prezentarea lui prin mai multe canale.
Comportamentul, și respectiv comunicarea verbală, pot fi considerate ca un
continuum dispus între 2 poli: agresivitatea și pasivitatea.
2. Ce este asertivitatea?
Asertivitatea reprezintă balanța/ echilibrul între agresivitate și pasivitate, pe
de o parte, și între respectarea nevoilor celorlalți și încercarea de a-i ajuta să
obțină și ei ce vor, pe de altă parte. Asertivitatea este felul potrivit de a teGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 45

comporta în funcție de situație. Rimm și Masters (1979) definesc
comportamentul asertiv astfel: „ Este comportamentul interpersonal care implică
exprimarea onestă și relativ directă a gândurilor și sentimentelor care sunt socialadecvate și în care se ține cont de sentimentele și bunăstarea altor oameni ”.
Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu seîncalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalți, subiectul exprimându-șinecesitățile, dorințele, sentimentele și preferințele într-un mod deschis și onest,într-o manieră socialmente adecvată. Pentru a dezvolta un coportament asertiveste nevoie să învățăm să acceptăm :
ncă oamenii sunt diferiți și au nevoi diferite;
ncă unii sunt intuitivi, visători;
ncă alții sunt foarte ancorați în realitate, au o fire practică;
ncă unii iau decizii,
ncă alții amânâ decizia cât se poate de mult.
ncă fiecare are ritmul lui de evoluție;
ncă este foarte greu să încerci să forțezi pe cineva să evolueze în alt ritm
decât cel propriu.
Pentru activitatea de mediator, deprinderea unei comunicări asertive este
cheia succesului în relațiile interpersonale. O analiză comparativă a diferențelordintre cele trei tipuri de comportament (agresiv/ pasiv/ asertiv) ne relevăincidența acestora asupra calității procesului de comunicare interpersonală.
Nivelul Comportament
agresiv Comportament
asertivComportament
pasiv
Drepturilorîși comunică drepturile
fără a fi interesat dedrepturile altoraîși comunică drepturilepersonale fără a leviola pe ale altora nu își comunică delocdrepturile
Intereselornu este preocupat
decât de propriileintereseîși urmărește intereseledar într-o manieră încare se respectă pesine respectându-i șipe ceilalțieste interesat înprimul rând de ceilalți,neglijându-le pe celepersonale
Conformării face presiuni asupraanturajului rezistă la presiunileanturajului se supune presiuniicelorlalți
Comunicării
sentimentelorîși exprimă ostilsentimentele își exprimăsentimentele onest,deschis nu-și exprimăsentimentele
Implicării perso-
nale în atingerea
obiectivelorîși atinge obiectiveleprin efortul altora șifolosindu-se de cei dinjurare încredere în sine,o reală imagine desine și își atinge obiec-tivele prin eforturipropriiface apologiacelorlalți, se retrage însine.46 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Comunicarea asertivă poate fi învățată. In literatura de specialitate (H.
Corneluis și Sh. Faire -1996) sunt prezentate o serie de strategii sigure pentru a
se ajunge la o comunicare asertivă. Astfel, atunci când vrem să spunem cevacuiva, dar nu dorim să-l determinăm să treacă în defensivă, formularea uneipropoziții care începe cu ,, EU” ar putea fi o soluție. Utilizarea aserțiunii EU se
bazează pe un algoritm simplu și vizează următoarele etape:
1. Acțiunea = Când …
2. Răspunsul = simt …
3. Rezultatul preferat de vorbitor = și ceea ce aș vrea este ca eu …
1. Acțiunea.
Această etapă se referă la formularea problemei, mai precis a
motivului care ne deranjează și ne determină să reacționăm într-o manierădezirabilă. Trebuie să fie cât mai obiectivă, cât mai puțin încărcată de mesaje denatură afectivă. Referirea la acțiune trebuie să se rezume la o descrierea a ceeace s-a întâmplat și nu la interpretarea celor petrecute. În cazul în care se folosescreferiri ostile la faptele care constituie problema este posibil ca cealaltă persoană
să devină mult prea ocupată cu apărarea de sine pentru a mai auzi argumentele/acuzele (ex.: Când lași dezordine…, Când urli …,etc.). În comunicarea asertivă se
recomandă referiri impersonale , neutre din punct de vedere afectiv sunt o
soluție sigură pentru a comunica asertiv (ex.: Când sunt lăsate hârtii …Când aud
ton ridicat …). Predicatul propoziției trebuie să focalizeze pe ceea ce reprezintă
problema pentru cel care vorbește (ex.: Când sunt nevoit să fac ordine după
altcineva …, Când aud pe cineva țipând la mine…).
2. Răspunsul.
Răspunsul la acțiunea care a creat probleme poate fi sub forma
unei emoții sau a unui impuls. Foarte importantă este și tonalitatea răspunsului.Formulările următoare trebuie evitate: M-ai făcut să greșesc…, M-a indispus…,
Mi-a rănit sentimentele…, Mă înfurie…. Cei care sunt acuzați, trec în defensivă
și resping acuzațiile. Este important ca aserțiunile să nu conțină niciun reproșdeschis sau implicit. Formularea unei aserțiuni de acest tip presupune asumareadreptului de a spune exact ceea ce simte vorbitorul –fără a-i învinui pe ceilalți.
3. Rezultatul preferat de vorbitor
. Rezultatul preferat se formulează în termeni
neutri și trebuie să fie o apreciere clară din partea vorbitorului asupra lucrurilorși a modului în care i-ar place ca acestea să se prezinte. ( Ex. : Mi-ar place să fiu
ajutat la făcut ordine…). Oamenii doresc să se simtă liberi să aleagă. Este bine
să fie lăsate cât mai multe posibilități interlocutorului. Pot fi adăugate câtevaexplicații suplimentare. Acestea au rolul de a–l determina pe celălalt să înțeleagămai bine efectul pe care îl are problema în cauză și consecințele care decurg.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 47

Aserțiunea de tip « EU» este un deschizător al comunicării oneste și al
posibilităților de a îmbunătăți o relație. Aceasta nu are ca efect determinareaceluilalt să repare situația ci să afle ceea ce simte celălalt și de ce are nevoie.Lazarus (1973) a identificat clase specifice de răspunsuri prin carecomportamentul asertiv poate fi definit:
nabilitatea de a spune NU;
nabilitatea de a cere favoruri sau a face solicitări;
nabilitatea de a exprima sentimentele pozitive și negative;
nabilitatea de a iniția, continua și finisa o conversație generală.
Comportamentul de tip asertiv include o serie de elemente non-verbale, cum
ar fi:
nContactul vizual: o persoană asertivă își privește interlocutorul drept în ochi.
nTonul vocii: mesajul asertiv nu trebuie exprimat cu o voce șoptită (aceasta
va da impresia de nesiguranță) sau prea tare (declanșează reflexe deautoapărare, defensive).
nPostura: poziția corpului unei persoane asertive diferă de la situație la
situație. Totuși, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul trebuiesă stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare deîncordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalți ar putea interpreta o astfelde poziție ca fiind lipsită de respect.
nMimica: pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie
adecvată și congruentă cu conținutul mesajului.
nMomentul administrării mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv își pierde
semnificația dacă este administrat într-un moment nepotrivit.
nConținutul: chiar dacă toate celelalte condiții sunt respectate, mesajul nu-
și atinge scopul dacă este prea agresiv, cu intenția de a-l blama pe celălaltsau, dimpotrivă, exprimat prea timid și într-un mod pasiv. Conținutul unui
mesaj asertiv trebuie să fie precis, descriptiv și direct.48 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Craiova, 1 Iunie 2009Craiova, 1 Iunie 2009

Un mediator care nu și-a format un stil de comunicare asertiv va fi expus
riscului de a manipula, în încercarea de a convinge. Prin utilizareacomportamentului asertiv se poate evita efectul manipulării. Adesea manipulămneintenționat, inconștient. Manipularea este consecința aplicării propriuluiconstruct mintal ( despre cum ar trebui să fie lumea, cum să se poarte oamenii,
cum să reacționeze) și consecutiv, cerința adresată celor din jur de a se conforma
acestui modelul. În mod obișnuit, dacă această conformare nu se întâmplă,începe manipularea prin:
-sentimentul de vină indus celuilalt (ex.: „ Copilul tău nu merge la școală
pentru că tu îl iei peste tot cu tine ”, sau părinții care spun copiilor: „ Pentru
tine mă sacrific …”.);
– critică (critică pentru a-l obliga să facă lucrurile altfel);
– rușine (ex.: „ Nu -i frumos ceea ce faci „ sau„Ce va zice lumea despre tine ?” etc.);
– autoritate : (cei în poziție superioară îi obligă pe cei subordonați să se
conformeze).
3. Ce este empatia?
Empatia este un fenomen psihic de identificare parțială, cognitiv-afectivă a
unei persoane cu un model de comportament uman perceput, evocat,conștient/ inconștient, aparent/ inaparent, favorizând un înțelegerea,comunicarea și generând o anumită contagiune afectivă. ExplicândGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 49

comportamentul empatic, B. Shaw
spunea că: ,, A fi empatic nu înseamnă
a-l interpreta bine pe Hamlet, ci a fiHamlet atunci când îl interpretezi”. În
empatie, transpunerea este imaginară
în psihologia partenerului, fărăpierderea propriei identități, pentru aînțelege ce simte, păstrându-ți șansaredevenirii personale.
Empatia este una dintre
capacitățile esențiale în orice profesiecare presupune interacțiunea cu alțioameni deoarece ne ajută să vedemîn spatele stereotipiilor, sa evitămideile preconcepute, să înțelegemsistemul de valori al celorlalți, reperelelor și mai ales, să evaluăm diferențeledintre oameni. Prin empatie reușim sătrecem dincolo de aparențelecomportamentului (ex.: un copil neastâmpărat în clasă poate fi categorisit la
prima impresie ca indisciplinat. Printr-un exercițiu empatic ne transpunem în,,pielea“ lui, și putem înțelege că are o mare nevoie de mișcare, sau că esteubsolicitat, că este un copil kinestezic.)
Adesea este confundat comportamentul empatic cu compasiunea ( un
sentiment de solidaritate cu cineva aflat în dificultate ,, ești alături de el …”), sau
cu simpatia (o expresie a unei atitudini pozitive față de cineva, pe baza unor note
comune, ,, a simți cu… „).
În activitatea de mediator empatia trebuie să fie la baza relațiilor
interpersonale pe care le stabilește atât cu elevii, cât și cu părinți sau cadreledidactice. Există persoane care manifestă nativ o atitudine empatică față depersoanele cu care vin în contact. Sunt acele persoane care nu spun niciodată,,Eu, în locul tău nu a-și fi făcut / spus/acționat așa .” Aceștia înțeleg că oricine
ar fi fost în situația celuilalt, ar fi procedat exact identic, determinat de factoriiexterni și interni care acționează în orice situație. Empatia poate fi și dobândită,prin exercițiu empatic. Este vorba de acele experiențe în care îți propui săidentifici: ce gândește, ce simte și ce face o persoană într-o anume situație . În
activitatea mediatorului comportamentul empatic poate fi asimilat ,, intuiției ”,
deoarece permite o apropiere, o cunoaștere subiectivă a celui cu careinteracționează. Empatia poate juca și rolul unui ,,tipar“ de anticipare acomportamentului: transpunându-te în situația celuilalt, cunoscându-l, îi poțiprevedea/ anticipa reacțiile.50 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Sesiune de formare Mișcare Joc și Sport,Sesiune de formare Mișcare Joc și Sport,
Craiova, Mai 2010Craiova, Mai 2010

4. Ce este ascultarea activă?
În procesul comunicării se constată un raport disproporționat între vorbire
și ascultare. Se spune că avem o singură gură și două urechi dar le utilizăm inversproporțional: vorbim mai mult decât ascultăm. În general, într-o conversație,există tendința să-l întrerupem pe cel care vorbește, să ne urmărim propriilegânduri.
Comportamentul de ascultare se poate manifesta în următoarele atitudini:
A asculta activ înseamnă:
1. A fi permanent deschis către subiectul comunicării, fără a prelua
inițiativa.
2. A stimula interlocutorul în scopul descoperirii punctului său de
vedere, fără a-l evalua și fără manifestări apriori.
3. A manifesta atitudine de respect și considerație. 4. A accepta opinia celuilalt, fără nerăbdare
Pentru a asigura eficiența ascultării active:
nRăspunde la subiectul / tema discuției prin parafrazarea conținutului: „ Vrei
să spui că…”
nÎnțelege sentimentele celuilalt ,, Se pare că nu-ți place când…”
nArată că înțelegi ,, Înțeleg cât de mult contează pentru tine…”
nÎncurajează conversația ,, Poți să spui mai multe despre …”
nTaci! Fii calm!
nConcentrează-te!
nNu pune sentimentele tale pe primul loc.
nÎndepărtează orice îți distrage atenția.
nUită-te în ochii interlocutorului.
nFii atent la personalitatea celuilalt.
nNu vorbi în același timp cu emitentul.
nNu te distra în timp ce vorbește.
nNu critica.Atitudine manifestată
în ascultare:Semnificația atitudinii:
Dacă evaluezi, oferi sfaturi…nu ai încredere în capacitatea celuilalt de a-și evaluasituația.
Dacă analizezi, interpretezi… nu te implici, nu ai încredere în procesul de comunicare.
Dacă oferi sprijin și confort… îți este milă.
Dacă întrebi, cercetezi… ești curios, nu vrei să ajuți.
Dacă asculți, identifici… recunoști competența partenerului din relația de comunicare.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 51

Cel mai simplu mod de a îndepărta barierele într-o conversație îl reprezintă
utilizarea întrebărilor. Alegerea unei succesiuni corecte de întrebări areurmătoarele a vantaje :
– aduc un plus de informații,- conferă un nou impuls dialogului,- orientează discuția,- permite reformularea argumentelor,- permite verificarea nivelului de percepție a mesajului transmis,- demonstrează competența prin pertinența întrebărilor,- favorizează argumentarea interlocutorului.Câteva reguli în formularea întrebărilor:
nFiți clari și conciși.
nReferiți-vă doar la un subiect într-o întrebare.
nReferiți-vă direct la subiectul abordat, fără ocolișuri.
nEvitați să puneți întrebări la care se pot da răspunsuri multiple.
nPentru a ajunge la lucruri concrete puneți o întrebare concretă Unde?, Cînd ?, ș.a.
5. Care este specificul comunicării orale?
Prin comunicare orală – vorbire, se înțelege atât exprimarea cu ajutorul vocii
umane, cât și sensul cuvintelor. Într-o comunicare orală există două tipuri delimbaj, diferite ca natură, dar conectate:Tip de
întrebare SuportCe
oferă?Răspuns
primitAvantaje Dezavantaje
Închisă„Cine?” „Ce?” „Unde?”
„Când?”, etc.Fapte ScurtDialog rapid,
precisAscunde
informații
Deschisă„Care e părerea ta?”
“Ce crezi?”Opinii LungInformații,
încredereConsumă timp.
Amănunte nesem-
nificative.
Sugestivă „Știi că?” „Vrei să?” Idei Da/ Nu Dialog alertUn „NU“ poate
bloca comunicarea52 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Care sunt avantajele comunicării orale față de comunicarea scrisă?
nvorbitorul își poate observa interlocutorul și poate interveni pe loc cu
modificări (verbale și paraverbale), pentru a eficientiza comunicarea;
nvorbirea este un „joc” al întrebărilor și al răspunsurilor, într-o derularespontană și flexibilă;
nvorbirea asigură terenul cel mai fertil pentru a convinge / influența.
Mesajul paraverbal poate intensifica, slăbi, distorsiona sau anula
semnificațiile cuvintelor rostite. Folosirea mesajului paraverbal poate aveaasupra celor din jur următoarele efecte:
Utilizarea limbajului paraverbalUtilizarea limbajului paraverbal
.
Prin modelarea tonurilor vocii se poate contracara monotonia comunicării
și se poate direcționa atenția ascultătorului. Tonul vocii crescând exprimăsiguranța, în timp ce descrescând, punctează nesiguranța. Pentru a arătaîncredere și competență, sau pentru a atrage atenția și a fi convingător, serecomandă folosirea unui “ ton parental ”.
Varierea volumului vocii determină poziția vorbitorului de dominator sau
de dominat. Varierea volumului vocii depinde de mărimea încăperii, de mărimeapublicului și de zgomotele de fond.
Prin articulare corectă se obține caracterul inteligibil al vorbirii și emiterea
corectă a sunetelor. Dicția depinde de articularea corectă și completă aconsoanelor și de enunțarea clară a vocalelor.
Accentul se referă la pronunțarea mai intensă și pe un ton mai înalt a unei
silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. Prin accent sepoate schimba înțelesul cuvintelor și pot fi induse mesaje colaterale celuitransmis prin cuvinte.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 53

Ritmul vorbirii este dat de derularea lentă (aprox. 200 de silabe/minut),
normală (în jur de 350 de silabe /minut) sau rapidă (în jur de 500 desilabe/minut) a cuvintelor pronunțate. Un bun vorbitor trebuie să varieze vitezapronunțării cuvintelor în funcție de conținutul și importanța mesajului.
Pauzele dintre cuvinte și fraze transmit indicii despre intențiile, atitudinile și
stările afective ale vorbitorului. Pauzele scurte împart ideile dintr-o frază, iar celelungi marchează sfârșitul frazelor. Pauzele prea lungi pot obosi audiența, celescurte și bine plasate dau ascultătorului sentimentul de implicare activă. Pauzeletactice sunt înainte de cuvintele sau ideile care vor fi subliniate, sau induc unmoment de meditație, de aducere aminte.
Utilizarea limbajului verbal Utilizarea limbajului verbal
Prin cuvinte se exprimă gândirea. Sensul cuvintelor depinde întotdeauna de
contextul în care sunt plasate. In utilizarea cuvintelor pot apare bariere :
nconfuzia dintre semnificația obiectivă și subiectivă( sensul dat de vorbitor )
a cuvintelor duce la erori în exprimare;
nfolosirea în exces a sinonimelor (cuvinte diferite cu același sens, ex.: uliță/
stradă ), a omonimelor (același cuvânt cu sensuri diferite, ex.: păr= fruct și
podoabă capilară ) conduce la ambiguitate;
nfolosirea unor enunțuri generalizatoare ( toată lumea, totdeauna,etc .)
poate genera conflicte;
nutilizarea abuzivă sau neadecvată a unui jargon ( limbaj specific unui grup
social/ profesional, folosit pentru a bloca accesul celor din afara grupului )
sau argou ( limbajul unui grup de răufăcători) poate blocha comunicarea;
nfolosirea exagerată a unor cuvinte prețioase sau abstracte pot plictisi
ascultătorii.
Comunicarea eficientă presupune:
ØClaritate =capacitatea de exprimare clară a ideilor. Exprimarea trebuie să
fie simplă, iar mesajul trebuie organizat pentru a putea fi ușor de urmărit.Nu se folosesc cuvinte lungi și complicate. Toți termenii de argou trebuieexplicați.
ØAcuratețe =exprimarea exactă a ideilor. Trebuie alese cuvintele cu înțeles
precis în vederea atingerii scopului propus. Exprimarea trebuie să fie câtmai corectă și concretă. Se vor evita exprimări care încep cu ,, Toată lumea
știe…” sau ,, Nimeni nu …” pot genera o reacție ostilă.
ØEmpatie =capacitatea de a te transpune în locul celeilalte persoane.
Stăpânirea propriilor emoții și înțelegerea stării interlocutorului este ocondiție a reușitei comunicării. Expresia feței și tonul vocii sunt importante,în special în discuțiile de grup.
ØSinceritate =a fi natural, corect. Rigiditatea, stângăcia sau simularea
denotă lipsa încrederii în sine. Gradul de sinceritate este în funcție denivelul de intimitate cu interlocutorul. Intr-o comunicare oficială nu se vordezvălui secrete intime.54 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

ØRelaxare = atitudinea destinsă, calmă. Inspiră încredere și favorizează
comunicarea sinceră. O comunicare relaxată este denotată de ritmul și devolumul comunicării.
ØContact vizual = privirea în ochi a interlocutorului în timpul comunicării. Direcția
privirii și mobilitatea ei sunt factori importanți în sincronizarea unui dialog.Evitarea privirii interlocutorului denotă neîncredere sau lipsa de interes. Încomunicarea cu un grup mare, privirea trebuie să cuprindă pe fiecare individ.
ØÎnfățișare adecvată =aparența, vestimentația potrivită. Înfățișarea reflectă
imaginea de sine a vorbitorului și importanța pe care o acordă actuluicomunicării. Aspectul exterior, mesajul transmis prin îmbrăcăminte,coafură, accesorii, influențează ascultătorul chiar înainte de a începevorbirea. O ținută vestimentară îngrijită este deosebit de importantă însituațiile formale: întâlniri publice, conferințe etc.
ØPostură corectă = poziția corpului corectă. Poziția corpului poate pune în
evidență calitatea discursului și influențează vocea. O persoană care sesprijină de perete sau stă aplecată înainte pe scaun în timp ce transmiteun mesaj verbal unei alte persoane, surprinde neplăcut, demonstrând oatitudine de oboseală, plictiseală sau neglijență.
Modul în care vorbim depinde de situația în care suntem. Astfel, se disting
următoarele stiluri:
Stil Caracteristici Exemple de utilizare
ReceCel care vorbește nu își cunoaște auditoriul, iar
acesta nu e în măsură să influențeze discursulcelui dintâi. Este o formă de comunicarenecooperativă.În emisiuni de radio sau TV,cu texte atent elaboratepentru că inexistența feed-back-ului face imposibilăajustarea lor pe parcurs.
FormalCel care vorbește se adresează unui auditoriunumeros pe care îl poate observa. Are un nivelînalt de coerență. Se evită repetițiile sauexpresiile argotice sau prea familiare, lăsarea însuspensie a unor propoziții începute.În corespondența/ comuni-carea oficială, marchează odistanță în raport cu per-soana cu care se comunică.
ConsultativParticiparea interlocutorului la dialog esteactivă. Există un schimb permanent întrepartenerii de comunicare. Discuții cu caracter profe-sional, de afaceri, negocieriși tratative.
OcazionalParticipanții trec fără restricții de la un subiectla altul într-o manieră decontractată, neglijentă.Se folosesc elementele de argou, expresiieliptice.Conversațiile libere întreprieteni.
IntimSe recurge la un cod personal care nu are dreptobiectiv comunicarea unor date exterioare, cioferă informații despre stările și trăirile intimeale subiectului.Conversația cu persoanelefoarte apropiate.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 55

Pentru activitatea de
mediator, vorbirea în fața unuiauditoriu este o situațiefrecventă. Abilitatea de a vorbiîn fața unui „ public” poate fidezvoltată și perfecționată.Pentru a realiza o prezentare
de succes este nevoie de o
pregătire prealabilă sau deexerciții frecvente. Oratoriicelebrii spun că pentru aputea vorbi cinci minute estenevoie de două săptămâni depregătire, iar pentru a vorbi o oră, de o singură săptămână. În general, atențiaunui ascultător poate fi focalizată pentru maximum 10 minute, după care estenevoie de efort pentru a le menține concentrarea. Acesta este motivul pentrucare se cere o structurare riguroasă a prezentării:
Ø10 – 20% din timp se acordă introducerii,
Ø60 – 80% din timp se alocă problemelor de conținut,
Ø10 – 20% din timp se rezervă pentru concluzii.
Elementele importante în pregătirea unei prezentări de succes sunt:
nexersarea anterioară a prezentării, cu ceasul în mână, verificarea încadrării
în timpul alocat/ disponibil;
nînregistrarea prezentării și apoi analiza ei pentru evidențierea deficiențelorde natură paraverbală, și a celor de conținut și logică;
npregătirea notițelor clare și scrise într-o formă ușor de urmărit și manevrat,sub forma unor bilete, nu a colii de hârtie A4 și nu scrise pe ambele fețe),ajută la urmărirea ideilor importante.
nverificarea sălii, a spațiului în care va avea loc prezentarea, pentru plasareaoptimă a mobilierului și a materialelor vizuale;
În debutul unei prezentări
trebuie stabilit un contact vizual cu auditoriul.
N. Stanton subliniază că nu se recomandă începerea discursului cu folosirea
unor expresii banale (,, Am onoarea …, Mă bucur…, ) ci cu denumirea temei, cu
precizări referitoare la alegerea titlului prezentării, a obiectivelor și a aspectelorcare vor fi abordate în cadrul temei propuse. Pot fi utilizate și alte formule, înfuncție de personalitatea prezentatorului și de caracteristicele auditoriului:
ndeschiderea discursului cu o anecdotă sau cu o glumă, o mărturisire;
nprezentarea unor fapte sau date statistice;
nfolosirea unui citat (nu foarte lung si relevant pentru subiectul discursului);
nafirmații cu conțin șocant;
npovestiri interesante. 56 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Activități din cadrul programului „Școală după Școală”,Activități din cadrul programului „Școală după Școală”,
Băilești, Ianuarie 2011Băilești, Ianuarie 2011

Este recomandabil să nu se memoreze conținutul prezentării, ci să se
urmărească ideile principale cu ajutorul notițelor elaborate. În timpul prezentării
se pot face întreruperi pentru a se răspunde prompt la orice întrebare. Dacă lao întrebare nu se cunoaște răspunsul, este corect să se recunoască acest fapt (,,Îmi pare rău, nu știu/nu cunosc/nu vă pot …” ). Nu se răspunde la întrebările
care nu au legătură cu prezentarea, se refuză politicos ( „Vom sta de vorbă în
pauză…” ).
Încheierea prezentării
poate fi realizată prin:
nprezentarea concluziilor;
nlansarea unor interogații (retorice);
nanecdote scurte, care să ilustreze aplicabilitatea ideilor expuse;
ninvitarea publicului de a trece la acțiune în spiritul celor afirmate în
prezentare;
nfolosirea unor citate prin care să sublinieze cele expuse.
Utilizarea materialelor vizuale în prezentare
Cuvintele vor ajunge mai ușor la auditoriu dacă vor fi asociate cu materiale
vizuale clasice (planșe, grafice, diagrame) sau prezentări media (videoclipuri,prezentări Power Point). Materialele vizuale au rolul să orienteze publicul, săajute la crearea de corelări și conexiuni, să completeze ceea ce se spune.Numărul materialelor/ slide-urilor utilizate trebuie bine corelat cu volumul deinformație stabilit pentru prezentare și cu timpul alocat (ex.: pentru o prezentarede zece minute să fie pregătite aproximativ 10 slide-uri). În cazul prezentăriiPower Point, se va alege formatul slide-ului potrivit cu conținutul, literele vor fide o dimensiune potrivită cu distanța de la care vor fi percepute (minim 20,maxim 48). Nu se vor aglomera multe rânduri pe un slide, pentru a permitelecturarea lor. Se va acorda atenție ortografiei, punctuației și exprimării corecte.Se recomandă limitarea animației în prezentare pentru a nu distrage atenția dela conținutul mesajelor.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 57
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Băilești, 1 Iunie 2011Băilești, 1 Iunie 2011

CÂTEVA REGULI DE DESFĂȘURARE A UNEI ȘEDINȚE
Eficiența unei ședințe depinde mult de felul în care este condusă. Se
recomandă respectarea unor reguli pentru reușita unei ședințe.
Utilizarea limbajului nonverbal Utilizarea limbajului nonverbal
În procesul de comunicare mesajele transmise nonverbal, ( mimică, gesturi,
postură, atitudine ) dețin o pondere importantă. Utilizarea și decodificarea/
înțelegerea limbajului nonverbal poate oferi un ascendent asupra parteneruluiîntr-o situație de comunicare. Prin observarea limbajului nonverbal se poatecunoaște starea reală a interlocutorului, care poate fi diferită de cea exprimatăverbal ( de ex.: spui că nu ai nimic, dar supărarea se poate observa în postură,
mimică, etc. ). Interlocutorul ar trebui să observe gesturile și să le coreleze cu
limbajul verbal (cuvintele). În comunicarea nonverbală putem avea două situații:
a. de armonie
= atunci când mesajul este bine transmis și există concordanță
între mesajul verbal și cel nonverbal. Această stare trebuie controlată pentrua fi menținută.
b. de dihotomie
= atunci când mesajul recepționat este denaturat, există un
decalaj între ceea ce se spune și atitudinea psihică. Această stare trebuiecontrolată, trebuie acționat pentru înlăturarea ei. Limbajul corpului contribuie
la comunicare prin expresia feței, mișcarea corpului (gesturi), forma și pozițiacorpului, aspectul general și comunicarea tactilăEtapa Regulile
Deschiderea
ședinței- respectarea cu strictețe a orei fixate;- formularea clară a scopului ședinței;- formularea pozitivă a ideilor;- folosirea cuvintelor care să facă ideile interesante;- limitarea comentariului introductiv la 1-2 minute.
Sedința
propriu-zisă- focalizarea din primele minute pe fondul problemei;- încurajarea participanților de a judeca independent, prin adresare de
întrebări: Care sunt alternativele? Care pare cea mai bună soluție și de ce?
Care factori nu au fost luați în considerare?
– calmarea momentelor de tensiune;- evitarea digresiunilor care pot să apară;- asigurarea continuității ședinței pe problemele pentru care a fost
convocată;
– respectarea timpului programat pentru ședință.
Concluzii- expunerea concluziilor de către conducătorul ședinței;- comunicarea unui plan de măsuri și a unor termene pentru acțiune și ra-
portare;
– sublinierea contribuțiilor valoroase aduse în timpul discuției;- reliefarea în ce măsură au fost atinse obiectivele propuse și ce acțiuni
revin participanților în viitor.58 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Fața este cea mai expresivă parte a corpului și expresia acesteia include:
nmimica – încruntarea, ridicarea sprâncenelor, încrețirea nasului;
nzâmbetul – prin caracteristici și momentul folosirii;
nprivirea – contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcția, constituie
un mijloc de comunicare inestimabil. În timpul comunicării, ochii și parteade jos a feței sunt privite cel mai intens.
Mesaje transmise prin mimică
:
Mesaje transmise prin zâmbet: exprimă o gamă largă de stări: plăcere,
bucurie, satisfacție, promisiune, cinism, jenă, ambiguitate. Interpretarea variază
de la cultură la cultură (subcultură).
Mesaje transmise prin privire :, ,ochii sunt oglinda sufletului ”.
nPrivind pe cineva îi recunoaștem prezența.
nInterceptarea privirii cuiva = dorința de a comunica.
nPrivirea directă = onestitate și intimitate sau în anumite situații
amenințare.
nPrivirea insistentă și continuă deranjează.
nMișcarea ochilor în sus = încercarea de a ne aminti ceva; în jos = tristețe,modestie, timiditate, ascunderea unor emoții; într-o parte = lipsă deinteres, răceală.
nEvitarea privirii = ascunderea sentimentelor, lipsă de confort, vinovăție.
Mișcarea corpuluiGesturi utilizate frecvent în cultura noastră:Mimică Denotă
Fruntea încruntată preocupare, mânie, frustrare
Sprâncene ridicate și ochii larg deschiși mirare, surpriză
Nas încrețit neplăcere
Nări lărgite mânie
Buze strânsenesiguranță, ezitare, ascunderea unor
informații
Gestul Denotă
Strângerea pumnilorOstilitate, mânie sau, în context, determinare, solidari-tate, stres
Brațele deschise Sinceritate, acceptare
Mâna la gură Surpriza
Acoperirea gurii cu mâna Ascunderea a ceva, nervozitate
Capul sprijinit în palmă Plictiseală
Palma/degetele pe obraz Interes extrem
Mâinile ținute la spate Superioritate, încercare de autocontrolGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 59

Postura corpului comunică statutul social pe care-l au indivizii, sau vor să îl
aibă.
6. Ce este managementul conflictelor?
Acolo unde există diversitate apare și perspectiva unor diferențe de opinii,
de puncte de vedere. Modul în care sunt acceptate și mai ales gestionate acestediferențe, poate genera un conflict sau o situație cooperantă. În activitatea samediatorul poate fi implicat într-o serie de conflicte:
Rezolvarea conflictelor necesită formarea unor competențe eficiente de
comunicare, de rezolvare a problemelor, de negociere, de mediere, D. Shapiro(1998) identifică nouă principii pe care trebuie să le propună un program demanagement a conflictelor:
1. ,,Conflictele sunt neînțelegeri între două sau mai multe persoane sau idei.
Conflict înseamnă interacțiune și dialog.
2.Conflictele sunt necesare pentru dezvoltare și maturizare .modul în care o
persoană face față conflictelor constituie un aspect important al proprieipersonalități.
3.Cunoașterea de sine și înțelegerea propriului EU contribuie la posibilitatea
de a face față în mod constructiv conflictelor.De exemplu, elevii cu un gradredus de respect de sine abordează conflictele în mod diferit de elevii careau un respect de sine ridicat.Postura corpului Denotă
Capul în sus O persoană dominantă
Capul în jos O persoană supusă
Aplecarea corpului în fațăInteres față de interlocutor, uneori neliniște,
preocupare
Poziția relaxată, înclinat pe scaun pespate Detașare, plictiseală sau statut superior inter-locutorului60 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

4.Orice conflict are un potențial pozitiv. Indiferent dacă conflictul este sau
nu soluționat, există o bază pentru recunoașterea și înțelegerea reciprocăa nevoilor și dorințelor; relațiile pot fi păstrate sau întărite.
5.Conflictele nu pot fi soluționate în mod constructiv fără interacțiune
pozitivă, care este o formă a comunicării.
6.Este nevoie de anumite competențe pentru ca un conflict să devină o
experiență de maturizare și de dezvoltare.
7.Aceste competențe specifice pot fi învățate.
8.Conflictele pot fi rezolvate într-o manieră care nu încalcă drepturile omului.
9.Ca să fie eficiente, strategiile și structurile necesare pentru a face față
conflictelor trebuie instituționalizate în cât mai multe domenii ale societății.Nivelurile importante ale instituțiilor cu caracter sistematic includ familia,școala, comunitatea, națiunea.“
Rezolvarea unui conflict trebuie să înceapă prin identificarea surselor care
l-au generat. Punctele de vedere diferite apar din modul de percepere diferit ascopurilor, a valorilor, a resurselor sau a nevoilor, percepții generate deprejudecăți, de interese diferite, de intenții diferite. Cauzele frecvente aleconflictlor le reprezintă: limitarea resurselor disponibile la un moment dat ( toți
doresc același lucru în același timp ), diferența culturală, exprimată prin
discrepanța dintre sistemele de valori promovate de indivizi / grupe ( ușor de
sesizat în conflictele religioase sau interetnice ).
Câteva situații generatoare de conflicte întâlnite în activitatea de mediere :
nAbsența comunicării ( între elevi, între aceștia și cadrele didactice, între
părinți și copii, între familii și școală, între autorități, etc .) sau comunicare
deficitară generată de absența unor capacități adecvate de exprimare asentimentelor și a intențiilor personale coroborate cu incapacitateaascultării ,,celuilalt”.
nUn regim excesiv de autoritar, în care inițiativa personală este înăbușită,va conduce la imposibilitatea exersării unor comportamente de relaționareinter-individuală adecvată ( profesorul/ directorul/ primarul, etc. este
singura autoritate care prin puterea rolului său rezolvă toate conflicteledin clasă/școală/ comunitate ).
nUn regim libertin, în care domnește legea ,, bunului plac ”, va ignora nevoile
și sentimentele individuale. În asemenea situații, au câștig de cauză ceiagresivi, cei timizi fiind mereu izolați, marginalizați sau ridiculizați.
nO atmosferă exagerat de competitivă, victoria personală a unuia implicândînvingerea celorlalți. Este un mod greșit de a înțelege competiția,adversarul fiind perceput ca dușman și nu ca partener de competiție.
nO atmosferă intolerantă față de diversitate, istaurată de cei care seconsideră majoritari.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 61

Prin exerciții practice, se pot deprinde modalități eficiente de comunicare,
de rezolvare a problemelor, de negociere, de mediere – ca intervenții efective însituațiile conflictuale.
Negocierea (modul constructiv de rezolvare a conflictului) implică
următoarele competențe (A.F.Acland):
nsă poți obține ceea ce vrei tu fără a face rău celeilalte persoane;
nsă poți alege strategia optimă;
nsă înregistrezi progrese cât mai ușor;
nsă ajungi la o înțelegere realistă și acceptată de ambele părți.
Se consideră că există cinci strategii de negociere , fiecare individ adoptând
una dintre ele, automat, fiind învățată încă din copilărie. Aceste strategii suntrezultatul interacțiunii dintre propriile interese și relația cu persoana cu care senegociază. Atât interesele cât și persoana cealaltă pot fi mai mult sau mai puținimportante. Fiind comportamente învățate, ele pot fi remodelate în funcție dedatele concrete ale situației. În același timp, fiecare strategie poate fi utilă într-o anumită situație. 62 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Concurența sau confruntarea este strategia pe care o adoptă cel pentru
care obiectivul personal implicat în situația de conflict este foarte important iarrelația cu persoana cealaltă mai puțin. Deși această strategie poate lua formeagresive, poate fi utilă atunci când ,,adversarul” este o persoană neîndurătoaresau când oricum, nu există nici o șansă de înțelegere.
Colaborarea este strategia prin care se reușește atât atingerea obiectivelor
personale cât și păstrarea unei bune relații cu celaltă persoană. Prin negocierese vor rezolva toate problemele, cu contibuția egală acelor două părți implicatein conflict. În general, este strategia recomandată pentru situațiile care intervinîntre persoane care au un ,,viitor” comun.
Evitarea presupune renunțarea atât la relație cât și la obiectivul, interesul
personal. Este utilă atunci când situația/ problema nu este foarte importantă,când este evident că găsirea unei soluții este imposibilă, sau când tensiuneacreată de conflict trebuie redusă cu orice preț.
Acceptarea, acomodarea este o strategie care implică renunțarea la
obiectivele, interesele personale pentru a conserva relația. Cedarea propriuluiinteres în favoarea celuilalt poate fi o strategie utilă atunci când se doreșteimpresionarea partenerului de negociere prin generozitate, sau când punctul devedere susținut nu era cel corect.
Compromisul ar trebui să fie strategia adoptată în orice conflict. Acest mod
de acțiune presupune atât renunțarea la o parte din obiectivele personale, câtși atingerea relației cu persoana aflată în conflict. Este considerată o strategiecentrală deoarece se ajunge la ea pornind fie de la confruntare, fie de lacolaborare. Compromisul este util în situațiile în care timpul presează, sau cândcei doi ,,adversari “ și interesele lor sunt la fel de importanți.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 63
Beneficiari ai programului „Școală după Școală” după susținerea unui mini-concert de colinde la sediul
Primăriei Băilești, Decembrie 2010

Un program de formare a capacității de negociere, va trebui să permită
identificarea stilului personal uzual de abordare a unei situații conflictuale șitotodată și deprinderea / exersarea celorlalte strategii.Stil folosit Situația corespunzătoare
CompetitienCând e necesară o acțiune rapidă, decisivă;
nPentru problemele importante care necesită implementarea unor acțiuni
nepopulare (reducere de costuri, disciplină etc);
nÎn chestiuni vitale pentru situația organizației, când știți că avețidreptate;
nÎmpotriva oamenilor care profită de un comportament necompetitiv.
ColaborarenPentru a afla o soluție integratoare atunci când interesele părților suntprea importante pentru a fi compromise;
nCând obiectivul unei părți este de a învăța;
nPentru a obține păreri de la oameni cu perspective diferite.
RenunțarenCând o problemă este trivială, sau altele mai importante presează;
nCând realizați că nu există nici o șansă de a vă atinge obiectivul.
nCând efortul depășește beneficiul obținut;
nPentru a lăsa oponenții să se răcorească și să-și revadă poziția;
nCând strângerea de informații este mai importantă decât o decizieimediată;
Acomodare nCând armonia și stabilitatea sunt foarte importante;
nPentru a permite subordonaților să învețe din propriile greșeli;
nCând vă dați seama că greșiți, acceptați o poziție mai bună, vă arătațirezonabil;
CompromisnCând obiectivele sunt importante dar nu merită efortul unui stil maiputernic;
nCând oponenți de o putere egală urmăresc obiective exclusive;
nPentru a obține o înțelegere temporară în probleme complexe;
nPentru a ajunge la o soluție sub presiunea timpului;
nCa o rezervă când colaborarea sau competiția nu merg.64 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv, Craiova, 1 Iunie 2010Eveniment sportiv, Craiova, 1 Iunie 2010

CAPITOLUL V
FENOMENUL MIGRAȚIEI
1. Ce este migrația?
Migrația este un fenomen complex, ce constă în deplasarea unor persoane
dintr-o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea domiciliului și/sau deîncadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire. Din perspectivădemografică, prin raportare la o populație dată, se poate vorbi despre douăforme de migrație:
A imigra reprezintă activitatea prin care se intră într-o țară, alta decât
cea în care acetățeanul are domiciliul stabil, pentru a se stabili acolo. A emigra
semnifică acțiunea de părăsire a propriei țări pentru altă țară. Orice migrant esteîn același timp imigrant, pentru țara de destinație, și emigrant, pentru țara deorigine. ( Alexandra SARCINSCHI op. cit. 4)
Nu trebuie confundat termenul de „ străin ” cu „ imigrant ” cum uneori o fac
administrațiile care îi contabilizează pe deținătorii de permise de ședere caemigranți. Astfel, un student aflat la studii în altă țară, diplomații sau turiștii, nusunt imigranți.
Nomadismul se referă la mișcările obișnuit staționare, cu periodicitate
anuală, realizate de grupuri de persoane între distanțe relativ scurte (nudepășesc câteva sute de kilometri). Aceste mișcări sunt asociate sistemeloreconomice primitive.
Migrația laborală (pentru muncă) internațională este un fenomen cu o mare
dinamică, vizibilitate și importanță. La scară mondială, într-o perioadă de 25 deani (1965 -1990) proporția emigranților s-a menținut în toată lumea în jur de 2%din totalul populației.
Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (http://www.unfpa.org/
) citează
următoarele cauze ce motivează migrația internațională:
ncăutarea unei vieți mai bune pentru individ și familia acestuia;
ndisparitățile veniturilor între diferitele zone și în interiorul aceleași regiuni;
npoliticile laborale și migratorii ale țărilor de origine și destinație; GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 65

nconflictele politice (ce impulsionează migrația peste frontieră, la fel ca și
deplasările din interiorul aceleași țări);
ndegradarea mediului ambiant, inclusiv pierderea terenurilor cultivabile,pădurilor și pajiștilor (,,refugiații mediului ambiant”, în majoritatea lor semută în alt oraș și nu în altă țară);
n,,exodul de profesioniști”, sau migrarea tinerilor intelectuali din țările încurs de dezvoltare pentru a acoperi lacunele forței de muncă ale țărilorindustrializate.
Analizând fenomenul migrației populației de etnie roma din România spre
tările din vestul Europei, se constată că cel mai adesea motivul plecării este, înprincipal, câștigul financiar . Această motivație are la bază
npe de-o parte statutul de „ zone defavorizate socioeconomic ” al localităților
lor de reședință, și consecutiv imposibilitatea găsirii unui loc de muncăacasă,
npe de altă parte, dorința de a câștiga bani pentru a face față competiției
permanente între rude și vecini în ceea ce privește nivelul de trai. Pentrumembrii comunității, banul este valoarea cea mai importantă, este maipresus decât terminarea unei școli. Se consideră că se poate obține obunăstare și fără o calificare într-o meserie.
În aceste migrații, copiii care ajung la vârsta de 14-15 ani sunt considerați de
părinții lor adulți și prin urmare în cele mai multe cazuri sunt lăsați să decidăsinguri asupra viitorului lor. În opinia părinților, copiii trebuie să-și ajute părințiicât mai curând posibil așa cum au făcut-o și ei când au fost copii: aceștia trebuiesă muncească alături de părinții lor pe câmp și în gospodărie, ori să-și caute delucru și să trimită acasă bani. Obligațiile părintești față de copii se pierd practicla această vârstă. Decizia copilului de abandona școala este influențată de maimulți factori, ce pot fi grupați în 4 categorii:
Factori personali Familia ComunitateaFactori
socio- economici
ldezinteres față de
școală,
ldorința de
aventură,
ldorința de „a se re-
aliza”.lpărinți sau rude ple-
cate în străinătate,
lîncurajare din
partea părinților,
lprobleme familiale
(violență, alcoolismetc.)limportanță, valoare
scăzută acordatăeducației,
limportanță mare
acordată câștiguluifinanciar,
lpovești de succes
ale persoanelor cares-au întors,
lconcurență între
membrii comunității(realizările materi-ale: casă, mașină)loferta redusă a
posibilităților decalificare,
llipsa locurilor de
muncă,
lsituația materială
precară a unorfamilii.66 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Din analiza cazurilor de migrație întâlnite se poate afirma că atât părinții cât
și copiii au informații parțiale despre pericolele și despre oportunitățile pe carele au în momentul în care pleacă în străinătate. Majoritatea lor se gândesc doarla aspectele pozitive ale migrației, fără să ia în considerare dificultățile și fără sărealizeze toate consecințele plecării. Printre consecințele cele mai grave amintim:nefrecventarea școlii, condiții de viață precare, implicare în acte de delincvență,exploatare, abuz fizic și psihologic, diverse traume etc.
Persoanele care au fost plecate și se întorc în țară, povestesc numai despre
lucruri bune și frumoase, astfel se creează în comunitate, mai ales în rândulcopiilor, o imagine falsă a realității, bazată pe informații parțiale și relatărisubiective. Perspectiva câștigului financiar are un impact atât de puternic asupraoamenilor, încât uneori chiar dacă aceștia cunosc anumite riscuri, nu le dauimportanță sau consideră că „ lor nu li se poate întâmpla ”.
2. Care sunt riscurile migrației?
Un migrant este expus la diferite situații de risc, unele previzibile, altele
mascate la început de amabilitatea intermediarilor care au facilitat migrația. Celemai frecvente și totodată periculoase situații întâlnite sunt :
Tipurile de locuințe în care trăiesc, provizoriu sau pe termen lung, persoanele
migrante sunt:
1. Apartamente închiriate Anumite familii, muncitori sau tineri izolați, își închiriază apartamente. Starea
în care se află aceste apartamente este de obicei insalubră, prețurile chiriilorpentru apartamentele într-o stare mai bună fiind foarte ridicate. Astfel, maimulte persoane se pot uni pentru a închiria un apartament, fapt care implică unanumit risc. Este vorba de așa numiții ” negociatori ai somnului ” – proprietari
sau locatari ai unor locuințe, care propun închirierea acestora la negru (faptfoarte satisfăcător pentru persoanele străine cu loc de muncă nedeclarat), laprețuri mai convenabile decât cele aflate pe piață. Inconvenientul acestorGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 67

apartamente este că nu corespund normelor de închiriere legală, fiind insalubre.
În plus, există mereu riscul de a fi dat afară de azi pe mâine.
2. Clădiri / case abandonate („abandoane”, „părăseli”, „squat” în engleză)
De multe ori, aceștia se instalează ilegal în locuri părăsite (case, blocuri sau
clădiri industriale). În majoritatea cazurilor, nu există nicio utilitate (electricitate,apă curentă, sau încălzire), ceea ce obligă ocupanții să stea la lumina lumânăriisau să se încălzească / gătească făcând foc cu ce găsesc la îndemână. De obicei,locurile părăsite sunt divizate în mai multe camere sau încăperi, fiecare fiindocupate de către familii sau persoane diferite. Deși clădirea nu aparține nimănui,o cameră într-un astfel de loc este rareori cedată gratuit; de cele mai multe ori,ocupanții precedenți le fixează un preț nerealist.
3. Terenul /campamentul /„plaț- ul”Bazându-se pe același principiu ca și „abandoanele”, este vorba de un teren
sau o pădure pe care se construiesc colibe, sau se instalează caravane. Mărimeaterenului sau a pădurii diferă de la caz la caz: poate fi o persoană sau o familiesingură care și-a instalat caravana sau a construit o colibă; sau poate fi un „plaț”de sute sau mii de persoane.
4. Corturile/ barăci improvizateLa periferie sau în orașe, sunt instalate corturi sub poduri sau pe marginea
drumurilor, pe malul râurilor sau a canalelor, de către cei care nu-și pot permite,sau pur și simplu nu vor să plătească chiria unui apartament, unui „abandon”sau a unei colibe/ caravane pe un „plaț”.
5. StradaSe pot întâlni multe persoane care pur și simplu dorm pe străzi (pe trotuare, sub
poduri, de-a lungul marilor axe rutiere, în parcuri, etc.) formându-și un ”pat” dincartoane sau ziare, așezate strategic pe gurile de aerisire (sursă de căldură), sau încel mai rău caz direct pe sol. Acest tip de locuință implică fără îndoială o rătăcirecontinuă, pentru că nu își pot părăsi lucrurile și nici să revină mereu în același loc.
6. Alte posibile locuințe sunt: în trenuri parcate, în gări, locuință provizorie
la un prieten / cunoștință, piață etc. – ceea ce implică același grad de instabilitateca locuința pe stradă.
Observație
În orice oraș mai mare din țările europene
există adăposturi sociale sau de urgență,puse la dispoziție de instituțiile de stat.
În cazul acestui tip de cazare se impun niște
constrângeri (orarul, separarea bărbaților defemei, etc) care îi determină pe mulți să leevite și să prefere strada, „abandoanele”, sau„plațurile” – o alegere mai riscantă, dar cumai puține constrângeri.Străinii cu acte legale de ședere pot aveaacces la locuințe sociale, colective sau pri-vate, puse la dispoziție de primăriile orașelorcu densitate mare de străini, sau de asociații/fundații/ organizații, instituții publice sau pri-vate.
Repartizarea se face prin serviciile de inter-
mediere ale agențiilor sociale din fiecareregiune și de instituțiile locale care se ocupăde facilitarea accesului la locuințe.68 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

3. De ce este strada un loc de activitate și de risc pentru imigranți?
Locurile de activitate sunt acelea în care
imigranții se întâlnesc pentru a pregăti o activitatesau după ce au desfășurat-o deja. Activitatea areun sens larg, implică atât munca – legală sau lanegru – cât și prostituția sau delicvența.
Anumite locuri de întâlnire sunt ocupate în
timpul zilei de bărbații și tinerii care își cautăde lucru, în principal în domeniul construcțiilor.Aici își oferă serviciile angajatorilor care vor săîi ia la lucru pentru o zi sau o săptămână. Ceicare nu sunt luați la muncă, stau în acest loctoată ziua, chiar și seara. Aceste locuri devinastfel locuri de întâlnire unde deseori se pot
găsi mulți tineri în situație de risc, desfășurândadesea acte de delicvență: prostituție, consumde alcool și droguri.
Alte locuri de întâlnire sunt gările, parcurile, pădurile și alte locații, ocupate
de tineri și adulți, bărbați și femei, cu același tip de activitate, în care pot întâlnicompatrioți ( facilitatea de a vorbi aceeași limbă = înțelegere reciprocă ). Aceste
locuri pot în mod evident să atragă persoanele în situații de risc, fără ca acesteasă fi avut vreodată intenția de a comite infracțiuni.
Locurile amintite mai sus („ abandoane” sau „părăseli”, „plațuri”, strada ) pot
fi și ele locații de întâlnire sau de adunare pentru anumite persoane care nulocuiesc neapărat aici.
Pe stradă, în diferite locații din oraș, sunt oferite ” Supele populare ” de către
serviciile sociale ale primăriei sau de asociații. Este vorba de mese gratuiteîmpărțite persoanelor aflate în dificultate. Și aici se întâlnesc persoaneaparținând aceleași comunități, și astfel pot deveni locuri de plănuire aviitoarelor infracțiuni.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 69
Familie la care au ajuns cu daruri „spiridușii” lui Moș Crăciun, activitate din cadrul unei campanii organizată
de copii, profesori, autorități locale cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru a aduce spiritul Crăciunului și încasele celor mai vulnerabile familii, Băilești, Decembrie 2011Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Craiova, Septembrie 2011Craiova, Septembrie 2011

RISCURILE STRĂZII
nTutun, alcool, droguri
În contextul migrației în general, contrabanda de țigări este foarte frecventă.
La fel, consumul și traficul de droguri sunt prezente odată cu apariția situațiilorde risc.
Riscul pentru tinerii români este în primul rând de a fi prinși ca fiind implicați
în afaceri de pe piața neagră (contrabandă de țigări/ consum și trafic de droguri),chiar și în cazurile în care sunt minori, sancțiunile prevăzute de lege aplicându-se mai mult în cazurile majorilor.
nViolența fizică
Un alt risc la care sunt expuși cei implicați pe piața neagră a contrabandei și
traficului, este violența stradală (bătăi, maltratări, etc.). Tinerii, trăind în acestelocuri sunt în mod continuu expuși acestei violențe. Pe de altă parte, consumulde droguri și de alcool de către adulți sau chiar și de către tineri, fac posibil faptulcă violența este prezentă în locurile amintite mai sus.
nDelincvența
Delincvența este definită ca ,,Fenomen social care constă în săvârșirea de
delicte .” sau ,, Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit
mediu sau de către persoane de o anumită vârstă . Delincvența juvenilă se referă
la comportamentul minorilor, care contravine legii.
http://ms.politiaromana.ro/prevenire/delicventa_juvenila/minorii_raspund.html
Până la împlinirea vârstei de 14 ani, minorii nu răspund penal . De la această
vârstă, însă, până la împlinirea a 16 ani, minorii răspund penal dacă se constată
că au avut discernământ în momentul comiterii faptei, adică dacă au știut că facun lucru rău, nepermis, și și-au dat seama de consecințele lui. După împlinireavârstei de 16 ani, minorii răspund penal ca și majorii. Codul penal prevede că„Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute
de lege pentru infracțiunea săvârșită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate ”
și (cf. Art. 100 și 109 C.P .) „ Față de minorul care răspunde penal se poate lua o
măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă . Măsurile educative care se
pot lua față de minori sunt:
-mustrarea;
-libertatea supravegheată (timp de un an);
-internarea într-un centru de reeducare;
-internarea într-un institut medical-educativ
„Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda
prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. Limitele pedepselor se reduc la
jumătate ”. (dacă pentru o faptă este prevăzută, de exemplu, pedeapsa închisorii
între 6 și 10 ani, minorului i se va aplica pedeapsa închisorii între 3 și 5 ani).70 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

Instanța poate să impună minorului (în cazul luării măsurii libertății
supravegheate) respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligații:
– să nu frecventeze anumite locuri stabilite; – să nu intre în legătură cu anumite persoane;
– să presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public
fixată de instanță cu o durată între 50 și 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi,după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță. Dintre cele maifrecvente cauze ale delincvenței sunt:
Pentru a reduce și preveni riscul comiterii unor delincvențe se impune
respectarea strictă a unor măsuri:
nSelectarea prietenilor, alegerea
modului de petrecerea timpuluiliber
nEvitarea agresiunilor (verbale șifizice) a mediilor cu potențialagresiv (discoteci, baruri, străzi“rău famate”, etc.)
nEvitarea consumului de droguri,etnobotanice și alcool
nAjustarea nevoilor la bugetuldisponibil/ gestionarea corectăa banilor.
nEvitarea persoanelornecunoscute.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 71
Lucrând împreună, am învățat și despre ceLucrând împreună, am învățat și despre ce
înseamnă PRIETENIA, activități din cadrulînseamnă PRIETENIA, activități din cadrul
programului „Școală după Școală”, Băilești,programului „Școală după Școală”, Băilești,
Decembrie 2010Decembrie 2010

4. Cum sunt implicații minorii în activitatea de prostituție?
Fenomenul prostituției minorilor (fete dar și băieți) este destul de recent în
țările din Europa de Vest, și este legat de apariția în aceste țări a tinerilor carevin din Europa de Est. Acest fenomen a fost negat la început la nivel instituționalși colectiv, dar continuă să creeze probleme și în momentul de față. Se poatevorbi de mai multe categorii de minori implicați în prostituție :
72 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Băilești, 1 Iunie 2011Băilești, 1 Iunie 2011

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 73
ETAPELE CARE DUC SPRE PROSTITUȚIE
1. Faza premergătoare implicării în prostituție : nu este vorba de practicarea
efectivă a prostituției, ci de existența unei serii de factori în mediul familial șisocial al tânărului/ tinerei, care favorizează implicarea acestuia în prostituție:viol, incest, relații familiale dificile, cunoașterea universului prostituției în țarade origine.
2. Faza de inițiere – incitare: întâlnirea cu prostituția
Tânărul sau tânăra se lansează în lumea prostituției fără a-o numi și fără a-o
cunoaște. Este inițiat de către o persoană sau de un grup care folosește diversetehnici și metode de convingere pentru a incita trecerea la act. Această perioadăde inițiere nu implică neapărat trecerea la faza de prostituție activă.
3. Faza semi-profesională: prostituția activă
În acest stadiu, tânărul/ tânăra descoperă acest mod rapid de a-și acoperi
necesitățile și practică într-o manieră activă prostituția. Progresiv, tânărul/ tânărase detașează din ce în ce mai mult de sistemul de protecție a copilului, pentru ase apropia tot mai mult de universul prostituției unde va începe să cunoascăregulile sociale proprii acestui mediu. Cea mai mare parte a tinerilor români carese prostituează în țările occidentale nu au neapărat tendințe de tip homosexual.Este vorba mai degrabă de o metodă de a “face bani” repede. Se poate observao respingere destul de pronunțată a homosexualității din partea acestor tineri,cu toate că actele de prostituție pe care le practică sunt adresate mai ales uneiclientele homosexuale.
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Băilești, 1 Iunie 2011Băilești, 1 Iunie 2011

74 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
5.Care este pericolul traficului de persoane la minori?
Conform legii 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane, acesta poate fi definit ca recrutarea unei persoane, prin diverse forme
de constrângere sau înșelăciune, în scopul exploatării acesteia . Prin exploatarea
unei persoane se înțelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu
încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate șisecuritate;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de
libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea
producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploataresexuală;
d) prelevarea de organe;e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și
libertăți fundamentale ale omului.

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 75
În România, victimele sunt racolate cu predilecție din rândul fetelor și
tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 și 33 de ani (un sfert sunt minore,peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani). Potrivit datelor furnizatede IGPR, cele mai multe dintre victimele identificate au fost traficate în: Spania,Italia, Germania, Franța, Grecia, Austria, Portugalia și Turcia. Conform raportuluiMinisterului Administrației și Internelor ( Evaluarea statistică a traficului de
persoane în semestrul I 2010 – MAI), pentru primul semestru al anului 2010,
statisticile oficiale cu privire la situația victimelor traficului de persoaneidentificate, prezintă 379 de victime identificate față de 343 de victime
identificate în primul semestru al anului 2009.

76 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Analiza specialiștilor Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane,
ANITP (2010), făcută pe criteriul apartenenței de gen și a apartenenței la grupede vârstă arată faptul că, din totalul celor 379 de victime identificate , 33% au
fost minori , dintre care 27 băieți și 99 de fete.
Vârstele cu cele mai mari frecvențe se păstrează în intervalul 14-60 ani.
Pentru categoriile 14-17 ani și 18-25 ani, victimele de sex feminin sunt în numărmult mai mare decât victimele de sex masculin. Începând cu vârsta de 26 de ani,la categoriile 26-40 ani și 41-60 ani, situația este diferită, fiind mai numeroasevictimele de sex masculine. Comparația cu aceleași perioade ale anilor 2008 și2009 prezintă creșterea numărului de minori cu 50% față de primul semestru
al anului precedent și cu 13,5% față de aceeași perioadă a anului 2008.
Factorii favorizanți ai fenomenului
Nivel comunitar Nivel familial Nivel individual
lSărăcia;
lPoziționarea geografică a
comunității în apropiereafrontierelor;
lExistența în comunitate a
unor cazuri precedente demuncă în străinătate, caresunt cunoscute ca poveștide succes;
lLipsa oportunităților de
muncă.
lCredința că: „nu mi se
poate întâmpla tocmaimie!”lDezorganizarea socială a
familiei;
lRelațiile deficitare și con-
flictuale;
lComportamentele de-
viante: alcoolismul,violența domestică;
lLipsa de informare;
lLipsa de acces la serviciile
și programele de asistențăsocială disponibile.lDiscrepanța dintre nivelul
așteptărilor și resursele in-dividului pentru atingereaacestora prin mijloace le-gitime;
lLipsa de informare;
lDorința de aventură și/sau
presiunea din partea „an-turajului”.

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 77
Din analiza profilului victimelor pe gen, conform Raportului MAI ,,Evaluarea
statistică a traficului de persoane în semestrul I 2010” , categoria cea mai
vulnerabilă la trafic sunt femeile. Au fost 211 femei victime (55% din populația
totală), dintre care:
n99 victime (46%) au fost minore;
n122 de victime (58%) au provenit din mediul rural,
n1 victimă a provenit din capitală, restul provenind din mediul urban
Principalele 5 județe de proveniență în cazul femeilor au fost:
nDolj (18),
nArgeș (16),
nTimiș(13),
nBistrița-Năsăud (12)
nBihor (11)
Forme de traficare a femeilor : Exploatarea sexuală este principala modalitate
de traficare a femeilor, 74% din victimele femei fiind exploatate prin aceastămodalitate pe stradă, în locuințe, cluburi sau bordeluri. 31 de victime femei aufost exploatate prin muncă forțată în agricultură, construcții sau în alte sectoarede activitate; pentru perioada primului semestru al anului 2010, au fostidentificate și victime femei exploatate prin obligarea la cerșetorie (8 victime),furturi (1 victimă) sau pentru care exploatarea nu a mai avut loc existând doarelementele de recrutare și/sau transport, cazare (14 tentative la trafic depersoane). Traficul intern este principala destinație a traficului de persoanepentru victimele femei, iar în trafic extern principalele destinații au fost Italia(40 victime), Spania (25 victime), Germania (21 victime) și Cehia (10 victime).
Forme de traficare a bărbaților:
Majoritatea victimelor de sex masculin (83%
din totalul de 168 victime) au fost adulți.
Principalele județe de proveniență au fost:
nTimiș (31),
nBihor (27),
nSatu-Mare (20),
nMaramureș (20),
nCovasna (14) ,
nBistrița-Năsăud (14).
Recrutarea a fost realizată în mai mult de 50% din cazuri de către persoane
necunoscute anterior victimelor, de cele mai multe ori prin promiterea unui locde muncă în străinătate. Cea mai utilizată exploatare pentru victimele de genmasculin, a fost munca forțată (67% din total), cel mai uzual sector de activitatefiind agricultura, urmată de munca în costrucții. Pentru obligarea la cerșetorie

78 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
au fost traficate 20% din victimele de sex
masculin, exploatarea sexuală fiindprezentă pentru 11% din victime; 3victime au fost exploatate pentrupornografie pe internet și o tentativă latraficul de persoane. Traficul intern areprezentat principala destinație și încazul victimelor de sex masculin, cu 48de victime traficate pe teritoriul țăriinoastre; în ceea ce privește traficulextern, principalele țări de destinație aufost Spania (41 victime), Italia (26victime), Cehia (21 victime) și Grecia (15victime).
Numărul
minorilor victime este în
creștere atât cantitativ cât și ca procentcalculat din populația totală de victime, fiind identificate în acest an 126 de
victime minore , dintre care 99 fete și 27 băieți. Mai mult de 50% dintre minorii
victime provin din mediul urban; 64% din total au provenit din familii biparentale.Principalele 5 județe de proveniență au fost:
nTimiș (18),
nDolj (13),
nHunedoara (9),
nBrașov (8),
nBistrița-Năsăud (8).
95 de minori (75% din totalul
minorilor identificați) au fost traficați îninteriorul țării, iar principalele destinațiiale traficului extern au fost Italia (13),șiSpania (6) minori victime, în semestrul I2010. Recrutarea pentru trafic a fostrealizată pentru un procent de 58% decătre cunoștințe, prin abordarea directăa victimei cu oferte pentru prostituție,oferte de muncă în străinătate sau înțară sau pentru cerșetorie, călătorie, etc.
În cazul minorilor exploatarea
sexuală este predominantă, 94 de
minori fiind exploatați astfel pe stradă,
în locuințe, bordeluri, cluburi.
Activități de vară,Activități de vară,
Băilești 2011Băilești 2011
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
Craiova, 1 Iunie 2009Craiova, 1 Iunie 2009

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 79
SFATURI UTILE – Măsuri de prevenție și protecție
Dacă, totuși, ai luat hotărârea de plecare, este bine să lași familiei, rudelor,
prietenilor, următoarele informații:Nu accepta promisiunile persoanelor necunoscute de a pleca în străinătate pentru diverse
slujbe „onorabile, (menajeră, baby-sitter) sau așa-zise „angajamente artistice”! Fii reticentăfață de propunerile făcute prin intermediul Internet-ului; un așa zis „prieten” poate fi uninfractor periculos!
La primirea unei oferte de lucru în străinătate, trebuie aflate cât mai multe detalii despreseriozitatea acesteia, dacă firma este acreditată în vederea recrutării și plasării forței demuncă în străinătate și despre tarifele practicate!
Înainte de a lua decizia de a părăsi țara, informează-te! Încearcă să obții de la Poliție sau dela Inspectoratul Teritorial de Muncă mai multe informații despre angajator, dacă are dreptulsă medieze angajarea în străinătate.
Întreabă dacă vei primi permis de muncă! Doar cu viza turistică poți munci „la negru”, daracest tip de muncă nu-ți oferă nici o siguranță!
Nu accepta să treci granița cu acte false!
Nu da nimănui pașaportul, sub nici un motiv, cu excepția organelor statului (român sau străin)abilitate să verifice actele de identitate (ex. vameșii la frontieră)! Acest document nu trebuieînstrăinat niciodată! El este singura ta dovadă de identitate, singura probă că tu exiști.
Refuză ofertele de genul „plătesc eu cheltuielile pentru tine și te răscumperi tu cândajungem!”
În caz de nevoie de ajutor peste hotare, nu ezita în a cere ajutorul ambasadelor Românieisau organizațiilor umanitare internaționale!
Cu cine și unde pleci
Locul de muncă și locul de trai (nr. de telefon, denumirea și adresa companiei, firmei);
Copiile documentelor (pașaport, viză, contract), fotografii recente
Fă mai multe copii ale tuturor actelor necesare pentru călătorie și păstrează-le la tine, înlocuri diferite – te vor ajuta în cazul în care vei fi deposedată de acte;
Învață limba țării de destinație sau, cel puțin, un volum minim de cuvinte (câtevapropoziții), să te poți descurca;
Află diverse informații privind contacte în țara de destinație – de exemplu coordonateleambasadei sau consulatului României în țara respectivă.

80 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
În conformitate cu prevederile legislației în vigoare, victimele traficului de
persoane pot beneficia de servicii de asistență și protecție , care includ: sprijin
pentru repatriere; asigurarea adăpostului pe termen scurt sau mediu; îngrijiremedicală; consiliere psihologică și juridică; sprijin pentru reintegrarea în familieși școală; asistență în găsirea unui loc de muncă.
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a creat serviciul
TELEFON VERDE (0 800 800 678), care se adresează:
nPersoanelor care doresc sa ia o decizie privind plecarea la muncă în
străinătate, pentru a evita situațiile periculoase;
nPersoanelor sechestrate sau aflate într-o dificultate și care au nevoie deajutor;
nPersoanelor care reclamă că o rudă sau un apropiat este victimatraficului.
Eveniment sportiv,Eveniment sportiv,
București, Octombrie 2010București, Octombrie 2010

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 81
PEDEPSE PREVĂZUTE DE LEGE PENTRU TRAFICUL DE PERSOANE
Conform actualului cadru legal (Legea nr. 230/2010 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului depersoane) se includ în înțelesul noțiunii de exploatare a unei persoane:
– obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice
în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme deexploatare sexuală;
– prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea
dispozițiilor legale.
Limitele pedepsei aplicabile pentru infracțiunea de trafic de persoane este
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi . Forma agravantă a
infracțiunii de trafic de minori este cea săvârșită de un membru de familie.Pedeapsa aplicabilă pentru utilizarea serviciilor care intră în înțelesul noțiunii deexploatare a unei persoane , prestate de o persoana despre care beneficiarul știe
că este victima traficului de persoane ori a traficului de minori, este închisoarea de
la 6 luni la 3 ani sau cu amenda , dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârșit, ca urmare a
exploatării sale, infracțiunea de prostituție, de cerșetorie, trecere frauduloasă afrontierei unui stat ori donare de organe sau țesuturi ori celule de origine umană,în condițiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniulsănătații, nu se pedepsește pentru aceste infracțiuni.
6. Care sunt condițiile legale de ieșire a minorului din țară?
Conform Legii nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor
români în străinătate, minorii români pot călători în străinătate numai însoțiți,cu acordul părinților.
Polițiștii de frontieră vor permite ieșirea din țară a cetățenilor români minori
numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:
a) în situația în care călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți
b) în situația în care călătorește împreună cu unul dintre părinți, numai dacă
părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte , din care să rezulte
acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul dedestinație, precum și cu privire la perioada acesteia;
Observație: dacă minorul a ieșit din țară însoțit de unul dintre părinți, nu se
poate întoarce în țară însoțit de celălalt părinte numai dacă și acesta prezintă larândul său declarația celuilalt părinte.
Nu este necesară declarația celuilalt părinte, dacă părintele însoțitor face
dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătoreascărămasă definitivă și irevocabilă.
c) dacă minorul călătorește însoțit de o altă persoană majoră i se permite
ieșirea numai dacă persoana însoțitoare prezintă:

82 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
no declarație a ambilor părinți care să cuprindă acordul acestora cu
privire la efectuarea călătoriei respective de către copil, la statul dedestinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria,precum și datele de identitate ale însoțitorului,
nextrasul de cazier judiciar ,
Observație: poate avea calitatea de însoțitor și o persoană desemnată din
cadrul unei societăți comerciale autorizate să desfășoare activități de transportinternațional de persoane.
Declarațiile trebuie să fie autentificate în țară de notarul public, iar în
străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României și trebuiesă cuprindă următoarele mențiuni: scopul deplasării; ruta urmată până în statulde destinație; indicarea faptului dacă minorul urmează să rămână în statul dedestinație, caz în care trebuie menționată persoana căreia urmează a-i fiîncredințat minorul. Modelul tip al declarației se află pe pagina de web a Polițieide Frontieră (http://www.politiadefrontiera.ro
).
Însoțitorul, care călătorește în străinătate împreună cu un minor, are
următoarele obligații:
a) să acorde îngrijire și supraveghere copilului pe toată durata deplasării;b) să nu abandoneze copilul;c) să nu încredințeze copilul altei persoane decât părintelui ori, în cazuri
deosebite, autorităților străine competente în domeniul acordării de asistențăși protecție pentru minori;
d) să respecte scopul, ruta și durata deplasării menționate în declarație;e) în cazul dispariției minorului pe perioada deplasării în străinătate, să
anunțe de îndată autoritățile competente;
Poliția de Frontieră Română permite ieșirea din România a minorilor, fără
prezentarea declarației, în următoarele situații:
a) în cazul în care minorul urmează să beneficieze de un tratament medical
care nu este posibil pe teritoriul României și fără de care viața sau sănătatea îieste pusă în mod grav în pericol;
b) în cazul în care minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale .
Aceste situații trebuiesc justificate prin documente doveditoare.În situația în care polițiștii de frontieră vor constata că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupecălătoria acestuia. Dacă minorul nu este însoțit de cel puțin unul dintre părinți,vor proceda la informarea imediată a acestora, punându-le în vedere să îl preiade îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinților,poliția de frontieră va anunța Autoritatea Națională pentru Protecția DrepturilorCopilului, care va iniția procedura aplicabilă minorilor neînsoțiți.

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 83
ANEXA NR.1 ACTE / DOCUMENTE NECESARE
1. ACTELE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA COPILULUI ÎN CLASA I
Dosarul cuprinde:
ncerere tip a părinților ( de la secretariatul unității de învățământ).
no copie xerox după certificatul de naștere al copilului.
ncopii xerox de pe buletinele/ C.I. ale părinților.
nadeverință de la medicul de familie, cu mențiunea “Apt pentru școală”.
nfișa medicală personală a copilului și fișa psihopedagogică de la
grădiniță (dacă a frecventat grădinița).
2. DOCUMENTELE NECESARE PENTRU ÎNCADRAREA ÎNTR-O CATEGORIE
DE PERSOANĂ CU HANDICAPDosarul trebuie să conțină:
nAncheta socială eliberată de Primaria localității de domiciliul( copie xerox )
nCertificatul medical eliberat de medicul specialist ( in original )
nCertificatul de naștere al copilului ( copie xerox )
nActul de identitate al copilului – unde este cazul ( copie xerox )
nActele de identitate ( CI/BI) ale părinților ( copie xerox )
nFișa medicală sintetică – procurată de la sediul Serviciului de Evaluare
Complexă sau de la medicul de familie și completată de medicul defamilie.
n(Dacă este cazul) Ultimul certificat de încadrare într-o categorie de
persoane cu handicap( î n original ) Dosarele se depun cu 30 de zile
înaintea expirării termenului de valabilitate al ultimului certificat deîncadrare într-o categorie de persoane cu handicap.
La data depunerii documentației este necesară prezența copilului în vederea
evaluării psiho-medicale în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Copiluluicu Handicap, de la sediul Direcției Județene pentru Asistență Socială și ProtecțiaDrepturilor Copilului.
3. ACTE NECESARE PENTRU OBȚINEREA CĂRȚII DE IDENTITATE LA 14 ANI
Cerere tip pentru eliberarea cărții de identitate (se solicită la Serviciul de
Evidență a Persoanelor)
Certificat de naștere (original și copie)Actul de identitate al unuia dintre părinți, al tutorelui sau reprezentantului
legal, cu care se face dovada domiciliului
Timbru fiscal de 1 leuContravaloarea eliberării cărții de identitate (7 lei)

84 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
ANEXA NR. 2 ARTICOLE DIN PRESĂ
Articol de ziar – Dilema Veche, nr. 370, 17-23 martie 2011
Victoria STOICIU (coordonator de proiecte la Fundația Friedrich Ebert.
Cercetarea privind migrația a fost realizată în cadrul unui program al
Fundației) : Migranții români, prinși între două crize – De ce nu se întorc acasă
românii din Spania și Italia. România este unul dintre statele UE cu cea mai înaltă
mobilitate a forței de muncă (în jur de 3%), dar în pofida acestui fapt nu existănici o statistică sau un studiu care să evalueze impactul crizei economice asuprafenomenului și să stabilească rata de revenire a migranților… Titluri alarmiste degenul „criza întoarce acasă jumătate din români” au abundat în mediaromânească începînd cu finele anului 2008, dând naștere unei convingeri conformcăreia sîntem asaltați de valuri de migranți români ce se întorc în țară. A generat,într-adevăr, criza globală un fenomen semnificativ de revenire a migranților?În căutarea migrantului reîntors Dîmbovița este unul dintre județele cu cea mai
înaltă rată a migrației către Spania, dar destinațiile precum Italia sau Germaniasunt și ele populare. Curioși să stăm de vorbă cu cineva care și-a pierdut locul demuncă în străinătate, am dat o tură prin câteva comune din județ, în încercareade a-l descoperi pe migrantul revenit acasă. Primărița și viceprimarul din Nucets-au chinuit vreun sfert de oră pînă au putut să ne recomande un tînăr, Radu B.,care, înainte de a rămîne șomer, lucrase în Spania pe un șantier de construcții.Aparent, era singurul de acest gen pe care îl cunoșteau. La adresa indicată,ne-a întîmpinat o femeie îmbrăcată într-o salopetă stropită și cu mîinile murdarede vopsea, care era mama lui Radu: el plecase în Spania cu doar cinci zile în urmă.Sora lui, care rămăsese acolo, reușise să-i facă rost de un loc de muncă laabatorul unde muncea și ea. Cu trei luni mai devreme, tânărul venise pregătitsă rămînă în satul lui și să înceapă o nouă viață. După ceva căutări, a reușitsă-și găsească un loc de muncă la o agenție de pază privată din București, undei s-a oferit un salariu de 900 lei, numai că un drum dus-întors până în capitalăcostă 20 de lei pe zi. La sfârșitul lunii, constata că jumătate din salariu se duceape transport. Și atunci a decis că, oricît de rea ar fi fost criza în Spania, tot maibine s-ar descurca acolo, chiar și cu salariul de la abator.
Plătiți să plece – nu pricep mesajul Că migranții nu pleacă masiv și de bună
voie nici în timpul crizei este demonstrat și de introducerea recentă de către unelestate, precum Spania și Cehia, a așa-numitelor măsuri pay to go – stimulente
financiare pentru a încuraja revenirea migranților în statele de origine. Eficiențalor a fost însă limitată: la un an de la punerea în aplicare de către statul spaniola programului pentru imigranții noncomunitari „Retorno Voluntario“ numai8700, însemnând mai puțin de 10% din cei 100.000 de persoane eligibile, au fostînscrise în program. ..
Când viața de acasă nu-i atât de rea… Nimeni nu migrează pentru că îi este
prea bine, factorii economici fiind în cazul României cei mai importanți factori

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 85
de încurajare a plecării ( push factors ). În unele comune din Dîmbovița, unde
țăranii reușesc să trăiască decent de pe urma vânzării produselor agricole,migrația este limitată și preponderent ciclică – în răgazul dintre muncile agricole,sătenii dau o fugă până în Germania sau Spania, unde lucrează de obicei înconstrucții și își completează astfel veniturile. Sărăcia nu e atât de presantă încâtsă îi facă pe localnici să-și abandoneze familiile în căutarea unui trai mai bun. …„Vreau ca copiii mei să nu mai trăiască așa – mărturisește Maria E. – e o viațămurdară, trebuie să învețe carte să lucreze ca domnii, adică cu capul. Darînvățătura costă, încearcă să-ți dai copilul la București, te râd toți în sat, cică uite,nu are tractor, dar și-a dat copilul la universitate“. Maria a lucrat și ea un an dezile în Italia, ca menajeră, dar în cele din urmă s-a întors acasă, unde se ocupăcu agricultură. Maria își amintește cu plăcere de viața ei în Italia, lăudîndu-se căniciodată nu a fost tratată cu atâta respect ca acolo, dar vecina sa, care ne-aajutat să o găsim, o privește cu stupefacție și neîncredere, auzind-o cum faceaceste declarații. La final, în timp ce ne îndepărtăm de casa Mariei, nemărturisește în șoaptă că Maria a vrut s-o facă pe grozava cu noi, dar altfel totsatul știe că s-a întors din Italia pentru că era prost tratată acolo și cerințele eraufoarte dure. De ce nu se întorc migranții acasă? Chiar dacă factorii de atracție
din țările de destinație ( pull factors ) suferă transformări, cum s-a întîmplat și în
Spania din cauza crizei economice, atâta timp cât condițiile economice dincomunitatea de origine rămîn precare, motivația de revenire a migranților esteminimă, chiar și pe vremuri de criză. … Sărăcia de acasă este, neîndoielnic, unuldintre motivele majore ale deciziei de a rămîne în țara de destinație, chiar și pevremuri de restriște, dar cu siguranță sunt și alte variabile în joc….Rezultatelecercetărilor arată că, cu cît migranții stau mai mult într-o țară cu atât întoarcereaeste mai dificilă. Până una alta, decizia de revenire pare a fi mai grea decît a fost,la vremea ei, decizia de a pleca la muncă peste hotare.
Postul TV Antena3 : Italia oferă 15.000 de euro pentru fiecare familie de
romi care se întoarce în România
Autor: Silviu Marian BănilăAutoritățile milaneze au pus la cale un plan care prevede ca fiecare familie
de romi să primească 15.000 de euro, dacă se întoarce în România. Măsura seîncadrează în planul pentru închiderea taberei de romi Triboniano, informeazăcotidianul La Republica. 40 de familii de romi însumând 150-200 de persoane auintrat deja în programul demarat de ONG-ul AVSI. Bugetul proiectului, în valoarede 13 milioane de euro, este asigurat de Ministerul Italian de Interne.
Țiganii români expulzați din Franța ( Cotidianul, 17 august, 2010)
Primele expulzări ale romilor aflați ilegal în Franța către țările lor de origine,
România și Bulgaria, vor avea loc joi, a anunțat marți ministrul francez de

86 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Interne, Brice Hortefeux. Ministrul a precizat că 51 de tabere instalate ilegal au
fost demolate în această vară în Franța. „În total sunt 700 de romi care vor fitrimiși în țările lor până la sfârșitul lunii”, cu avionul, a afirmat el, precizând căprimele zboruri vor avea loc la 19 și 26 august, iar un al treilea este prevăzutpentru „sfârșitul lui septembrie”, potrivit Mediafax. În afară de aceste expulzăriîn serie, președintele Nicolas Sarkozy a avertizat recent că va retragenaționalitatea franceză unora dintre infractorii de origine străină. Parisul a fostcriticat dur pentru legătura stabilită între imigrație și lipsa de securitate. În cursuldimineții, ministrul francez al Imigrației, Eric Besson, afirmase că Franța nu vacrea „zboruri speciale” pentru a expulza romii în țările lor de origine, recunoscândîn același timp că persoanele expulzate pot reveni „pentru că așa este legea”.„Nu sunt zboruri speciale”, ci „zboruri comerciale, așa cum OFII (Oficiul Francezpentru Imigrație și Integrare) face în mod regulat”, a subliniat el.
Miercuri, 27 Ianuarie 2010, ora 09:59
Sursa: Ziare.comAutor: Camelia BadeaRomânia se situează pe locul 10 în topul națiunilor care populează cu
infractori închisorile din Marea Britanie, după Jamaica, Nigeria, Irlanda,Vietnam, Polonia, China, Somalia, Pakistan și India.
Politicile guvernului britanic au transformat închisorile din Marea Britanie în
„Națiunile Unite ale crimei”, deținuții provenind din nu mai puțin de 160 de țăridiferite din cele 192 câte fac parte din ONU, comentează Daily Mail. Nu existărațiuni pentru care s-ar putea trage concluzia ca imigranții sunt mai certați culegea decât britanicii. Faptul ca 11.546 din totalul de aproape 84.000 depușcăriași au altă cetățenie semnifică doar că numărul imigranților din MareaBritanie este mult prea mare, mai comentează jurnaliștii britanici.
„Ceva nu este în regulă cu politicile noastre de securitate și imigrație”, a
declarat deputatul conservator Damian Green, care a criticat și faptul că britaniciiplătitori de taxe trebuie să achite costurile cazării acestor infractori în spatelegratiilor.
Îngrijorate de amploarea fenomenului, autoritățile britanice încearcă să ia
toate măsurile posibile care să stopeze popularea închisorilor cu infractoriproveniți din alte țări. Astfel, imigranților acuzați de violuri sau crime li s-a oferitșansa de a se întoarce în țările de origine contra unei sume de 450 de lire sterline,plătibili la sosirea în țară.
Măsura este extrem de controversată, cel mai recent scandal pe această
temă fiind declanșat după ce s-a aflat că de ea ar urma să beneficieze și o tânărădin Malaezia în vârstă de 29 de ani, condamnată în 2008 la 5 ani de detențiepentru omor din culpă, victima fiind un copil britanic de numai 17 luni de careaceasta avea grijă.

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 87
Ministrul britanic al Imigrației, Phil Woolas, a precizat că au fost semnate
acorduri cu mai multe state prin care deținuții vor fi transferați pentru a-și ispășipedepsele în țările lor de origine.
Sursa: HotNews.ro Luni, 26 iulie 2010, 17:32 Actualitate | Esențial
Oficial francez despre delincvența romilor: Trebuie să renunțăm la tema
nediscriminării atunci când se amplifică fluxurile de „oameni care nu încearcăsă se integreze ”
Guvernul Franței a decis să ridice la nivel european preocupările legate de
delincvența romilor. Secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene, PierreLellouche, a afirmat că trebuie să se renunțe la utilizarea temei nediscriminăriiatunci când se amplifică fluxurile de „oameni care nu încearcă să se integreze”,relatează Le Monde , în ediția electronică. Pierre Lellouche a evocat rețelele de
trafic de copii, de prostituție și de cerșetorie care se extind, în special în Franța șia subliniat că principala responsabilitate revine țărilor de orgine. Pierre Lellouchea precizat că va include această problematică pe agenda reuniunii miniștrilorafacerilor externe din cele 27 de state membre.
Președintele Nicolas Sarkozy evocase, săptămâna trecută, o nouă luptă
împotriva insecurității centrată în special pe „problemele pe care le ridicăcomportamentul unor membri ai comunității nomade și roma”. El a anunțat căse vor desființa toate taberele care nu sunt conforme cu legea. „Nu se puneproblema să stigmatizăm o comunitate sau țări. Dar suntem confruntați cu oproblemă reală și a venit momentul să ne ocupăm de ea”, a spus Pierre Lellouche,luni după-amiază.
În Europa trăiesc 11 milioane de romi și 9 milioane au un pașaport cu care
pot călători în Uniune, a spus el, subliniind că principala responsabilitate revinețărilor de origine. România este prima vizată, notează Le Monde.
Evocând creșterea masivă („de peste 150% în Paris”) a unor infracțiuni comise
de minori români, Lellouche a făcut apel la o acțiune europeană comună, încondițiile în care o recentă conferință dedicată acestui subiect, organizată înSpania, nu a ajutat la nimic.
Președinția blegiană a UE, Italia și Comisia Europeană s-au declarat pregătite
să reacționeze.
Sursa: www.adevarul.ro
Articol de ziar – Adevărul, 25 ianuarie 2008
Bărbați, femei și copii români, obligați să trăiască sub pământ precum sclavii,
erau constrânși să muncească 12 ore pe zi în galerii subterane, în umezeală șipe întuneric, relatează cotidianul italian „La Stampa”.
Aceasta este realitatea în care trăiau câțiva români aduși în Italia, subjugați
chiar de conaționalii lor. Capul organizației care „recruta” cetățenii români era

88 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Ionel Surdu în vârstă de 36 de ani, supranumit Taliu. El locuiește în Torino alături
de logodnica sa, o adolescentă de 17 ani.
Minora îi controla pe tinerii români care munceau în niște galerii subterane
și ținea evidența profitului câștigat ilegal: circa 5.000 de euro pe zi. Fratele șefuluibandei, Costel Surdu, de 34 de ani, se ocupa cu „recrutarea” noilor muncitori,veniți din România, făcându-le promisiuni false. Tinerii români erau fie înșelațide organizație, fie chiar cumpărați. De doi ani trăiau în două fabrici abandonatedin Torino, în fosta clădire a companiei Cimi-Montubi, unde erau obligați sămuncescă 12 ore pe zi, extrăgând cuprul din cabluri furate. Pe piața ilegală aanului 2008, cuprul valorează o avere, fiind denumit „aurul roșu”.
Forțele de ordine din cadrul Departamentului Operativ din Torino au reușit
să pătrundă în galeriile subterane unde au găsit peste zece oameni, bărbați șifemei, precum și minori de 16 și 17 ani, forțați să muncească și să trăiască încondiții inumane. Românii proveneau din zona Reșitei, și se supuneau unor regulistricte impuse de oamenii din organizația criminală: aveau voie să iasă doarseara, doar o dată pe săptămână, mereu însoțiti și supravegheați de cei care îițineau prizonieri. Erau bătuți crunt și amenințați atât ei, cât și familiile lor, încazul în care ar fi încercat cineva să nu se asculte ordinele.
Carabinierii au reușit să demaște banda, care opera în stil mafiot. 18
persoane au ajuns în arestul poliției. Dintre acestea, trei sunt oameni de afaceriitalieni importanți, din Torino: Pietro Troia (73 de ani), Luigi Damiano (50 de ani)și Ester Savent (47 de ani). De asemenea, nouă români au fost arestați subacuzația de asociere la delincvență, forțare la sclavagism și pentru zeci de furturidin diverse fabrici, de pe linii de cale ferată, din centralele Enel și din depozitedin regiunile Piemonte și Veneto, mai ales din zonele de pe lângă Vicenza șiVerona.
Extrase din Raportul ANITP privind Traficul de persoane 2010
România este țară de origine, tranzit și destinație pentru bărbații, femeile și
copiii traficați în special în scopul muncii forțate, precum și pentru femeile și copiitraficați în scopul exploatării sexuale. Bărbați, femei și copii din România sunttraficați către Spania, Italia, Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Germania, MareaBritanie, Cipru, Australia, Franța și Statele Unite ale Americii în scopuri de muncăforțată, inclusiv cerșetorie forțată. Femei și copii din România sunt traficați cătreItalia, Spania, Olanda, Marea Britanie, Grecia, Germania, Cipru, Austria și Franța,în scopuri de exploatare sexuală. Barbați, femei și copii din România sunt traficațipe teritoriul țării în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată, inclusivcerșetorie forțată și furturi mărunte. Majoritatea victimelor identificate în 2009au fost traficate în scopuri de muncă forțată. România este țară de destinațiepentru un număr mic de femei din Moldova, Columbia și Franța, traficate înscopuri de prostituție forțată. Majoritatea victimelor de origine română

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 89
identificate sunt traficate în scopuri de muncă forțata, inclusiv cerșetorie forțată.
…jumătate dintre victimele identificate în 2009 au fost traficate în scopuri demuncă forțată, …În martie 2009, guvernul a reorganizat principala agenție deluptă împotriva traficului de persoane, Agenția Națională împotriva Traficuluide Persoane (ANITP). Astfel, această agenție națională independentă ce aresarcina de a administra fondurile dedicate proiectelor de luptă împotrivatraficului de persoane, a trecut în subordinea Inspectoratului General al PolițieiRomâne, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. …
Începerea urmăririi penale
…România interzice orice formă de trafic de ființe umane prin Legea nr.
678/2001, care prevede pedepse cu închisoarea între 3 și 15 ani. Aceste pedepsesunt suficient de severe și proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alteinfracțiuni grave, cum este violul. În 2009, autoritățile au anchetat 759 de cazuride trafic de ființe umane, inclusiv unele demarate în 2008, în comparație cu 494de cazuri anchetate în 2008. În 2009, guvernul a trimis spre acuzare 303 persoanepentru trafic de ființe umane, în comparație cu 329 de persoane puse sub acuzareîn 2008. În perioada de referință, România a înregistrat 183 de condamnăripentru infracțiuni implicând traficul de persoane, număr în creștere încomparație cu 125 de persoane condamnate în 2008. În perioada de referință,doar 39% (72 din cele 183) de persoane condamnate pentru trafic de persoaneau executat pedepse cu închisoarea; o persoană a fost condamnată la închisoarepe o perioadă de până la 6 luni, 54 de persoane au fost condamnate la închisoarepe o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani, 6 pesoane au fost condamnate laînchisoare pe o perioadă cuprinsă între 10 și 15 ani, iar un infractor minor a fostcondamnat la închisoare pe o perioadă nespecificată public. Restul de 111persoane găsite vinovate de trafic de persoane nu au primit pedepse cuînchisoarea. În 2009, autoritățile române au încheiat parteneriate cu instituțiiomologe din cinci țări, în urma cărora au fost arestate cel puțin 16 persoaneimplicate în traficul de persoane și au fost identificate cel puțin 107 victime. Nuau fost raportate cazuri de implicare a unor oficiali guvernamentali în activitățide trafic de persoane în perioada analizată în acest raport.
Protecția victimelor traficului de ființe umane
În 2009, guvernul a identificat 780 de victime (inclusiv cel puțin 416 victime
ale traficului în scopuri de muncă forțată și cel puțin 320 de victime ale traficuluiîn scopuri de exploatare sexuală), număr semnificativ mai mic comparativ cunumărul de 1.240 de victime identificate în 2008. 176 dintre victimele identificateîn 2009 au fost copii, traficați atât în scopuri de muncă forțată, cât și pentruprostituție. …guvernul a continuat să administreze nouă adăposturi pentruvictimele traficului de ființe umane, calitatea condițiilor din aceste adăposturi a

90 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
variat și multe dintre victime au preferat adăposturile administrate de ONG-uri.
Autoritățile locale au primit sarcina de a oferi victimelor acces la diferite tipuride asistență. ….Conform informațiilor prezentate de Guvern, aproximativ 365 devictime au beneficiat de forme de asistență plătită de stat, în comparație cu 306victime care au beneficiat de asistență plătită de stat în 2008. Alte 32 de victimeau beneficiat de asistență prin intermediul unor programe plătite de organizațiinon-guvernamentale, în comparație cu cele 234 de victime care au beneficiat deasistență oferită de ONG-uri în 2008.
Autoritățile guvernamentale au trimis toate cele 780 de victime identificate
pentru a li se oferi asistență, comparativ cu cele 540 de victime trimise pentru ali se oferi asistență în 2008. Victimele au fost încurajate să participe la ancheteleși procesele deschise împotriva traficanților de ființe umane implicați în propriilecazuri. 158 de victime au depus mărturie în 2009, număr în scădere semnificativăfață de cele 1.053 de victime care au susținut eforturile de aplicare a legii în2008….
Prevenirea traficului de ființe umane
România și-a menținut eforturile de informare asupra traficului de ființe
umane și de prevenire a acestuia. Guvernul a desfășurat o campanie deconștientizare a pericolului reprezentat de traficul de persoane în scop deexploatare sexuală, numită „Omul cu două fețe”. Conform estimărilor, campaniadesfășurată pe o perioadă de trei luni și constând în difuzarea de spoturi TV șiradio, precum și plasarea de afișe în mijloacele de transport public, a avut oaudiență de 620.000 de persoane. Guvernul a desfășurat de asemenea ocampanie de informare și conștientizare, al cărei public țintă a fost reprezentatde 30.000 de școlari și 530 de profesori. În iunie 2009, guvernul și-a încheiatcampania de reducere a cererii cu țintă explicită pe clienții potențialelor victimeale prostituției și muncii forțate.
(Sursa http://romania.usembassy.gov/2010_tip_ro.html)
Activități de vară,Activități de vară,
Mofleni 2009Mofleni 2009

GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 91
ANEXA NR. 3 ACTIVITĂȚI DE ANIMAȚIE
Hipodromul
Grup de vârstă: 4+ Loc/ spațiu: poate fi jucat atât în interior cât și în exterior, într-un spațiu
restrâns
Tipul jocului : joc static
Obiectiv educativ: dezvoltarea atenției
Material : nu necesită materiale
Regulament:Copiii sunt așezați în cerc, existând spațiu între ei. Există o persoană care conduce jocul.Copiii trebuie să-și imagineze că sunt niște căluți care aleargă. Ei iau poziția
pentru alergat, cu picioarele depărtate și cu mâinile pe genunchi.
Persoana care conduce jocul spune când începe cursa. Alergatul cailor constă
în bătaia mâinilor de genunchi. Conducătorul jocului spune pe parcursul joculuică urmează o curbă la stânga, unde toți căluții trebuie să ia curba la stânga, curbăla dreapta, să înoate, să sară peste obstacole, să salute mulțimea, etc. Finalulcursei este anunțat de către conducător. Toate aceste lucruri se mimează.
Cursa se termină prin ridicarea mâinilor în sus.
Pase de mingi
Grup de vârstă : 6-18
Loc/spațiu : spatiu vast, joc de exterior
Obiectiv: dezvoltarea competivității
Material : o minge
Regulament: Copiii sunt așezați în cerc. Există un coordonator de joc, care începe să
numeroteze copiii cu 1 sau 2. Se fac echipele: echipa 1 și echipa 2.( În cazul în
care există copii ce au vârste diferite, echipele trebuie create astfel încât să fieuniforme din punct de vedere al vârstei .)
Fiecare echipă trebuie să dea între ei 10 pase fără ca mingea să fie
interceptată de către persoane din echipa adversă sau fără ca mingea să cadă.
Atunci când mingea a căzut pe jos sau a fost interceptată de către cineva din
echipa adversă, se reia numărătoarea paselor.
Pentru fiecare serie de 10 pase fiecare echipă primește un punct.Jocul se poate juca până când o echipă reușește să adune 5 sau 10 puncte.

92 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR
Pisica și șoarecele în labirint
Grup de vârstă : 6-14 ani
Loc/ spațiu : exterior, spațiu vast
Tipul jocului : sportiv
Obiectiv educativ: dezvoltarea vitezei de reacție
Material : nu e necesar
Regulament:Se aleg doi copii, unul dintre ei este pisica și celălalt este șoarecele. Ceilalți
copii formează un labirint uman prin ținerea de mână, astfel încât să se formezerânduri și coloane. Există o persoană care conduce jocul.
Pisica trebuie să alerge după șoarece prin labirint. Conducătorul jocului poate
schimba forma labirintului, spunându-le copiilor să se întoarcă la stânga sau ladreapta. Pisica și șoarecele pot să alerge numai printre rândurile și coloaneleexistente între labirinturi, neavând voie să treacă pe sub rândurile create demâinile copiilor. Pisica și șoarecele nu au voie să se depărteze de labirint. Atuncicând pisica a prins șoarecele se aleg alte pisici și șoareci.
Varianta: Pisica și șoarecele în cerc
Se face un cerc, dar copiii nu se țin de mână. Se aleg două persoane care nu
fac parte din cerc. Acești copii trebuie să se țină de mână și să se plimbe înafaracercului. Ei ating două persoane din cerc și încep să fugă. Copiii care nu au făcutparte din cerc trebuie să încerce să ocupe locurile celor care au făcut parte dincerc. O pereche de doi copii rămâne tot timpul afară. Copiii trebuie să se țină demână tot timpul cât aleargă.
Pui, Vulpi, VipereGrup de vârsta : 5-14 ani
Loc/ spatiu : joc de exterior, spațiu vast
Tipul jocului : joc de echipă
Obiectiv educativ : dezvoltarea spiritului de echipă
Material : 3 categorii de jetoane colorate.
Regulament:Copiii sunt așezați în cerc. Conducătorii jocului sunt cei care numerotează
copiii: 1,2,3, apoi face împărțirea pe grupe (să fie un număr egal de copii înfiecare grupă).
Numărul unu este echipa puilor.Numărul 2 reprezintă echipa vulpilor.Numărul 3 echipa viperelor. Fiecare copil va primi câte un jeton cu culoarea grupei din care face parte.Fiecare echipă va avea câte o casă unde se va refugia de echipa care va
încerca să-i prindă. Se consideră că sunt în casă dacă sunt cu mâna pe obiectulcare a fost stabilit ca făcând parte din casă: un gard, un copac, etc.

Echipa puilor trebuie să prindă echipa viperelor.
Echipa viperelor trebuie să prindă echipa vulpilor.Echipa vulpilor trebuie să prindă echipa puilor. Copiii prinși se transformă în prizonieri și rămân în casa celor care i-au prins.
Prizonierii se prind de mână, iar primul copil trebuie să fie cu mâna pe casă.Echipa lor poate încerca să îi salveze. Se consideră salvați acei prizonieri care aufost atinși de cineva din echipa lor.
Jocul se termină când o echipă întreagă este luată prizonieă. Echipa care
reușește să ia o altă echipă completă prizonieră este câștigătoare
Conducătorii jocului sunt cei care supraveghează casele și desfășurarea
jocului.GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 93
Eveniment sportiv,
București, Octombrie 2010Eveniment sportiv,
Craiova, 1 Iunie 2009
Activități de vară, Băilești 2010

BIBLIOGRAFIE
Cadru legal general consultat:
nLegea Educației Naționale (Nr. 1/ 2011),
nLegea nr. 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului.
nLegea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului depersoane ( Legea nr. 230/2010 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane
nLegii nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor româniîn străinătate
nORDIN MEC nr. 4925/08.09.2005 privind Regulamentul de organizare șifuncționare a unităților școlare
nOrdinului MEC nr. 5418/2005 privind Regulamentul de organizare șifuncționare a Centrelor Județene de Resurse și de Asistență Educațională
nOrdinul MECT nr. 1539/19 iul. 2007 ( publicat în M. Of. R. nr.
670/1.X.2007 )
nNotificarea MECT nr. 25.436/28 ianuarie 2008 cu precizări privind
încadrarea mediatorului școlar,
nEvaluarea statistică a traficului de persoane în semestrul I 2010 –raportMinisterul Administrației și Internelor
nRaportul asupra stării învățământului, 2009”, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului,
nLucrările prezentate în cadrul Conferinței Naționale” Abandonul Școlar
în România” (18-20 mai, Sinaia)
nCarta O.N.U.,
nDeclarația Universală a Drepturilor Omului,
nConvenția cu privire la drepturile copilului,
nConvenția internațională privind eliminarea tuturor formelor dediscriminare rasială,
nConvenția împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente de cruzime,inumane sau degradante,
nCodul Penal
nCodul familiei94 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR

1. Grigore Delia, Neacșu Mihai, Sarău Gheorghe, Tacea Firuta, Furtună
Adrian Nicolae, Putineanu Dorina, Enache Ioana , ”EVALUAREA
POLITICILOR PUBLICE EDUCAȚIONALE PENTRU RROMI ”, Centrul Rromilor
“Amare Rromentza Editura ALPHA MDN, 2009
2. Ionescu Vasile, Sarău Gheorghe, Stanciu Filip GHID DE PRACTICI
POZITIVE PENTRU EDUCAȚIA COPIILOR ROMI, Centrul Romilor pentruIntervenție Socială și Studii – Romani CRISS, București , Artprint 2004,
3. GHID PRIVIND TRASEUL EDUCAȚIONAL ȘI INTERVENȚIA INTEGRATĂ
PENTRU COPIII CU DIZABILITĂȚI, CU ACCENT PE COPILUL CU DIZABILITĂȚISEVERE SAU PROFUNDE – Proiect „ Și eu trebuie să fiu elev ” Asociația
RENINCO Romania, Centrul de Abilitare Speranța Timișoara- Proiectfinanțat prin intermediul Programului Matra – KAP al AmbasadeiRegatului Țărilor de Jos la București
4. Sarcinschi Alexandra ,MIGRAȚIE ȘI SECURITATE , Editura Universității
Naționale de Apărare “Carol I”București, 2008
5. Zamfir Cătălin., Preda Marian. , „RROMII DIN ROMÂNIA ”, Editura Expert,
București, 2002
6. Ghid de prevenire a riscurilor migrației- instrument de lucru pentru
profesori Hors la Rue, FRCCF. Asociația STEA
Site-uri:
http://www.familyresource.comhttp://www.unfpa.org/www.dependenta.ro
http://www.sanatate.lx.ro/aer/fumatul,
http://www.sanatate.lx.ro/alcoolhttp://www.alcoolism.org www.fumat.rohttp://ms.politiaromana.ro/prevenire/delicventa_juvenila/minorii_raspund.htmlwww.adevarul.rohttp://www.juridice.ro/129316/modificarea-legii-privind-prevenirea-si-combaterea-traficului-de-persoane.htmlhttp://anitp.mai.gov.ro/rohttp://www.antitrafic.rohttp://www.politiadefrontiera.rowww.ziare.comwww.HotNews.roGHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR 95

CUPRINS
Capitolul I – Analiza fenomenului de abandon școlar
1. Ce este abandonul școlar?………………………………………………………….pag. 32. Care sunt cauzele abandonului școlar? ………………………………………..pag. 73. Care sunt consecințele abandonului școlar? …………………………………pag. 12Capitolul II – Mediatorul școlar1. Ce este mediatorul școlar? …………………………………………………………pag. 132. Care sunt atribuțiile mediatorului școlar? ……………………………………pag. 153. Cum se formează profesional mediatorul școlar? ………………………….pag. 194. Care este activitatea propriu-zisă a mediatorului școlar? ……………….pag. 205. Care sunt factorii cu care colaborează mediatorul școlar?………………pag. 246. Ce rol au factorii implicați?…………………………………………………………pag. 26Capitolul III – Rute educaționale alternative1. Care sunt prevederile legale privind dreptul la
educație al copilului? ……………………………………………………………….pag. 33
2. Cum se poate înscrie un copil la grădință / școală?……………………….pag. 343. Care sunt alternativele pentru un copil care a abandonat școala? ….pag. 364. Cine poate sprijini copilul? ………………………………………………………..pag. 375. Care este rolul părinților?………………………………………………………….pag. 40Capitolul IV – Comunicarea și managementul conflictului1. Ce este comunicarea? ……………………………………………………………….pag. 432. Ce este asertivitatea? ………………………………………………………………..pag. 453. Ce este empatia?………………………………………………………………………pag. 494. Ce este ascultarea activă? ………………………………………………………….pag. 515. Care este specificul comunicării orale? ………………………………………..pag. 526. Ce este managementul conflictelor?……………………………………………pag. 60Capitolul V – Fenomenul migrației1. Ce este migrația?………………………………………………………………………pag. 652. Care sunt riscurile migrației?………………………………………………………pag. 673. De ce este strada un loc de activitate și de risc pentru imigranți? ……pag. 694. Cum sunt implicați minorii în activitatea de prostituție? ………………..pag. 725. Care este pericolul traficului de persoane la minori?……………………..pag. 746. Care sunt condițiile legale de ieșire a minorului din țară? ………………pag. 81AnexeAnexa nr. 1 Acte / documente necesare…………………………………………..pag. 83Anexa nr. 2 Articole din presă…………………………………………………………pag. 84Anexa nr. 3 Activități de animație……………………………………………………pag. 91Bibliografie ………………………………………………………………………………….pag. 9496 GHIDUL MEDIATORULUI ȘCOLAR