Proiect Metode și Tehnici de Interventie In Asistenta Sociala la Nivel de Grup Si de Comunitate

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………2

Nevoile sociale care au determinat dezvoltarea servicilor sociale …………………………2

Justificarea nevoii sociale …………………………………………………………………..4

Echipa multidisciplinară …………………………………………………………………….6

Scopul grupului ………………………………………………………………….……………..7

Durata grupului ………………………………………………………….………………….8

Membrii grupului…………………………………………………………………………… 9

Regulile și principiile grupului…………………………………………………………….. 9

Activitățile grupului………………………………………………………………………..10

Situații neprevăzute ce pot apărea pe parcursul desfășurării activităților………………….11

Evaluarea intermediară și finală a grupului………………………………………………..11

Concluzii……………………………………………………………………………………11

Grup de suport pentru consumatorii

de droguri

Introducere

În societatea modernă, consumul de droguri este întâlnit din ce în ce mai frecvent. Consumul de droguri în exces duce la o adevărată dependență, dependență care în ultima perioadă reprezintă o importantă problemă socială. Consumul de droguri se manifestă cu preponderență în rândul tinerilor și nu numai. Acest fapt este îngrijorător, având în vedere numărul ridicat de persoane care ajung dependente de droguri.

„Ca și în celelalte țări aflate în recesiune economică, societatea românească se confruntă cu o creștere a cererii de droguri în rândul populației și îndeosebi în rândul tinerilor.”

Nevoile sociale care au determinat dezvoltarea servicilor sociale

Această dependență poate fi combătută prin participarea individului consumator de droguri, la un grup de suport. Acest grup se intitulează: grup de suport pentru tinerii dependenți de droguri și are drept țintă ameliorarea până la eliminarea completă a dependenței de droguri, aceasta fiind și principala nevoie socială cu care se confruntă clienții.

Consumul de droguri este o reală problemă a societății dat fiind faptul că numărul celor care consumă crește din ce în ce mai mult și faptul că este un fenomen care nu poate fi eliminat, doar atenuat.

Încă din Antichitate, oamenii obișnuiau să folosească substanțe pentru a-i relaxa și a le da o stare de euforie. În România, numărul celor care consumă droguri crește semnificativ mai în toate mediile, cu preponderență cu venituri modeste, fără acte de identitate și/sau asigurare medicală. Lăsând la o parte persoanele din mass-media, și persoanele cu venituri multiple, populația generală pot consuma droguri, motivul fiind că drogurile dau o stare de bine și euforie.

Ușor acest fenomen a luat amploare, devenind un fenomen greu de controlat. Astfel statul a fost nevoit să pună bazele unei structuri puternice de funcționare a instituțiilor pentru dezvoltarea unor servicii care să servească nevoilor sociale ale indivizilor care se confruntă cu această dependență și luarea unor măsuri eficiente pentru a reduce cererea si oferta drogurilor. De asemenea, trebuie combătută și tendința de recidivare, pentru că un individ care consumă droguri de foarte mult timp, este mai predispus la a relua acest obicei.

„Consumul de droguri în România s-a insinuat treptat, la început timid, apoi din ce în ce mai puternic, numărul consumatorilor crescând în progresie geometrica de la an la an. Situația actuală prinde contururi clare ale unui fenomen social scăpat de sub control, astfel încât nu se mai poate vorbi despre stoparea lui. La ora actuală, toate acțiunile organizațiilor guvernamentale, precum și ale celor neguvernamentale trebuie îndreptate către încetinirea dezvoltării acestui fenomen. Să-l stopăm nici vorbă.”

O posibilă problemă în „stoparea” acestui proces de răspândire a drogurilor, este faptul că serviciile care sunt oferite de stat sunt insuficiente și nu reușesc să acopere nevoile indivizilor aflați în risc.

Societatea românească a răspuns acestui fenomen, mai întâi prin adoptarea unui cadrul legislativ și instituțional și apoi prin dezvoltarea de servicii specifice. Această reacție socială a pus accent mai mult pe combaterea fenomenului decât pe tratarea consumatorilor de droguri.

„În prezent în România, acțiunile educative de prevenire și informare sunt cvasiinexistente, iar acțiunile terapeutice de dezintoxicare se desfășoară cu dificultate, fiind constituite toate elementele unui lanț terapeutic complet. Exista un singur centru la nivel național, Centrul-Pilot de Toxicomanii din București, care se ocupa cu dezintoxicarea fizică a toxicomanilor. Acțiunea acestuia se adresează direct dependenței fizice față de droguri. Dar pe lângă dependența fizică, există și dependența psihică față de drog, care este mult mai cumplită. Din acest punct de vedere suntem în mare culpă, pentru că nu există unități specializate pentru scoaterea de sub dependența psihică – centre de zi, comunități terapeutice, locuri unde s-ar putea face această dezintoxicare psihică.”

Pentru că acest fenomen nu poate fi oprit total și definitiv, este greu să derulezi anumite programe care nu doar să ajute la îmbunătățirea calității vieții individului, ci să și înțeleagă și conștientizeze consecințele consumului de droguri și să ofere informații despre acest lucru și posibililor viitori consumatori. Întreaga populație ar trebui să fie antrenată în încercarea de a combate consumul de droguri. O soluție ar fi derularea cât mai multor proiecte de informare continuă a consecințelor negative, mai ales în rândul tinerilor, informare care are ca scop prevenirea acestui fenomen.

Serviciile au continuat să apară, astfel în anul 2003, s-a dezvoltat o organizație numită Agenția Națională Antidrog cu scopul de a răspunde cerințelor și a lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, pe baza unei strategii naționale. ANA urmărește în prezent ca în România să se deruleze un sistem adecvat de servicii de asistență destinate consumului de droguri prin care să se asigure înțelegerea nevoilor consumul de droguri. Toată această strategie va duce la menținerea unui nivel scăzut al prevalenței consumului de droguri.

Justificarea nevoii sociale

Consumul de droguri afectează viața individului pe mai multe planuri: pe plan familial, pe plan educațional, pe plan profesional și în relație cu prietenii. Având în vedere aceste consecințe negative asupra vieții sale, individul care are motivația necesară și vrea să scape de dependența de droguri, poate accesa acest serviciu care constă în participarea în cadrul unui grup de suport. Un astfel de grup are ca scop unirea unui număr mic de consumatori de droguri (5-12 persoane) pe care să-i ajute să înțeleagă și conștientizeze faptul că dependența de droguri duce la consecințe nefaste în viața acestora.

„Se consideră consumul de droguri ca fiind efectul pe care îl produce neexperimentarea întregului potențial uman din cauza unor blocaje emoționale, din care decurge neadaptarea eficientă la normele societății, neînțelegerea lor și, în consecință, respingerea, fie ca e vorba de sistemul familial, fie de sistemul social. A sprijini beneficiarul să identifice aceste blocaje și să acționeze pentru depășirea acestora reprezintă acceptul și credința comunității că persoana dependentă de droguri are puterea de a menține abstinența și de a participa activ la viața socială.”

Grupul de suport este acel grup care oferă posibilitatea membrilor de a-și exprima gândurile, temerile, fricile, grijile fără a fi etichetați, marginalizați. În cadrul acestui grup, persoanele implicate au povești de viață, probleme și nevoi similare. Aceștia își pot etala povestea de viață cu ușurință, pentru ca mai apoi, ceilalți membrii ai grupului să poată să facă același lucru. Astfel se creează o zonă de confort pentru o interacțiune eficientă și pentru ca membrii să poată să lucreze individual sau să discute sau sa rezolve fiecare problemă, amănunt care apar.

„Beneficiile obtinute de consumatorii de droguri prin participarea la un grup de suport/sprijin:

facilitează întâlnirile cuu alte persoane aflate în situații similare;

stimulează socializarea și stabilirea de contacte sociale;

facilitează întâlniri cu specialiști din diverse domenii;

susține și ajută la creșterea încrederii în sine și a imaginii personale prin organizarea unor activități speciale;

este o sursă importantă de informare în legătură cu consumul de droguri și consecințele acestuia;

oferă un spațiu confortabil în care participanții își pot exprim deschis trăirile, pot petrece timp de calitate;

este un context bun de învățare și dezvoltare a unor abilități personale.”

În multe cazuri, se pune accentul pe consumul de droguri, nu și pe cauzele care au generat acest comportament. Acesta este motivul pentru care membrii grupului fac parte din grup, pentru a descoperi factorii care generează acest comportament și factorii care pot opri acest comportament.

Există o serie de cauze ale consumului de droguri.

„Cauze interne ale consumului de droguri. În opinia tinerilor români și moldoveni, principalele cauze interne care în fac pe tineri să încerce sau să consume curent droguri sunt:

curiozitatea, tentația, „fructul oprit”;

dorința de senzații tari;

lipsa de maturitate/responsabilitate;

problemele personale, necazurile, disperarea;

singurătatea, lipsa de prieteni;

plictiseala, lipsa unor preocupări interesante;

teribilismul/ nevoia de a ieși în evidență.”

Există, de asemenea, și o serie de cauze externe ale consumului de droguri. „În opinia adolescenților investigați, principalele cauze externe responsabile de consumul de droguri la aceasta vârstă sunt (în ordinea importanței):

anturajul/grupul de prieteni „dubioși”;

climatul familial defavorabil;

nivelul educațional și cultural redus;

lipsa informațiilor sau informațiile false cu privire la droguri;

imitarea modelelor din filme etc.”

Echipa multidisciplinară

Echipa multidisciplinară a grupului de suport este constituită din: psiholog, terapeut ocupațional, asistent social și voluntari.

Echipa multidisciplinară dezvoltă un plan care va avea la bază: stabilirea obiectivelor comune, delimitarea funcțiilor fiecărui membru și stabilirea de canale de comunicare între membrii echipei.

Psihologul: are rolul de a-l sprijini pe individul consumator de droguri în mediul psihologic și de a folosi cunoștințele în vederea intervenției și prevenției în activitatea de abilitare-reabilitare a individului. Munca sa se concretizează printr-o schimbare atât la nivelul psihicului, cât și a comportamentului. Psihologul ține cont de motivația clientului de a se schimba, de gradul de conștientizare a propriei probleme și de factorii care au generat-o.

Terapeutul: are rolul de a urmări tipurile de activități pe care individul le-a deprins sau pe care le poate deprinde, identifică probleme la nivelul activităților ocupaționale, urmărește să identifice comportamentele disfuncționale și impactul acestora asupra activităților, caută să elimine aceste disfuncționalități prin structurarea unor planul de activități ocupaționale.

Asistentul social: „funcțiile asistentului social în domeniul consumului de droguri sunt orientate în 4 direcții:

cunoașterea istoriei de evoluție a consumului

Contextul socioambiental și familial în inițîerea și influența subiectului

Elemente personale, sociale care induc perseverența în consumui de droguri

cunoașterea situației actuale, individuale și familiale înainte de tratament:

Poziția individului: motivație, așteptări și grad de implicare

Nivelul și capacitatea de răspuns și înfluență a diferitelor componente ale mediului familial în timpul tratamentului

Cunoașterea variabilelor sociale externe care pot interveni în procesul tratamentului:

Problematica socială asociată consumului, pierderea resurselor relației sociale: grupuri de egali (peer), asociații, voluntariat.

Realizarea de activități oportune care să aibă în vedere atât valorificarea cazului ca și gestiunea și conexiunea cu resursele și serviciile sociale necesare.”

Voluntari: sunt foști membrii ai grupului de sprijin care au trecut peste dependența de droguri și au rolul de a-i face pe ceilalți să înțeleagă că este posibil acest lucru povestindu-le experințele proprii.

„Foștii dependenți care au finalizat cu succes propriile programe de reabilitare pot lucra ca membri ai personalului din grupul de suport. Prezența acestor modele se pare că are un impact pozitiv asupra membrilor grupului.”

Scopul grupului

„Întâlnirile de grup se organizează cu următoarele scopuri:

stimularea reacțiilor emoționale și de auto-dezvăluire;

depășirea tendinței de negare și stimularea dezvoltării conștiinței de sine;

promovarea participării tuturor membrilor la procesele de grup;

demonstrarea și exersarea unei griji responsabile față de sine și față de isne și față de ceilalți.”

Scopul grupului este nu doar de a elimina definitiv dependența, ci și de a elimina factorii, fie ei interni, fie externi, care generează acest lucru, sprijinirea membrilor și reintegrarea acestora în societate. Grupul de suport are ca scop de început stabilirea unei relații de suport cu toți membrii grupului prin încurajarea acestora de a spune câteva cuvinte despre ei. Astfel aceștia încep să se cunoască și să relaționeze. Grupul își propune un lucru foarte important, și anume ca toți membrii să vorbească despre ei și problemele lor, pentru ca dacă nu vorbesc, nu se pot scăpa de povara psihică pe care o au. Un alt scop pe care grupul și-l propune este ca indivizii să reușească să-și exprime gândurile și sentimentele cu privire la consumul de droguri fără frică și rușine („Ce simt/gândesc în momentul în care se droghează?”). Observarea reacțiilor la dificultățile psihologice ale celorlalți este un alt scop al grupului, deoarece fiecare reacție a vreunui membru poate influența starea celuilalt într-un mod pozitiv sau negativ. Este interesant de urmărit limbajul nonverbal al fiecărui membru în parte pentru a ne da seama de ceea ce gândește sau simte. Un alt scop important este asumarea problemelor și încercarea de a le rezolva prin puterile proprii, bineînțeles membrii încurajându-se reciproc.

De asemenea, trebuie să dezvolte și păstreze coeziunea de grup, „fiecare membru al grupului trebuie să se îngrijească de sine și de cei din jur, sa contribuie la stabilirea unui climat de securitate, să îndrăznească să corijeze comportamentele pe care le consideră inadecvate la el sau la ceilalți rezidenți și să împărtășească celorlalți propriile cunoștințe. În grup trebuie sa existe un grad ridicat de acceptare, susținere emoțională, empatie și încredere între membri indiferent de nivelul ierarhic la care se află.”

Durata grupului

Durata întâlnirilor în cadrul grupului de suport este de o oră și jumătate/90 de minute pe ședință. Aceasta perioadă de timp reprezintă timpul necesar pentru dezvoltarea activităților specifice. Echipa multidisciplinară împreună cu membrii grupului stabilesc frecvența întâlnirilor, astfel încât să nu existe probleme. Indicat este însă să se stabilească de la început o zi din săptămână care sa fie destinata întâlnirilor de acest gen. Aceste întâlniri săptămânale asigură interesul participanților de a veni la grup si o bună coeziune. Nu sunt indicate întâlnirile lunare, pentru că se dezvoltă sentimentul de dezinteres și lipsă de conexiune. Aceste întâlniri ar trebui sa se desfășoare într-un interval de 6 luni, timp suficient pentru atingerea scopurilor propuse. În caz contrar, se pot stabili întâlniri suplimentare.

Membrii grupului

Criterii de eligibilitate: grupul se poate construi din membri consumatori de droguri, tineri cu vârste cuprinse între 16-20 de ani, care locuiesc în București și au abandonat cursurile școlare din cauza dependenței de droguri. Participarea se face fie la cererea individului, fie printr-o instituție.

Regulile și principiile grupului

Regulile și principiile grupului sunt foarte importante pentru că asigura o buna desfășurare a ședințelor de lucru. La nivelul grupului de suport s-au stabilit următoarele reguli:

participarea la ședințele prestabilite

punctualitatea la întâlniri

consumul de droguri înaintea și în timpul ședinței de lucru este interzis

violența fizică sau intimidarea sunt interzise

respectarea indicațiilor ce vin din partea echipei multidisciplinară

purtarea unei ținute adecvate și decente

folosirea unor maniere civilizate, politicoase

părăsirea camerei este permisă doar cu acordul personalului

ce se va discuta în grup, nu se va folosi împotriva vreunui membru din grup

exprimarea sincera și deschisă

se vorbește pe rând

fără critică sau discriminare

ascultăm activ și empatizăm

Principiile grupului:

„Sa crezi în schimbare

Conceptul de mod corect de viață poate fi definit din perspectiva rememorării situației de la care ai pornit, pentru a conștientiza direcția în care te îndrepți. Una dintre maximele recuperării „Nu uita cine ești”, atrege atenția asupra importanței modestiei personale, a pericolului unei prea mari încrederi în sine, asupra convingerii eronate că ți se cuvine totul, frecvent întâlnită în cazul persoanelor dependente de droguri. Înțelegerea acestei maxime ușurează procesul recuperării. Rememorarea dificultăților, suferinței și a identității din trecut îl ajută pe individul fost consumator de droguri în lupta cu dificultățile din prezent și în stabilirea scopurilor de viitor.

Adevăr si onestitate

Principiul adevărului și onestității încurajează interacțiunea cu ceilalți și cu sine prin comunicare si exprimare directă și deschisă a sentimentelor și a reacțiilor; presupune o analiză continuă a propriului comportament, a atitudinilor, gândurilor și sentimentelor.”

Activitățile grupului

Sesiunea de lucru se desfășoară în 90 de minute, ceea ce înseamnă ca se pot derula 1-2 activități pe sesiune, depinzând de durata acestora. O posibilă activitate ar putea fi o întâlnire cu un fost consumator de droguri, care și-a încheiat procesul de reabilitare și reintegrare în societate, care să povestească experiența sa de viață, experiența prin care a trecut în cadrul grupului de suport din care a făcut parte. Această activitate dă rezultate pozitive, deoarece indivizii au în față un egal, o persoană care îi poate înțelege și căreia i se pot destăinui fără a le fi teamă. După aceasta, aceștia sunt încurajați să-și prezinte și ei, la rândul lor, problemele cu care se confruntă.

O altă activitate posibilă ar fi vizionarea unui film cu tema consumului de droguri, care să-i ajute să conștientizeze și mai bine consecințele negative care se pot produce. După vizionarea filmului la nivelul individului sunt generate gânduri și sentimente cu privire la aceasta temă.

De asemenea, se pot purta simple discuții pe anumite teme, stabilite dinainte sau pe loc, dar care au ca scop scoaterea la iveală a unor sentimente și gânduri privind dependența de droguri.

Situații neprevăzute ce pot apărea pe parcursul desfășurării activităților

Situațiile neprevăzute în cadrul grupului sunt cât se poate de posibile și se pot concretiza prin: participarea la grup sub influența drogurilor, refuzarea participării la grup, apariția unui blocaj emoțional sau pur și simplu conflicte între indivizi.

„Comportamentele perturbatoare se întâlnesc îndeosebi în cadrul grupurilor involuntare (grupuri la care indivizii sunt constrânși să participe). În categoria acestor comportamente intră: agresivitatea, refuzul de a îndeplini anumite sarcini, dorința de a fi mereu în competiție, comportamentul demonstrativ, comportamentul de bufon.

Liderul are la îndemână trei modalități principale prin care poate controla astfel de comportamente:

să permită aceste manifestări dar să le ignore sau să le minimalizeze, astfel încât persoana să perceapă inadecvarea, să simtă ridicolul în care se plasează și să renunțe de bună voie;

să recurgă la confruntarea: lider – persoana turbulentă, fie într-o discuție individuală, fie de față cu ceilalți membri ai grupului;

confruntarea să aibă loc între un alt membru al grupului și persoana turbulentă.

Oricare dintre aceste metode se poate dovedi fructuoasă.”

Evaluarea intermediară și finală a grupului

Evaluarea reprezintă un proces prin care sunt colectate informații cu privire la fiecare membru care face parte din grup. Prin evaluarea intermediară se evaluează trei aspecte:

funcționarea membrilor grupului

funcționarea grupului ca întreg

influențele mediului asupra grupului și membrilor grupului

Membrii grupului sunt întrebați cum se simt față de colegii lor, cum se simt față de terapeut, ce dificultăți are, dacă a înțeles care sunt scopurile grupului, cum se simte în momentul în care trebuie să-și expună în public trăirile. Se evaluează, de asemenea, și modul în care indivizii interacționează între ei, modul în care aceștia respectă regulile propuse.

Decizia de a încheia lucrul în grup este determinată de:

atingerea scopurilor individuale și de grup;

terminarea timpului rezervat pentru scopul respectiv;

incapacitatea grupului de a atinge scopurile propuse;

continuarea lucrului în grup poate fi dăunătoare pentru unul sau mai mulți membri.

Terminarea lucrului în grup poate declanșa aceleași reacții ca și în cazul întreruperii altor tipuri de relații. Liderul de grup trebuie să-și asume rolul de a facilita terminarea, despărțirea.

Concluzii

În concluzie, consumul de droguri este și va rămâne una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă societatea. Acesta nu poate fi stopat, dar poate fi ameliorat prin dezvoltarea cât mai multor grupuri de suport pentru persoanele dependente de droguri.

Bibliografie

Abraham,Pavel, Comunitatea terapeutică. Metodă de tratament a persoanelor dependente de droguri, București, Editura Civitas, 2008

Buzducea, Doru, Asistența socială a grupurilor de risc, Iași, Editura Polirom, 2010

Gal, Denizia, Suport de curs. Metode de grup în asistență socială, Cluj-Napoca, 2007

Gilles, Ferreol, Adolescenții și taxicomania, Iași, Editura Polirom, 2000

Istrate, Gabriela-Carmen, Răileanu, Lucia-Daniela, Verdeș, Cătălina, Comunitatea terapeutică –Metodă de tratament pentru consumatorii de droguri din penitenciare, București, Editura C.N.I. Coresi SA, 2012

Mihai, Sanda Luminița, 14 pași în lumea drogurilor, București, 2005

http://www.ana.gov.ro/, Agenția Națională Antidrog, accesat la data de 25.01.2015

http://psihoterapic.ro/, accesat la data de 25.01.2015