Proiect la Topografie Si Cadastru 1
CUPRINSUL PROIECTULUI
A. PIESE SCRISE
CAP.1. RIDICĂRI PLANIMETRICE ȘI NIVELITICE PRIN METODA DRUMUIRII
Condițiile tehnice de execuție pe teren a drumuirilor planimetrice și nivelitice.
Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice și nivelitice.
Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice și nivelitice.
CAP.2. RIDICĂRI PLANIMETRICE ȘI NIVELITICE PRIN METODA RADIERII
2.1. Condițiile tehnice de execuție pe teren a radierilor planimetrice și nivelitice.
2.2. Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice și nivelitice.
Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice și nivelitice.
CAP.3. ÎNTOCMIREA ȘI REDACTAREA PLANULUI TOPOGRAFIC DE BAZĂ
Conținutul planurulor topografice de bază.
Lucrări în faza pregătitoare.
Raportarea punctelor din rețtaua de sprijin și de ridicare.
Precizia grafică a planului topografic.
Verificarea raportării punctelor.
Unirea punctelor raportate.
Trasarea pe plan a curbelor de nivel.
Eroarea medie de altitudine a unei curbe de nivel.
Cartografierea planului topografic de bază.
CAP.4. CALCULUL SUPRAFEȚELOR
Echiparea planului topografic cu simbolurile categoriilor de folosință ale terenurilor.
Numerotarea cadastrală pe teritorii administrative.
Succesiunea operațiilor de calcul a suprafețelor pe teritorii cadastrale.
Toleranțe admise la calculul suprafețelor.
Calculul suprafețelor pe sectoare cadastrale.
Calculul suprafețelor pe parcele cadastrale (imobile).
Întocmirea registrului cadastral al parcelelor.
CAP.5. DETAȘĂRI ȘI PARCELE DE SUPRAFEȚE
Condițiile de detașare și de parcelare.
Parcelări numerice în serii de parcele.
Întocmirea și redactarea planului parcelar.
CAP.6. PROBLEME DE NIVELMENT
Determinarea cotelor.
Determinarea pantei unui aliniament.
Întocmirea profilului topografic al terenului.
Pagini 76
=== Proiect la Topografie si Cadastru 1 ===
TEMA PROIECTULUI
În vederea introducerii lucrărilor de cadastru general în teritoriul administrativ județul IAȘI, se cere să se execute măsuratori topo-cadastrale, prin metoda drumuirii planimetrice cu radieri.
În acest scop, se vor efectua toate operațiunile tehnice de măsurare, de calcul și de reprezentare pe plan a bunurilor imobile de pe intregul teritoriu administrativ, indiferent de destinație sau proprietar, în vederea obținerii bazei de date a cadastrului general.
Din baza de date a cadastrului general, se vor extrage datele necesare pentru subsistemul de evidența al cadastrului agricol, care se refera la configurația și suprafața fiecarei parcele (imobil), categorie de folosința, destinația terenului, proprietarul si încadrarea terenurilor agricole pe zone de favorabilitate și pe clase de calitate.
CUPRINSUL PROIECTULUI
A. PIESE SCRISE
CAP.1. RIDICĂRI PLANIMETRICE ȘI NIVELITICE PRIN METODA DRUMUIRII
Condițiile tehnice de execuție pe teren a drumuirilor planimetrice și nivelitice.
Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice și nivelitice.
Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice și nivelitice.
CAP.2. RIDICĂRI PLANIMETRICE ȘI NIVELITICE PRIN METODA RADIERII
2.1. Condițiile tehnice de execuție pe teren a radierilor planimetrice și nivelitice.
2.2. Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice și nivelitice.
Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice și nivelitice.
CAP.3. ÎNTOCMIREA ȘI REDACTAREA PLANULUI TOPOGRAFIC DE BAZĂ
Conținutul planurulor topografice de bază.
Lucrări în faza pregătitoare.
Raportarea punctelor din rețtaua de sprijin și de ridicare.
Precizia grafică a planului topografic.
Verificarea raportării punctelor.
Unirea punctelor raportate.
Trasarea pe plan a curbelor de nivel.
Eroarea medie de altitudine a unei curbe de nivel.
Cartografierea planului topografic de bază.
CAP.4. CALCULUL SUPRAFEȚELOR
Echiparea planului topografic cu simbolurile categoriilor de folosință ale terenurilor.
Numerotarea cadastrală pe teritorii administrative.
Succesiunea operațiilor de calcul a suprafețelor pe teritorii cadastrale.
Toleranțe admise la calculul suprafețelor.
Calculul suprafețelor pe sectoare cadastrale.
Calculul suprafețelor pe parcele cadastrale (imobile).
Întocmirea registrului cadastral al parcelelor.
CAP.5. DETAȘĂRI ȘI PARCELE DE SUPRAFEȚE
Condițiile de detașare și de parcelare.
Parcelări numerice în serii de parcele.
Întocmirea și redactarea planului parcelar.
CAP.6. PROBLEME DE NIVELMENT
Determinarea cotelor.
Determinarea pantei unui aliniament.
Întocmirea profilului topografic al terenului.
B.TABELE DE CALCUL
Tabelul 1: Observațiile de teren ale drumuirii planimetrice și nivelitice.
Tabelul 2: Calculul drumuirii planimetrice și nivelitice.
Tabelul 3: Calculul radierilor planimetrice și nivelitice.
Tabelul 4: Întocmirea inventarului general de coordonate.
Tabelul 5: Calculul suprafețelor pe sectoare cadastrale.
Tabelul 6: Calculul suprafețelor pe parcele cadastrale (imobile).
Tabelul 7: Registrul cadastrale al parcelelor.
C. PIESE DESENATE
Planșa nr.1: Planul topografic de bază la scara1:500.
Planșa nr.2: Planul topo-cadastral la scara 1:500
Planșa nr.3: Planul parcelar la scara 1:500
Planșa nr.4: Profilul topografic longitudinal al terenului
A. PIESE SCRISE
Calculul drumuirii planimetrice și nivelitice
Condițiile tehnice de execuție ale drumuirilor
Metoda drumuirii planimetrice și nivelitice constă în determinarea poziției planimetrice și nivelitice a unei rețele de puncte, pe baza măsurării pe teren a unghiurilor orizontale pe care le formează între ele laturile ce constituie traseul drumuirii, a unghiurilor verticale și a lungimii laturilor. Drumuirea ca metodă de determinare a poziției planimetrice și altimetrice a punctelor unei rețele de ridicare se dezvoltă între punctele geodezice de ordinul I-V, între punctele rețelelor poligonometrice, precum și între punctele determinate prin metoda intersecției. În cazul suprafețelor de până la 50 ha, drumuirea se poate aplica ca metodă fundamentală de ridicare cu caracter independent, combinată cu metoda radierilor.
Pentru asigurarea preciziei corespunzătoare masurătorilor, trebuie să se respecte următoarele condiții tehnice de proiectare și de execușie pe teren a drumuirilor:
Din punctele de sprijin de plecare și de închidere trebuie să existe vize de referință spre punctele din rețeaua de triangulație geodezică;
Traseul drumurilor să fie cât mai liniar
Lungimea desfășurată a unei drumuiri să nu depășească 2000m în localități(intzravilane) și 3000m în afara localităților(extravilane);
Numărul de laturi a unei drumuiri să fie mai mic de 30;
Lungimile laturilor trebuie să fie aproximativ egale, avându-se în vedere, că lungimea maximă este de până la 300m, iar lungimea minimă de 50m;
Trecerea de la laturi scurte la laturi lungi și invers trebuie să se facă în mod treptat;
Numerotarea punctelor de stație ale unei drumuiri se va face cu cifre arabe, începând cu 201 și până la 500.
Lucrări în faza de teren a drumuirilor
Pentru obținerea bazei de date tehnice a cadastrului agricol, s-a efectuat identificarea, delimitarea și măsurarea unei suprafețe de teren agricol, situată pe teritoriul fermei horticole "Vasili Adamachi" din cadrul stațiunii experimentale – USAMV Iași.
Pentru ridicarea elementelor planimetrice și nivelitice din perimetrul considerat, s-a aplicat, metoda drumuirii planimetrice și nivelitice închise, fiind sprijinită pe punctul de intersecție 51 și pe latura de referință 51-BM.
În faza de teren a drumuirii planimetrice și nivelitice, s-au efectuat următoarele operații:
Recunoașterea terenului și alegerea traseului drumuirii
Înainte de începerea măsurătorilor propriu-zise trebuie să se efectueze parcurgerea limitelor terenului de măsurat și delimitarea perimetrului considerat. Totodată se identifică principalele detalii planimetrice și nivelitice din interiorul suprafeței respective și se stabilește poziția punctelor de drumuire, întocmindu-se pe această bază o schiiță generală a terenului și a traseului drumuirii închise(fig 1.1).
Fig. 1.1. Schiița generală a terenului și a traseului drumuirii planimetrice și nivelitice
Traseele drumuirilor se proiectează pe un plan topografic existent la scările 1:5000, 1:10000 sau pe o hartă la scara de 1:25000, care să conțină și punctele rețelelor de sprijin.
La alegerea poziției în teren a punctelor de drumuire, se vor respecta o serie de condiții, din care se menționează:
Asigurarea realizării ridicării în plan a detaliilor planimetrice și nivelitice ale terenului, din stațiile de drumuire, pe o rază de 100-150m;
Consrevarea în timp a punctelor, evitându-se locurile intens circulate;
Vizibilitate perfectă între punctele consecutive ale drumuirii;
Asigurarea măsurării unghiurilor și distanțelor în condiții optime.
1.2.2. Marcarea punctelor de drumuire
Materializarea pe teren a punctelor de drumuire se face cu țăruși din lemn din esență tare, cu lungimea de 30-40cm și grosimea de 4-5cm, cu secțiunea pătrată sau rotundă bătuți la nuvelul solului. Pentru conservarea și găsirea lor cu ușurință, se execută un mușuroi de pământ cu o rază de circa 30cm sau se folosesc tăruși martor (fig.1.2).
Fig.1.2. Marcarea punctelor de drumuire cu țăruși de lemn
Măsurarea lungimii laturilor drumuirii
Distanțele dintre stațiile drumuirii s-au măsurat pe cale directă cu panglica de oțel de 50m, de două ori dus și întors.
De exemplu: la măsurarea pe cale directă a lungimii laturii 51-201, dus și întors , au fost obținute ur,ătoarele valori: D51-201 = 82,40m și D201-51 = 82,40m, din care a rezultat valoarea medie de 82.40m, utilizată în urma reducerii la orizont la calculul drumuirii planimetrice și nivelitice.
Distanțele dintre punctele drumuirii: D51-201; D201-202;…; D207-51 s-au măsurat dus-întors, în limitele toleranței admise, în extravilan, pe terenuri cu panta cuprinsă între 0-5g , dată de relația:
, în care:
Td – toleranța admisă la măsurarea distanțelor pe cale directă, în m;
D – distanța măsurată pe teren, dus-întors, în m.
Toleranța (Td ) calculate pe terenurile cu pantă de 0-5g , se majorează cu 35% pentru terenurile cu pantă de 5-10g , cu 70% pe terenurile cu pantă cuprinsă între 10g și 15g și cu 100% pentru terenurile cu pantă mai mare de 15g .
Pentru distanța măsurată în cazul laturii drumuirii 51-201, unde s-a obținut D51-201 = 82,40m, abaterea maximă admisă de toleranță (Td) între cele două măsurători dus-întors a fost de .
Dacă abaterea dintre cele două masurători a lungimii unei laturi a drumuirii este mai mică sau cel mult egală cu toleranța admisă, se efectuează media celor două valori măsurate:
În mod asemănător, s-au măsurat și verificat, în condițiile preciziei de măsurare directă a distanțelor de toate laturile drumuirii: 51-201,201-202,…,207-51, iar datele obținute au fost înregistrate în carnetul de teren (tabelul 1).
1.2.4. Măsurarea unghiurilor orizontale ale drumuirii planumetrice.
Pentru măsurarea unghiurilor orizontale dintre laturile drumuirii și a unghiului de legătură dintre direcția de referință 51-BM și ultima latură 51-207, s-a utilizat tahimetrul ZEISS THEO-020, cu precizia de citire de un minut centezimal, pe cercul orizontal gradat(Hz).
Măsurarea unghiurilor orizontale și a unghiului de legătură s-a efectuat cu o serie completă (în ambele poziții ale lunetei) prin metoda simplă și procedeul cu zerourile în coincidență (fig.1.3).
Fig.1.3. Măsurarea unghiurilor orizontale și a unghiului de legătură
Pentru exemplificare se consideră direcțiile orizontale vizate din punctul 51, unde au fost obtinute următoarele valori unghiulare:
Având în vedere că, teodolitul-tahimetru Zeiss THEO-020 are precizia de 1c , iar erorile obținute peste diferența de 200g sunt de 1c50cc; 2c90cc și 0c90cc a rezultat că observațiile efectuate sunt corecte, deoarece nu depășesc valoarea de 2c-4c.
Pentru obținerea unghiului dintre direcțiile 51-201 și 51-207 se calculează valorile medii ale direcțiilor orizontale cu formula:
,
unde: i – numărul punctului de stație de drumuire (51,201,202,…,207);
– citirea pe limb în poziția întâia a lunetei (eclimetrul în stânga);
– citirea pe limb în poziția a doua a lunetei (eclimetrul în dreapta);
=
=
=
Controlul măsurărilor s-a efectuat, direct pe teren, verificându-se închiderea obligatorie a turului de orizont pe prima viză de plecare, avându-se în vedere că eroarea obținută să nu depășească toleranța admisă în turul de orizont, dată de relația: , unde:
p – precizia dispozitivului de citire al teodolitului sau tahimetrului;
n – numărul direcțiilor vizate în turul de orizont.
În cazul observațiilor efectuate din stația 51 s-a obținut următoarea eroare:
Corecția unitară , s-a aplicat cu semnul rezultat din calculul (-10cc), în progresie geometrică valorilor medii ale direcțiilor C201 și , după cum urmează:
Valoarea unghiului orizontal format de ultima latură a drumuirii și de primă latură, s-a obținut din diferența citirilor medii compensate pe turul de orizont a direcțiilor respective:
Valorile unghiurilor orizontale măsurate, în mod asemănător, în toate stațiile drumuirii au fost calculate și înregistrate în tabelul nr.1.
Pentru exemplificare, se consideră valorile unghiulare ale direcțiilor orizontale vizate pe teren din punctul de statie 51, redate în tabelul de mai jos:
Măsurarea unghiului orizontal
Măsurarea unghiurilor verticale ale laturilor drumuirii
Unghiurile verticale zenitale ale laturilor drumuirii s-au măsurat concomitent cu unghiurile orizontale, folosindu-se tahimetrul ZEISS THEO – 020 cu precizia de 1c, cu ambele poziții ale lunetei și în ambele sensuri ale fiecărei laturi a drumuirii. Pentru măsurarea unghiurilor verticale zenitale s-a efectuat vizarea cu firul reticular orizontal pe stadia ținută în pozitie verticală în celălalt capăt al laturii drumuirii, la valoarea corespunzătoare înălțimii aparatului din punctul de stație (fig.1.4).
Fig.1.4. Măsurarea unghiurilor verticale zenitale (Zi)
În cazul tahimetrului ZEISS THEO – 020 pentru poziția orizontală a lunetei, se citește pe cercul vertical (V) gradația: 100g în poziția I-a (eclimetru în stânga ) și 300g în poziția a II-a (eclimetru în dreapta).
Controlul modului de măsurare a valorilor unghiulare ale direcțiilor verticale ale laturilor drumuirii, care s-au citit pe eclimetru în cele două poziții ale lunetei, s-a efectuat, cu relația:
,
unde: i – numărul punctului vizat (201,202,203,…,207,51);
Si – citirea pe eclimetru în poziția I-a;
Di – citirea pe eclimetru în poziția a II-a;
e’i – eroarea obținută pe direcția punctului vizat.
Pentru exemplificare, se consideră direcțiile verticale 51-207 și 51-201, unde au rezultat următoarele valori:
Erorile obținute de +2c80cc și de +2c80cc peste suma de 400g se încadrează în limita valorii de până la .
Valorile unghiurilor verticale zenitale (Zi) ale direcțiilor vizate, s-au exprimat, mai întâi, ca valori medii în funcție de unghiurile citite pe echimetru în cele două poziții ale lunetei (Si și Di) de forma: și , pe baza cărora rezultă valoarea medie pe direcția considerată: .
Pentru direcțiile 51-207 și 51-201, s-a măsurat în sensul întors (51-207) și în sensul dus (51-201) următoarele valori ale unghiurilor zenitale medii:
Pentru latura drumuirii 51-201, au fost obținute următoarele valori medii ale unghiurilor verticale zenitale: și .
Ca valoare definitivă a unghiului zenital (Z) s-a considerat media valorilor absolute, cu semnul de la dus (51-201), deoarece unghiurile de la dus și întors sunt aproximativ egale, dar de semn contrar, deci a rezultat: în sensul dus: , iar în sensul întors:
Valorile unghiurilor vertivale zenitale ale laturilor drumuirii (Zi) exprimate în mod asemănător au fost înregistrate în tabelul nr.1
1.3. Lucrări în faza de calcul a drumuirii planimetrice și nivelitice
În faza de birou, se efectuează prelucrarea datelor obținute din măsurătorile de teren (tabelul 1), calculandu-se mai întâi, coordonatele rectangulare plane (X,Y) și cotele (Z) ale punctelor de drumuire: (201,202,203,204,205,206,207), iar în continuare se determina coordonatele punctelor de radiere(501,502,…).
1.3.1. Calculul orientării direcției de referință și a distanței reduse la orizont
In cazul teritoriului cadastral al municipiului Iași, s-a adoptat un sistem local de coordonate al cărui punct a fost considerat Biserica Golia (X0 = 10 000,000m și Y0 = 10 000,000m), cu mentiunea că axa OY este orientată pe direcția meridianului geografic cu longitudinea(fig.1.5.a). Originea sistemului de axe rectangulare plane locale ale municipiului Iasi reprezintă imaginea plană a punctului central Golia, definit pe elipsoidul de referință Krasovski-1940 prin următoarele coordonate geografice: latitudinea și longitudinea .
Calculul orientării unei direcții de sprijin AB
Se consideră ca fiind cunoscute coordonatele rectangulare absolute ale punctelor A(XA;YA)și B(XB;YB), cu ajutorul cărora se calculează mai întâi coordonatele relative, cu relațiile de forma și (fig.1.5b).
Fig.1.5.b.- Coordonatele relative, orientările și unghiurile de calcul în cele patru cadrane
Se determină orientarea direcției AB(), considerându-se triunghiul dreptunghic plan AB’B, în care se exprimă funcția trigonometrică pentru cazul când și , atunci când , cu formulele:
sau
de unde se obține:
și .
La extragerea din calculator a valorii unghiulare (), se obține, mai întâi valoarea unghiului de calcul redus la primul cadran, care poate fi: și , fiind în funcție de situarea orientării () în unul din cele patru cadrane ale cercului topografic, din cadrul sistemului de axe de coordonate al proiecției stereografice-1970, sau al unui sistem local de coordonate(fig.1.5.b).
Valoarea orientării direcției AB din cele 4 cadrane ale cercului topografic, in funcție de mărimea unghiului de calcul și , unde indicele I, II, III șiIV, arată cadranul în care se află direcția considerată, se obține se obține pe baza următoarelor relații de calcul(tab.1.1.):
Cadranul I NE ;
Cadranul II SE ;
Cadranul III SV ;
Cadranul IV NV
Tabelul 1.1.
Stabilirea cadranului, determinarea unghiului de calcul și al orientării unei direcții
Calculul distanței orizontale(doAB)
Pentru calculul do dintre cele două puncte A și B se aplică relațiile:
.
Dacă se calculează orientarea direcției AB, se recomandă folosirea formulelor care utilizează funcțiile trigonometrice sin și cos. Egalitatea celor două mărimi doAB reprezintă un control de calcul al orientării , iar dacă se cere numai mărimea doAB se folosește formula de calcul: .
În funcție de coordonatele rectangulare (X,Y) al punctelor rețelei de sprijin 51 și BM, redate alăturat, (tab.1.2.), se calculează orientarea direcției de referință , care se va folosi la transmiterea orientărilor laturilor drumuirii.
Tabelul 1.2.
Coordonatele absolute ale punctelor rețelei locale de sprijin
N = 80
Notă: se vor modifica coordonatele absolute ale punctului 51 cu următoarele valori: X51+N*5; Y51-N*5; Z51+N*0.2; în care N este numărul de ordine al proiectului.
Din coordonatele rectangulare plane (X,Y) ale punctelor rețelei locale de sprijin, se calculează coordonatele relative și :
-2088,33
-4767,38
Pe baza celor menționate mai sus se aplică relația tangentei:
0,438045635
Unghiul de calcul corespunzător cadranului I se determină cu ajutorul minicalculatorului cu funcții trigonometrice cu relația:
26,2840
În continuare, se determină mărimea orientării direcției de referință considerate, cu ajutorul relației:
Pentru controlul calculului orientării direcției de referință considerate, se calculează și do dintre cele două puncte, pe baza următoarelor relații:
Prin egalitatea celor două distanțe (do) calculate cu expresiile de mai sus se verifică modul de calcul al orientării direcției de referință.
1.3.2. Compensarea unghiurilor orizontale în poligon
Suma geometrică a unghiurilor orizontale (interioare) într-un poligon cu n laturi este dată de relația , în care: i =1,2,…,n.
Deci, pentru n = 8 va rezulta: .
În cazul drumuirii considerate, suma unghiurilor orizontale măsurate pe teren, s-acalculat pe baza valorilor înscrise în coloana 6 a tabelului 2, rezultând:
Din cauza erorilor de măsurare a unghiurilor orizontale și a erorilor teodolitului- tahimetru, între suma teoretică și suma unghiurilor măsurate, se obține o diferență algebrică pozitivă sau negativă, numită eroare de închidere pe unghiuri:
Eroarea obțonută trebuie să se încadreze în toleranța prevăzută în instrucțiunile tehnice de măsurare pe teren a unghurilor orizontale: , unde:
Dacă eroarea se incadrează în toleranță, se efectuează închiderea poligonului prin opreația de compensare a unghiurilor orizontale, după cum urmează:
corecția totală este egală și de semn contrar cu eroarea :
corecția unitară se calculează cu relația:
În continuare se repartizeazăcorecția unitară, în mod egal, tuturpr unghiurilor măsurate obținându-se unghiurile compensate ale poligonului drumuirii :
Ca verificare a modului de calcul, suma unghiurilor compensate trebuie să fie egală cu suma teoretică a poligonului considerat cu n=8 laturi: .
Unghiurile orizontale compensate se vor înscrie în coloana 7 a tabelului 2, de calcul a drumuirii planimetrice și nivelitice.
1.3.3. Calculul orientării laturilor drumuirii
În funcție de orientarea direcției de referință, , de unghiul de legătură considerat neafectat de eroare și de unghiurile orizontale compensate , se efectuează calculul orientărilor laturilor drumuirii (fig.1.6.), după care urmează:
Fig.1.6. Transmiterea orientărilor laturilor drumuirii
orientarea ultimei laturi , se obține pornindu-se de la orientarea direcției de referință , la care se adaugă unghiul de legătură ;
orientările celorlalte laturi ale drumuirii, se vor calcula pornindu-se de la orientarea precedentă, la care se adaugă 200g pentru obținerea orientării inverse și apoi se adună unghiul orizontal compensat din stația respectivă;
dacă suma valorilor unghiulare depășește 400g sau 800g, se scade valoarea respectivă de 400g sau 800g.
Pentru exemplificare, se prezintă mai jos, formulele de calcul ale orientărilor laturilor drumuirii închise pe punctul de sprijin 51:
Verificarea operației de transmitere a orientării laturilor drumuirii se face cu ultima relație, avându-se în vedere legătura dintre orientarea directă și cea inversă:
Valorile orientărilor transmise se trec în coloana 8 a tabelului 2 de calcul al drumuirii.
1.3.4. Reducerea distanțelor înclinate la orizont
Calculul de reducere a distanțelor înclinate la orizont, care pe teren s-au măsurat pe cale directă, cu panglica de oțel de 50m, se face în funcție de unghiurile verticale zenitale (Zi) sau de pantă măsurate față de înălțimea aparatului din punctul de stație, adică pentru I=S (fig.1.7).
Fig.1.7. Reducerea distanțelor înclinate la orizont
Deci, distanțele reduse la orizont (d0) se vor obține cu formula:
sau
Unde: di – distanța măsurată pe teren cu panglica sau cu ruleta de oțel;
Z – unghiul vertical zenital;
– unghiul vertical de pantă.
Exemplu de calcul:
Distanțele reduse la orizont se trec în coloana 9 a tabelului 2, de calcul a drumuirii.
1.3.5. Calculul coordonatelor rectangulare relative ale punctelor drumuirii
Calculul coordonatelor rectangulare relative ale punctelor de drumuiri se efectuează cu ajutorul distanțelor reduse la orizont și a orientărilor calculate în funcție de unghiurile compensate (fig.1.8), folosindu-se de formulele: și , în cazul utilizării unui sistem local de axe de coordonate.
Fig.1.8. Calculul coordonatelor rectangulare relative
Coordonatele relative ale celor opt laturi ale drumuirii, de determină cu următoarele relații:
Valorile obținute se înscriu în coloanele 11,12,13 și 14 ale tabelului 2.
1.3.6. Stabilirea erorilor de închidere pe coordonatele rectangulare relative () și compensarea lor
În cazul unei drumuiri planimetrice închise, sumele algebrice ale coordonatelor relative , trebuie sa îndeplinească următoarele conditii teoretice: și , unde n este numărul de laturi.
Din punct de vedere principial, cele 2 condiții nu vor fi îndeplinite, din cauza erorilor de măsurare pe teren a distanțelor și unghiurilor, rezultând în mod obișnuit diferențele algebrice, pozitive sau negative ce se obțin din expresiile:
Cu ajutorul celor două erori de închidere pe coordonatele relative pe direcția absciselor și pe direcția ordonatelor, se calculează eroarea totală de închidere a drumuirii:
Eroarea totală (EX,Y) nu trebuie să depășească toleranța stabilită de instrucțiunile tehnice, care pentru măsurătorile în afara localităților este dată de relația:
,
unde: D este lungimea totală a traseului sau desfășurata drumuirii care se obține cu relația:
În cazul îndeplinirii condiției menționate mai sus: se consideră că eroarea este acceptată și se trece la compensarea drumuirii planimetrice, operație prin care se face corectarea coordonatelor relative cu valori proporționale cu mărimea lor, aducându-se punctele drumuirii din pozițiile eronate în pozițiile corecte.
Corecțiile totale pe cele două direcții ale coordonatelor rectangulare plane sunt egale și de semn contrar cu erorile respective:
Pentru obținerea corecțiilorparțiale pe cele opt coordonate relative pe direcția absciselor și, respectiv, pe direcția ordonatelor, se calculează mai întâi, corecțiile unitare, iar in funcție de acestea, valorile parțiale care revin fiecărei coordonate relative, rotunjite la mm.
În continuare se determină corecțiile parțiale prin înmulțirea corecției unitare și, respectiv, a corecției , cu modulul fiecărei coordonate relative ,obținându-se următoarele valori rotunjite la mm. Semnul al corecțiilor parțiale este dat de semnul corecției unitare.
Valorile obținute se înscriu în coloanele 11-14 di tabelul 2, cu semnul algebric de .
Pentru verificarea modului de calcul, se pune condiția, prin care, sumele corecțiilor parțiale să fie egale cu corecțiile totale pe direcția absciselor (CX) și pe direcția ordonatelor (CY):
Calculul coordonatelor relative compensate se face în urma însumării algebrice a valorilor relative provizorii, cu corecțiile parțiale corespunzătoare, determinate mai sus, obținându-se:
Verificarea compensării coordonatelor rectangulare relative , s-a efectuat pe baza condițiilor: și
Valorile coordonatelor relative compensate, s-au trecut în coloanele 11, 12, 13, 14 ale tabelului 2.
1.3.7. Calculul coordonatelor rectangulare absolute ale punctelor drumuirii
La calculul coordonatelor absolute (X,Y) ale punctelor de drumuire s-au folosit coordonatele absolute ale punctului de sprijin, 51, cunoscute inițial, și coordonatele relative compensate . Deci, la coordonatele cunoscute ale punctului de sprijin, se adună algebric, succesiv și cumulat, coordonatele relative compensate ale punctelor de drumuire, folosindu-se următoarele formule:
Coordonatele calculate pentru punctul 51, trebuie să fie egale cu coordonatele cunoscute inițial. Datele obținute se vor înscrie în coloanele 17 și 18 ale tabelului 2, de calcul a drumuirii.
1.3.8. Calculul diferențelor de nivel provizorii ale punctelor de drumuire
Diferențele de nivel provizorii dintre punctele drumuirii nivelitice s-au determinat prin metoda drumuirii de nivelment trigonometric la distanțe mici. În acest scop s-au folosit unghiurile verticale zenitale (Zi) și lungimile laturiolor drumuirii reduse la orizont , măsurate pe teren pe cale directă cu panglica de oțel de 50m.
Calculul diferențelor de nivel , dintre suprafețele de nivel ale celor două puncte A și B se poate calcula, în cazul drumuirii planimetrice și nivelitice (fig. 1.9.), cu una din următoarele relații:
Pentru calculul diferențelor de nivel dintre suprafețele de nivel ale celor două puncte A și B se consideră distanța redusă la orizont măsurată pe teren pe cale directă, în cadrul drumuirii planimetrice și nivelitice, precum și mărimea unghiului vertical de pantă sau a unghiului vertical zenital (Z) ce s-a măsurat pe teren (fig. 1.9).
Din triunghiul de pantă AB0B se calculează diferența de nivel cu ajutorul următoarelor relații de calcul:
Fig. 1.9. Calculul diferențelor de nivel ale punctelor de drumuire
Pentru calculul diferențelor de nivel ale punctelor drumuirii planimetrice și nivelitice considerate, s-a aplicat relația de forma: , după cum urmează:
Valorile diferențelor de nivel provizorii se vor înscrie în coloanele 15 și 16 ale tabelului 2, de calcul a drumuirii planimetrice și nivelitice.
1.3.9. Compensarea diferențelor de nivel provizorii
Suma algebrică a diferențelor de nivel provizoriu ale celor 8 laturi ale drumuirii închise trebuie să îndeplinească condiția teoretică: .
Din punct de vedere practic, va rezulta o eroare de închidere pe diferențele de nivel provizorii, datorită erorilor înstrumentale și de măsurare, care se obține , cu formula:
Eroarea de închidere pe diferențele de nivel provizorii (eZ) trebuie să fie înferioară toleranței admise la închiderea drumuirilor de nivelment trigonometric pe punctele de sprijin dată de formula:
,
unde D – lungimea totală a drumuirii, care se exprimă în km.
Dacă , se efectuează compensarea diferențelor de nivelprovizorii, în mod proporțional că mărimea laturilor drumuirii. În continuare se determină corecția totală care este egală și de semn contrar cu eroarea (eZ):
Se calculează corecția unitară cu relația:
Corecțiile parțiale, rotunjite la valori de mm se vor obține din produsele efectuate între corecția unitară și mărimea respectivă a fiecărei laturi a drumuirii considerate:
Ca verificare suma corecțiilor parțiale trebuie să fie egală cu corecția totală, adică:
Valorile corecțiilor parțiale obținutese trec în coloanele 15 și 16ale tabelului 2.
Diferențele de nivel compensate rezultă din însumarea algebrică a diferențelor de nivel provizorii cu corecțiile parțiale corespunzătoare, folosindu-se relațiile:
Ca verificare, după aplicarea compensării trebuie să fie respectată condiția inițială dată de relația:
Valorile diferențelor de nivel compensate se vor înscrie în coloanele 15 și 16 ale tabelului numărul 2, de calcul a drumuirii planimetrice și nivelitice.
1.3.10. Calculul cotelor absolute ale punctelor drumuirii
Cotele absoluteale punctelor de drumuire se calculează în funcție de cota cunoscută a punctului de sprijin 51 și de diferențele de nivel compensate ale punctelor de drumuire, pe baza unor însumări algebrice efectuate în mod succesivși cumulat, după cum urmează:
Ca verificare a modului de calcul a cotelor absolute (Zi) se va obține la închiderea pe punctul de sprijin 51 aceeași valoare pentru cota punctului respectiv. Cotele absolute se vor înscrie în coloana 19 a tabelului nr. 2.
Cu ajutorul coordonatelor absolute (X,Y,Z) ale punctelor de drumuire 201, 202,…, 206,207 calculate mai sus și redate în tabelul 2, se determină poziția în plan și pe verticală a punctelor de radiere în raport cu punctele de drumuire, din care au fost măsurate în teren.
CALCULUL RADIERILOR DE PLANIMETRIE ȘI NIVELMENT
2.1. Condițiile tehnice de execuție ale radierilor
Pentru ridicarea în plan a detaliilor topografice de planimetrie și nivelment, s-a folosit metoda radierii, care s-a aplicat ca metodă ajutătoare de ridicare in toate punctele de stație ale drumuirii închise: 51-201-202-203-204-205-206-207-51.
La executarea ridicării în plan a punctelor de detaliu prin metoda drumuirii combinată cu metoda radierii, s-au respectat următoarele condiții tehnice:
Observațiile unghiulare s-au efectuat într-o singură poziție a lunetei, cu ajutorul tahimetrului ZEISS-020, cu precizia de citire a unghiurilor de 1c.
Măsurarea distanțelor de la punctul de stație de drumuire la punctul radiat s-a efectuat pe cale directă cu o panglică de oțel de 50 m, avându-se în vedere ca lungimea vizelor să nu depășească 100 m pentru detaliile planimetrice și 150 m pentru detaliile de nivelment;
Numerotarea punctelor de radiere, s-a făcut în baza schițelor parțiale ale stațiilor de drumuire, începând cu numărul 501,501,…
Precizia de determinare în poziția planimetrică și nivelitică a punctelor radiate este condiționată de erorile de măsurare a unghiurilor și distanțelor;
Poziția în plan și pe verticală a punctelor de radiere se determină în raport cu poziția punctelor de drumuire, din care s-au efectuat observațiile de teren.
2.2. Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice și de nivelment
În cazul drumuirii combinate cu redieri, s-au efectuat mai întâi, măsurarea elementelor liniare și unghiulare ale drumuirii, apoi s-a trecut la măsurerea elementelor necesare pentru determinarea poziției spațiale a punctelor caracteristice de detaliu.
Pe baza schițelor parțiale de teren, întocmite la fiecare stație de drumuire s-au vizat în sens direct, adică de la stânga la dreapta față de o direcție de referință, ce s-a considerat latura din urmă a traseului drumuirii, toate punctele din detaliu prin metoda radierii, măsurându-se următoarele elemente:
Unghurile orizontale dintre direcția de referință și direcțiile succesive către punctele caracteristice ale terenului;
Unghiurile verticale zenitale (Z) ale aliniamentelor direcțiilor vizate din punctul de stație de drumuire, căte toate punctele de detaliu;
Distanțele înclinate (di) dintre punctul de stație de drumuire și punctele de detaliu.
Pentru exemplificare, se prezintă schiița de teren, întocmită aproximativ la scara ridicării în punctele de stație de drumuire 51 și 201, unde s-a luat ca direcție de referință latura din urmă 51-207, și respectiv, 201-51, deci direcția înapoi a sensului de efectuare a măsurătorilor, față de care s-au vizat punctele 501, și respectiv, 509 și 510 (fig.2.1).
Fig.2.1. Schița de teren a punctelor de detaliu, din stația dedrumuire 51 și 201
Datele măsurate pe teren pentru determinarea poziției în plan și pe verticală a punctelor de detaliu s-au înregistrat în tabelul 3 (coloanele3, 4 și 6).
2.3. Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice și de nivelment
În funcție de natura și importanța detaliilor topografice, poziția punctele caracteristice ale terenului se determină prin coordonatele spațiale (X,Y,Z) sau prin coordonatele polare și cotele (Z).
Pentru punctele detaliilor topografice cu caracter permanent: limite și borne de hotar, colțuri de parcele, clădiri, poduri, drumuri, căi ferate și altele, se determină atât poziția planimetrică, cât și poziția altimetrică a punctelor caracteristice respective, prin coordonatele absolute (X,Y,Z). În cazul punctelor ce definesc detaliile ce nu au limite precise, se determină poziția planimetrică prin coordonatele polare , precum și poziția altimetrică prin cotele respective (Z).
Pentru calculul coordonatelor absolute (X,Y,Z) ale punctelor de detaliu situate pe conturul parcelelor ridicate în plan, se vor efectua următoarele operații de calcul a datelor din carnetele de observații.
Transmiterea orientării vizelor punctelor radiate.
În funcție de orientările laturilor drumuirii și de unghiurile de legătură se vor calcula orientările vizelor punctelor radiate, din stațiile de drumuire 51,201,202,…,207.
Ca de exemplu se prezintă schița vizelor, unghiurile de legătură și orientările vizelor punctelor radiate din stația de drumuire 207 (fig.2.2).
Fig.2.2. Orientările vizelor punctelor de radiere 540, 541 și 547 din stația de drumuire 207
Orientările vizelor spre punctele radiate 540, 541 și 547, din stația 207, se determină cu ajutorul următoarelor relații de calcul:
STAȚIA 51
STAȚIA 201
STAȚIA 202
STAȚIA 203
STAȚIA 204
STAȚIA 205
STAȚIA 206
STAȚIA 207
Valorile orientărilor calculate pe baza relațiilor de mai sus se vor înregistra în coloana 7 a tabelului nr.3.
Reducerea distanțelor înclinate la orizont
Distanțele măsurate pe cale directă sau indirectă dintre punctul de stație de drumuire și punctele radiante, se vor reduce la orizont în vederea determinării coordonatelor absolute (X,Y) și a cotelor (Z) în funcție de mărimea unghiului zenital (Z) sau de pantă și de scara planului. Astfel pentru unghiurile de pantă mai mari de 3g și în cazul planurilor la scări mai mari de 1:2000, se efectuează, în mod obligatoriu, reducerea la orizont a distanțelor măsurate pe teren.
Având în vedere că distanțele înclinate dintre punctele de stație de drumuire și punctele vizate s-au măsurat pe cale directă, reducerea la orizont a acestora se face pe baza relației generale, de forma:
Spre exemplificere se prezintă mai jos reducerea distanțelor înclinate la orizont măsurate din stația de drumuire 51 și respectiv, din stația 201:
do51-501 = 5.260 sin 91 g 6270 = 5.215m
do201-509 = 5.440 sin 84 g 3700 = 5.277m
do201-510 = 5.350 sin 86 g 7700 = 5.235m
do202-513 = 5.49 sin 85 g 2000 = 5.342m
do202-514 = 5.50 sin 86 g 2880 = 5.373m
do203-517 = 5.75 sin 93 g 5180 = 5.720m
do204-521 = 28.28 sin 107 g 3500 = 28.092m
do204-522 = 24.65 sin 106 g 9500 = 24.503m
do204-523 = 17.94 sin 93 g 8980 = 17.858m
do205-527 = 22.93 sin 106 g 9190 = 22.795m
do205-528 = 26.38 sin 109 g 6530 = 26.077m
do205-529 = 26.38 sin 109 g 4200 = 26.092m
do205-530 = 22.88 sin 106 g 6470 = 22.865m
do205-531 = 17.56 sin 92 g 7610 = 17.546m
do205-533 = 17.57 sin 93 g 0030 = 17.553m
do206-534 = 22.89 sin 104 g 0300 = 22.844m
do206-535 = 26.20 sin 106 g 5740 = 26.060m
do206-536 = 26.20 sin 106 g 1430 = 26.078m
do206-537 = 22.88 sin 103 g 5730 = 22.844m
do206-538 = 17.56 sin 95 g 5280 = 13.517m
do206-539 = 17.57 sin 95 g 6700 = 17.529m
do207-540 = 22.92 sin 102 g 8620 = 22.897m
do207-541 = 26..08 sin 103 g 1680 = 26.049m
do207-547 = 17.49 sin 97 g 0320 = 17.471m
Datele obținute se trec în coloana 8 a tabelului 3, de calcul a coordonatelor (X,Y,Z) ale punctelor de radiere.
Calculul coordonatelor rectangulare relativve plane
Se efectuează cu ajutorul distanțelor reduse la orizont (do) și a orientărilor vizelor către punctele de radiere determinate mai sus, folosindu-se de relațiile cunoscute:
STAȚIA 51
x51-501 = 5.215 sin 21g1430 = 1,700
STAȚIA 201
x201-509 = 5.277 sin 11 g 7117 = 0,965
x201-510 = 5.235 sin 33 g 9117 = 2,659
STAȚIA 202
x202-513 = 5.342 sin 10 g 1530 = 0,848
x202-514 = 5.373 sin 34 g 5670 = 2,776
STAȚIA 203
x203-517 = 5.720 sin 45 g 8888 = 3,775
STAȚIA 204
x204-521 = 28.092 sin 246 g 6010 = -18,776
x204-522 = 24.503 sin 245 g 0670 = -15,933
x204-523 = 17.94 sin 32 g 1170 = 8,632
STAȚIA 205
x205-527 = 22.795 sin 217 g 9367 = -6,338
x205-528 = 26.077 sin 218 g 6987 = -7,550
x205-529 = 26.092 sin 223 g 6217 = -9,460
x205-530 = 22.865 sin 222 g 9557 = -8,067
x205-531 = 17.546 sin 16 g 8627 = 4,593
x205-533 = 17.553 sin 24 g 1617 = 6,503
STAȚIA 206
x206-534 = 22.844 sin 218 g 4988 = -6,545
x206-535 = 26.060 sin 218 g 5748 = -7,496
x206-536 = 26.078 sin 223 g 6318 = -9,460
x206-537 = 22.844 sin 224 g 0068 = -8,412
x206-538 = 13.517 sin 17 g 0618 = 4,639
x206-539 = 17.529 sin 24 g 3718 = 6,548
STAȚIA 207
x207-540 = 22.897 sin 216 g 3751 = -5,825
x207-541 = 26.049 sin 216 g 9551 = -6,856
x207-547 = 17.471 sin 27 g 1451 = 7,226
STAȚIA 51
y51-501 = 5.215 cos 21g1430 = 4,930
STAȚIA 201
y201-509 = 5.277 cos 11 g 7117 = 5,188
y201-510 = 5.235 cos 33 g 9117 = 4,510
STAȚIA 202
y202-513 = 5.342 cos 10 g 1530 = 5,274
y202-514 = 5.373 cos 34 g 5670 = 4,600
STAȚIA 203
y203-517 = 5.720 cos 45 g 8888 = 4,297
STAȚIA 204
y204-521 = 28.092 cos 246 g 6010 = -20,896
y204-522 = 24.503 cos 245 g 0670 = -18,615
y204-523 = 17.94 cos 32 g 1170 = 15,633
STAȚIA 205
y205-527 = 22.795 cos 217 g 9367 = -21,896
y205-528 = 26.077 cos 218 g 6987 = -24,960
y205-529 = 26.092 cos 223 g 6217 = -24,316
y205-530 = 22.865 cos 222 g 9557 = -21,395
y205-531 = 17.546 cos 16 g 8627 = 16,934
y205-533 = 17.553 cos 24 g 1617 = 16,304
STAȚIA 206
y206-534 = 22.844 cos 218 g 4988 = -21,886
y206-535 = 26.060 cos 218 g 5748 = -24,959
y206-536 = 26.078 cos 223 g 6318 = -24,302
y206-537 = 22.844 cos 224 g 0068 = -21,239
y206-538 = 13.517 cos 17 g 0618 = 16,892
y206-539 = 17.529 cos 24 g 3718 = 16,260
STAȚIA 207
y207-540 = 22.897 cos 216 g 3751 = -22,144
y207-541 = 26.049 cos 216 g 9551 = -25,131
y207-547 = 17.471 cos 27 g 1451 = 15,907
În cazul radierilor, coordonatele rectangulare relative nu se compensează, precizia de determinare a acestor puncte fiind în funcție de precizia de măsurare pe teren a unghiurilor și distanțelor. Deoarece preciția determinării poziției în plan scade pe măsura creșterii distanțelor, se recomandă ca radierile să fie efectuate până la lungimea vizelor de 100-150 m, în funcție de precizia urmărită și de scopul ridicării în plan.
Datele obținute pentru coordonatele relative și se vor trece în coloanele 10 și 11 ale tabelului 3.
Calculul diferențelor de nivel
Diferențele de nivel dintre suprafața de nivel a punctului de stație de drumuire, și cele ale punctelor de radiere, se vor calcula pe baza relațiilor folosite în ridicările de nivelment trigonometrice la distanțe mici, deoarece distanțele s-au măsurat pe cale directă. Deci diferențele de nivel (), se vor calcula cu următoarele formule:
STAȚIA 51
z51-501 = 5.215 ctg 91 g 6270 = 0.690
STAȚIA 201
z201-509 = 5.277 ctg 84 g 3700 = 1.322
z201-510 = 5.235 ctg 86 g 7700 = 1.104
STAȚIA 202
z202-513 = 5.342 ctg 85 g 2000 = 1.265
z202-514 = 5.373 ctg 86 g 2880 = 1.176
STAȚIA 203
z203-517 = 5.720 ctg 93 g 5180 = 0.584
STAȚIA 204
z204-521 = 28.092 ctg 107 g 3500 = -3.258
z204-522 = 24.503 ctg 106 g 9500 = -2.686
z204-523 = 17.94 ctg 93 g 8980 = 1.717
STAȚIA 205
z205-527 = 22.795 ctg 106 g 9190 = -2.487
z205-528 = 26.077 ctg 109 g 6530 = -3.985
z205-529 = 26.092 ctg 109 g 4200 = -3.889
z205-530 = 22.865 ctg 106 g 6470 = -2.376
z205-531 = 17.546 ctg 92 g 7610 = 2.004
z205-533 = 17.553 ctg 93 g 0030 = 1.937
STAȚIA 206
z206-534 = 22.844 ctg 104 g 0300 = -1.448
z206-535 = 26.060 ctg 217 g 8531 = -2.701
z206-536 = 26.078 ctg 106 g 1430 = -2.524
z206-537 = 22.844 ctg 103 g 5730 = -1.283
z206-538 = 13.517 ctg 95 g 5280 = 1.233
z206-539 = 17.529 ctg 95 g 6700 = 1.194
STAȚIA 207
z207-540 = 22.897 ctg 102 g 8620 = -1.030
z207-541 = 26.049 ctg 103 g 1680 = -1.297
z207-547 = 17.471 ctg 97 g 0320 = 0.815
Diferențele de nivel ale punctelor de radiere nu se compensează, iar datele obținute se înscriu în coloana 12 a tabelului 3.
Calculul coordonatelor absolute (X,Y,Z) ale punctelor de radiere
În baza schiițelor întocmite în stațiile de druimuire, din care s-au vizat punctele de radiere, redate în coloana 17 a tabelului 3, se vor calcula coordonatele absolute (X,Y,Z) ale punctelor de radiere cu caracter permanent. La coordonatele absolute ale punctelor de drumuire, se vor adăuga algebric coordonatele relative ale punctelor de radiere, după cum urmează:
STAȚIA 51
X 501 = x 51 + x51-501 = 7100,000 + 1,700 = 7101,700
STAȚIA 201
X 509 = x 201 + x201-509 = 7177,589 + 0,965 = 7178,555
X 510 = x 201 + x201-510 = 7177,589 + 2,659 = 7180,248
STAȚIA 202
X 513 = x 202 + x202-513 = 7257,261 + 0,848 = 7258,110
X 514 = x 202 + x202-514 = 7257,261 + 2,776 = 7260,037
STAȚIA 203
X 517 = x 203 + x203-517 = 7337,299 + 3,775 = 7341,074
STAȚIA 204
X 521 = x 204 + x204-521 = 7391,658 + -18,776 = 7372,882
X 522 = x 204 + x204-522 = 7391,658 + -15,933 = 7375,725
X 523 = x 204 + x204-523 = 7391,658 + 8,632 = 7400,290
STAȚIA 205
X 527 = x 205 + x205-527 = 7283,923 + -6,338 = 7277,585
X 528 = x 205 + x205-528 = 7283,923 + -7,550 = 7276,373
X 529 = x 205 + x205-529 = 7283,923 + -9,460 = 7274,463
X 530 = x 205 + x205-530 = 7283,923 + -8,067 = 7275,856
X 531 = x 205 + x205-531 = 7283,923 + 4,593 = 7288,517
X 533 = x 205 + x205-533 = 7283,923 + 6,503 = 7290,426
STAȚIA 206
X 534 = x 206 + x206-534 = 7203,979 + -6,545 = 7197,434
X 535 = x 206 + x206-535 = 7203,979 + -7,496 = 7196,483
X 536 = x 206 + x206-536 = 7203,979 + -9,460 = 7194,519
X 537 = x 206 + x206-537 = 7203,979 + -8,412 = 7195,567
X 538 = x 206 + x206-538 = 7203,979 + 4,639 = 7208,618
X 539 = x 206 + x206-539 = 7203,979 + 6,548 = 7210,527
STAȚIA 207
X 540 = x 207 + x207-540 = 7124,704 + -5,825 = 7118,880
X 541 = x 207 + x207-541 = 7124,704 + -6,856 = 7117,848
X 547 = x 207 + x207-547 = 7124,704 + 7,226 = 7131,930
STAȚIA 51
Y 501 = Y 51 + Y51-501 = 13200,000 + 4,930 = 13204,930
STAȚIA 201
Y 509 = Y 201 + Y201-509 = 13173,443 + 5,188 = 13178,631
Y 510 = Y 201 + Y201-510 = 13173,443 + 4,510 = 13177,953
STAȚIA 202
Y 513 = Y 202 + Y202-513 = 13146,116 + 5,274 = 13151,390
Y 514 = Y 202 + Y202-514 = 13146,116 + 4,600 = 13150,716
STAȚIA 203
Y 517 = Y 203 + Y203-517 = 13118,722 + 4,297 = 13123,020
STAȚIA 204
Y 521 = Y 204 + Y204-521 = 13185,741 + -20,896 = 13164,846
Y 522 = Y 204 + Y204-522 = 13185,741 + -18,615 = 13167,126
Y 523 = Y 204 + Y204-523 = 13185,741 + 15,633 = 13201,375
STAȚIA 205
Y 527 = Y 205 + Y205-527 = 13222,664 + -21,896 = 13200,768
Y 528 = Y 205 + Y205-528 = 13222,664 + -24,960 = 13197,704
Y 529 = Y 205 + Y205-529 = 13222,664 + -24,316 = 13198,347
Y 530 = Y 205 + Y205-530 = 13222,664 + -21,395 = 13201,269
Y 531 = Y 205 + Y205-531 = 13222,664 + 16,934 = 13239,598
Y 533 = Y 205 + Y205-533 = 13222,664 + 16,304 = 13238,968
STAȚIA 206
Y 534 = Y 206 + Y206-534 = 13250,062 + -21,886 = 13228,176
Y 535 = Y 206 + Y206-535 = 13250,062 + -24,959 = 13225,103
Y 536 = Y 206 + Y206-536 = 13250,062 + -24,302 = 13225,760
Y 537 = Y 206 + Y206-537 = 13250,062 + -21,239 = 13228,823
Y 538 = Y 206 + Y206-538 = 13250,062 + 16,892 = 13266,954
Y 539 = Y 206 + Y206-539 = 13250,062 + 16,260 = 13266,322
STAȚIA 207
Y 540 = Y 207 + Y207-540 = 13277,249 + -22,144 = 13255,106
Y 541 = Y 207 + Y207-541 = 13277,249 + -25,131 = 13252,119
Y 547 = Y 207 + Y207-547 = 13277,249 + 15,907 = 13293,156
STAȚIA 51
Z 501 = Z 51 + Z51-501 = 181.000+ 0,690 = 181,690
STAȚIA 201
Z 509 = Z 201 + Z201-509 = 173,069 + 1,322 = 174,391
Z 510 = Z 201 + Z201-510 = 173,069 + 1,104 = 174,173
STAȚIA 202
Z 513 = Z 202 + Z202-513 = 167,599 + 1,265 = 168,864
Z 514 = Z 202 + Z202-514 = 167,599 + 1,176 = 168,775
STAȚIA 203
Z 517 = Z 203 + Z203-517 = 164,847 + 0,584 = 165,431
STAȚIA 204
Z 521 = Z 204 + Z204-521 = 173,994 + -3,258 = 170,736
Z 522 = Z 204 + Z204-522 = 173,994 + -5,686 = 168,308
Z 523 = Z 204 + Z204-523 = 173,994 + 1,717 = 175,711
STAȚIA 205
Z 527 = Z 205 + Z205-527 = 177,573 + -2,487 = 175,086
Z 528 = Z 205 + Z205-528 = 177,573 + -3,985 = 173,588
Z 529 = Z 205 + Z205-529 = 177,573 + -3,882 = 173,691
Z 530 = Z 205 + Z205-530 = 177,573 + -3,376 = 174,197
Z 531 = Z 205 + Z205-531 = 177,573 + 2,004 = 179,577
Z 533 = Z 205 + Z205-533 = 177,573 + 1,937 = 179,510
STAȚIA 206
Z 534 = Z 206 + Z206-534 = 181,882 + -1,448 = 180,434
Z 535 = Z 206 + Z206-535 = 181,882 + -2,701 = 179,181
Z 536 = Z 206 + Z206-536 = 181,882 + -2,524 = 179,358
Z 537 = Z 206 + Z206-537 = 181,882 + -1,283 = 180,599
Z 538 = Z 206 + Z206-538 = 181,882 + 1,233 = 183,115
Z 539 = Z 206 + Z206-539 = 181,882 + 1,194 = 183,076
STAȚIA 207
Z 540 = Z 207 + Z207-540 = 186,594 + -1,030 = 185,564
Z 541 = Z 207 + Z207-541 = 186,594 + -1,297 = 185,297
Z 547 = Z 207 + Z207-547 = 186,594 + 0,815 = 187,409
Întocmirea și redactarea planului topografic de bază
În urma efectuării topo-cadastrale de teren și a calculelor se trece la întocmirea și redactarea planului topografic de bază.
Planul topografic de bază se întocmește în mod unitar pe întregul teritoriu administrativ comunal, orășenesc sau municipal ,într-un singur sistem de protecție cartografică ,având ca unitate elementară de ridicare topo-cadastrală parcela și formele de relief ale terenului.
3.1. Conținutul planului topografic de bază
Planul topografic de bază cuprinde atât reprezentarea grafică convențională a elementelor specifice cadastrului general și de specialitate (planimetrie+ scriere și hidrografie),cât și reprezentarea reliefului terenului)curbe de nivel și valorile cotelor).
A PLANIMETRIA, cuprinde următoarele elemente de bază:
punctele rețelei geodezic de sprijin și de ridicare;
limitele și punctele de hotar ale extravilanului teritoriului administrativ;
limitele și punctele de contur ale corpurilor de proprietate;
limitele și punctele de contur ale parcelelor;
rețeaua de căi ferate și de drumuri;
construcțiile cu caracter permanent.
B HIDROGRAFIA va cuprinde următoarele elemente:
apele curgătoare cu sensul lor de curgere;
apele stătătoare ;construcțiile hidrotehnice.
C SCRIEREA elementelor de planimetrie și hidrografie cuprinde:
denumirea localităților și apelor reprezentante;
denumirea pădurilor, drumurilor și străzilor;
denumirea obiectivelor industriale , social+ culturale și altele;
numerele cadastrale pe sectoare, corpuri de proprietate și parcele;
codul de identificare pentru intravilan și extravilan;
sistemul de protecție cartografică;
scara de reprezentare și de întocmire și redactare.
D NIVELMENTUL se reprezintă prin:
formele caracteristice de relief: versanți, movile , gropi ,văi ș.a. ;
punctele caracteristice ale terenului: vârfuri , creste, bazine hidrografice ș.a.
curbe de nivel normale și principale;
curbe de nivel ajutătoare și auxiliare.
E SCRIEREA elementelor de nivelment:
numerele și cotele punctelor cotate;
valorile cotelor curbelor de nivel principale și normale;
denumirea principalelor forme de relief.
3.2.Lucrări în faza pregătitoare întocmirii planului topografic
Întocmirea și redactarea planului topografic , se efectuează prin metode exacte (X;Z) ;aproximative și combinate.
Redactarea planurilor topografice la scări mai mici de 1:2000, se realizează pe trapeze în sistemul proiecției STEREOGRAFICE-1970, care se reprezintă pe o hârtie albă de desen lipită pe un suport nedeformabil format dintr-o foaie de zinc sau de aluminiu sau din material plastic.
Redactarea planurilor topografice la scări mai mari ca 1:2000, se efectuează pe hârtie milimetrică , pe care se trasează formatul și axele de coordonate în sistem general sau în sistem local.
În faza pregătitoare întocmirii unui plan topografic se efectuează:
A Pregătirea suportului de raportare a planului topografic.
suport deformabil: hârtie milimetrică, hârtie albă;
suport nedeformabil: folie din material plastic.
B Stabilirea metodei de întocmire a planului topografic.
întocmirea planului cu ajutorul măsurătorilor clasice.
întocmirea planului pe baza datelor culese cu stațiile totale.
întocmirea planului pe cale fotogrammetrică , pe baza lucrărilor de reperaj și de descifrare topografică a fotogramelor aeriene( ortofoto planuri).
C Întocmirea inventarului de coordonate rectangulare plane ale rețelei de sprijin și de ridicare topo-cadastrală
rețeaua punctelor de intersecție;
rețeaua punctelor de drumuire:201,202,203, … ,207;
rețeaua punctelor de detaliu:501,502,503, … ,547.
D Determinarea dimensiunilor (a*b) ale formatului de raportare a planului topografic
Planurile topo-cadastrale sub formă grafică, la scările 1:500, 1:1000, 1:2000 , se întocmesc pe foi de plan (trapeze geodezice) , iar în cazul unor suprafețe mici de teren, pe formate standard de desen sau cu dimensiunea 50cm*50cm.
Pentru stabilirea dimensiunilor (a*b) ale formatului de desen , pe care urmează să se întocmească planul topografic de bază , la scara 1:1000 , se parcurg următoarele operații:
se extrag valorile maxime și minime ale absciselor (Xi) si ale ordonatelor (Yi)din inventarul de coordonate (tabelul 4).
Xmax=X523= Ymax=Y547=
Xmin=X51= Ymin=Y203=
se calculează valorile diferențelor maxime dintre abscisele maxime și minime , (X) și respectiv , dintre ordonatele maxime și minime (Y):
X= Xmax- Xmin= Y= Ymax- Ymin=
se efectuează reducerea la scara 1:1000 a diferențelor maxime(X și Y) , cu ajutorul relațiilor:
Xcm =100 SoXm =1001/1000298,777=29,877 cm 30 cm
Ycm =100 SoYm =1001/1000153,996=15,3996 cm 15cm
se adaugă celor 2 diferențe Xcm și Ycm reduse la scara planului, alori de până la 10…30 cm , în vederea obținerii standard ale formatului de desen (a*b):
Xcm=30,0 + 29,4 = 59,4 cm =594 mm.
Ycm =15,0 + 27,0 =42,0 cm = 420 mm.
se stabilește poziția formatului cu latura lungă pe orizontală sau pe verticală , în funție de valorile obținute pentru Xcm și Ycm după cum urmează:
pentru Xcm=594 mm, rezultă :b=X=594 mm ,pe orizontală;
pentru Ycm=420 mm, rezultă :a=Y=420mm ,pe verticală;
E Trasarea dimensiunilor formatului (a*b), a chenarului și indicatorului pe suportul de raporare grafică.
se trasează dimensiunile formatului de desen (A3=420×594) , cu linie ubțire de 0,1 mm;
se trasează chenarul formatului de desen A3 cu linie groasă de 1,0 mm, la distanța de 25 mm de latura verticală din partea stângă a formatului , care formează fâșia dosarului de îndosariere și la distanța de 5mm față de celelalte trei laturi ale formatului;
se desenează indicatorul formatului de desen A3 cu dimensiunile 40×120 mm în colțul din partea dreaptă de jos a formatului , cu două laturi lipite de chenarul desenului , unde se vor înscrie :
instituția executantă subunitatea acesteia;
denumirea lucrării numele benefeciarului;
indicativul sau numărul lucrării și/sau al planșei executate;
semnaturile legale și de verificare tehnică a lucrării;
scara numerică a planului;
denumirea lucrării executate.
F Stabilirea coordonatelor originii sistemului de axe ( Xo,Yo).
În funcție de valorile minime (Xmin și Ymin) ale absciselor și ordonatelor extrase din inventarul de coordonate (tabelul 4) , se vor alege valori rotunde:Xo Xmin și Yo Ymin pentru originea sistemului de axe rectangulare plane:
pt. Xmin = Xo=
pt. Ymin = Yo=
G Trasarea caroiajului rectangular și notarea diviziunilor.
Pe formatul de desen se trasează sistemul de axe la o distanță de cîte 2 cm de chenar, cu axa OY paralelă cu direcția Ng-Sg și axa OX pe axa OY se vor trasa conform Scării planului 1:1000, diviziunile caroiajului rectangular din 100 în 100, adică din 10 în 10 cm, începînd cu originea sistemului de coordonate 0
(Xo= Yo= )
și pînă la o valoare egală sau superioară lui Xmax și respectiv , lui Ymax, în succesiunea:
3.3.Raportarea punctelor din rețeaua de sprijin și de ridicare
În funcție de modul de determinare a punctelor prin coordonate rectangulare (X;Y) și în coordonate(,do) se efectuează raportarea lor pe plan , având ca bază inventarul general de coordonate al punctelor vechi și noi , planuri topografice mai vechi, carnetele de observații și schițele de teren.
3.3.1. Raportarea punctelor pe plan prin coordonate rectangulare (X,Y)
Pe originalul planului topografic se raportează toate punctele prin coordonate rectangulare, în următoarea succesiune: punctele rețelei de sprijin obținute prin metoda intersecției (51) și prin metoda drumuirii (201, 202, 203… 207) precum și punctele de radiere (501, 502, …, 547), care reprezintă detalii cu caracter permanent.
Toate punctele definite prin coordonate rectangulare (X;Y) se vor raporta față de colțul de sud-vest al pătratului în care se va reprezenta grafic punctul respectiv.
De exemplu: punctul 51 se raportează față de colțul de sud vest al pătratului definit prin coordonate Xc=6700,000 și Yc=13500,000m.
Se calculează mai întâi diferențele Xc-51 și Yc-51 denumite coordonate grafice raportare cu relațiile :
Xc-51=X51-Xc=
Yc-51=Y51-Yc=
Se reduc la scara de raportare 1:1000 cele două coordonate grafice și se obține
Xc-51=
Yc-51=
Din capetele celor două segmente trasate pe axa OX la distanța Xc-51 și respectiv pe axa OY, la distanța Yc-51 se ridică iar la intersecția lor se va obține poziția pe plan a punctului 51. În același mod se vor raporta și celelalte puncte, care se vor nota conform inventarului de puncte și se vor figura prin semnele convenționale din atlasele pentru elaborarea planurilor topografice la scara 1:1000. Numerele punctelor se scriu mai întâi în creion, pe cât posibil în partea dreaptă. Dacă punctul respectiv este determinat și altimetric, scrierea se face sub formă de fracție și anume la numărător trece numărul punctului, iar la numitor cota punctului 51.
Cotele punctelor se scriu cu o zecimală, în cazul determinărilor prin metoda nivelmentului trigonometric și cu două zecimale, în condițiile folosirii nivelmentului geometric.
3.3.2. Raportarea punctelor pe plan prin coordonate polare(,do)
Raportarea punctelor de radiere determinate prin coordonate polare se face cu ajutorul raportorului circular și al riglei gradate ,din punctele de drumuire ,din care au fost observate pe teren ,în raport cu direcția nordului sau cu direcțiile față de care au fost măsurate.
3.4. Precizia grafică de raportare a planului topografic
Precizia grafică a originalelor de teren ale planurilor topografice întocmite la scările 1:1000, 1:2000, 1:5000, 1:10000 , se caracterizează prin următorii indici:
eroarea maximă grafică admisă la raportarea punctelor din rețeaua geodezică , și din rețeaua de ridicare determinate prin coordonate rectangulare (X,Y) este de 0,2 mm, care în funcție de scara planului , se exprimă prin următoarele valori , pe teren:
scara 1:1000 Ps= 0.20 mm;
scara 1:2000 Ps=0,40 mm;
scara 1:5000 Ps=1,00 mm;
scara1:10000 Ps=2,00 mm;
eroarea maximă grafică admisă la raportarea punctelor ce reprezintă diferite detalii planimetrice , față de cele mai apropiate puncte din rețeua de ridicare , trebuie să se încadreze în următoarele toleranțe:
0.50 mm pentru diferitele puncte situatepe detalii și contururi bine definite pe teren, cu caracter permanent :construcții,limite de hotar , poduri ,șosele, ș.a.
0,75 mm pentru diferitele puncte situate pe detalii și contururi care nu sunt marcate permanent pe teren: limitele între culturi sau între categorii de folosință;
1,00 mm pentru diferitele puncte ce reprezintă detalii planimetrice cu caracter variabil: malurile râurilor si pârâurilor, drumuri poteci prin pășuni etc.
3.5.Verificarea raportării punctelor pe plan
Verificarea modului de raportare al punctelor prin coordonate rectangulare (X,Y) se face prin măsurarea grafică a distanțelor dintre punctele considerate și compararea lor cu valorile corespunzătoare măsurate pe teren și reduse la orizont. Diferețele obținute între cele 2 mărimi nu trebuie să depășească eroarea maximă grafică de raportare admisă pentru scara numerică folosită.
Pentru verificarea raportării punctelor 51 și 201, se măsoară distanța dintre cele două puncte do51-201 = 82,000 mm, ceea ce reprezintă în teren valoarea de 82,000 m. Din tabelul de calcul al drumuirii planimetrice , se extrage distanța redusă la orizont dintre punctele 51 și 201 , care este do201-501=82,017 m.
În funcție de cele 2 valori (plan – teren) se obține eroarea de raportare dată de diferența = dO plan – dOteren = 82,000 – 82,017 = -0,017 m.
În cazul scării 1:1000 și a erorii maxime admise de 0,2 mm, rezultă o eroare grafică de 0,20 mm. Deci, diferența dintre cele 2 mărimi ale distanței dintre punctele 51 și 201 este inferioară erorii grafice, adică 0,017 0,200 m.
3.6. Unirea punctelor raportate
După efectuarea raportării și a verificării preciziei de raportare a punctelor de intersecție , de drumuire și de radiere, se trece la unirea lor mai întâi în creion în baza schițelor întocmite pe teren în timpul măsurătorilor, obținându-se forma geometrică a detaliilor planimetrice ale terenului măsurat. În continuare se trece la unirea lor prin simboluri, semne convenționale sau culori, în conformitate cu prevederile normelor tehnice pentru redactarea planurilor topografice și cu atlasul de semne convenționale.
De exemplu: prin unirea punctelor: 501-509-510-513-514-517-521-522-523-533-531-539-538-547-540-541-501, se obține limita de hotar a corpului de proprietate ridicat în plan la scara 1:1000.
3.7.Trasarea pe plan a curbelor de nivel
În procesul de întocmire și editare a planurilor topografice , se reprezintă în mod corect, prin c.n., toate formele de relief specifice terenului ridicat în plan, iar prin semne convenționale o serie de elemente de relief, din care se menționează: ravene, râpe, alunecări de teren, movile, gropi ș.a.
Trasarea c.n. se execută pe planul original de teren pe care, s-au raportat în creion toate punctele cotate, precum și liniile caracteristice ale terenului. În funcție de echidistanța naturală a c.n. normale (En), se vor trasa:
c.n. principale Ep=5En
curbe de nivel ajutătoare cu echidistanța Eaj=En/2 și curbe de nivel auxiliare Eaux=En/4.
Trasarea c.n. pe originalul de teren , se face în funcție de punctele cotate nivelitic prin interpolare numerică sau interpolare grafică , cu ajutorul izografului.În cazul interpolării , se presupunecă toate punctele cu schimbare de pantă au fost ridicate , iar panta terenului între 2 puncte alăturate , este uniformă sau continuă.
Izograful constă dintr-o hârtie de calc , pe care se trasează un număr oarecare de linii paralele și echidistante, cu distanța între ele de 2, …, 5 mm, funcție de accidentația terenului și de distanța dintre punctele vecine pe plan, între care se interpolează c.n. Pe marginea din stînga a izografului, iar uneori și pe cea din dreapta, se înscriu în dreptul fiecărei linii cotele corespunzătoare echidistanței naturale (En), care urmează sa fie reprezentate prin curbe de nivel.
Pentru construcția izografului pe hârtie de calc, se va determina amplitudinea maximă a cotelor punctelor din inventarul general de coordonate (tabelul 5), cu relația :
Zmax=Zmax-Zm
În cazul teritoriului ridicat în plan a rezultat:
Zmax=Z547-Z203=
În funcție de mărimea amplitudinii maxime a cotelor( Zmax) și de valoarea echidistanței naturale a curbelor de nuvel, cu ajutorul relației:
Nc.n.= Zmax/En =22,6=23 curbe de nivel.
Pentru trasarea c.n. normale cu echidistanța naturală En = 1,00 m se construiește izograful corespunzător acestei echidistanțe între cota minimă și maximă a teritoriului considerat , ce se vor înscrie în dreptul liniilor orizontale ale izografului , pe marginea din stînga și pe cea din dreapta. (fig.3.1.).
Fig.3.1.- Construcția izografului pentru En = 1,0 m
Pe planul de situație întocmit la scara 1:1000 se vor trasa c.n. normale cu echidistanța En=1,0 mși c.n. principale cu echidistanța Ep=5,0 m, cu ajutorul izografului, între punctele cotate de pe conturul poligonal al teritoriului ridicat în plan, adică pe direcțiile punctelor : 501-509; 510-513; ……………………………………… ……. 541-501.
Pentru trasarea mai corectă a c. n. normale ,se vorconsidera și următoarele direcții interioare , rezultate din unirea punctelor : 501-541, 541-536, 536-509, 540-537, 537-538 …………………..
Modul de lucru cu izograful:
În vederea trasăriic.n.întrepunctele 501 și 509 de pe conturul exterior al terenului ridicat în plan , de cote cunoscute , se vor efectua următoarele operații:
se calculează în mod aproximativ numărul curbelor de nivel normale ce se vor trasa grafic între cele2 puncte considerate cu relația:
Ncn=501-509/En =Z509 – Z501/1,0=
se aplică izograful în punctul 501 de cotă cunoscută , fixându-se din ochi cota punctului considerat , între cota punctului dat;
se fixează cu un ac poziția punctului 501
se rotește izograful în plan pînă când se aduce punctul vecin 509 de cotă cunoscută între 2 linii consecutive ale izografului , procedându-se în mod asemănător și se fixează poziția punctului 509 cu un ac
se înțeapă intersecția dintre direcția laturii dată de punctele 501-509 cu liniile izografului;
se notează punctele rezultate cu cotele corespunzătoare echidistanței naturale a c.n. considerate , En=1,0 m.
se procedează în mod asemănător între punctele 510-513 de pe conturul exterior al poligonului și între punctele 501-541de pe una din laturile inteioare.
Pentru exemplificare, se prezintă modul de interpolare a punctelor de pasaj și de trasare a curbelo de nivel normale cu echidistanța de 1,0 m între punctele 501,509 (fig.3.2.).
Fig.3.2. Modul de lucru cu izograful
3.8. Eroarea medie de altitudine a unei curbe de nivel
Eroarea medie de altitudine sau de cotă a unei curbe de nivel depinde, în general , de precizia de determinare a rețelei nivelitice de sprijin și de precizia de ridicare nivelitică a punctelor caracteristice de detaliu.
În funcție de panta terenului, de scara planului și de categoria de teren deschis sau acoperit cu păduri, se indică erorile de altitudine medii și maxime admise la trasarea c.n.
Spre exemplificare, pentru panta terenului scara planului 1:2000, se admite pentru teren deschis, următoarele erori:
Eroarea de altitudine medie = 0,4 m;
Eroarea de altitudine maximă = 0,8 m ;
În aceleași condiții de pantă și de scară 1:2000 , se admite pentru teren acoperit cu păduri, următoarele erori de trasare a curbelor de nivel:
Eroarea de altitudine medie = 0,6 m;
Eroarea de altitudine maximă = 1,2 m ;
D.p.d.v. practic , eroarea în poziție verticală a unui punct raportat pe plan de cotă cunoscută poate să reprezinte o valoare de maximum ¼ din echidistanța c.n. normale trasate pe planul respectiv. Pentru echidistanța E=0,5 m, se admite o eroare maximă de ½ din echidistanța c.n. normale.
3.9.Cartografierea planului topografic de bază
Pe baza interpolării grafice a c.n. dintre pctele de cote cunoscute de pe conturul teritoriului ridicat în plan, la scara 1:1000 și de pe direcțiile interioare ,se va efectua unirea pctelor și principale , după cum urmează:
se trasează curbe de nivel normale , cu linie continuă subțire , cu echidistanța En=1m;
se trasează c.n. principale , cu linie continuă groasă , cu echidistanța Ep=5 m.
se scrie cota curbelor de nivel, la unul din acpete sau la ambele capete, în cazul scărilor mari de redactare;
se scrie pe planul de situație cu c.n. următoarele elemente necesare identificării planului :denumirea planului, scara numerică a planului , valoarea echidistanței normale,autorul;
se trasează și direcția nordului pe planul întocmit.
În faza de verificare a modului de reprezentare a reliefului terenului prin c.n. , se urmărește atît sub aspectul conținutului , cît și sub raportul preciziei, următoarele elemente:
încadrarea corectă a cotelor între valorile c.n.;
aplicarea corectă a indicatoarelor de pantă;
realizarea concordanței dintre alura c.n. și trasarea văilor sau al cursurilor de apă;
scrierea corectă a valorilor c.n., în funcție de echidistanța naturală și de echidistanța principală;
desenarea corectă sub raportul densității și al moduluii de amplasare a poziției punctelor caracteristice cotate.
Procesul de întocmire și editare al planuriloe topografice cuprinde realizarea a 2 categorii de planuri topografice și anume:
Planul topo-cadastral care conține elementele de planimetrie , scrierea elementelor de toponimie și hidrografia (PLANȘA NR. 1);
Planul topografic de bază , conține elementele de planimetrie, scrierea ,hidrografia și relieful terenului redat prin c.n. (PLANȘA NR.2).
3.10. Utilizarea planului topo-cadastral și a planului topografic de bază
Planul topo-cadastral constituie documentul tehnic de bază al cadastrului general, care conține reprezentarea topografică a hotarelor teritoriului administrativ , a hotarelor intravilanelor componente, a exploatațiilor agricole, a corpurilor de proprietate și a tuturor parcelelor , cu toate datele specifice lucrărilor de cadastru.
Pe Planul topo-cadastral se efectuează :
înscrierea simbolurilor de identificare a categoriilor și subcategoriilor de folosință;
numerotarea cadastrală , a corpurilor de proprietate și a parcelelor;
înscrierea datelor de identificare a proprietarilor;
calculul suprafețelor și toate lucrările de introducere și/sau de actualizare a cadastrului general.
Planul topografic de bază , care conține atât elementele de planimetrie,scriere și de hidrografie , cât și relieful terenului se întocmește în mod unitar pe teritorii administrative , într-un singur sistem de proiecție cartografică la scările 1:1000,
1:2000;1:5000,1:10000, funcție de cerințele utilizatorilor .
Pe planul topografic de bază, se efectuează toate studiile necesare pentru fundamentarea și proiectarea lucrărilor de investiții din diferitele sectoare economice:agricultură, silvicultură, transporturi, construcții, alimentări cu apă și altele.
Calculul suprafețelor
În lucrările de introducere a CADASTRULUI GENERAL se prelucrează date referitoare la: suprafață, categorie de folosință, calitatea terenului, proprietarul terenului, situația juridică și localizarea în teritoriu a fiecărei parcele din cadrul unui teritoriu administrativ.
4.1. Echiparea planului topografic cu simbolurile categoriilor de folosință agricole și neagricole
În lucrările de Cadastru tehnic și general se evidențiează numai categoriile de folosință ale terenurilor agricole și neagricole, care împreună cu celelalte atribute ale unei parcele sunt necesare pentru întocmirea cărții funciare și pentru stabilirea sarcinilor fiscale ale proprietarilor.
Categoria de folosință a terenului, se individualizează printr-un COD, care este unul dintre atributele parcelei, în urma operației de culegere la teren a datelor cadastrale. În acest scop, se folosesc următoarele 10 simboluri a categoriilor de folosință ale terenurilor agricole și neagricole:
1. Terenuri arabile (A);
2. Pășuni (P);
3. Fânețe (F);
4. Vii (V);
5. Livezi (L);
6. Păduri și alte terenuri din fondul forestier național (PD);
7. Terenuri cu ape și ape cu stuf (H);
8. Căile de comunicații rutiere (DR) și căile ferate (CF);
9. Terenuri ocupate cu construcții și curți (CC);
10. Terenuri degradate și neproductive (N).
4.2. Numerotarea cadastrală pe teritorii administrative
Prin numerotarea cadastrală, ce se efectuează pe teritorii administrative (comune, orașe și municipii), se realizează legătura dintre poziția în teritoriul considerat al fiecărei parcele cadastrale cu planul topo-cadastral, registrele cadastrale și cu sistemul de evidențp a terenurilor din cartea funciară.
Operațiunea de numerotare cadastrală constituie o lucrare de birou și constă în atribuirea și scrierea pe planul topo-cadastral imprimat pe suport nedeformabil din material plastic a câte un număr de ordine pentru fiecare sector cadastral din extravilan și intravilan, precum și pentru fiecare parcelă în extravilan și, respectiv, corp de proprietate în intravilan. Aceste numere de ordine, denumite și numere cadastrale, se scriu mai întâi, în creion, alături de simbolurile categoriilor de folosință ale terenurilor, după care, se definitivează în tuș negru.
Fiecare teritoriu administrativse identifică prin codul SIRUTA, ce se extrage din Registrul permanent al unităților administrativ-teritoriale, publicat de către Comisia Națională pentru Statistică.
4.2.1. Numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale
Sectorul cadastral este diviziunea cadastrală a teritoriului administrativ, fiind delimitată de detalii liniare, căi de comunicații, ape, păduri și alte limite naturale sau artificiale cu caracter permanent, care nu suferă modificări curente. Fiecare sector cadastral, cuprinde mai multe parcele și/sau corpuri de proprietate atât în extravilan, cât și în intravilane.
Numerotarea sectoarelor cadastrale se face începând cu numărul 1 din partea de Nord-Vest a teritoriului administrativ comunal și se continuă în sens convenabil din aproape către partea de Sud-Est, în funcție de rețeaua căilor de comunicție și alte limite, după o linie de ordine care să nu se întretaie, în așa fel ca fiecare sector cadastral să fie identificat și individualizat pe planul cadastral, pe baza numărului său de ordine 1, 2, 3, … n. Mai întâi se numerotează sectoarele cadastrale din extravilan, după care se numerotează cele din intravilanele satelor care alcătuiesc teritoriul comunal considerat.
Înscrierea în planul cadastral a numerelor de sector cadastral se face cu caracterul de scriere bloc filoform înclinat spre dreapta și având înălțimea scrierii de 5 mm.
În cazul teritoriului ridicat în plan, suprafața măsurată se consideră un singur sector cadastral, ce se va numerota cu numărul 1.
4.2.2. Numerotarea cadastrală a parcelelor
Numerotarea cadastrală a parcelelor se face separat pentru parcelele din extravilan și separat pentru parcelele situate în intravilanul satelor sau orașelor, care primesc numere de ordine în cadrul numerotării sectoarelor cadastrale 1, 2, 3, …, n și, respectiv, a SECTOARELOR și CORPURILOR DE PROPRIETATE din localități, în succesiunea lor, începându-se din partea de Nord-Vest, spre partea de Sud-Est a teritoriului administrativ.
Codul de identificare în baza de date este „1” pentru extravilan și „2”, „3”, „3”, … pentru teritoriile administrative care cuprind mai multe intravilane.
Numerotarea parcelelor din extravilan începe cu numărul 1 din sectorul cadastral, care a primit numărul 1, după care se continuă cu celelalte sectoare în ordinea de numerotare a lor pe planul cadastral, în succesiunea firească de la Nord-Vest la Sud-Est.
Numerotarea propriu-zisă a parcelelor se face prin numărul de ordine 1, 2, 3, …, n, precedat de simbolul categoriei de folosință a terenului, care se înscrie în mijlocul parcelelor, iar când dimensiunile parcelei sunt mici, numerele se vor înscrie în afara acestora.
Înscrierea pe planul cadastral a numerelor de parcele se face cu caracterul de scriere bloc filiform înclinate spre dreapta și având înălțimea de 2 mm pentru cifre și de 3 mm pentru simbolurile categoriilor de folosință ale terenului.
Numerotarea parcelelor din intravilan, se face cu cifre arabe de la 1 la n, începând cu categoria de folosință curți și construcții, din cadrul fiecărui corp de proprietate 1,2, …, n și, respectiv, în ordinea numerotării sectoarelor cadastrale din fiecare intravilan.
Codul de identificare al unei parcele din baza de date a cadastrului general este format din codul SIRUTA, codul extravilanului sau al intravilanului, numărul corpului de proprietate și al parcelei.
În cazul teritoriului ridicat în plan, la scara 1: 1000 au rezultat, pe baza detaliilor planimetrice măsurate, un număr de 11 parcele: Vn-1; Dp-2; Vn-3; Dp-4; Vn-5; Ftz-6; Vn-6; Dp-8; Vn-9; Dp-10; Vn-11.
4.3. Succesiunea operațiilor de calcul a suprafețelor pe teritorii administrativ-cadastrale
În funcție de precizia cerută lucrărilor cadastrale, calculul suprafețelor se efectuează prin metode analitice, mecanice și grafice, pe trapeze geodezice sau pe secțiuni de plan la scările 1: 10.000; 1: 5.000; 1: 2.000 și, respectiv, la scările 1: 1.000 și 1: 500, în următoarea succesiune:
a) Calculul suprafețelor din extravilan cuprinde: teritoriul administrativ extravilan; sectoarele cadastrale; detalii liniare și parcele;
b) Calculul suprafețelor din intravilan cuprinde: teritoriul administrativ intravilan; sectoarele cadastrale; corpurile de proprietate; detalii liniare și parcele;
c) Calculul suprafeței totale a unui teritoriu administrativ, se face prin însumarea suprafeței extravilanului cu suprafețele intravilanelor componente.
În cazul teritoriului ridicat în plan, suprafața sectorului cadastral nr. 1, care formază un contur poligonal cu 16 vârfuri, de coordonate rectangulare cunoscute, se va calcula prin metoda analitică, iar cele 11 parcele cadastrale, se vor determina prin metoda mecanică sau metoda grafică, în funcție de forma geometrică a conturului.
4.4. Toleranțe admise la calculul suprafețelor
În cazul teritoriului ridicat în plan suprafețele obținute pentru parcele se verifică și se compensează pe suprafața cunoscută a sectorului nr. 1, ce s-a determinat antrior prin metoda analitică.
Pe baza calculului suprafețelor pentru toate parcelele din sectorul nr. 1 se efectuează suma lor, care trebuie să fie egală cu suprafața sectorului considerat.
Diferența rezultată între suma suprafeței parcelelor și cea a sectorului nr. 1 se verifică cu ajutorul tabelului de toleranțe admise la închiderea suprafețelor calculate prin metode mecanice sau grafice, pe contururi de suprafață cunoscută. Aceste toleranțe se diferențiază în funcție de mărimea suprafeței cunoscute și de scara planului, după cum urmează, în tabelul alăturat.
Toleranțe admise în m.p.
4.5. Calculul suprafețelor pe sectoare cadastrale
În funcție de coordonatele rectangulare (X, Y) ale punctelor de pe conturul sectorului cadastral nr. 1, se efectuează calculul suprafeței prin metoda analitică, în baza relațiilor generale de mai jos:
= ha
– 2S = X547 (Y538- Y540) + X538 (Y539 – Y547) + X539 (Y523 – Y531) + X523 (Y522 – Y533) + X522 (Y521 – Y523) + X521 (Y517 – Y522) + X517 (Y514 – Y521) + X514 (Y513 – Y517) + X513 (Y510 – Y514) + X510 (Y509 – Y513) + X509 (Y501 – Y510) + X501 (Y541 – Y509) + X541 (Y541 – X501) + X540 (Y547 – Y541) = ha
= ha
+ 2S = Y547 (X538- X540) + Y538 (X539 – X547) + Y539 (X523 – X531) + Y523 (X522 – X533) + Y522 (X521 – X523) + Y521 (X517 – X522) + Y517 (X514 – X521) + Y514 (X513 – X517) + Y513 (X510 – X514) + Y510 (X509 – X513) + Y509 (X501 – X510) + Y501 (X541 – X509) + Y541 (X541 – X501) + Y540 (X547 – X541) = ha
Pentru suprafața sectorului măsurat, s-a respectat sensul direct de numerotare a punctelor de pe contur, considerându-se următoarea succesiune: 547-538-539-531-523-522-521-517-514-513-510-509-501-541-540-547, care în baza relațiilor generale de mai sus devin: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-1 (fig. 4.1.).
Fig. 4.1. Schița și numerotarea punctelor de pe conturul sectorului cadastral nr. 1.
Calculul analitic al suprafețelor se execută pe formulare tip (tabelul 5), avându-se în vedere următoarele operații:
se înscriu în tabel numerele punctelor reale și formate, în sensul direct de numerotare, conform schemei indicate în fig. 4.1., unde se repetă ultimul punct la început și primul punct la sfârșit;
se extrag coordonatele rectangulare (X, Y) ale vârfurilor poligonului din inventarul de coordonate (tab. 4) și se înscriu în formularul de calul (tab.l 5);
se verifică înregistrarea modului de înscriere a coordonatelor rectangulare (X, Y) în formularul de calcul a suprafeței;
se calculează suprafața poligonului cu ajutorul minicalculatorului sau la calculatorul cu program, aplicându-se în mod obligatoriu ambele formule de calcul;
se verifică cele două rezultate obținute pentru suprafața calculată până la ultima zecimală, adică până la mărimea centimetrilor pătrați;
se înscrie dublul suprafeței calculate prin cele două formule cu semnul minus (-) și, respectiv, cu semnul plus (+) în metri pătrați cu patru zecimale, apoi se împarte la doi și se transformă în hectare.
4.6. Calculul suprafețelor pe parcele cadastrale (imobile)
Calculul suprafețelor pe parcele se face în ordinea numerotării sectoarelor cadastrale 1, 2, …, n din extravilanul și intravilanul fiecărui teritoriu administrativ măsurat.
Calculul propriu-zis se efectuează în formulare tipizate (tabelul 6) în funcție de metoda de calcul adoptată și începe prin înscrierea numărului cadastral și a suprafeței compensate a acestuia în prima coloană a tabelului de calcul, sub formă de fracție, unde la numărător se înscrie numărul sectorului, iar la numitor se trece suprafața compensată.
În coloana următoare a tabelului se vor înscrie în ordine cronologică numerele cadastrale ale parcelelor care compun sectorul nr. 1: Vn-1; Dp-2; Vn-3; Dp-4; Vn-5; Ftz-6; Vn-7; Dp-8; Vn-9; Dp-10; Vn-11.
Metoda de calcul pentru fiecare parcelă se stabilește în funcție de forma conturului și a elementelor grafice, ce se măsoară pe planul topografic. În mod obișnuit, suprafețele parcelelor se determină prin metode mecanice cu ajutorul planimetrului polar, în cazul formelor neregulate ale parcelelor și prin metode grafice pentru parcelele alcătuite din forme geometrice sub formă de triunghiuri, patrulatere și altele, precum și prin metoda analitică din coordonatele punctelor de contur ale parcelelor.
Pentru verificarea calculului suprafețelor pe parcele, se efectuează două determinări pentru fiecare parcelă, adoptându-se ca rezultat media valorilor obținute, în limitele toleranțelor admise la planimetrare sau la determinarea grafică.
4.6.1. Calculul suprafețelor prin metoda mecanică
Din punct de vedere practic, metoda mecanică de calcul a suprafețelor folosește un instrument mecanic, ce poartă denumirea de planimetru care determină cu suficientă precizie pe planuri și hărți topografice, atât suprafețele delimitte de contururi regulate, cât și pe cele cu contururi neregulate.
4.6.2. Calculul suprafețelor prin metoda grafică
În cazul suprafețelor cu contur rectiliniu se aplică metoda grafică de calcul a suprafețelor prin două procedee geometrice de determinare, care va cuprinde următoarele operații:
suprafața parcelei considerate se va descompune într-un număr de triunghiuri, la care se vor măsura planul topografic la scara 1: 1.000 bazele geometrice b1, b2, …, bn și înălțimile h1, h2, …, hn sau lungimile laturilor a1, a2, …, an; b1, b2, …, bn și c1, c2, …, cn;
se calculează suprafața parcelei considerate ca sumă a suprafeței triunghiurilor componente, cu relația:
se calculează suprafața parcelei considerate, ca sumă a suprafeței triunghiurilor componente, folosindu-se un al doilea procedeu grafic de calcul, pe baza relației:
în care: p – semiperimetrul și se calculează cu relația:
, unde:
ai, bi, ci sunt laturile triunghiurilor considerate, iar: i = 1, n.
Se verifică dacă valoarea absolută a diferenței dintre mărimile celor două determinări (SI) și (SII) se încadrează în toleranțele admisibile, pe baza relației:
SI – SII (1/400) SI
În cazul îndeplinirii condiției de încadrare în toleranță, se consideră ca valoare definitivă a suprafeței calculate prin metoda grafică, media aritmetică a celor două determinări:
S = (SI + SII)/2 = m2
4.6.3. Stabilirea erorii de închidere a suprafețelor parcelelor calculate mecanic sau grafic, pe conturul de suprafață cunoscută și compensarea lor
După efectuarea calculului tuturor parcelelor prin metoda mecanică sau grafică din cuprinsul sectorului nr. 1, se efectuează însumarea suprafețelor parcelelor, care trebuie să fie egală cu suprafața totală a sectorului considerat, ce s-a determinat anterior prin metoda analitică.
Diferența rezultată dintre suma suprafeței parcelelor și suprafața sectorului considerat, poartă denumirea de eroare și se calculează cu relația:
m2
Eroarea obținută (Es) se verifică cu tabelul de toleranțe admise la închiderea suprafețelor calculate mecanic sau grafic pe conturul de suprafață cunoscută, care pentru o suprafață de 2,00 ha și la scara planului de 1: 1000 este de 72 m.p.
Deci, Ts = 72 m.p.
În cazul când Es < Ts se efectuează compensarea suprafețelor în mod proporțional cu mărimea fiecărei parcele, determinânu-se mai întâi corecția totală și apoi corecția unitară, cu relațiile:
Cs = – Es = m.p.
.
Pentru aflarea corecțiilor parțiale, ce revin fiecărei parcele, se vor efectua produsele dintre corecția unitară și suprafețele celor 11 parcele componente ale sectorului considerat, pe baza relațiilor:
C1 = Ksu S1 =
C2 = Ksu S2 =
C3 = Ksu S3 =
C4 = Ksu S4 =
C5 = Ksu S5 =
C6 = Ksu S6 =
C7 = Ksu S7 =
C8 = Ksu S8 =
C9 = Ksu S9 =
C10 = Ksu S10 =
C11 = Ksu S11 =
Ca verificare a calculului efectuat se face suma corecțiilor parțiale, care trebuie să fie egală cu corecția totală:
m.p.
Pentru obținerea suprafețelor compensate ale parcelelor calculate în cadrul sectorului nr. 1se efectuează însumarea algebrică dintre suprafețele provizorii calculate mecanic sau grafic și corecțiile parțiale, după cum urmează:
S1c = S1 + C 1 =.
S2c = S2 + C 2 =
S3c = S3 + C 3 =
S4c = S4 + C 4 =
S5c = S5 + C 5 =
S6c = S6 + C 6 =
S7c = S7 + C 7 =
S8c = S8 + C 8 =
S9c = S9 + C 9 =
S10c = S10 + C 10 =
S11c = S11 + C 11 =
Ca verificare, în urma efectuării compensării suprafețelor parcelelor trebuie să fie îndeplinită următoarea condiție:
m.p.
Datele privind suprafețele provizorii, corecțiile și suprafețele compensate se vor înscrie în tabelul de calcul nr. 6.
4.7. Întocmirea registrului cadastral al parcelelor
Registrul cadastral este documentul principal al cadastrului general, prin care se sistematizează datele cadastrului pentru evidența distinctă pe teritorii administrativ-teritoriale a situației parcelelor, a corpurilor de proprietate și proprietarilor, precum și a diferitelor situații de sinteză pe destinații ale terenurilor, grupelor de proprietari, folosințe în intravilan și/sau extravilan și alte informații.
Registrul cadastral al parcelelor cuprinde situația tuturor parcelelor componente ale corpului de proprietate din cadrul unui teritoriu administrativ, care se întocmește separat pentru intravilan și pentru extravilan.
În registrul cadastral al parcelelor (tabelul 7) se vor înscrie următoarele date:
1. Numărul cadastral al corpului de proprietate : 1 (extravilan);
2. Adresa corpului de proprietate/ denumirea locului: Ferma „Vasili Adamachi”, Stațiunea Experimentală – U.S.A.M.V. Iași, județul Iași;
3. Codul grupei de proprietate:
PF – proprietatea privată a persoanelor fizice;
PJ – proprietatea privată a persoanelor juridice;
DS – domeniul public al statului;
DAT – domeniul public al unităților administrativ-teritoriale;
DPS – domeniul privat al statului;
DPAT – domeniul privat aș unităților administrativ-teritoriale.
4. Codul grupei de destinație:
TDA – terenuri cu destinația agricolă;
TDF – terenuri cu destinație forestieră;
TDH – terenuri aflate permanent sub ape;
TDI – terenuri aflate în intravilane;
TDS – terenuri cu destinații speciale.
5. Numărul parcelei cadastrale: Vn1; Dp2; Vn3; Dp4; Vn5; Ftz6; Vn7; Dp8; Vn9; Dp10; Vn11.
6. Categoria de folosință:
A – arabil;
V – vii;
L – livezi;
P – pășuni;
F – fânețe;
PD – păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră;
HR – ape curgătoare;
HB – ape stătătoare;
DR – căi de comunicații rutiere;
CF – căi ferate;
CC – curți și curți cu construcții;
C – construcții;
N – terenuri neproductive și degradate.
7. Suprafața parcelei (mp);
8. Număr corp clădire/construcție.
9. Suprafața construită la sol (mp).
10. Codul grupei de destinație a construcției:
CL – locuințe;
CAS – construcții administrative și social-culturale;
CIE – construcții industriale și ediliare;
CA – construcții – anexă.
11. Secțiune de plan: codul de identificare sau nomenclatura.
12. Numărul partidei cadastrale: se extrage din indexul alfabetic al proprietarilor, unde partida cadastrală este suma corpurilor de proprietate care aparțin aceluiași proprietar în cuprinsul unei unități administrativ-teritoriale: comună, oraș sau municipiu.
13. Mențiuni și observații.
Detașări și parcelări de suprafețe
În lucrările de cadastru , de organizare și de sistematizare a teritoriului se întâlnesc, în mod frecvent, probleme de detașare și/sau de parcelare a terenurilor agricole, care d.p.d.v. practic se rezolvă prin metode numerice și metode grafice.
5.1. Condițiile de detașare și de parcelare
Prin detașarea unei suprafețe de mărime s dintr-o suprafață mai mare de mărime cunoscută S, se înțelege determinarea pe planul topo-cadastral a liniei de detașare. Deci , prin această operațiune se detașează numai o anumită parte ”s” dintr-o suprafață de teren „S” ,iar cealaltă parte rămâne neafectată.
Prin parcelarea unei suprafețe de mărime cunoscută „S” se efectuează împărțirea unei tarlale sau a unei parcele, în mai multe suprafețe egale sau inegale s1, s2, …… sn prin determinarea unor linii de parcelare paralele sau perpendiculare pe una din laturile parcelei.
Pentru rezolvarea problemelor de detașare și/sau de parcelare , normele tehnice, economice și juridice în vigoare, iar pe de altă parte, se impun o serie de condiții de execuție și anume:
Condiția de suprafață, prin care se stabilește mărimea suprafeței „s” care trebuie să fie detașată dintr-o suprafață cunoscută „S” sau a suprafețelor s1, s2, …… sn, cu condiția închiderii lor pe suprafața dată „S”.
Condiția de detașare și/sau de parcelare, prin care se indică direcția liniei de detașare și punctul obligat pe unde trebuie să treacă această dreaptă și respectiv, a liniilor de parcelare.
5.2. Parcelări numerice în serii de parcele
În cazul corpului de proprietate situat pe teritoriul Stațiunii Experimentale Iași, care a fost ridicat în plan la scara 1:1000, se cere împărțirea parcelei Vn7 în trei suprafețe egale: s1=s2=s3, cu condiția închiderii lor pe suprafața cunoscută: Vn7 = 4043 mp.
Pentru rezolvarea parcelării suprafeței date, se aplică metoda seriilor de parcele, care se rezolvă pe baza determinării coordonatelor punctelor în serii situate pe segmente de dreaptă, prin folosirea procedeului trigonometric.
În acest scop se consideră mai întâi coordonate punctelor 501, 541, 536, 509 de pe conturul Vn7 , apoi se determină coordonatele punctelor 1,2 de pe segmentul 501-541 și respectiv, a punctelor 3,4 de pe segmentul 509-536. (fig.5.1.).
Fig.5.1. Parcelări numerice în serii de parcele
Pentru calculul coordonatelor punctelor 1 și 2 ca puncte pe segmentul 501 –541 ,prin procedeul trigonometric se efectuează următoarele operații :
Se calculează orientarea laturii 501-541:
EXEMPLU DE CALCUL:
Se calculează lungimea laturii 501-541:
Se determină d1, d2 , d3 dintre punctele de pe segmentul de dreaptă 501, 541, pe baza condiției de parcelare d1=d2=d3, obținându-se:
Se exprimă orientările:501-1, 1-2 și 2-541 avându-se în vedere că punctele 1 și 2 sunt situate pe segmentul de dreaptă 501-541 de orientare cunoscută;
501-1 = 1-2 = 2-541 = 501-541 = 14g,8811
Se calculează coordonatele rectangulare (X,Y) ale punctelor 1 și 2 situate pe segmentul de dreaptă 501-541 cu relațiile:
Se calculează coordonatele punctului 541 , care trebuie să fie egale cu cele cunoscute inițial :
Se calculează în mod identic coordonatele punctelor 3 și 4 situate pe segmentul de dreaptă 509-536 după cum urmează:
Se verifică modul de calcul al parcelării prin determinarea suprafețelor celor trei parcele obținute , cu ajutorul coordonatelor vechi ale punctelor 501, 541,536 și 509 și a coordonatelor punctelor noi 1,2,3 și 4 sau prin metoda grafică .
Suprafața Vn7/1 = S1-3-509-501 = 1348,62 mp = 1348 mp;
Suprafața Vn7/2 = S2-4-3-1 = 1347,78 mp = 1348 mp;
Suprafața Vn7/3 =S541-536-4-2 = 1346,92 mp = 1347mp.
Se calculează suma celor 3 parcele , care trebuie să fie egală cu suprafața parcelei Vn7 cunoscută inițial .
Vn7/1 + Vn7/2 + Vn7/3 = S501-541-536-509 = 4043 mp
Se calculează lungimile laturilor celor trei subparcele Vn7/1, Vn7/2 și Vn7/3 , în vederea aplicării pe teren a planului de parcelare:
5.3. Întocmirea și redactarea planului parcelar
Prin plan parcelar se înțelege documentul tehnic car conține elementele topografice necesare pentru aplicarea pe teren a punctelor 1,2,3,4 și pentru verificarea lor , ce au rezultat în urma împărțirii parcelei Vn7 în trei subparcele egale : s1=s2=s3 .
Pe planul parcelar la scara 1:1000, care cuprinde cele patru puncte vechi ale colțurilor parcelei Vn7 (501,541,536 și 509) , se raportează coordonatele punctelor vechi și al punctelor noi 1,2,3 și 4 și se înscriu elementele de trasare: d1,d2,d3,d4,d5,d6 și de verificare: d 7,d 8,d 9,d10.
Planul parcelar întocmit la scara1:1000 se completează cu numerotarea cadastrală a celor trei subparcele ;
suprafața parcelelor în metri pătrați ;
direcția nordului și inventarului de coordonate rectangulare plane ale punctelor vechi și al punctelor noi (fig.5.2.)–PLANȘA3.
Numerotarea cadastrală a noilor parcele se efectuează prin numărul vechi al parcelei date, la care se adaugă sub formă de fracție pe orizontală numărul 1, 2 și 3 al celor 3 subparcele și suprafața parcelei în mp: Vn7/1=1348mp ; Vn7/2 =1348 mp și Vn7/3 = 1347mp.
În cazul planului parcelar redactat la scara 1:1000 se consideră cele 2 aliniamente de bază: 501-1-2-541 și 509-3-4-536, materializate pe teren prin punctele de capăt 501; 541 și respectiv, 509; 536.
Punctele 1 și 2 de pe aliniamentul 501-541 se vor trasa pe baza distanțelor d1= d2= d3 =16,627 m , iar punctele 3 și 4 de pe aliniamentul 509-536 se vor trasa pe baza distanțelor d4 = d5 = d6 = 16,588 m.
Controlul trasării distanțelor d1, d2, d3, aplicate pe aliniamentul 501-541 se face prin compararea acestora cu cele din planul parcelar proiectat , precum și cu ajutorul distanțelor d8 și d9 , în limitele abaterilor maxime admise la trasareape teren a lungimilor cu panglica de oțel de 50 m,se consideră că precizia relativă a trasării distanțelor este de 1/10000 …….1/15000.
Probleme topografice de nivelment
În cadrul operațiilor topografice necesare proiectării și aplicării pe teren a elementelor unor amenajări de îmbunătățiri funciare se determină cotele punctelor, pantele diferitelor trasee și se construiesc profile longitudinale și transversale.
6.1.Determinarea cotelor pe planuri topografice cu curbe de nivel
În cazul planului parcelar proiectat la scara 1:1000 se cere să se determine cotele punctelor 1 și 2, în funcție de cotele curbelor de nivel trasate cu echidistanța En = 1,0m.
Pentru determinarea cotelo punctelor 1 și 2 , care reprezintă capetelelaturii1-2 a parcelei Vn7/2, se folosește metoda interpolării grafice , pornindu-se de la ipoteza că panta terenului dintre cele două curbe de nivel consecutive , unde se găsește punctul dat este uniformă.(fig.6.1.).
Fig.6.1.-Determinarea cotelor pe planuri topografice cu curbe de nivel
Ca exemplu: Se consideră punctul 1 situat între curbele de nivel de cote 166m și 167 m. Pentru determinarea cotei punctului 1 se efectuează următoarele operațiuni:
Se trasează linia de cea mai mare pantă prin punctul 1,care reprezintă perpendiculara din punctul dat de curbele de nivel vecine de cote 166m și 167m, fiind corespunzătoare cu latura parcelei 501-1-2-541;
Se notează punctele de intersecție ale liniei de cea mai mare pantă cu curbele de nivel vecine, obținându-se punctele a de cotă 166m și b de cotă 167 m;
Se măsoară pe direcția liniei de cea mai mare pantă a-1-b, lungimea în milimetri a segmentelor a-1 ,a-b , obținându-se:
da-1=5,3 mm și Dab=14,8 mm
Se determină diferența de nivel a-1 dintre punctele „a” și „1” pe baza ipotezei pantei uniforme între curbele de nivel considerate:
Dab…………………………………AB = En
Da-1 ………………………………A-1
________________________________________
Se calculează cota punctului 1 cu relația:
Z1=ZA + A-1= 166,000 + 0,358 =166,358 m
Fig.6.2. Interpolarea grafică a cotei punctului 1 situat între curbe de nivel
În mod asemănător , se determină și cota punctului 2 situat între curbele de nivel de cote 167 și 168 m.
6.2. Calculul pantei unui aliniament
Din punctul de vedere topografic prin panta unui aliniament se înțelege tangenta unghiului format de linia de înclinare a terenului cu planul orizontal.
În funcție de cotele punctelor 501 și 541 , care reprezintă capetele laturii 501-541 a parcele Vn7 , se cere să se determine panta terenului între cele două puncte date , pe planul topografic la scara 1:1000 (fig.6.3.).
Fig.6.3. Calculul pantei aliniamentului 501-541
Din triunghiul de pantă 501-541”-541 se obține:
în care , distanța orizontală (do 501-541) s-a calculat din coordonatele (X,Y) ale punctelor date cu relația:
Din punct de vedere practic, panta se poate exprima în :
procente: p% = 100 tg = 100 0,072312 = 7,2%
promile: p= 1000 tg = 1000 0,072312 = 72,3
grade centesimale: g = arc tg = arc tg(0,072312) = 4g,5955
grade sexagesimale: = arc tg = arc tg(0,072312) = 4,13’59’’
6.3. Întocmirea unui profil topografic
6.3.1. Generalități
Profilul topografic al terenului este reprezentarea grafică din intersecția suprafeței terenului cu un plan vertical ce conține direcția respectivă. Redactarea profilelor topografice se face pe baza distanțelor orizontale și a cotelor determinate pe un plan topografic cu curbe de nivel sau obținute din măsurătorile făcute pe teren.
Reprezentarea profilului topografic se face pe hârtie milimetrică sau pe hârtie simplă, în cadrul unui sistem de axe rectangulare, în care pe axa absciselor se raportează distanțele orizontale , iar pe axa ordonatelor , cotele punctelor la scări diferite. În mod obișnuit, scara înălțimilor este mai mare de 5, 10, 20, și 25 ori decât scara lungimilor, pentru a evidenția clar relieful terenului pe direcția considerată.
Se deosebesc profile longitudinale și profile transversale.
6.3.2.Întocmirea unui profil longitudinal
Pentru redactarea profilului topografic longitudinal între punctele de cote cunoscute situate pe traseul :501-541-540-538, în vederea amenajării unui drum agricol , se efectuează următoarele operațiuni:
pe scara lungimilor corespunzătoare lungimii totale a profilului se desenează un indicator care va cuprinde : numărul punctului, cota punctului, distanțe parțiale dintre punctele profilului , distanțe cumulate de la primul punct și până la fiecare punct de pe profil și panta sau declivitatea terenului , exprimată în procente;
pe axa lungimilor profilului , se raportează la scara 1:1000 , identică cu scara planului , punctele 501-1-2-3-541-540-4-547-5-6-7-8-538 ,pe baza distanțelor dintre aceste puncte măsurate pe planul de situație;
se raportează cotele punctelor 501,1,2,3,…,538 la scara 1:1000 a înălțimilor , prin ridicarea perpendicularelor de pe axa lungimilor până în dreptul cotelor respective;
se unesc punctele raportate ,corespunzătoare scării înălțimilor și se va obține profilul topografic al terenului în sens longitudinal pe direcția punctelor 51-541-547-538, la scara lungimilor 1:1000 și scara1:100;
se completează datele profilului cu elementele menționate mai sus, iar panta se va exprima , pe segmentele de dreaptă , dintre punctele parțiale 501-1; 1-2; 2-3; ……6-7;7-8;8-538 pe baza relației:
EXEMPLU DE CALCUL:
Pantele calculate și exprimate în procente se înscriu în indicatorul profilului pe lungimea diagonalelor, care se trasează în sens crescător pentru rampe și în sens descrescător pentru pante propriu-zise
( Fig.6.4. planșa nr. 4)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiect la Topografie Si Cadastru 1 (ID: 161146)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.