Proiect finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus + , Acțiunea Cheie 1,,Prevenirea violen ței în școală –resurse pentru școliși profesori”… [604339]
2015
ȘCOALA GIMNAZIALĂ LUNCA,
PAȘCANI
Proiect finanțat de Comisia Europeană prin
Programul Erasmus + , Acțiunea Cheie 1,,Prevenirea violen ței în școală –resurse pentru școliși
profesori”
Ghid pentru profesori, învățători și educato are
2015
ȘCOALA GIMNAZIALĂ LUNCA,
PAȘCANI
Proiect finanțat de Comisia Europeană prin
Programul Erasmus + , Acțiunea Cheie 1,,Prevenirea violen ței în școală –resurse pentru școliși
profesori”
Ghid pentru profesori, învățători și educato are
1Ghidul a fost creat în cadrul proiectului „Îmbunătă țirea calității
educației la Școala Gimnazială Lunca, Pașcani prin profesionalizarea
internațională a personalului”, finanțat de către UE prin programul
Erasmus+, Ac țiunea cheie 1, 2014 -2016
AUTORI:
PROF.AXINTE GABRIELA
PROF. SORICI CRISTINA
2ȘCOALA GIMNAZIALĂ LUNCA ,PAȘCANI
Proiect finanțat de Comisia Europ eană prin Programul
Erasmus +, Ac țiunea Cheie 1
,,Prevenirea violen ței în școală –resurse pentru
școli și profesori”
Ghid pentru profesori, învățători și educato are
2ȘCOALA GIMNAZIALĂ LUNCA ,PAȘCANI
Proiect finanțat de Comisia Europ eană prin Programul
Erasmus +, Ac țiunea Cheie 1
,,Prevenirea violen ței în școală –resurse pentru
școli și profesori”
Ghid pentru profesori, învățători și educato are
3Cuprins
Introducere 5
Oportunită ți de formare pentru profesori prin programul
ERASMUS+ 9
Violență–agresivitate –bullying 12
Formele agresivită ții 14
Teorii ale agresivită ții 16
Sursele agresivită ții 19
Ce este bullyng -ul? 20
Tipuri de bullying 22
Bullying vs violen ță. 23
Ciclulagresiunii de tip bullying . 25
Agresivitatea rela țională. 27
Managementul conflictelor –clasificate, abordare și strategii de
rezolvare 32
Violența în școală . 46
Tipuri de violen ță la care sunt supuși elevii/ profesorii 47
Cauzeleviolenței în mediul școlar 48
Școala ca sursa a violen ței 50
Prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar 51
De ce ar trebui să fii preocupat de agresiune? 52
Cum recuno ști un copil abuzat? 54
Cum identificăm poten țialele victime și pe agresori? 55
4De ce sunt copiii agresa ți? 58
Ce se poate face pentru a preveni agresiunea? 62
Ce strategii utile de combatere a fenomenului bullying în școală se
găsesc? 68
Care este rolul factorilor educativi în prevenirea și combat erea
violenței? 75
Sfaturi pentru părin ții copiilor supuși actelor violente . 78
Cyber-bullying 89
Ce este programul Kiva? 95
Practici utilizate în domeniul prevenirii violen ței 99
Concluzii 101
Anexe 104
Bibliografie 120
5Motto:
,,A lupta contra violenței școlare înseamnă a ameliora calitatea
relațiilor și a comunicării între toate persoanele angrenate în actul
educațional .”
Dardel Jaouadi
Introducere
Acest ghid a fost creat în cadrul proiectului „Îmbunătă țirea
calității educaț iei la Școala Gimnazială Lunca, Pașcani prin
profesionalizarea internațională a personalului”, finanțat de către UE
prin programul Erasmus+, Ac țiunea cheie 1, 2014 -2016 și se
adresează profesorilor, învă țătorilor și educatoarelor.
Setul de materiale despre prevenirea violen ței în școală –
resurse pentru școli și profesoricontribuie laîmbunătățirea și
aprofundarea cunoștin țelordespre tipurile de agresiune precum și
oferăinformații despre modul în care se poate diminua răspândirea
agresiunii șila formarea de aptitudini și competente necesare pent ru
a preveni, identifica și a răspunde la incidentele de intimidare,
eficient și consecvent .
Violența este una din marile probleme ale lumii
contemporane. Presa scrisă sau audio vizuală ,informează în
permanen ță cu privire la diverse manifestă ri ale acestui fenomen. De
la formele cele mai agresive precum razbo aiele ori crimele terifiante,
bătăile, violurile, fur turile, distrugerile de bunuri și până la cele mai
puțin șocante, cum ar fi vio lențele verbale, toate acestea susținute de
o abunden ță de imagini violente se peri ndă zilnic prin fa ța ochilor
nostri. În acest context, apari ția diferitelor forme de violență în
mediul școlar pare aproape o fatalitate și devine adesea un lucru
obișnuit, cu care oamenii coexistă fără mă car amai sesiza pericolul.
Chiar dacă reprezintă o problemă delicată luarea în stăpânire a
fenomenului violen ței nu se poate face decât dacă sunt cunoscute
6cauzele, originile, formele de manifestare și posibilitatea de
prevenire.
Acest ghid vă oferă câteva posibilități de a înțelege ce este
violența, agresiunea și bullyingul și care sunt diferen țele dintre ele.
Abordarea de ans amblu utilizată în acest ghid pune un accent major
pe informa țiile teoretice care sunt concepute să vă facă să începeți să
vă gândiți cum anume puteți aplica în prevenirea con flictelor
agresive la elevi .
Violența în mediul școlar este un fenomen destul de complex,
cu o diversitate de forme de manifestare care justifică folosirea
terminologiei specializate, rafinate: astfel școala este spațiul de
manifestare a conflictului între copiiși între adulți -copii, iar
raporturile de for ță sau planul în care se consumă conduitele
offensive (verbal, ac țional, simbolic) sunt variabile importante în
întelegerea fenomenului. De aceea când vom folosi no țiunea mai
generală de „violen ță” vom de semna orice comportament al cărui
scop este prejudicierea sau distrugerea victimelor.
În primul rând, atunci când vorbim despre violen ță școlară nu
putem să ne limităm la actele de violen ță care cad sub incidența legii.
Violența școlară este un fenomen mul t mai larg, ce trebuie evaluat și
cu ajutorul altor indicatori.
La originea fenomenul uiviolenței școla re se află o
multitudine de factori. Școala însăși poate reprezenta o sursă a unor
forme de violen ță și acest lucru trebuie luat în considerație în
conceperea diferitelor programe de prevenire și stăpânire a violenței.
Fenomenul violen ței școlare trebuie analizat în contextul apariției lui.
A gândi strategii, proiecte de prevenire a violen ței școlare înseamnă a
lua în considera ție toți factorii (sociali, familiali, școlari, de
personalitate) ce pot determina comportamentul violent al elevilor.
Școala poate juca un rol important în prevenirea violenței școlare.
Pe lângă no țiunile de violență, agresiune, bullying, în ghid am
prezentat cum să recuno ști un c opil abuzat, cum identificăm
potențialele victime și pe agresori, de ce sunt copiii agresivi, ce se
7poate face pentru a preveni agresivitatea, care este rolul factorilor
educativi în prevenirea și combaterea violenței și sfaturi pentru
părinți despre cumîși pot ajuta copilul să se descurce în astfel de
situații.
Acest ghid tratează și hărțui rea cibernetică –cyberbullying ,
carepoate fi definit ăîn mod simplu ca activitate ace implică
utilizarea comunicării mediate de calculator (CMC) pentru a hărțui,
agresa, amenința, batjocori alți tineri în mod deliberat și repetat.
Cyberbullying -ulapare de obicei în contextul folosirii
aplicațiilor de mesagerie instante cum ar fi Yahoo Messenger, Skype,
MSN Messenger. El poate lua propor țiiși mai mari devenind public
atunci când are loc pe bloguri sau re țele sociale cum ar fi MySpace,
Facebook, Hi5 sau websituri de hostare cum ar fi Youtube.
Aplicațiile telefoanelor mobile cum ar fi SMS -ul sau imagini video
capturate cu camera telefonului p ot fiși ele folosite pentru a hărțui în
acest fel.
Tehnologia determ ină că agresiunea să nu fie limitată la
școală sau colțuri de stradă. Cyberbullying poate apărea oriunde,
chiar și la domiciliu, prin e -mail, texte, telefoane mobile, și site-uri
web de s ocial media 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cu
potențial de sute de oameni implicați. Pentru cei care suferă
cyberbullying, efectele pot fi devastatoare, lăsându -te simți rănit,
umilit, furios, deprimat, sau chiar sinucidere. Dar nici un tip de
agresiune nu trebuie să fie vreodată tolerat.
Ghidul prezintă, de asemenea ,programul anti-intimidare Kiva
care a fost dezvol tat la Universitatea din Turku î n Finlanda șise
adresează elevilor de 7 -12 ani. Programul învață copiii să facă
schimbări în ceea ce prive ște grupul agresiv. Metodele utilizate de
acest program implică elevii pentru a învă ța să intervină în oprirea
actelor de violen ță.
Materiale prezentate în ghid despre prevenirea violen ței în
școală–resurse pentru școli și profesor ivă va oferi o viziune
asupra a ceea ce încercăm să facem ca profesori pentru prevenirea și
combaterea violen țeiși afelului în care putem realiza aceasta. Va
8adăuga ceva experienței pe care o aveți și vă va conduce spre noi
zone.
Felul în care folosiți ghidul depinde numai de dumneavoastră.
Vă ofer spre reflecție următoarele rânduri scrise de Mahatma Gandhi
,, aînvăța căîn viață, mai u șor se poate învinge ura cu dragostea,
minciuna cu adev ărul, violen ța cu abnega ția, ar trebui s ăfie un
element fundamental în educația oric ărui copil.”
9Oportunită ți de formare pentru profesori prin programul
ERASMUS+
Erasmus+ este programul UE în domeniile educa ției,
formării, tineretului și sportului pentru perioada 2014 -2020.
Educația, formarea, tineretul și sportul pot avea o contribu ție majoră
la abordarea schimbărilor socio -economice, principalele provocări cu
care Europa se va confrunta până la sfâr șitul deceniului, și la punerea
în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru cre ștere economică,
locuri de muncă, echitate social și incluziune.
Programul Erasmus+ este conceput cu scopul de a sprijini
eforturile țărilor participante la program de a utiliza în mod eficient
talentul uman și capitalul social al Europei, confirmând în același
timp principiul învă țării pe tot parcursul vie ții prin corelarea
sprijinului acordat învă țării formale, non -formale și informale în
domeniile educa ției, formării și tineretului.
Obiectivul general:
Programul Erasmus+ contribuie la realizarea:
obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivului
principal din domeniul educa ției;
obiectivelor Cadrului strategic pentru cooperare europeană în
domeniul educa ției și formării profesionale (ET 2020), inclusiv a
indicatorilor de referin ță corespunzători;
dezvoltării durabile ațărilor partenere în domeniul
învățământului superior;
obiectivelor generale ale cadrului reînnoit de cooperare
europeană în domeniul tineretului (2010 -2018);
obiectivului privind dezvoltarea dimensiunii europene în sport, în
special sportul de masă, în conformitate cu planul de lucru al UE
pentru sport;
10promovării valorilor europene în conformitate cu articolul 2 din
Tratatul privind Uniunea Europeană
Cursul de formare ,,Prevenirea violen ței în școală –resurse
pentrușcoli și profesor i”este unul din cu rsurile de formare din
proiectul „Îmbunătă țirea calității educaț iei la Școala Gimnazială
Lunca, Pa șcani prin profesionalizarea internațională a personalului”,
finanțat de către UE prin programul Erasmus+, Ac țiunea cheie 1,
2014-2016.
Această ac țiune-cheie sprijină mobilitatea cursan ților și a
personalului oferind oportunită ți de învățare și/sau experiență
profesională în altă țară pentru studenți, stagiari, tineri și voluntari,
precum și pentru cadre didactice universitare, profesori, formatori,
lucrători de tineret, personalul din institu țiile de învățământ și
organizații ale societății civile.
Cursul de formare ,,Prevenirea violen ței în școală –resurse
pentrușcoli și profesor i”a urmăritdezvoltarea următoarelor
competen țe :
Competen țe generale:
alfabetizarea civică, con știentizare și dezvoltarea abilităților
sociale;
gândire critică și inventivă;
comunicare, colaborare și competente informative;
Competente specifice:
întelegerea termenilor cheie: ,, agresiune” și,,hărtuire”;
cunoașterea tipurilor de agresiune precum și informații despre
modul în care se poate diminua răspândirea agresiunii;
formarea de aptitudini și competențe necesare pentru a preveni,
identifica si a răspunde la incidentele de intimidare, eficient și
consecvent;
Cyber bullying -hărțuirea pe internet, telefon;
social media și rolul ei.
11Oportunitatea formării profesionale pe tema prevenirii violen ței
înșcoală în context european a fost o reușită experiență
profesională, care ne -a permis îmbunătă țirea și aprofundarea
cunoștințelordespre tipurile de agresiune precum și informații despre
modul în care se poate diminua răspândirea agresiunii și a contribuit
la formarea de aptitudini și competente necesare pentru a preveni,
identifica și a raspunde la incident ele de intimidare, eficient și
consecvent. Beneficiarii direc ți ai acestui stagiu de formare sunt
elevii prin activită țiledesfășurate la clasă .
Abordarea metodologică din cadrul cursului de formare a dus la
dobândirea competen țelor șivalorificarea lor prin următoarele
strategii didactice:
training pentru prevenirea violenței în școală;
promovarea unei culturi a non -violenței printre toți actorii
implicați în actul eduațional;
organizarea de evenimente culturale și educative;
încurajarea și stimularea re zultatelor bune și a comportamentului
exemplar al elevilor;
Beneficiile personale și profesionale în urma participării la un
astfel de stagiu sunt nenumărate:
cunoașterea altor sisteme de educație europene;
stabilirea unor rela ții profesionale cu colegii participanți la curs;
realizarea unor schimburi de experien ță;
perfecționareacunoștințelor legate de învățarea prin colaborare
precumși în învățarea creativă și prin colaborare;
îmbunătățireacompeten țelor de utilizare a limbii engleze;
actualizarea/completarea cunoștințelor referitoare la
altețări/cultura.
12
Violență-agresivitate -bullying
Violența există peste tot
în lume: pe stradă în
școală, în mass -media, în
inimile noastre este din ce
în ce mai mediatizată;
atrage și îndepărtează
deopotrivă.
Pornind de la etimolgia
cuvântului constatăm ca
verbul "violare "
înseamnă "a profana" , "a
transgresa" adică a
depăși limitele impuse de lege .
În dicționare, cuvântul violență trimite la ceea ce se
efectuează cu o "for ță intensă", brutală și adesea distructivă, la
abuzul de for ță pentru a constrânge pe cineva la ceva.
Etimologia latinăși greacă a cuvântului violență vine în
sprijinul celor care, după exemplul câtorva biologi și psihologi,
estimează că violen ța este o dată substanțială vieții și naturii
biologice umane, în sensul aproape instinctiv de dorin ță de putere și
dorință de a trăi.
Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrării s -a consta tat că
violența este totdeauna urmarea unei frustrări ș i că o frustrare
antrenează totdeauna un comportament violent.
Definirea violen ței s-a dovedit a fi o încercare extrem de
dificilă. Acest fapt se explică prin complexitatea fenomenului, dar și
prin marea diversitate a formelor sale de manifestare.
ErikDebarbieux ( 1996) specialist în problematica violen ței în
mediulșcolar oferă o definiție prin care surprinde ans amblul
fenomenului violen ței,,violența este dezorganizarea brutală sau
13continuă a unui sistem personal, colectiv sau social și care se
traduceprintr-o pierdere a integrită ții ce poate fi fizică, psihică sau
materială. Această dezorganizare poate să se opereze prin
agresiune, prin folosirea for ței, conștient sau inconștient, însă poate
exista și violentă doar din punct de vedere al victimei, făr ă ca
agresorul să vrea să facă rău .’’
X. A. Michaud ( 1986), autor al unei lucrări de sinteză despre
violență, crede că nu poate exista un discurs universal asupra
violenței, deoarece fiecare societate se luptă cu propria ei formă de
violență, conform propr iilor criterii și tratează formele violenței cu
mai mult sau mai pu țin succes.
Noțiunea de violență este discutată în relație cu agresivitatea.
Agresivitatea este definită ca fiind orice comportament ostil,
distructiv al unui individ. Poate fi îndreptată î mpotriva altor
persoane, obiecte sau animale, precum și împotriva ființei proprii, ca
autoagresivitate.
Adesea agresivitatea este considerată a fi sinonimă cu
violență, deși nu orice conduită agresivă presupune și violență, după
cum nu orice act violent este însoțit de agresivitate. De exemplu,
șantajul emoțional (o for mă de violență psihică) nu este în mod
necesar însoțit de agresivitate. Violența presupune dorința de a
distruge, de a vătăma, de a produce suferință, pe când agresivitatea,
adesea, urmăreș te alte scopuri: afișarea, demonstrarea masculinității,
14a puterii, autoapărarea, obținerea de beneficii materiale, atragerea
atenției, răzbunarea etc.
De asemenea, nu orice comportament agresiv constituie un
act antisocial, după cum nu orice act antisocial este însoțit de
agresivitate. De pildă, agresivitatea sport ivilor în timpul competiției
nueste un act antisocial. Furtul din buzunare este un act antisocial,
dar nu este însoțit de violență ori agresivitate.
În pofida tuturor acestor nuanțări și delimită ri semantice,
sociologice și psihologice, violența se alimentează din agresivitate,
iar acte le de violență capătă adesea și un caracter antisocial .
Este dificil să se realizeze discr iminări între cele două
concepteviolențășiagresivitate .
M. Floro încea rcă o diferen țiere în baza a trei criterii:
un criteriu func țional:agresivitatea este o poten ționalitate ce
permite dirijarea ac țiunii; ea ține mai mult de găndire, de analiză
în timp ce violen ța este de ordinul acțiunii, acțiune adaptată
obiectivului ce trebuie atins;
un criteriu de ordin topologic: agresivitatea este mai ales
internă pe când violen ța este mai ales externă;
un criteriu etic: în timp ce agresivitatea, în țeleasă ca
potențialitate ce permite individului să infrunte problemele, poate
fi considerată acceptabilă, violen ța, în calitatea ei de acțiune ce
produce durere, este inacceptabilă.
Formele agresivită ții
Există mai multe criterii după care se poate clasifica agresivitatea:
1.În funcție de agresor (cel care adoptă comportamentul
agresiv):
15agresivitatea tânărului și agresivitatea adultului;
agresivitatea masculină și agresivitatea feminină;
agresivitatea individuală șiagresivitatea colectivă;
agresivitatea spontană și agresivitatea premeditată.
2.În funcție de mijloacele folosite pentru finalizarea actului
agresiv:
agresivitatea fizică și agresivitatea verbală;
agresivitatea directă (cu efe cte directe asupra victi mei) și
agresivitatea indirectă (când între agresor și victimă există
intermediari).
3.În funcție de obiectivele urmărite prin "practicarea
agresivită ții":
agresivitatea care urmăre ște obținerea de beneficii (psihologice
sau materiale);
agresivitatea ce urmare ște predominant rănirea și/sau chiar
distrugerea victimei.
4.În funcție de forma de manifestare a agresivită ții:
agresivitate violentă și agresivitate nonviolentă;
agresivitate latentă și agresivitate manifestă.
Unii autori spun că agresivitat ea manifestată la nivel
interpersonal este, prin excelen ță, un fenomen psihosocial și, ca
atare, el ridică problema "co -participării" celor doi membri ai rela ției
conflictului (agresor -agresat). Realitatea demonstr ează că î n multe
cazuri vina se împarte î ntre cei doi. Acest lucru a dus la apari ția unor
categorii de victime:
victime provocatoare ,care, anterior victimizării lor, au comis
ceva-conștient sau inconștient -fațăde infractor. Asemenea
cazuri pot fi întâ lnite atunci când o persoană (victima ul terioară)
se comportă arogant fa ță de viitorul infractor sau dacă nu -și tine o
promisiune dată solemn, ori dacă intră în legă turi amoroase cu
iubita infractorului etc.;
16victime care precipit ădeclanșarea acțiunii r ăufăcătorilor. Cum
este cazul persoanelor care, prin conduita lor, influen țează
răufăcătorii în a comite infrac țiuni, deși între ei nu a existat
niciodată vreo legătură .
Teorii ale agresivită ții
"Agresivitatea este înnăscută "susțineSigmund Freud ,dar
și Konrad Lorenz. Oamenii se nasc cu predispozi ția sau impulsul de
a fi violen ți și de a agresa. Cum nu se poate î nlatura, trebuie , prin
educare, gasite modalită ți nedistructive de canal izare a energiei
negative. Totu și se face o departajare î ntre cei doi teoreticieni asup ra
acestui lucru: la Freud agresivitatea apare ca fiind predominant
distructivă pe câ nd la Konrad Lorenz agresi vitatea are o valoare
adaptativă șieste chiar esen țialăpentru supravi ețuire.
Dacă agresivitatea umană ar fi numai de natură instinctuală ar
fide așteptat să întâlnim foarte multe asemănări î ntre oameni, legate
de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Cu toa te astea
realitatea d emonstrează permanent că există mari diferen țe atât la
nivel individual cât și la nivel de comunităț i.Sunt indivizi, grupuri și
chiar popoare care se manifestă extrem de agresiv, pe când al ții sunt
foarte pa șnici.
Respingerea cvasi -generalizată a naturii instinctuale a
agresivită ții nu înseamnă, însă, și ignorarea unor influenț e biologice
asupra ei, cum ar fi:
influențe neuronale -existăanumite zone ale cortexului care, în
urma stimulării electrice, facilitează adoptarea de că tre individ a
comportamentului agresiv;
influențe hormonale -masculii sunt mult mai agresivi decât
femelele datorită diferențelor de natură hormonală ;
17influențe biochimice -creșterea alcoolului în sange, scă derea
glicemiei pot intensifica agresivitatea.
"Agresivitatea este un ră spuns la frustrare" susțin cei de la
Yale University din SUA. Atunci câ nd atingerea unui s copeste
blocată ia na ștere frustrarea. Această frustrare devine apoi o sursă de
manifestare a agresivită ții. Se întâmplă însă deseori ca agresivitatea
aceasta să nu poată fi orientată către sursa stă rii defrustrare ci ea este
reorientată că tre ceea ce se numește o "țint ă sigură". De exemplu o
persoană nu își poate sancționa șeful și în schimb se poate certa acasă
cu partenerul de via ță; un copil nu își poate pedepsi părintele în
schimb însă love ște un alt copil.
Mai apoi, supusă unor revizii, aceastăteoriesuferă modificări. Se
consider că într-adevăr frustrarea produce supărare (stare de pregătire
emoțională pentru a deveni agresiv) însă o persoană poate da curs
furiei sau nu.
O a treia explica ție ar fi aceea că "agresivitatea este un
comportament social învățat". A apă rut astfel teoria învă țării
sociale a agresivită ții care susține că un comportament agresiv se
învață prin mai multe modalităț i:
direct, deci prin învă țare directă (prin recompensarea sau
pedepsirea unor comportamente);
prin obser varea șiimitarea unor modele de conduită ale altora,
mai ales ale adul ților.
Se consideră că modelele de conduită agresivă se întâlnesc cel
mai des în:
familie(copiiviolenți provin din familii în care cei doi părinți au
fost crescu ți tot cu ajutorul pedepselor fizice);
18mediul social (în acele comunită ți în care modelele de conduită
agresivă sunt acceptate, chiar admirate, agresivitatea se transmite
ușor și generațiilor următoare) ;
mass-media (în special televiziunea care oferă zilnic modele de
conduit ă agresivă, fizică sau verbală).
Putem enumera adesea printre cauzele comportamentelor
impulsiv-agresive existen ța la subiect a unor trăsături
temperamentale, apartenen ța individului la unul din tipurile
de temperamente. Anumite temperamente -coleric, ne rvos-se
constituie în bază pentru conduite agresive adoptate imediat.
"Temperamentul este dimensiunea dinamico -energetică a
personalității care se exprimă cel mai pregnant în conduită". De
aceea cunoa șterea temperamentului poate deveni un punct de
plecar e pentru modalită țile în care putem gestiona impulsurile și
comportamentele agresive.
Pe baza a trei trăsă turi fundamen tale:emotivitatea, activismul și
rezonanța reprezentărilor au fost descrise opt tipuri temperamentale :
nervos, sentimental, coleric, pasionat, sangvinic, flegmatic, amorf,
apatic.
A cincea cauză demnă de men ționat este c ea legată de stima de
sine. Mulți cercetători au stabilit o legătură evidentă între nivelul
stimei de sine și tendințele agresive, în sensul că cucât stima de
sine,încrederea în for țele și capacitățile proprii, este mai scăzută
cu atât componenta agresivă este mai pregnantă .
Conceptul de stimă de sine este core lat cu sentimentul de
competen ță și conș tientizare a propriei valori. Indivizii cu un grad
scăzutde stimă de sine se concentrează de obicei să -i impresioneze
pe alții, au o încredere scăzută în propria persoană, au dubii asupra
valorii și acceptării lor sociale, nu -și asumă riscuri și încearcă să
19evite eșecul. Caută confirmarea propriei val ori, a propriilor dec izii la
alții și sunt ușor influenț abili.
Sursele agresivită ții
Dintre sursele agresivită țiiputem enumera:
surse care țin de individ, de conduita și reactivitatea
comportamentală a sa:
frustrarea;
atacul (provocarea directă )-fiefizic sau verbal, atrage un răpuns
sau o răzbunare;
durerea fizică și morală;
căldura-cerectări multiple au eviden țiat legătura directă între
temperatura ridicată și comportamentul agresiv;
aglomerația-în mijloacele de transport î ncomun; în spa ții de
locuit mult prea mici pentru numă rul de persoane;
alcoolul și drogurile;
surse ale agresivitatii din cadrul familiei:
bătaia sau orice formă de agresiune sau pedeapsă fizică ;
incestul;
surse care țin de mijloacele de comunicare în masă, unde
includem violen țaexpusă în presă și televiziune.
20
Ce este “bullying” -ul?
Termenul de
“bullying” , vine de la
“bully”(eng.) , care
înseamnă bătăuș,
huligan . Dacă ar fi să
asociem această
denumire, cu o imagine
creată de media de -a
lungul timpului, am
putea să ne gândim ori
la acel tânăr care își terorizează colegii zilnic, le fură prânzul și toți
trăiesc cu teama că oricând ar putea fi agresați de către acesta, ori la
acel grup de fetepopulare șiîmbrăcate după ultima modă, acestea
fiind numite în engleză “plastics”, care mereu complotează împotriva
unei persoane nevinovate și fără apărare.
Cuvântul “bullying” ,
nu are o traducere
exactă în limba română,
însă poate fi asociat cu
termenii de intimidare,
terorizare, brutalizare.
Bullying-ul poate fi
înțeles ca un act de
violență fizică și/sau
psihică.Aceste acte de
agresiune sunt prezente
nu doar în filme, ci și în viața de zi cu zi. Deși acest subiect nueste
mediatizat prea mult în România, există și la noi foarte multe cazuri
de bullying. Situația în care fete le populare își găsesc o țintă, este
cazul violenței psihice, iar cel al bătăușului, este cazul violenței
21fizice (caz mai rar întâlnit decât primul, actualmente, în liceele din
România).
Bullying-ul esteun act comportamental repetat, îndreptat spre
rănirea fizică sau mentală a unei persoane. D e asemenea, el se
caracterizează prin comportamentul unei persoane care încearcă să
obțină supremația asup ra altora.Cel mai u șor se poate observa
această formă de violen ță în grupurile de copii. Școala este mediul în
care se manifestă cel mai des luptele pentru putere. (Cineeste cel mai
de temut din clasă? Care este„gașca periculoasă” ?) Cei care se
ocupăcu astfel de comportamente de obicei îi lovesc pe cei din jur, îi
fac de ru șine, îi jignesc ș i le pun diverse porecle. A-i obliga pe al ții să
facăceea cenu doresc este un alt comportament adoptat de aceste
persoane.
Bullying-ul reprezintă o parte a unor forme de abuz, de la
forma simplă de neglijare, la abuzul emo țional, fizic și sexual.
Fenomenul Bullying apare când :
se strigă pe nume cu subînteles;
se pune în încurcătură;
se împinge, love ște, șicanează;
se vorbe ște pe la spate;
se ignoră;
se atacă opiniile, credin ța;
se fură banii;
se îndepărteză prietenii;
se postează mesaje urâte pe net (cyberbullying);
se provoacă rumoare;
se înseală, se intimidează;
se păstrează tăcerea sau se dau telefoane abusive;
se trimit texte ofensive prin telefon
22sau când se fac remărci despre:
greutate;
aspect;
culoarea părului;
familie;
activitatea școlară;
popularitate ;
felul în care se munce ște (stil de lucru);
despre dizabilită ți existente;
despre difern țe de religie, culoare sau cultură;
despre hainele purtate;
despre piercing, aparat auditiv;
despre dyslexie, dyspraxia.
Tipuri de bullying
Bullyingul se manifestă :
verbal-tachinare, glumi țe, ignorare/izolare, bârfă, amenințări;
fizic-a bloca calea cuiva, a -l înghesui, a împinge, a lovi cu
piciorul, a pune piedică;
sexual-hărțuire, atingere, bătaie, fotografii compromițătoare,
emailuri, avansuri sexual;
deposedare de lucruri -a ascunde lucrurile, furt, incendierea,
extorcare de fo nduri, vandalism, distrugere .
23Bullying vs Violen ță
Adesea o linie fină desparte cele două concepte. Dacă
violența este definită ca un rău fizic sau mental, cazurile fiind în
descre ștere, Bullying -ul este considerat o formă de violen ță fizică și
psihol ogică, conduită intenționată care vizează producerea unor
prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei
persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violen ță.
Cazurile de bullying sunt în cre ștere.Elesolicită specifi ce tipuri de
strategii de preven ție.
Violența se raportează la cazuri ce sunt împotriva legii,
depășind granița legalității în timp ce fenomenul bullying rămâne în
aria legii. Violen țaeste considerată un comportament neacceptat,
bullying-ul este forma acceptată ca o parte a vie ții normale.
La tineri, violen ța și bullying -ul sunt ceva obi șnuit. Violența
este corelată cu folosirea armelor, consumul de droguri, raportată la
categorii de t ineri din zone defavorizate, cu risc de abandon școlar,
cu rezultate școlare slabe. Bullying-ul este forma de violen ță cu nivel
scăzut în școli, însă cea mai răspândită de formă de violență în zilele
noastre.
Unii specialiști (Olewus, 1991) consideră bull ying-ul
comportamentul sau atitudinea de „intimidare” în mod repetat și
intenționat, ca modalitate de a câștiga puterea asupra altei persoane.
Dacă în mod obișnuit experințele de bullying erau văzute ini țial ca
fiind forme disfuncționale de joc între copii , astăzi bullying -ulse
identifică cu precizie prin următoarele aspecte:
este un comportament abuziv care de regulă conduce la
comportamente vio lente pronunțate și persistente, care se mențin pe
termen lung ;
experimentarea victimizării pe termen lung c auzează
elevului agresat disconfort, frică și suferință;
există un dezechilibru în raportul de forță dintre agresor –
victimă.
24Comportamentul de agresare apare ca o modalitate de a face
fațăpropriilor lor probleme: pentru a obține atenția celorlalți, pentru
a deveni populari, pentru a se simți importanți sau în control.
Nu orice act agresiv trebuie să devină și violent; agresivitatea
are o arie mai largă, dar o intensitate mai mică a manifestărilor decât
violența.
Bullying-ul se centrează mai mult spre indivizi, care pot fi
băieți sau fete, spre cei care au mare nevoie de putere, de
control.Victimele sunt cei care nu știu să facă față agresiunii,
suferind adesea de depresie și stimă de sine scăzută.
Fenomenul bullying are nevoie de strategii de interve nție
specifice, de politica de tip ”Toleran țăzero”. În acest proces,
agresorii și victimele se pot angaja în alte manifestări din ce în ce
mai violente. Atât în actele violente, cât șiîn situații de bullying,
elevii-victime se tem și refuză să mai vină l așcoală, suferă în urma
unor pedepse fizice dure date în familiile lor.
Cei care provoacă violen ța de tip „bullying” sunt acele
persoane care nu primesc suficie ntă atenție, care doresc astfel să iasă
în evidență, să braveze și acționează în consecință. Li psa de
afecțiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozi tiv, lipsa
iubirii, neglijarea, încurajarea unor noi stiluri de viață, noi moduri de
impunere, de a câștiga bani (droguri, prostituție, găști) sunt factori
facilitatori pentru bullying. Nevoia de putere și de dominare fac din
victimă o țintă , iar agresorii vor răni fizic, social sau emoțional pe
ceilalți. De cele mai multe ori, cei care hărțuiesc, au fost hărțuiți
(Crothers, L.M.&Levinson, 2004) sau sunt ei înșiși hărțuiți, de
colegi, de familie.
Bullying-ul afectează p e toți: pe victimele agresiunii pe agresor și pe
observatori.
Aceștia din urmă, observatorii, rămân calmi, prudenți, sensibili și
nesiguri, cu o slabă încredere în sine, se cred mai slabi fizic decât
colegii.
25Ciclul agresiunii de tip bullying
Agresorul nu-și dă deama cât de agresiv este, consideră că
alții sunt mai agresivi decât el, are puține abilități de rezolvarea a
conflictelor, îi place să domine, are o empatie scăzută pentru ceilal ți.
Victimele actelor de violență re simt frecvent un sentiment de
furie, frustrare, umilință, izolare, disperare și suferă curent de răniVictimaF. Apăratorul
pasiv-nu-iplace
bullying-ul însă
nu se arată
deschis să apere
victima
A. Agresorul
B. Adeptul,
scutierul –
poate chiar să
acționeze
C. Suporterul
activ-ia parte la
bullyingD. Suporterul
pasiv –se pare
că este acord cu
bullying-ul însă
nu se implicăE. Spectatorul,
observator
neangajat
26fizice, suferă mult mai mult de tulburări psihologice și somatice și
riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de școală, de a se pune
în situație de eșec, de a -și pierde respectul de sine, de a fi deprimate,
de a claca n ervos și chiar de a se sinucide (Kaltiala-Heino, 1999;
Lawlor, 2002; O’ Moore, 2003)
Studiile arată că î ntre 15-25% din elevii americani su nt
victime ale bullying -ului, în timp ce o proporție de 15-20% declară
că sunt ini țiatori ai acestor comportamente (Melton et al, 1988;
Nansel et al, 2001). Bullying -ul poate să transforme școala într-un
locde temut. Stresul, anxiet atea și chiar fobia socială pot să aparăca
efecte negative în ast fel de situa ții.
Efectele asupra victimelor bullying -ului se pot resimți chiar
peste ani și ani, dacă problema nu este tratată cum trebuie. Traumele
îi pot urmări toată vi ața, dacă aceștia nu vor decide să facă ceva
împotriva acestora. Așa cum reiese și din studii, mulți copii aleg să
nu mai frecvent eze școala de frică, rușine. Ei preferă o absență, unui
ochi umflat.
Victima se închide în si ne, îi e frică să le spună până și
părinților. Prieteni nu prea mai are, pentru că cei din jur sunt foarte
influențați de bârfele auzite. Pe zi ce trece, victima devine din ce în
ce mai tristă, nu mai găsește putere pentru a trece peste și începe să
se gândească din ce în ce mai des la suicid.
Un studiu făcut în Marea Britanie a descoperit că cel puțin
jumătate din tinerii care aleg să se sinucidă, o fac din cauza acestor
agresiuni repetate. 15% din tinerii care s unt într-o depresie ajung
chiar să comită actul suicidal. În medie, o persoană moare prin
sinucidere, din cauza bullying -ului, o dată la 16 secunde. Sunt
milioane de tineri care mor anual din cauza bullying -ului (ori dintr -o
bătaie fatală, ori din cauza faptului că nu mai suportă situația).
27Foarte multă lume spune că este vina victimei, dar nu este
chiar așa. De multe ori, atacurile pornesc dintr -o invidie, i ar cei care
sunt agresați sunt nu doar persoanele slabe de înger și cuminți, ci
sunt și cei frumoși și inteligenți, în încercarea de a -i reduce la nivelul
scăzut al a gresorilor. De multe ori, nu ai ce să faci, cum să ripostezi
în fața acestor situații. Ce nu știu cei care spun că victimele sunt de
vină, este că ele sunt mult mai puternice decât ei.
Agresivitate arelațională
Ce este a gresivitate arelațională?
Agresiunea relaționalăeste un tip de comportament agresiv,
care are abilită ți sociale –de obicei în cadrul unui grup –de a
provoca durere non -fizică pe bază individuală sau persoane
fizice. Există mai multe tipuri diferite de agresivitate rela țională:
trădare, excluder e sau singurătate, bârfe, umilire și minciuni. De
asemenea, cunoscut sub numele de agresiune sub acoperire sau
intimidare sub acoperire, acest tip de abuz psihologic este cea mai
răspandită în rândul adolescen ților.
Rădăcinile istorice ale agresiunii relat ionale sunt la fel de
vechi ca și timpul însu și.Folclor, legende, liter atură și filme au fost
28produse pe ac eastă temă. Termenul “agresiune relațional ă” a fost
conceput de doi cercetatori de la Univ ersitatea din Minnesota în
1995.Acesta a devenit larg utilizat ca nume definitiv pentru
agresiune psihologică în setările sociale care nu include abuz fi zic.
Tipurile de agresiune rela țională ilustrează măsura în care
acest comportament p oate avea un impact negativ în via ța
victimei. Trădareacomporta mentului ia formă atunci când cei care
provoacă abuzul revin cu promisiuni sau ren egăacordurile cu
victima. V ictimaeste interzis ă, prin intimidare și excludere, de la
interacțiunea cu cerc ulsocialal instigatorul ui.
Un alt tip de agresiune rela țională, bârfa, presupune ca
agresorul să divulge detalii intime despre victimă, car e merge mână
în mână cu umilin ța, în carenecinste ște instigator și rușinos victima
în fața altor persoane. Cu minciuni , formăde agresiune relațională,
agresorul spune pove ști fabricate despre victimă și răspânde ștecu rea
intenție aceste informa ții altora.
Agresiunea relaționalăpoate fi legată de diverse tulbură ri
psihice. Deoarece nu există nici violen ța fizică implicată, est e
specifică unuicomportament pasiv -agresiv. A tunci când acest tip de
comportam ent se manifestă în familie se clasifică ca o formă de
violență în familie non -fizică.
În esență, agresiunea relaț ionalăeste o formă de manipulare
psihologică, care poate distruge vie țile tinerilor și produc etraume
psihologice dedurată.
Existămai multe semene de avertizare ale victimei supuse
abuzurilor agresiunii rela ționale.Dacă o persoană tânără devine
deprimat ă sau evită alte personae din cercul său social , el sau ea
29poate fi o victimă a agresiunii rela ționale. Părinții sunt în măsură să
stabilească dacă copilul lor este o victimă a agresiunii rela ționale.
Peers(consilierea) unei persoane devin etot mai important ă
pentru dezvoltarea psihologică sănătoasă aadolescen ților. Colegii
oferă multe modele noi comportam entale și feedback -ul, care sunt
esențiale pentru formarea identită țiiși dezvoltarea stimeide sine.
Interacțiunile cu colegii încurajează practicile pozitive de
autonomie și abilități lede luare a deciziilor independente. Cu toate
acestea, destul de frecv ent adolescen ții intră în relații interpersonale ,
care sunt dăunătoare pentru dezvolt area lor psihologică. Adolescen ții
au tendința de a forma diverse grupă riși aparțin diferitelor mulțimi,
pe baza intereselor lor de activitate, preferin țepentru muzică și
îmbrăcăminte, precum și originea lor culturală sau etnică. Astfel de
grupări diferă în statutul lor so ciometric sau popularitate șicreează
adesea comportări nesănătoase, agresiune -victimizare .Diferite
forme de agresiune pot fi utilizatepentru a controla dinamica și
statutul sociometric încadrul unui grup. Uneori agresiunea este
direcționat ăcătre un ind ivid, mai degrabă decât la un grup social.
Motivele principale pentr u victimiza re includ și aspectul de
comunicare .Adolescen ții sunt frecvent agresaț idin cauza unui
handicap, etnie sau religie.
Agresiune arelaționalăeste definit ăca un tip de agresiune,
care este "destinat ăsăfacă rău altora prin manipularea deliberată a
poziției lor sociale ".Agresiunea relațional ă dupăDanOlweus este
un tip de agresiune. Agresiunea , în general, este definit ăca acte de
violență fizic ăsau psihologic ă.
Agresiune arelațională poate fi fie sub acoperire sau directă,
fiind diferit ăde agresiune a indirectă. Se poate planifica și orienta
30spre obiective ( agresivitate rela țională proactivă ) sau să apară ca
răspuns la ame nințările percepute, ostilitate sau furie ( agresivitate
relațională reactivă).Mai multe studii au indicat diferen țe
substanțiale între agresivitate arelațională proactivă și reactivă.
Agresiuneareactivăeste asociat ăcutendința de a presupune c ă
intențiile altora sunt ostile.
Manifes tări ale agresivită ții relaționale sunt:
excluderea din activită țile sociale -deteriorarea reputa ției
victimei prin răspândirea de zvonuri și bârfe despre victimă, sau
umilirea victimei în fața altora;
lipsa aten țieipentru victimă și pierderea prieteniei ;
manipularea psihologică și coerciția (măsură de constrângere
aplicată cuiva pentru a -l face să-și îndeplinească o obligație) ;
Cele mai recente cercetări s -au concentrat pe cyber-bullying,
careeste o modalitate relativ nou ă de agresiune, dar din ce în ce mai
cunoscută atât în agresiune averbalăcâtșiîn agresiunea relațională
datorită importan ței tot mai mare a diferitelordispozitive de
comunicare și tehnologie în societățile moderne.
Intimidarea în școli se desfășoară în toateformele și la diferite
vârste.Cele mai frecvente forme de agresiune sunt :agresiunea
verbalăși agresiunea relațională.
Deși agresivitate arelațională poate fi utilizat ăde către ambele
sexe, este mai frecvent asociat ăcu fetele.Rezultatele unu i studiu
efectuatde Rivers și Smith au arătat că, în timp ceagresiune averbală
31are loc cu o frecven ță similară la ambele sexe, agresiunea fizică
directăeste mai frecvent ă în rândul băie ților șiagresiune arelațională
este mai frecvent ă în rândul fetelor. Într -unalt studiu , Baldry a
constatat că băie ții este mult mai probabil să se angajeze în
comportamente agresive , cum ar fi amenin țările, vătămări fizice,
respingerea, folosirea poreclelor în timp ce fetele este cel mai
probabilde a folosi porecle ,tachinare, z vonuri, respingere și luarea
obiectelorpersonale.
Pe baza acestor co ncluzii, fetele par să utilizeze agresiune a
relaționalăceva mai mult de cât băieții. În plus, cercetări
internaționale recente arată că ambele sexe a u tendința de a utiliza
agresiune a relațională, dar fetele sunt mai dificile. Deexemplu, un
studiu de Horn a constatat că fetele este mai probabil să spun ăcă este
punct de vedere moral gre șit să excludă pecinevapebaza
apartenen ței lor într -un grup.
Unele cercetări arată că există anumite implica țiicând băie ți și
fete se angajează în agresiuni atipice de gen. Există fete care sunt mai
agresive fizic sau băie ți, care sunt extrem de agresivi rela țional.
32
Managementul conflictelor -clasificare, abordare și strategii
derezolvare
Ce este conflictul?
În viz iunea lui
U.C.Wasmuth conflictul este un ,,
fapt social la care participă cel
puțin două părți (indivizi, grupe,
state), care urmăresc scopuri
diferite, neconciliabile sau chiar
acela și scop, dar care nu poate fi atins decât de o singură parte,
și/sau doresc să facă uz de mijloace disputate pentru a atinge un
scop anume.”
Conflictul este rezultatul manife stării diferențelor. Ca
urmare, recunoașterea unei stări conflictuale și intervenția în
soluționarea sa implică acceptarea diferențelor.
Clasificări ale conflictului
Din punct de vedere al nivelului de apariție :
Conflict individual interior –apare atunci când individului nu îi
este clară direcția în care trebuie să se îndrepte, primește sarcini
contradictorii sau atunci când ceea ce trebuie să facă contravine
posibilităților, intereselor sau valorilor sale. În general o astfel de
stare conf lictuală interioară potențează cu timpul toate celelalte
tipuri de conflict.
Conflictul dintre indivizi (aparținând aceluiași grup, la grupuri
diferite sau chiar organizații diferite) –acestea apar, de regulă,
din cauza diferențelor de personalitate.
Conflictul dintre indivizi și grupuri –poate fi un efect al
presiunii pe care grupul îl exercită asupr a individului. Uneori
33individual este pus în situația să suporte consecințele unor acțiuni
ale grupului de care el se delimitează. De multe ori, la baza
acestor conflicte stau relații interpersonale tensionate sau
conflicte individuale interioare puternice. În principiu, acestea
sunt conflicte care apar în grupuri tinere sau cu cultură slabă.
Conflictul inter -grupuri –este principalul tip de conflict inclus
în categoria conflictelor organizaționale. “Stingerea” acestui tip
de conflict intră deja în competența managerilor superiori.
Adeseori asemenea conflicte apar între compartimente, sectoare
cu profiluri foarte diferite.
Conflictul între organizații –în mod frecvent acest tip de
conflict se manifestă sub forma competiției pentru lans area unui
produs, serviciu etc. Un asemenea tip de conflict se poate naște în
urma competiției pentru surse de finanțare.
Din punct de vedere al efectelor pe care le generează:
Conflicte distructive –este conflictul în care resursele personale
și organizaționale se consumă în condiții de ostilitate, fără
beneficii mari, existând o permanentă stare de nemulțumire.
Asemenea conflicte se pot solda cu destrămarea organizațiilor,
pierderea unor membri, acte de violență etc. Capacitatea fiecărei
părți de a ține cont de argumentele celeilalte este serios afectată.
Comunicarea dintre competitori dispare.
Conflictul benefic –atunci când conflictele sunt recunoscute de
timpuriu și corect abordate, ele pot face ca indivizii, grupurile,
organizațiile să câștige în creativitate și efi ciență. Conflictul,
atunci când este benefic, stă la baza procesului s chimbării. În
orice organ izație,un anumi t grad de conflict este absolut necesar,
pentru ca dinamica dezvoltării organizației să fie bună. Conflictul
benefic este acela care poate avea o soluție acceptabilă pentru
toate părțile implicate. În cadrul unui asemenea conflict, părțile
sunt capabile să comunice corect și să stea la masa tratativelor.
34Din punct de vedere al esențeilor:
Conflictele esențiale / de substanță –determinate de existența
unor obiective diferite (fie că individul are obiective diferite de
ale grupului din care face parte, fie că difere nțele apar între
obiectivele a doi sau mai mulți indivizi/grupuri). Acest tip de
conflicte se manifestă cel mai p uternicîn cazul în care indivizii
tind să își satisfacă nevoile individuale folosindu -se de grup. Cu
cât obiectivele sunt mai clar definite, cu atât șansele soluționării
unui asemenea conf lict cresc. O situație fericită este aceea în care
realizarea obiec tivelor presupune competiție bazată pe standarde
de performanță –caz în care conflictul este o sursă de progres.
Conflictele afective –sunt cele generate de stări emoționale și
apar în cadrul relațiilor interindividuale.
Conflictele de manipulare (pseud oconflictele) sunt în general
efectul comportamentelor duplicitare și lipsei de comunicare și
transparență. Ele apar în general între grupuri și sunt rezultatul
practicilor politicianiste. Spre exemplu, un pseudoconflict poate
fi “lansat” atunci când două grupuri între care există interese
comune ar aduce prejudicii grupului dominant în relația sa cu alte
grupuri, dacă ar continua coabitarea. Pentru reușita acestei
strategii, de regulă conflictele sunt mediatizate puternic.
Din punct de vedere al intensită ții:
Criza –se manifestă în general prin reacții violente, hotărâri
nenegociate (și uneori nenegociabile). În timpul crizei, oamenii
se lasă de obicei dominați de sentimente.
Tensiunea –tensiunea interioară distorsionează imaginea
realității sau imagine a altei pers oane și acțiunile sale. Relația este
afectată de atitudini negative și idei preconcepute și fixe.
Tensiunea cr ește atunci când părțile refuză să recunoască faptul
că există un conflict.
35Neînțelegerea –provine din faptul că oamenii uită foarte des să-
și verifice percepțiile și se înțeleg greșit unii cu alții, t răgând
concluzii eronate. Cauza este comunicarea defectuoasă.
Incidentul –este acea mică problemă, care, deși de obicei
perfect rezolvabilă pe loc prin comunicare, atunci când este
neglij ată și evitată duce în mod frecvent la neînțelegere.
Disconfortul –este sentimentul intuitiv că “ceva nu este în
ordine”. .
Din punct de vedere al nivelelor cauzelor declanșatoare de conflict:
Conflicte de nivel informațional –declanșate de lipsa unor
informații, transmiterea unor informații greșite sau distorsionate
etc. Sunt cel mai simplu de rezolvat, din moment ce informațiile
lipsă pot fi completate, iar cele greșite, corectate.
Conflicte la nivelul strategiilor –aparatunci când exi stă
diferențe de opinie în ceea ce privește modul în care trebuie făcut
ceva.
Conflicte la nivelul scopurilor –apar atunci când există
diferențe în privința rezultatului ce trebuie obținut.
Conflicte la nivelul normelor –apar atunci când
comportamentele manifestate nu sunt cele așteptate –nu sunt
conforme cu normele acceptate sau impuse.
Conflicte la nivel de valori –dacă primele 4 nivele de conflict
pot fi soluționate prin obținere/oferire de informații, comunicare
și negocierea unei sol uții,acest tip de conflict este mai dificil de
abordat. Oamenii reacționează de obicei violent atunci când le
sunt “călcate în picioare” valorile.
36Cauzele conflictelor
Comunicarea defectuoasă –oferirea de informații insuficiente
sau incomplete, folosirea de mijloace sau canale de comunicare
inadecvate, folosirea unui limbaj neadecvat interlocutorului (fie
el ca formă ori conținut), sunt exemple de potențiale cauze de
conflict. Dacă cei antren ați într-un asemenea conflict doresc să
coopereze pentru găsirea unei soluții, ei pot începe prin a
schimba în mod deschis și corect, informații relevante.
Sistemele de valori –dezacordurile pot viza aspecte etice,
limitele și modalitățile în care trebu ie exercitată puterea, etc. Una
dintre soluții este ca părțile implicate să ajungă să recunoască și
să accepte diferențele, adoptând soluții de acțiune în care să se
evite “punctele nevralgice”.
Existența unor scopuri diferite –nu întotdeauna indivizii s au
grupurile cad de acord asupra a ceea ce trebuie făcut. Uneori
problemele apar la alcătuirea listei de priorități, alteori scopurile
pot fi total diferite. Devine periculos atunci când indivizi sau
grupuri au o “agendă ascunsă”, scopuri nedeclarate, de m ulte ori
diferite de cele ale organizației, pe care le urmăresc în
detrimentul acesteia.
Stilurile manageriale și ambiguitățile organizaționale –unii
manageri alimentează conflicte inter -personale tocmai pentru a -și
întări poziția (dezbină și conduce!). Managerii autoritari care își
simt pozițiile amenințate știu că dacă grupul pe care îl conduc
este fragmentat va deveni mai ușor de condus. Incoerența
sistemului managerial, inconsecvența măsurilor luate,
necunoașterea și nerespectarea ierarhiei, nepartici parea tuturor
nivelelor la luarea deciziilor (delegarea absolută și necontrolată),
inexistența unui sistem coerent de apreciere a performanței și de
motivare sunt toate posibile cauze de conflict.
37Resurse limitate –limitarea oricărei resurse poate da naș tere la
conflict: timpul, banii, resursele materiale, cele umane și
informația (despre care am amintit deja). Problema nu este ca
resursele să fie nelimitate și la dispoziția tuturor, ci să ajungă
pentru atingerea obiectivelor și îndeplinirea sarcinilor. L imitarea
resurselor face altceva decât să stimuleze concurența neloială,
superficialitatea, suspiciunea etc. De cele mai multe ori,
problema nu este lipsa de resurse, ci planificarea defectuoasă: fie
că au fost stabilite obiective prea ambițioase, fie că n u au fost
prevăzute anumite situații.
Dependență departamentală reciprocă –atunci când două sau
mai multe departamente, colective, compartimente sau proiecte
depind unele de altele, conflictul structural este de neevitat.
Relațiile dintre departamentele unei organizații sunt determinate
de reacțiile unora la necesitățile celorlalte, de corectitudinea
schimbului de informații, de corecta evaluarea a performanțelor
și eforturile fiecăruia, de atitudinea membrilor unui departament
față de alte departamente ș i membrii acestora. Acest gen de
situații este cu atât mai dificil cu cât departamente diferite au și
scopuri, obiective și metode de lucru diferite.
Diferențe intergrup de statut social –faptul că membrii unui
grup au un statut profesional considerat în exterior mai bun față
de cel al membrilor (de același nivel socio -profesional) din alt
grup, constituie o importantă cauză de conflict.
Evoluția conflictelor inter -grupuri
Starea tensio nală –în care condițiile de declanșare a conflictului
există, însă nu sunt încă sesizate.
Recunoașterea stării conflictuale –de către cei aflați în conflict
sau de persoane/grupuri din afară. Conflictul înțeles reprezintă o
38fază incipientă, în care părțile nu au reacționat încă afectiv.
Amenințările sunt percepute, însă încă nu li se dă o atenție foarte
mare. Conflictul înțeles nu devine întotdeauna conflict resimțit.
Accentuarea stării conflictuale –în această fază conflict ul, încă
nedeclanșat, devine inevitabil.
Declanșarea conflictului –conflictul devine vizibil chiar și
pentru cei neimplicați direct.
Sfârșitul conflictului –se caracterizează prin schimbarea
condițiilor inițiale, în care s -a declanșat conflictul. Apar
condițiile în care devine posibilă cooperarea sau declanșarea unui
nou conflict.
Efectele conflictelor inter -grupuri
Asupra grupurilor competitive:
crește coe ziunea și loialitatea. Diferendele interne tind să se
estompeze.
climatul grupului tinde să piardă din informalism, grupul
devenind din ce în ce mai organizat, mai orientat către atingerea
obiectivelor.
grupul este dispus să tolereze o conducere mai autori tară.
crește intoleranța față de membrii care nu răspund nevoilor
grupului sau care nu trec satisfacerea nevoilor individuale pe
planul doi.
Asupra relațiilor dintre grupurile aflate în conflict:
fiecare grup percepe celălalt grup ca fiind inamic ;
membrii grupului au distorsiuni de percepție: sesizează numai
părțile bune din propriul grup și numai pe cele negative ale
celuilalt grup. Slăbiciunile grupului propriu și forța grupului opus
sunt ignorate ;
39scade interacțiunea și comunicarea între grupuri proporțional cu
creșterea ostilității.
Cu cât comunicarea este mai redusă, cu atât probabilitatea corectării
percepțiilor distorsionate scade. Cu cât grupul advers pare mai puțin
demn de respect, cu atât at itudinea ostilă este mai ușor de menținut și
șansele de reconciliere mai reduse.
Asupra grupului învingător:
își menține (sau chiar întărește) coeziunea.
devine mai neorganizat
îi crește disponibilitatea de cooperare cu alte grupuri.
tinde să se supraeval ueze și acest lucru îl poate face vulnerabil
din cauza automulțumirii, are tendința de a se “arunca” în
întreprinderi riscante.
Asupra grupului învins:
va găsi “evadări”: scuze, explicații, motive externe (ghinionul,
juriu părtinitor, “jocul murdar” al opo nentului etc.), care să -l
absolve de responsabilitatea înfrângerii.
se va dezorganiza; c onflictele latente se vor acutiza și vor fi
căutați “țapi ispășitori” în interiorul grupului.
în principiu, capul conducătorului este primul care se clatină.
tinde să încerce să redeschidă lupta pierdută.
devine necooperant, închis, față de alte grupuri.
40Procedee de abordare a conflictelor fără luptă și fără a ceda
Negocierile
Constau în discuții nemijlocite, purtate în scopul de a ajunge
la o înțelegere, la încheierea unei tranzacții sau la rezolvarea unei
probleme. Înțelegerea se stabilește atunci când este acceptată de toate
părțile: ea trebuie deci să satisfacă nevoile tutur or părților implicate.
Medierea
Uneori, mai ales atunci când părțile sunt numeroase sau
problema foarte complexă, se întâmpină greutăți în stabilirea și
respectarea regulilor și procedurilor. În acest caz există riscul ca
negocierile să devină haotice și să se termine într -un eșec. O sol uție
este folosirea unuia sau mai multor facilitatori, persoane imparțiale și
neutre care au în sarcină modul de desfășurare a discuțiilor.
Arbitrajul
Atunci când părțile nu reușesc să găsească o cale de a elabora
împreună soluția unei probleme, se pot a dresa arbitrajului. Acest
lucru se întâmplă de obicei când părțile nu se simt competente să
judece situația, când între ele există diferențe ireconciliabile sau când
comunicarea este profund alterată. Părțile trebuie să se oblige să
respecte decizia arbitr ajului, indiferent care va fi ea. Arbitrul este un
expert independent care analizează și interpretează aspectele
diferendului și propune o soluție. Participanții au influență numai în
alegerea arbitrului.
Judecata
Oamenii preferă adesea procedurile juridi ce deoarece
accepțiunea generală este că ele sunt cele mai legitime și definitive.
Ele judecă litigiile conform unui sistem de legi în vigoare, care nu
sunt altceva decât un sistem de norme oficial. Demersul juridic
constituie un procedeu care nu necesită acordul celeilalte părți.
41Strategii de rezolvare a conflictelor
Abandonul
Retragerea fizică sau emoțională din conflict, în general de
teama confruntării directe. În general, adoptarea acestei atitudini
implică renunțarea la dreptul de a avea un cuvânt de spus. Este
acceptabil să te retragi atunci când un conflict nu te privește, sau
atunci când retragerea nu afectează cursul evenimentelor. Retragerea
poate acutiza și mai mult un conflict. Uneori, prin retragere puteți
dăuna cuiva sau puteți “da apă la moar ă” adversarilor. Câteodată ne
retragem din dorința ca ceilalți să ne roage să revenim… Uneori
putem fi dezamăgiți să constatăm că nu suntem atât de
indispensabili!
Reprimarea
Refuzul de a accepta existența unui conflict este un
comportament la care recurg em din dorința de a avea liniște cu orice
preț. Este bine să nu supradimensionăm un conflict minor și să nu ne
lăsăm “duși de val”, însă atunci când conflictul este real singura
soluție este să avem curajul să -i recunoaștem existența: mai devreme
sau mai t ârziu el va ieși oricum la iveală!
Victorie/înfrângere
Acest stil este adeseori rezultatul tendinței inconștiente de a
vă proteja de durerea eșecului. În strategia victorie/înfrângere se
produce o etalare de forțe din care obligatoriu o parte iese înfrânt ă.
Această strategie poate avea efecte întârziate: învinsul poate să nu
suporte eșecul, revenind “în forță” după un timp. În plus, relațiile
dintre părțile implicate vor fi cu siguranță iremediabil afectate.
Învinsul de astăzi poate refuza să coopereze mâi ne…
42Compromisul
Este o strategie care reclamă anumite capacități de negociator
pentru ca fiecare să câștige câte ceva. El dă impresia de
corectitudine, dar asta poate să nu fie suficient deoarece fiecare parte
luptă pentru ceva mai mult. Dezavantajul com promisului este că în
general una dintre părți va părea mai “mărinimoasă” dând celeilalte
părți un sentiment de înfrângere.
Victorie/victorie
Este strategia ideală, care nu presupune un învingător și un
învins. Procesul de găsire a soluției poate fi mai lung și mai
anevoios, însă cu siguranță relațiile se vor consolida, iar soluția va fi
mai durabilă. Când ambele părți câștigă, ambele vor susține soluția ,
iar probabilitatea declanșării unor conflicte ulterioare va fi foarte
mică.
Pașii abordării strateg iei victorie/victorie:
Aflați de ce le trebuie ceea ce cer –clarificați cerințele fiecărei
părți și motivațiile lor .
Depistați punctele de complementaritate –două persoane pot
dori același lucru din motive diferite .
Identificați ideile de rezolvare –începeți prin a vedea care sunt
soluțiile propuse de către fiecare parte .
Cooperați –continuați prin a găsi împreună noi soluții posibile.
Cooperând, arătați clar celuilalt că îl tratați ca partener, nu ca
oponent. Astfel, chiar dacă relația nu va fi în tărită, ea va fi cel
puțin menținută. Încercați permanent să disociați problema de
persoane. Concentrați -vă pe corectitudine, nu pe forță. Fiți dur cu
problema și blând cu oamenii!
43Etape
Formularea problemei
Identificarea părților implicate (direct sau indirect)
Cunoașterea nevoilor reale / de bază / din spatele celor declarate,
afișate. (Este utilă întocmirea “Hărții conflictului”, cuprinzând
nevoile și temerile pentru fiecare parte implicată).
Găsirea punctelor de întâlnire a nevoilor.
Generarea de sol uții posibile (prin metode de stimulare a
producției de idei, de genul brainstorming -ului).
Cooperarea, transformarea adversarului în partener pentru
alegerea unei soluții acceptate de ambele părți ca permanentă.
Tehnici de rezolvarea conflictelor
Referitor la rezolvarea / solu ționarea conflictelor, Blake,
Shepard si Mouton ( M. Vlas ceanu, 1993) au propus o tehnică bazată
pe cooperare între grupurile oponente într -o situație de rezolvare a
unei probleme. Aceasta implică urmă toarele faze:
cele două g rupuri trebuie să -și exprime interesul pentru
îmbunătățirea relațiilor dintre ele;
grupurile sunt despăr țite și rugate să -și formeze în scris
percepțiile despre propriul grup și despre celălalt;
grupurile se întâlnesc și un reprezentant al fiecăruia prezintă în
fața tuturor, modul în care și -au formulat percep țiile;
grupurile se separă din nou și încep să analizeze atât
discrepan țele cât și similitudinile dintre propriile percepții și
percepțiileceluilalt grup;
grupurile se reîntâlnesc pentru a -și împărtăși concluziile la care
au ajuns cu privire la existen ța percepțiilor diferite și a
modalităților prin care pot fi reduse. Aceasta fază devine o
sedință de rezolvare a problemelor în care este înc urajată
interacțiunea dintre toți membrii grupului.
44O altă tehnică de reducere sau solu ționare a conflictelor este
cea a rolului conciliatorului sau al par ții a treia.
O a treia persoană, care dispune de competen țăin domeniul
concilierii interpersonale, poate interveni în stabilirea unei întâlniri și
a unei confruntări oneste între cele două păr ți. Ele caută a stimula o
reconsiderare a punctelor de vedere și adiferendelor, un dialog sincer
și imparțial, creând astfel premisele unei relații solide, elibe ratăde
tensiuni și suspiciuni reciproce.
Tipul de interven ție, în functie de situație, al celei de -a treia
parți–conciliatorul –diferă. Astfel, î n cazul tehnicii inchizitoriale,
conciliatorul are doa r rolul de a chestiona cele două par ți și de a da
unverdict pe care a ceștia trebuie să -l accepte.
În cazul arb itrajului, persoanele ce se află în dispută î și
prezintăargumentele celei de a treia par ți (arbitrul) care, pe baza
informațiilor p rimite de la acestea, formulează o decizie pe care o
impune celor două părți.
În cazul în care cea de a treia parte (conciliatorul) nu are
puterea de a impune participa rea, ci doar de a face recomandări,
intervenția este cunoscută sub numele de mediere. Mediato rul poate
oferi sugestii care să permită păr ților oponente să facăconcesii
nedureroase.
Analizând diferite teh nici ale managementului de solu ționare
a conflictului, K.W. Thomas ( M. Vlasceanu, 1993) ajunge la
definirea a cinci stiluri c e pot fi caracterizate prin următoarele
trăsături comportamentale: evitare, compromis, compet iție, adaptare,
colaborare.
Evitarea conflictului reprezintă o tehnică de solu ționare care
implică:
45ignorarea conflictului în speran ța că va dispare;
înăbu șirea conflictului prin invocarea unei strategii lente de
rezolvare;
evitarea confli ctului prin revendicarea „discre ției”;
apelul la regulile birocratice ca s ursă a rezolvării conflictului.
Compromisul se realizează de obicei prin:
negociere;
căutarea unor tranzac ții și acorduri;
găsirea unor solu ții satisfăcătoare sau acceptabile.
Competiția presupune:
crearea unor situa ții de tipul „câstig –pierdere”;
folosirea rivalită ții;
folosirea jocurilor de putere pentru distrugerea celeilalte păr ți;
forțarea supunerii.
Adaptar ea implică :
acceptarea concesiilor;
respectși îngăduință.
Colaborarea se obține prin:
demonstrarea dorin ței de rezolvare a problemei;
confruntarea punctelor de vedere diferite și împărtășirea ideilor și
informațiilor;
căutarea unor solu ții integratoare;
găsirea situa țiilor prin care toți pot caștiga;
considerarea problemelor și conflictelor ca stimulative.
Indiferent de stil, managerul pluralist, pentru a fi eficient,
depinde î ntotdeauna de capaci tatea de a citi situa țiile în evoluție. El
trebuie să aibăcapacitatea de a analiza interesele, de a întelege
conflictele, de a explora rela țiile de putere, astfel încât să poată ține
situațiile sub control.
46
Violența în școală
Ce numim violen ță
școlară?
Violența in mediul
școlar este un fenomen
destul de complex, cu o
diversitate de forme de
manifestare care ju stifică
folosirea terminologiei
specializate, rafinate: astfel
școala este spațiul de
manifestare a conflictului între copii și între adulți -copii, iar
raporturile de for ță sau planul în care se consumă conduitele
offensive (verbal, ac țional, simbolic) sun t variabile importante în
întelegerea fenomenului. De aceea când vom folosi no țiunea mai
generală de „violen ță” vom desemna orice comportament al cărui
scop este prejudicierea sau distrugerea victimelor.
În primul rând, atunci când vorbim despre violen ță școlară nu
putem să ne limităm la actele de violen ță care cad sub incidența legii.
Violența școlară este un fenomen mult mai larg, ce trebuie evaluat și
cu ajutorul altor indicatori. Jacques Pain reperează două tipuri de
violență în mediul școlar: violențele obiective , care sunt de ordinul
penalului (crime, delicte) și asupra cărora se poate interveni frontal
(Poliția și Justiția sunt obligate să colaboreze direct cu instituțiile
școlare) și violențele subiective , care sunt mai subtile, țin de
atitudine și afectează climatul școlar (atitudinile ostile, disprețul,
umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de polite țe, absențele de la ore,
refuzul de a răspunde la ore și de a participa la activități sau ceea ce
unii autori numesc atitudini anti școlare). O formă de v iolență extrem
de răspândită în mediile școlare este violența verbală . Violența
școlară trebuie deci determinată.
47Așadar, fenomenul violenței școlare se întinde pe o scară
largă, la ale cărei capete se află violența fizică (extrem de
mediatizată de altfel, dar fărăanalize temeinice ale cauzelor ce o
provoacă), respectiv incivilitățile(care sunt foarte numeroase și pot
afecta grav ambian ța școlară).
Violența perturbă grav mediul școlar.
Violența este dezorganizarea unui si stem personal sau social
care se traduce printr-o pierdere a integrită ții (fizice, materiale,
psihice). Dacă ,în fazele de început ale educa ției școlare (când
părinții nostri erau elevi), predomina violența profesorului asupra
elevilor, democratizarea educa țieia antrenat o deplasare a violen ței
către elevi, canalizâ nd-o dinspre elevi spre profesori.
Violența fizică si cea verbală sunt două dintre cele mai des
întâlnite tipuri de violen ță în ș colile din Europa. Cultura
adolescenților pare a fi centrată peviolență, fenomen la care au
contribuit familia, școala, industria divertismentului și mass-media.
Tipuri de violen ță școlară la care sunt expu și elevii/
profesorii
În mediul școlar,eleviisunt supu și următoarelor tipuri de
violență:
violență emoțională, vulgaritatea de limbaj, dinspre elevii cu
comportament indezirabil;
violență fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici;
agresiunea parin ților sau altor membrii ai familiei, ca metodă de
rezolvare a nemul țumiriifață de copil;
stress provocat de parin ții cicălitori, de cerințele prea mari față de
copii în legătură cu performan țele lor;
criticași sancțiunile exagerate ce vin dinspre profesori, care nu -și
cunosc suficient de bine elevii;
48violență stradală, escrocherii, santaj din partea unor tineri fără
ocupație, a găștilor de cartier;
frustrarea datorată unor probleme de natură socio -economică;
violuri, perversiuni sexuale, pornografie între elevi sau provocate
de persoane din afara școlii.
În mediul școlar,profesorii sunt supu și următoarelor tipuri de
violență:
atitudini și limbaj trivial, vulgaritate din partea elevilor;
agresivitate nonverbală, atitudini sfidătoare din partea elevilor
sau persoanelor din afara școlii;
vestimenta ție provocatoare, etalarea opulen ței familiei, violență
emoțională;
ostilitate în atitudini sau/ și agresivitate fizică;
impolitețe, insulte, obraznicie, nesupunere, amenințări, reproșuri
din partea elevilor;
comentarii impertinente la observa țiile profesorilor, părăsirea
clasei în timpul activită ților, gesturi care generează disconfort în
interacțiunea acestora cu elevii și părinții;
violență verbală, amenințări și chiar violență fizică din partea
unor părin ți;
suspiciuni, contestarea autorită ții, corectitudinii și competen ței
profesionale a unor cadre didactice de către elevi și părinți;
existența unor grupuri organizate care terorizează școala, pe unii
profesori;
violuri, perversiuni sexuale, lovire, tâlhă rire …
Cauzele violen ței în mediul școlar
Violența școlară este asociată, în general, cu zonele urbane
dificile, cu periferiile, acolo unde sărăcia este la ea acasă. De aceea,
atunci când se vorbe ște despre violență în școală se consideră drept
surse defavorizante anumi ți factori exteriori ai școl ii:mediul familial,
49mediul social , cași unii factori ce țin de individ, de personalitatea
lui.
Mediul familial reprezintă, credem, cea mai importantă sursă
a agresivită ții elevilor. Mulți dintre copiii care prezintă un profil
agresiv provin din familii d ezorganizate; ei au experien ța divorțului
părinților și trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este
perturbat și de criza locurilor de muncă, de șomajul ce -i atinge pe
foarte mul ți părinți. Părinții sunt confruntați cu numeroase dificultăți
materiale, dar și psihologice, pentru că au sentimentul deval orizării,
al eșecului. În aceste condi ții, ei nu mai sunt sau sunt puțin
disponibili pentru copiii lor. Pe acest fundal apar probleme familiale
foarte grave, care -i afectează profund pe copii: vi olența
intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copiilor, neglijen ța, la
care se adaugă și importante carențe educaționale –lipsa de dialog,
de afecțiune, inconstanța în cerințele formulate față de copil,
utilizarea mijloacelor violente de sanc ționarea copilului.
Mediul social conține, la rândul său, numeroase surse de
influență de natură să inducă, să stimuleze și să întrețină violența
școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de control
social, inegalită țile sociale, criza valorilor mora le, mass-media, unele
disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația
tinerilor, lipsa de cooperare a institu țiilor implicate în educație.
Conjunctura economică și socială provoacă anumite confuzii în
rândul tinerilor, care încep să se în doiască de eficacitatea școlii, de
utilitatea științei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât ei constată că
școala nu le asigură inserția profesională.Un mediu social în criză
(criza locurilor de muncă, criza familiei, criza valorilor) afectează
profund dezv oltarea personalită ții copilului.
Trăsăturile de personalitate ale elevului sunt și ele într -o
strânsă corela ție cu comportamentele violente.
50Adolescen ța este o perioadă de transformări profunde pe plan
fizic, psihic și social. Schimbările fizice care înce p la pubertate sunt
adesea foarte brutale și adolescenții le trăiesc ca pe o veritabilă
metamorfoză. O caracteristică importantă este rela ția pe care
adolescentul o stabile ște cu propriul corp. Corpul este suportul
privilegiat al exprimării personalită țiiși, în aceste condiții, asistăm la
excese în privin ța vestimentației, coafurii, machiajului. Lookul este
când o modalitate de afirmare, de impunere a personalită ții, când o
carapace sub care se ascund multe nelini ști și temeri. Adeseori, el
oscilează între sentimentul de putere, de for ță și sentimentul de
îndoială, de descurajare, de scădere a stimei de sine.Pentru a se apăra
de aceste emo ții, adolescenții dezvoltă reacții de provocare, de
agresivitate, de opozi ție față de părinți și profesori.
În această p erioadă atât de dificilă, dialogul părin ți-copii și
profesori-elevi este absolut necesar. Adolescentul dore ște să fie
înțeles, are nevoie de dragoste, de securitate afectivă, dar el nu
recunoaște și nu exprimă acest lucru. Se poate spune că violența în
școală pleacă în primul rând de la un deficit de comunicare.
Școala ca sursă a violenței
Fenomenul violen ței școlare este extrem de complex, iar la
originea lui se află o multitudine de factori. Școala însăși poate
reprezenta o sursă a unor forme de violen țăși acest lucru trebuie luat
în considera ție în conceperea diferitelor programe de prevenire și
stăpânire a violen ței. Școala este un loc unde elevii se instruiesc,
învață, dar este și un loc unde se stabilesc relații, se promovează
modele, valori, se creea ză condiții pentru dezvoltarea cognitivă,
afectivă și morală a copilului. Clasa școlară constituie un grup ai
cărui membri depind unii de al ții, fiind supuși unei mișcări de
influențare reciprocă ce determină echilibrul funcțional al câmpului
educațional. Fiecare grup cere de la membrii săi diferite forme de
comportament. Comportamentele violente ale elevului î și pot avea
51originea și într-un management defectuos al clasei școlare, mai exact
într-o lipsă de adaptare a practicilor educa ționale la o populație
școlară considerabil schimbată.
Relația de autoritate influențează și tipul de comunicare,
aceasta devenind unilaterală, adică profesorul e cel care emite și
monopolizează comu nicarea, iar elevul rămâne doar un receptor
pasiv.
Și alte componente ale atitudinii profesorului fa ță de elevi pot
genera situa ții conflictuale ori comportamente violente ale elevilor:
atitudinea profesorului de ignorare dispre țuitoare a elevilor, corelată
cu tendin ța de evaluare a lor în termeni constant negativi și
depreciati vi, atitudini care pot antrena un ansamblu de consecin țe în
plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lec ție,
indiferența sau, dimpotrivă, perturbarea lecțiilor, dezvoltarea unor
atitudini ostile, provocatoare.
Prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar
Fenomenul violen ței școlare trebuie analiza t în contextul
apariției lui.A gândi strategii, proiecte de prevenire a violen ței
școlare înseamnă a lua în considerație toți factorii (sociali, familiali,
școlari, de personalitate) ce pot determina comportamentul violent al
elevilor.Școala poate juca un rol important în prevenirea violenței
școlare. Pierre -Andre Doudin și M. Erkohen -Markus vorbesc de trei
tipuri de preven ție pe care le poate asigura școala și care se
completează reciproc: o prevenție primară, care se poate realiza
foarte u șor de către fiecare profesor și se referă la dezvoltarea unei
atitudini pozitive fa ță de fiecare elev, exprimarea încrederii în
capacitatea lui de a reu și; o prevenție secundară, ce pleacă de la
faptul că școala reprezintă un post de observație privilegiat al
dezvoltării intelectuale și afective a elevului, iar profesorul, printr -o
observare atentă a acestuia, poate repera efectele unor violen țe la
52care elevul a fost supus în afara mediului școlar; o preve nție terțiară,
ce are în vedere sprijinul direct adus elevilor care manifestă
comportamente violente; acesta urmăre ște prevenirea recidivei și
presupune adoptarea unor măsuri după producerea comporta mentului
violent.
Fiecare situa ție cu care se confruntă dascălii este unică din
punctul de vedere al cauzelor și al formelor de manifestare. Totuși, e
mult mai u șor să alegi ce se potrivește mai bine dintr -o serie de
posibilități decât să procedezi la întâmplare prin tatonări succesive,
aplicând regulile învă țării prin încercare și eroare.
Uneori clasa școlară se prezintă ca un spațiu de confruntare și
de conflict profesor -elevi și elevi-elevi. Pentru a face fa ță unei
situații de conflict se recomandă următoarele strategii: strategii de
evitare, prin care profes orul ignoră momentan criza creată în sala de
clasă și continuă cursul ca și cum nimic nu s -ar fi întâmplat; strategii
de diminuare (moderare), care se folosesc atunci când profesorul, din
dorința de a evita confruntarea, minimalizează dezacordul cu elevii;
strategii de putere (de coerci ție), care apar atunci când profesorul
recurge la puterea sa și la diferite mijloace de constrângere pentru a
regla conflictul; strategii de compromis, care se folosesc atunci când
profesorul recurge la concesii, la promisiun i pentru a face fa ță
situației; strategii de rezolvare negociată a problemei. H. Tonzard
spunea că negocierea este un procedeu de rezolvare a conflictelor
prin intermediul discu ției între părțile adverse.
Nu întotdeauna profesorul poate rezolva problemele de
comportament ale elevilor prin intermediul mijloacelor prezentate.
De ce ar trebui să fii preocupat de agresiune?
Preocuparea pentru agresiune este un factor important în
abordarea constructivă a comportamentului violent .Înțelegerea
53determinismului un ui astfel de comportament facilitează identificarea
modalităților optime de intervenție în astfel de ca zuri. Agresivitatea
se manifestă fie sub forma unor crize de furie accentuate și frecvente,
fie sub forma comportamentelor agresive sau impulsivității
accentuate. O intervenție optimă poate reduce agresivitatea. Pe de
altă parte, tratarea cu superficialitate sau lipsa de implicare în
corectarea unui astfel de comportament poate favoriza apariția
comportamentului agresiv și mai târziu a comportamentului
antisocial.
Copiii care denotă agresivitate se pare că au nivel scăzut de
autocontrol (Fortin 2002), fapt ce îi determină să reacționeze agresiv
la critică și îi face incapabili să accepte ideile celorlalți. În situații de
conflict răspund necorespunzător la reacțiile celorlalți. Asa cum arată
multe studii, interacțiunea cu mediu ne dă posibilitatea să ne
construim prerechizitele de a gestiona anumite situații. Astfel
,,carențele co mportamentale,, pot fi explicate și prin lipsa unui input
specific, pentru a învăța răspunsul la un anumit stimul.
Mediul educațional poate fi atât factor care determină acest
comportament cât și ,,scena de manifestare ,, a unui astfel de
comportament. Pe lângă acest mediu, un factor foarte important în
dezvoltarea personalității copilului este familia, după cum e subliniat
acest lucru și în literatura de specialitate. Astfel, relația cu familia
poate reprezenta un factor declanșator a comportamentului agr esiv.
În familiile în care există copii cu probleme comportamentale,
părinții au adesea sentimentul că trebuie să îi amenințe, să îi
pedepsească mereu, că trăiesc evenimente predominant negative si că
abia împărtășesc momente plăcute. Copiii se simt adesea la fel, au
sentimentul că părinții se ceartă cu ei mereu și sunt nemulțumiți.
Acest dezechilibru între experiențele pozitive si negative duce la
54formarea unor expectanțe negative atât în ceea ce îi privește pe
părinți, cât și pe copii. Atenția părinților si a copilului se centrează
asupra evenimentelor negative, deși experiențele pozitive au loc în
continuare, ele abia mai sunt percepute. O interven ție optimă este
aceea de a orienta, în mod conștient, atenția asupra evenimentelor
pozitive, deoarece acestea trebuie evidențiate mai mult decât cele
negative.
Este important să se intervină cu programe de prevenție a
agresivității deoarece aceasta poate degenera în comportamente
antisociale sau delicvență. Oprindu -mă însă la dimensiunea
dezvoltării copiilor, e mai mult decât important construirea unui
cadru de dezvoltare optimă din punct de vedere psihoemoțional.
Agresivitatea nu e altceva decât o barieră în dezvoltarea
optimă a copiilor. Diminuarea agresivității poate constitui un factor
de succes personal (pe ntru ce i în rândul cărora se intervine ) și social.
Cum recuno ști un copil abuzat ?
A recunoa ște un copil abuzat nu este atât de ușor pe cât pare.
Tipurile de abuz sunt multiple și alunecoase, nu se restrâng la bătăi
sau lovituri.Astfel că semnele nu sunt evidente întotdeauna. Din
contră abuzul sexual și cel emoțional, de exemplu, pot afe cta copilul
într-o asemenea măsură încât să îl "înve țe" căi naturale și inteligente
de a se ascunde nu numai de abuzator ci de oricine ar putea
descoperi. Și asta pentru că de multe ori, copilul abuzat se simte
vinovat pentru ceea ce i se întâmplă fie pent ru că este prea mic și
la vârsta lui este firesc să gândească a șa, fie deoarece i s -a
inoculat vinova ția de-a lungul timpului, ajungând să se identifice
cu ea și să o considere reală.
`Copilul abuzat dezvoltă modalită ți de a gestiona
suferințele pe care l e îndură, în vreme ce le ascunde de către
55posibilii salvatori. Tocmai la aceste modalită ți putem învăța și noi să
devenim receptivi și vigilenți. Poate fi dificil. Neglijența copilului, de
exemplu, este tot o formă de abuz: atunci când acesta nu este hrăni t
suficient, îngrijit, spălat sau nu i se acordă timp și atenție. Aceste
lipsuri nu lasă urme frapante pe termen scurt,pe termen lung însă,
copilul va deveni un adult cu grave deficite emo ționale și sociale și
un părinte cu un comportament nesănătos.
Cum identificăm poten țialele victime și pe agresori?
Toate formele de abuz lasă urme în relatia dintre victim ă
și agresor. Este un semnal de alarmă dacă cei doi admit că nu le
place să petreacă timp împreună și dacă vezi că nu se interesează
unul de altul. La fel, atunci când copilul nu pare deloc deranjat de
perioadele de separare de părinte și nu manifestă urme de dor sau
când observi că cei doi nu se ating și foarte rar se privesc unul pe
celalalt. Într -un cuvânt, interac ționează foarte neadecvat pentru un
părinte și un copil.
Tipurile de abuz de obicei merg mână în mână, adică un copil
abuzat fizic este de multe ori abuzat și emoțional, iar un copil abuzat
sexual poate fi adesea și neglijat.
Astfel că semnele după care po ți suspecta un abuz pot fi
mai multe:
modificări bruste în comportament sau în evolu ția școlară;
dificultăți de concentrare și probleme de învățare,
nejustificate de vreo afec țiune a copilului ;
o atitudine speriată în mod constant, de parcă s -ar teme că
ceva rău urmează să se întâmple;
oatitudine fie rezervată și retrasă, fie pasivă și submisivă în
raport cu adul ții.
56
Cum recuno ști un copil abuzat fizic ?
Un copil abuzat fizic se
recunoa ște după:
are vânătăi, zgârieturi,
arsuri și alte semne fizice de
agresiune, inexplicabile sau
neobi șnuiteîn mod repetat ;
semnele de violen ță
fizică se găsesc în locuri mai pu țin firești pentru niște lovituri
obișnuite la copii;
copilulnu poate da explica ții pertinente sau credibile pentru
semenele fizice de agresiune;
victima poartă pantaloni lungi șibluze cu mâneca lungă
inclusiv atunci când e cald (dacă o face pentru a ascunde
zgârieturile, se ia în calcul și că unii copii se automutileaz ă,ceea
ce sugerează un alt tip de abuz din partea adul ților: abuzul
emoțional sau neglijența) ;
se aratăsperiat atunci când este momentul să meargă acasă
ori când trebuie să intre în contact cu unul din părin ți;
devineagitatși anxios la apropierea adulț ilor;
devineexagerat de speriat atunci câ nd face o greseal ă, când un
adult îl atinge simbolic (î l trage deureche, de exemplu) sau când
un adult se î nfurie pe el ;
copiii abuza ți fizic par mereu suspicioș i,par să stea în alertă
mai tot timpul .
57
Cum recuno ști un copil abuzat emoțional?
Acest tip de abuz poate fi atâ t
verbal, cât și psihologic .
Semnele unui copil abuzat
emoțional sunt;
copilul poate fi (sau
deveni) tăcut, rezervat,
taciturn, ezitant sau mai
degrabă necooperant, dificil,
rece, deta șat;
manifestă comportamente extreme: fie se arată submisiv și pasiv
din cale afară, fie pretinde, cere (de obicei aten ție), până la
agresivitate chiar preia roluri de părinte în raport cu al ți copii,se
poartă "ca un adult", sau din contra, excesiv de infantil (spre
exemplu, se leagană adesea și își suge degetul, la 6 ani);
dezvoltarea lui psihică sau emo țională pare întârziată;
arată o lipsă de ata șament față de părinte .
Cum recuno ști un copil abuzat sexual?
Studiile efectu ate asupra
abuzului sex ual indică de
trei ori mai multe feti țe
afectate decât băie ții.
Un copil abuzat sexual
prezintă unele modificări
comportamentale:
copilul devine
vizibil furios, ostil,
agresiv;
aredificultăți în a merge sau în a sta jos, pe scaun;
refuză dintr -o dată să se schimbe, să se dezbrace pentru
gimnastică sau pentru alte acti vități fizice commune;
58
unii copii ajung să facă pipi în pat, să aibă constant co șmaruri sau
dezvoltă o frică de întuneric sau o frică evident (incontrolabilă)
față de persoana abuzatoare ;
fiind copii, nu se cenzurează sau nu sunt suficient de con știenți că
atrag aten ția prin asta, așa că nu vor ascunde cuno știntele
sexuale sofisticate și neadecvate pentru vârsta lor , capătate
prin abuz;
poate dezvolta un interes pentru probleme de sexualita te pe care
nu se străduie ște să îl ascundă ;
poate regresa, ca și copilul abuzat emoțional, la obiceiuri
infantile (udatul patului este unul dintre ele) .
De ce sunt copiii agresivi?
Agresivitatea copilului este în
primul rând un semnal de alarmă
prin care acesta arată că este
încărcat cu emo ții negative
precum furia, supărarea,
dezamagirea, nelini ștea.
El nu este capabil să î și
controleze emo țiile, ci le scoate la
suprafață, uneori sub forma
agresivită ții.
Principalele surse de agresivitate sunt frus trările copilului,
tensiunile din familie și predispozițiile temperamentale ale copilului.
Frustrările copilului
Între frustrare și agresivitate există o legătură puternică.Un copil
căruia nu îi sunt satisfăcute nevoile se poate sim ți fie trist, părăsit, f ie
nemulțumit și furios. Deseori el va lua atitudine ca să își facă
59dreptate. Dacă copilul nu prime ște suficientă atenție, ocrotire, grijă
din partea părin ților, va acumula mari frustrări, pe care și le poate
descărca agresiv.
Copiii simt că părin ții îi iubesc atunci când petrec timp cu ei și
sunt disponibili emo țional față de aceștia. Lipsa de aten ție este
foarte dureroasă pentru copii, care o interpretează ca pe un
abandon sau dezinteres. De aceea copiii vor face orice numai ca
să obțină atenția părințilo r. Dacă observă că părin ții sunt dintr -o
dată atenți la ei atunci când sunt agresivi, vor acționa așa ori de
câte ori au nevoie de aten ție.
Copiii care nu se simt suficient de ocroti ți de părinți, tind să se
simtă amenin țați chiar și în situații în care nu există vreun
pericol. Ei sunt mereu în defensivă, î și imaginează tot felul de
pericole, și învață că în cazul unui pericol, cea mai bună apărare
este atacul. De aceea reac ționează agresiv chiar și când nu au
motive reale. Deseori ace ști copii își imaginea ză că sunt super –
eroi care înving du șmanii, și o mare parte a fanteziilor lor este
cum se luptă cu diver și inamici.
Părinții care nu le satisfac copiilor nevoia de independență,
punând prea multe restric ții, îi fac pe copii să se simtă îngrădiți,
mereu sub presiune și când nu mai rezistă au izbucniri de furie.
Revolta împotriva ingrădirilor nu se va manifesta în fa ța
părintelui autoritar ,ci față de persoanele mai permisive, atunci
când acestea încearcă să îi pună limite.
Unii părin ți nu numai că nu le satisfac nevoile copiilor, dar îi și
supun abuzurilor verbale, uneori chiar și fizice. În acest caz,
suferința copiilor este foare mare, că ci în loc să fie un ajutor
pentru el, părintele este mai degrabă o persoană de care se tem.
Copiii se simt vulnerabili, neputincio și, iar când suferința se
amestecă cu furia, pot deveni foarte violen ți cu ceilalți.
60Nu numai frustrarea nevoilor îi poate fa ce pe copii agresivi. Cum
aceștia nu fac diferența între nevoi și dorințe, ei se pot simți
foarte neferici ți când nu primesc ceea ce își doresc. Copiii
obișnuiți să li se facă toate poftele sunt mult mai sensibili la
refuzuriși reacționează mult mai violent decât cei care nu obțin
tot timpul ce î și doresc.
Tensiunile din familie
Toți copiii sunt foarte sensibili la emoțiile dintre parinți, pe
care le absorb imediat. Poate că una din cele mai gre șite concepții
despre copii este că sunt prea mici ca să în țeleagă ce se întâmplă între
părinți. Chiar dacă nu înțeleg rațional ce se întâmplă, copiii simt
tensiunile din casă, chiar și cele trecute sub tăcere și preiau o stare de
agitație difuză.
Majoritatea copiilor se simt prin și la mijloc când părinții se
ceartăși ies din aceasta situație coalizându -se cu unul dintre ei. Acest
lucru îl face să î și imagineze că unul dintre ei este “părintele cel bun”
și celă lalt “părintele cel rău” și să se înverșuneze împotriva celui
“rău”. Coalizarea cu un părinte și întoarcerea împotriva celuilalt îi
dăcopilului o stare de agita ție și mai mare.
În cazul în care părin ții se ceartă cu bunicii, copiii se
coalizează cu părin țiiși devin deosebit de agresivi cu bunicii. Practic
ei manifestă direct și uneori exagerat agresivitatea pe care o simt
părinții față de bunici.
Când familia trece prin anumite evenimente stresante cum ar
fi divorțul, pierderea locului de muncă, moartea u nei persoane
apropiate, copiii sunt de asemenea afecta ți, facând față stresului așa
cum pot.
61Predispozi țiile temperamentale ale copilului
Temperamenul este partea înnascută din noi, ce arată principalele
tendințe ale unei persoane. Printre trăsăturile de temperament ce pot
duce la reac ții agresive se numară toleranța scăzută la frustrare,
impulsivitatea, instabilitatea emo ționala și excesu l de energie.
Unii copii au tendin ța de a fi mai receptivi la emoțiile negative,
pe care le simt cu intensitate mai mare. Ace știa sunt mai
vulnerabili la stres și au o capacitate mai scăzută de a tolera
frustrările de orice fel.
Copiilor impulsivi le vine mai greu să -și țină în frâu emoțiile și
deseori ace știa trec la acțiune fără să se gândească de dinainte
dacă este potrivit sau nu să ac ționeze așa.
Instabilitatea emo țională reprezintă trecerea cu ușurință de la o
stare la alta, copiii instabili schimbând u-și deseori dispoziția.
Nivelul de energie este diferit pentru fiecare copil. Unii dintre ei
au foarte multă energie, care se poate transforma în neastâmpar și
agitație când nu este folosită suficient.
Toate aceste predispozi ții îl influențează pe copil, însă de aici și
până la a spune că un copil s -a născut agresiv este cale lungă. În loc
să fie scuze care să justifice agresivitatea, predispozi țiile trebuie să
fie un motiv în plus pentru a -i învăța pe copii autocontrolul și
stăpânirea de sine. Părin ții ace stor copii vor trebui să acorde o
importanță mai mare educației și să -i ajute pe copii să găsească
modalități potrivite de exprimare a emo țiilor negative.
Frustrările și tensiunile din familie îl încarcă pe copil cu emoții
negative.Acesta experimentează di ferite modalită ți de eliberare, în
funcție de predispozițiile lui și de modelele din jur. Există
numeroase modalități de a se descărca de tensiune și agresivitatea
este doar una dintre ele. Faptul că agresivitatea va deveni una din
62modalitățile lui prefera te de exprimare a nemul țumirilor se datorează
mecanismelor ce men țin și amplifică agresivitatea.
Cauzele ce determină agresivitatea copilului reprezintă unul din
cele trei aspecte care ne ajută să în țelegem agresivitatea copilului.
Ce se poate face pentru a preveni agresiunea?
Istoria pedagogiei reprezintă o sursă prețioasă de referiri și
teorii cu privire la modul în care educația poate deveni fie factor
favorizant pentru apariția manifestărilor agresive, fie mijloc eficient
de prevenire și/sau limitare a acestora. Ea ne oferă nenumărate
exemple în acest sens, prin scrierile unor teoreticieni și practicieni de
renume.
M. F. Quintilian (cca 35 –95 e.n.) recomandă înlăturarea din
practica educativă a bătăii (într -o perioadă în care aceasta era o
practică frecventă) care distruge simțul rușinii și înjosind omul:
„După părerea sa, accentul trebuie pus nu pe sancționarea abaterilor,
ci peprevenirea (s. n.) acestora prin supravegherea copilului și
manifestarea severității educatorului.” (idem, p. 45). Aceeași idee va
apărea mai târziu și la V. Rambaldoni Da Feltre (1378 –1446) care
propune supravegherea continuă a elevilor și exprimarea
nemulțumirii față de comportamentul inadecvat, pedeapsa pentru cei
neglijenți fiind studiul în timpul programului de joacă.
J. A. Komensky (1592 –1670), cu a sa artă de a învăța pe toți
toate oferă o imagine globală asupra scopului și puterii educației
63(omul devine om doar prin educație); referitor la disciplină, el
recomandă dojana și pedeapsa pentru faptele rele –dar nu și pentru
insuccesul la învățătură –urmând modelul soarelui care oferă:
totdeauna lumină și căldură; adesea ploi și vânturi; rar fulger e și
trăsnete, deși și cele din urmă sunt folositoare (apud I.Gh. Stanciu,
1977, p. 140)
J. Locke (1632 –1704) care propune ca ideal educativ
formarea gentlemenului (rațional și practic), se declară împotriva
pedepselor corporale care au drept urmare ura față de învățătură,
revolta față de norme (pe care le -a respecta doar sub constrângere),
dominarea simțurilor față de rațiune. El sesizează și aspectul negativ
al anumitor recompense (mâncare, îmbrăcăminte) recomandănd ca
răsplatăstima educatorului și ca pedeapsă disprețul acestuia.
J. J. Rousseau (1712 –1778), pornind de la ideea că „totul
este bun când iese din mîinile autorului lucrurilor, totul degenerează
în mîinile omului” (apud Stanciu, I. Gh., p. 174) se revoltă împotriva
sistemului de educație bazat pe dresaj, specific sistemului feudal. El
îndeamnă educatorilor să-și cunoască mai bine elevii , să respecte
particularitățile copilăriei (conformitatea cu natura). C. A. Helvétius
(1715 –1771) aduce și el în atenție importanța mediului în educație
(caracterul național), dar în sensul larg al conceptului: mediu
geografic, dar și cel social.
Mai târziu însă, la J.F. Herbart (1776 –1841) întâlnim, în
mod suprinzător, spre deosebire de mulți teoreticieni ai educației,
ideea acceptării pedepsei corporal e „atunci când mustrările n -au fost
suficiente”; mai mult, mijloacele de pedeapsă pe care el le admite
sunt uneori extreme, ca de exmplu izolarea copilului într -o cameră
întunecată, cu mâinile legate la spate.
Ca replică, K. D. Ușinski , reclamă influența patologică a
pedepselor și recompenselor, efectele lor fiind asemănătoare cu cele
ale medicamentelor: „vindecă o maladie și pot provoca alta”.
Compatriotul său, L. N. Tolstoi accentuează și mai mult importanța
64educației libere punând la baza concepției sa le sociale principiul
nonviolenței . Ulterior, în plin secol al copilului, mutațiile în gândirea
pedagogică și practica școlară, vor aduce și alte schimbări.
Astăzi, pedepsele, mai ales cele corporale sunt tot mai mult
condamnate de către specialiștii în d omeniu, în special datorită
efectelor secundare, dar și datorită lipsei lor de eficiență în timp. Și
observațiile empirice ne indică faptul că, dacă la început copilul
dezvoltă sentimentul de teamă de pedeapsa corporală, după o
anumită perioadă ele se pot dovedi ineficiente. Bineînțeles că
efectele depind de o serie de variabile: personalitatea copilului,
vârsta lui, relația cu persoana care aplică pedeapsa, gravitatea faptei
comise, consecvența / inconsecvența aplicării pedepsei etc.. Dacă
unii consideră c ă recompensele par să aibă efecte mai bune decât
pedepsele, alții consideră că aplicate ineficient, pedepsele și
recompensele pot avea aceleași efecte negative asupra evoluției
comportamentului copilului (vezi E. Stan, 2004). Alături de teama de
pedeapsă, sentimentul de vină, autocontrolul conștient, empatia au
fost puși în evidență drept factori inhibitori ai comportamentului
agresiv.
La nivellegislativ , drepturile copilului și protecția lui față de
comportamentul agresiv sunt stipulate în reglementări a doptate la
nivel național, unele dintre acestea fiind ratificări ale unor acte
legislative cu caracter internațional, altele venind în întâmpinarea
nevoii de gestionare la nivel național a diferite forme de violență.
Meritoriu se dovedește a fi efortul p entru măsurile de
prevenire (și nu doar de combatere) a manifestării factorilor de risc în
apariția comportamentului deviant, dar și o mai clară definire a
rolurilor factorilor implicați în prevenirea și limitarea unor asemenea
manifestări.
Agresivitatea tinerilor reprezintă o preocupare socială
importantă. De aceea, și domeniul strategiilor de prevenție și limitare
a acesteia este unul foarte vast. Literatura de specialitate prezintă
65numeroase asemenea programe concepute și implementate la diferite
nivel uri cu scopul prevenirii și/sau limitării reapariției unor
comportamente agresive. Varietatea lor merge de la intervenția la
nivelul individual și cel al familiei pînă la eforturile comunității, de
la prevenirea agresivității până la limitarea acesteia pri n intervenția
terapeutică.
Programele sociale de prevenție pot fi gândite pe trei niveluri:
primar (are în vedere populația în general și promovarea
comportamentului prosocial); secundar (țintește spre indivizii care se
comportă deja agresiv (dar nu au atins formele cele mai grave) sau
spre factorii de risc ai comportamentului agresiv); terțiar
(tratamentul) (are de-a face cu cele mai serioase probleme ale
tinerilor, adesea cu cei care se află sub îngrijire psihiatrică, tratament
zilnic sau care sunt în închisori) (Guerra, Tolan și Hammond 1994
apud J. Allan, J. Nairne, J.A. Majcher, 1996).
Multe programe de prevenție secundară sunt derulate prin
intermediul școlii .Prevenția comportamentului deviant ar trebui să
devină (și conform măsurilor legislative m enționate chiar tinde să
devină) o măsură prioritară de politică educațională. Specialiștii
recomandă o serie de strategii de prevenție l a nivel național : trecerea
de la structura birocratică la cea tehnocratică; autorizarea înființării
școlilor alternativ e (diversificarea ofertei educaționale); accelerarea
procesului de descentralizare a învățământului; reforma curriculară;
micșorarea efectivelor de elevi dintr -o clasă și a orelor din norma
didactică; înființarea posturilor de consilieri școlari și de orie ntare
școlară și profesională, dar și a celor de asistenți sociali în fiecare
școală; reformarea învățământului preșcolar; evaluarea periodică, la
nivelul inspectoratelor școlare, a dinamicii devianței școlare etc. (C.
Neamțu, 2003) etc.
Educatorii pot să dețină un rol de bază în prevenirea și
limitarea comportamentelor agresive ale tinerilor prin variate
modalități de intervenție:
66crearea unui mediu școlar sigur, cooperant, eliminând factorii de
risc ai comportamentului agresiv;
dezvoltarea, implementarea și evaluarea unor programe pentru
școală care să ducă la creșterea rezistenței copiilor în postura de
inițiator al actului agresiv, victimă sau susținător;
dezvoltarea, implementarea și evaluarea unor programe care să
abiliteze atât copiii cât și părinții în analiza critică a emisiunilor
TV sau mass media (American Psychological Association
Comission on Violence and Youth 1993 apud J. Allan, J. Nairne,
J.A. Majcher, 1996).
Aflăm că nu sunt puțini cei care susțin că mediul școlar este
unul propice pentru implementarea unor asemenea programe, iar
eficiența acestora s -a dovedit mai ales în cazul copiilor și tinerilor
care nu arătau tendințe agresive accentuate. Se pare că acele
programe care promovează dezvoltarea abilităților sociale și
cognitive au cel mai mare impact asupra atitudinilor și
comportamentelor, iar cele mai promițătoare par să fie cele care
acționează pe mai multe planuri (orientarea în direcția perspectivei
sociale, generarea de soluții alternative, dezvoltarea stimei de sine,
deprinderile de negociere cu covârstnicii, exersarea deprinderilor de
rezolvare a problemelor și managementul furiei (idem).
Dincolo de măsurile de combatere a fenomenului de violență
în familie și maltratare a copiilor, se impun și măsuri de prevenire a
acestor fenomen e: identificarea factorilor de risc. Pentru aceasta
OMS a lansat un program de prevenire care urmărește patru niveluri
de risc: individual (prin dezvoltarea respectului de sine a partenerilor,
conștientizarea capacității și a puterii de control), interpers onal (prin
creșterea coeziunii familiei, cultivarea relațiilor armonioase dintre
părinți și copii, încurajarea femeii de a lua parte la controlul
veniturilor casei), instituțional (prin programe educative, dezvoltarea
sistemului de servicii de sănătate, re creere etc.), structural (prin
stabilitate politică, controlul pieței muncii, egalitate de gen și
67nonviolență în societate) (A. Muntean în G. Ferréol și A. Neculau,
2003, pp. 153 –154).
În concluzie, date fiind cele prezentate, considerăm că se
impune ca necesare următoarele măsuri:
sensibilizarea autorităților cu privire la promovarea măsurilor
legislative care să reglementeze clar măsurile de combatere a
violenței în familie (mai ales asupra copiilor);
educarea populației în direcția prevenirii și comba terii violenței
familiale (autoeducație, cunoașterea și apelul la servicii
specializate);
punerea în practiă a măsurilor sociale de înlăturare a factorilor de
risc.
Societatea actuală, deși proclamă accesul liber și egal la
educație pentru toți, indiferen t de rasă, naționalitate, etnie sau religie,
nu face decât să demonstreze că gradul de educație nu are nimic de -a
face cu înțelepciunea. Concluzionăm prin a sublinia că eficiente s -au
dovedit a fi programele bazate pe rezolvarea de probleme sociale în
care tinerii erau învățați să urmeze pași specifici de rezolvare a
problemelor interpersonale. Alte programe au încercat centrarea pe
îmbunătățirea competenței prosociale și reducerea comportamentului
de risc. Un asemenea program propus de Schinke, Botvin și O rlandi
(1991) includea următoarele componente pentru un program eficient :
deprinderi generale de rezolvare de probleme și luare de decizii;
abilități cognitive generale pentru rezistența la influențele media și
interpersonale; abilități de creștere a autoc ontrolului și stimei de sine;
strategii de adaptare la situații stresante și anxietate prin utilizarea
deprinderilor cognitive de coping și tehnicilor de relaxare
comportamentală; deprinderi generale interpersonale și asertive (J.
Allan, J. Nairne, J.A. Ma jcher, 1996).
Programele de intervenție desfășurate prin școală au dus la
îmbunătățirea competenței prosociale și descreșterea
comportamentului de risc. Cele mai eficiente s -au dovedit acele
programe care se adresează dezvoltării deprinderilor personale și
68sociale cu impact asupra cunoașterii, atitudinii și competenței
comportamentale a tinerilor. Așadar, școala deține un rol hotărâtor în
prevenția și intervenția în cazul comportamentului cu caracter
antisocial. Totuși, fără eforturile conjugate ale tuturor factorilor
educativi implicați –familie, școală, comunitate, mass media –
școala nu poate face față tuturor variabilelor ce pot interveni.
Ce strategii utile de combatere a fenomenului bullying în școală
se găsesc?
Pe plan internațional, în mod sistematic, cercetările au
demonstrat că fenomenul de bullying în școli, reprezintă o problemă
serioasă de sănătate publică.
Oamenii de știință, pornind de la aceste cercetări au încercat
să dezvolte și să implementeze programe de prevenție a
comportamentelor de bullying, la nivel mondial.
Bullying este un cuvântul folosit în țările de origine anglo –
saxonă, preluat ca atare, și care se referă la comportamentul de
hărțuire constantă și de durată a unui elev sau grup de e levi, de către
un alt elev sau grup de elevi, prin folosirea forței, amenințării cu
forța, intimidării, cu scopul menținerii acestui dezechilibru de forțe.
Comportamentele de bullying implică un alt tip de
agresivitate decât cel manifestat ca răspuns la a numite emoții de
disconfort (când suntem furioși sau ne este frică). Agresivitatea
manifestată prin comportamentele de bullying (de intimidare,
hărțuire, umilire) este proactivă deoarece nu implică factori
emoționali. Ea are un rol instrumental și reprezin tă o încercare de a
obține ceva prin metode coercitive, prin intimidare, sarcasm,
69nepăsarea față de starea celuilalt fiind asociată cu așteptări de succes
ale comportamentului agresiv (Coie și colab., 1999).
Agresivitatea reactivă, e un comportament agre siv însoțit de
furie ca răspuns la o provocare sau frustrare și este asociată cu
atribuiri ostile în cea ce privește intențiile celorlalți (Crick și Dodge,
1996).
Violența în școală o întâlnim la tot pasul și nu neapărat în
formele ei extreme (comportament e agresive care pun în pericol viața
altor persoane) ci într -o formă mascată, cu care elevii și, uneori,
profesorii și părinții, ajung să se obișnuiască și să o accepte ca făcând
parte din viața de școală.
Rezultate studiilor de specialitate
Bulliyngul în școli reprezintă o problemă relaționată cu vârsta
copiilor și până nu demult adulții (părinți și profesori) priveau acestă
problemă cu o atitudine relaxază de tipul „așa sunt copiii” sau „copiii
sunt copii”. Tachinarea, poreclirea sunt comportamente
circumscrise fenomenului de bullying care de cele mai multe ori, trec
neobservate, considerându -se că fac parte dintr -un așa-numit
obișnuit act pedagogic de fiecare zi. În realitate, aceste forme ușoare
reprezintă stadiile incipiente ale formelor mai grave. Cazur ile de
violență din școală –incluzând și formele extreme de atac armat
înregistrate în școlile americane –relevă consecințele grave și uneori
mortale ale comportamentului de bullying.
Unul dintre pionierii și fondatorii programelor de prevenție
privindbullyingul este dr. Olweus din Norvegia. În cartea lui din
1993, „Bullying -ul în școală: Ce știm și ce putem face”, dr. Olweus
identifică caracteristicile elevilor, care alcătuiesc profilul de agresor
și cele care alcătuiesc profilul de victimă.
70Un copil c are este sau poate deveni victimă a bullying -ului
are o fire liniștită și sensibilă, îi este teamă să mai meargă la școală,
se plânge de dureri frecvente de cap și de stomac pentru a evita să
meargă la școală, are puțini prieteni sau nu are nici unul, pare trist și
înfricoșat, este slab fizic sau foarte scund, este nesigur sau lipsit de
asertivitate, are o deficiență de auz sau alte caracteristici
comportamentale și fizice atipice, vine de la școală cu hainele
murdare, rupte sau cu lucrurile distruse, pr ezintă vânătăi pe corp.
Comportamentele de bulling adesea, dar nu întotdeauna,
îmbracă diferite forme în funcție de gen. În cazul în care elevul care
agresează este băiat profilul prezintă următoarele caracteristici:
are nevoie să se simtă puternic și în control;
alege victimele dintre cei cărora nu le place conflictul;
obține satisfacție din a provoca suferință victimelor;
își motivează acțiunile, plângându -se că a fost provocat.
Tacticile cele mai des folosite de băieți sunt: poreclirea, bătăile,
luptele, deposedarea de bunuri (bani, obiecte personale), distrugerea
bunurilor victimei, îmbrâncirea, lovirea, inițierea de atacuri repetate
asupra victimei.
Profilul fetelor care manifestă comportamente de bullying
(agresorul este fată) se evidențiază pr in:
manipulare
rănirea sentimentelor
respingere subtilă și marginalizarea victimei
Tacticile cele mai des folosite de către fete sunt: utilizarea
poreclelor, izolarea victimei (“Nu vorbiți cu ea.”) râspândirea de
bârfe, răspândirea de zvonuri false.
Procesul de configurare a ciclului agresor –victimă este unul
foarte complex. Deși elevii care manifestă comportamente de
71bullying și victimele lor, ocupă, în mod natural, poziții cheie în acest
proces de configurare, studiile arată că un rol foarte important îl
joacă și ceilalți elevi (martorii). Oamenii de știință au arătat că
martorii (cei care observă) prin comportamentul pasiv (faptul că
asistă fără să facă ceva, pentru a schimba situația) contribuie la
menținerea comportamentului agresorului. Pe de al tă parteanumite
mecanisme de grup, cum ar fi cel de contagiune socială și de diluare
a responsabilității în grup, au fost identificate ca fiind factori
facilitatori în situațiile în care mai mulți elevi au luat parte la
agresiune.
Demitizarea comportamen telor asociate bullying -ului
Cercetările psihologice au demascat mai multe mituri asociate
comportamentelor de bullying: elevii care manifestă comportamente
de intimidare, hârțuire, tachinare, umilire fac parte din grupul celor
lipsiți de popularitate. Stu diul condus de Philip Rodkin și colegii săi
(2000) pe un eșention de elevi din clasele a IV -a până la a -VI-a a
arătat că băieții care se implicau cel mai frecvent în comportamente
de bullying erau printre cei mai populari din școală (conform
percepției c olegilor și profesorilor lor). Elevii care manifestă
comportamente de bullying ascund un nivel crescut de anxietate și
nesiguranță, ei folosind hărțuirea, intimidarea, tachinarea ca mijloc
de compensarea a unei stime de sine scăzute. Folosind o serie de
metode diferite, Olweus concluzionează că nu există niciun suport
pentru un astfel de punct de vedere. Cei mai mulți dintre copiii care
manifestă comportamente de bullying au arătat un nivel al stimei de
sine corespunzător mediei sau chiar mai mare.
Cât derăspândit este acest fenomen?
Tonja Nansel și colegii săi (2001) a făcut un studiu pe un
eșantion de 15.000 de elevi americani din clasele a V -a până la a X -a.
Acest studiu arată că 17 % dintre elevi au raportat au fost hărțuiți
72"uneori" sau „mai des” în timpul anului școlar. Aproximativ 19 % au
spus ca au fost hărțuiți "uneori" sau „mai des” și 6% au raportat că au
fost atât agresori cât și victime ale agresivității altora.
Studiile arată că există o serie de diferențe de gen privind
modul de manifestare a al comportamentelor de bullying. În mod
clar, băieții recurg într -o mai mare măsură la comportamente de
intimidare fizică decât fetele. În plus, un procent relativ mare de fete
-aproximativ 50% -susțin căsunt victimele comportamentelor de
intimidare și hărțuire, manifestate de băieți.
Deși bullingul este o problemă mai mare în rândul băieților,
există o serie de comportamente de intimidare care se manifestă cu
precădere în rândul fetelor. Intimidarea prin forță fizică este mai
puțin comună în rândul fetelor. Ele folosesc de obicei moduri mult
mai subtile si indirecte ale hărțuirii, cum ar fi excludere cuiva din
grup, răspândirea de zvonuri și manipularea relațiilor de prietenie.
Astfel de forme de agresivitate pot fi cu siguranță la fel de
dăunătoare și stresante, ca formele directe și deschise ale atacurilor
inițiate de băieți.
Aplicații practice
Cercetările făcute de Olweus au dus la dezvoltarea Programul
de Prevenire a Bullyingului în școală. Ca parte a unei inițiative
guvernamentale, programul est e oferit în toate școlile publice din
Norvegia.
Un număr tot mai mare de școli în SUA folosesc acum programul
și îl consideră un model pentru prevenirea violenței. Șase evaluări,
ale programului, pe o perioadă de mai mult de 20 de ani, scot în
evidență efi cacitatea acestuia:
73reducerea substanțială –între 30-50%-a frecvenței cu care
elevii raportează experințe de bullying;
reducerea semnificativă a frecevenței cu care elevii semnalează
prezența comportamentelor anti -sociale, cum ar fi acte de
vandalism, furt, beție, și absenteism;
îmbunătățiri semnificative la nivelul "climatul social", din clasă
(nivel mai ridicat de disciplină la nivelul clasei, relații sociale
pozitive, atitudine pozitivă față de școală);
creșterea satisfacției școlare a el evilor.
Această intervenție s -a dovedit că reprezintă o abordare eficientă
și relativ simplă în reducerea comportamentelor agresive în rândul
populației școlare.
Bullyingul a fost explicat din perspectiva învățării sociale ca un
binom agresor -victimă care se dezvoltă prin modelare și reîntărire
(Craig & Pepler, 1995).
Asta înseamnă că un coleg poate imita comportamentul agresiv al
unui elev care manifestă comportamente de bullying, iar victima
poate întări comportamentul unui elev care agresează prin fapt ul
că afișează semne de discomfort (teamă) față de comportamentul
manifestat. Ca o consecință, efortul de corectare a acestui
comportament, ar trebui să includă grupul de egali/copii în forma
unei abordări care cuprinde școala ca întreg;
Replicarea parțială a programului, în Anglia și Statele Unite au
avut, de asemenea, rezultate pozitive, deși au existat și o serie de
limite;
74Programul de intervenție asupra comportamentelor
agresive/bullyingului (Olweus, 1994).
Programul de intervenție este construit p e patru principii -cheie.
Aceste principii implică crearea la nivelul școlii a unui mediu
caracterizat prin:
căldură, interes pozitiv, și implicarea adulților;
stabilirea fermă limitelor cu privire la comportamentul
inacceptabil;
aplicarea consecventă a u nor sancțiuni non -punitive, non -fizice,
pentru comportament inacceptabil sau de încălcare a regulilor;
oferirea, de către adulții investiți cu autoritate, a unor modele
pozitive de comportament.
Programul funcționează atât la nivel de școală, la nivel de clasă și
la nivel individual.
Obiectivul cel mai important este de a schimba " oportunitatea
și structurile de recompensare" pentru comportamentele de bullying
(mai puține oportunități și recompense pentru manifestarea
comportamentelor de buling).
Interv enția cuprinde un set de informații furnizate școlilor, set de
informații adresate părinților, filme de vizionat în clasă precum și
chestionare, pentru școală, de evaluare a dimensiunii problemei.
Cele patru mari strategii ale programului Olweus cuprind
(Pepler, 1994; Smith, 1997):
pregătirea personalului școlar;
dezvoltarea unor politici de disciplinare;
informarea părinților;
predarea valorilor prosociale conform unei curricule.
75Bullyingul sau tachinarea, umilirea, intimidarea apare uneori ca
unrezultat al modului în care victimele se comportă raportat la
normele acceptate social sau cu un anumit mod de a se îmbrăca. În
aceste situații o înțelegere și o acceptare a diferențelor individuale
poate fi învățată în clasă.
Pentru elevii în rolul de vi ctime se oferă un training de
dezvoltarea abilităților de gestionare a situațiilor de expunere la
comportamentele agresive ale colegilor.
Elevii-agresori primesc training pe managementul furiei,
asertivitate, și alte abilități de auto -gestionare. Comportam entul lor
are nevoie să fie monitorizat cu atenție și să primească cât mai
frecvent recompense pentru comportamentele adecvate, aplicându -se
consecințe clare pentru actele de bullying.
Părinții primesc training de parenting pentru gestionarea
comportament ului agresiv.
Cel mai important și eficient rol de prevenire a comportamentelor
agresive îl are profesorul. O serie de activități desfășurate de
profesori, alături de trainingul pe abilități sociale au oferit un
program eficient de prevenție a comportament elor agresive.
Care este rolul factorilor educativi în prevenirea și combaterea
violenței?
Complexitatea fenomenului de violență ne determină să vorbim
nu doar despre violența în școală, ci despre violență în general, dat
fiind faptul că între acestea există o legatură de determinare. Pe de o
parte, de cele mai multe ori, copilul ia primul conta ct cu violența în
sânul familiei sale extinzând apoi comportamentele violente și asupra
76altor persoane din mediul extra -familial (grup de prieteni, școală) pe
de altă parte comportamentele violente învățate în mediul familial
(de multe ori pe fondul neglij ării copilului) se răsfrâng asupra
membrilor familiei.
Pentru a putea preintâmpina și dezarma un comportament violent,
trebuie mai intâi să clarificăm și să ințelegem conceptul de violență,
să aflăm cauzele acesteia și în final să fie concepute măs urile de
combatere și prevenire. Spre deosebire de agresivitate care reprezintă
potențialitatea ce permite dirijarea acțiunii și ține de gândire și
analiză, fiind intrinsecă, violența este acțiunea în sine,
dezorganizarea brutală a personalității sau colec tivității și afectează
atât individul cât și mediul în care acesta se manifestă. Violența nu
este ereditară, dar este contagioasă…
În apariția și manifestarea violenței sunt implicați diverși factori
ca: familia, grupul de prieteni, școala, televizorul, calculatorul,
ziarele etc., factori care pot împiedica manifestarea actelor de
violență în momentul în care sunt foarte bine controlați și în
momentul în care între aceștia există o relație de colaborare, în
vederea controlării și stopării vio lenței.
Rolul deosebit de important în prevenirea și combaterea violenței
îi revine familiei, aceasta fiind primul mediu în care se stabilește un
anumit climat psihoemoțional cu tipuri expresive de comunicare și
acțiune în interior și în relațiile cu mediul. Familia constituie atât un
mediu natural biologic, cât și socio -cultural, economic. Ea asigură
satisfacerea unei game largi de trebuințe și aspirații (nevoi și
așteptari ale membrilor săi ).
Școala este a doua familie a copilului, este cea ca re îi receptează
pe copii, fiind următorul mediu în care copilul își va desfășura
activitatea. Aici este și locul unde comportamentele violente sunt
mult mai repede descoperite, copilul fiind supus unor cerințe și reguli
77specifice mediului educațional, cu care de multe ori se întamplă să
intre în conflict.Totuși reușita în școală depinde și de familie, aceasta
din urmă fiind cel mai important partener în educația copilului.
Familia este cea care cunoaște copilul cel mai bine fiind și cea care
influențează ș i modelează personalitatea acestuia în ansamblu.
Familia este cea care poate da detalii despre comportamentul
copilului acasă, pe stradă, în diverse alte locuri, despre modul în care
copilul își petrece timpul liber, despre anturajul copilului.
În fa miliile violente, stabilitatea și regularitatea vieții e întreruptă
de evenimente violente și nu există o preocupare specială pentru a
procura copilului experiențele de care are nevoie, în acord cu vârsta
și particularitățile ei. Responsabilitățile acordat e copiilor depășesc de
regulă capacitățile lor, devenind abuzuri. Întrebată asupra dorinței ei
de a avea copii atunci când va fi mare, o fetiță provenind dintr -un
cuplu violent, răspunde : “da, vreau să am copii pentru că vreau să
mă îngrijească și pe mine cineva, că am obosit tot având grijă de
părinții mei…“ .
Putem astfel s ăconcluzionăm că rezolvarea problemei violenței
nu se poate realiza decât prin efortul comun al tuturor factorilor
implicați in educație, dintre care cei mai importanți sunt familia și
școala. Parteneriatul școală -familie are în acest context un rol foarte
important. Colaborarea acestora poate porni de la simple discuții,
ședințe, lectorate, serbări, lecții deschise până la vizite la domiciliul
copiilor moment în care se realizează o cunoaștere mai amanunțită a
mediului de viață, dar se poate realiza și pri n implicarea părinților în
diverse acțiuni ale școlii Atâta timp cât cei doi factori educativi
importanți, școala și familia se vor orienta spre același obiectiv, vor
avea același deziderat, acela de a preveni și combate violența atât în
școală cât și în f amilie, cu siguranță, acțiunea celorlalți factori
implicați în educație va fi nulă în ceea ce privește comportamentul
violent.
78
Sfaturi pentru părin ții copiilor supu și actelor violente
Copiii se nasc cu
puterea de a gândi, de a face
zgomot și a se mișc a. Încă din
momentul în care încep să
respire, puterea le apar ține. Ca
adulți, îi putem ajuta să învete
cum să î și foloseascăacea
putere într -un mod
responsabil. Dacă alegem să -i lăsăm să se descurce pe cont propriu,
ne putem a ștepta de asemenea să provoac e cel puțin câteva daun e de-
a lungul drumului. Cum ne învă țăm copilul cum să se ferească de cei
care îl intimidează și cum îleducăm să nu intimideze al ți copii.
Copiii î și experimentează puterea ș i acest lucru este
normal.Cei mici pot spune cu u șurințăcuvinte ca " lovește" sau
"taci".După doar ca țiva ani însă, ei descoperă puterea acestor
cuvinte și avansează la "Nu vreau să fiu prietenul tă u!". Nu după
mult timp, tot acesti copii vor descoperi probabil că puterea
cuvintelor se af lă în porecle, bârfe, darși tăcere-o alt fel de putere
atunci când este folosită pentru a ignora sau evita un alt copil.
Pentru a învă ța cum să controlezi aceasta putere în mod
responsabil și a face față situaț iilor este nevoie de timp.
79
Având în vedere
cât de multă putere au
acești copii și de câți ani
este nevoie pentru a
învăța să o folosească
constructiv, nu e de
mirare ca hăr țuirea în
grupurile de copii apare
pretutindeni.
Problemele de siguran ță adesea menționate ca
agresiune ce au loc î n momentu l când tinerii fac abuz de putere
includ: fuga, tachinar ea, excluderea, lovirea, amenin țarea, poreclele,
bârfa, batjocora și toate celelalte forme de agresiune și hărțuire
(inclusiv cele care au loc pe internet).
Adulții au toate motivele să se aștepte că hărțuirea în
comportame nt este probabil să apară î n orice grup de copii sau tineri,
în special în școli, unde multe persoane cu foarte pu țină experiență
de gestionare sunt împreună zilnic, într -un spațiu foarte mic, cu un
număr relativ mic de lideri adul ți.
Deși auzim adesea spu nând, " Lasă-i să î și rezolve problemele
singuri " am văzut frecvent că rezultatul abordării a scă pat rapid de
sub control. Drept dovadă, este crucial să evităm aceste probleme și
săprevenim incidentele izolate de intimidare, ce dau naștere la un
comportame nt distructiv sau dăunător și care devin în timp un mod
de viață.
Greșelile sunt parte din învățare și tinerii vor face greșeli
pe măsura ce înva ță să își folosească puterea. Unele greș eli pot cauza
probleme mici, altele pot provo ca daune sau răni grave.În drumarea și
80supravegherea adul ților sunt esențiale pentru gestionarea greșelilor
copiilor mai mici și pentru prevenirea celor semnificative și
dăunătoare.
Tinerii care f ac abuz de putere au nevoie de î ndrumarea
unui adult calm , care poat e impune anumite li mite astfel încât
aceștia să învețe consecinț ele comportamentului lor.
Copiii care sunt intimida ți de comportamentul unui coleg
de exemplu, au nevoie de oportunită ți să practice toate căile în care
își poate folosi puterea de a rămâne în condi ții de sigura nță și pentru
a obține ajutor î n caz de nevoie. Ei au nevoie de reasigurarea că
responsabilitatea de a men ține un mediu care este fizic ș i emoțional
în conditii de siguran ță este în î ntregime o responsabilitate de adult.
Copiiicare î și folosesc puterea î nmoduri care provoac ă,
necesită interven ția unui adult. Cercetările arată căun comportament
deintimidare î ntr-un g rup poate fi recompensat social lăsând
problema să se rezolve de la sine este de natură să ducă la probleme
mai mari, dăunatoare și la uncomportament distructiv.
Adulții au ani de experiență de viață pe care se pot baza
atunci când sunt dispu și să se supună unui risc. Mulți tineri însă, fac
aceeași alegere, dar fără experiența vieț ii. Cu toate acestea, a spune
unui copil că trebuie sau ar trebui să reac ționeze în fața unei
agresiuni atunci când acest comportament îl pune î n pericol, este
nedrept, nerealist și puțin probabil să rezolve problema. Uneori, cea
mai bună modalitate de a sprijini pe cineva care este ținta unor
agresiuni de comp ortament este de a pleca rapid și în liniste pentru a
obține ajutor.
81Sfaturi de siguran ță-cum va pute ți ajuta copilul să se
descurce în astfel de situa ții:
A pași mereu calm și încrezător
Oamenii de orice vârstă sunt mai pu țin probabil să fie
deranjați, dac ă par calmi și încrezători. Practicați împreună cu copilul
mersul cu spatele drept, dar nu tensionat, privind în jur cu o fa ță
relaxată și pășind încrezător.
Nu da frâu liber sentimentelor
Este normal să te sim ți speriat sau furios atunci când oamenii
încearcă să te intimideze, însă arătând frică, furie, agresivitate sau
intimidare se pot creea probleme mai mari. Ajuta ți-vă copilul să î și
imagineze că este spreriat, trist sau furios în timp ce practica mersul
mai sus men ționat, astfel încât sentimentele să nu îl cople șească.
Evitarea conflictelor
Cele mai bune tactici de auto -apărare se numesc "negarea
țintei", care practic înseamnă "a nu fi acolo". Practica ți împreună cu
copilul o situa ție în care acesta trebuie să evite un posibil conflict
prin a se retra ge încrezător și cu grijă, fără ca sentimentele să îl dea
de gol.
Totul are o limită
Învățați copilul să își așeze mâinile în fața pieptului și să
spună cu o voce clară, calmă și fermă "Stop!". În același timp,
copilul trebuie să aibă o statură dreaptă, s ă își privească agresorul în
ochi cu o fa ță calmă și să folosească un ton al vocii clar și calm
(exersați tonul vocii pentru a nu se simti agresivitate sau amenințare)
82Filtrarea cuvintelor jignitoare
Cuvintele urâte sunt dureroase, în special pentru cei se nsibili.
Ajutați-vă copilul să î și imagineze ca prinde acele cuvinte în mână și
le aruncă, astfel încât ele nu ajung să îl rănească. Ideea de un ecran în
jurul inimii și minții îi ajută de multe ori să filtreze aceste cuvinte
jignitoare.
Exluderea din grupuri
Exluderea este o formă gravă de agresiune. Ea ar trebui să fie
în mod clar împotriva regulilor școlii și a grupurilor. Copiii pot
practica persistând în includerea lor într -un joc, sau de asemenea,
luând măsuri rapide și încrezătoare atunci când ob servă un altul fiind
lăsat pe dinafară.
Obținerea ajutorului
Copiii încă înva ță abilitățile sociale.Fără o îndrumare calmă a
unui adult, se vor răni reciproc. Învă țați copilul să obțină ajutorul
unui adult dacă se află în imposibilitatea de a rezolva sau opri singur
o problemă. Deoarece adul ții spun adesea "Rezolvă singur
problema", învă țați copilul să practice zicând calm și încrezător "am
încercat să rezolv singur problema, dar se agravează. Vă rog să mă
ajutați."
În ultimă instan ță: auto-apărarea
Copiii trebuie să știe când au dreptul să folosească tehnici de
auto-apărare pentru a opri persoana respectivă să îi rănească. Este
foarte important să le explica ți că forța fizică se aplică în ultimă
instanță-atunci când sunt pe cale de a fi lovi ți și nu pot scăpa să
caute ajutor. Discuta ți cu copilul dumneavoastră că nu este bine să
83
lovească pe nimeni. Dacă îi da ți permisiunea să utilizeze forța fizică
în caz de urgen ță, asigurați -vă că îl învă țați câteva mișcări adecvate
vârstei, care sunt pu țin proba bil să cauzeze răni mari, cum ar fi o
lovitură la fluierul piciorului.
Cum să procedezi când copiii tăi sunt bătu ți de colegii de școală?
Este un lucru bine cunoscut
că copiii uneori pot să
manifeste cruzime fa ță de
alți copii și mai ales, în
secolul nost ru când sunt
bombarda ți cu filme și
jocuri care îi provoacă la
violență.
De altfel, aproape ori șicare părinte ajunge câte odată în situația când
copilul lui este bătut de colegii de clasă. Cum este corect să
procedeze în astfel de situa ții ca să-i faci bineși copilului și celor
care i-au aplicat violen ță?
Nu fi nepăsător
Atunci când copilul spune că a fost bătut de colegi la școală,
sau vine acasă cu semne din care ne putem da seama că i -a fost
aplicată violen ță, este important să ne interesăm ce s -a întâmplat și
să-l ascultăm pe copil cu aten ție. Este adevărat că aceasta poate să fie
o hârjoneală neînsemnată care se întâmplă copiilor, sau poate din
joacă s-au lovit și a rămas o vânătaie, dar este important să ne
convingem că nu este ceva mai serios la mi jloc. Dacă copilului i se
aplică în mod sistematic violen ță la școală și noi nu luăm în serios
aceasta, se poate întâmpla să ne trezim că nu doar starea fizică, dar și
84sănătatea psihică a copilului să ajungă rău afectată. De aceea, trebuie
să nu fim nepăsă tori. Dar, să nu mergem în altă extremă.
Nu te grăbi să intervii direct în rezolvarea conflictului
Unii părin ți, se poartă mai copilărește decât copiii lor și cum
aud că fiica sau fiul lor a fost bătut, nici nu mai întreabă nimic, ci a
doua zi, cu o falcă în cer și cu alta în pământ, merg la școală să se
răzbune pe cei care au avut îndrăzneala să se atingă de "odora șul"
lor. Este o mare gre șeală și fapta aceasta va aduce mult dispreț și
bătaie de joc la adresa copilului părin ților care procedează astfel. Îm i
amintesc cum în copilărie, în clasa noastră era și fiul unei profesoare.
El avea marele cusur să se poarte și să vorbească batjocoritor la
adresa colegilor, a șa că nu era de mirare că i -a scos din sărite pe unii
și a primit -o de câteva ori. El atunci, re pede fugea la mama lui care
veneași îl bătea pe cel cu pricina față de noi toți. Aceasta a dat
naștere la un dispreț de neînchipuit din partea întregului colectiv al
clasei față de cel ce se plângea mamei. El însă, nu înceta să se poarte
și să vorbească b atjocoritor. De aceea, restul colegilor de clasă au
găsit repede solu ția. Era un coridor întunecat pe unde aveam să
trecem când mergeam la lec ția de matematică. De multe ori se
întâmpla să -l pândească cineva pe colegul batjocoritor și acolo să -i
facă câte o chelfăneală, că avea de plâns și scâncit apoi toate restul
lecțiilor. Dar, mamei nu putea să meargă să i se plângă, pentru că nu
știa cine i -a pus capăt vorbelor rele pe care le spunea. De aceea, când
copilulîți spune că i -a fost aplicată violen ță, nu te grăbi să intervii
direct.
Învață pe copil cum să rezolve conflictul
Acesta este cel mai mare ajutor și lecție pe care i -a poți da
copilului tău. Să petreci timp cu el, să -l ajuți să înțeleagă ce s -a
întâmplat, care sunt cauzele, care este vina lui și cum poate singur
soluționa acest conflict. De altfel, nu vei putea toată viața să stai
85alături de copilul tău și să-i rezolvi conflictele în care nimere ște sau
pe care le provoacă. Vei pune temelie pentru fericirea lui odată ce îl
vei învăța să rezolve confl ictele în care ajunge să fie implicat.
Fii drept
Nu te grăbi să iei partea copilului tău totdeauna și nici înainte
ca să înțelegi bine ce s -a întâmplat și cine este vinovatul. Cercetează
amănunțit cazul și acolo unde copilul tău a greșit, să -i arăți ce agreșit
și apoi fii gata să -i aplici metoda corectă de disciplinare. De altfel,
dacă a vorbit sau s -a purtat rău și pentru aceasta a ajuns să fie bătut
de colegi, este un fel prin care și copilul realizează că faptele rele
aducconsecințe de care nimeni nu scapă.
Dacă copilul nu reu șește, să intervii direct
În cele mai multe cazuri, dacă este învă țat bine și dacă vrea să
asculte, copilul va reu și singur să rezolve conflictul în care s -a
pomenit. Dacă însă nu -i reu șește, sau a dat peste colegi cu
comportamen t extrem de dificil (cum este acum la modă să se spună
în termeni pedagogici) va trebui să intervii. Să mergi la școală ca să
discuți cu profesorii și să înțelegi mai bine ce se întâmplă. Apoi,
neapărat să discu ți cu colegul sau colegii care îi aplică viol ență
copilului tău. Discută și cu ceilalți colegi care nu sunt implicați în
conflict dar care pot arunca mai multă lumină pentru în țelegerea
cauzei celor ce se întâmplă. Dacă nu dă efect, să discu ți cu părinții
copiilor care aplică violen ță și dacă nici ac easta nu dă efect, ai tot
dreptul și datoria să apelezi la organele de ordine publică pentru a
soluționa situația creată. În nici un caz nu lăsa pe copil să rămână
victima violen ței sau a tratamentului inuman.
86Cum să-ți ajuți copilul șicanat de colegi ?
Agresivitatea copiilor este un fenomen care capătă din ce în
ce mai multă amploare, iar părinții trebuie să includă și acest capitol
în educația copiilor lor. Nu este zi să nu vezi măcar o știe despre
violența la copii, șicanări și agresiuni verbale. Sunt copii care, pur și
simplu, se simt bine șicanându -și colegii mai "slabi". Le place
senzația de putere, de dominare și orgoliul lor este "hrănit" de teama
și furia pe care o stârnesc "victimelor".
Iată câteva sfaturi care îi vor ajuta pe părinți în a -și educa
copiii în spiritul ignorării totale a acestor agresori, cum să
reacționeze și cum să -și ajute copiii să nu răspundă provocărilor.
Ce ai de făcut dacă copilul tău este ținta unei astfel de
agresiuni ?
Dacă suspectezi că cineva îți terorizează copilul sau el însuși
îți povestește, oferă -i sprjinul de care are nevoie. Ascultă -l ce are de
spus, ia-l în serios, și spune -i că are dreptul și responsabilitatea de a
pune capăt oricărei forme de agresiune fizică sau verbală. Asigură -l
că tu vei fi lângă el și poate conta pe ajutorul tău pentru a trece peste
această situație neplăcută.
Când afli că cineva ți -a șicanat copilul, primul lucru care îți
vine în minte este să -i faci dreptate. Poate chiar îți aduci aminte cum
era când tu însuți erai țința agresiunilor verba le sau fizice ale
colegilor tăi, iar acum frustrările se dublează ca intensitate. Însă dacă
îți pierzi cumpătul vei face mai mult rău. Trebuie să găsiți împreună
soluții la rezolvarea problemei, iar la nervi puteți lua decizii greșite.
87Nu trebuie să rezolv i situația de unul singur. Chiar dacă
pare că îți ajuți copilul, în realitate nu este așa. În primul rând,
copilul se va simți lipsit de putere ("Nu sunt în stare să…"), în al
doilea rând va fi și mai stresat pentru că îți dă o problemă de
rezolvat. Îi poț i spune “Cum crezi că te pot ajuta eu?”, faceți
împreună o strategie. Acest moment poate fi o lecție de viață care să –
l ajute pe copil să rezolve situații similare în viitor. Puteți face
scenarii, dialoguri. Ce sa spună în cazul în care un copil îi spune X
sau Y.\
Chiar dacă nu trebuie să exagerezi, nici minimizarea nu este o
soluție. Nu -i spune copilului tău "Ești prea sensibil și exagerezi". Nu
trebuie să -ți lași copilul singur într -un astfel de moment.
Indiferent despre ce agresiune din partea colegilor e ste vorba, el
trebuie sprijinit să rezolve situația.
Nu da vina pe copil. Nu întreba "Ce ai făcut de ți -a zis așa?"
sau "Trebuie să -i fi făcut tu ceva ca să se ia de tine?!". Astfel de
cuvinte nu numai că îl vor face să se închidă și mai mult în sine, să
întrerupă orice comunicare cu tine sau cu altcineva, ci chiar se va
simți vinovat pentru situația creată. Îți poți ajuta copilulul
explicându -i că agresorii își aleg la nimereală victimele, fără ca
acestea din urmă să fi făcut ceva. Că el nu are nici o vină și că nu
trebuie să se considere responsabil pentru faptele rele ale altor copii.
Vorbește tot timpul cu copilul tău, povestește -i despre cum
erai tu când erai mic, cum ai reacționat când ai fost la rândul tău
șicanat sau terorizat de colegii de școală. Î i poți spune "Îmi pare așa
de rău că trebuie să treci prin așa ceva. Sunt aici ca să te ajut".
Încurajează -l să vorbească și cu alți adulți de care se simte apropiat
(un unchi, o mătușă, bunici, un profesor etc.)
88Strategii și scenarii
Învață-ți copilul cum să reacționeze la nervi sau teamă .
Dacă este agresat verbal sau fizic, să răspundă cu aceeași monedă va
pune gaz pe foc. Ceva simplu precum "Încetează!", "Stop", "Gata, e
de-ajuns!" sau "Nu e deloc amuzant!", poate dezarma agresorul care
abia așteaptă un motiv să continue "lupta". Dacă cineva îl ațâță și
caută bătaia cu orice preț, cea mai bună soluție este să îl ignore și,
pur și simplu, să plece de acolo.
Chiar dacă este greu de ignorat, învață-ți copilul să se
prefacă că nu aude. Când observă că ținta n u este afectată de
răutățile lor, agresorii își caută altă victimă care să le dea satisfacție.
Poți exersa acasă cu copilul ce față să adopte pentru a nu arăta că este
afectat de răutățile colegilor.
Încurajează -ți copilul să -și facă prieteni. Unde-s doi
puterea crește, spune un proverb românesc. Statisticile spun că cei
mai mulți copii agresați fizic sau verbal sunt copii care preferă să
stea singuri.
89
Cyber-bullying (hărțuire cibernetică)
Peisajul Internetului în
societatea contemporană a
devenit mai complex și
mai generalizat, noi forme
de comunicare și de
apartenență fiind create
într-un ritm alert,
transformnd în mod
dramatic felul în care
tinerii (copiii și
adolescenții) interacționează .
Literatura legată de cyberbullying
Comportamentul de cy berbullying sau cyber -bullying
(comportament agresiv, de hărțuire online) poate fi definit în mod
simplu ca activitate ce implică utilizarea comunicării mediate de
calculator (CMC) pentru a hărțui, agresa, amenința, batjocori alți
tineri în mod deliberat ș i repetat.
Willard (2005) identifică șapte moduri în care
comportamentul de cyberbullying se poate manifesta:
flaming (agresiune verbală) –implică trimiterea de mesaje
vulgare, furioase sau ofensatoare unei persoane sau unui grup
online;
harassment (hărțuire) –implică trimiterea repetată de mesaje
ofensatoare unei persoane;
denigration (denigrare) –trimiterea sau postarea de afirmații
răutăcioase, neadevărate sau dăunătoare despre o persoană;
89Cyber-bullying (hărțuire cibernetică)
Peisajul Internetului în
societatea contemporană a
devenit mai complex și
mai generalizat, noi forme
de comunicare și de
apartenență fiind create
într-un ritm alert,
transformnd în mod
dramatic felul în care
tinerii (copiii și
adolescenții) interacționează .
Literatura legată de cyberbullying
Comportamentul de cy berbullying sau cyber -bullying
(comportament agresiv, de hărțuire online) poate fi definit în mod
simplu ca activitate ce implică utilizarea comunicării mediate de
calculator (CMC) pentru a hărțui, agresa, amenința, batjocori alți
tineri în mod deliberat ș i repetat.
Willard (2005) identifică șapte moduri în care
comportamentul de cyberbullying se poate manifesta:
flaming (agresiune verbală) –implică trimiterea de mesaje
vulgare, furioase sau ofensatoare unei persoane sau unui grup
online;
harassment (hărțuire) –implică trimiterea repetată de mesaje
ofensatoare unei persoane;
denigration (denigrare) –trimiterea sau postarea de afirmații
răutăcioase, neadevărate sau dăunătoare despre o persoană;
90cyberstalking (urmărire online) –comportament de hărțuir e ce
include amenințări sau este extrem de intimidant;
masquerading (mascaradă) –a pretinde că ești altcineva și a
posta materiale care denigrează persoana respectivă sau o
plasează într -o situație într -un potențial pericol;
outing șitrickery (păcălire și dezvăluire) –implică folosirea unor
trucuri pentru a solicita informații compromițătoare despre o
persoană și publicarea respectivelor informații;
exclusion (excludere) –descrie acțiuni menite a exclude în mod
intenționat o persoană dintr -ungrup online (a cere colegilor să
blocheze/excludă pe cineva din listele de Yahoo Messenger).
Willard sugerează că orice adolescent care comunică online a
jucat la un moment dat un rol din triada agresor, victimă sau martor
(pasiv).
Există studii (Unnever , 2005) care afirmăcă tinerii care joacă
rolul de victime agresive (copii care au fost agresați dar care la
rândul lor au agresat alți colegi de școală) au trăsături psihosociale și
background mai apropiate de agresorii „puri” decât de victime. În ce
prive ște agresivitatea online, cercetările arată că linia dintre agresori
și victime este din ce în ce mai neclară, adesea victimele ripostând la
rândul lor prin comportament agresiv online (Palfrey, 2008).
Totuși, a cădea de acord asupra unei definiții a
comportamentului de cyberbullyingnu este o sarcină ușoară. Din
cauza lipsei acorării în spațiul fizic, material, acest tip de
agresiunerelaționalăși emoțională(Zhang, 2008), ce poate include
bârfa și excluderea, este mai greu de identificat .
Cyber-bullying implică folosirea tehnologiilor informa ției și
comunica țiilor, cum ar fi e -mail-ul, telefoanele mobile, pager -ele,
site-urile web defaimatoare, blog -urile (există persoane agresive care
crează până și blog-uri), cu scopul de a ataca în mod deliberat,
repetatși ostil un individ sau un grup de indivizi.
91Hărțuirea cibernetică poate fi simplă în contextul în care se
continuă trimiterea de e -mail-uri unei persoane care a spus ca nu vrea
să mai comunice cu expeditorul, e -mail-uri care pot con ține
amenințări, re marci sexuale, incitări la ură, șicanări ale victimelor
făcând din acestea subiecte ridicole pe forumuri, precum și afișarea
oricăror declara ții false care au ca scop umilirea.
Agresorii cibernetici pot divulga date reale, cu caracter
personal, despre vict imile lor pe site -uriși forumuri sau pot publica
materiale în numele lor cu scopul de a le defaima și/sau ridiculiza.
De asemenea, unii agresori pot trimite si e -mail-uri de amenin țare și
hărțuire, în timp ce alții publică bârfe și instigă alte persoane l a
răutate împotriva victimelor. Cu toate acestea, remarci sexuale și
amenințări sunt uneori prezente în cyber -bullying, dar nu reprezinta
același lucru cu hărțuirea sexuală și nu implică neaparat „prădători”
sexuali.
Cyber-bullying este termenul folosit pe ntru a defini diverse
forme de abuz psihologic, asemănător cu hăr țuirea convețională, dar
comunicată prin internet. Cyberbullying -ul poate include:
batjocora repetată a unei personae;
trimiterea de mesaje text obscene prin intermediul internetului;
trimiterea de con ținut obscen și ofensator prin intermediul
mesageriei web pentru a intimida pe cineva;
folosirea de con ținut obscen în timpul convorbirilor online;
ridiculizarea cuiva prin crearea unui profil sau a unui blog fals,
conținând informații umi litoare;
trimiterea de amenin țări;
publicarea online a unor videoclipuri sau poze personale fără
acordul persoanei în cauză.
Cyberbullying -ulapare de obicei în contextul folosirii
aplicațiilor de mesagerie instante cum ar fi YahooMessenger, Skype,
MSN Mes senger. El poate lua propor ții și mai mari devenind public
atunci când are loc pe bloguri sau re țele sociale cum ar fi MySpace,
Facebook, Hi5 sau websituri de hostare cum ar fi Youtube.
92Aplicațiile telefoanelor mobile cum ar fi SMS -ul sau imagini video
capturate cu camera telefonului pot fi și ele folosite pentru a hărțui în
acest fel.
Cyber-bullying poate avea următoarele efecte:
scăderea stimei de sine și a sentimentului de siguranță;
sentimente de frică, supărare, ru șine;
refuzul de a se prezenta la școală;
creșterea anxietății;
creșterea posibilității apariției tuburărilor de stress;
evitarea activită ților de grup, retragerea de la prieteni;
schimbări în stare de spirit, comportament, somn sau apetit;
alimentarea prejudecă ților ce țin de rasă, religie, sexualitate.
Cyber-bullying este cea mai des întâlnită problemă care ține
de siguran ța online. Acest tip de hărțuire este mai des întâlnit în tările
unde hărțuirea este mai obișnuită decât în tările unde internetul are o
mai largă răspândire. Acest lucru s ugerează că hăr țuirea online
derivă din hăr țuirea obișnuită.
Legat de hăr țuirea online (cyber -bullying) în Europa, 5%
dintre copii cu vârsta între 9 și 16 ani au primit mesaje răutacioase
sau care i -au supărat online, iar 3% au trimis astfel de mesaje
altora.Două treimi dintre cei care au primit astfel de mesaje de
hărțuire au fost destul de sau foarte supărați. Majoritatea copiilor care
au primit mesaje răutăcioase sau dăunătoare au apelat la o forma de
ajutor și doar o cincime nu au spus nimănui. Aproape jumătate au
folosit diverse strategii online –ștergerea mesajelor răutăcioase sau
blocarea hăr țuitorului; aceasta din urmă este văzută de copii ca fiind
eficientă.
Băietii, în special adolescen ți, sunt mai expuși la imagini sexuale
online, în timp ce fet ele adolescente sunt mai expuse la mesaje
răutăcioase sau dăunătoare online. Totu și,fetele sunt mai predispuse
să fie supărate de riscurile pe care le experimentează.
93Tehnologia determ ină că agresiunea să nu fie limitată la
școală sau colțuri de stradă. C yberbullying poate apărea oriunde,
chiar și la domiciliu, prin e -mail, texte, telefoane mobile, și site-uri
web de social media 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cu
potențial de sute de oameni implicați. Pentru cei care suferă
cyberbullying, efecte le pot fi devastatoare, lăsându -te simți rănit,
umilit, furios, deprimat, sau chiar sinucidere. Dar nici un tip de
agresiune nu trebuie să fie vreodată tolerat.
Cyber-bullying este cea mai des întâlnită problemă care ține
de siguran ța online în Romania. A cest tip de hăr țuire este mai des
întâlnit în tările unde hăr țuirea este mai obișnuita decât în ță rileunde
internetul are o mai largă răspândire. Acest lucru sugerează că
hărțuirea online derivă din hărțuirea obișnuită .
Romnia este țara cu cea mai mare incidență a hărțuirilor din
Europa. Studiul EU Kids Online II arată că 41% dintre copiii români
intervieva ți au declarat că au fost hărțuiți în vreun fel, atât online cât
și în lumea reală, iar 13% declară ca au fost hărțuiț ionline. Tot
acelasi studiu ara tă că cei mai mul ți dintre cei hărțuiți au declarat ca
acest lucru li s -a întâmplat pe o re țea de socializare sau prin
intermediu l mesageriei instante. Dintre părin ții europeni, părinții
români sunt cei care subestimează în cea mai mare măsură
expunerea co piilor lor la mesaje sexuale online („sexting”) ,doar
6% declarând ca acest lucru s -a întâmplat copilului lor î n ultimele 12
luni. Luând în calcul doar părin ții copiilor care au primit a stfel de
mesaje, 52% dintre ace știa nu au cunostință de acest lucru.
Legat de hăr țuirea onl ine (cyber -bullying) în Europa, 5%
dintre copii cu vâ rsta intre 9 si 16 ani au primit mesaje
răutăcioase sau care i -au suparat online, iar 3% au trimis astfel
de mesaje altora .Douătreimi dintre cei care au primit astfel de
mesaje de hărțuire au fost dest ul de sau foarte supara ți. Majoritatea
copiilor care au primit mesaje răutăcioase sau dăună toareau apelat la
o forma de ajutor și doar o cincime nu au spus nimănui. Aproape
94jumătate au folosit diverse strategii online –stergerea mesa jelor
răutăcioase sau blocarea hăr țuitorului; aceasta din urmă este văzută
de copii ca fiind eficientă .
Băieții, în special adolescenți, sunt mai expuși la imagini sexuale
online, în timp ce fetele adolesce nte sunt mai expuse la mesaje
răutăcioase sau dăun ătoare online. Totu și,fetele sunt mai
predispuse să fie supă rate de ris curile pe care le experimentează .
Cyber-bullying, cum putem să ne ferim de el?
Păzește-ți informațiile personale. Nu da informațiile tale nimănui
online, chiar dacă vorbe ști cu cineva prin mesagerie instan tă sau
ești pe un blog, chat room, etc.
Niciodată să nu -ți spui parola. Nici mă car prietenilor.
Dacă cineva î ți trimite un mesaj amenințător, nu -i răspunde. Pentru
o persoană rău -voitoare, o reac ție din partea ta înseamnă o victorie.
Salvează mesajul și arată-l părinților.
Niciodată să nu deschizi e -mailuride la cineva pe care nu -l cuno ști
sau de la cineva care știi că îți vrea ră ul.
Nu posta nimic pe int ernet din ceea ce nu vrei ca al ții să vadă.
Odată postată pe internet o informa ție poate fi preluată u șor.
Nu trimite mesaje atunci când e ști nervos sau supărat. Înainte să
apeși „Send” gândește -te cum te -ai simți tu dacă ai primi un astfel
de mesaj.
Ajută copiii care sunt hăr țuiți. Nu participa la astfel de activitate și
arată adul ților mesajele pe care le vezi.
95Ce este programul Kiva?
Agresiune ala scoală este o problemă care apare aproape
oriunde. Copiii care sunt agresați, se confruntă cu o mul țime de
probleme, atât în prezent cât și în viitor. Intimidarea este o
amenințare se rioasă pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor.
De-a lungul anilor s -au încercat diferite moduri pentru a
preveni și reduce agresiunea.Mult timp în urmă se credea ca doar
introducerea unor reguli mai stricte e cel mai bun mod de combatere
a agresiunii. Astăzi știm că doar introducerea unor reguli mai stricte
nu ajută , combaterea agresiunii este sistemică și necesită un efort
continuu.
Kiva este un program
antibullying bazat pe cercetare,
care a fost dezvoltat la
Universitatea din Turku,
Finlanda, cu f inantare de la
Ministerul Educa țieiși Culturii.
Dezvoltatorii să i sunt exper ți care
au studiat fenomenul de agresiune
șimecanismele sale de zeci de ani .
Echipa este condusă de conf. univ. d r., profesor Chris tina
Salmivalli si conf. univ. d r., special -cercetător Elisa Poskiparta. .
Kiva este un program bazat pe dovezi de prevenire a hărțuirii
și combatere eficie ntă a cazurilor de agresiune . Prima este
esențială, dar, de asemenea, și acesta din urmă este importantă,
deoarece eforturile de prevenire nu vor fa ce sădispară agresiunea ;
trebuie să fie instrumente pentru a fi utilizate atunci când un caz de
agresiune vine la lumină.
96Al treilea aspect la Kiva este monitorizarea constantă a situa ției din
școală și schimbările care au loc în timp; acest lucru este activat de
instrumente on -line incluse în Kiva. Aceste instrumente produc
feedback-ul anual pentru fiecare școală despre punerea în aplicare a
programului, precum și rezultatele obținute.
Kiva are trei unită ți din care Unitatea 1 și Unitatea 2 sunt în
prezent disponibile în afara grani țelor Finlandei.
Unitatea 1 este conceputa pentru copii de 6 -9 ani.
Unitatea 2 este potrivit ăpentru copii de 10 -12 ani.
Unitatea 3 este menita să fie uti lizată după gimnaziu.
În prezent, Unitatea 3 este disponibilă numai în Finlanda.
Kiva include o cantitate vastă de materiale pentru profesori,
eleviși părinți, de exemplu manuale profesorilor, clipuri video,
jocuri online Kiva studen ților,inclusiv postere, veste și ghiduri
pentru părinti.
Kiva nu este menit să fie un proiect de un an, ci o parte
permanentă a activită ții antibullying din școli.
Programul Kiva
Obiectivele centrale ale programului sunt:
creștereagraduluide con știentizare a rolului pe care un grup
îl joacăîn menț inerea agresiunii ;
creștereaempatieifață de victime ;
promovarea de strategii pentru a sprijini victima și să sprijine
auto-eficacitate apentru copi i de a utiliza aceste strategii;
creșterea abilită țilorcopiilor pentru a face fa ță atunci când
sunt victime
97Cercetările de la Universita tea din Groningen arată că
agresiuniile din școlile Kiva s -au redus mai mult de jumătate . Kiva
este un proiect de învă țare.Kiva crede în puterea grupului. Bullying
este un proces de grup.
Kiva nu se concentrează numai pe bătău și și victime, dar
presupune că întregul grup joac ăun rol in agresiune. De exemlu,
copiii bătăuși ,agresează, cu scopul de a crește popularitatea lor în
cadrul grupului. În cazul în care î ntreg ul grup respinge agresiunea și
acționează î mpotriva bătău șilor, bătău șii sevor opri mai repede .Prin
urmare, influen țareagrupuluieste foarte importantă pentru
combaterea cu succes aagresiunii în școli și asta e ceea ce faceKiva.
Kiva oferă școlilor un program atractiv și variat pentru a lucra
la formarea de grup uripozitive. Curriculum -ul este format di n 10 de
lecții care sunt studiate (în peste 20 de ore )cu profesorii de la clasă.
Elevii se angajeză în discuții, grupuri de lucru, și exerciții de rol. Se
uitălascurte filme despre agresiune. Fiecare lec ție este construit ăîn
jurul unei teme centrale, iar o regulă este asociată cu această temă;
dupăce lecția este predată , clasa adoptă această regulă, de regulă, de
clasă. La sfâr șitul anului, toate regulile sunt combinate într -un
contract, pe care toț ielevii îl semnează.
Un manual -program oferă orientări cadrelor didactice cu
privire la cât mult timp ar tr ebui să fie de dicat fiecărei teme .Școlile
au flexibilitatea de a decide cum să organizeze anul școlar în jurul
temelor. Manuale și programele sunt vizate în dezvoltare , cu versiuni
disponibile pentru clasele -1-3, 4-6,și 7-9. Pentru copii de școală
primară,a fost reali zatun joc pe calculator antibullying pentruca
elevii să îlpoatăjuca în timpul și între lecțiile Kiva. Pentru elevii
școlilor secundare, un mediu virtual de învățare, "Kiva Street" a fost
realizat; pe Kiva Street, e levii pot avea acces la informaț iicu privire
98la agresiune dintr -o "bibliotecă", sau pot merge la "cinema" pentru a
viziona scurte filme despre agresiune.
Programul implică în mod activ școala și părin ții.Pentru
pauză, veste s peciale sunt acordate” ajutoarelor” de teren de joacă
pentru a spori vizibilitatea ș ipentru areaminti elevilor cășcoala ia în
serios agresiunea .Materiale care promovează mesajeantibullying
sunt, de as emenea, postate în jurul școlii. O prezen tare PowerPoint a
fost realizată pentru cașcolile să opoată folosi p entru a prezenta
programul personalului școlii și părinți lor, iar părin ții primesc un
ghid care incl ude informații și sfaturi despre gestionarea agresiunii
În plus fa ță de mesaje le de prevenire, echipe Kiva sunt
pregătite să se ocupe de cazuri lede agresiune identificate. Echipa
format din trei persoane se întâlne ște cu profesorul clasei pentru a
discuta cazul identificat. Apoi unul sau doi membri ai echipei se
întâlnesc cu victima (sau victimele )și bătăușul într -o serie de sesiuni.
Pregătirea prof esională și manualul oferă înd rumări cu privire la
modul de efectuare a acestor discu ții.
Kiva este acum în curs de evaluare în mai multe țări: primele
studii interna ționale din Olanda, Estonia, Italia, șiȚara Galilor sunt
în curs de dezvoltare, arată că Kiva este eficient ă, de asemenea și în
afara Finlandei .
99Practici utilizate în domeniul prevenirii violenței
În cadrul cursului de formare formare,,Prevenirea violen ței
înșcoală–resurse pentru școli și profesori ”pentru în țelegerea
modului de prevenire a violen ței în școală s-au aplicat metode care
aucontribuit la îmbunătățirea și aprofundarea cunoștin țelordespre
tipurile de agresiune, s -au oferit informa ții despre modul în care se
poate diminua răspândirea agr esiunii și s -au derulat activită ți care au
condus la formarea de aptitudini și competențe necesare pentru a
preveni, identifica și a răspunde la incidentele de intimidare, eficient
și consecvent.
Abordarea metodologică a inclus metodele:
Grupul de discu ție;
Învățarea prin cooperare
Brainstorming;
Metoda chestionarului;
Jocul de rol;
Studiu de caz;
Metode ale programului Kiva;
Practicile utilizate cu scop de prevenire a fenomenului de
bullying în școală sunt variate, activitățile și actorii implicați sunt
diferiți. Astfel, printre practicile identific ate din exemplele de
activitățioferite de profesorii participan ți la cursul de formare
,, Prevenirea violen ței în școal –resurse pentru școli și profesori” se
numără:
studii, analize de n evoi privind fenomenul bullying în școală,
instrumente de monitorizare, ghiduri, module de formare și
alte materiale suport cu scopul de a sprijini activitatea
unităților școlare;
campanii ample de informare și conștientizare privind
fenomenul bullying în școală, semin are și conferințe,
100organizate la nivelul județului, cu implicarea unor multiplii
parteneri;
proiecte /concursuri / activități la nivel local sau județean cu
participarea mai multor categorii de actori;
Practiciapreciate ca având mari șanse de succes pot fi:
activități cu o largă implicare a elevilor, considerați ca o
resursă deosebit de importantă în acțiunea de p revenire și
reducere a fenomenului bullying în școală, a căror inițiativă o
au de multe ori elevii înșiși;
activități focalizate pe unul dintre partenerii școlii în educația
copiilor și tinerilor, și anume părinții, dar și alți membri ai
comunității, sau care îi implică pe aceștia în efortul comun de
prevențieșiameliorare a fenomenului violenței .
Categoriile de activități derulate la nivelul ș colii au fost următoarele:
activități extrașcolare pe tema prevenirii violenței;
expoziții pe holul scolii cu posterele și afișe;
activități de informare și conștientizare privind consecințele
actelor de violentă;
ateliere de lucru pe tema violenței în șc oală;
filmulețe de promovare a activităților proiectului;
expoziție de portofolii;
vizite la tribunal;
activități în cadrul orelor de dirigenție .
101Concluzii
Complexitatea fenomenului de violență ne determină să
vorbim nu doar despre violența în școala, ci despre violență în
general, dat fiind faptul că între acestea există o legatură de
determinare. Pe de o parte, de cele mai multe ori, copilul ia primul
contact cu violența în sânul familiei sale extinzând apoi
comportamentele violente și asupra altor persoane din mediul extra –
familial (grup de prieteni, gradinită, apoi școală) pe de alta parte
comportamentele violente învățate în mediul familia l(de multe ori pe
fondul neglijării copilului) se răsfrâng asupra membrilor familiei.
Pentru a putea pr eintâmpina și dezarma un comportament
violent, trebuie mai intâi să clarificăm și să ințelegem conceptul de
violență, să aflăm cauzele acesteia și în final să fie concepute
măsurile de combatere și prevenire. Spre deosebire de agresivitate
care reprezintă potențialitatea ce permite dirijarea acțiunii și ține de
gândire și analiză, fiind intrinsecă, violența este acțiunea în sine,
dezorganizarea brutală a personalității sau colectivității și afectează
atât individul cât și mediul în care acesta se manifestă. Violența nu
este ereditară, dar este contagioas ă
În apariția și manifestarea violenței sunt implicați diverși
factori ca: familia, grupul de prieteni, școala, televizorul,
calculatorul, ziarele etc., factori care pot împiedica manifestarea
actelor de viol ență în momentul în care sunt foarte bine controlați și
în momentul în care între aceștia exista o relație de colaborare, în
vederea controlării și stopării violenței .
Școala însă și poate reprezenta o sursă a unor forme de
violență și acest lucru trebuie luat în considera ție în conceperea
diferitelor programe de prevenire și stăpânire a violenței.Fenomenul
violenței școlare trebuie analizat în contextul apariției lui. A gândi
strategii, proiecte de prevenire a violen ței școlare înseamnă a lua în
considera ție toți factorii (sociali, familiali, școlari, de personalitate)
ce pot determina comportamentul violent al elevilor. Școala poate
juca un rol important în prevenirea violen ței școlare.
102Bullying-ul reprezintă o parte a unor forme de abuz, de la
forma simpl ă de neglijare, la abuzul emo țional, fizic și sexual, esteun
act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală
a unei persoane. D e asemenea, el se caracterizează prin
comportamentul unei persoane care încearcă să ob țină supremația
asupra altora. Cel mai u șor se poate observa această formă de
violență în grupurile de copii. Școala este mediul în care se manifestă
cel mai des luptele pentru putere.
Adesea o linie fină desparte cele două concept ,, violen ță” și ,,
bullying” . Dacă violen ța este definită ca un rău fizic sau mental,
cazurile fiind în descre ștere, Bullying -ul este considerat o formă de
violență fizică și psihologică, conduită intenționată care vizează
producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane
(inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi
forme de violen ță. Cazurile de bullying sunt în cre ștere. Ele solicită
specifice tipuri de strategii de preven ție.
Violența se raportează la cazuri ce sunt împotriva legii,
depășind granița legalită ții,în timp ce fenomenul bullying rămâne în
aria legii. Violen ța este considerată un comportament neacceptat,
bullying-ul este forma acceptată ca o parte a vie ții normale.
Comportamentul de cyberbullying saucyber-bullying
(comportament agresiv, de hărțui re online) poate fi definit în mod
simplu ca activitate ce implică utilizarea comunicării mediate de
calculator (CMC) pentru a hărțui, agresa, amenința, batjocori alți
tineri în mod deliberat și repetat.
Cyberbullying -ulapare de obicei în contextul folosirii
aplicațiilor de mesagerie instante cum ar fi YahooMessenger, Skype,
MSN Messenger. El poate lua propor ții și mai mari devenind public
atunci când are loc pe bloguri sau re țele sociale cum ar fi MySpace,
Facebook, Hi5 sau websituri de hostare cum ar fi Youtube.
Aplicațiile telefoanelor mobile cum ar fi SMS -ul sau imagini video
capturate cu camera telefonului pot fi și ele folosite pentru a hărțui în
acest fel.
103Agresivitatea reprezintă o preocupare socială importantă. De
aceea, și domeniul strategiilor de prevenție și limitare a acesteia este
unul foarte vast. Literatura de specialitate prezintă numeroase
asemenea programe concepute și implementate la diferite niveluri cu
scopul prevenirii și/sau limitării reapariției unor comportamente
agresive. Varietatea lor merge de la intervenția la nivelul individual
și cel al familiei pînă la eforturile comunității, de la prevenirea
agresivității până la limitarea acesteia prin intervenția terapeutică.
Meritoriu se dovedește a fi efortul pentru măsurile de
prevenire (și nu doar de combatere) a manifestării factorilor de risc în
apariția comportamentului deviant, dar și o mai clară definire a
rolurilor factorilor implicați în prevenirea și limitarea unor asemenea
manifestări.
Putem astfel s ăconcluzionăm că rezolvarea problemei
violenței nu se poate realiza decât prin efortul comun al tuturor
factorilor implicați in educație, dintre care cei mai importanți sunt
familia și școala. Parteneriatul școală -familie are în acest context u n
rol foarte important. Colaborarea acestora poate porni de la simple
discuții, ședințe, lectorate, serbări, lecții deschise până la vizite la
domiciliul copiilor moment în care se realizează o cunoaștere mai
amanunțită a mediului de viață, dar se poate re aliza și prin implicarea
părinților în diverse acțiuni ale școlii Atâta timp cât cei doi factori
educativi importanți, școala și familia se vor orienta spre același
obiectiv, vor avea același deziderat, acela de a preveni și combate
violența atât în școală cât și în familie, cu siguranță, acțiunea
celorlalți factori implicați în educație va fi nulă în ceea ce privește
comportamentul violent.
104
Anexa 1
Cum dezvoltăm o strategie anti -bullyng la nivelul școlii
Punctul de plecare al oricărei strategii relevante pentru o
unitate școlară îl reprezintă nevoile actorilor ei.
O cunoaștere a dificultăților curente sau potențiale cu care se
confruntă elevii și cadrele didactice în ceea ce privește fen omenul de
bulling este o condi ție esențială pentru dezvoltarea unor măsuri de
intervenție adecvate
STRATEGIE ANTI -BULLYUNG
Analiza fenomenului de Elaborarea unei strategii
bullying anti-bullyingElevi
Profesori Părinți
105
Analiza fenomenului de bullying
Colectarea de Prelucrarea Dezbaterea
informații informațiilor informațiilor
● chestionare și definirea
● interviuri problemei
●analiza de
documente
Anexa 2
Exemple de chestionare pentru investigarea nivelului violen ței/
bullyung -ului în școală
Exemplu de chestionar pentru elevi
Completează cu răspunsurile pe care le consideri potrivite și care
răspund nevoilor tale.
1.Ai cunoștință de existența unor manifestări violente în școală?
a. da
b. nu
2.Ai fost implicat în situa ții conflictuale în acest an școlar?
a.da
b. nu
1063. Ce atitudine crezi că este potrivită în cazul existen ței actelor de
violență în școală?
a.nu este problema mea
b. consider că actele de violen ță trebuie sanc ționate
c. consider că agresiunea este un act condamnabil
d. răspunsul violent este justificat, atunci cand circumstan ța o cere
e. violența verbală este necesară în societatea noastră
4.Ai asistat la conflicte între:
Categorii Deseori Uneori Niciodată
elevi
profesori și elevi
profesori și părinți
eleviși părinți
elevi și alte persoane
5.Ceurmări au avut conflictele?
a.s-au folosit metode de violen ță verbală (insulte, amenin țări)
b.s-au folosit metode de violență fizică (loviri)
c.s-au rezolvat prin negocierea celor implica ți
d.s-a apelat la un mediator
e.a renunțat una din părțile implicate
f.altă modalitate…………………………………………………………….
6.Cât de des sunt întâlnite în școală următoarele manifestări
violente?
Categorii Deseori Uneori Niciodată
ironizări
marginalizare
jigniri, insulte
furtul obiectelor/banilor
loviri
107gesturi obscene
amenințări, intimidări
șantaj
altele……………………………
7.Care crezi că este principala cauză a conflictelor din școală?
a. interese, opinii diferite
b. diferen țele de stare materială
c. dorința de a-și demonstra puterea
d. neînțelegerile cu profesorii
e.neînțelegerile din familie
f.altele…………………………………………………………………….
8. Cum crezi că ar putea fi prevenită violen ța în școală?
a.primirea mai multor informa ții despre violență/bullying și efectele
sale
b.implicarea elevilor în activită ți de prevenirea violenței
c. cre șterea măsurilor de securitate
d. supraveghere mai atentă din partea profesorilor
e. colaborare mai bună a părin ților cu școala
f.școala să implementeze activități atractive
9.Cât de impor tant crezi că este un program de prevenire a
violenței în școală?
a. în foarte mare măsură
b. în mare măsură
c. potrivit
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
10. Care crezi că ar fi cea mai potrivită măsură pentru scăderea
numărului de manifestări v iolente din școală?
a.un regulament mai strict
108b.sancțiuni pentru elevii violenți
c.mai multe activită ți anti-violență
d. cre șterea măsurilor de pază și securitate
e. elaborarea regulamentului împreună cu elevii
f. activități de consiliere
g.pregătirea unor elevi mediatori
h. alte măsuri………………………………………………………………..
Clasa
Fată
Băiat
Anexa 3
Exemplu de chestionar pentru părin ți
Alegeți și completați răspunsurile pe care le considerați potrivite
șicare răspund nevoilor dumneavoastră
1.Avețicunoștință de existența unor manifestări violente în școală
în care înva ță copilul dumneavoastră ?
a. da
b. nu
2.Copilul dumneavoastră a fost implicat în situa ții conflictuale în
școală,în acest an școlar?
a.da
b. nu
3. Ce atitudine crede ți că este potrivită pentru copilul
dumneavoastră, în cazul existen ței actelor de violență în școală?
a.nu este problema mea
b. consider că actele de violen ță trebuie sancționate
c. consider că agresiunea este un act condamnabil
d. răspunsul violent este justificat, atunci cand circumstan ța o cere
e. violența verbală este necesară în societatea noastră
1094. Copilul dumneavoastră a avut conflicte în școală cu :
Categorii Deseori Uneori Niciodată
elevi
profesori
părinți
persoane din afara școlii
alte persoane
5. Ce urmări au avut conflictele?
a.s-au folosit metode de violen ță verbală (insulte, amenin țări)
b.s-au folosit metode de violen ță fizică (loviri)
c.s-au rezolvat prin negocierea celor implicați
d.s-a apelat la un mediator
e.a renunțat una din părțile implicate
f.altă modalitate…………………………………………………………….
6.Cât de des sunt întâlnite în școală următoarele manifestări
violente?
Categorii Deseori Uneori Niciodată
ironizări
marginalizare
jigniri, insulte
furtul obiectelor/banilor
loviri
gesturi obscene
amenințări, intimidări
șantaj
altele……………………………
7. Ce măsuri a ți luat în cazul situațiilor de violență apărute acasă?
1108.Care considera țică este principala cauză a conflictelor din
școală?
a. interese, opinii diferite
b. diferen țele de stare materială
c. dorința de a-și demonstra puterea
d. neînțelegerile cu profesorii
e.neînțelegerile din familie
f.altele…………………………………………………………………….
9. Cum crezi că ar putea fi prevenită violen ța în școala unde învață
copilul dumneavoastră?
a.primirea mai multor informa ții despre violență/bullying și efectele
sale
b. implicarea elevilor în activită ți de prevenirea violenței
c. cre șterea măsurilor de securitate
d. supraveghere mai atentă din partea profesorilor
e. colaborare mai bună a părin ților cu școala
f.școala să implementeze activități atractive
10.Cât de important crezi că este un program de prevenire a
violenței în școală?
a. în foarte mare măsură
b. în mare măsură
c. potrivit
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
11. Care cre zi că ar fi cea mai potrivită măsură pentru scăderea
numărului de manifestări violente din școală?
a.un regulament mai strict
b. sancțiuni pentru elevii violenți
c. mai multe activită ți anti-violență
d. cre șterea măsurilor de pază și securitate
111e.elaborarea regulamentului împreună cu elevii
f. activități de consiliere
g. pregătirea unor elevi mediatori
h. alte măsuri………………………………………………………………..
12. Cum v -ați implica personal, ca părinte, în prevenirea violenței
înșcoala în care învață copilul dumneavoastră?
a.învăț despre conflicte și mediere
b. nu mă amestec
c. cer ajutorul altor persoane (colegi, părin ți, director)
Părinte: mama/tata Copilul meu este în clasa …………..
Anexa 4
Exemplu de chestionar pentru profesori
Alegeți și completați răspunsurile pe care le considerați potrivite și care
răspund nevoilor dumneavoastră
1.Avețicunoștință de existența unor manifestări violente în școală
în care vă desfă șurați activitatea ?
a. da
b. nu
2. Ce atitudine crede ți că este potrivită, în cazul existenței actelor de
violență în școală?
a.nu este problema mea
b. consider că actele de violen ță trebuie sancționate
c. consider că agresiunea este un act condamnabil
d. răspunsul violent este justific at, atunci cand circumstan ța o cere
e. violența verbală este necesară în societatea noastră
3.Ați avutconflicte înșcoală:
112Categorii Deseori Uneori Niciodată
elevi
colegiprofesori
părinți
direcțiunea școlii
persoane din afara școlii
alte persoane
4. Ce urmări au avut conflictele?
a.s-au folosit metode de violen ță verbală (insulte, amenin țări)
b.s-au folosit metode de violen ță fizică (loviri)
c.s-au rezolvat prin negocierea celor implica ți
d.s-a apelat la un mediator
e.arenunțat una din părțile implicate
f.altă modalitate…………………………………………………………….
5.Cât de des sunt întâlnite în școală următoarele manifestări
violente?
Categorii Deseori Uneori Niciodată
ironizări
marginalizare
jigniri, insulte
furtul obiectelor/banilor
loviri
gesturi obscene
amenințări, intimidări
șantaj
altele……………………………
6. Ce măsuri a ți luat în cazul situațiilor de violență apărute în
clasă?
1137.Care considera țică este principala cauză a conflictelor din
școală?
a. interese, opinii diferite
b. diferen țele de stare materială
c. dorința de a-și demonstra puterea
d. neînțelegerile cu profesorii
e.neînțelegerile din familie
f.altele………….. ………………………………………………………..
8. Cum crezi că ar putea fi prevenită violen ța în școală?
a.primirea mai multor informa ții despre violență/bullying și efectele
sale
b. implicarea elevilor în activită ți de prevenirea violenței
c. cre șterea măsurilor de securitate
d. supraveghere mai atentă din partea profesorilor
e. colaborare mai bună a părin ților cu școala
f.școala să implementeze activități atractive
9.Cât de important crezi că este un program de prevenire a
violenței în școală?
a. în foarte mare măsură
b. în mare măsură
c. potrivit
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
10. Care crezi că ar fi cea mai potrivită măsură pentru scăderea
numărului de manifestări violente din școală?
a.un regulament mai strict
b. sancțiuni pentru elevii violenți
c. mai multe activită ți anti-violență
d. cre șterea măsurilor de pază și securitate
e. elaborarea regulamentului împreună cu elevii
f. activități de consiliere
114g. pregătirea unor elevi mediatori
h. alte măsuri……….. ………………………………………………………
Specialitatea…………………………………………………………………
Vechime în învă țământ…………………………………………………….
Sex: F/M
Anexa 5
Interviuri individuale sau de grup cu profesorii
Exemplu de listă de întrebări:
1.Considera ți căelevii se simt în siguran ță în timpul petrecut în școală?
2.Considera ți că școala dumneavoastră oferă siguranță profesorilor și
elevilor?
3.Care sunt cele mai importante pericole sau amenin țări cu care se
confruntă în prezent elevii? Dar profesorii din școală?
4.Care sunt cele mai frecvente situa ții concrete de violență: între elevi, a
elevilor fa ță de profesori, a profesorilor față de elevi ?
5.Oferiți exemple de situa ții concrete de violență petrecute în școală .
Cum au fost rezolvate aceste situa ții?
6.Credeți că sunteți suficient asistat în rezolvarea cazurilor de violență?
De la cine a șteptați mai mult sprijin?
7.Cunoașteți situații de violență generate de grupuri de copii sau tineri
din vecinătatea școlii? Dați exemple.
1158.Vi s-a întâmplat să ave țivreun conflict cu părinții elevilor
dumneavoastră? Care au fost cauzele? Cum s -au rezolvat? La cine a ți
apelat pentru rezolvarea acestei situa ții?
9.Care crede ți că este tendința de apariție a cazurilor de violență în
această școală?
10.Cât de importantă crede ți că este problema violenței pentru școala
dumneavoastră? Este necesară o strategie a școlii care să combată sau să
prevină situa țiile de viole nță școlară? În care din etapele derulării
strategiei a ți dori să vă implicați?
Data desfă șurării interviului………………………………………………….
Ora începerii……………………………………………………………….. …..
Durata…………………………………………………………………………….
Numele și prenumele celui care a realizat interviul……………………..
Anexa 6
Interviuri individuale sau de grup cu părinții
Exemplu de listă de întrebări:
1.În opinia dumneavoastră, elevii acestei școli se simt în siguranță în
timpul petrecut în școală?
2.Considera ți că această școală oferă siguranță copiluluicopiilor
dimneavoastră?
3.Care sunt îopinia dumneavoastră cele mai importante perico le sau
amenințări cu care se confruntă în prezent elevii?
1164.Care sunt cele mai frecvente situa ții concrete de violență: între elevi, a
elevilor fa ță de profesori, a profesorilor față de elevi ?
5.Aveți cunoștință despre situații concrete de violență petr ecute în
școală. Cum au fost rezolvate aceste situații? Ați fost consultați în
rezolvarea acestora?
6.Cunoașteți situații de violență generate de grupuri de copii sau tineri
din vecinătatea școlii? Dați exemple. Cum au fost rezolvate aceste
situații?
7.Care crede ți că este tendința de apariție a cazurilor de violență în
această școală?
8. Ca părin ți, vi s-a întâmplat să ave ți vreun conflict cu profesorii
copiilor dumneavoastră? Care au fost cauzele? Cum s -a rezolvat? La
cine ați apelat pentru rezolvarea acestei situa ții?
10.Cât de importantă crede ți că este problema violenței pentru școala
dumneavoastră? Este necesară o strategie a școlii care să combată sau să
prevină situa țiile de violență școlară? În care din etapele derulării
strategiei a ți dori să vă implicați?
Data desfă șurării interviului………………………………………………….
Ora începerii…………………………………………………………………….
Durata……………………………………………….. …………………………..
Numele și prenumele celui care a realizat interviul……………………..
117
Anexa 7
Elaborarea unei stategii anti -bullying la nivelul școlii
Principalele etape ale unei interven ții ameliorative la nivelul școlii
Definirea și indentificarea problemelor
Identificarea alternativelor
Alegerea direc țiilor de acțiune
Alocarea resurselor
Derularea activită ților
Monitorizare și evaluare
Diseminare și reinițiere
118Anexa 8
Structura unei strategii de interven ție anti-bullying la nivelul școlii
Obiective urm ărite
Rezultate a șteptate
Activități ce se vor derula
Actorii implica ți și responsabilit ățile
Timpul și resursele necesare
Modalități de minitorizare și evaluare
118Anexa 8
Structura unei strategii de interven ție anti-bullying la nivelul școlii
119
Anexa 9
Reprezentarea grafică (după Wilkingson și Cove) a unui demers de
proiectare la nivel strategic și operațional
Unde suntem? Unde vrem să fim?
Informații culese de Stabilim obiective
la diferiți actori, pornind de la
definirea problemele avute
Cum ajungem?
Stabilimo strategie
de interven ție și
prevenție privind
violența în școală
120Bibliografie:
Allan, J., Nairne, J., Majcher, J. A. (1996). Violence Prevention. A
Group Discussion Approach, Ontario Institute for Studies in
Education.
Călineci, Marcela Claudia și colab.,Valori comportamentale și
reducerea violen ței în școala, București, Educaț ia 2000+, 2009
Crick, N. R., & Dodge, K. A.. “Superiority” is in the eye of the
beholder: A comment on Sutton, Smith and Swettenham. Social
Development, 8, 1999
Crothers, M Laura ,Levinson,M.Edward,Assessment of Bullying: A
Review of Methods and Instruments , Journal of Counseling an d
Development, 2004
Debarbieux, E. ,La violence en milieu scolaire , vol I(Etat des lieux),
ESF, Paris, 1996;
Eibl-Eibesfeldt, I., Agresivitatea umană , Editura Trei, Iași, 1995.
Fattah E. (1991). Understanding Criminal Victimisation. An
introduction to the theoretical victimology, Ontario, Prentice Hall,
Canada Inc;
Ferreol, G., A Neculau ,Violența. Aspecte psihosociale , Iași: Editura
Polirom,2003;
Floro, M., Questions de violence violence à l'école , Paris, Editions
Eres, 1996
Horn,S.SAdolescents' reaso ning about exclusion from social groups.
Developmental psychology, 39 (1),2003;
Jigău. M și colab., Prevenirea și combaterea violenței în școală ,
Ghid practic pentru directori și cadre didactice, ISE, 2006
Kaltiala-Heino R, Rimpela M, Marttunen M, Rimpela A, Rantanen
P.,Bullying, depression, and suicidal ideation in Finnish adolescents:
school survey. BMJ. 1999;
Konrad, L .-Așa-zisul rău; despre istoria naturală a agresiunii ,
Humanitas, Bucuresti, 1998 ;
121Nansel, Tonja R., et al. Bullying behaviors among US youth:
Prevalence and association with psychosocial adjustment. JAMA:
Journal of the American Medical Asso ciation, v. 285 issue 16, 2001;
Neamțu, C. Devianța școlară , Editura Polirom, Iași ,2003;
Olweus, D. Bullying in School: What We Know and We Can Do?
Oxford, Blackwell ,1993;
Olweus, D .Sweden. In P.K. Smith, Y. Morita, J. Junger -Tas, D.
Olweus, R. Catalano, and P. Slee, The Nature of School Bullying: A
Cross-National Perspective ,1999;
Păunescu, C.,Agresivitatea umană ,Editura Trei, 1995;
Păunescu, C.,Agresivitatea și condiția umană ,Editura Tehnică,
București ,2001;
Rivers Ian, Duncan Ian, Besang E. Valerie, Bullying. A Handbook for
Educators and parents 2007;
Rivers,I, Smith,PK.,Types of bullying behaviour and their
correlates. Aggressive Behav. 1994;
Rodkin, P. C., Farmer, T. W., Pearl, R., , & Van Acker, R.
Heterogeneity of popular boys: Antisocial and prosocial
configurations . Developmental Psychology, 36(1), 2000;
Stan, Emil ,Despre pedepse și recompense, Institutul European, Iași ,
2004;
Șoitu,L., Hăvărneanu ,C.,Agresivitatea în școală , Iași: Editura
Institutului European , 2001;
Resurse
http://www.bctf.ca/Education/health/ViolenceInSchools/causes.html
Bullying. No Way! (Australian Education Authorities)
Bullying in schools (UK –schools)
PBSKids.org "Great Books About Bullies"
Be Brave Against Bullying, a UFT project
U.S. Department of Education's Education Resources
Information Center (ERIC)
122www.educatiefaraviolenta.ro
www.bullying -in-school.info
www.conflict -prevention.net
www.antibullying.net
www.nice.org.uk
www.parinti.com
123
124Toate informațiile reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proie ct a
Scolii Gimnaziale Lunca Pa șcani, iar Agenția Națională pentru Programe Comunitare
în Domeniul Educației și Formării Profesionale și Comisia Europeană nu sunt
responsabile pentru modul în care este folosit conținutul acestor informații. Acest
material reflectă doar opinia autorilor și nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a
AN sau a Comisiei Europene.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiect finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus + , Acțiunea Cheie 1,,Prevenirea violen ței în școală –resurse pentru școliși profesori”… [604339] (ID: 604339)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.