PROIECT LA PSIHOLOGIA SPORTULUI PRIVIND SPRE VIITOR: CUM CREȘTEM MOTIV AȚIA PENTRU ACTIVITATE FIZICĂ, ÎNTR -O LUME DOMINATĂ DE VIRTUAL? MĂTĂSARU… [621849]

1

PROIECT LA PSIHOLOGIA SPORTULUI

PRIVIND SPRE VIITOR: CUM
CREȘTEM MOTIV AȚIA PENTRU
ACTIVITATE FIZICĂ, ÎNTR -O LUME
DOMINATĂ DE VIRTUAL?

MĂTĂSARU ANDREA
ANUL II, GRUPA 2

14.12.2020

2
Introducere
Nivelul scăzut al activității fizice este o problemă universală de sănătate publică la nivelul
întregului glob pământesc . Practicarea activității fizice poate avea consecințe pozitive de
mare amploare asupra sănătății noastre, ferindu -ne de multe boli cronice, precum diabetul,
bolile cardiovasculare sau cancerul. În ciuda acestor beneficii, nivelul activității fizice în
rândul populației rămâne a fi unul scăzut, respectiv inactivitatea și mo dul sedentar de viață
predomină (Lyons, Lewis, Mayrsohn & Rowland, 2014).
Reieșind din cele menționate mai sus, activitatea fizică este prima noțiune conturată
în cadrul acestei lucrări. Termenul de activitate fizică s e referă la „orice mișcare corporală
produsă de mușchii schel etici ce consumă energie ”, având drept forme elective sportul,
exercițiile sau munca ce implică mișcarea ( Biddle, 1995 , pp.3 -25). Această noțiune a fost
introdusă în tema proiectului, deoarece este o prioritate publică ce asigură sănătatea fiecărui
individ în parte și, prin urmare a întregii lumi.
În ciuda avantajelor pe care le are sportul asupra sănătății, „nivelul de mișcare
practicat de către oameni rămâne a fi unul scăzut ” (Fanning, Mullun & McAuley, 2012 ,
pp.61 -71). Acest fapt este cauzat de mai multe variabile individuale , printre care se numără
și motivația. Respectiv, motivația este cel de -al doilea concept important utilizat în abordare a
temei acestui proiect. Motivația reprezintă atât „intensitatea, cât și direcția efortului depus
de către individ ” (Sallis & Hovell, 1990 , pp.307 -330). De asemenea, este un construct
psihologic responsabil pentru ghidarea oamenilor spre setarea și atingerea obiectivelor.
Aceasta reprezintă o forță psihologică întrebuinț ată pentru a fortifica acțiunea (Schacter ,
2011 ). Lipsa sau insuficiența motivației este provocată de o serie de fa ctori, care împiedică
setarea țelurilor și acționarea în direcția îndeplinirii acestora.
În contextul temei, factorul care influențează nivelul motivației în practicarea
activității fizice este lumea virtuală, respectiv tehnologiile. Acestea prezintă cel de -al treilea
construct al aceastei lucrări. Dispozitivile tehnologice au evoluat semnificativ în ultimile
decenii, devenind o parte imp ortantă a vieții cotidiene. În consecință, acestea sunt din ce în
ce mai folosite pen tru a îndeplini diverse sarcini, fiind capabile să influențeze mai multe
domenii ale vieții noastre, printre care se numără și cel legat de activitatea fizică ( Russel &
Newton, 2008 ).
Făcând o legătură între cele trei concepte prezentate anterior, putem a firma că lumea
dominată de virt ual marchează nivelul motivație i individului în ceea ce privește activitatea
fizică . Astfel, scopul acestei lucrări este de a elimina modul de viață sedentar ș i de a instala
unul activ, prin stabilirea unor pași necesari dezvoltării și menține rii unui mod sănătos de

3
viață. De asemenea, prezenta lucrare ne va permite să înțelegem dacă putem utiliza
tehnologiile cu scopul de a mot iva oamenii să practice sportul.

Conținut
Studierea practicării activității fizice pri n prisma teoriei comportamentului planificat a
evocat „intenția ca indice de separare al motivației de acțiune ” (Ajzen, 1991 , pp. 179 -211;
Schwarzer, Lippke & Luszczynska, 2011 , pp.161 -170). Intenția la rândul ei reprezintă
„dorința unei persoane de a adopta un anumit comportament ” (Ajzen, 2002 , pp.665 -683).
Această teorie a contribuit la descoperirea unor tehnici de schimbare a le comportamentului ,
care vor fi prezentate în continuare și care pot fi utilizate pentru a oferi suport indivizilor în
practicarea sportului . Aceste tehnici reprezintă furnizarea instrucțiunilor privind planificarea
activității fizice, oferirea unui feedback, fapt ce va duce la creșterea auto -eficacității și
prezența recompenselor ( Ashford, Edmunds & French, 2010 ; Williams & French, 2011 ).
Aceste tehnici pot fi folosite atât de psihologii sportivi, cât și de profesorii de educație fizică
sau antrenori, toți având menirea de maximiza nivelul motivației în practicarea mișcării
fizice.
În timp ce „teoria comportamentului planificat urmărește un model de comportament
continuu, teoria transteoretică este un model ce presupune deplasarea individului prin mai
multe etape de schimbare ” ce au drept scop adoptarea și menținerea unui anumit
comportament. Etapele de schimbare amintite anterior încep cu „pre-contemplarea și
finalizează cu menținerea, care poate fi succedată de etapa de recădere în cazul în care
comportamentul adoptat nu reușit să fie menținut cu succes ” (Prochaska & DiClemente,
1986 , pp. 3 -27).
Eliberarea de sine este considerat a fi „unicul proces eficient în ajutorarea indivizilor
de a trece de la etapa de pregătire în care intențiile individului privind comportamentul dorit
sunt consolidate , la etapa de menținere în care individul a depus mult efort pentru a adopta
deplin noul compor tament ” (Armitage, 2009 , pp. 195 -210). Astfel putem face o legătură
între eliberarea de sine, auto – eficacitate și intenție. Respectiv, atât teoria comportamentului
planificat, cât și cea transteoretică urmăresc prezența intenției ca fiind unul dintre pași i
inițiali făcuți spre schimbarea comportamentului ce odată adoptat va crește nivelul auto –
eficacității și eliberării de sine a individ ului (Knittle, Nurmi, Crutzen, Hankonen, Beattie, &
Dombrowski, 2018) .
Teoria autodeterminării se concentrează pe studierea motivației ale cărei subcategorii
pot fi plasate pe un spectru ce variază de la motive le autonome la cele controlate. La o

4
extremă a acestui spectru este situată „motivația intrinsecă, care este pe deplin autonomă, iar
la cealalt ă extremă se află motivația extrinsecă ale cărei motive sunt controlate ” (Deci &
Ryan, 2000 , pp. 227 -268). Respectiv, t eoria autodeterminării urmăreș te ideea că „pe măsură
ce nevoi le psihologice (cele de autonomie, competență și relaționare) sunt satisfăcu te,
acestea contribuie la fixarea unei stări motivaționale a individului, care poate varia de la
nivelul amotivat , motivat extrinsec până la cel motivat intrinsec ” (Kilpatrick, Hebert &
Jacobsen, 2002 , pp.36 -41). Cel din urmă nivel este considerat cel mai dorit, deoarece acesta
se naște în interiorul individului și nu se bazează pe variabilele sau recompensele externe.
Motivația intrinsecă este un factor însemnat atunci când este legat de activitatea fizică.
Obținerea plăcerii în urma practicării unui comportament este asociată cu ameliorarea
abilităților personale și satisfacție. Respectiv, „probabilitatea manifestării și menținerii unui
anumit tip de activitate crește în cazul în care individul primește satisfac ție de la aceasta ”
(Edmunds, Stephenson & Clow, 2013 , pp.39 -49).
A fost evidențiată ideea că „motivele intrinseci se găsesc, primordial, în sport în timp
ce practicarea exercițiilor are loc ca răspuns la îmbinarea dintre motivele intrinseci și cele
extrinseci ” (Frederick & Ryan, 1993 , pp.125 -145). În acest sens, s -a demonstrat că
menținerea este mai des întâlnită printre activitățile sportive decât printre cele de exercițiu.
Comparând natura practicări i sportului cu cea a exercițiilor, putem observa că cea din urmă
„corespunde motivelor de sănătate și fitness, în timp ce starea de plăcere și satisfacție
reprezintă motivele in divizilor care practică activitățile sportive ” (Caspersen, Powell &
Christenson, 1985 , pp.126 -131).
Contrar motivației intrinseci, cea extrinsec ă, apare atunci când „motivația este
condiționată de factori externi, precum teama , recomp ensele, vinovăția sau obligația ”
(Kilpatrick et al., 2002, pp.36 -41). În acest sens, lipsa de control percepută subminează
motivația și reduce probabilitatea de menț inere a ocupației. Acest fapt sugerează că frecvența
unei activități și probabilitatea menținerii acesteia sunt reduse atunci când motivele sunt
stabilite din exterior ( Kilpatrick, Bartholomew & Riemer, 1999).
Un alt nivel este amotivația. Aceasta apare în cazul în care individului îi lipsește orice
tip de motivație cu scopul de a practica activitatea fizică. Conform teoriei autodeterminării,
acești indivizi consideră, că „efortul depus nu poate duce la obținerea unui rezultat dorit și
nici nu îi va ajutora să se simtă competenți ”. La general vorbind, „ amotivația pune în pericol
probabilitatea de practica re și menține re a oricărui tip de activitate fizică ” (Kilpatrick et al.,
2002, pp.36 -41).

5
Ideea primordială a teoriei autodeterminării susține că decizia de a practica activitatea
fizică este influențată de motivație, care „poate crește sau scădea în dependență de anumiți
factori comportamentali ”. Respectiv, oamenii își pot crește nivelul motivație i datorită
proces ului numit internalizare. Adulții care încep să practice activitatea fizică după mulți ani
în care au dus un mod sedentar de viață reprezintă un exemplu clar al procesului denumit
anterior. Ace știa sunt lipsiți de motivație pentru sport până când apariția unei probleme de
sănătate creează acea motivație extrinsecă ce contribuie la dezvoltarea unui mod de viață
activ. Astfel, „procesul de internalizare este unul esențial în cadrul adoptării și menținerii
unor noi comportamente ” (Kilpatrick et al., 2002, pp.36 -41).
Aspectele teoriei autodeterminării – „formarea unor rațiuni importante în ceea ce
privește comportame ntul adoptat, utilizarea unui limbaj de susținere a l autonomiei și
creștere a motivației, recunoașterea efortului depus și interacționarea cu alți indivizi ce doresc
să adopte același comportament, conturează u n șir de tehnici caracteristice principiilor
interviurilor motivaționale ” (Markland, Ryan, Tobin & Rollnick, 2005 , pp.811 -831).
Aceste tehnici pot fi utilizate și în cadrul formării unor discursuri motivaționale de
către mai mulți sportivi renumiți (de exemplu: Cristiano Ronaldo, Rafael Nadal, Simona
Halep etc. ) și postarea acestora pe rețelele de socializare . Discursurile motivaționale vor
cuprinde amintirile sportivilor de la începutul ca rierelor sale, dar și gândurile ce i-au motiva t
să muncească și să progreseze în aria sportivă aleasă. Această metodă presupune folosi rea
lumii virtuale într-un mod avantajos ce va permite oamenilor să -și crească mo tivația privind
practicarea activității fizice.
Teoriile menționate și descrise anterior reprezintă fundamentul proiectul ui dat,
deoarece stau la baza elaborării pașilor necesari pentru a dezvolta și menține practicarea
activității fizice, stimulând aderarea la un mod activ și sănătos de viață . Respectiv, urmează
să enumer câteva sugestii bazate pe aceste teorii, care au drept scop creșterea nivelul ui de
motivație pentru mișcare, în ciuda influențelor lumii virtuale. Țin să menționez că a ceste
sfaturi pot fi oferite d e către ps ihologii sportivi și antrenori pentru a crește motivația
sportivilor profesioniști, iar datorită caracterului lor universal pot fi utilizate de către orice
individ care îș i dorește o schimbare în viață. Strategiile propuse vor fi însoțite de o succintă
descriere și de exemple concrete privind punerea în practică a acesteia.
Prima stra tegie presupune oferirea de feedback -uri pozitiv e ce are drept scop
stabilirea unui sentiment de competență și încredere în propria persoană și în propriile forțe.
Frazele ce pot fi folosite în cadrul acestei strategii sunt: „ Bună treabă! Ești o persoană foarte
muncitoare. ”; „Îmi place cum ai lucrat astăzi. ”; „Ești bravo, observ progres în activitatea ta. ”

6
Cea de -a doua metodă este utilizar ea scopurilor ca instrument de măsurare a succesului și
progresului obținut. Respectiv, această „strategie urmărește încurajarea indivizilor să -și
măsoare succesul în raport cu propriile performanțe anterioare, nu prin compararea acestora
cu a celorlalți ”, fapt ce va spori motivația în cele din urmă. Replicile ce pot fi folosite în
acest context sunt: „Fixează un scop ce îți va permite să te auto – depășești.” „Nu compara
propriile performanțe cu performanțele celorlalți.” „Concentrează -te pe progres și pe
îmbunătățirea propriilor rezultate.” Următorul plan presupune „promovarea obiectivelor cu
un nivel moderat al dificultății ”. Respectiv, setarea unor scopuri trebuie să aibă un nivel
moderat de dificultate, fiind nici prea ușoare, nici prea complicate. Stabilirea unor scopuri
de dificultate moderată „contribuie la dezvoltarea competenței și stăpânirii, pe când cele
dificile scad simțul competenței și cresc probabilitatea de eșec ”. Cuvintele potrivite în
această situație sunt: „Fixează un obiectiv care poate fi atins muncind din greu , dar totodată
moderat .” „Stabilește scopul de a-ți îmbunătăți timpul mai degrabă cu cinci secunde, decât
cu zece .” Strategia ce urmează urmărește oferirea indivizilor dreptul de alegere a activităților
pe care urmează să le pract ice, sporind astfel menținerea acesteia. „Asigurarea alegerii
activității contribuie la creșterea satisfacției și autonomiei ” legate de activitatea practicată.
Respectiv, cei care aleg să utilizeze această strategie trebuie să depună efort pentru a face
posibilă implicarea participanților în procesul de luare a unei decizii, dar și pentru a forma
multiplele opțiuni din care aceșt ia vor putea să aleagă. Fraza implicată : „Îți poți alege singură
una dintre cele cinci activități concepute pentru a te aju ta să alergi mai repede.” Planul
următor presupune furnizarea unui raționament, unei scurte descrieri ce va explica alegerea
unor anumite activități ce urmează a fi puse în practică. Oferirea unui astfel de motiv
„facilitează sentimentul de autonomie și cr ește nivelul motivației de a practica acea
activitate ”, ambele fiind procese indispensabile î n cadrul menținerii comportamentului activ
fizic. Replica potrivită acestui context: „Motivul activității de astăzi este de a te ajuta să
alergi într -un tempou mai rapid, astfel vei putea finaliza cursa într -un timp mai scurt.”
Următoare metodă susține dezvoltarea relațiilor sociale. Menținerea activității fizice este
facilitată în cazul în care participanții stabilesc legături sociale cu alți participanți. În acest
sens, „dezvoltarea relațiilor sociale are drept consecință sporirea nivelului de plăcere din
cadrul activității fizice practicate ”. Fraz a ce poate fi utilizată: „Aș vrea ca fiecare dintre voi
să-și găsească un partener alături de care să lucreze atât în t impul, cât și în afara timpului
destinat antrenamentului.” Ultimul plan propus este de „a utiliza recompensele cu atenție
pentru a dezvolta noi comportamente, ci nu pentru a întări comportamentele deja existente ”.
Cu toate că este o strategie de stabilire și menținere a activității fizice, utilizată incorect sau

7
excesiv poate avea un efect invers celui descris. De aceea, „folosirea recompenselor trebuie
minimizată, deoarece acestea pot scădea motivația și pot crea presiune și constrângere ”. De
asemenea, recompensele sunt preferabil de folosit în cadrul activităților noi și nu este
recomandat să fie utilizate pentru o perioadă lungă de timp. Replica propusă: „În ultima zi a
acestei luni putem organiza o ieșire în or aș dacă clasa dă dovadă de sârguință și cooperare
pe parcursul întregii luni ” (Kilpatrick et al., 2002, pp.36 -41).
O ultimă metodă propusă care se axează pe utilizarea dispozitivelor mobile ca mijloc
de creștere al activității fizice constă în folosirea un ei aplicații ce va trimite notificări zilnice
pe telefonul mobil/ ceasul inteligent (smart watch). Conținutul acesteia va reprezenta un
îndemn de a face mai mult sport, de a merge la sala de forță, de a face o plimbare sau alte
texte ce vor avea menirea de a „invita” individul să practice mai multă mișcare. Această
aplicație va conține și categoria „activități” ce va cuprinde un șir de exerciții ce vor putea fi
efectuate atât la sală, cât și în natură sau condiții de casă. Acest plan demonstrează potențialu l
înalt al tehnologiilor în creșterea activității fizice, al cărui punct forte este că poate fi utilizat
de persoane de toate vârstele și din orice punct al lumii.
Făcând o totalizare a strategiilor prezentate mai sus, pot spune că acestea pot
contribui la creșterea nivelului de motivație și, prin urmare pot avea o eficiență crescută în
procesul de ajutorare a l oamenilor care își doresc să practice sportul sau celor care întâmpină
dificultăți în menț inerea unui mod de viață activ.

Concluzii și recomandări
Analizând teoriile descrise anterior și implicația acestora în strategiile formulate c u scopul
de a crește nivelul motivație i pentru mișcare într -o lum e dominată de virtual, afirm că acestea
pot demonstra o eficiență sporită . De asemenea, pot duce la înregistrarea unor modificări
semnificative în domeniul practicării activității fizice. Susțin acest lucru , deoarece caracterul
universal al strategiilor face ca acestea să fie ușor de accesat de către toți indivizii ce doresc
să-și crească motivația pentru sport și nu doar de către persoanele instruite în această arie,
precum sunt antrenorii sau psihologii sportivi.
Variabilele primordiale în acest proiect sunt activitatea fizică , motivația pentru
schimba rea pozitivă a modului de viață și lumea virtuală împreună cu influențele sale. Pe
acestea s -a fundamentat elaborarea strategiilor, dar și pe un șir de teorii, precum cea a
comportamentului planificat, transteoretică și a autodeterminării. Teoriile menționate au
avut drept scop oferirea unei baze în cadrul emiterii planurilor de acți une. Examinate prin
prisma teoriilor, metodele de acțiune presupun trecerea de către individ a următoarele etape:

8
apariția intenției de a face mai multă mișcar e/(pre-)contemplarea beneficiilor sportului și
trecerea la acțiune, creșterea nivelului de motiva ție al individului față de practicarea unei
activități fizice regulate, adoptarea comportamentului activ fizic, menți nerea regim ului de
viață activ. Acești pași vor duce la instalarea comportamentului însoțit de ap ariția plăceri i și
satisfacției pe parcurs ul practicării acestuia .
Câteva dintre metodele propus e demonstrează că tehnologiile pot fi folos ite în
favoarea indivizilor, ajutându -i să înceapă un mod sănătos de viață. Respectiv, lumea virtuală
poate avea o influență pozitivă asupra omenirii, iar tehnologiile pot fi instrumente valoroase
în creșterea motivației individului, având un potențial de a îmbunătăți semnificativ viața
acestuia.
Astfel, t oate aceste strategii se focusează pe creșterea motivație i, fiind un concept
primordial și un factor care ajută indivizii să inițieze și să mențină un nivel înalt de practicare
al sportului . De aceea, metodele descrise pot fi cu adevărat eficiente în promovarea activit ății
fizice regulate pentru indivizii de toate vârstele , având posibilitatea și de a spori nu doar
starea fizică a acestora , ci și cea psihologică.

Bibliografia
1) Ajzen, I. (1991). The theory of planned behavior. Organizational Behavior and
Human Decision Processes, 50, 179 –211. doi:10.1016/0749 -5978(91)90020 -T
2) Ajzen, I. (2002). Perceived behavioral control, self -efficacy, locus of control, and the
theory of planned behavior. Journal of Applied Social Psychology, 32, 665 –683.
doi:10.1111/j.1559 -1816.2002.tb00236.x
3) Armitage, C. J. (2009). Is there utility in the transtheoretical model? British Journal
of Health Psychology, 14, 195 –210. doi:10.1348/135910708X368991
4) Ashford, S., Edmunds, J., & French, D. P. (2010). What is the best way to change
self-efficacy to promote lifestyle and recreational physical activity? A systematic
review with meta -analysis. British Journal of Health Psychology, 15(2), 265 –288.
doi:10.1348/135910709X461752
5) Bice, M. R., Ball, J. W., & McClaran, S. (2015). Technology and physical activity
motivation. International Journal of Sport and Exercise Psychology, 14(4), 295 –304.
doi:10.1080/1612197x.2015.1025811
6) Biddle, S.J. H. (1995). Exercise motivation across the lifespan. In S. J. H. Biddle
(Ed.), European pers pectives on exercise and Sport psychology (pp . 3-25).
Champaign, IL: Human Kinetics.

9
7) Caspersen, C. J., Powell, K. E., & Christenson, G. M. (1985). Physical activity,
exercise, and physical fitness: Definitions and distinctions for healthrelated research.
PublicHealth Reports, 100, 126 -131.
8) Deci, E., & Ryan, R. (2000). The “what” and “why” of goal pursuits: Human needs
and the self -determination of behavior . Psychological Inquiry, 11, 227 –268.
9) Edmunds, S., Stephenson, D., & Clow, A. (2013). The effects of a physical activity
intervention on employe es in small and medium enterprises: A mixed methods study.
Work, 46, 39 –49. doi:10.3233/WOR121523
10) Fanning, J., Mullun, S. P., & McAuley, E. (2012). Increasing physical activity with
mobile devices: A metaanalysis. Journal of Medical Internet Research, 14(6 ), 61–
71.
11) Frederick, C. M., & Ryan, R. M. (1993). Differencesin motivation for sport and
exercise and their relations with participation and mental health. Journal of Sport
Behavior, 16, 125 -145.
12) Kilpatrick, M. W., Bartholomew, J. B., & Riemer, H. (1999). Development of the test
of exercise self -determination. Unpublished manuscript.
13) Kilpatrick, M., Hebert, E., & Jacobsen, D. (2002). Physical Activity Motivation: A
Practitioner’s Guide to Self -Determination Theory. Journal of Physical Education,
Recreation & Dance, 73(4), 36 –41. doi:10.1080/07303084.2002.10607789
14) Knittle, K., Nurmi, J., Crutzen, R., Hankonen, N., Beattie, M., & Dombrowski, S. U.
(2018). How can interventions increase motivation for physical activit y? A
systematic review and meta -analysis. Health Psychology Review, 12(3), 211 –230.
doi:10.1080/17437199.2018.1435299
15) Lyons, E., Lewis, Z., Mayrsohn, B., & Rowland, J. (2014). Behavior change
techniques implemented in electronic lifestyle activity monitors: A systematic
content analysis. Journal of Medical Internet Research, 16(8), e192.
doi:10.2196/jmir.3469
16) Markland, D., Ryan, R. M., Tobin, V. J., & Rollnick, S. (2005). Motivational
interviewing and self –determination theory. Journal of Social and Clinical
Psychology, 24, 811 –831. doi:10.1521/jscp.2005.24.6.811
17) Prochaska, J. O., & DiCle mente, C. C. (1986). Toward a comprehensive model of
change. In W. R. Miller, & N. Heather (Eds.), Treating addictive behaviors:
Processes of change (pp. 3 –27). New York, NY: Plenum.

10
18) Russel, W., & Newton, M. (2008). Short -term Psychological effects of inte ractive
video game technology exercise on mood and attention. Educational Technology &
Society, 11(2), 294 –308.
19) Sallis,J. F. & Hovell, M. F. (1990). Determinants of exercise behaviour. Exercise and
Sport Sciences Reviews, 18, pp. 307-330.
20) Schacter, D. (201 1). Psychology. New York, NY: Catherine Woods.
21) Schwarzer, R., Lippke, S., & Luszczynska, A. (2011). Mechanisms of health
behavior change in persons with chronic illness or disability: The health action
process approach (HAPA). Rehabilitation Psychology, 56 , pp.161–170. doi:10.1037/
a0024509
22) Williams, S. L., & French, D. P. (2011). What are the most effective intervention
techniques for changing physical activity self -efficacy and physical activity
behaviour —and are they the same? Health Education Research, 26, 308–322. doi:10.
1093/her/cyr005