Proiect Mcc

=== 1909c3ddb5fd05cfb103a017d9c7115b9043026a_596044_1 ===

PROIECT

Psihologia tradițională de tip descriptiv-explicativ a gândirii este considerată ca fiind un proces psihic de reflectare a însușirilor esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor, precum și a relațiilor dintre acestea. Gândirea este generalizată, abstractă și are un anumit scop, realizat prin intermediul identificării noțiunilor, a judecăților și a raționamentelor. (Zlate, 2000, p. 39)

De multe ori se poate spune că filosofia și psihologia sunt stiințe care converg spre aceeași destinația: omul și raționamentul acestuia. Pentru aceasta se pune mereu o problemă existențială a propriului „eu”, care definește omul și gândirea sa. La o asemenea problemă, voi răspunde și eu, legat de propria mea persoană, urmând car ăspunsurile la cele șase întrebări de bază, să-mi ghideze concepțiile de viitor.

1. Cine sunt Eu?

Sunt o persoană dinamică care încerc să descopăr esența vieții și să-i înțeleg pe cei din jurul meu. Încerc să mă adaptez principiilor și rigorilor vieții, chiar dacă uneori nu înțeleg sensul real al problemelor din jur, dar îmi impun să mă adaptez, folosind cele trei stadii distincte în evoluția sindromului individului de adaptare, conform cercetărilor lui Selve: stadiul reacției de alarmă, stadiul de rezistență și stadiul de epuizare, cel al cunoașterii. (Zlate, 1994, p. 321)

2. Ce doresc de la viață?

Doresc să mă dezvolt profesional și să-mi întemeiez o familie. Dezvoltarea profesională ține de cunoaștere, de raționament și de modul de însusire al experiențelor de viață.

3. Ce perspective am?

Printr-o bună pregătire și continuă vizualizare a vieții din jur, pot experimente ceea ce studiez cu ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător, în relațiile dintre oameni, situații și întâmplări. Se cunoaște conceptul căreia, un sistem cognitiv este acel sistem care are capacitatea de reprezentare și de calcul.

4. Ce scopuri am în viață?

Scopurile în viață pot apărea în timp, fiind influențate de evenimentele care se desfășoarea în prezent și au repercursiuni pentru viitor. În primul rând îmi doresc să-mi ating scopul profesional, să fiu un bun psiholog care să-i înțeleagă și să-i ajute pe oameni. Acesta este un scop realizabil în timp, după finalizarea studiilor. Un scop mai apropiat, este cel referitor la stima de sine, care este influențată de stările de stress.

5. Care sunt activitățile, acțiunile, comportamentele de zi cu zi!

Comportamentul este influențat de starea mea psihică, de evenimentele și etapele din cursul zilei, a săptămânii. Stresul legat de studii, teama de a nu fi la înălțimea așteptărilor mele sau ale celor din jur îmi induc uneori o stare emotivă. Scopul meu să diminuez și să elimin din comportamentul meu cele două probleme: emoția și stresul.

Comportamentele critice pentru acest scop consider că sunt: încrederea în propria persoană, relațiile de apropiere cu persoanele cu care intru în contact, anularea temerilor de a oferi soluții la problemele ce mă implica pe mine și pe cei cu care interacționez, să devin mai sociabilă și să accept părerile celor din jur și să le interpretez. De asemenea, trebuie să am o viziune a ceea ce studiez și să le corelez cu unele imagini vizuale care să-mi ofere anumite percepții.

6. Comportarea mea este în acord cu scopurile pe care mi le-am propus, cu ceea ce-mi doresc eu cu adevărat?

Stresul se referă la starea fizică și psihică rezultată ca urmare a uneri temeri ca la o situație de amenințare psihice, nu fizice. La baza acestor stări se află conflictele care se nasc atunci când, în mod simultan apar mai multe tendințe în relație cu diferite alternative și când intensitatea lor este relativ egală. (Cosnier, 2007, p. 64)

Comportamentul meu este unul de apropiere, de înțelegere atât al persoanei cât și comportamentului și a relațiilor acestuia cu ceea ce-l înconjoară. Pentru a reuși pe deplin, trebuie să-mi pregătesc un plan realist care să mă ajute la modificarea comportamentului critic.

Planul de schimbare al comportamentului critic legat de emoții

Relația stresului cu emoțiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoții de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. (Cosnier, 2007, p. 64)

Realizând o analiza funcțională a comportamentului meu critic, am constatat că aceste emoții au o intensitate medie, dispărând în momentul în care devin stăpână pe situație. Deci trebuie să am încredere în propria persoană și în aptitudinile mele.

Analiza situației – starea emotivă apare în perioada examenelor. Această stare este accentuată de sesiunile de examen.

Soluția pentru a evita emoțiile care produc stress este aceea de a fi încrezătoare în propriile forțe. Această încredere apare ca urmare a unei experiențe în gestionarea elementelor disturbatoare: timp, raționament și mai ales eliminarea temerilor.

Pentru a scăpa de emoțiile legate de lipsa timpului pentru învățare, pot folosi practica în sprijinul teoriei. Tot ceea ce se prezintă la curs, poate fi asociată cu anumite fapte reale și/sau cu situații concrete ale unor persoane. Pentru aceasta este nevoie doar de un raționament logic. Toate aceste etape oferă încredere și siguranță, deci voi scăpa de teamă. Toate aceste etape conduc spre o stimă de sină care îmi va afecta în mod pozitiv viața și relațiile inter-umane.

Conținutul informațional al gândirii, conceput în urma însușirilor esențiale ale obiectelor și a relațiile dintre ele se obțin împreună cu formele ideal-subiective cu care operează precum și cu o serie de caracteristici care se individualizează în raport cu mecanisme senzoriale.

Bibliografie:

Cosnier, J. (2007), Introducerea în psihologia emoțiilor și sentimentelor, Ed. Polirom, Iași

Golu, M., (2002). Fundamentele psihologiei, Ed. Fundației „România de Mâine”, București

Zlate, M. (1994), Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate, București

Zlate, M., (2000). Mecanismele psihologiei cognitive, Ed. Polirom, Iași