Proiect Diploma Uscatu Denisa 05.04.2017 [309873]

UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” [anonimizat]:

Conf. Dr. Ing. Monica MIRONESCU

Absolvent: [anonimizat] 2017

UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” [anonimizat]:

Conf. Dr. Ing. Monica MIRONESCU

Absolvent: [anonimizat] 2017

Rezumat

Cuprins

Introducere

scopul lucrării

datele inițiale de proiectare

obiectivele

importanța și actualitatea temei.

PARTEA I-a

Date din literature de specialitate privind obiectul proiectului

Mazărea

Mazărea (Pisum sativum) face parte din familia leguminoaselor. Este o plantă ce se cultivă. Este folosită atât la prepararea unor alimente cât și la furajarea animalelor. S-a [anonimizat], hipertensiunea arterială etc (Blacus, 2016).

Mazărea prezintă două categorii de soiuri: cu bobul neted și cu bobul zbarcit.

• Soiuri de mazare cu bobul neted

„Alaska" – [anonimizat], [anonimizat] 5-8 semințe și producția obținută este de 5-6 t/ha.

„Fina verde" – [anonimizat], are 5-7 semințe într-o păstaie și are o productivitate de 7-8 t/ha.

„Prima" – [anonimizat] (10-12 t/ha), formează circa 6 [anonimizat].

• Soiuri de mazare cu bobul zbarcit

„Vidra 187" – [anonimizat] o capacitate productivă de 7-8 t/ha,[anonimizat] 6-8 semințe fine și foarte fine.

„Mingomark " – [anonimizat], este un soi productiv de 13 -14 t/ha, [anonimizat] 7-8 seminte verzi ( Decan, 2010).

Mazărea este o [anonimizat], ramificat, [anonimizat] a fixa azotul atmosferic.

Fructul de mazăre este o [anonimizat] 5-6, pana la 10-12 semințe (Natalia, 2015). [anonimizat]. În alimentația umană se consumă boabe recoltate la maturitatea verde. [anonimizat]. [anonimizat], supe sau ca adaos în sortimentul de paine proteinizată.

În industria conservelor servește ca materie primă (Anton, 2013).

Compoziția chimică a boabelor de mazăre are o deosebită importanță. Aceasta le face larg utilizabile în alimentația umană și în hrănirea animalelor. În tabelul 1 este dată o compoziție generală a [anonimizat].

Tabelul 1. Compoziția generală a [anonimizat] (Muntean, 2003)

Mazărea are un conținut de substanțe proteice mult mai mare (25%) față de grâu (12,9%). [anonimizat] a acestora, dată de ponderea aminoacizilor esentiali: metionină, lizină, triptofan și cistină.

Se remarcă o valoare energetică deosebita a boabelor de mazăre ce este conferită de prezența în cantitate mare, în compoziția chimica, a amidonului.

Mazarea verde conține: proteine (3%), hidrati de carbon (6%), calciu, fosfor, sodiu,

potasiu, fier, vitamina A, B1, B2, vitamina C.

O cantitate mare de potasiu (36-53% K2O), fosfor (22-44% P2O5), magneziu (4-13% MgO), calciu (2-8% CaO) o găsim în cenușă (Bilteanu, 1998).

Boabele mature se remarcă printr-un conținut mare în vitaminele A și B, iar cele în stare verde conțin vitaminele C si B2.

Tulpinile și tecile conțin apă – 15%, proteine – 14,3%, lipide – 1,9%, glucide – 22,8%, celuloză – 38,6% ți cenușă 7,4%.

1.2. Amidonul din mazăre

Amidonul este un polizaharid de rezervă, specific organismelor vegetale, care se gasește atât în țesuturile fotosintetice, cât și, mai ales, în majoritatea țesuturilor de rezervă (semințe, tuberculi etc). Extragerea amidonului se face din părțile plantelor bogate în acest compus:

– semințe: – amionurile cerealiere (porumb, orez, secară, grâu etc);

– amidonurile leguminoase (mazăre)

– rădăcini și tuberculi: amidonul de cartofi; amidonul de tapioca;

– tulpini: amidonul de sago;

– fructe: amidonul de banană.

Ponderea amidonului în aceste țesuturi ale plantelor este influențată de originea botanică, varietatea plantei, condițiile pedoclimatice etc (tabelul 2) (Banu, 2009).

Tabelul 2. Conținutul în amidon al unor plante și caracteristicile morfologice ale acestuia (Banu, 2009)

Amidonul din mazăre este extras din bob de mazărea Pisum sativum. Acesta este caracterizat printr-un conținut mare de amiloză și o temperatură scăzută de gelatinizare, ceea ce explică textura funcțională și proprietățile peliculogene.

Amidonul din mazăre este utilizat pentru gelificare sau îngroșare. Are multe aplicații agro-alimentare (carne, delicatese, sosuri, paste, creme).

Roquette este un mare producător de amidon de mazăre.

Descrierea produsului – amidon de mazăre

Aspect : neutru, pulbere de culoare albă, inodoră

Dimensiunea particulelor: 0,1% particule max <200 microni

Proprietăți

– vâscozitate: Gel T ° = 69 ° C

-capacitate foarte mare de a retrograda

În figura 1 este prezentat comportamentul reologic al amidonului din mazăre, comparativ cu amidonul din grâu, cartof, porumb.

Figura 1. Curbe de vâscozitate la amidonuri din diverse surse (***1, 2016)

Extracția amidonului din mazăre

Mazărea se înmoaie în apă caldă, apoi se decojește folosind role de cauciuc, în scopul de a separa cojile de cotiledoane. Aceasta este urmată de reducerea ușoară a mărimii particulelor de cotiledoane și dezintegrarea de înaltă presiune a proteinei ecranate / fracțiunea de amidon suspendată în apa de proces. Acest proces a permis până la 89% din amidonul prezent în mazăre să fie extras, cu un conținut de proteine ​​rezidual de aproximativ 1%, se obțin fracțiile de produs secundar care conțin o concentrație ridicată a elementului constitutiv (Meuser et al., 1995).

PARTEA a II-a

Schema tehnologică de obținere a amidonului lichefiat din mazăre

În figura 2 este schema de obținere a amidonul lichefiat din amidon de mazăre, elaborată în cadrul acestui proiect.

Recepția cantitativă și calitativă

Recepția amidonului se face la depozitul societății producătoare.

Recepția cantitativă și calitativă are ca scop verificarea datelelor înscrise în documentele de livrare de către furnizor, controlându-se atât cantitatea cât și calitatea produselor.

Recepția cantitativă și calitativă se efectuează atât la materiile prime cât și la materiile auxiliare.

Operația de recepție cantitativă stabilește cantitatea de produse exprimate în kg.

Recepția calitativă se efectuează cu scopul de a verifica calitatea materiilor prime și auxiliare din punct de vedere senzorial, microbiologic și biochimic.

Depozitarea

Depozitarea este una dintre cele mai importante operații. În timpul depozitării trebuie sa se asigure anumite condiții optime prin care atât materiile prime cât și cele auxiliare să fie păstrate cât mai bine. Un depozit trebuie să îndeplinească următoarele condiții optime: umiditate, temperatură, lumină, ventilație și sa nu prezinte factori de infestare a materiilor.

Filtrarea apei

Filtrarea apei se face cu scopul de a limezi apa, aceasta ne mai prezentând corpuri străine. Filtrarea se realizează prin trecerea apei printr-un strat filtrant. Cel mai frecvent material utilizat este nisipul de coarț extras din râuri, spălat și sortat.

Dozarea

Dozarea este operația prin care se adaugă cantitățile de materii prime și auxiliare. Trebuie realizată cu mare precizie (precizia fiind de 0,01g) deoarece de ea depinde obținerea produsului finit.

Prepararea suspensiei

Pentru prepararea suspensiei vom folosi amidon de mazăre și apă. Vom obține o suspensie de 25%.

Corectare parametri

Parametrii modificați la această operație sunt: parametrul de pH și parametrul de ioni. Corectarea parametrilor asigură un mediu corespunzător pentru enzimă.

Adăugarea de enzimă

Cantitatea exactă de enzimă ce se adaugă în suspensia de amidon corectată se stabilește experimental.

Gelatinizarea

Conform (M. Mironescu, 2014), gelatinizarea constă în distrugerea completă a structurii granulei de amidon sub influența umidității și a căldurii. Pentru aceasta, suspensiile de amidon se încălzesc la temperaturi ridicate, peste temperatura de gelatinizare 60-85 ̊ C. Pentru gelatinizarea completă a granulei de amidon, în această etapă se lucrează la temperaturi peste 100 ̊ C.

Lichefiere

Lichefierea este o continuare a operației de gelatinizare (granula de amidon gelatinizează complet la temperaturi peste 100 ̊ C). În suspensia de amidon se adaugă enzima. Suspensia de amidn gelatinizată este trecută într-o serpentină de încalzire unde va sta timp de 5-10 minute la o temperatură de 103-105 ̊ C. După scurgerea timpului suspensia este racită la 95 ̊ C și menținută timp de 2 ore pentru hidroliză (M. Mironesc, 2014).

Inactivarea enzimei

Inactivarea enzimelor rezultă prin denaturarea lor sau prin alte transformari datorită caracterului lor de proteine globulare.

Separare

Bilanț de materiale

La realizarea bilanțului de materiale s-au folosit următoarele abrevieri:

A – Amidon

pAD – Pierderi la depozitare amidon

AD – Amidon depozitat

pAd – Pierderi la dozare amidon

Ad – Amidon dozat

W – Apă

pPS – Pierderi la preparare suspensie

SA – Suspensie amidon

pHd – Parametri pH

Id – Corector ioni

pCP – Pierderi la corectare parametri

SAC – Suspensie amidon corectată

Ed – Enzimă

pEd – Pierderi la adăugare enzimă

SAEd – Suspensie de amidon cu enzimă

pAg – Pierderi la gelatinizare amidon

Ag – Amidon gelatinizat

pAl – Pierderi la lichefiere amidon

Al – Amidon lichefiat

pi – Pierderi la inactivare

AlEi – Amidon lichefiat cu enzimă inactivată

pP – Pierderi la purificare

AlP – Amidon lichefiat purificat

Edep – Enzimă depozitată

pdE – Pierderi la dozare enzimă

Ed – Enzimă dozată

E – Enzimă

pDE – Pierderi la depozitare enzimă

CpHD – Corector pH depozitat

pdpH – Pierderi dozare pH

CpHd – Corector pH dozat

CpH – Corector pH

pDpH – Pierderi depozitare pH

CID – Corector ioni depozitați

pdI – Pierderi dozare ioni

CId – Corector ioni dozați

CI – Corector ioni

pDI – Pierderi depozitare ioni

Bilanț de materiale

Mai jos sunt prezentate operațiile din bilanț, cu indicarea ecuațiilor folosite la realizarea acestuia, și anume a ecuațiilor inițiale și finale. La calcularea valorilor s-a folosit programul Excel 2007. Această abordare a permis controlul pierderilor și adaptarea continuă a proiectului, în funcție de datele practice obținute.

=>

=>

=>

=>

=>

=>

=>

=>

=>

Cercetare

Introducere

În cadrul acestui proiect de cercetare s-a folosit ca materie primă mazărea verde. Cercetarea se referă la extragerea amidonului dintr-o sursă mai puțin cunoscută, cele mai cunoscute surse fiind cele de cartof și porumb, și obținerea de amidon lichefiat. Cea mai mare cantitate de amidon este prezentă în porumb ( 65-80%) dar și mazărea are un conținut mare în amidon (50%).

În cercetare s-a folosit mazăre verde congelată.

Cercetarea a fost realizată de mai multe ori deorece pe parcurs s-au adus îmbunătațiri.

În cadrul cercetării s-a observat mazărea la microscop cu diferite obiective (figurile 1, 2 și 3), s-a identificat amidonul în mazăre cu ajutorul iodului și al fucsinei (figurile 4 și 5), s-a extras amidonul din mazăre și s-a obținut amidon lichefiat.

Pentru extragerea amidonul din mazăre în timpul experimentelor s-au parcurs următoarele operații:

-decongelarea mazării

-curățarea de coajă

-mărunțirea

-adăugarea de apă distilată în mazarea mărunțită

-adăugarea de SO2

-separarea amidonului pe site

-uscarea amidonului rezultat

După obținere amidonului de mazăre, amidonul a fost supus mai multor operații pentra a obține amidon lichefiat. Operațiile parcurse sunt prezentate în schema de obținere a amidonului lichefiat.

Mazărea vazută la microscop

Figura 1. Boabe de mazăre văzute cu obiectiv de 0.65

Figura 2. Bob de mazăre secționat transversal vazut cu obiectiv de 1.25

Figura 3. Bob spart văzut cu obiectivde 1.25

Identificarea amidonului în mazăre

Figura 4. Celule de amidon nesparte colorate cu iod și fucsină

Figura 5. Celule de amidon nesparte colorate cu iod

Extracția amidonului din mazăre cercetarea I

Extracția amidonului din mazăre

Pentru extragerea amidonului din mazăre s-au luat 130g mazăre decongelata. Aceasta a fost mai întâi cântărită și apoi supusă operației de curațire. Fiecărui bob i-a fost îndepărtată coaja obținându-se 28,431g coajă (fig. 6) și 95,900g pulpă mazăre (fig. 7). Pulpa rezultată a fost supusă operației de mărunțire. Mărunțirea s-a realizat cu ajutorul unui blender și s-a facut timp de 1 minut și 6 secunde. Proba mărunțită a fost amestecată cu 3 parți apă (287,7 ml) .

Amestecul a fost trecut prin prima sită (cu ochiurile cele mai mari) . Pe sită au rămas 49,765g masă fibră (fig. 8). Filtratul a fost trecut mai departe pe sita a 2-a ( cu ochiurile mai mici decât prima sită) rezultând 17,561g masă fibră (fig. 9). Filtratul obținut la a 2-a sită a fost trecut pe sita 3 ( cu ochiurile cele mai mici) rezultând 13,920g masă fibră (fig. 10).

Rezultatele obținute în urma filtrărilor au arătat că în masele de fibre exista amidon rămas și în filtrat s-au găsit și alte molecule în afară de amidon.

S-a ajuns la concluzia că la mazărea curătită trebuie făcute mărunțiri treptate.

Figura 6. Coajă mazăre Figura 7. Pulpă mazăre

Figura 8. Pulpă mazăre rămasă pe prima sită Figura 9. Pulpă mazăre rămasă pe sita a 2-a

Figura 10. Pulpă rămasă la cea de a 3-a sită

Extracția amidonului din mazăre cercetarea II

Extracția amidonului din mazăre

Pentru extragerea amidonului din mazăre s-au luat 100g mazăre decongelată. Aceasta a fost mai întâi cântărită și apoi supusă operației de curațire. Fiecărui bob i-a fost îndepărtată coaja obținându-se 25,633g coajă (fig. 11) și 69,010g pulpă mazăre (fig. 12). Pulpa rezultată a fost supusă operației de mărunțire grosieră.

Mărunțirea s-a realizat cu ajutorul unui mojar cu pistil și s-a facut timp de 1 minut. Peste proba mărunțită care a avut masa de 67,548g s-a adăugat o parte apă distilată, raportul fiind 1:1. Amestecul omogenizat a fost trecut printr-o sită cu ochiurile de (….) . În urma operației de separare s-a obținut permeat și refuz. Permeatul a fost supus operației de separare obținând-se decantat unde am gasit amidon (fig.13) și lichid. Refuzul rezultat a avut masa de 75,555g. Acesta a fost supus din nou operației de mărunțire realizată cu mojarul cu pistil timp de 1 minut. S-a obținut un maciniș mai fin cu masa de 72,642g. Peste acesta s-au adăugat o parte de apă distilată și lichidul obținut în urma separării permeatului. Amestecul a fost trecut prin aceeași sită rezultând din nou refuz cu masa de 69,493g și permeat care a fost supus separării rezultând decantat cu amidon (fig.14).

Decantatul obținut s-a analizat la microscop. Decantatul a fost colorat cu iod pentru a putea identifica amidonul. După vizualizarea la microscop s-au observat granule de amidon dar și celule nesparte de amidon. Pentru a putea sparge cât mai multe celule de amidon a fost nevoie sa se mai facă mărunțire.

Cel de-al doilea refuz a fost supus unei operații de mărunțire fină. Această operație s-a realizat cu un blender timp de 1 minut și 6 secunde. S-a obținut un măciniș fin cu masa de 61,715g. Peste acesta s-a adăugat încă o parte de apă distilată, raportul fiind de 1:1. Macinișul a fost separat rezultând din nou refuz și permeat. Permeatul a fost separat obținându-se decantat și lichid. Amidonul rezultat s-a idetificat cu ajutorul iodului și a fost observat la microscop (fig.15).

Concluzii:

În urma acestei cercetări s-a ajuns la următoarele concluzi:

-în lichidele permeatelor nu se găsește amidon, sunt prezente proteine;

-în decantate este prezent amidon dar si proteine;

-decantatele au o culoare alb-verzuie.

În urma întregului proces parcurs se vor lua următoarele măsuri de îmbunătățire:

-să se folosească o cantitate mai mare de probă pentru a se obține mai mult amidon;

-mărunțirea să se facă doar cu blenderul dar să se mărească timpul de mărunțire față de timpul alocat în prima cercetare;

– să se folosească SO2 pentru a separa proteinele de amidon.

Figura 11. Coajă mazăre

Figura 12. Pulpă mazăre

Figura 13. Celule de amidon nesparte colorate cu iod – diluția I

Figura 14. Granule de amidon și celule de amidon colorate cu iod și fucsină – diluția II

Figura 15. Granule de amidon și celule de amidon colorate cu iod – diluția III

Extracția amidonului din mazăre cercetarea III

Extracția amidonului din mazăre

În a 3-a încercare de a extrage amidonul din mazăre s-a luat o cantitate de 400g mazăre decongelată. Aceasta a parcurs mai multe etape până la faza finală.

În prima etapă s-a decojit mazărea rezultând 279,92g miez de mazăre (fig.16) și 100,683g coajă (fig. 17).

Miezul a fost supus în etapa a 2-a mărunțirii. Mărunțirea s-a făcut cu blenderul timp de 1 minut și 30 secunde.

Etapa 3 a fost etapa de amestecare a miezului mărunțit cu apă distilată pâna la obținerea unui amestec omogen. S-a folosit un raport de 1:3 (680 ml apă).

Etapa a 4-a a constat în adăugarea de dioxid de sulf ( SO2 ) pentru a separa proteinele de amidon. Proba s-a lăsat în repaus 30 de minute pentru a acționa dioxidul de sulf (fig. 18). După cele 30 de minute s-a luat probă pentru a vizualiza la microscp și s-a observat că proteinele se separaseră de amidon (fig. 19).

Separarea pe sita cu ochiurile de… a fost a 5-a etapa a procesului de extracție a amidonului. În urma separării s-a obținut refuz și permeat.

Permeatul a fost supus etapei 6 de separare unde s-a obținut decantat și lichid. Decantatul a fost lăsat la uscat pentru a se obține o pulbere.

Concluzii:

-în urma folosirii unei cantități mai mari de probă s-a obținut o cantitate mai mare de amidon;

-dioxidul de sulf a ajutat la separare proteinelor de amidon;

– în lichid s-au observat la microscop proteine (fig. 20);

– în decantat s-a gasit amidonul de mazăre dar și o cantitate redusă de proteine (fig. 21);

-s-au măsurat granulele de amidon din mazăre și s-a ajuns la concluzia că amidonul de mazăre are dimensiuni cuprinse între 7 – 14µm (fig.22). În urma măsurătorilor făcute s-a calculat media aritmetică a granulelor, rezutatul fiind de 11,86 µm ;

-în urma etapei de uscare a decantatului s-a obținut o cantitate de …g amidon mazăre.

Figura 16. Miez de mazăre

Figura 17. Coajă mazăre

Figura 18. Probă cu SO2 după 30 minute de rapaus

Figura 19. Granule de amidon separate de proteine sub acțiunea SO2 –ului

Figura 20. Proteine colorate cu fucsină prezente în lichidul filtrat. Obiectiv 20x

Figura 21. Granule de amidon colorate cu iod și fucsină prezente în decantat. Obiectiv 20x

Figura 22. Măsurarea granulelor de amidon

Utilaje

Elevator (transportot cu cupe)

Elevatoarele fac parte din categoria mijloacelor de transport care asigură transportul materiilor prime , produselor intermediare sau finite, aflate sub formă de pulbere, granule sau bucăți mici, în parcurgerea etapelor tehnologice.

Elevatorul se compune din trei părți:

– piciorul elevatorului

– capul elevatorului

– tronsoanele de legătură

Acționarea elevatoarelor se face în marea majoritate a cazurilor prin utilizarea unor reductoare (Danciu and Trifan, 2002).

Pompă cu piston cu simplu efect

Pompă cu piston cu simplu efect face parte din categoria pompelor cu mișcare alternativă, la care acțiunea de pompare se produce numai când pistonul se deplasează într-un singur sens.

Funcționare:

La ridicarea pistonului , volumul cuprins între cilindru și piston, situate în fața pistonului, se mărește, realizându-se depresiune. Datorită depresiunii create, supapa de refulare se închide, iar supapa de admisie se deschide, permițând admisia lichidului în cilindru. Lichidul va ocupa volumul eliberat de piston prin deplasarea acestuia.

La apăsarea pistonului , volumul de lichid aflat în corpul pompei, în fața pistonului, este supus presiunii.

Presiunea creată determină închiderea supapei de aspirație și deschiderea supapei de refulare, permițând refularea lichidului prin racordul de reglare. La ridicarea pistonului se va realiza din nou aspirația lichidului în cilindrul pompei, iar la apăsarea lui refularea acestuia (Danciu and Trifan,2002).

Schimbător de căldură cu fascicul tubular

Un schimbător de căldură este un echipament de transfer termic, care transmite căldura de la un mediu la altul. Transmiterea căldurii între cele două medii se poate face printr-un perete solid, care le separă, sau se poate face prin amestecarea mediilor (Kakaç,2002).

Schimbătoarele de căldură cu fascicul tubular sunt formate dintr-o manta în care se află o serie de țevi, montate sub forma unui fascicul. Capetele țevilor sunt fixate în una sau două plăci tubulare (Jădăneanț, 2008).

Aceste schimbatoare sunt alcatuite din mai multe elemente idenice legate in serie. Un element este format din doua tevi concentrice, teava exterioara fiind inchisa la capete si prevazuta, la capete, cu doua racorduri pentru intrarea si iesirea unuia dintre fluidele care circula prin schimbator. Asamblarea elementelor se poate face prin legaturi fixe (sudare) sau prin legaturi demontabile utilizand: flanse, mufe, piulite olandeze, s.a.

Aceste schimbatoare au avantajul ca sunt foarte simple, au o buna rezistenta la presiuni ridicate si ca suprafata lor poate fi modificata in functie de necesitati marind sau micsorand numarul de elemente. Totusi aceste schimbatoare sunt recomandate pentru debite mici de fluid, deoarece au dimensiuni de gabarit mari (Vitan F. ).

Jet cooker

Jetul cooker stă la baza obținerii glucozei din amidon prin adăugare de enzimă sau acid. Este folosit foarte mult pentru obținerea de glucoză și fructoză in amidon lichefiat. Acționează asupra enzimelor a căror temperatură de lucru este medie dar și asupra celor cu temperatura de lucru mare. Este folosit și pentru metoda de procesare direct asupra cartofului, porumbului și orezului. Este destul de folosit în producția de amidon modificat.

http://microtecco.com/sweeteners-production-machines/jet-cooker/

Bioreactor cu agitare mecanică

Bioreactorul cu amestecare mecanică reprezintă unul dintre cele mai utilizate tipuri de bioreactoare la nivel industrial. Bioreactorul clasic cu amestecare mecanică este construit dintr-un recipient cilindric (virolă) de oțel inoxidabil sau de sticlă (pentru bioreactoarele cu capacitatea de maxim 20 – 30 l), prevăzut cu două capace elipsoidale, îmbinate cu ajutorul flanșelor (capacul inferior poate fi sudat).

Bioreactorul este echipat cu un sistem de amestecare alcătuit dintr-un agitator simplu sau multiplu, în funcție de înălțimea lichidului din vas, și o serie de șicane montate în apropierea virolei cilindrice.

În cazul bioreactoarelor izoterme, menținerea unei temperaturi constante a mediului se realizează, cel mai frecvent, prin intermediul unei mantale prin care circulă agentul termic.

Datorită vîscozității ridicate a majorității lichidelor de fermentație, precum și a necesității realizării unui transfer termic rapid, bioreactoarele sînt prevăzute și cu serpentine interioare, dispuse vertical lângă perete. Acest sistem de transfer de căldură este characteristic bioreactoarelor industrial (Galaction et al. 2002).

Bibliografie:

Banu C., Tratat de industrie alimentara. Tehnologii alimentare, Ed. ASAB, 2009.

Decan F., Mazărea de grădină, http://decostyle.mayra.ro/legume/legume/mazarea-de-gradina/486/ , descărcat de pe web la data de 08.12.2016.

Meuseur F., Pahne N., Moller M., Extraction of High Amylose Starch from Wrinkled Peas, Starch, 1995, 47 (2), 56-61.

***1, 2016. ” Introduction – Pea starch. Texturizing, gelling and thickening properties” http://www.roquette-food.com/pea-starch-amylose-texturizer-gelling-thickener-coating-custard/https://www.google.ro/# , descărcat de pe web la data de 05.11.2016.

”Mazărea (Pisum sativum L.)”. http://www.scritub.com/economie/agricultura/Mazarea-Pisum-sativum-L34742.php , descărcat de pe web la data de 05.11.2016.

Natalia P., Soiuri de mazăre timpurie, http://www.agropost.ro/soiuri-de-mazare-timpurie/ , descărcat de pe web la data de 03.11.2016.

”Mazare”. https://ro.wikipedia.org/wiki/Maz%C4%83re , descărcat de pe web la data de 08.12.2016.

Kakaç S., Hongtan Liu Heat Exchangers: Selection, Rating and Thermal Design, ediția a 2-a, Editura CRC Press, 2002.

Jădăneanț M., Bazele termoenergeticii. Note de curs pentru auditoria energetic, Ed. Orizonturi Universitare, Timișora, 2008.

Florin Vitan – Ingineria proceselor în textile si pelărie Vol. III – Operațiile trasferului de căldură și de difuzie și utilaje specifice.

Cascaval D, Oniscu C., Galaction A., Inginerie biochimică și biotehnologie. Bioreactoare, Ed. InterGlobal, Iași, 2002.

Danciu I., Trifan A., Utilaje în industria alimentară, Sibiu: Ed. Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, 2002.