Proiect Merutiu 2015 [632280]

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: SILVICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de
stopping al calibrului .30 -06

Absolvent: [anonimizat]:
Șef lucrări. Dr.ing. Vasile CEUCA

CLUJ -NAPOCA
2015

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
2

Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06

Marius Victor MERUȚIU, Vasile CEUCA
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Str. Mănăștur, Nr. 3 -5, 400372,
Cluj-Napoca, România; [anonimizat] ;

REZUMAT
În aceast ă lucrare ne-am propus s ă evidențiem câteva caracteristici de bază ale calibrului
.30-06 și anume: puterea de stopping, capacitatea acestuia de a penetra diferi te medii pe care le
poate întalni în terenul de vânatoare . Pentru compararea puterii de stop ping, a puterii de
penetrare ș i de letalitate ale calibrului .30 -06 cu cele ale altor muniții asemănă toare , am folosit
formule de calcul matematic iar pentru observarea comportamentu lui proiectilelor î n condițiile
variate ale terenului de vânatoare, am simulat înt r-un poligon de tir un număr de situații care ne –
au permis să evidențiem ricoșe ul și efectele sale precum și să obținem concluzii clare privind
eficacitatea tirului. Pentru aceasta, am folosit o armă de vână toare cu țeav ă ghintuită , cu repetiție ,
marca Bla ser R8, evident î n calibrul .30 -06 și trei tipuri de muniție frecvent utilizată la
vânatoarea de la noi din țară .
În urma testelor , am reușit sa tragem concluzii utile, spunem noi , pentru orice vânator ,
posesor al unei arme de calibrul .30-06 sau care dor ește achizitionarea unei arme de acest
calibru .

CUVINTE CHEI E
.30-06, stopping, calibru, muniție, vânătoare

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
3

Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06

Marius Victor MERUȚIU, Vasile CEUCA
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj -Napoca , Mănăștur Way,
Nr. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca, Romania; e -mail: [anonimizat] ;

ABSTRACT
In this presentation we intend to highlight some featu res of the calib er .30 -06 like
stopping power, its capacity to penetrate the different envir onments it may encounter. To
comparing stopping power, the power of penetration and lethality of the caliber .30 -06 with other
similar munitions we used mathematical f ormulas and to simulate situations in the field we were
in a licensed shooting range , where we tried to observe the trajectory of the bullets crossing
different obstacles and draw some conclusions.
For this we used a hunting repeating rifle, Blaser R8 obviously in .30 -06 caliber , three
types of ammunition commonly used for hunting in our country .
In the tests we managed to draw useful conclusions , for any hunter or .30 -06 caliber rifle
holder who wishes to purchase .

KEYWORDS
Caliber .30 -06, stopping, munition

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
4
CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
VÂNĂTOAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
1.1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
ARMELE DE VÂNĂTOARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 8
2.1 CLASI FICAREA ARMELOR DE VÂNATOARE ………………………….. ………………………….. ………. 8
2.2 ARMELE DE VÂNĂTOARE CU GLONȚ ………………………….. ………………………….. ………………. 11
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 21
MUNIȚII PENTRU ARMELE DE VÂNĂTOARE CU ȚEVI GHINTUITE ………………………….. ……….. 21
3.1 CONSIDERAȚII PRELIMINARE DESPRE MUNIȚIA ARMELOR CU ȚEVI GHINTUITE …. 21
3.2 CARTUȘELE CU STRUCTURĂ MODERNĂ ALE VÂNĂTORII CONTEMPORANE ………… 22
3.3 CARACTERISTICILE GLONȚULUI MODERN, TIPURI DE GLOANȚE ………………………….. 25
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 38
BALISTICĂ DE VÂNĂTOARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 38
4.1 NO ȚIUNI DE BALISTICĂ INTERIOARĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 38
4.2 NOȚIUNI DE BALISTICĂ EXTERIOARĂ ………………………….. ………………………….. ………………. 44
4.3 NOȚIUNI DE BALISTICĂ TERMINALĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 53
4.4 APRECIEREA RĂNIRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 55
4.5 RICOȘEUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 56
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 58
CALIBRUL .30 -06 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 58
5.1 SCURT ISTORIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 58
5.2 CALCULE SI CONSIDERAȚII TEHNICE ASUPRA EFECTULUI DE STOPPING AL
CALIBRULUI .30 -06 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 59
5.3 STABILIREA METODEI DE A EVIDENȚIA INFLUENȚA DIFERITELOR OBSTACOLE DIN
TEREN ASUPRA EFICACITAȚII TIRULUI ………………………….. ………………………….. …………………. 65
5.4 TRAGEREA ASUPRA VÂNATULUI SITUAT LA 2 METRI ÎN SPATELE UNEI LINII DE
TRESTIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 65
5.5 TRAGEREA ASUPRA VÂNATULUI SITUAT LA 2 METRI ÎN SPATELE UNUI SEMINȚIȘ
CU O DENSITATE RELATIV MICĂ DE LĂSTARI PE UNITATEA DE SUPRAFAȚĂ …………….. 67
5.6 TRAGEREA ASUPRA VĂNATULUI SITUAT LA 2 METRI ÎN SPATELE UNUI SEMINȚIȘ
CU O DENSITATE CONSISTENTĂ PE UNITATEA DE SUPRAFAȚĂ ………………………….. ………. 69

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
5
5.7 TRAGEREA ASUPRA VĂNATULUI ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE OBSTACOLUL SE AFLĂ
LA O DISTANȚĂ FOARTE MARE DE CATRE ACEASTA ………………………….. ……………………….. 70
CAPITO LUL VI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 73
CONCLUZII ȘI RECOMANDARI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 73
6.1. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 73
6.2. RECOMANDA RI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 74
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 76

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
6

CAPITOLUL I
VÂNĂTOAREA

1.1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

„Vânătoarea este fără îndoială una din cele mai nobile, mai frumoase și mai
înrădăcinate din pasiunile omenești, este o aplicațiune firească a omului, veche ca și dânsul….”
Așa începea definirea noțiunii de vânătoare în anii 1901, în celebra carte „Vânătorea în
România”, scrisă de Ernest C. Gheorghiu și S.C. Gheorghiu. Iar acest început ar fi fost lipsit de
consistență și incomplet fără cele ce urmează…
„Astăzi, ca și în trecutul adânc, vânătoarea este una din petrecerile de căpetenie ale
omului, ea e practicată cu nesaț de către toate păturile societății. Altă dată, vânătoarea se
exercita mai mult din cauza trebuințelor de trai, după cum și în zilele noastre încă, are loc la
popoarele sălbatice; la cele culte însă, dânsa pe lângă că îndeplinește multe din nevoile zilnice,
dar formează și cea mai nobilă desfătare.
La vânătoare se dobândește sănătate, voi nicie și agerime; la vânătoare simte omul
plăceri ce nu pot fi descrise, la vânătoare căpătăm ușurința și mlădierea trupului cât și
mângâierea sufletului când este amărât.
Vânătoarea este școala frumoasă a unei arte trebuincioase; este o petrecere complect ă
care ne depărtează de la vicii și ne distrage de la ocupațiuni, dând farmec vieții.”
Acestă definiție, cu toate că nu este una științifică și nu cuprinde toate înțelesurile pe care
le acordăm astăzi noțiunii de vânătoare, va întruni cu siguranță aprecie rile unanime ale
iubitorilor acestei îndeletniciri.
Vânătoare – acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă
activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în
anexele nr. 1 și 2, (ale Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu
modificările și completările ulterioare) aflate în stare de libertate. Nu constituie acțiune de
vânătoare capturarea autorizată a exemplarelor din speciile de interes cinegetic în scop
științific, urmată de eliberarea acestora;

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
7
Vânător – persoana fizică care a obținut calitatea de vânător și practică vânătoarea în
condițiile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și
completările ulterioare. 1
Arma – orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai
multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori
împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se re găsește în una
dintre categoriile prevăzute în anexă; 2
Arma este un mijloc ( obiect , unealtă), cu caracteristici proprii, conceput pentru a fi
folosit în luptă , din apropiere sau de la distanță, indiferent de natura terenului, loc, anotimp și
timp, cu scopul de a răni, ucide , dezarma sau imobiliza un adversar sau o victimă ;3
Arma de foc este orice armă portabilă cu țeava care poate arunca, este concepută să
arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui
combustibil de propuls ie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca alice, un
glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de
foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat, poate fi
transformat în acest scop; 4
Armele de vânătoare sunt arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe
țevi, care folosesc muniție cu glonț sau/și cu alice, recunoscute în condițiile prevăzute de lege; 5
Muniția este ansamblu format din tub cartuș, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere
și, după caz, proiectil; 6
Balistica reprezintă o ramură a fizicii aplicate, care se ocupă cu studiul mișcării unui corp
greu aruncat sub un anumit unghi față de orizontală, mișcare determinată de impulsul primit
inițial, de atracția pământului și influențată de rezistența opusă de mediul în care se mișcă corpul.
Balistica studiază în special mișcarea gloanțelor (proiectilelor) și a constituit unul din primele
domenii de dezvoltare a fizicii în perioada în care s -au pus bazele mecanicii clasice. 7
Fenomenul tragerii – este azvârlirea ( plecarea) glonțului (proiectilului) sau a alicelor din
canalul țevii armei, ca urmare a presiunii gazelor rezultate din arderea pulberii din tubul de
cartuș în urmă percutării și detonării capsei acestuia din urmă. 8

1 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, art. 2, lit. V Categorii de persoane, alin. 1
2 Ibidem…, art. 2, lit. I Definiții generale, alin. 1
3 Instrucțiuni, principii și reguli de tragere cu armamentul de infanterie, ed. Militară,1993, p.3, art.1
4 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, art. 2, lit. I Definiții generale, alin. 2
5 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, art. 2, lit. III. Clasificarea armelor din punct de vedere al
destinației, alin. 5
6 Ibidem …., art. 2, lit. I Definiții generale, alin. 5
7 Instrucțiuni, principii și reguli de tragere cu armamentul de infanterie, ed. Militară,1993, p. 20, art.29
8 Ibidem ….., p.22, art.32

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
8

CAPITOLUL II
ARMELE DE VÂNĂTOARE

2.1 CLASIFICAREA ARMELOR DE VÂNATOARE

Armele de vânătoare pentru a putea fi identificate din extraordinara lor diversitate, se
impune adoptarea unor clasificări, facile după criterii consacrate:
a) După configurația canalului țevii și, implicit, după tipul muniției folosite , armele
moderne de vânătoare se împart în trei mari categorii și anume:
– arme de vânătoare cu alice sau cu țevi lise, din care se trag cartușe cu alice și cartușe cu
proiectil unic confecționat din plumb;
– arme de vânătoare cu glonț sau cu țevi ghintuite, din care se trag cartușe cu proiectil
blindat (glonț);
– arme de vânătoare mixte, care au în componență atât țevi lise, cât și țevi ghintuite.
Ca o abatere de la această clasificare, se impun a fi amintite armele cu
alice, foa rte rar întâlnite, care au țevile total sau parțial ghintuite. Rolul
ghinturilor, în acest caz, este de a produce o ușoara dispersie a alicelor și o
uniformizare a snopului acestora. Tot ca abatere de la clasificarea prezentată,
trebuie amintite și armele ghintuite de tir, nu de vânătoare, de cal. 5,6 l.r., din
care se trag, de regulă, proiectile din plumb.
b) Din punct de vedere al construcției și al manipulării pentru încărcare , armele
moderne de vânătoare pot fi:
– arme cu țevi basculante, care pentru a fi încărcate și descărcate se frâng în jurul unui ax
denumit "șanieră";
– arme cu țevi fixe, care se încarcă și descarcă prin manipularea unui încărcător sau
închizător, a unei culate ori semiautomat;
c) După modul de încărcare , aceleași arme de vânătoa re se clasifică în:
– arme cu încărcare manuală după fiecare foc tras, care necesită frângere și închidere;
– arme cu repetiție, care se încarcă prin manipularea unui încărcător (închizător);
– arme semiautomate, care se autoîncarcă până la ep uizarea cartușelor din magazie.
d) După numărul de țevi , armele de vânătoare pot fi:
– arme de vânătoare cu o singură țeavă, lisă sau ghintuită;
– arme de vânătoare cu două țevi, lise, ghintuite sau combinate;

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
9
– arme de vânătoare cu trei țevi, în diver se combinații, denumite drilling -uri;
– arme de vânătoare cu patru țevi , în diverse combinații, denumite vierlling -uri.
e) După modul de construcție al cocoașelor , armele se împart în:
– arme cu cocoașe exterioare, denumite simplu arme cu cocoase;
-arme cu cocoașe ascunse, denumite impropriu și arme fără
cocoașe, cunoscute ca arme sistem "Hammerless".
f) La rândul lor, armele cu doua țevi, lise sau ghintuite, se împart în :
– arme cu țevi în plan orizontal, juxtapuse sau cu țevi paralele;
– arme cu țevi în plan vertical, suprapuse sau tip "Bock".9

Fig. 2.1 Armă basculantă cu o țeavă lisa

Fig. 2 .2 Armă cu țevi lise suprapuse Fig 2 .3 Arma cu tevi lise juxtapuse

Fig. 2.4 Arma semiautomata cu teava lisa

9 N. Șelaru, Manual pentru examenul de vânător, editura Cynegis, 2003 , cap. 4.2.1. Clasificarea armelor de
vânătoare .

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
10

Fig. 2.5 Arma pompa cu teava lisa

Fig. 2.6 Armă cu cocoașe exterioare Fig.2.7 Armă mixtă

Fig. 2.8 Armă basculantă cu țeavă ghintuită

Fig. 2.9 Armă cu țeavă ghintuită cu levier

Fig. 2.10 Arma cu repetitie cu teava ghintuita

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
11

Fig. 2.11 Arma dublu -express cu tevi ghintuite

Fig. 2.12 Armă drilling Fig. 2.13 Armă vierlling

2.2 ARMELE DE VÂNĂTOARE CU GLONȚ

Aceste arme își au originea în armele militare, modificate însa în privința calibrelor și a
adaptării componentelor acestora pentru vânătoare.

Clasificare:
a) Armele de vânătoare cu glonț sunt de diferite tipuri:
– basculante;
– cu țeavă fixă.
b) Armele basculante cu glonț, pot fi la rândul lor:
– cu o țeavă;
– cu două țevi juxtapuse (dublu express);
– cu două țevi suprapuse;
– cu trei țevi (în diverse combinații, de același calibru sau de calibre diferite).
c) Armele de vânătoare cu glonț cu țeavă fixă sunt, de asemenea, de mai multe tipuri:
– cu repetiție (carabina);
– semiautomate;
– pompă;
– cu levier;

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
12
Având în vedere faptul că cel mai des folosite în țara noastră sunt cele cu repetiție
(carabinele), care provin din puștile militare, adaptate pentru vânătoare, voi face descrierea
acestora.

 Arme basculante cu glonț cu o țeavă (kipplauf)

Fig. 2.14 Blaser K95 Stutzen

Fig. 2.15 Hartmann & Weiss

Fig. 2.16 Merkel

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
13

 Arme basculante cu glonț cu 2 țevi (dublu expres)

Fig.2.17 Verney Carron – Sagittaire

Fig. 2.18 Holland & Holland

Fig. 2.19 Holland & Holland 470 Nitro Express

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
14
 Arme basculante cu glonț cu 3 țevi (driling)

Fig. 2.20 Blaser

 Arme cu țeavă fixă cu repetiție (carabine)

Fig. 2.21 Blaser R8

Fig. 2.22 Mauser

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
15
 Arme cu țeavă fixă semiautomate

Fig. 2.23 Browning BAR

Fig. 2.24 Merkel RX Helix

 Arme cu țeavă fixă cu pompă

Fig. 2.25 Remington 760

Fig. 2.26 Davide Pedersoli

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
16

 Arme cu țeavă fixă cu levier

Fig. 2.27 Davide Pedersoli

Fig. 2.28 Marlin

Părțile componente
Pușca cu repetiție se compune din următoarele părți principale:
– țeava;
– cutia închizătorului;
– opritorul -aruncător;
– închizătorul;
– mecanismul de dare a focului;
– înălțătorul și cătarea;
– magazia de cartușe;
– patul;
– accesoriile.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
17

Fig.2.29 Parțile componente la Blaser R8 PROFESSIONAL SUCCESS

 Țeava
Este piesa în care se produce arderea încărcăturii de azvârlire din tubul -cartuș și servește
pentru trimiterea glonțului în direcția și la distanța dorită.
Țeava este un tub de oțel străbătut de un canal, de la un capăt la celălalt, care se numește
canalul țevii. Partea dinainte a țevii se termină cu retezătura dinainte sau gura țevii, iar partea
dinapoi a țevii se numește culată și se termină cu retezătura d inapoi sau retezătura culatei.
La interiorul țevii deosebim:
– camera cartușului;
– conul de forțare;
– partea ghintuită.
Camera cartușului este locașul în care se introduce cartușul și unde se produce explozia,
are formă cilindrică cu peretele mai gros decât al țevii, pentru că aici presiunea gazelor este mai
mare. Este unită cu partea ghintuită prin conul de forțare.
Conul de forțare este d estinat pentru a asigura angajarea progresivă a glonțului în
ghinturi.
Partea ghintuită are rolul de a imprima glonțului mișcarea de rotație în jurul axului său
pentru ași păstra stabilitatea pe timpul deplasării prin aer.
Ghinturile sunt niște canale long itudinale practicate în peretele interior al țevii în formă
elicoidală. Intervalele între ghinturi se numesc plinuri, iar părțile laterale ale ghinurilor se
numesc flancuri .

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
18
Flancul ghinturilor care obligă glonțul să se rostogolească se numește flanc de at ac, iar
flancul opus acestuia se numește flanc liber .
Armele de vânătoare ghintuite, de regulă au țevile cu ghinturile de la stânga sus spre
dreapta jos, imprimând glonțului o mișcare de rotație în sensul mersului acelor de ceasornic.
Diametrul canalului ț evii se numește calibru . La țevile ghintuite, calibrul se determină
prin măsurarea distanței dintre două plinuri opuse.

 Cutia închizătorului
Cutia închizătorului servește pentru asamblarea pieselor puștii și pentru ghidarea mișcării
închizătorului, la deschidere și închidere. Pe ea sunt fixate opritorul -aruncător, magazia de
cartușe și mecanismul de dare a focului.

 Opritorul -aruncător
Opritorul -aruncător servește pentru alimentarea cu cartușe (unul câte unul), adure din
magazie în cutia închizătoruluiș i pentru aruncarea tuburilor -cartuș extrase de extractor din
camera cartușului.

 Închizătorul
Are rolul de a împinge cartușele în camera cartușului, realizează închiderea etanșă a părții
dinapoi a țevii, armarea, înzăvorârea, darea focului și extragerea tubului.
Se compune din:
– corpul închizătorului;
– capul mobil;
– gheara extractoare;
– manșonul de siguranță;
– percutorul;
– șina de legătură.

 Mecanismul de dare a focului
Asigură executarea focului și se compune din:
– trăgaci;
– arcul trăgaciului;
– șurub;
– ax.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
19
 Înălțătorul și cătarea
Servesc pentru îndreptarea armei către obiectiv și luarea liniei de ochire.
Înălțătorul se compune din:
– baza înălțătorului;
– foaia înălțătorului.
Cătarea se compune din:
– corpul cătării;
– cuiul cătării.

 Magazia de cartușe
Servește ca locaș pentru cartușe și pentru mecanismul de alimentare.
Ea se compune din:
– corpul magaziei;
– mecanismul de alimentare;
– garda trăgaciului.

 Patul puștii
Patul este confecționat din lemn și poate îmbrăca parțial sau până la gură
țeava ghintuită, este adaptat, ca și la arma lisă, taliei vânătorului. De pat este
prinsă veriga pentru curea. Servește pentru a susține piesele puștii și a asigura mânuirea mai
comodă a acesteia. La el deosebim:
– patul propriu -zis;
– talpa patului;
– gâtul patului;
– ulucul;

 Accesoriile
Servesc pentru demontarea, montarea, curățarea și purtarea puștii. Se compun din:
– vergea;
– cap pentru câlți;
– perie;
– șurubelniță;
– bidonaș de ulei;

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
20
– curea de purtare. 10
La noi în țară se folosesc arme având calibrul între 5,6 x 35 și 11,5×63,5, iar un ele
calibre, cum ar fi .30 -06, sunt considerate calibre universale potrivite pentru toate speciile.
Calibrul armelor cu glonț se exprimă prin două cifre, astfel, prima cifră reprezintă
diametrul proiectilul ui, care corespunde diametrului tevii, iar cea de -a doua
cifră reprezintă lungimea tubului, care corespunde și lungimii camerei cartușului.
Cu cât tubul cartușului este mai lung și mai gros, deci cu cât încărcătura de pulbere este
mai mare, iar proiectilul are diametrul mai mic și o greutate mai redusă, cu atat viteza inițială va
fi mai mare și traiectoria proiectilului mai razantă. 11

10 Manual de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei, în ciclurile II, III și IV de instruire, partea a II -a,
instrucția tragerii, capitolul 2 Noțiuni despre construcția, funcționarea, demontarea și montarea armamentului.
11 N. Șelaru, Manual pentru examenul de vânător, editura Cynegis, 2003 , cap. 4.2.3. Armele de vânătoare cu glonț .

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
21

CAPITOLUL III
MUNIȚII PENTRU ARMELE DE VÂNĂTOARE CU ȚEVI GHINTUITE

3.1 CONSIDERAȚII PRELIMINARE DESPRE MUNIȚIA ARMELOR CU ȚEVI GHINTUITE

Cartușele armelor cu țeavă ghintuită chiar din momentul fabricării sunt prevăzute pentru
anumite sisteme de arme, cu forma, volumul și calitatea corespunzătoare sistemului respectiv. În
comerț există o mare varietate de de cartușe cu glonț în comparație cu cele pentru armele cu țevi
lise având în vedere marea diversitate a calibrelor acestora.
Compunere
Deși sunt diferite ca volum, formă, cantitatea și calitatea p ulberii, toate cartușele pentru
armele cu țevi ghintuite, au aceleași părți componente, și anume:
– tubul;
– capsa de inițiere;
– încărcătura de pulbere;
– glonțul.
Tubul – este prima parte a cartușului și are rolul de a uni într -un întreg toate părțile
acestuia și de a fi magazia materialului inflamabil și exploziv. Tuburile cartușelor destinate
armelor cu țeavă ghintuită se prezintă sub formă cilindrică , ușor conică, cu un capăt deschis în
care se fixează glonțul și altul închis denumit rozetă. Ele sunt fabricate din anumite metale
rezistente sau din aliaje. La alegerea materialului se ține seama să îndeplinească următoarele
calități: rezistență, maleabilitate și oxidare redusă.
Capsa de inițiere – este destinată pentru aprinderea încărcăturii de pulbere și se gasește
în rozeta tubului. Ea conține substanța explozivă, de obicei fulminat de mercur sau stibiat de
plumb, care explodează la lovire (percuție) și aprinde pulber ea. Aceasta se compune din :
– căpăcel (alveolă) din alamă;
– rondelă din staniol;
– compoziția pirotehnică sensibilă la percuție.
Încărcătura de pulbere – Este destinată să imprime glonțului viteză inițială stabilită.
Prin ardere dezvoltă o mare cantitate de gaze, care prin presiunea lor mare pun în mișcare
proiectilul și îl elimină din canalul țevii. Pentru încărcarea cartușelor armelor cu țeavă ghintuit ă
se folosește pulberea coloidală sau fără fum, deoarece are proprietăți balistice mult superioare în

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
22
comparație cu cea folosită pentru încărcarea cartușelor pentru armele cu țevi lise. Este formată
din piroxilină și glicerdnă, la care se adaugă unele subs tanțe chimice secundare.
Glonțul – este acea parte a cartușului care, prin proiectare, crează efectul urmărit al
împușcăturii.
Ca să poată atinge distanțe și viteze mari, glonțul trebuie să aibă o greutate mare în
comparație cu volumul lui, de aceea, se f abrică din plumb, având o formă aerodinamică. Întrucât
gloantele fabricate numai din plumb, se deformează, s -a recurs la îmbrăcarea lor într -o cămașă
protectoare, dintr -un metal sau aliaj mai rezistent. Pentru a se obține un efect omorâtor, dat de
deformar ea controlată a glonțului și rămânerea acestuia în organismul vânatului, acestea sunt
confecționate din plumb, iar cămașa protectoare (blindajul) le îmbracă pe acestea doar parțial.
Gloanțele au avut o evoluție continuă, în prezent, obținându -se o precizie și o razanță a
traiectoriei mare.
Glonțul nu trebuie să fie nici prea moale, astfel incât să nu patrundă în organismul
animalului, dar nici prea tare, încât sa perforeze corpul animalului, fără a produce efectul
omorâtor scontat.
Efectul omorâtor al glo nțului este dat de:
– capacitatea acestuia de a pătrunde în organismul animalului;
– efectul șocului produs la trecerea prin organism;
– mărimea leziunilor pe care le provoacă. 12

3.2 CARTUȘELE CU STRUCTURĂ MODERNĂ ALE VÂNĂTORII CONTEMPORANE

Gloanțele destinate armelor cu țevi ghintuite au avut și continuă să aibă o evoluție
calitativă continuă, influențată pe de o parte de realizările importante în domeniul pulberilor, și
pe altă parte de cerințele tot mai mari impuse de tirul modern, de noile condiții solicitate de
vânătoarea contemporană. Aceste cerințe se referă în principal la viteză, greutate, formă,
structură, energie, stabilitate pe traiectorie și precizie, toate acestea convergând spre dezideratul
final reprezentat de efectul la țintă. Toate car acteristicile enumerate au fost intens studiate și
testate pentru a oferi cartușul ideal, perfect adaptat condițiilor de vânătoare și vânatului vizat.
În preajma nailor 1870, în era pulberii negre, ideea generală era aceea că puterea unei
arme este dată de calibrul acesteia. Cu cât glonțul era mai mare iar rana provocată mai

12Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1993, Acțiunea glonțului
asupra obiectivului pag. 12

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
23
importantă, cu atât arma era considerată mai eficientă. Gloanțele folosite erau în întregime din
plumb, aveau imprimate viteze relativ mici iar rana provocată era întrucâtva similară celei
produse de armele albe. Vînatul cădea în foc doar la atingerea unui centru vital ceea ce, în mod
frecvent impunea necesitatea unui al doilea foc.
Apariția, după anul 1886, a armelor de război de calibru sensibil mai mic, având
calibre de 7,5 – 8 mm și chiar mai mici, de 6,5 mm, grație folosirii încărcăturilor de pulbere fără
fum, a tentat pe unii vânători să le întrebuințeze în scopuri de vânătoare. Dar, deoarece gloanțele
aveau învelișuri tari și puțin deformabile, ceea ce le permitea să traverseze cu ușurință corpul
vânatului, fără a pierde decât o mică parte din energia cinetică disponibilă deci fără a avea o
eficacitate semnificativă. Remediul a fost găsit repede, prin suprimarea blindajului glonțului la
partea dinainte, lăsând să apară miezul moale de plumb sau, și mai bine, prin practicarea unei
scobituri la vârful său. Intr -adevăr, la acea dată, nu se cunoștea glonțul ascuțit, toate fiind cu
vârful rotunjit. Gloanțele astfel perfecționate se deformau la impact, datorită șocului imprimat de
viteze mult sporite (700 – 800 m/s), blindajul se fărâmița în funcție de tăria șocului primit, iar
urma lăsată de glonț era mult mai amplă. În aceste împrejur ări s-a născut ideea gloanțelor
semiblindate, deformabile sau expansive, cu structuri mult îmbunătățite.13

Fig. 3.1 Diverse tipuri de muniție
La modelele de goanțe expansive , viteza rămasă la impact și structura constructivă au
devenit chestiuni esențiale, întrucât, în afară de efectul primar de rănire efectivă, valoarea puterii

13 Ion Șmatoc, Carabine și cartușe de vânătoare, Editura Cynegis, 2002 , p. 162

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
24
omorâtoare era condiționată, în principal, de cantitatea de energie cedată, viteza de producere a
acestei cedări, precum și de progresia sa în profunzimea corpului animalului lovit, care în
ansamblul lor provocau formarea de cavități pulsatorii în țesuturile vânatului și a unei unde de
șoc hidrodinamice, propagate în organism cu viteza sunetului, susce ptibile de a anihila prompt
vânatul atins printr -o inhibiție spontană.
Aceste efecte complementare nu existau atunci cand se foloseau gloanțe lente. Ele au
putut să apară numai în stadiul depășirii unui anumit prag al vitezei rămase, de minimum 500
m/s, câ nd încep să apară în corpul animalului lovit fenomene vibratorii cu formări de cavități în
lungul parcursului glonțului. La depășirea vitezei rămase de 700 m/s, frânarea glonțului devine
considerabilă, undele hidrodinamice ajung să fie net perceptibile, pe ntru ca în vecinătatea vitezei
de 800 m/s să se instaleze starea de formare a unor caverne profunde și de pulsații extrem de
violente.
Perioada de tranziție de la gloanțele mari și grele, propulsate de pulberea neagră, cu viteze
relativ reduse, la gloanțel e mai mici dar cu viteză mult sporită de pulberea fără fum, a fost una
lungă, presărată de polemici între adepții acestora.
Experiențe ulterioare efectuate de germanul vom Hofe au evidențiat, în jurul anilor 1937,
efectele distructive ale calibrelor mici și mijlocii trase cu viteze inițiale înalte, de peste 1000 m/s,
grație apariției pulberilor progresive și utilizării lor de către inovatori perseverenți, precum
americanul Roy Weatherby.
Printre numeroasele încercări intreprinse de Roy Weatherby, una dintr e ele a constat în
stabilirea efectului aceluiași tip de glonț de greutate 9,75 gf tras în bidoane pline cu apă, inițial,
cu un cartuș clasic și apoi cu un cartuș de mare viteză. In acest scop, el a început tragerea cu
vechiul cartuș reglementar, american, mult folosit la vânătoare peste ocean, calibrul .30 -06
animat de o viteză inițială de 850 m/s, apoi cu un cartuș .300 Weatherby Magnum, realizat în
concepția sa pentru a obține o viteză inițială înaltă de 1080 m/s. Rezultatele înregistrate la tragere
au fost interesante și în mare parte concludente. Glonțul clasic a răsturnat bidonul și 1 -a găurit
dintr -o parte în alta, în timp ce glonțul de mare viteză a provocat explozia bidonului,
spulberându -1 în mii de țăndări, iar apa fiind aruncată la mai mulți metr i în jur. Concluziile
reținute au fost extinse asupra tirului la vânatul mare. Unda de șoc internă este cu atât mai mare
cu cât glonțul abandonează pe traseu, în corpul vânatului, o cât mai însemnată parte din energia
sa. Ea, trebuie sa fie, deci, cât mai mare. Se estimează că energia la impact trebuie sa aibă valori
de ordinul a 100 kgfm pentru un caprior, 175 kgfm pentru o capră neagră sau un muflon și 250
kgfm pentru un mistreț sau un cerb.14

14 Ion Șmatoc, Carabine și cartușe de vânătoare, Editura Cynegis, 2002, p. 162

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
25

3.3 CA RACTERISTICILE GLONȚULUI MODERN, TIPURI DE GLOANȚE

Trecerea de la pulberea neagră la pulberea fără fum și apoi la pulberile progresive a
permis adaptarea regimului de ardere a încărcăturii din cartuș la dimensiunile și caracteristicile
glonțului, la profilul constructiv al țevii generând presiuni controlat e și asigurând glonțului
viteza dorită. Viteza avea să fie sporită din ce în ce mai mult asigurând gloanțelor cu mase
relativ mici energia de impact necesară pentru doborârea vânatului.
Viteza inițială înaltă, pe lângă efectul de șoc amintit anterior prezi ntă și o serie de alte
avantaje. Astfel, cu cât ea este mai ridicată, cu atât razanța glonțului vafi mai bună și corecțiile
de ochire în inalțime mai mici. Cu asemenea muniții a căror viteze inițiale au valori în jur de
1000 m/s, se pot realiza distanțe de reglare optimă de aproximativ 200 m, ceea ce înseamnă că se
poate trage până la această distanță și puțin mai departe fără a efectua corecții de ochire.
De asemenea, pentru tirul la vânatul în mișcare corecțiile de ochire în direcți e în cazul
utilizării unor astfel de cartușe sunt nesemnificative, comparativ cu modelele de muniții mai vechi
și mai lente.
Totuși, viteza nu este totul. Forma, blindajul, masa, structura și densitatea secțiunii
transversale ale glonțului sunt factori la fel de importanți. Ei vor condiționa capacitatea de
penetrare, durata traversării corpului animalului lovit de catre glonț și energia pe care el o va
cheltui pentru a învinge rezistența opusă înaintării sale.
Forma exterioară a gloanțelor diferă, ea derivâ nd, în principal, din antagonismul dintre
un bun coeficient balistic (o rezistență la înaintare prin aer cât mai redusă) și o penetrare
încetinită (mult frânată) în corpul animalului.
Se disting astfel gloanțe cu vârful ascuțit, semiascuțit, rotunjit sau b ont. Partea anterioară
a glonțului poate avea o formă ogivală – cazul cel mai răspândit – ori conică.
De asemenea, partea posterioară a glonțului poate fi cilindrică (dreaptă), tronconică
(înclinată) sau chiar conică (Brenneke).
O parte din gloanțele europ ene (Brenneke, RWS, Selier Bellot) au la partea inferioară a
vârfului, în exteriorul blindajului, o proeminență mică, ce creează un prag tăietor. Această
construcție particulară are rolul de a poansona la impact un orificiu în pielea vânatului și de a taia
părul care cade pe pământ. Dacă animalul fuge și se face nevăzut, fără a marca lovitura încasată,
prin urmele lăsate (smocuri de păr, picături de sânge) se poate evalua tirul și aprecia locul unde el
se va găsi. În plus, o gaură poansonată la impact va de termina o scurgere abundentă de sânge care
va ușura căutarea animalului atins. Se știe că, în revers, gloanțele, mai ales cele cu varful ascuțit,

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
26
dau la o parte părul și fac în pielea vânatului, care este destul de elastică, numai un canal mic ce
se reînch ide imediat și ca atare, nefiind o însângerare, animalul respectiv rămâne adeseori de
negăsit.
Factori importanți ai structurii oricărui tip de glonț pot fi considerați blindajul, mai exact
materialul din care este confecționat și forma acesteia.
În ceea ce privește materialul blindajului, logic, trebuie preferat un metal destul de
maleabil pentru a suporta, fără a se sparge și nici a se tăia, imprimarea muchiilor adânci ale
ghinturilor țevii. Totodată, el trebuie să aibă o rezistență mecanică suficientă pentru a nu ceda la
constrangerile și solicitările mecanice violente pe care le suportă glonțul în momentul angajării în
ghinturi. În fine, trebuie ca acest metal sau care îl acoperă, în cazul unui blindaj din bimetal, să
aibă un coeficient de freca re apropiat cu al oțelului țevii și in același timp să nu ancraseze interiorul
țevii respective.
Practic, în zilele noastre nu se întrebuințează decât două metale pentru blindajele
gloanțelor destinate tirului cu carabine de vânătoare. Fie oțelul extramoale, în general cu procent
redus de carbon și nichelat la exterior sau acoperit cu un aliaj de cupru -nichel (folosit in
tehnologia de fabricate Norma), fie din alamă cu un înalt conținut de cupru, adică în medie 90 %
cupru și 10 % zinc, uneori cu un adaos de 1 % cositor (gloantele tip Lubaloy).
Încercările necontenite de adaptare a glonțului folosit la vânătoare, la tipul de vânat vizat
și la condițiile terenului de vânătoar e a generat o mare diversitate de modele cu caracteristici
aparte. Studiul principalelor date ale acestora a devenit o necesitate pentru vânătorul avizat și din
acest motiv, clasificarea gloanțelor s -a impus ca o cerință intrinsecă.

Fig. 3.2 Muniții de vânătoare

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
27

 Gloanțe fără blindaj, cu sau fără canal central
Obținerea unui anumit nivel de expansiune pentru gloanțele monolit, cu structuri
omogene care, în principiu, au corpul executat în întregime din alamă a fost posibilă prin
practicarea unui canal central și de cele mai multe ori prin obturarea acestuia cu un material mai
maleabil, cum ar fi de exemplu plumbul, cuprul.
Pentru animale mari cu pielea groasă și țesuturi rezistente se folosesc gloanțe masive și de
calibre puternice de tipul Solid sau Vollmantel Solid .

Fig. 3.3 Secțiune în proiectil Vollmantel Solid

Firma germană Wolfgang Romey, din Petershagen, a conceput glonțul Silber Solid care are
corpul monobloc (fără miez sau blindaj) executat din alamă și nichelat la exterior pentru a se
preveni alămirea interiorului țevilor care îl trag.
El este ieftin, deoarece beneficiază de o tehnologie de execuție simplă, pe strunguri
automate. Practica a demonstrat robustețea unui asemenea glonț care, la imp act, nu se
deformează și păstrează peste 90 % din greutatea sa inițială. Glonțul are o bună stabilitate pe
traiectorie iar la impact se deformează numai vârful său, formând, de regulă, patru voleți radiali
care îi măresc diametrul de aproximativ două ori. În cursul expansiunii, el pierde numai 10 % din
greutate, adică echivalentul plumbului conținut.
O construcție asemănătoare de glonț a gândit și Randy Brooks în anul 1974, pe care a
realizat -o firma americană Fred Barnes. Este vorba de glonțul X-Bullet , caracterizat de un corp
integral din alamă, cu vârf tronconic și găurit la interior pe aproape o treime din lungimea sa. El
este fabricat pentru o gamă variată de calibre, de la .224 la .485.15

15 Ion Șmatoc, Carabine și cartușe de vânătoar e, Editura Cynegis, 2002, p. 171

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
28

Fig. 3.4 Secțiune in proiectilul Barnes -X

Specific acestui glonț este deformarea controlată la impact, adică o expansiune în forma de
X (4 voleți), favorizată de existența a patru preamorse (șănțulețe longitudinale) în interiorul
canalului central. La trageri, în timpul lovirii vânatului, vârful glonțului se deformează pană la
baza canalului și își mărește diametrul în zona e xpansiunii de circa două ori. Calota amplă și
baza grea rezultate în urma deformării sunt principalele atuuri de eficacitate la trageri ale acestui
gen de gloanțe.
Caracterizarea glonțului X -Bullet nu poate fi considerată terminată dacă nu semnalăm și
minu surile sale. Astfel, la distanțe de tragere mari, prin pierderea în scurt timp a vitezei, nu se
deformează decât foarte puțin. La aceasta contribuie și densitatea secțiunii transversale mici (din
cauza corpului glonțului din alamă care are o greutate speci fică sensibil mai mică decât a
plumbului).
In consecință, reținem că glonțul X -Bullet poate fi exploatat cu eficiență maximă la
distanțe medii, unde expansiunea este optimă.
 Gloanțe blindate
Opusă gloanțelor cu dezintegrare parțială sau totală este familia gloanțelor complet blindate,
cu manta integrală, din oțel moale, oțel placat, sau aliaje de cupru, preponderant din tombac.
Cartușele prevăzute cu gloanțe de acest tip se fabrică atât pentru calibre mici (Vollmantel –
Spitz) fiind destinate tirului la speci ile de vânat mic, de talia cocoșului de munte sau a vulpilor, cât
și pentru calibre mari -Magnum și Super Express (Vollmantel -Rund) menite tragerii la vânatul
mare, ca bivoli sălbatici, elani, elefanți și alte specii similare.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
29

Fig. 3.5 Proiectil Vollmantel

Aceste cartușe, deși au o durată de existență apreciabilă, rămân încă destul de
performante, de regulă cu o bună razanță, precizie și capacitate de penetrare. Fabricația
gloanțelor Vollmantel este în derulare la firme europene (RWS, Sellier & Bellot, Norma, Sako,
Lapua), la firme americane (Winchester, Federal, Hornady) și chiar la Pretorial -Metal -Pressing
(PMP) din Republica Sud Africană.16
 Gloanțe semiblindate, expansive
Familia gloanțelor semiblindate este deosebit de numeroasă, fiind locul unde imaginația a
constructorilor s -a manifestat multilateral, meritoriu și profitabil, într-o continuă și acerbă
confruntare concurențială.
Tendința actuală, modemă, de concepere a gl oanțelor pur expansive constă în a asigura la
întâlnirea vânatului o deformare importantă a vârfului, de forma pălăriei unei ciuperci, cât mai
regulată și fără producere de schije. Teoretic, glonțul ideal de acest tip trebuie să fie cel al cărui
diametru în zona de deformare ajunge la de 2,5 ori calibrul glonțului și care, după deformare iși
păstrează integral greutatea sa inițială. Desigur, un asemenea glonț nu poate exista și în realitate,
toate gloanțele apărute fiind variante intermediare între cele dou ă cerințe fundamentale.
În sprijinul celor afirmate aducem ca argument faptul ca gloanțele semiblindate,
expansive recuperate din piesele doborâte, păstrează în majoritatea lor, numai 30 – 60 % din
greutatea avută înainte de deformare.
Modalitatea deformăr ii programate a glonțului performant, optimizat în funcție de
mărimea și rezistența animalului, zona lovită (osul sau partea moale), distanța de tragere (deci
viteza și energia cinetică rămase, mărimea căderii glonțului pe traiectorie) este extrem de
anevo ioasă, ea fiind în fond problema dinamicii, formei și structurii glonțului ideal și, în general,
a calibrului universal.
Structurile acestor genuri de gloanțe, evolutiv, au încorporat variate și ingenioase soluții
constructive dintre care merită a fi remarcate modelele clasice cu vârf moale, cu vârf scobit sau

16 Ion Șmatoc, Carabine și cartușe de vânătoar e, Editura Cynegis, 2002, p. 173

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
30
vârf conic, toate cu semiblindaj progresiv, cu blindaj dublu ori în formă de H, cu șănțulețe sau
praguri exterioare, cu întăritură ori centură interioară, precum și cu miezuri duble sau gloanțe
compartimentate (bicamerale cu diafragmă separatoare), fiind realizate în totalitatea lor într -o
strânsă interdependență cu speciile de vânat urmărite a fi doborâte, metodele de vânătoare
folosite și locul unde se va desfășura vânătoarea.
Aprecierea în timp a cerințelor impuse gloanțelor a cunoscut evoluții diferențiate. Un
exemplu în acest sens l -a constituit glonțul Doppel -Mantel (D.M) al firmei germane RWS, care la
vremea sa a avut un succes remarcabil. Structura sa era reprezentată de o manta dublă, vârful
descoperit și găurit central, iar efectul la întâlnirea vânatului se manifesta sub forma dezintegrării
totale și bineînț eles fără orificii de ieșire. Astăzi, acest glonț practic a dispărut, nemaifiind solicitat
pentru armele de fabricație recentă.
Glonțul modern cu structura cea mai simplă este cel cu semiblindaj progresiv și vârful din
plumb moale cunoscut în lumea vânătorilor sub denumirea germană Teilmantel (TM) în
variantele Teilmantel – Rundkopf (T.R) – glonț cu vârf rotunjit (fig.3.6 ) și Teilmantel – Spitz
(TS) – glonț cu vârf ascuțit (fig.3.7 ) sau sub denumirea americană Soft-Point (SP) – glonț cu vârf
liber.

Fig. 3.6 Teilmantel -Rundkopf Fig. 3.7 Teilmatel -Spitz

Fig. 3.8 Deformarea la Sierra Pro Hunter

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
31
Din modelul de bază Teilmantel (TM) au derivat alte construcții de gloanțe moderne, de
calibre mici, cu efecte specifice, precum glonțul cu varful semiascuțit – Halbspitz – sau cel cu
vârful găurit – TMHohelspitz sau Hollowpoint. În figură este reprezenta tă varianta destinată
dăunătorilor de talie mică de la producătorul Speer: Speer Varmint Hollowpoint.

Fig. 3.9 P roiectil Varmint Hellowpoint

Blindajul acestor gloanțe este executat din tombac sau din oțel moale placat cu tombac; în
principiu, la muniția europeană, are o bază dreaptă sau tronconică, relativ groasă ai căror pereți
se subțiază înspre vârf, pentru a permite o expansiune generoasă a miezului din plumb, adică
rapidă, amplă și cu efect prin schije. Pereții blindajului înspre vârf au much ii ascuțite pentru a
tăia părul și blana animalului, precum și de a facilita pătrunderea glonțului după realizarea
expansiunii.
În scopul asigurării efectelor de expansiune a miezului din plumb și de formare a schijelor s –
au făcut investigații care au vizat prioritar materialul blindajului și, ca urmare, au fost imaginate
și realizate inițial gloanțe cu blindaje din oțel moale ș i ulterior din alamă. Oțelul fiind mai casant,
mai puțin maleabil decât alama, favorizează producerea schijelor, deformarea mai puțin regulată
a glonțului și, în același timp, determină o uzură mai pronunțată a interiorului țevii. Prin urmare,
orientarea în acest domeniu a fost în direcția folosirii cu prioritate a blindajelor din alamă, cu un
bogat conținut de cupru, cum ar fi de exemplu tombacul. Mai recent, s -a sesizat o tendință în
sensul promovării în fabricație a gloanțelor cu semiblindaje din oțel placate cu tombac, acțiune
care a condus la diminuarea fragilității mantalelor din oțel ș i a uzurii țevilor.
Specifice comportamentului la impact al gloanțelor cu vârf moale și semiblindaj
progresiv sunt spargerea rapidă și cedarea integrală a energiei cinetice disponibile sau mai corect
a celei mai mari părți din ea prin disiparea în corpul animalului, motiv pen tru care, de cele mai
multe ori, glonțul nu va produce orificiul de ieșire. In mod asemănător se va comporta glonțul,
adică va ceda întreaga sa energie, când va întâlni în calea sa un os important al animalului.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
32
Gloanțele de acest tip, simplu de fabricat și ieftine, sunt recomandate pentru tirul la
vânatul mare, aflat la distanțe scurte, la vânători cu bătăiași, dar nu au efectul scontat atunci când
sunt trase cu viteze mari din cartușe Magnum (de exemplu .300 Win. Mag.), deo arece la distanțe
scurte se sparg cu ușurință, imediat după ce întâlnesc blana vânatului.
Vârful gloanțelor fiind din plumb moale se poate deteriora cu ușurință pe timpul
deplasării, chiar când cartușele se află în magazia armei, ceea ce impune o anumită
circumspecție din partea vânătorilor.

Fig. 3.10 Proiectil Teilmatel RWS

Fabricația cartușelor cu gloanțe Teilmantel este impresionantă, fiind demarată de RWS; în
prezent este continuată de majoritatea producătorilor de muniții, ca de exemplu: Geco, Lapua,
Norma, PMP, SAKO, Sellier & Bellot, Speer, Barnes, Federal, Hornady, Remington, Winchester
și alții, pentru aproape toate calibrele: .17 Rem. -.458 Win. Mag.
O altă familie de gloanțe este a celor care au vârful scobit. O replică modernă a gloanțelor
de acest gen aparține firmei Norma și anume este vorba de modelul Vulkan

Fig. 3.11 Secțiune în proiectil Norma Vulkan

care, în afară de vârful ușor concav (scobit) are un semiblindaj cu un profil atent studiat, adică
gros la bază, continuat cu două ușoare gâtuiri în zona mediană și cu pereți descrescători ca grosime,
înspre vârf, pentru a asigura producerea unei expansiun i optime ca amploare, dar totuși bine

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
33
delimitată ca adâncime și păstrarea unei baze „intangibile" în măsură să producă orificiu de
ieșire.

Fig. 3.12 Deformare proiectilului Norma Vulkan

Specifice glonțului Norma Vulkan sunt deformarea treptată a corpului sau, cedarea
energiei rămase în adâncimea vânatului și nu la suprafața acestuia. Organele vitale sunt lezate
direct prin rănire, șoc hidrodinamic și hemoragii, fără a se produce schije care să afecteze carnea
vânatului.
Deformarea controlată a glonțului la impact conduce la formarea unei „ciuperci" a cărei
calote ajunge să aibă un diametru egal cu de două ori valoarea calibrului. Baza glonțului după
deformare păstrează 50 – 60 % din greutatea inițială a glonțului respect iv. Firma producătoare
supraestimându -și muniția, numește glonțul Vulkan „cea mai ot răvitoare ciupercă din pădure".

Fig. 3.13 Fazele de deformare ale proiectilului Norma Oryx

Firma Norma a imaginat și realizat în 1996 un nou glonț denumit Oryx , o variantă
optimizată a încă apreciatului glonț Vulkan, adică cu vârful descoperit, plat, cu pereții având
grosimea descrescătoare spre vârf, baza îngroșată și la care expansiunea este limitată de o ușoară
strangulare, obținută prin roluirea corpului glonțul ui. În principiu, deformarea radială este de 2 –
2,5 calibre, iar baza păstrează până la 70 % din greutatea inițială.
Eficacitatea gloanțelor destinate vânătorii depinde în mare măsură de limitarea convenabilă
a deformării acestora, fapt ce se poate obține în mai multe moduri. Se înțelege, de la sine, că un
glonț prea tenace va produce prin deformarea sa numeroase schije la întâlnirea unui os, dar va

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
34
acționa ca un glonț complet blindat în cazul lovirii parților moi, fiind ineficace în ambele cazuri.
Dimpotr ivă, un glonț prea moale va face o deformare convenabilă sub forma unei calote
(ciuperci) într -un țesut moale, dar se va sparge la întâlnirea unui os și acțiunea sa în profunzime va
fi limitată și de cele mai multe ori ineficientă.
Pentru a împăca nevoia d eformării optime cu o pătrundere suficientă a glonțului în
corpul animalului s -au imaginat și executat construcții de gloanțe a căror parte posterioară
(bază) rămâne întotdeauna nedeformată, fapt ce asigură penetrarea și cedarea treptată a energiei
cinetic e, pe când partea anterioară se deformează în toate cazurile la impact, mărindu -și
diametrul de 1,5 – 2,5 ori. În plus, la aceste gloanțe se urmarește ca miezul să nu se separe de
blindaj sau să se fragmenteze sub acțiunea șocului de izbire. Se poate ajung e la un asemenea
rezultat prin execuția de profiluri și structuri adecvate pentru glonț, fiecare cu avantaje și
dezavantaje proprii unui anumit gen de vânătoare și unei anume specii de vânat.
Modalități interesante de a limita convenabil expansiunea părții anterioare a
glonțului, în același timp cu păstrarea unei baze nedestructibile suficiente se găsesc aplicate la
unele semiblindaje profilate care sunt prevăzute cu întărituri și praguri cu muchii tăietoare. Una
dintre primele variante a fost construcția gloanțelor Starkmantel , o structură veche realizată
inițial în urmă cu vreo 50 de ani de renumita firmă germana DWM (azi desființată), dar recent
optimizată și asimilată în fabricație de firma germana Metallwerke Elisenhute Nas sau (MEN),
precum și cea cu prag fabricat de firma cehă Sellier & Bellot .

Fig.3.14 Proiectil SPCE Sellier&Bellot
Glonțul Controlled Deformation Process -CDP deși are, în principiu, alura glonțului
Nosler, structura sa prezintă câteva particularități care vor guverna și influența esențial dinamica
proceselor de expansiune ce se vor succeda imediat după atingerea vânatului.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
35

Fig.3.15 Secțiune în proiectilul Blaser CDP

Acest glonț are blindajul din tombac, cu două compartimente separate la interior de o
diafragmă conică (un gen de pâlnie) cu vârful orientat spre baza glonțului. La interior,
compartimentul anterior are practicate 4 sănțulețe longitudinale dispuse la 90° între ele, cu rolul
de preamorsă a deformării, care va ghida simetric exp ansiunea blindajului în patru voleți. În
fabricație, compartimentul din față se umple cu un aliaj greu, având drept constituient de bază
plumbul moale, care depășește marginea superioară a blindajului, pentru a forma vârful rotund,
descoperit și deformabil al glonțului. Baza glonțului, formată din compartimentul posterior
umplut, la rândul său, cu un aliaj de plumb întărit și diafragma de separație se constituie în partea
nedestructibilă a glonțului, prin intermediul căreia se realizează penetrația, plasare a vânatului
lovit în stare de șoc biologic, urmată de moartea acestuia prin inhibiție și producerea orificiului
de iesire. Diafragma de formă conică îndeplinește, la trageri, rolul de mediu de separație rezistent
care se opune deformarii glonțului, iar la impact ea lucrează elastic, facilitând dezvoltarea
expansiunii și formarea celor patru voleți simetrici și egali care măresc sensibil diametrul
glonțului deformat, precum și de conservare, pe cât posibil, a integrității bazei glonțului.
Procesul de deforma re controlată a glonțului CDP se realizează în mai multe faze
evidențiate în figura de mai jos.

Fig. 3.16 Etapele deformării proiectilului Blaser CDP
Glonțul se deformează puternic păstrând aproape în totalitate greutatea sa inițială și, pe
măsura progresiei penetrarii corpului său (inflorit), provoacă un canal de traversare a vânatului cu
distrugerea amplă a țesuturilor întâlnite, plasând animalul rănit în stare de șoc biologic și în final
părăsește vânatul printr -un orificiu de ieșire cu doborârea „în foc" a acestuia.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
36
Deși cu greutate relativ redusă, glontul CDP asigură o capacitate de penetrare superioară, cu
formarea nesemnificativă de așchii și provocarea de efecte hidrodinamice pulsatorii, letale
vânatului.
Glonțul Partit ion Gold -Supreme Stopping Power și glonțuI Trophy -XP-Line sunt alte
modele bicamerale, gen Nosler, cu penetrare adâncă și cu o expansiune puternică prin disiparea
aproape a întregii cantități de energie cinetică disponibilă. Acest gloanțe relativ noi se află în
general, în compunerea cartușelor de calibre medii (.270 Win., 7 mm -Rem. Mag., .30 -06 Spring.,
.308 Win., .338 Win. Mag.,).
În funcție de forma și structura gloanțelor se obțin diferite niveluri de eficacitate și
moduri de comportare la impact. Ast fel un glonț complet blindat și cu vârf ascuțit are o bună
capacitate de penetrare, dar un efect de distrugere nesemnificativ.
O asemenea soluție constructivă a fost aplicată la realizarea glonțului Vollmantel care
poate pătrunde adânc în animale mari, chiar de talia elanului.
Un alt glonț blindat complet, dar cu vârful găurit, în cazul că dispune de viteza ramasă
suficientă se va deforma proporțional cu forma și adâncimea scobiturii vârfului, precum și cu tăria
blindajului. Un astfel de glonț, dacă este animat la impact de o viteză ramasă mică determinată, în
principal, de viteza sa initială modestă și de o greutate a glonțului mi că, la distanțe de tragere mari
se va deforma puțin asemenea unui glonț complet blindat și cu vârf ascuțit. În schimb, un glonț
parțial blindat, dar cu vârful din plumb rotund sau mai ales concav, se va deforma chiar și în
condițiile unei viteze rămase reduse, întrucât partea ogivală a glonțului va forma clasica
inflorescență, urmată de un canal de trecere amplu – ca diametru – și efecte de rănire pe măsură.
Gloanțele cu vârf găurit, dar acoperit cu o coafa subțire din cupru și de form ă aerodinamică
sau cele cu fund scobit, pot provoca distrugeri mari, datorită diminuării acțiunii rezistenței aerului,
conservării vitezei pe traiectorie și disponibilității de viteze rămase de valori ridicate, fiind apte de
a produce efecte majore la impa ct.
Gloanțele grele au o putere de lovire superioară, însă vitezele inițiale moderate, de 700 – 750
m/s, asigură traiectorii nu prea întinse și ca atare ,o razanță care lasă de dorit. În revers, gloanțele
ușoare, lansate cu viteze mari, de 900 – 1000 m/s , provoacă prin șoc biologic pulsatoriu o inhibiție
nervoasă sau, și mai grav, un gen de explozie a țesuturilor vânatului. Totuși lor li se reproșează
faptul că se sparg ușor la întâlnirea întâmplătoare a unor mici ramuri de copaci și, trase sub anumite
unghiuri neprielnice, traversează vânatul fără a -i produce răni grave, vitale sau ricoșează cu
ușurință.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
37
Pentru tirul la vânatul mare din țara noastră – cerb, urs, mistreț – se impun calibrele: 7×64
sau 7x65R, .30 -06 Sprig., .300 Weath., .300 Win. Mag., .30 R Blaser, 8 x 57 JS sau 8 x 57 JRS,
9,3 x 62, 9,3 x 74R, .375 H & H Mag.17
Vânătorul de azi are, în paleta extrem de variată de proiectile de pe piată, suficiente
opțiuni pentru a identifica varianta constructivă cea mai indicată pentru tipul de vânat vizat .
Chiar deținând o singură armă cu țeavă ghintuită, dintr -un calibru apropiat celor „universale”
(7X64, .30 -06 Sprig.) și folosind glonțul adecvat, se pot vâna cu succes toate mamiferele din țara
noastră, de la căprior la urs. În mod evident, pentru fiecar e tip de vânat se poate apela la tipul de
armă recomandat, la calibrul cel mai potrivit precum și la glonțul specializat.

17 Ion Șmatoc, Carabine și cartușe de vânătoare, Editura Cynegis, 2002, p. 162

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
38
CAPITOLUL IV
BALISTICĂ DE VÂNĂTOARE

4.1 NOȚIUNI DE BALISTICĂ INTERIOARĂ

Balistica interioară este o ramură a balisticii care se ocupă cu studiul fenomenelor care
au loc în interiorul canalului țevii din momentul percuției capsei și până când glonțul
(proiectilul) părăsește țeava.
 ARDEREA PULBERII
Arderea pulberii cuprinde trei faze:
– aprinderea;
– inflamarea;
– arderea.
Aprinderea constă în producerea arderii într -un element de pulbere, sub influența capsei
de aprindere.
Inflamarea constă în răspândirea procesului de aprindere pe întreaga suprafață a unui
element de pulbere.
Arderea constă în răspândirea procesului de aprindere în interiorul elementului de
pulbere.
Dacă pulberea arde într -un volum închis (în canalul țevii), inflamarea și arderea sunt
îsoțite de creștereapresiunii și a temperaturii.
Ca rezultat al arderii pulberii, în canalul țevii se produ c gaze, a căror presiune se exercită
asupra glonțului (proiectilului), azvârlindu -l din canalul țevii.

Fig. .4.1 Sectiune în teavă

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
39
Arderea încărcăturii de azvârlire în tubul cartușului produce o mare cantitate de
gaze, puternic încălzit e, care creează o presiune ce acționează cu aceeași forță în toate direcțiile
și anume:
a – înapoi , asupra fundului tubului cartușului, sprijinit de capul
închizătorului care, fiind bine zăvorât, îi opune rezistență;
b – lateral , asupra pereților tubului cartușului, sprijinit pe camera
cartușului care, prin construcția ei opune, deasemenea, rezistență;
c – înainte , asupra glonțului care începe să se miște în interiorul țe vii,
imprimându -i o mișcare accelerată, obligându -l să intre forțat cu cămașa în ghinturi și,
învârtindu -se în ele (mișcare de rotație), înaintează în canalul țevii cu o viteză din ce în ce mai
mare, după care este aruncat afară pe direcția axului țevii.18

 FENOMENUL TRAGERII
Azvârlirea glonțului din canalul țevii ca urmare a presiunii gazelor rezultate în urma
arderii pulberii reprezintă fenomenul tragerii.
Pentru ca acest fenomen să se producă este necesară încărcarea armei, luarea liniei de
ochire și mânuirea trăgaciului. Cuiul percutor lovește capsa care se aprinde și transmite flacăra
prin cele două orificii practicate în partea dinapoi a tubului cartușul ui, la încărcătura de azvârlire.
Prin aprinderea și arderea acesteia se degajă o mare cantitate de gaze, o temperatură ridicată și dă
naștere unei presiuni capabile să pună în mișcare glonțul.
Ca rezultat al presiunii gazelor asupra fundului glonțului (pr oiectilului), acesta începe să
se miște intrând forțat cu cămașa în ghinturi și învârtindu -se în ele, înaintează în canalul țevii cu
o viteză din ce în ce mai mare, după care este aruncat afară pe direcția axului țevii.
Presiunea gazelor necesară pătrunde rii complete a glonțului în ghinturi se numește
presiunea forțării .
Cea mai înaltă presiune obținută de gaze în canalul țevii se numește presiune maximă .
Presiunea gazelor în momentul ieșirii glonțului (proiectilului) din țeavă se numește
presiunea de la g ura țevii .
Datorită presiunii exercitate de gaze asupra pereților tubului -cartuș și asupra țevii are loc
dilatarea acestora ( deformarea elastică ). Ca rezultat al acestui fapt tubul cartuș se lipește etanș
de camera cartușului, împiedicând pătrunderea gazel or în direcția închizătorului.

18http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/Aspecte -generale -privind -armele , Capitolul 2.3 Fenomenul si
elementele tragerii

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
40
Presiunea gazelor exercitată asupra închizătorului prin intermediul tubului cartuș
provoacă acțiunea de mișcare înapoi a armei – reculul armei . Reculul se percepe sub forma unui
șoc în umăr, în momentul părăsirii canalului țe vii de către glonț.
Forța de recul imprimă armei o mișcare înapoi și în același timp o abatere în sus a părții
dinainte, schimbând prin aceasta poziția țevii.
Pe timpul tragerii partea dinainte a țevii poate să se abată în sus, în jos, la dreapta sau la
stânga față de poziția inițială din cauza vibrației țevii .
Însumarea influenței vibrației țevii și a mișcării țevii produse de recul dă naștere
unghiului de zvâcnire format între poziția pe care o are axul țevii după ce ochirea a fost
terminată și poziția p e care o capătă acesta în momentul plecării glonțului din canalul țevii.
Unghiul de zvâcnire este pozitiv atunci când axul țevii se deplasează în sus față de poziția inițială
și negativ atunci când el se deplasează în jos față de această poziție.
Când caps a nu funcționează sau nu se aprinde substanța percutantă, se produce
fenomenul denumit rateu , adică glonțul nu este azvârlit din canalul țevii.
Când glonțul pleacă din canalul țevii, cu o oarecare întârziere după dezarmarea
percutorului, din cauza desfășu rării lente a procesului de ardere sau de inflamare a încărcăturii de
azvârlire, fenomenul se numește foc întârziat . În aceste cazuri nu trebuie deschis imediat
închizătorul armei pentru extragerea cartușului pentru a nu se produce accidentarea trăgătorulu i
sau deteriorarea armei.
Intervalul de timp (de la 0,002 la 0,06 sec) în care se produce fenomenul tragerii, adică
inflamarea capsei, arderea încărcăturii de azvârlire și mișcarea glonțului în canalul țevii, se
împarte în următoarele perioade:
Perioada inițială (preliminară) a arderii pulberii într -un volum constant. Aceasta
durează din momentul aprinderii încărcăturii de azvârlire și până la începerea mișcării glonțului.
Presiunea gazelor are o valoare suficientă pentru a pune în mișcare glonțu l și pentru al înșuruba
în ghinturile țevii pe toată lungimea lui. Această presiune se numește presiune de forțare și are
valori cuprinse între 250 -500 kgf/cm pătrat.
Odată cu obținerea acerei presiuni se termină perioada inițială.
Perioada întâi (princi pală) a arderii pulberii într -un volum care se modifică în timp
scurt. Aceasta durează din momentul începerii mișcării glonțului până la arderea completă a
încărcăturii de azvârlire, care se termină cu puțin înainte ca glonțul să fie azvârlit din canalul
țevii. La începutul acestei perioade presiunea gazelor crește repede, atingând valori de 2500 –
3500kgf/cm pătrat, realizând astfel presiunea maximă. Apoi, ca urmare a creșterii vitezei de

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
41
deplasare a glonțului în țeavă, se mărește volumul spațiului rămas ăn urma acestuia, iar presiunea
începe să scadă.
Perioada a doua a destinderii (dilatării calorice) a aceleiași cantități de gaze puternic
comprimate și încălzite. Această perioadă durează de la terminarea arderii încărcăturii de
azvârlire și până la ieșirea glonțului din țeavă. Presiunea gazelor la sfârșitul acestei perioade este
de 600 -200 kgf/cm pătrat. În această perioadă deși presiunea gazelor continuă să scadă, viteza
glonțului continuă să crească datorită dilatării calorice a gazelor și faptului că s -au format pe
cămașa glonțului urmele ghinturilor.
Perioada a treia sau perioada acțiuni posterioare corespunde acțiunii gazelor asupra
glonțului după plecarea acestuia din canalul țevii. Aceasta durează din momentul în care glonțul
părăsește canalul țevii ș i până în momentul încetării acțiunii gazelorasupra glonțului. Gazele,
care ies din canalul țevii cu o viteză mai mare decât viteza glonțului, continuă să exercite o mare
presiune asupra glonțului (pe o distanță de câțiva centimetri), mărind viteza acestui a până când
presiunea gazelor devine egală cu rezistența aerului.
Sfârșitul acestei perioade marchează și momentul când glonțul atinge viteza maximă.
În contact cu atmosfera, gazele se destind brusc producând un efect sonor sub formă de
bubuitură și un efect luminos sub formă de flacără. 19

 VITEZA INIȚIALĂ A GLONȚULUI
Viteza pe care glonțul o are în momentul ieșirii din canalul țevii se numește „ viteza
inițială „. Viteza inițială a glonțului se notează cu „V 0„ și se măsoară în metri pe secundă (m/s),
reprezentând una din caracteristicile de bază a fiecărei categorii de armament.
Viteza inițială are influență asupra:
– bătăii (distanța până la care ajunge glonțul);
– duratei de traiect al glonțului până la obiectiv;
– puterii de pătrundere a glonțului.
Valoarea vitezei inițiale a glonțului depinde de:
– lungimea țevii;
– cantitatea incărcăturii de azvârlire;
– greutatea glonțului;
– temperatura încărcăturii de azvârlire.

19Îndreptarul comandantului pentru inștrucția tragerii cu armamentul de infanterie, editura MAI, 1996 , Capitolul V
Elemente de teoria tragerii , pag. 94 -96.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
42
Cu cât țeava este mai lungă (până la anumite limite), cu atât mai mult timp presiunea
gazelor va acționa asupra glonțului (proiectilului) și prin urmare, cu atât mai mare va fi și viteza
inițială.
Modificarea greutății încărcăturii de azvârlire determină modificarea cantității de gaze și
prin urmare, modifică presiunea maximă în c analul țevii și deci va modifica și viteza inițială.
La aceeași lungime a țevii și aceași greutate a încărcăturii de azvârlire, viteza inițială este
cu atât mai mare cu cât greutatea glonțului este mai mică.
Când temperatura încărcăturii de azvârlire creș te, se mărește viteza de ardere a pulberii,
ceea ce duce atât la creșterea presiunii, cât și la creșterea vitezei inițiale.
Când temperatura încărcăturii de azvârlire scade, viteza inițială se micșorează. În medie,
la o variație de 10 grade C a temperaturi i încărcăturii de azvârlire față de cea normală (+15 grade
C), viteză inițială a proiectilului se modifică cu 1%.
Prin sporirea vitezei inițiale se măresc bătaia, puterea de pătrundere și efectul omorâtor al
glonțului și se reduce influența condițiilor ext erioare asupra traiectoriei.
Efectul omorâtor al glonțului este caracterizat de energia cinetică a glonțului (energia pe
care o are glonțul în momentul întâlnirii cu ținta – se măsoară în kilogrammetri, kg/m).
Pentru a provoca lovirea mortală a unui animal de talie mare este necesară o energie
cinetică de 20 kg/m, iar pentru lovirea mortală a unui om este suficientă o energie cinetică de 8
kg/m. 20

 DENSITATEA DE ÎNCĂRCARE
Densitatea de încărcare este raportul dintre greutatea încărcăturii și volumul tubului
(camerei de încărcare) cu glonț în el. Prin introducerea mai adâncă a glonțului în tub se mărește
mult densitatea de încărcare, ceea ce poate determina creșterea bruscă a presiunii, și ca urmare,
producerea exploziei țevii. Din această cauză nu este permi să folosirea pentru tragere a
cartușelor ale căror gloanțe sunt introduse în tub mai mult decât trebuie.21

 REZISTENȚA, UZURA ȘI VIVACITATEA ȚEVII
Capacitatea pereților țevii de a rezista la o anumită presiune a gazelor care se formează în
interiorul aceste ia se numește rezistența țevii . Deoarece pe timpul tragerii presiunea gazelor în

20Manualul de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei, în ciclurile II, III și IV de instruire, București, 1984 , pag.
244-245.
21Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1993, Densitatea de încărcare, art.
39.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
43
canalul țevii nu este uniformă pe toată lungimea acesteia, nici grosimea pereților țevii nu este
uniformă, ci sunt mai groși la detunător și mai subțiri spre partea dinainte. Țevile se fac de
regulă, de o grosime atât de mare , încât să poată suporta o presiune de 1,3 -2 ori mai mare decât
cea la care sunt supure în mod mormal.
Dacă presiunea gazelor din interiorul țevii crește din diferdte motive cu mult peste
presiunea pentru care a fost calculată rezistența ei, atunci se poate produce umflarea sau explozia
acesteia. În majoritatea cazurilor, umflarea țevii se produce din cauza rămânerii în țeavă a
corpurilor străine (cârpe, câlți, nisip, zăpadă). Glonțul, deplasându -se pe cana lul țevii, la
întâlnirea cu corpurile străine își micșorează viteza. Gazele care urmează glonțul, la micșorarea
bruscă a vitezei acestuia, sunt respinse din fundul glonțului și se îndreaptă în sens invers. La
întâlnirea cu afluxul gazelor care merg în sens opus se produce o creștere instantanee, în acest
loc, a presiunii. Când presiunea astfel produsă depășește valoarea pentru care a fost calculată
rezistența țevii, se produce umflarea sau câteodată și explozia acesteia.
Pentru a nu se aceste fenomene este necesar să se ferească țeava de pătrunderea în
interior a corpurilor străine, să se controleze înainte de tragere și să se înlăture eventualele
reziduuri ale corpurilor străine.
În timpul tragerii, țeava se supune uzurii . Cauzele care produc uzura țevii se pot împărții
în trei grupe principale:
– uzură cu caracter chimic;
– uzură cu caracter mecanic;
– uzură cu caracter termic;
Ca rezultat al cauzelor cu caracter chimic , în canalul țevii se formează zgura
(funinginea aderentă), care are o mare influență asupra uzurii țevii. Zgura se compune din
substanțe solubile și insolubile. Substanțele solubile sunt niște săruri care se formează pe timpul
exploziei încărcăturii de inițiere a capsei (în special clorat de potasiu). Dintre substanțele
insolubile ale zgu rii fac parte cenușa, care se formează din arderea pulberii, și tombacul (un aliaj
din cupru și zinc) care se formează din depunerile resturilor cămășilor gloanțelor.
Sărurile solubile absorbind umezeala din atmosferă formează o soluție care produce
rugini rea, adică, coroziunea oțelului. Substanțele insolubile în prezența sărurilor sporesc
ruginirea. Din această cauză, dacă imediat după tragere nu se înlătură zgura rezultată din arderea
pulberii, atunci țeava în scurt timp se acoperă cu rugină care lasă urm e prin ștergere. Curățarea și
ungerea țevii imediat după tragere, iar apoi repetarea curățirii după dizolvarea zgurii feresc
canalul țevii de influența ruginii.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
44
Cauzele cu caracter mecanic rezultă din curățarea incorectă, din lovituri și din frecarea
glonț ului în ghinturi etc. Acestea provoacă uzura prematură a țevii la retezătura dinainte sau la
camera cartușului.
Cauzele cu caracter termic rezultă din supraâncălzirea țevii pe timpul tragerii, topirea
parțială a pereților canalului țevii etc. Care de asemenea provoacă uzura țevii.
Sub influența acestor cauze se lărgește canalul țevii și se modifică suprafața lui, crescând
astfel posibilitatea de scurgere a gazelor printre glonț și pereții canalului țevii, se micșorează
viteza inițială a glonțului și se mărește suprafața de împrăștiere a gloanțelor.
Vivacitatea țevii este capacitatea țevii de a rezista la tragerea unui anumit număr de
cartușe, după care țeava se uzează și își pierde calitățile (se mărește în mod evident împrăștierea
gloanțelor, se micșor ează viteza inițială și stabilitatea gloanțelor pe traiectorie).
Vivacitatea țevii – se menține prin întreținerea corectă a armamentului și respectarea
regimului de tragere.
Regimul de tragere reprezintă numărul maxim de cartușe care se pot trage cu o arm ă
într-un anumit interval de timp, fără să dăuneze asupra stării armei, securității și asupra
rezultatelor tragerii. Nerespectarea regimului de tragere duce la supraîncălzirea țevii și prin
urmare, la uzura ei prematură, precum și la micșorarea evidentă a preciziei tragerii. 22

4.2 NOȚIUNI DE BALISTICĂ EXTERIOARĂ

Balistica exterioară este o ramură a balistici care studiază mișcarea glonțului
(proiectilului) în aer, din momentul ieșirii din canalul țevii și până la căderea lui pe pământ
(atingerea obiectivului). Se ocupă cu studierea influenței rezistenței mediului și a forței
gravitaționale asupra mișcării glonțului pe traiectorie. În același timp mai studiază mișcarea de
rotație a glonțului în jurul axei sale și cons ecințele ce decurg din aceasta.
 Traiectoria și elementele ei
Traiectoria reprezintă drumul parcurs de centrul de greutate al glonțului (proiectilului) în
aer, de la ieșirea din țeavă până la punctul de cădere .
Elementele traiectoriei pot fi grupate în:
– linii;
– puncte;

22Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1993, Rezistența, uzura și
vivacitatea țevii, art. 40 – 42.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
45
– unghiuri.
Acestea pot fi analizate la momente diferite, astfel:
– în vârful traiectoriei;
– în punctul de incidență;
– în punctul de cădere.23

Principalele elemente ale traiectoriei sunt:
1. Originea traiectoriei – centrul retezăturii dinainte a țevii reprezintă punctul de plecare a
glonțului din gura țevii.
2. Orizontala armei – linia orizontală care trece prin originea traiectoriei; planul care conține
această linie se numeste plan orizontal.
3. Linia de tragere – prelungirea imaginară a axului canalului țevii după ce ochirea a fost
terminată (înainte de plecarea glonțului din gura țevii); planul vertical care conține această
linie se numește pla n de tragere.
4. Unghiul de tragere – unghiul format între linia de tragere și orizontala armei.
5. Linia de aruncare (de proiecție) – prelungirea imaginară a axului canalului țevii în momentul
plecării glonțului din țeavă; planul vertical care conține ace astă linie se numește plan de
aruncare (de proiecție).
6. Unghiul de aruncare (de proiecție) – unghiul format între linia de aruncare și orizontala
armei.
7. Unghiul de zvâcnire – unghiul format între linia de tragere și linia de aruncare.
8. Punctul de că dere – punctul de intersecție a traiectoriei cu orizontala armei.
9. Pnghiul de cădere – unghiul format între tangenta la traiectorie în punctul de cădere și
orizontala armei.
10. Distanța de tragere (bătaia) – distanța de la originea traiectoriei până la punctul de cădere,
măsurată în plan orizontal.
11. Vârful traiectoriei – punctul cel mai înalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.
12. Săgeata traiectoriei – depărtarea de la orizontala armei până la vârful traiectoriei.
13. Ramura urcătoare – partea traiectoriei cuprinsă între originea traiectoriei și vârful traiectoriei.
14. Ramura coborâtoare – partea traiectoriei cuprinsă între vârful traiectoriei și punctul de
cădere.

23Îndreptarul comandantului pentru inștrucția tragerii cu armamentul de infanterie, editura MAI, 1996 , Capitolul V
Elemente de teoria tragerii , 2 Noțiuni de balisti că exterioară, pag. 96 -97.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
46
15. Punctul de incidență – punctul îin care traiectori a intersectează suprafața obiectivului
(pământului, obstacolului).
Fig. 4.2 Balistica exterioară

16. Unghiul de incidență – unghiul format între tangenta la traiectorie în punctul de incidență și
tangenta la suprafața obiectivului (pământului, obstacolului).
17. Punctul de ochire – punctul de pe obiectiv sau în afara acestuia asupra căruia se ochește cu
arma.
18. Linia de ochire – linia dreaptă care unește ochiul trăgătorului, prin mijlocul crestăturii
înalțătorului și prin vârful cătării cu pun ctul de ochire; planul vertical care conține această
linie se numește plan de ochire .
19. Unghiul de ochire – unghiul format între linia de tragere și linia de ochire.
20. Unghiul de teren al obiectivului – unghiul format între linia de teren a obiectivulu i și
orizontala armei.
21. Distanța ochită – distanța măsurată pe linia de ochire de la punctul de plecare (originea
traiectoriei) până la intersecția traiectoriei cu linia de ochire.
22. Ordonata verticală – înalțimea oricărui punct de pe traiectorie față de orizontala armei.
23. Ordonata balistică – înalțimea oricărui punct de pe traiectorie față de linia de ochire.
24. Linia de teren a obiectivului – linia dreaptă care unește originea traiectoriei cu baza
obiectivului.

 Elementele originii traiectoriei
Originea traiectoriei (0) reprezintă punctul în care se află centrul de greutate al glonțului
în momentul în care fundul acestuia se găsește la gura țevii. Deoarece distanța între centrul de
greutate și fundul glonțului în comparație cu distan ța de tragere este neînsemnată, putem
considera ca origine a traiectoriei centrul gurii țevii.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
47
Viteza inițială (V 0) este viteza glonțului în originea traiectoriei și se măroară în metri pe
secundă. Practic datorită acțiunii posterioare a gazelor, V 0 este viteza imprimată în momentul
încetării acțiunii acestora.
Orizontala armei (O a) (planul orizontal) este linia orizontală care trece prin originea
traiectoriei.
Linia de tragere (L.T.) este dreapta care reprezintă prelungirea axului țevii ochite.
Proiecția orizontală a liniei de tragere nu coincide decât foarte rar cu dreapta care unește originea
traiectoriei cu obiectivul.
Linia de aruncare (L.A.) este dreapta care reprezintă prelungirea axului țevii în
momentul plecării loviturii.
Linia de aruncare diferă de linia de tragere, de regulă, aflându -se deasupra acesteia,
deoarece deplasarea glonțului în canalul țevii determină deplasarea spre înapoi a armei,
producându -se astfel reculul și unghiul de zvâcnire.
Întrucât forța de recul este orientată din centrul d e greutate spre înapoi paralel cu axul
țevii, iar punctul de sprijin al patului armei în umăr se află mai jos decât centrul de greutate al
acesteia, apare un moment de răsturnare (de ridicare) a gurii țevii în momentul plecării loviturii,
astfel că glonțul nu pleacă din țeavă pe direcția de tragere ci pe direcția liniei de aruncare, de la
care se abate imediat datorită influenței gravitației.
În originea traiectoriei, linia de aruncare este tangentă la traiectorie.
Unghiul de aruncare (U.A.) este unghiul fo rmat între linia de aruncare și orizontala
armei.
Unghiul de zvâcnire (U.Z.) este unghiul format între linia de tragere și linia de
aruncare.
Unghiul de tragere (U.T.) este unghiul format între linia de tragere și orizontala armei.
Suma algebrică a unghiu lui de tragere și a unghiului de zvâcnire este egală cu unghiul de
aruncare.
UA = UT+UZ
Planul de aruncare (P.A.) este planul vertical care conține în el linia de aruncare.
Este o noțiune necesar a fi cunoscută, deoarece pe traiectorie glonțul se abate lateral de la
direcția sa inițială (planul de aruncare) din cauza mișcării de rotație, din cauza influenței
vântului, a unor defecte de construcție a glonțului, a unor lovituri mecanice la retezătura dinainte
a țevii datorate întreținerii incorecte a arme i sau a neglijenței în mânuirea și păstrarea acesteia.
Planul de tragere (P.T.) este planul vertical care conține în el originea traiectoriei și
linia de teren a obiectivului.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
48
 Elementele unui punct oarecare de pe traiectorie
Durata traiectoriei (t) este intervalul de timp din momentul plecării glonțului din țeavă
până în momentul sosirii în punctul considerat al traiectoriei.
Unghiul de inclinare al tangentei (U.I.T.) este unghiul format între tangenta la
traiectorie în punctul considerat și orizontala ar mei. Întotdeauna se ia unghiul ascuțit, adică mai
mic de 90 grade.
Distanța orizontală (X) este abscisa punctului considerat de pe traiectorie, măsurat pe
orizontală, în planul de aruncare, de la originea traiectoriei.
Ordonata unui punct de pe traiectorie (Y) este înălțimea punctului respectiv față de
orizontala armei (O.A.).
Vârful traiectoriei (S) este punctul de pe traiectorie care are cea mai înaltă ordonată.
Vârful traiectoriei împarte traiectoria în două ramuri:
– ramura urcătoare – de la origine l a vârf;
– ramura coborâtoare – de la vârf la punctul de cădere.
În vid cele două ramuri sunt simetrice și egale, în aer ramura coborâtoare este mai scurtă
și mai înclinată din cauza scăderii vitezei glonțului.
Săgeata traiectoriei (Y.s.) este ordonata cea mai înaltă care corespunde vârfului
traiectoriei.
Derivația (Z) este abaterea în direcție a unui punct al traiectoriei față de planul de
aruncare, datorită mișcării de rotație a proiectilului alungit, în jurul axei sale, pe traiectorie.
De remarcat că dis tanța orizontală (X), ordonata (Y) și derivația (Z) sunt notate cu
simbolurile utilizate pentru determinarea poziției în spațiu a unui punct într -un sistem de
coordonate.

 Elementele ale traiectoriei în punctul de cădere
Punctul de cădere (C) este punctul de intersecție al traiectoriei cu orizontala armei.
Unghiul de cădere (U.C.) este unghiul format în punctul de cădere, de tangenta la
traiectorie cu orizontala armei.
Viteza rămasă (V. r.) este viteza glonțului în punctul de cădere.
Distanța orizontală totală (X c) (bătaia) este distanța măsurată pe orizontala armei între
originea traiectoriei și punctul de cădere.
Derivația totală (Z c) este derivația punctului de cădere față de planul de aruncare.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
49
Durata totală a traiectului (tg) este timpul parcurs de g lonț pe durata traiectului până la
punctul de cădere. 24

 Elementele ochirii
Ochirea este operațiunea prin care se dă armei o anumită poziție în plan vertical și în
plan orizontal, astfel încât să se asigure trecerea traiectoriei prin obiectiv.
În cazul unei trageri reale apar în plus si câteva elemente noi cunoscute sub denumirea de
elemente ale ochirii. Acestea sunt:
Linia de ochire (L.O.) este dreapta care unește ochiul trăgătorului, cu mijlocul
crestăturii înălțătorului, vârful cătării și punctul och it.
Linia de miră – este segmentul de dreaptă care unește mijlocul crestăturii înălțătorului cu
vârful cătării. Coincide cu linia de ochire în condiții normale.
Punctul de ochire (P.O.) este punctul situat în limitele obiectivului sau înafara acestuia
asupra căruia se ochește.
Punctul de ochire se alege în afara obiectivului, atunci când:
– obiectivul este în mișcare;
– există vânt lateral;
– distanța de tragere este mai mare, fiind ne cesar să se țină cont de derivație.
Având în vedere aceste aspecte, între planul de tragere și planul de ochire pot exista
diferențe.
La distanțe mai mici (100m) cele două planuri coincid. Distanța liniară sau unghiulară
dintre planul de tragere și planul de ochire este denumită în general corecție de ochire (C.O.).
Corecția de ochire este un element extrem de important pentru asigurarea preciziei
tragerii.
Unghiul de ochire (U.O.) este unghiul format între linia de tragere și linia de ochire.
Unghiul de teren al obiectivului (U.T.O.) este unghiul format între linia de ochire și
orizontala armei.
Când punctul de ochire este situat deasupra orizontalei armei, unghiul de teren al
obiectivului este pozitiv, iar când când linia de ochire se află sub orizontala armei, unghiul de
teren al obiectivului este negativ (cazuri întâlnite la tragerea în munți).

24Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1993, Traiectoria și elementele ei,
art. 44 – 50.
.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
50
Aceste elemente au o importanță practică deosebită, deoarece la unghiurile de teren mari
se modifică proprietățile traiectoriei, se schimbă sensibil curba ramuri lor acesteia, iar bătaia
orizontală nu mai corespunde cu gradația de pe înălțător ceea ce impune aplicarea unor corecții
de ochire.
Punctul de incidență (P.I.) este punctul în care traiectoria intersectează suprafața
obiectivului.
 Forma traiectoriei
Forma traiectoriei depinde de marimea unghiului de tragere. Modificând unghiul de
tragere se modifică atât înălțimea traiectoriei cât și distanța de tragere.
Odată cu mărirea unghiului de tragere – până la o anumită limită – se măresc înălțimea
traiectoriei și distanța de tragere (bătaia).
Dacă unghiul de tragere se mărește peste această limită (cca. 30 – 35 grade), înălțimea
traiectoriei continuă să se mărească, iar distanța de tragere (bătaia) începe să se micșoreze.
Unghiul de tragere cu care se obține cea ma i mare distanță la care poate ajunge glonțul se
numește unghiul distanței maxime .
Traiectoriile care se obțin cu unghiuri de tragere mai mici decât unghiul distanței maxime
se numesc traiectorii întinse (razante).
Traiectoriile care se obțin cu unghiuri de tragere mai mari decât unghiul distanței maxime
se numesc traiectorii curbe.
Traiectoriile care au aceeași distanță de tragere, dar sunt obținute cu unghiuri de tragere
diferite, se numesc traiectorii conjugate.
Însemnătatea practică a traiectoriilor înt inse rezultă din proprietatea acestora – cu cât
traiectoria este mai întinsă, cu atât mai mare este întinderea de teren de -a lungul căreia
obiectivele pot fi lovite fără modificarea înălțătorului.
Razanța traiectoriei poate fi apreciată și după valoarea un ghiului de cădere. Cu cât
unghiul de cădere este mai mic, cu atât traiectoria este mai razantă.
Lovitura a cărei traiectorie nu se ridică deasupra liniei de ochire mai sus de înălțimea unui
obiectiv, pe întreaga întindere a distanței ochite, se numește lovitură directă , iar distanța pe care
glonțul nu depășește înălțimea unui obiectiv se numește distanța loviturii directe.
În limitele distanței loviturii directe, obiectivele pot fi lovite fără a modifica înălțătorul, în
acest caz, punctul de ochire în înălț ime se stabilește la marginea de jos a obiectivului.
Distanța loviturii directe depinde de înălțimea obiectivului și de razanța traiectoriei.
Cu cât este mai înalt obiectivul și mai razantă traiectoria, cu atât este mai mare distanța loviturii

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
51
directe pe care obiectivul respectiv poate fi lovit cu același înălțător.25

 Influența condițiilor de tragere asupra traiectoriei glonțului
Glonțul pe timpul traiectoriei sale în atmosferă este supus influienței diferitelor condiții
meteorologice . Aceste condiții pot fi normale sau speciale (accidentale).
Condițiile meteorologice cele mai importante sunt:
– temperatura aerului;
– presiunea atmosferică;
– densitatea și umiditatea aerului;
– viteza și direcția vântului.
Pe lângă noțiune de condiții meteorologice în domeniul de specialitate este larg
răspândită și noțiunea de fenomene atmosferice .
Fenomenele atmosferice sunt:
– ceața;
– ploaia;
– viscolul.
Tragerile cu armamentul de vânătoare se pot efectua în condi ții normale sau în condiții
speciale (diferite de cele normale).
Sunt considerate condiții meteorologice normale de tragere următoarele:
– presiunea atmosferică la orizontala armei = 750 mmHg (care corespunde unei
altitudini de 110 m deasupra nivelului mă rii);
– temperatura la orizontala armei = +15 grade C;
– umiditatea relativă a aerului 50 – 65 % (umiditatea relativă reprezintă raportul
dintre cantitatea vaporilor de apă existenți în aer și cantitatea maximă de vapori
care poate exista în aer la tempera tura respectivă, ceea ce corespunde densității
normale a aerului 1,206 kg/m cub);
– lipsa totală de vânt.
Pe lângă condițiile meteorologice normale, trebuie asigurate condițiile balistice și
condițiile topografice optime.
Condiții balistice :
– armament de categoria I;
– greutatea glonțului și V 0 să fie egale cu cele specificate in tabelele de tragere;

25Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 19 67,pag. 39 – 48.
.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
52
– temperatura încărcăturii de pulbere + 15 grade C;
– forma glonțului corespunzătoare datelor de fabricație;
– poziția aparatelor de ochire, cea stabilită la reglarea armamentului.
Condiții topografice:
– obiectivul să se găsească pe aceeași orizontală cu arma;
– lipsa totală a înclinării laterale a terenului.
Scăderea presiunii atmosferice cauzată de creșterea altitudinii influențează asupra bătăii
armamentului. Pe măsura creșterii altitudinii, atmosfera se rarefiază, iar densitatea ei (greutatea
unui metru cub de aer) se micșorează și în funcție de aceasta scade forța de rezistență a aerul ui,
ceea ce contribuie la creșterea bătăii glonțului.
Experimental s -a stabilit că la fiecare creștere a altitudinii cu 100 m față de cea normală,
presiunea atmosferică scade în medie cu 9mmHg.
Pentru aceasta sunt necesare corecții pentru schimbarea punctu lui de ochire sau pentru
micșorarea înălțătorului cu gradațiile corespunzătoare diferenței de presiune.
Schimbările bruște în temperatura aerului modifică considerabil densitatea lui și pot
influența foarte mult asupra formei traiectoriei și asupra lungimi i ei, astfel:
– când temperatura aerului este ridicată peste 15 grade C, densitatea aerului se
micșorează, iar în consecință se reduce și forța de rezistență a acestuia, mărindu -se
simțitor lungimea traiectoriei și prin urmare este necesar să micșorăm core spunzător
corecțiile calculate;
– când temperatura aerului este scăzută (ger), densitatea și forța de rezistență a
aerului se măresc, ca urmare a acestui fapt se micșorează simțitor traiectoria
glonțului, in aceste condiții fiind necesar a se mări înălțăto rul corespunzător corecției
calculate.
Viteza vântului acționează în mare măsură asupra traiectoriei glonțului.
Când vântul bate din spatele glonțului, forța de rezistență a aerului se micșorează, iar
distanța de tragere (bătaia) glonțului crește.
Când vâ ntul bate din față, forța de rezistență a aeruluicrește și se micșorează distanța de
tragere (bătaia).
Vântul lateral exercită o presiune asupra suprafeței laterale a glonțului și îl abate față de
planul de tragere, în direcția de deplasare a vântului, ast fel, vântul din dreapta abate glonțul spre
stânga, iar vântul din stânga abate glonțul spre dreapta.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
53
Vântul care bate sub un unghi ascuțit față de planul de tragere influențează în același
timp atât asupra direcției de tragere cât și asupra devierii latera le. 26

4.3 NOȚIUNI DE BALISTICĂ TERMINALĂ

Balistica terminală este știința care se ocupă de comportamentul proiectilului la țintă, iar
balistica rănirii, ca parte a acesteia, este cea care se ocupă cu fenomenele care apar în momentul
în care glonțul lovește o ființă vie. Este caracterizată de evenimente foarte rapid e, presiuni mari
și rate mari de deformare.
Pentru a -și îndeplini misiunea, un glonț trebuie să atingă ținta, să o penetreze, și să
transfere suficientă energie în aceasta pentru a produce efectele scontate.
Se știe că energia inițială, căpătată de glonț în momentul părăsirii țevii se pierde pe
traiectoria sa spre țință prin căldură, prin frecare, prin viteza de rotație a glonțului, prin
deformarea elastică și prin deformarea glonțului. Singurul efect care ne interesează este cel care
cauzează daune țintei prin penetrare și cavitație. Plecând de la fatptul că deformarea glonțului
este o sursă semnificativă de pierdere a energiei și că energia necesară expansiunii sau
fragmentării acestuia nu este utilizată pent ru penetrare sau cavitație, se poate concluziona că în
procesul de fabricare a cartușelor se urmărește realizarea unuia care să asigure glonțului
suficientă energie care să -i confere potențialul de a realiza atât expansiune cât și penetrare mare.
Cantitat ea de energie cinetică pierdută de glonț depinde de 4 factori.
Primul, îl reprezintă cantitatea de energie cinetică pe care o are glonțul în momentul
impactului. Aceasta depinde de viteza și greutatea glonțului.
Al doilea factor este reprezentat de unghi ul de deviere a glonțului în momentul
impactului. Unghiul de deviere a glonțului este definit ca fiind devierea axei longitudinale a
glonțului de la traiectorie. Când un glonț este tras dintr -o țeavă ghintuită, ghintul va imprima
glonțului o mișcare de rot ație. Scopul acestei rotații este de stabiliza zborul glonțului prin aer.
Astfel, atunci când glonțul părăsește țeava, se rotește în jurul axei sale longitudinale,
determinând linia de zbor. În scurt timp după ce glonțul părăsește țeava, începe să oscileze și să
devieze. Gradul de deviere depinde de caracteristicile fizice ale acestuia (lungime, diametru,
densitatea în secțiune), valoarea pasului ghintului și de densitate a aerului.

26Ibidem, …. pag. 49 – 53.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
54
Deși mișcarea de rotație a glonțului în lungul axei sale se consideră a fi suficientă pentru
stabilizarea glonțului în aer, este insuficientă pentru stabilizarea glonțului în momentul penetrării
țesuturilor. Astfel, la scurt timp după ce pătrunde în corp, glonțul va începe să oscileze. În acest
caz aria secțională devine tot mai mare, pierzându -se mai multă energie cinetică. Dacă distanța
străbătută prin țesut este suficient de mare, mișcarea de oscilație este întratât de amplă încât
glonțul devine complet instabil, se rotește cu 180 de grade și parcurge restul drumului cu spatele .
Această răsucire provoacă o arie secțională mult mai mare decât cea făcută de glonț în țintă.
Deasemenea, rezultă o mai mare distrugere a țesuturilor, ca și o mai mare pierdere a energiei
cinetice și o cavitate temporară mai mare. Accelerația negativă im primă o frânare puternică a
glonțului care se poate sparge. Un proiectil scurt, de regulă, se răsucește mult mai ușor decât
unul lung.
Cel de -al treilea factor care influențează cantitatea de energie cinetică pierdută îl
reprezintă însuși glonțul, mai pre cis calibrul, construcția și configurația sa.
Gloanțele cu vârful teșit sunt mai puțin eficiente decât gloanțele vârf ascuțit, sunt mult
încetinite de către țesuturi și sfârșesc prin a pierde cantități mari de energie cinetică. Gloanțele
expandate, de tip ”care se deschid” sau ”ciupercă” sunt mult încetinite de țesuturi, față de
gloanțele cu cămașă metalică completă care rezistă expansiunii și pierd numai o cantitate mică
de energie cinetică în momentul traversării corpului. Calibrul glonțului și forma ace stuia (ex.
teșitura vârfului) prezintă importanță deoarece determină valoarea inițială a ariei de interferență
dintre glonț și țesut și, astfel, ”frânarea” glonțului. Forma și calibrul pierd din importanță atunci
când intervin deformări ale glonțului. Grad ul de deformare depinde atât de construcția glonțului
(prezența sau absența cămășii; lungimea, grosimea și duritatea materialului cămășii; duritatea
plumbului folosit pentru confecționarea glonțului; prezența unui vârf cu cavitate) cât și de viteza
glonțul ui. Plumbul din vârful glonțului va începe să se deformeze în țesuturi la o viteză de peste
340 m/sec. În cazul vârfurilor cu cavitate, viteza trebuie să fie mai mare de 215 m/sec. Gloanțele
de pușcă cu percuție centrală, cele cu „nas moale” și cu vârf cu cavitate, nu au numai tendința de
a expanda la trecerea printr -un corp, dar lasă și fragmente de plumb rupte din miez.
Fragmentarea apare chiar dacă nu este lovit osul. Bucățile de plumb desprinse din masa glonțului
se comportă ca proiectile secundare, afe ctează tot mai mult țesut, cresc dimensiunea cavității
rănii și, astfel, gravitatea rănii.
Spargerea proiectilelor este legată de viteză. Un fapt care nu este luat în considerare
deseori, este că gloanțele de pușcă cu cămașă metalică completă se pot rupe î n corp, fără a lovi
osul. Tendința de a se rupe în corp a gloanțelor cu cămașă metalică completă este dată de viteză,
precum și de tendința de deviere radicală. Atunci când devierea glonțului este semnificativă, aria

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
55
secțională devine mult mai mare și are drept rezultat creșterea accelerației glonțului. Accelerația
negativă imprimă o frânare puternică a glonțului care se poate rupe. Toate acestea conduc la o
mare pierdere a energiei cinetice, cu o creștere a gravității rănii. Callendar and French,
comentând tendința gloanțelor cu cămașă metalică completă, de mare viteză, de a se rupe, a
observat că gloanțele cu vârf teșit se rup de la vârf, pe când celelalte gloanțe se rup de la bază. În
cazul ambelor tipuri de gloanțe cu cămașă metalică completă, miezul de plumb se poate scurge
dacă glonțul este expus unei presiuni extreme, în timpul răsturnării.
Cea de a patra caracteristică ce determină cantitatea de energie cinetică pierdută de un
glonț se referă la densitatea, duritatea și elasticitatea țesutului lovit de glonț, ca și la lungimea
canalului rănii. Cu cât țesutul este mai dens, cu atât mai mari vor fi reținerea și pierderea energiei
cinetice. Creșterea densității duce atât la creșterea devierii, cât și la scurtarea perioadei de
răsucire. Creșterea unghiulu i de deviere și scurtarea perioadei de răsucire duc la o mai mare
reținere și la creșterea pierderii de energie cinetică. Există o legătură între energia cinetică și
cavitatea temporară formată. Nu contează cât este de mare cavitatea temporară produsă de u n
glonț, efectele pot lipsi sau pot fi minime, important este dacă e vorba de un organ vital. O rană
în ficat, este mai gravă decât una de același tip făcută în mușchiul coapsei. Un alt factor care
influențează rănirea este legat de deformarea glonțului. D eformarea poate fi controlată, în
principiu, prin realizarea unei cavități în vârful glonțului. Schimbând forma vârfului glonțului
schimbăm forma aerodinamică, și implicit factorul de formă, ducând atât la reducerea
coeficientului balistic, cât și la reduc erea distanței tactice de tragere. La impact aceste gloanțe
încep să își deformeze vârful. Acest lucru duce la creșterea ariei secțiunii. Deasemenea, va duce
la mutarea centrului de greutate al glonțului spre vârf, ceea ce, teoretic, duce la obținerea unei
penetrări mai stabile a gloanțelor lungi. Dimensiunea și unghiurile cavității, împreună cu
materialul glonțului și tipul constructiv determină rata și tipul expansiunii. Fragmentarea
glonțului poate fi controlată prin grosimea cămășii glonțului, realizare a de șanțuri de
prefragmentare în cămașă și prin forța de strângere dint re miezul glonțului și cămașă.

4.4 APRECIEREA RĂNIRII

De-a lungul timpului au existat o serie de încercări de a corela proprietățile glonțului cu
inducerea incapacității. Aceste încercări nu s -au oprit la nivelul rănirii ci, au căutat să definească
probabilitatea incapacitării instantanee. Teoriile referitoar e la capacitatea de stopare a muniției
folosite au variat funcție de domeniul de aplicare. Așadar, dacă în conflictil armat se dorește în
principal stoparea inamicului, scoaterea din luptă a acestuia, pe cât posibil fără a -l ucide, în ce

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
56
privește vânătoare a dezideratul este uciderea rapidă a vânatului. În anul 1927, generalul J.S.
Hatcher a prezentat conceptul de putere de stopare (stopping power) în cartea sa „Pistols and
Revolvers and their use”. Ulterior, în 1935, a definit puterea relativă de stopare (r elative stopping
power) – RSP. Conform lui Hatcher, potențialul de incapacitare al unui proiectil era proporțional
cu momentul impactului și aria secțiunii. Armata S.U.A. a extins teoria lui Hatcher prin ipoteza
că incapacitarea prin intermediul puterii de stopare (StP) era funcție de energia cinetică
transferată în 15 cm de gelatină care simulează țesutul. DiMaio a extins teoria în 1974 pentru
eficacitatea pistoalelor. Vânătorul britanic Taylor a dezvoltat în 1984 o Valoare de Knockout
(TKO) care descrie e ficacitatea unei muniții de vânătoare. În 1983 Institutul Național de Justiție
(S.U.A.) a publicat un studiu extins propunând Indicele de Incapacitare Relativă (IIR). IIR a fost
calculat funcție de forma și diametrul cavității temporare și probabilitatea d e rănire a unui organ
vital dar, neputând fi determinat decât printr -un număr impresionant de experimente, a fost
considerat ca nefiind practic. În schimb a apărut Valoarea Indicelui de Putere exprimat în funcție
de energia de transfer și diametrul proiect ilului. Ambele valori pot fi considerate ca având un
element subiectiv semnificativ și introduce unele dubii asupra validității ecuației. K.G. Sellier,
un profesor german de medicină legală, a presupus că potențialul de rănire a unui glonț trebuie să
fie proporțional cu energia cedată. Marshall și Sanow au încercat să descrie puterea de stopare pe
baza analizei statistice a incidentelor reale soldate cu răniri. Ei încercă să găsească sau să descrie
glonțul cu cea mai bună putere de stopare.27

4.5 RICOȘEUL

Prin ricoșeu sau ricoșet (termen de sorginte militară) se înțelege devierea unui glonț de la
traiectoria sa normală ca urmare a întâlnirii sub unghiuri de incidență mici (sub 15 -20ș) a unor
obstacole favorizante producerii acestui fenomen: pamânt îngheța t, uscat și bătătorit, gheață,
arbori și ramuri de copac, pietre luciuri de apă, diferite corpuri dure.28
Ricoșeul este un fenomen ce se produce relativ frecvent însă, în majoritatea cazurilor,
rămâne nesesizat datorită faptului că nu se produc consecințele neplăcute specifice acestuia.
Ricoșarea unui glonț la întâlnirea unei suprafețe dure va depinde de unii factori cum sunt
viteza proiectilului, unghiul de incidență, deformarea glonțului precum și de energia cinetică a
acestuia. Expertizele balistice au de monstrat faptul că un proiectil cu duritate mai mare (de

27 Mihail Manolescu, Gabriel Lucian Bogdan, Considerații asupra balisticii rănirii, Analele Universității “Constantin
Brâncuși” din Târgu Jiu
28 Ion Șmatoc, Carabine și cartușe de vânătoare, Editura Cynegis, 2002, p. 256

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
57
exemplu un glonț „FMJ” – full metal jacket), va ricoșa sub un unghi mai pronunțat decât fratele
său „soft point” care va avea tendința să se muleze pe suprafața dură și își va continua drumul pe
un traseu mai apropiat de traiectoria inițială.
La unghiuri de incidență foarte mici (căteva grade) combinate cu deformarea redusă a
cămășii glonțului, acesta va păstra mare parte din energia cinetică și respectiv din potențialul său
de a doborâ vânatul.
Experimentele au demonstrat faptul c ă gloanțele lungi și ascuțite p recum și cele foarte
ușoare au tendința de a devia cu ușurință de la traiectorie la întâlnirea unor obstacole chiar și
foarte puțin consistente cum ar fi smocuri de iarbă s au crenguțe subți ri. Este de la sine înțeles
faptul că devierea va fi crește direct proporțional cu distanța pe care glonțul o m ai are de parcurs
până la țintă.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
58
CAPITOLUL V
CALIBRUL .30-06

5.1 SCURT ISTORIC

Este cartușul militar adoptat de armata SUA în anul 1906 pentru carabina Model 1903
Springfield A -3, ce se baza pe sistemul Mauser cu închizător culisant rotativ. Cartușul .30 -06
este de fapt o versiune ușor modificată a cartușului original din 1903 cu proiectil de 14,25g cu
cap rotund având o v iteză inițială de 765 m/s. Datorită dezvoltării tehnologiei producerii muniției
în Europa, s -a considerat oportună înlocuirea glonțului cu unul de 9,7g realizând astfel o creștere
a vitezei până la 822 m/s și în același timp gâtul tubului a fost scurtat. A cest model îmbunătățit a
fost denumit "Ball Cartridge, Cal..30, Model 1906, dar în practică nomenclatura a fost scurtată la
.30-06. Versiunea nouă poate fi folosită pe vechile carabine Model 1903 dar, datorită camerei
scurtate, la noile modele nu poate fi folosit cartusul Model 1903.
O bună perioadă, cele două tipuri de muniție au fost fabricate și folosite în paralel cu
toate că performanțele unui cartuș 1906 pe carabina 1903 erau destul de modeste. Vechile
cataloage cuprind ambele versiuni și ocazional, c artusul 1903 este denumit .30-45 deoarece
originalul folosea 45 gr. (grains) de pulbere fără fum. Tot datorită dezvoltării tehnicii militare în
Europa, în 1926 și armata Americană adoptă glonțul de 11,14 g cu conicitate de 9 grade sub
denumirea de Ball, Ca l..30 M1. Datorită dificultăților tehnice generate de procesul de menținere
a vitezei constante ridicate, viteza inițială a proiectilului a fost redusă la 804 m \s.
În 1940 în plin efort de război, datorită tehnologiei de fabricație mai simple, este
readop tat glonțul de 9,7 g cu coada cilindrică sub denumirea de .30 și folosit pe toată perioada
celui de -al doilea război mondial. Se presupune că revenirea la glonțul ușor s -a făcut în anul
1936 datorită dificultăților de adaptare la carabina semiautomată Gara nd, utilizarea glonțului
greu pretându -se mai bine la armele automate grele.
Cartușele .30 -03 și .30 -06 au fost multă vreme muniția oficială militară. Dar și .30 -06 a
fost mai târziu înlocuit de cartușul M59 de 7,62×51 mm devenind 7,62 NATO și fiind cunos cut
pe piata civilă ca .308 Winchester. Cartușul de vânătoare .30 -06 Sprg. este deosebit de răspândit
în America de Nord și de Sud pentru tirul la aproape toate catgoriile de vânat.
În Europa, .30 -06 este cunoscut ca 7,62×63 și este la ora actuală cel mai răspandit calibru.
Winchester Model 1895 Lever Action a fost prima armă de vânătoare care a folosit muniția de
.30-03. El a fost inclus pe lista producătorilor de muniții în 1904 -1905, iar .30 -06 în 1908. În

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
59
1921 este folosit la noul Remington Model 30 iar în 1925 la Winchester Model 54. Din 1928 este
preluat de Savage Model 40 și 45 Super Sporter. În prezent este folosit și la Remington 7600
Pump Action precum și la câteva modele semiautomate de Browning. Binențeles, aproape toate
firmele europene de arme îl includ în lista de calibre disponibile, atât la carabine cât și la armele
de vânătoare mixte și dublu express. .30 -06 este fără îndoială cel mai flexibil, cel mai utilizat și
răspândit calibru, folosit la aproape toate speciile de vânat mijlociu și mare , fiind folosit ca
etalon pentru celelalte calibre. Poate fi folosit la aproape toate speciile de vânat cu condiția să fie
ales proiectilul optim. În Franța, calibrul .308 nu apare în cataloagele producătorilor de muniție
de vânătoare din cauza faptului că , fiind un calibru militar, folosirea acestuia este oprită.
Din paleta cuprinzătoare de opțiuni privind proiectilele, cele ușoare de 6,4 și 8,4g sunt
recomandate numai la vânatul mic. Acestea au o viteză inițială mare și sunt proiectate să
expandeze rapid chiar și în vânatul mic. Binențeles că la vânatul mare, efectul lor nu este
suficient datorită unei patrunderi superficiale. Pentru acesta se pot alege proiectile până la 16,2g.

5.2 CALCULE SI CONSIDERAȚII TEHNICE ASUPRA EFECTULUI DE STOPPING AL
CALIBRUL UI .30 -06

.

Fig. 5.1 Dimensiunile muniției .30 -06

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
60
Din figura 5.1 putem să vedem că la acest calibru proiectilul are o grosime de 7.85 mm
iar lungimea tubului este de 63.35 mm.
În țara noastră dupa anii 1990 devine pe departe cel mai popular calibru cu care se putea
vâna fara probleme de la vanatul mic, gen vulpe sau pis ica sălbatică pana la animale mari
precum cerb si urs. Astfel , vănatorul nu este nevoit să folosească altă armă in funcție de tipul de
vânat. Insă î n anul 2003 conform Ordin MAAP nr. 264/2003 acest calibru este interzis in
vânarea ursului.

ANEXĂ
CARACTERISTICILE MINIME
ale muniției permise pentru vânarea unor specii de vânat în România
cu arme de vânătoare cu țevi ghintuite29

──────────────────────────────────────────────────
───
Caracteristicile muniției
Nr.
─────────────────────────────────────────────────────
crt. Specia de vânat Calibrul minim Lungimea minimă Greutatea minimă
al proiectilului unic a tubului a proiectilului unic
(mm) (mm) (gr)
──────────────────────────────────────────────────
── ─ 1. Căprior 5,6 43 3,24
2. Capră neagră și muflon 5,6 50 4,08
3. Mistreț și cerb lopăta r 6,5 57 7,00
4. Cerb comun 7,0 57 11,02
5. Urs 7,0 64 12,96

Nu stim de ce legiuitorul a introdus aceste caracteristici minime pentru vânarea ursului
sau a mistrețului, care sunt in contradicț ie cu majoritatea ind icațiilor producătorilor de muniț ie.

29 Ordin MAAP nr. 264/2003

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
61
Astfel, calibre cu performanț e mai scazute in unele cazuri, in ceea ce priveste energia cum
sunt 7×64 sau chiar 8×57 ajung sa fie admise in detrimentul celebrului .30 -06
Mai jos vă prezentam diferenț ele intre energiile dezvol tate de aceste calibre, diferențe
deloc neglijabile ș i care ar trebui luate in considerare.

.

Fig. 5.2 Viteza și energia muniției RWS H -Mantel la calibrul .30 -06

Fig. 5.3 Viteza și energia muniției RWS Teilmantel la calibrul 7X64

Din tabelele producă torului german RWS observăm o diferență de energie considerabilă
și anume la calibrul 7×64 o energie inițială de 3584 J în comparaț ie cu 4 287 J dezvoltată de
calibrul .30 -06.
La comparația a 2 calibre, sau 2 muniț ii, multi folos esc indicele Taylor (TKO). În opinia
noastra pare mult mai potrivit decât sa comparam pur ș i simplu numai Jouli (energia) la gura

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
62
țevii sau la n metri. Formula de calcul este u na destul de simplă , si anume:

𝑇𝐾𝑂 =m x V x D
3500

m – reprezi nta masa proiectilului exprimată in grame
V – reprezinta viteza proiectilului exprimata in m/s
D- reprezintă diametrul proiectilului exprimat in milimetrii
Tocmai pentru a verifica acest indice Taylor, s -a facut ș i un t est, in care pe un mecan ism
cu șine s -a montat o ladă prevazută cu roți, plină cu nisip in greutate de 18 kg, în asa fel î ncat
aceasta să culiseze cât mai usor posibil pe aceste ș ine. Trageri ile cu diferitele calibre sau făcut în
această ladă, după care s -a măsurat câ t s-a deplas at lada față de pozitia sa inițială. Pentru
comparație am realizat un tabel cu aceste date in ceea ce priveste calibrul .30 -06 si calibrul
7X64, respectiv 8X57.

Tabelul nr. 5.1 .Indicele Taylor TKO pentru diferite calibre

Calibru
Greutate
proiectil
grame
Tip
proiectil
Viteza
proiectilului
m/s
Energie la
gura țevii
Jouli
Indice
Taylor
TKO
Mișcarea
m=18kg
m/s

.30-06 9.7
11.7
11.7
13 KS/RWS
TM/S&B
NS/Norma
CRL/Rem 910
825
850
735 4016
3982
4226
3863 19.8
21.6
22.3
23.6 5.4
6
6.5
6.7

7X64 11.2
11.5 TM/S&B
TIG/RWS 770
865 3320
4307 17.9
20.6 4.8
5.5

8X57 JS 12.7
13 TM/S&B
EVO/RWS 790
730 3963
3464 23.6
22.2 6.7
6.4

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
63
Tabelul nr. 5.2

Mulți ballisticieni si specialiști î n arme au incercat s ă pună în cifre acest efect omorâ tor
de-a lungul timpului. In afară de John "Pondoro" Taylor mai sus menț ionat cu TKO al lui, au
mai fost si John Wootter , care a stabilit aș a numitul indice de letalitate Wootter (Wooter' s
Lethality Index ), dar ș i Jack Lott cu al sau Lott's Power Factor sau factorul de putere Lott .
Indicile de letalitate Wootter se notează de obicei cu EEE 1 (Estimated Effectiv Energy ), și se
refera de fapt la capacitatea de penetrare al pr oiectilului clasic Soft Point, ș i se calculeaza
diametrul proiectilului x densitatea proiectilului x energia la gura tevii. Factorul de putere Lott se
noteaza deobicei EEE 2 si se refera la proiectilele cu expansiune controlata, bazandu -se pe
pierderea de masa al acestora după un impact la viteza mare, s e calculeaza: diametrul
proiectilului x energia la gura ț evii.
Mai jos am evidenț iat aceș ti indici la câ teva din calib rele .30 -06 și 7X64

Tabelul nr. 5.3 .Indicele Wooter și Lott

Calibrul Greutate
Proiectil
grame
Producător
V0 Indicele
Wootter
EEE1 Efectul
Lott
EE2

7X64 8
11.21
11.5 RWS
RWS
RWS 970
800
850 173
230
274 789
751
870

.30-06 9.72
11.66
11.66
12.96
14.3 RWS
NORMA
HORNADY
NORMA
HORNADY 910
850
878
805
735 207
269
277
287
290 914
957
921
954
875

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
64
În cazul lui .30 -06, atât factorul de putere Lott cât ș i factorul de putere Wootter sunt mai
mari ca ș i in cazul lui 7 x 64, deci putem afirma că .30-06 este un calibru cu perfo rmanțe mai
bune la vânat mare decat 7 x 64.

Fig. 5.4 Date balistice ale producătorului Sellier&Bellot
În demonstrațiile noastre am folosit datele din tabelele balistice ale producatorului
european de muniție Sellier&Bellot.
Consultâ nd tabelele balistice ale pr incipalilor producatori de muniț ie din Europa pu tem
trage urmatoarele concluzii in ceea ce privește calibrul .30 -06
– conduce detasat in topul fabricantilor de munitie de vanatoare
– este fabricat in toate configuratiile de proiectile;
– cele mai uzuale sunt intre 8g si 14.3g;
– viteza initiala este intre 720 m/s si 940 m/s;
– energia initiala se situeaza intre 3157 J si 4287 J;
Valorile prezentate se refera la tipurile de munitie folosita la vanatoare iar multitudinea
de proiectile pe care comerciantii le ofera acestui calibru ne face sa spunem ca este un „calibru
universal”.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
65

5.3 STABILIREA METODEI DE A EVIDENȚIA INFLUENȚA DIFERITELOR
OBSTACOLE DIN TEREN ASUPRA EFICACITAȚII TIRULUI

Pentru a evidenția acest lucru am efectuat teste in poligonul de tir situat în apropierea
localită ții Bistrița. Experimentul ș i-a propus sa evidenț ieze abateril e unor proiectile comun e (larg
răspâ ndite) în condiț iile în care apar obstacole de, densitaț i diferite pe traiectoria acestora .
Pentru aceasta in po ligonul de tragere am recreat câ teva din cazurile care pot fi intâ lnite
relativ frecvent in terenul de vâ natoare. Acestea au fost urmatoarele:
 Tragerea asupra vâ natului situat la 2 m in spatele unei linii de trestie.
 Tragerea asupra vâ natului situat la 2 m in spatele unui obstacol c u o densitate relativ
mica de lăstari pe unitatea de suprafață .
 Tragerea asupra vâ natului situat la 2 m in spatele unui obs tacol cu o densitate
consistentă pe unitatea de suprafață .
 Tragerea asupra vânatului in cond ițiile in care obstacolul se află la o distanță foarte
mare de catre acesta.
In toate cazurile am tras la o țintă pe care era pozat un mistre ț de talie medie, situată la
distan ța de 100m.
Cartușele folosit e au fost Sellier&Bel lot cu un glonț de tipul FMJ de 9.5 grame, HPC de
11.7 grame și norma oryx de 13 grame . Am ales acest e proiectile cu gramaje diferite si cu
particularitati de constructie distincte, pentru a fi edificatoare pentru experimentul propus.
Am folosit o arma Blaser R8, evident in calibrul .30 -06 springfield echipată cu lunetă
Swarovski 1.7 -10×4 2, poziționată pe factorul de mă rire X10 pentru o precizie sporită a tirului.

5.4 TRAGEREA ASUPRA VÂNATULUI SITUAT LA 2 M ETRI ÎN SPATELE UNEI LINII
DE TRESTIE

Am folosit o ladița de nisip amplasată la 2 m in fața ț intei in care am pus 15 fire de trestie
pe dm2.
Important de menționat este faptul că obstacolele au fost interpuse de așa manieră intre
tragator ș i ținta încât , în permanență crucea lunetei sa fie suprapusă pe centrul ț intei.
Am realizat acest lucru, nu fără dificultate pentru a putea efectua mă suratori precise al e
abaterilor de la traiectorie ș i pentru a putea trage concluzii câ t mai precise.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
66

Rezultate :
 Pe traiectorie gloanțe le au atins 3 fire de trestie ș i au patruns in tinta fară vreo
deformare semnificativă .
 Indiferent de proiectil acestea au patruns in tinta fara deformari vizibile.

Fig.5.5 Evidențierea primului foc in țintă

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
67
5.5 TRAGEREA ASUPRA VÂNATULUI SITUAT LA 2 METRI ÎN SPATELE UNUI
SEMINȚIȘ CU O DENSITATE RELATIV MICĂ DE LĂSTARI PE UNITATEA DE
SUPRAFAȚĂ

Pentru simularea obstacolului am folosit crenguț e de p ăducel stranse in manunchi de
maniera realizarii unei consistenț e de 2 -3 tulpini pe dm2 cu o grosime de 0.5 -1.5 cm ș i 5-10
ramuri pe dm2 cu grosime a sub 0.5 cm.

Fig. 5.6 Simularea vegetatiei cu o densitate de 2 -3 tulpini
Densitatea redusa a vegetației permite proiectilelor să treaca aproape neati nse.

Rezultate:
 Unul din proiectile notat cu 2 a frânt una dintre ramurile subțiri, trecând de
aceasta foarte ușor deformat , retenț ia masei a fost de 100%. Aceste lucruri premit
o penetrare puternica a glo nțului și o traiectorie nealterată a balisticii terminale.
 Daca n e uităm cu atenție ca figura 5.9 observam diferența între marginea
amprentelor pe care le -au lasat proiectilele la trecerea prin cele doua medii
diferite. Proiectilul nr 1 tras prin trestie lasa o amprenta aproape perfectă, cel notat
cu numărul 2 are marginine ușor zimțate fapt care arat ă o deformare minimă.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
68

Fig. 5.7 Deformarea proiectilului de tip Norma Oryx

Fig. 5.8 Evidențierea focului nr.2

Fig. 5.9 Evidențierea diferenței dintre cele 2 amprente

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
69
5.6 TRAGEREA ASUPRA VĂNATULUI SITUAT LA 2 M ETRI ÎN SPATELE UNUI
SEMINȚIȘ CU O DENSITATE CONSISTENTĂ PE UNITATEA DE SUPRAFAȚĂ

Pentru simularea obstacolelor am folosit crenguț e de paducel cuprins e în mă nunchi de
maniera realizării unei consistenț e de 6 -10 tulpini pe dm2 cu grosimea de 0.5 -1.5 cm ș i 10-15
ramuri pe dm2 cu o grosime de sub 0.5 cm.

Fig. 5.10 Simulare a vegetației cu o densitate de 6 -10 tulpini

Rezultate :
 Toate proiectilele au atins ținta lovind inițial tulpini de 0.5 -1.5 cm din mă nunchiul
format.
 Abaterile de la traiectorie au fost de maxim 5cm fată de centrul ț intei. (numerotate 3 si 4)
 Toate proiectilele s -au deformat ș i au dat fragmente care s -au dispersat la 20 -30cm de
centrul ț intei. (numerotate 3’, 3”,4’,4”)
 Retentia masei acestor proiectile a fost de peste 70%, permițâ nd ș i în acest caz o
penetrare puternică ș i cu efectul la ț inta scontat.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
70

Fig. 5.11 Deformarea proiectilului după impactul cu obstacolul

Fig. 5.12 Evidențierea focurilor 3 si 4

5.7 TRAGEREA ASUPRA VÂ NATULUI ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE OBSTACOLUL SE
AFLĂ LA O DISTANȚĂ FOARTE MARE DE CATRE ACEASTA

Obstacolul l-am asezat la jumatatea distanței dintre vânator și țintă , folosind fragmente
de tulpina cu o gr osime de 2 -2.5cm. Pentru evidențierea abaterii gloanț elor am î ncercat c a,
unghiul sub care acestea să atingă suprafața tulpinii să fie diferit, tangențial sau perpendicular.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
71
Rezultate :
 Din analiza obstacolului se poate observa că proiectilul a atins tangențial tulpina.
Efectul, logic de altfel, a fost surprinzator.

Fig. 5.13 Evidențierea ricoșeului
 Din analiza ț intei a reieș it clar faptul că glonț ul s-a fragmentat puternic in 2 parț i
insemnate. Un fragment important a deviat in mod neast eptat spre stanga jos, iar glonț ul
sau ce a mai ramas din acesta s -a abatut suficient de mult sp re dreapta incat putem afirma
că ricoșând puternic a ieșit din afara țintei fără a mai putea fi găsit. Am avut aș adar de a
face cu o fragmentare puternică și o deviere insemnată care in caz real ar fi adus la
rănirea vânatului ș i aproape sigur la pierderea acestuia.
 Un alt glonț a lovit tulpina perpendicular pe aceasta. Efectul a fost o frag mentare și o
deformare vizibilă, însa nu la fel de însemnate ca și î n cazul anterior.

Fig. 5.14 Evidențierea traversării perpendiculare a proiectilului

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
72
 Proiectilul de tip FMJ a avut o dev iere foarte mare si nu a atins ținta. Celelalte de tipul
HPC ș i proiectilul tip O ryx de la Norma au atins ținta î nsa cu abateri considerabile. (Fig.
5.15)
 Amprenta gloațelor pe ținta este in această situație una cu formă neregulată ceea ce
denotă defor marea suferită și pierderea in masă .
 Glonțul deformat a atins ț inta mai jos decâ t daca nu ar fi lo vit obstcolul. Acest fapt
denotă pierderea de viteză și mai al es pierderea de energie datorată diminuarii masei .
 Fragmentele care in mod cert au existat, au fost mic i și nu au avut energia necesară de a
strabate drumul pană la țintă .

Fig. 5.15 Evidențierea focului 6

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
73
CAPITOLUL VI
CONCLUZII ȘI RECOMANDARI

6.1. CONCLUZII

Analizând tabelele balistic e ale unor proiectile larg raspâ ndite în calibrul .30 -06 se pot
trage mai multe concluzii:
 In ceea ce priveste tipul proiectilelor:
Calibrul .30 -06 are cea ma i mare pondere î n ceea ce priveș te diversitatea
proiectilelor cu care este echipat. Pr oiectilul ideal este cel care iși mareș te diametrul
de aproximativ 2,5 o ri dupa ce a patruns î n animal și are cea mai mare retenț ie a
masei. La animalele de talie medie gen căprior, capră neagră , nu este foarte
important acest lucru, calibrul .30 -06 este suficient de pute rnic să producă efectul de
omor âre. La vâ natul d e talie mare: gen mistreț , cerb , trebuie să avem in vedere un
proiectil ca re să penetreze suficient de adâ nc în corpul animalului. Astfel vân atorul
iși poate alege muniția î n funcție de necesități și nu este constrâns să facă concesii în
ceea ce priveș te alegerea proiectilului.
 În ceea ce priveș te gramajul proiectilelor:
De exemplu , pentru vâ narea animalelor de talie medie: căprior, capră neagră , vulpe,
etc… unde situațiile impun un tir la distanță, deci o razanță și performanț e balistice
ridicate recomand ăm f olosirea proiectilelor ușoare, î ntre 8 ș i 10.5 grame. Acestea
dezvolta o en ergie suficient de mare î ncat să provoace efectul dorit, indiferent de
tipul proiectilului ales: soft -point sau cu deform are controlată . Însa vâ natorul n u
trebuie sa înțeleagă că un proiectil ușor î nseamnă neapă rat daune mici provocate in
animal. Daunele sunt direct proporț ionale cu tipul proiectilului ales. Acestea sunt
aspecte care pot fi discutate in alte trata te despre cali brul .30 -06. La vâ natul mare, se
recomandă folosirea proiectilelor mai grele, cu o d eformare controlată, capabile să
penetreze prin țesuturi ș i oase provocâ nd astfel efectul maxim dorit.
 In ceea ce priveș te puterea de stopping al calibrului .30 -06
În urma calcu lelor efectuate la capitolul V putem trage concluzia că acest calibru a
fost interzis de la vânarea ursului î n mod eronat iar clasificarea lor în funcție de
lungimea tubului nu este edificatoare. După cum am aratat, masa ș i diametrul joacă

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
74
un rol la fel de important î n ceea ce pri vește stab ilirea indicilor Taylor(TKO) și
Wootter (EEE1) ș i a factorului de putere Lott ( EEE2 ).
 Concluzii în ceea ce priveș te influența obstacol elor din teren asupra preciziei ș i
eficacității tirului
1. Efectuarea tirului asupra unui animal aflat intr -o vege tație de trestie sau
un lastariș de consistență ușoară , aproximativ 2-3 tulpini pe dm2 și cu
diametru de maxim 1,5cm , efectul este cel dorit. Abaterile sunt minime.
2. La efectuarea tirului asupra unui animal aflat intr -o vegetație cu o
consistență mai mare 6 -10 tulpini pe dm2, dispersia nu este semnificativ ă
la un animal de talia unui mistreț, î nsa se poate observa o fragmentare a
proiectilu lui, cu influențe ușoare asupra balisticii terminale.
3. La efect uarea tirului asupra vâ natului , iar in imediata apropiere a
vânatorului glonțul întâlnește vegetaț ie, devierile sunt importante,
imprevizibile. Se pot provoca ră niri ale vâ natului iar tirul nu se
recomandă . Aceste situaț ii se întâ lnesc mai ales la tragerile prin luneta
când, obstacolele de g enul celor prez entate în experiment și aflate î n
apropierea noastră apar distorsionate î n obiectiv, ele fiind imperceptib ile
ochiului concentrat pe țintă .

6.2. RECOMANDĂ RI

 Alegerea muniției trebuie făcută î n funcț ie de vânatul pe care dorim să le vâ nam. Astfel
pentru vânatul mi c, alegem muniție cu o razanță exter ioară foarte bună, restul
caracteristicilor , în ceea ce privește indicele Ta ylor, Wootter, sau Lott, răman î n plan
secund. L a vânatul mare vom alege c artușe echipate cu proiectile mai grele, cu o putere
de penetrare mare.
 Consideră m că aceste concluzii sunt folositoare tuturor vânator ilor care vor putea alege
dacă trag sau nu a supra unui vânat aflat î n spatele unor pâlcuri de vegetație sau pentru
stabilirea gradului de rănire (dacă este cazul) în urma tirului efectuat în astfe l de situații.
Mulți vânatori plecâ nd de la ideea că , ricoșeul a fost mai putern ic iar vânatul nu a fost
atins, eventual n egăsind sânge sau alte urme la locul impactului , pot lasa în urmă animale
rănite. Ace st lucru fiind datorat unor altor situații, care nu țin de aspectele ricoșeului.

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
75
 Rezultatele acestor teste nu trebuie să încurajeze vânatorul să tragă asupra vâ natului aflat
în situațiile de mai sus. Scopul nostru a fost să evidențiem aceste lucruri, iar
recomandarea noastră este să încercăm pe cât posibil să evităm orice situație care ar
implica un ricoșeu sau tragerea în condiții de vizibilitate parțială asupra vânatului .

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
76
BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr. 295/28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc și al munițiilor;
2. Hotarârea nr. 130 din 24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor;
3. Abecedarul vânătorului, Editura Cultură Fizică și Sport 1950
4. Dicționar enciclpedic roman, vol. II (D -J), Ed. Politică, București, 1964;
5. V. Măcelaru, Balistica Judiciară, Ed. MAI, 1972;
6. Manual de pregătire militară generală a tineretului pentru apărarea patriei, București
1984;
7. Elemente de instrucția tragerii cu armamentul de infanterie, Editura militară, București,
1989;
8. Instrucțiuni, principii și reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N.,
București, 1993;
9. Instrucțiuni privind folosirea puștii semiautomate cu lunetă cal 7,62 mm.;
10. V. Bercheșan, Tratat de metodică criminalistică, Ed. Carpați, Craiova, 1994;
11. Îndreptarul comandantului pentru instrucția tragerii cu armamentul de
infnterie, M.Ap.N., București, 1996;
12. N. Șelaru, Manual pentru examenul de vânător, editura Cyn egis, 2003;
13. Revista Vânătorul și pescarul român, 2011 – 2014;
14. http:// www.rasfoiesc.com/legal/ criminalistica /Aspecte -generale -privind -arme le
15. Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II -a
16. Maria Magdalena Gorovei, Viața cotidiană în evul mediu românesc;
17. Gheorghe Nedici, Istoria Vânătoarei, Editura Paideia, 2003;
18. Mihail Manolescu, Gabriel Lucian Bogdan, Considerații asupra balisticii rănirii,
19. Alexandru Nicolin, Scurtă istorie a cartușelor folosite de armele de foc , 2013, Analele
Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu;
20. Cristian Rădulescu, Armele – o istorie fără sfârșit, 2007;
21. Zoran Marcov, Considerații privind evoluția puștilor de vânătoare în secolele
XVIII –XIX, Analele Banatului, S.N., Arheologie – Istorie, XXI, 2013;
22. Adriana Simon, Cinegetica.
23. www.rws -munition.de
24. www.norma.cc
25. www.sellier -bellot.cz

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
77
26. www.geco -munition.de
27. www.brenneke -munition.de
28. Ordin MAAP nr. 264/2003
29. Ion Șmatoc, Carabine și car tușe de vânătoare, Editura Cynegis, 2002
30. https://en.wikipedia.org

Marius Victor Merutiu Studiul privind balistica exterioar ă și efectul de stopping al calibrului .30 -06
78