Proiect Hidrografic

CUPRINS

[NUME_REDACTAT] terminologiei

Interesul actual al subiectului

Recalificarea frontului la apa

Studiu ecologic, economic si socio-cultural

Asezarea insulei [NUME_REDACTAT]

Legenda fostei cetati

Originea numelui [NUME_REDACTAT]

Istoricul cercetarii geografice

Evolutia administrativa

Prezentare geoturistica

Studiul valorilor arhitecturale si urbanistice

Placerea senzoriala. Spatiul si peisajul ( timpul )

Frontul la apa. Definitii tipologice / structuri morfologice

Studiul evolutiei in timp al bionomului oras-apa, pe plan geografic, istoric, social, cultural

Diferite locatii ale nucleului istoric urban pe fluviu

Dispunerea si forma tramei stradale

Relatia vechi-nou in orasele istorice pe malul apelor

[NUME_REDACTAT] fronturilor la apa

[NUME_REDACTAT]

Proiect pentru [NUME_REDACTAT]

Generarea si clasificarea curentului produs prin centrale hidroelectrice

Proiecte hidro la scara mica

[NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] și recuperarea frontului la apă în orașul contemporan este operațiunea urbanistică cea mai generalizată a ultimilor decenii. Reconfigurarea unor astfel de zone coincide de obicei cu redefinirea acelor locuri denumite de multe ori ca bucăți de oraș părăsit, goluri urbane sau spații reziduale: porturi care nu mai sunt active, deversări și depozite de deșeuri toxice, zone industriale dezafectate, parcuri feroviare abandonate.

Fenomenul abandonării fâșiilor fluviale a început în anii 1950 în [NUME_REDACTAT] și s-a extins apoi în restul lumii industrializate în anii 1960 și 1970, când, din cauza unor motive de natură economică, dar mai ales tehnologice, au dus la inutilitatea și declinul activităților industriale situate pe malul apei.

Astfel, frontul la apă este o parte a structurii urbane existente, fiind necesară evidențierea specificității trăsăturilor urbane și naturale în scopul accentuării naturii neobișnuite a acestei zone. Lucrarea urmărește analiza relației natural-artificial manifestată în cadrul spațiului numit „front la apă", de la nivel teritorial până la nivel de sit.

Scopul proiectului este de a analiza siturile de riverfront din mai multe orașe pentru a înțelege schimbările și nevoile curente. Diferite orașe au diferite relații cu marea, golful sau fluviul, și dezvoltarea riverfronturilor variază în acord cu nevoile și sistemul de dezvoltare al acelui oraș.

În acest context vor fi analizate elementele arhitecturale și spațiile deschise publice la scara design-ului urban. În timp ce se lucrează la structura fizică a sitului, se au în vedere legăturile cu viața de zi cu zi și utilizările din zonă.

În condițiile actuale în Romania, probabil singura atitudine realistă pentru îmbunătățirea spațiilor publice din zona frontului la apă este identificarea calităților și potențialului acestor zone hibride și susținerea sau chiar încurajarea echilibrată a direcțiilor de dezvoltare benefice atât orașului, cât și mediului natural.

Lucrarea prezintă modul în care prezența apei, a peisajului influențeză evoluția și recompunerea orașului contemporan, cum și modalități prin care acest teren-limită poate fi revitalizat, astfel încât să poată reliefa complementaritatea, complexitatea și interdisciplinarea frontului la apă.

Definirea terminologiei

Ápă, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul dintre învelișurile Pământului.

Apa, regăsită sub simbolismul totalității latențelor, ea este matricea tuturor posibilităților de existentă, este primul element și cel mai bogat în reprezentări. Apa este principiul nediferentialului și al virtualului, temelie a oricărei manifestări cosmice, receptacul al tuturor formelor și al tuturor germenilor, apele simbolizând substanță primordială din care toate formele se nasc și în care toate se întorc, prin regresiune sau cataclism. … Dicționarul de simboluri reduce semnificațiile simbolice ale apei la trei teme dominante: origine a vieții, mijloc de purificare și centru de regenerescență – de regăsit chiar în cele mai vechi tradiții, cu continuare până în zilele noastre. Ca masă nediferențiată, apa reprezintă infinitatea posibilităților, ea conține tot ce este virtual, tot ceea ce încă nu are formă, sămânța primordială, toate semnele unei dezvoltări ulterioare.

Frontul la apă, limita: se determină în tensiunea dintre natural / artificial, construit / neconstruit, oraș / teritoriu, elemente ale căror antagonism începe sa fie difuz și slab, prelevând uneori frontiere mai puțin vizibile, între diferite moduri de ocupare, activități sau formalizări.

Spațiul public, definit ca fiind acel spațiu urban anexat clădirii, acel gol a cărui formă se formează în masa construcției. Spațiul public circumscrie astfel tipuri de spații / forme urbane care în mod tradițional sunt numite stradă, piață, scuar, parc etc., tipuri de spații exterioare care sunt caracterizate prin faptul că sunt folosite în comun de locuitorii orașului.

Locuire, situare umană, relativ stabilă, într-un mediu natural și amenajat, destinat satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale individului și societăților umane.

Riverfrontul este o regiune de-a lungul unui râu / fluviu care deține porturi, vegetație, respectiv parcuri și docuri. De asemenea, aceasta devine un simbol pentru modernism și estetica orașului.

Interesul actual la subiectului

In contextul dezvoltarii durabile, proiectele de regenerare a fronturilor la apa au consecinte directe asupra calitatii mediului urban, existand o permanenta relatie intre trecut si prezent. Spatiile se raporteaza la un trecut bazat pe productia industriala, o productie ce a condus la o extindere considerabila. Un trecut bazat pe acest tip de productie atrage de la sine formarea unor clase volatilizate, in care poluarea mediului este perceput ca un fenomen nesemnificativ.
Raportandu-ne la prezent, urbanul isi manifesta dorinta de formare a unei legaturi cu mediul, de reconectare cu apa. Acest fapt conduce la o reorientare a activitatilor primordiale si dezvoltarea unei societati aflata in permanenta schimbare si miscare.

Factorii determinanti care au dus catre declinul spatiilor aflate in apropierea apelor

Schimbarea tehnologica: lipsa de spatiu, si abandonarea vechilor zone porturare.

Schimbarea economico-sociala: reducerea in timp a locurilor de munca in zonele de port

Mutarea transporturilor maritime de mare adancime inafara orasului datorita modernizarii porturilor care necesita dimensiuni mai mari de pamant si apa

Schimbarea in timp a functiilor portului si a orasului, neexistand o comunicare intre cele doua.

Identificarea unui mod special de tratare a extinderii orașelor contemporane aflate pe malurile apelor sau în cazul celor are sunt orașe pe apă, Benevolo, Leonardo amintește în lucrarea „Orasul în istoria Europei” de problema Veneției care se confruntă cu probleme funcționale ce se agravează. [NUME_REDACTAT] atrege atenție asupra unei alte probleme a timpurilor noastre: „H2O a devenit un fluid studiat care și-a pierdut capacitatea de a reflecta apa visurilor.”

Scopurile dezvoltării UE sunt acelea de a se asigura că strategiile sunt viabile din punct de vedere social, economic, durabil prin proiecte de mediu, planuri și programe de dezvoltare. Ținta evoluției urbane și amenajarea riverfronturilor este trecerea de la industrial la obiective culturale, recreative de regenerare. Regenerarea fronturilor la apă se datorează evaluărilor sociale și de mediu ale [NUME_REDACTAT] de Mediu.

Din punct de vedere sociologic, putem defini frontul la apă și importanța sa astfel:

se creează legături între port si oraș;

se valorifică fostele zone industriale și se păstrează caracterul istoric;

importanța sociologică a coexistenței funcțiunilor industriale, comerciale, rezidențiale în demararea proiectelor;

conservarea spațiilor verzi, a zonelor deschise, valorificarea diferitelor tipuri de teren;

principiile noi de urbanism includ: cartiere pietonale, sisteme publice de tranzit.

„Restaurarea” riverfronturilor include preocuparea pentru conservarea caracterului istoric, pentru protejarea mediului, reabilitarea malurilor și îmbunătățirea bazei economice. „L’amanagement du Antwerp” constă în concilierea forțelor de inovare pe o parte și politicile locale de dezvoltare pe de altă parte. Tendința de amenajare este spre o dezvoltare axială care duce către hinterland. Riverfronturile sunt adesea resursele cele mai de valoare ale unui oraș.

Recalificarea frontului la apa

Spațiul de legătură dintre prezența urbană și o zonă naturală de apă (mare, rău sau lac) este într-o continuă revitalizare, accesul public fiind obligatoriu, deschiderea frontului la apă către public, printr-un proces care poate atrage după sine faze succesive de apropiere a zonelor de graniță pământ – apă.

„Dar asimilarea naturii cu acvaticul poate fi fructificată nu numai în interpretarea practicii peisagistice imediate. Ea explică, în același timp, una dintre dimensiunile caractersitice ale sentimentului european al naturii: antropomorfismul. Apa este, prin definiție, amorfă. Prin urmare, ea este oricând gata să preia forme unor „stari sufletesti” străine obiectivității sale. Ea devine „veselă” sau „tristă”, „zbuciumată” sau „euforică”, nesimțitoare sau alintătoare, cumva cum conștiința pe care ea o umple are unul sau mai altul dintre aceste atribute. S-ar putea spune că în Europa natura e, în mult mai mare măsură decât în Orient, „poluata” de problematica umană. Nu o înțelegem decât ca pe o replică a propriilor noastre afecte.”

Amenajarea frontului la apă este importantă pentru reabilitarea estetică a zonei, pentru recuperarea porțiunii de-a lungul râului, pentru frumusețea și aspectul orașului. Aceasta rezolvă și din problemele care au apărut, cum ar fi: raportul privind variația nivelului de apă, mareele care cresc, crearea unui „reconcilieri” între fluviu și oraș, formarea spațiilor de socializare, esplanade, realizarea unei zone de unde oamenii pot relaționa cu natura.

Scopul este punerea în evidență a designului riverfrontului prin culoare, formă, lumină, crearea legăturii între oraș și fluviu. Amenajarea constă în realizarea unei zone permeabile care să faciliteze rezolvarea diferitelor situații urbane prin cursivitatea circulațiilor și a spațiilor libere în raport cu scara teritoriului. Oamenii se bucura de de frontul la apa, vizitandu-l pentru oportunitatile de recreere: piete multifunctionale, centre de recreere si multe altele. Posibilitatea deschiderii catre apa confera spatiului o atmosfera aparte, potrivit pentru recreere si activitati culturale. Din punct de vedere economic, aceasta posibilitate de deschidere constituie un punct de atractie nu numai pentru turisti, ci si pentru localnici. [NUME_REDACTAT] Shaw explica in lucrarea sa, „History at the water’s edge in Waterfronts in Post–[NUME_REDACTAT]” faptul ca multe dintre atractiile frontului sunt piese istorice cu o anumita vechime. Constructiile noi au rolul de a accentua identitatea istorica a frontului. „Deja insertia noului in vechi prin adaptare si reutilizare pune problema de autentic”.

„Waterfront revitalization has been the most remarkable urban development attempt in the world during the last two decades. Bruttomesso defines waterfront revitalization as a „genuine ruban revolution”. (Bruttomesso 1993, 10) Waterfronts had experienced the most radical urban revitalization of the 20th century cities by having trasformation in their physical layout, function, use and social pattern. As most of the world’s big city center are located on water’s edge, revitalization of waterfronts referred to downtown development. Being new potential urban lands, waterfronts offer great opportunities to make contemporary pieces of cities. So, integration of those lands with the existing urban fabric became an important issue of urban design and planning disciplines.”

[NUME_REDACTAT] Bruttomesso, profesor in cadrul Facultatii de arhitectura IUAV din Venetia descrie in studiul sau, „Complexitatea frontului urban la apa”, publicat in „Waterfronts in [NUME_REDACTAT]”, trei procese de dezvoltare a frontului urban la apa: revitalizare, reabilitare si restructurare. Referitor la operatiunile de restructurare ale fronturilor urbane la apa, el explica faptul ca scopul acestor operatiuni este dobandirea unui nivel calitativ inalt, punand accent pe sase conditii obligatorii, si anume:

Obtinerea unor suprafete pietonale considerabile in scopul reducerii traficului auto, cu scopul de a transforma fronturile la apa in zone pietonale ale oraselor;

Necesitatea deschiderii frontului la apa catre public pentru initierea lucrarilor de imbunatatire si revalorizare a zonei;

Dezvoltatea si marirea catre frontul urban la apa si eliminarea obstacolelor din jurul zonei frontului urban la apa, accesul pietonal fiind in stransa legatura cu arterele principale ale orasului, centrul si periferia.

Dezvoltarea transportului fluvial;

Amenajarea traseelor pietonale pe cheile malurilor, construirea digurilor;

Accentuarea trasaturilor urbane si naturale ale frontului la apa si punerea in evidenta a specificului zonei urbane.

Din sfera revitalizarii fronturilor la apa, principalele orase-port afectate de criza industrializarii sunt Amesterdam, Oslo, Lisabona, Barcelona, Bilbao, Rotterdam. Toate aceste exemple de orase-port au la baza ideea de implementare a spatiului public ca „liant”, ceea ce conduce la nasterea unei „structuri narative”, in care functiunile ariei urbane sunt in stransa relationare.

In ceea ce priveste dezvoltarea fluviala, aceasta poate fi imbunatatita prin doua modalitati. „Primul mod de imbunatatire a transportului pe apa ar fi «redescoperire» acestui sistem de transport de catre public, sistem care determina relansarea mobilitatii urbane prin exploatarea integrala a potentialului cailor navigabile si in acelasi timp depresurizarea strazilor orasului. Al doilea mod de imbunatatire a transportului pe apa este acela al incurajarii si imbunatatirii alternantei intre diferitele sisteme pe uscat si apa.”

Studiu ecologic, economic si socio-cultural

Asezarea insulei [NUME_REDACTAT] Simian se afla la intersectia meridianului de 22°41'19.36 logitudine estica cu paralela de 44°36'36.73 latitudine nordica. Sub aspect climatic, județul Mehedinți prezintă caracteristici temperat continentale cu influențe submediteraneene. Temperatura medie multianuală este 11,5C. Verile sunt călduroase, înregistrându-se uneori temperaturi care depășesc 38 grade Celsius, datorită fronturilor de aer fierbinte, tropical. Iernile sunt mai blânde și umede datorită maselor de aer mediteranean care pătrund în zonă din direcția vest, sud-vest, producând precipitații sub formă de ploi. Precipitațiile medii anuale sunt de 500 mm în zona de câmpie, între 500-800 mm în zona de dealuri și între 800-1200 mm în zona de munte.

Relieful de campie ocupă peste 65 % din suprafața totală a comunei și este reprezentat de terasa Dunării și a Topolniței cu altitudini de 60 m la 120 m și respectiv 50-60 m. În cadrul reliefului de campie se întalnesc satele: Șimian, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Relieful de câmpie este străbătut de ogașe și văi seci cu profil în "U” cu direcția de dezvoltare E-V și N-S, avand obarșia în dest. în partea de est. Cele mai evoluate ogașe și văi sunt: ogașul sec, ogașul Chiosmesai, ogașul lui Purcel, valea Băran, valea Ergheviței .

Relieful de deal ocupă partea estică a teritoriului comunei și are altitudini de 350 – 400 m la limita teritoriului și scade treptat de la est spre vest pană la estompare, la contactul cu campia. Dealurile au un grad ridicat de fragmentare, văile sunt adânci cu versanții abrupți și au o orientare generală spre est și sud. Gradul ridicat de fragmentare se datorează litologiei (predomină pământurile nisipoase și nisipurile) și geomorfologice (zonă de trecere de la deal la campie).

[NUME_REDACTAT] fostei cetati

[NUME_REDACTAT] spunea despre [NUME_REDACTAT] că nu avea un inconjur mai mare de 2000 de pași, așadar 2953 m, atăt căt avea cu aproximație și la momentul dispariției.

[NUME_REDACTAT] Kaleh, devenită amintire din 1970 când a fost înghițită de „apele comuniste”, cele ale lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I, dăinuiește încă din antichitate, fiind mai apoi motiv de luptă între imperiul habsburgic și cel otoman. Totuși, populația insulei a fost de origine turcă în majoritate; numele insulei, primit în 1430, înseamnă în turcă [NUME_REDACTAT]. Abia în 1918 insula a devenit teritoriu românesc.

Cei care au apucat să trăiască vremurile în care [NUME_REDACTAT] era la suprafață s-au bucurat de tot ceea ce însemna și oferea această insulă. Fiind scutită de impozite, prețurile produselor de pe insulă erau mai mici, iar turiștii se înghesuiau să cumpere delicatese turcești, bijuterii și tutun. Însă aceste produse nu erau singurele care atrăgeau ca un magnet oamenii pe insulă. [NUME_REDACTAT] a fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii produceau uleiul și parfumul de trandafir.

Originea numelui [NUME_REDACTAT]

Este posibil ca insula să fi fost utilizată și in timpul războaielor daco-romane și totodată să fi fost cel mai important centru spiritual al geto-dacilor, sub care se afla marele altar al religiei dace" afirma și publicistul G. Lungulescu. In limba turcă, [NUME_REDACTAT] inseamnă [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT], denumire ce s-a generalizat și a devenit oficială incepănd cu 1373 și pănă la dispariție. Intr-o hartă austriacă datănd din anul 1716, insula apare sub denumirea de insula Caronina, iar intr-o scrisoare din 10 iunie 1713 adresată lui Eugenice de Savoia, este denumită Porizza. O cronică turcească de la inceputul secolului XVIII aminteșe de localitatea Atak (Adak) care este probabil o formă prescurtată din Ada K(aleh). Cea mai frecventă denumire in documentele turcești este insă – Ada-I-Kebir – ([NUME_REDACTAT]).

Istoricul cercetarii geografice

Evolutia administrativa

In cartografia judetului Mehedinti, din anul 2006, Simianul era inregistrat ca unul din cele 90 de comune ale judetului. Cunoscuta din vechime ca loc de trecere pentru oameni si marfuri, pe insula Simian s-a incercat stramutarea intregii cetati [NUME_REDACTAT].

La sfarsitul anului 1995, planul de sistematizare era deja alcatuit, fiind definitivat la jumatatea anului 1996.

Prezentare geoturistica

Importanta ofertei turistice a cursului Dunarii si a amenajarii porturilor dunarene reprezinta o prioritate pentru autoritatea centrala din domeniul turismului prin reluarea programului „Croaziere pe Dunare”. Potentialul turstic al comunei si al insulei se concentreaza in special, pe cursul fluviului Dunarea, la care se adauga zonele din imprejur, [NUME_REDACTAT] Severin.

Vestigiile arheologice existente in adiacenta comunei Simian se numără Complexul arheologic din [NUME_REDACTAT] care cuprinde: ruinele castrului roman construit în anii 103-105 d. Hr., ruinele podului lui Traian, ruinele termelor romane, turnul lui Justinian (sec. VI), ruinele cetății medievale; ruinele cetății [NUME_REDACTAT], care au fost strămutate de pe insula [NUME_REDACTAT] pe insula Șimian, în vederea realizării lacului de acumulare Porțile de Fier I și ruinele cetății Trikule (sec. XVI).

Obiectivele turistice din județul Mehedinți cuprind, pe lângă muzee, vestigii arheologice, monumente istorice cu caracter religios și o mulțime de obiective turistice naturale:

Monumente ale naturii: [NUME_REDACTAT] și Vârful lui Stan;

Rezervații naturale: Rezervația botanică Gura-Văii-Vârciorova, Rezervația botanică Svinița, [NUME_REDACTAT] Vânjului, Rezervația naturală Ponoarele, [NUME_REDACTAT], Pădurea de liliac Ponoarele, Rezervația botanică Fața-Virului, Rezervația botanică [NUME_REDACTAT];

Fenomene carstice și peșteri: Complexul carstic Topolnița, Izbucul și peștera Isverna, formațiuni carstice în Balta, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ponicovei, Peștera lui Epuran, [NUME_REDACTAT] – cu o lungime explorată de 10 330 m, a doua ca mărime din țară;

Chei pe văile unor râuri: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT];

Zone fosilifere: punctul fosilifer Bahma-Vârciorova cuprinzând cele mai bogate depozite de fosile miocene din țară;

Construcții tehnice: [NUME_REDACTAT] și de navigație Porțile de Fier I și Porțile de Fier II;

Lacuri de acumulare: [NUME_REDACTAT];

Lacuri naturale: Lacul carstic [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Deschiderea frontului la apa catre public constituie o necesitate pentru toate operatiunile de restructurare a frontului la apa, pentru ca in majoritatea cazurilor tocmai aceasta apropriere a lui de oras este conditia obligatorie pentru inceperea lucrarilor de imbunatatire si atribuirea unor noi valori zonei.

Studiul valorilor arhitecturale si urbanistice

Orasele au neglijat prea mult timp calitatea peisajului frontului la apa, iar astazi, utilizarea ca spatiu public a acestora este rezultatul cresterii cererilor pentru oportunitati de agrement in special in zonele urbane, ca raspuns la cresterea populatiei, a venitul disponibil,  a mobilitatii acestora si a restrangerii suprafetelor disponibile pentru inserarea de functiuni cu caracter recreativ.

Frontul la apă. Definiții tipologice / structuri morfologice

Din punct de vedere istoric, frontul la apă a fost un spațiu deschis, nedezvoltat, un „brownfield” până în 1850. După jumătatea secolului s-au construit căi ferate și poduri de-a lungul apelor, fapt ce a dus la modernizarea și industrializarea lor. Deoarece revitalizarea riverfronturilor este un fenomen global, toate orașele lumii au cunoscut un proces similar într-un timp diferit, în altă perioadă.

Evolutia rapida economica a dus la parasirea fostelor zone industriale si crearea altora noi, investitorii alegand sa contribuie la dezvoltarea greenfieldurilor suburbane, acest fapt generand sub-urbanizarea si pierderea considerabila a resurselor naturale. Amenajarea frontului la apa impune modificari la nivelul dezvoltarii urbane, repercusiuni asupra dezvoltarii spatiale, fiind necesara protejarea si conservarea cladirilor si monumentelor istorice. Un alt punct de urmarit este acela de a se avea in vedere sa nu se supra-dezvolte spatiul, ducand la suprapopularea si degradarea zonei, pastrandu-se in acelasi timp zone cu caracter istoric.

Dupa ani de utilizari dure si de neglijare, s-a ajuns la concluzia ca acestea sunt valoroase din punct de vedere economic si ca sunt obiective active din punct de vedere comunitar. Aceasta miscare de reinnoire pozivita este urmata de opinia cum ca riverfrontul ar fi o „ponza alba” pentru „accesorii estetice” si dezvoltare economica. Se ia in considerare posibilitatea evoluarii ecologice a fluviului, in timp ce orașele revendică râurile lor, se dorește o dezvoltare durabila si prevenirea prejudiciilor.

Succesul economic se obtine daca riverfronturile urbane proiectate dupa principii ecologice. In timp ce avem unele mecanisme de protectie a mediului inconjurator, cum ar fi reglementarile de calitate a apei, consideratiile de mediu sunt ce multe ori obiective ulterioare in planificarea urbana a fronturilor la apa. Cu toate acestea, modul in care aceste zone la apa sunt dezvoltate poate avea un impact enorm asupra calitatii apei si asupra altor probleme de mediu. Intr-adevar, experienta multor comunitati sugereaza ca tratarea raului ca un partener egal imbunatateste pozitiv calitatea mediului si calitatea vietii, ambele avand semnificatii cu impact pentru orase.

Orasele care doresc sa utilizeze principiile descrise aici sunt susceptibile de a fi puternic angajate deja in activitati de dezvoltare economica. Nici acest raport nu abordeaza aspecte clasice de, planificare, arhitecturale, cerintele culturale si a peisajului de design pentru spatii de succes publice (de exemplu, imbunatatirea imaginii unei zone abandonate sau malul unei zone urbane, sau cum sa organizeze trotuare pentru a construi un sentiment de dinamism si interes intr-un loc).

Formalizarea raportului natural-artificial, a limitei oras-peisaj a capatat referinte culturale si estetice diferite, toate conducand la o deschidere spre peisaj, de multe ori exprimata prin opozitia dintre: modele antropomorfe-naturalistice sau termenii forma-informal. Frontul la apa are o limita arhitectornica, una naturala, si „peisaj intermediar”. Din punct de vedere al limitei arhitectonice, exista o forma geometrica precisa, iar raportul cu peisajul natural se face in termeni de ierarhie, ordine si continuitate arhitectonica.

Este o imagine a continuitatii: un loc precis, stabil si inconfundabil unde orasul isi expune earhitectura (majoritatea oraselor europene, incepand din secolul al XVII-lea pana in contemporan). In ceea ce priveste limita naturala, se poate discuta despre o spatialitate negeometrica, care devine „apartenenta la teritoriu” astfel incat aspectele rezulta superioare arhitecturii. Cum se intampla cu majoritatea oraselor americane, acest spatiu este un loc precis, stabil si inconfundabil unde orasul isi expune arhitectura. „Peisajul intermediar” reprezinta reconstruirea sau aluzia la formele naturale, ce implica dezvoltarea urbana cu protectia mediului natural, productia cu conservarea.

„Frontul urban la apa poate indica in ce masura interfata oras-apa este locul de intalnire dintre regulile urbane si naturale, mediul urban si teritorial, in permanenta nedefinire.” In vederea studierii frontului la apa trebuie urmarit ca studiile de analiza fizica si tipomorfologica a configuratiei; studiul evolutiei in timp a bionomului oras-apa sa fie clare.

Fluviile reprezinta acele ape curgatoare care se varsa in oceanuri, lacuri, sau rauri, acest faptu atras colonizarea inca din cele mai vechi timpuri, fiind elemente vitale cu diferite functiuni (alimentara, de irigare si fertilizare, defensiva, comerciala, de circulate / comunicare, ale unor profesiuni legate de apa, energetica, simboilica etc.)

Zonele cu front la apa previn poluarea prin filtrarea si aglomerarea de sedimente, uleiuri, metale si a altor poluanti si curata apa de agentii chimici toxici in sol si din radacinile plantelor. In acelasi timp aceste situri protejeaza resursele de apa prin inlaturarea poluantilor inainte de a ajunge la suprafata si permit infiltrarea apei in subteran pentru a permite restabilizarea apelor subterane. Astfel, proiectele de reinverzire sunt benefice sunt benefice pentru evoluarea fronturilor la apa, pentru ca atrag oamenii la tarm. „Aceasta experienta este esentiala pentru controlul eforturilor si surselor, prevenirea poluarii, reabilitarea si conservarea habitatului, redezvoltarea brownfieldurilor.”

Riverfronturile protejeaza zonele de habitat ale faunei salbatice prin: furnizarea de hrana, adapost si apa pentru plante, pasari si animale. Zonele de riverfront controleaza si previn inundatiile, daunele provocate de furtuni prin absorbtia si stocarea apei in timpul furtunilor si eliberand apa incet inapoi la fluviu, reducand scurgerile de varf in timpul furtunilor, prevenind eroziunea si depunerea de sedimente.

Porturile, riverfronturile si waterfronturile in ziua de astazi se confrunta cu contaminari, pierderi si afectiuni ale habitatului, care ingreuneaza actiunea guvernelor locale, acestea preferand sa reabiliteze greenfieldurile suburbane.

Obiectivul esential este ca malul apei sa fie neintrerupt, accesibil, asigurand continuitatea. Un exemplu este [NUME_REDACTAT] Island, situat in largul coastei de [NUME_REDACTAT], tarmul fiind la dispozitia publicului neoferind drepturi exclusive de utilizare propietarilor pe mal. Alt obiectiv este interactiunea cu apa, care va avea loc si prin intermediul fantanilor, bazinelor, asa cum se intampla pe Sena in Paris „Plage”.

Studiul evolutiei in timp a bionomului oras-apa, pe plan geografic, istoric, social, cultural

Fluviul poate genera intelegerea si modul de formare ale unui spatiu urban unic, sugestiv si inteligibil datorita functiunilor, propietatilor si specificitatii sale. In acelasi timp acesta permite orientarea creand sentimentul de durabilitate, continuitate si identitate spatiala. De-a lungul timpului orasele la malul apelor s-au format diferit, aceasta diversitate, dand un anumit caracter unic fiecarui oras in parte.

Diferite locatii ale nucleului istoric urban pe rau:

Tipuri de locatii ale nucleului urban in functie de configuratiile malului raului:

dispunere in banda;

dispunere adiacenta malului;

dispunere unitara: orasul impreuna cu raul formeaza un intreg;

dispunere disproportionala: raul desparte orasul in doua parti inegale;

dispunere alaturata: orase fluviale duble, numite „gemene”;

dispunere dispersata.

Dispunerea si forma stradala

Trama stradala poate fi clasificata astfel:

logitudinala: este cea primara-strazile principale sunt orientate paralel cu albia raului

in pieptene: este tipica pentru orasele fluviale cu port; datorita deschiderii la apa, acest tip de organizare furnizeaza accese multiple spre cheiul portului

axiala: este tipica pentru orasele situate pe intersectia unui drum important cu raul; se disting printr-o strada principala ce duce spre pod, perpendiculara pe rau, celelalte strazi formand un sistem ortogonal suprapus acestei directii majore

peisagistica: s-a format in orasele fluviale cu o topografie extrem de dificila care a generat o forma unica, cu expresie plastica individuala in care raul este parte integranta.

Relatia vechi – nou in orasele istorice pe malul apelor

Din punct de vedere al perioadei de formare, orasele port implica diferite probleme de natura spatiala si functionala. In cazul orasului-port antic si al celui medieval primitiv exista o interdependenta foarte stransa. Odata cu inceputul civilizatiei grecesti, orasul inregistreaza metamorfoze evidente, devenind nu doar un centru logistic, ci si expresia cea mai completa a culturii si a politicii elenistice.

La inceput, orasul includea o zona centrala de afaceri, comerciala accesibila si cartiere rezidentiale, iar frontul la apa detinea functiunea de port. Apoi centrul de afaceri se apropie de centrul orasului, evitandu-se astfel aglomerarea data de vecinatatea portului. Din punct de vedere istoric, centrul orasului este de cele mai multe ori vechea zona de afaceri. Separarea centrului istoric de centrul de afaceri contemporan poate fi observata, datorita extinderii orasului.

O noua perioada este reprezentata de consolidarea legislativa a centrului istoric drept o zona separata, cu reguli specifice, devenind un centru turistic. Aceasta necesita o noua abordare privitor la activitatile si serviciile desfasurate, in vederea dezvoltarii zonei.

O ultima faza a evolutiei urbane de riverfront este data de crearea portului turistic-istoric care se dezvolta in paralel cu extinderea orasului, obtinandu-se astfel un spatiu urban corespunzator atat pentru turisti cat si pentru locuitori.

In secolul al XIX-lea, orasul-port expansiv trece de limitele traditionale in urma evolutiei tehnologice, iar in cazul celui industrial modern se presupune o separare spatiala accelerata si vizibila intre oras si apa. Aceasta dezvoltare industriala in locatii departate de nucleul urban creeaza probleme legate de fenomenul restructurarii frontului urban la apa, preocupare caracteristica majoritatii oraselor-port.

[NUME_REDACTAT] fronturilor la apa

[NUME_REDACTAT] este un oras si port maritim, situat in nordul Italiei ce se intinde pe o distanta de circa cinsprezece kilometri est-vest si trei kilometri intre Mediterna si muntii [NUME_REDACTAT] . Datorita faptului ca este principalul port de deservire al insulelor Corsica si Sardinia, Genova este cunoscut drept cel mai important port, impunandu-si suprematia comerciala in bazinul estic al Mediteranei si dezvoltandu-se in jurul [NUME_REDACTAT], cunoscut ca [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este un fost golf semi-circular, renumit pentru muzeul marinei pe care il adaposteste si pentru acvariul public, cu o suprafata considerabila, al doilea din Europa si cel mai mare acvariu din Italia. Timp de opt sezole, Genova a cuprins Liguria, Corsica si insula Capraria, devenind si ramanand capitala [NUME_REDACTAT] timp de opt secole.

Orasul a avut originea pe colina Castelului-“di Castello”, cele mai vechi asezari fiind cele din zona Brignole, un asezamant datat din Neolitic, si locuintele aflate in apropierea raului Bisagno. Primele configurari spatiale ale portului sunt remarcate inca din perioara [NUME_REDACTAT], Genova fiind favorizata de amplasarea sa geografica, importanta pentru dezvoltarea comertului naval. Genova continua sa se dezvolte in perioada medievala, dezvoltare sprijinita prin puterea si dezvoltarea sa maritima si economica.

Orasul si portul, cel din urma configurat din perioada [NUME_REDACTAT], s-au dezvolta treptat, din anul 1200 pana in anul 1400, dezvoltarea industriala avand ca rezultat necesitatea unei reconfigurari a celor doua entitati. Reconfigurarea a presupus crearea unei separari intre oras si port, avand ca deznodamant expansiunea zonelor periferice in dauna dezvoltarii centrului istoric. Aceasta reconfigurare nu a condus numai la stagnarea dezvoltarii centrului istoric, ci si la abandonul sau, strazile si liniile de cai ferate reprezentand “granita” dintre cele doua entitati-orasul si portul. In jurul anului 1960, se propune o extindere a portului, insa aceasta extindere nu implica si relationarea sa cu orasul, caci la momentul respectiv, Genova era considerat important doar pentru comertul sau naval, actiunea de zonificare a orasului fiind o regula adoptata cu strictete pana in 1996. Astfel, neexistand o comunicare intre vechiul port si oras are ca rezultat o perioada de declin al Genovei din toate punctele de vedere, iar lipsa conexiunilor cu orasul sunt simtite tot mai mult de catre comunitate. Actiunea de segregare a zonelor duce la o lipsa de unitate si relationare intre zonele orasului, simtindu-se nevoia de un plan de dezvoltare a Genovei care sa aiba ca rezultat obtinerea comunicarii intre spatii si realizarea unei unitati. Activitatea aconomica si comerciala se amplifica la inceputul anilor 90, fapt datorat legaturilor cu Asia de [NUME_REDACTAT]. Aceasta legatura consta in cresterea programelor turistice, de croaziera, fapt ce conduce la o necesitate de restructurare a Genovei, fronturile la apa sa devina o parte a centrului istoric al orasului, si o reanalizare a relatiilor dintre port si oras, privite pana in anii anteriori ca doua entitati total diferite, independente una de cealalta.

Abia in anul 1992 incepe actiunea de restructurare a Genovei, arhitectul italian [NUME_REDACTAT] (n. 1937) sustinand necesitatea deschiderii frontului catre public: ” Îmi doresc ca oamenii din Genova sa redescopere marea , Genova este un oraș port, nu un oraș turistic cu plaja.Vor fi necesari între 10 și 15 ani pentru acest proiect.. Astfel, cel mai mare oras port din Europa de la malul mării va intra în existență. Acest proiect este pentru țară, acesta reprezintă cel mai mare proiect de acest gen din Europa.” Frontul la apa necesita un sens, si din punctul de vedere al arhitectului italian [NUME_REDACTAT], acesta trebuie sa devina un spatiu public important din punct de vedere social si cultural al Genovei. El se ocupa de amenajarea vechiului port, prin organizarea expozitiei “Columbus”. În ultimii ani, zona portului vechi a fost “gazda” multor evenimente turistice, muzicale, culturale și sportive.

Arhitectul propune renovarea cladirilor istorice, ele fiind marturia trecutului orasului, si construirea uneor insertii, Acvarium si Centrul de Congrese. Aceste interventii sunt realizare cu un scop, ele deservesc publicului si functioneaza in permanenta, iar Acvariumul, devenit un punct de reper pentru comunitate, ofera un capat de perspectiva pentru zona portului. Arhitectul francez [NUME_REDACTAT] (n.1956), directorul revistei “Abitare” considera ca “Solutia era generata de o atitudine bazata pe respect fata de istorie, si nu pe economie sau castig, Structura spatiala in proiect indeplinea dublu rol”. [NUME_REDACTAT] Boeri se refera la faptul ca structura spatiala reprezenta un punct nodal pentru expozitie, dar si un punct de reper pentru cei interesati sa viziteze expozitia.

In anul 1996, autoritatile portuare dezvolta un plan in vederea realizarii unei comunicari si relationari intre oras si port. Acest program de dezvoltare raspunde dorintei de comunicare intre zone, Principalele obiective sunt:

– refacerea zonelor abandonate ale portului;

– extinderea portului si crearea unor spatii artificiale;

– utilizarea eficienta a spatiului din cadrul portului si rationalizarea sa;

– crearea unor noi spatii deschise catre mare;

– reanalizarea vechilor circulatii dintre port si oras

– reconversia zonelor industriale si propunerea unor noi circulatii, menite sa refaca legatura intre oras si port, in ideea conectivitatii directe dintre cele doua.

– elaborarea unui plan de investitie si construirea unor zone in care zona industriala-containere, anexe si navele intra in dialog cu cladirile istoric, spatiul trebuie sa reprezinte un mediu ambiant omogen.

Firma de arhitectura OMA, formata din arhitectii [NUME_REDACTAT], Manuel de-[NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT], consideră ca faptul ca țărmul mării abrupt implica o coexistenta intre oraș și port iar rezultatul este orasul istoric în fața unui port aflat in continua modernizare: “Ne-am dat seama că nu reabilitarea malului mării convențional ar putea fi răspunsul. Asa ca am realizat faptul ca nici o reabilitare conventionala de waterfront poate fi raspunsul. Ca prin magie, cresterea economica din Asia de Sud-Est a fortat reaparitia Genovei catre un oras port european important. Acesta este impulsul catre o schimbare majora al scopului si ambitiei. Planul nostru propune un start agresiv catre noua conditie, cea de a continua dezvoltarea portului, reamenajarea docurilor pentru mai multe dane, macarale, trenuri si camioane. In acelasi timp planul nostru propune ca Genova sa isi revendice din nou relatiile sale cu tarmul. Proiectul propune trasarea unor parcursuri liniare in oras, care strapung perpendicular si anuleaza limitele traditionale, prin care se faciliteaza accesul oamenilor catre apa ”. Echipa OMA considera portul ca un complex de spatii si atrage atentia asupra reconversiei fostelor fabrici, adiacente centrului urban, ce trebuie reintregrate in viata comunitatii, fapt posibil prin regandirea unei noi conectivitati intre oras si port.

In anul 2001, in centrul istoric este realizat proiectul [NUME_REDACTAT], ce consta in amenajarea cheiului Parodi, adica propunerea unui complex pe malul marii ce combina o varietate de programe, culturale, wellness, de agrement. Piata publica, orientata spre apa, creaza o atmosfera de relaxare in portul vechi, aceasta continand un parc cu terenuri de sport, plaje si alte functiuni publice, menite sa atraga publicul. Acest proiect a luat amploare in urma revitalizarii frontului de vest la apa, Darsena,ce cuprindea depozite ale portului si cateva spatii industriale. Anexele, construite in secolul al XIX-lea, au fost transformate intr-un spatiu de invatamant, fiind pastrata structura metalica initiala. O data cu aceasta conversie, construirea in zona a luat amploare, dezvoltandu-se pe parcurs noi functiuni: spatii comerciale, de alimentatie publica, spatii rezidentiale.

[NUME_REDACTAT] cel mai cunoscut si mai vizitat al Olandei, Amsterdam este o reproducere a inovatiilor olandeze de dezvoltare a waterfronturilor. Amsterdamul a inceput cu un simplu baraj pe raul Amstel si s-a dezvoltat rapid catre un oras comercial interdependent de comertul maritim. In perioada sa de aur ( din 1580 pana la aproximativ 1700 ), Amsterdam a fost cel mai important oras-port din lume, si cea mai mare parte din patrimoniul sau arhitectural existent provine din aceasta perioda, inclusiv o lista a patrimoniului mondial UNESCO pentru intregul oras medieval central si al retelelor de tip canal. In timp ce Amsterdamul este dedicat pentru conservarea patrimoniului cultural, orasul si locuitorii sai au o perspectiva indreptata catre o arhitectura si dezvoltare noua. La sfarsitul anilor 60, lipsa de accesibilitate si a spatiului a avut ca efect mutarea marilor corporatii spre periferie, astfel ca zona istorica este eliberata de activitatile industriale in favoarea turismului. Amsterdamul este remarcat in Europa ca unul dintre cele mai bine conservate centre istorice

Amsterdam este cunoscut ca cel mare centru comercial si maritim din lume,un adevarat universal, un asamblu omogen citadin omogen, fiind construite inca din secolul al XVII-lea canalele si caile navigabile, ideale nu numai pentru comert ci si pentru atragerea si dezvoltarea turismului. Orasul se bucura existenta canalelor de apa,caci Amsterdamul dispune de peste 100 de kilometri de canale, dispuse in cercuri concentrice,. Cele mai mici canale sunt Prinsengracht, Keisersgracht si Joordan, aflate pe lista monumentelor protejate UNESCO. Siegel este singurul canal de aparare, suprapopulat din cauza cerintelor in crestere ale urbei.

Problema orasului a aparut in momentul in care in anul 1898 a fost ridicata gara centrala din Amsterdam, aceasta fiind plasata chiar in centrul zonei portuare, fapt ce condus la o distrugere a atmosferei vechi a capitalei, practic o zona de separare intre Amsterdam si raul Ij, relatia celor doua fiind regandita in ultimii treizeci de ani. Gara a fost proiectata de arhitectii [NUME_REDACTAT] si Al van Gendt, cu un acoperis de cel putin patruzeci de metri, realizat din fonta, deservind ca punct de plecare pentru excursii, trenuri interne si internationale. In spatele garii se afla canalele si statiile de feriboturi pentru accesul atractiilor turistice din oras. Gara este modificata din punct de vedere functional, datorita amplasarii sale favorabile, accesibila prin toate mijloacele de transport. Astfel, sunt create noi spatii destinate publicului, spatii comerciale si zone de promenada, realizate prin structuri durabile, pentru eventualele modificari functionale in viitor.

Dupa lungi incercari, in jurul anului 1994 este demarat un nou proiect, numit “Ancorele malului Ij”. Acest proiect ia in calcul potentialul istoric, turistic si economic al zonei, primaria ajungand la concluzia ca orasul necesita investitii in vederea crearii si amenajarii unor piete care sa deserveasca publicului, si care sa puna in valoare relatia dintre cele cinci insule ale malului Ij si nucleul istoric. Astfel sunt propuse o serie de proiecte, printre care Metropolisul lui [NUME_REDACTAT] si proiectul “Silodam”, realizat de forma de arhitectura MVRDV din Rotterdam.

Complexul de locuinte “Silodam”, de pe malul Ij-ului, propus de firma MVRDV

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/MVRDV#/media/File:Mvrdv_silodam.jpg

Prin proiectul “Silodam”, propus de firma MVRDV, toate zonele de depozitare, mai exact silozurile de mari dimensiuni de cereale aflate pe malul Ij-ului sunt convertite in spatii necesare nevoilor locuitorilor: zone comerciale si spatii de locuit inalte de zece etaje, cu apartamente variate, pentru a raspunde cerintelor unei comunitati aflata in continua schimbare.

Santierul naval (NDSM – [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]), este un sit celebru in orasul Amsterdam, a fost odata cel mai mare santier naval din Europa iar astazi a capatat o valoare istorica maritima de mare valoare. Vechile cladiri de depozitare, cai de lansare, macarale si cai ferate raman ca expresii ale patrimoniului sau industrial, situl trecand prin transformari majore, ajungand intr-un hub contemporan pentru unele dintre cele mai mari birouri din Amsterdam.

Localizat de-a lungul bancului drept al Amsterdamului, noua identitate a santierului NDSM este esentiala pentru revitalizarea generala a intregului oras. A fost considerat ca o curte industriala a orasului, vis-a-vis de gara, oportunitatile sale de conversie din spatiu industrial catre o functiune urbana, puncte de perspectiva catre Amsterdam si alte activitati pe waterfront. Aceste puncte transforma situl intr-un exemplu de top pentru cum se poate adapta un waterfront vechi la necesitatile contemporane.

In anul 2003, orasul Amsterdam a cerut un masterplan pentru intreaga zona, waterfrontsNL si WA [NUME_REDACTAT] au propus o viziune pentru activitati maritime, viziune care a stat la baza pentru acest plan, analizand capacitatea pentru activitati de yachting in zona si propunerea unor rute maritime noi, locatii si spatii de docare, precum si utilizarea spatiilor in imediata legatura cu malul apei. WA [NUME_REDACTAT] au prevazut si o analiza a mediului privind impactul sau cu viitoarele activitati maritime.

Proiect pentru insule alternative

[NUME_REDACTAT]

Caracterizare generală a insulelelor [NUME_REDACTAT] și țară autonomă în [NUME_REDACTAT], situată între [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] Atlantic, la jumătate de drum dintre Scoția, Islanda și Norvegia. Există 18 insule care acoperă în total o suprafață totală de 1,400 km2.

Din mai 2006, de când tunelul submarin Norðoyggjar a fost executat, 6 din insule (Borðoy, Viðoy, Kunoy, Eysturoy, Streymoy and Vágar) vor fi unite pentru a forma o zonă de tip continent. Suðuroy, insula din punctul cel mai sudic, este printre cele mai mari, dar este cea mai îndepărtată față de continent. Populația insulelor Feroe în prezent se ridică la 49,850.

Din punct de vedere politic, țara este într-o stare de auto-guvernare în [NUME_REDACTAT], dar spre deosebire de Danemarca, aceasta nu este membră [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] au resurse de apă abundente și numeroase râuri sau cascade rapid curgătoare. Relieful, clima și poziția geografică contribuie la o condiție ideală pentru producția de hidroenergie. Din punct de vedere topografic, insulele Feroe au un relief cu înălțimi medii de 400 m de la cota mării. Insulele se extind din nord-vest către sud-est, partea sudică având cote care se ridică până la înălțimea de 900 m.

Avantajul georgrafic

Insulele au un climat maritim cu ierni blande si veri racoroase. Avand o locatie izolata, departe de orice suprafata mare de pamant si sunt influentate de caldura din [NUME_REDACTAT] și de cicloane frecvente care vin din partea sud-vestică. Există diferențe semnificative in precipitaițiile anuale, diferind la mai putin de 1,000 mm in partea sudica, în comparatie cu partea montana, nordică și estică, unde precipitațiile depasesc 3,000 mm.

Proiect pentru „[NUME_REDACTAT]”

Proiectul „[NUME_REDACTAT]” se referă la o insulă care va deveni 100% autonomă din urma resurselor de energie alternativă, incluzând transportul local. În anul 1997, Samsø a fost selectată ca insula oficială pentru acest proiect. Acest lucru a stimulat interesul în energie alternativă pe insule și de atunci s-au organizat două conferințe globale, o revizuire a datelor din toate insulele participante a fost compilată și publicată, cu ajutorul finanțării din partea Consiliului danez pentru [NUME_REDACTAT]. Eveniment la care au participat insule din diferite părți ale lumii, peste 40% din ele se află in [NUME_REDACTAT] Atlantic, incluzând și insulele Feroe.

În majoritatea cazurilor, potențialul maxim energetic alternativ nu a fost exploatat, astfel, pentru majoritatea cazurilor, rămânând ca sursă primară de energie combustibilii fosili, care sunt scumpi și poluanți. Acest lucru se datorează în mare parte lipsei de cunoștințe și de constientizare, fapt prin care „[NUME_REDACTAT]” intenționează să rectifice prin facilitarea cooperării la nivel global și crearea de rețele pentru viitoarele „[NUME_REDACTAT]”.

La scară globală, insulele sunt relativ mici, în termeni de dimensiune, populație, consum energetic, emisia gazelor cu efect de sera etc. Cu toate acestea, ele sunt importante pentru promovarea energiei alternative la nivel mondial deoarece:

pot acționa ca un exemplu pentu a demonstra energia alternativă în acțiune;

poate face trecerea la energia alternativă, care ar fi nerealistă într-o țară mare;

au o atitudine pozitivă față de sursele alternative de energie;

rareori au resurse de combustibil fosili proprii, așa că nu se stabilește un interes pe acest lucru;

sunt preocupate de încălzirea globală;

sunt adesea primele victime ale schimbărilor climatice provocate de consumul de combustibili fosili în țările industrializate;

au un interes puternic în găsirea unor modalități durabile de a satisface nevoile energetice.

Generarea curentului prin centrala hidroelectrică

Când observăm cascade și râuri nu ne gândim imediat și la electricitate, dar centralele hidroelectrice sunt principala sursă de curent din casele noastre. Energia extrasă din mediul maritim este, pe de o parte, cea mai importantă formă de energie, impunând crearea unor brațe secundare ale râului, dar, pe de alta parte oferă certitudinea unei energii pe termen lung și cu densitatea cea mai mare.

Energia poate fi derivată din apă, conform celor patru principii de bază: primul, hidroelectricitatea prin îndiguirea râurilor; al doilea din hidrodinamica sau mișcarea apei datorită creșterii mareice, curenții și valurile mareice; al treilea, dinamica schimbărilor de temperatură; al patrulea, extragerea hidrogenului din apa prin electroliză.

Clasificarea centralelor hidroelectrice

Large hydro > 10MW

Small hydro 10MW – 1MW

Mini hydro 1MW – 100kW

Micro hydro < 100kW

Proiecte la scara mică

[NUME_REDACTAT] Pros – [NUME_REDACTAT] eficientă de energie
Este nevoie de un debit mic pentru a genera curent (o cantitate redusa precum 1.36 m3/s) sau o cadere libera de aproximativ 60 cm prin hidrocentrale. Electricitatea poate fi distribuita fara alte statii la distante de 1,5 km fata de punctul de generare.

Sursă de energie electrică de incredere
Hydro produce un flux continuu de energie electrică în comparație cu alte tehnologii regenerabile de mici dimensiuni. Sezonul de energie de vârf este în lunile de iarnă, când sunt necesare cantități mari de energie electrică

Nu este necesar un rezervor
Microhydro este considerat să funcționeze ca un sistem "Run-of-river", ceea ce înseamnă că apa trece prin generatorul este direcționată înapoi în circuit având un impact relativ mic asupra ecologiei din jur.

Solutie eficienta privind costurile
Construirea unui sistem de hidro-energie de mici dimensiuni poate costa de la 1.000 dolari – 20.000 dolari, în funcție de cerințele de energie electrică ale sitului și locației. Taxele de întreținere sunt relativ mici în comparație cu alte tehnologii.

Integrarea cu reteaua locala de electricitate
În cazul în care site-ul dvs. produce o cantitate mare de energie în exces, unele companii de energie vor răscumpăra surplusul de electricitate. De asemenea, aveți posibilitatea de a suplimenta nivelul de micro putere cu admisie de la rețeaua de alimentare.

[NUME_REDACTAT] Cons – [NUME_REDACTAT] cu cerinte si caracteristici specifice
Pentru a profita pe deplin de potențialul electric din fluxurile mici, este nevoie de un loc adecvat. Factorii de luat în considerare sunt: distanța de la sursa de alimentare la locație în care este necesară energia, dimensiunea curent (inclusiv debit, producția și caderea), precum și un echilibru de componente de sistem – invertor, baterii, controlor, linie de transport și conducte.

Dezvoltarea energiei Energy expansion not possible
Dimensiunea și fluxul raurilor mici pot restrânge pe viitor expansiunea sitului odată cu creșterea cererii de energie. The size and flow of small streams may restrict future site expansion as the power demand increases.

Low-power in the summer months
In many locations stream size will fluctuate seasonally. During the summer months there will likely be less flow and therefore less power output. Advanced planning and research will be needed to ensure adequate energy requirements are met.

Environmental impact
The ecological impact of small-scale hydro is minimal; however the low-level environmental effects must be taken into consideration before construction begins. Stream water will be diverted away from a portion of the stream, and proper caution must be exercised to ensure there will be no damaging impact on the local ecology or civil infrastructure.

Misconceptions – Myths about hydro power

Small streams do not provide enough force to generate power
[NUME_REDACTAT]: Energy output is dependant on two major factors: the stream flow (how much water runs through the system) and drop (or head), which is the vertical distance the water will fall through the water turbine.

A large water reservoir is required
[NUME_REDACTAT]: Most small-scale hydro systems require very little or no reservoir in order to power the turbines. These systems are commonly known as ‘run-of-river’, meaning the water will run straight through the generator and back into the stream. This has a minimal environmental impact on the local ecosystem.

Hydro generators will damage the local ecosystem
[NUME_REDACTAT]: Careful design is required to ensure the system has a minimal impact on the local ecology. A small amount of energy compromise may result, but this will ensure that the project does not have an effect on local fish stocks. [NUME_REDACTAT] Agency requires that stream levels must be maintained at a certain level in order to sustain the life within. Since there is no loss of water in the generation process, these requirements can easily be met.

Micro hydro electricity is unreliable
[NUME_REDACTAT]: Technology advances (such as maintenance-free water intake equipment and solid-state electrical equipment) ensure that these systems are often more reliable in remote areas. Often these systems are more dependable than the local power main.

The electricity generated is low quality
[NUME_REDACTAT]: If the latest electronic control equipment, inverters and alternators are used, the resultant power supply has the potential to be of higher quality the main electrical power grid.

Energie hidroelectrica este gratuita
Adevărul: Micro dezvoltarea hidroelectricitatii poate fi costisitoare din punct de vedere al executiei dar și al mentenentei. Există unele costuri de întreținere fixe, ele variând în funcție de locația situli si necesarulu de materiale.

În proiectele de scară mică, apa de obicei este stocată de un baraj sau stăvilar la o cotă ridicata și lasată să curgă într-o vană sau canal către un generator care se afla la 50 m sub baraj, această cădere acționând generatoarele. O versiune tehnologică intermediară a fost concepută pentru țările dezvoltatoare în care o pompă standard este convertită la o turbină și un motor electric la un generator.

Sistemul „Run of River”

[NUME_REDACTAT] of River este un tip de generare hidroelectrică acolo unde nu există un mod de stocare al apei, respectiv lipsa sau restricționarea construirii unui dig. Metoda convențională este de a crea un canal separat care va acomoda o versiune nouă de generator, asemanatoare roții de apă sau a turbinei Kaplan care are elicea ajustabilă.

O companie norvegiana, [NUME_REDACTAT] Industries (WPI), a inventat o turbina pe ax vertical. Acest model permite instalarea si producerea curentului în zone unde nu se pot construi baraje, lățimea râului este extrem de redusă

Acest tip de generare este considerat ideal pentru rauri si fluvii deoarece nu au o adancime redusa limitand

Proiecte hidro la scara mica

[NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] fronturilor la apa

Bibliografie

2005: Sustainable energy in the [NUME_REDACTAT]: BURÐARDYGG EL ORKA

2005: [NUME_REDACTAT] to the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] for the Protection of MarineResources, Environment & Wildlife

1997: Architecure in a climate of change: Peter F. Smith

http://www.kulturarv.dk/1001fortaellinger/en_GB/vesborg

http://natmus.dk/salg-og-ydelser/museumsfaglige-ydelser/arkaeologiske-undersoegelser/middelalder-og-nyere-tids-arkaeologi/middelalderborgene-paa-samsoe/

http://natmus.dk/presse-og-nyheder/nyhedsarkiv/2012/nationalmuseet-udgraver-middelalderborg-paa-samsoe/

http://www.denstoredanske.dk/Danmarks_geografi_og_historie/Danmarks_geografi/Danmarks_kommuner/Sams%C3%B8_Kommune