Proiect de Educație Emotionala

=== 54cf9cf6d6618708cdfe8a0f20db5ab082f9fc88_118198_1 ===

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: COMUNICARE DIDACTICĂ

EVALUARE PERIODICĂ LA DISCIPLINA……………..

Profesor coordonator:

Nume Prenume

Student:

Nume Prenume

2018

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA:COMUNICARE DIDACTICĂ

EVALUARE PERIODICĂ LA DISCIPLINA………..

Titlu: ,,Proiect de educație emoțională´´

Profesor coordonator:

Nume Prenume

Student:

Nume Prenume

2018

CUPRINS

§Introducere……………………………………………………………………………………………………….5

§Capitolul I . Educația emoțională- Elementele teoretice ……………………………………5

§Capitolul II. Studiu de caz: Activități cu elevii……………………………………………………8

§Capitolul III.Concluzii…………………………………………………………………………………….14

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….15

Anexe……………………………………………………………………………………………………………….16

Pagina de gardă

Proiect de educație emoțională

§Introducere

Lucrarea de față prezintă aspectele de predare utilizând tehnici de educație emoțională diferitelor tipuri de elevi. Structura este construită pe trei capitole. Primul capitol dezvăluie aspectele teoretice, al doilea capitol prezintă metodologia studiului preezent. Ultimul capitol este reprezentat de concluziile studiul de caz. Scopul acestui studiu este redescoperirea metodelor de predare prin perspectiva abordării educașiei emoționale și găsirea celor mai bune modalități de a face tinerii elevi să asimileze informațiile .

§Capitolul I . Educația emoțională- Elementele teoretice

Pentru crearea unui cadru propice pentru dezvoltarea codurilor de comunicare și o mai bună înțelegere a fenomenului cultural este nevoie de contribuția asimilată dezvoltării emoționale a elevilor și crearea spațiului pentru dezvoltarea personalității, prin metode creative și motivaționale care promovează conlucrarea în interiorul și în afara școlii. Pentru a pregăti generațiile tinere să participe și să joace un rol esențial în societate și progresul acesteia, se remarcă implicarea atitudinii pozitive și desfășurarea de activități școlare creative. Se recomandă concentrarea profesorului pe fenomenul construirii unui scenariul plăcut de studiu prin căutarea unor modalități de control și de implementare a limbajului corespunzătorprin achiziționarea de instrumente operaționale și descriptive. Importanța părții scrise în acest proces nu este de neglijat. Astfel, aceasta se manifestă prin: exprimarea emoțiilor și a dispozițiilor, relații pozitive și autodeterminabile; dezvoltarea gândirii creative, dezvoltarea diferitelor funcții: cognitive și mctacognitive, emoționale, expresive-comunicante la nivel estetic, cultural. Abilitățile cu competențe specifice se referă la descoperirea de practici instrumentale, evitarea utilizării vocală excesivă, întrebuințarea diferitelor coduri de comunicare, promovarea emoțională prin muzică. Un ton prietenos, personal determină un acces facil la materia în cauză contribuie la plăcerea învățării, sprijină motivația elevilor și, astfel, facilitează învățarea de la prezentarea cursurilor. Pentru abordarea emoțională, se poate porni de la predarea standard și să se continue prin procedura comunicării didactice care să constituie o conexiune între interesele elevului și tematica predată în sine. Centrul de interes al predării este interacțiunea dintre profesor și elev și se presupune că interacțiunea prin prezentarea strictă a materiei în cursuri poate prelua doar o parte din interacțiune, determinând elevii să ia în considerare opiniile, abordările și soluțiile diferite și, în general, să interacționeze pe tema cursului. Implicarea emoțională în studiu și comunicarea liberă dintre elev și profesor poate contribui la vizionarea actului educativ ca un fapt facil, distractiv, nicidecum laborios. Înțelegerea materiei studiate sprijină motivația elevilor. Participarea la luarea deciziilor privind studiul este favorabilă motivației elevilor, iar m otivația puternică a studenților facilitează învățarea. Eficiența predării este demonstrată de învățarea elevilor asupra programei predate. Unul dintre liderii mondiali în domeniul învățământului la distanță, profesorul Borje Holmberg, conceput în 1985, o teorie a învățământului la distanță pe care el a numit-o "conversație didactică ghidată", în care se referea la "eficacitatea educației la impactul sentimentelor de apartenență și cooperare precum și la schimbul efectiv de întrebări, răspunsuri și argumente în conversația mediată ". Deși profesorul Holmberg a adăugat considerabil teoria sa după 10 ani, ideile lui originale se referă încă foarte mult la educație. Teoria sa a subliniat șapte puncte importante, pe care le-a declarat ca fiind elementele de bază esențiale ale educației la distanță. Aceste șapte ipoteze de fond "au fost descrise de profesorul Holmberg după cum urmează:asigurați obiectul și metodele de predare care fac apel la elevi, oferiți elevilor oportunități de interacțiune cu profesorul și / sau cu materiale de învățare, implicați elevii în luarea deciziilor cu privire la ceea ce trebuie învățat, asigurați-vă că elevii se bucură de ceea ce învață. De altfel, cercetătorii Peter K. Smith și Angeline Lillard au sugerat în mod independent că afirmațiile despre avantajele academice derivate din joc pot fi supraevaluate. De asemenea, cazul "efectului Mozart" a fost mult exagerat: în studiul clasic pe această temă, muzica s-a dovedit benefică numai în ceea ce privește raționamentul spațial, un efect care, de altfel, nu a durat mult.. În ceea ce privește educația în sine, realizarea școlară a unui student este relativ slabă în legătură cu performanța ulterioară a acestuia la locul de muncă și există o mică corelație între scorurile medii ale unei țări și intensitatea sa economică. Odată ce astfel de constatări devin cunoscute, este posibil ca finanțarea și susținerea educației să fie mult mai slabe decât dacă nu am fi subliniat niciodată rezultatele economice. Același lucru este valabil și pentru utilizarea rezultatelor academice pentru a promova jocul, muzica sau abilitățile sociale.

Nici influența părinților nu e de neglijat în educația emoțională. Emoțiile pozitive ale părinților îi ajută pe copii să-și mențină o predispoziție pozitivă chiar în contextul unor situații mai puțin plăcute, datorită fenomenului de contagiune sau inducție afectivă. S-a observat că, în ciuda dezamăgirii, ei își echilibrau balanța emoțională, gestionându-și reacțiile negative atunci când mama avea o expresie emoțională pozitivă. Nu este vorba despre o negare a ceea ce simțeau – dezamăgire, ci despre o depășire a efectelor perturbatoare ale acestei emoții negative. De asemenea, stimulează creșterea toleranței la frustrare și a rezistenței la stres. Este cunoscut faptul că în copilărie principalul mecanism prin care se realizează noi achiziții (inclusiv în registrul afectiv) este imitația. Dacă părinții dau dovadă de sensibilitate, receptivitate și dispoziție afectivă pozitivă, vor crea o atmosferă securizantă, care îi va permite copilului să asimileze cu plăcere informații noi. Cu alte cuvintee, educarea inteligenței emoționale esle cheia unui parenting eficient – condiție a dezvoltării armonioase a copiilor și menținerii sănătății mentale. De menționat că pentru a realiza alfabetizarea emoțională a copiilor, atât dascălii cât și părinții trebuie să fie ei înșiși modele în ceea ce privește autocontrolul, echilibrul și exprimarea adecvată a trăirilor afective.

§Capitolul II. Studiu de caz: Activități cu elevii

Dezvoltarea emoțională a copiilor este legată de dezvoltarea completă a sistemului lor senzorial. La primirea informațiilor senzoriale variate din mediul înconjurător, un copil simte o serie de senzații care provoacă reacții emoționale deosebite (plăcute, fericite, frică etc.). Îmbogățirea sferei senzoriale a copiilor începe cu un transfer activ de informații senzoriale prin intermediul canalelor vestile. vizuale și auditive. Emoțiile pozitive însoțesc senzațiile în timpul activităților de joc, cum ar fi întoarcerea, rostirea , săritul și alergarea. Programele timpurii ale copilariei au evaluat în mod tradițional relația emoțională dintre copii și profesorii lor. Ca și mulți dintre profesioniștii, de vârstă fragedă, prima prioritate a profesorului este să construiască o legătură pozitivă și emoțională între el și copii. Este recomandat să se asigure că nevoile de bază ale fiecărui copil sunt întâlnite prompt și cu iubire. Trebuie să se aibă grijă că elevii s-au simțit apreciați, au avut loc asigurat în grup și au ajutat să se simtă apreciați. Aceștia au nevoie de dascăl pentru a-și îmbogăți cunoțtințele și percepția despre familie și școală. Este recomandat să încurajăm părinții să rămână pentru o vreme în prima săptămână și putem oferi membrilor familiei și copiilor sarcini de completat, imagini care pot apoi să fie aduse la școală și împărtășite cu mândrie. "Cartea" de clasă care va fi făcută din aceste afișe va lega literal împreună experiențele de acasă și școală, precum și sentimentele individuale și de grup, într-un mod concret și emoțional semnificativ. Educația timpurie are o istorie lungă. O mare parte a acestei istorii a reprezentat o preocupare de lungă durată cu dezvoltarea emoțională a copiilor mici. În mod tradițional (deși nu întotdeauna conștient), programele timpurii ale copilariei au evidențiat cinci componente legate de emoție: natura emoțională a relațiilor profesor-copil; activități pentru satisfacerea nevoilor emoționale ale copiilor; expresie deschisă a sentimentelor de către copii și adulți; dezvoltarea stărilor și dispozițiilor afective pozitive; și conștientizarea răspunsurilor emoționale ale copiilor. În timp ce copiii încep noul an școlar, ei încorporează toate aceste elemente în programele lor. În sistemul instituțiilor preșcolare, se folosesc activ diferite forme de activități sociale și culturale pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. Acestea includ activități de dimineață, festivități, teatre și evenimente muzicale. Cu toate acestea, după cum arată observațiile, educatorii și specialiștii ignoră adesea regularitatea dezvoltării psihologice a copiilor și nu țin cont de caracterul și nevoile individuale ale acestora, deși sunt conștienți de importanța activităților sociale și culturale pentru dezvoltarea emoțională a prescolarilor. Planificarea de activități regulate, sărbătorile și teatrele de dimineață sunt furnizate de un curriculum al unei unități preșcolare. Ele activează dezvoltarea emoțională a copiilor și amplifică experiența lor emoțională. În același timp, sărbătorile nu au un aspect ritmic adecvat. Ele sunt fie conforme cu ritmul adulților, a căror viață este mult mai lentă decât ritmul vieții copiilor, fie oferă un ritm excesiv de intenționat destinat copiilor de o vârstă mai înaintată. În cercetarea actuală, bunăstarea emoțională este în mod tradițional definită ca un indicator al dezvoltării psihologice optime a copilului. De la începutul copilăriei, dezvoltarea completă a sferei emoționale a copilului este o condiție necesară pentru sănătatea și dezvoltarea lor psihologică și fizică. Medicii au dovedit o influență favorabilă a experiențelor emoționale pozitive asupra unui organism uman. Numeroase cercetări clinice arată că lipsa experiențelor emoționale pozitive poate provoca tulburări psihologice și fizice grave. Lipsa emoționalului în copilărie (lipsa sau satisfacerea insuficientă a nevoilor de recunoaștere, iubire și comunicare, care se manifestă prin lipsa sensibilității, iubirii și a contactului fizic) perturbă formarea limitelor propriului corp, precum și conștiința de sine, distorsionează și întârzie dezvoltarea psihologică a unui copil și, în consecință, conduce la incapacitatea de a face cu cuvinte și descrie experiențele emoționale, diferenția și lua în considerare sentimentele altor persoane ("insensibilitatea emoțională"). S-a procedat la o organizare a studiul de caz care conține întrebările de cercetare, idei preliminare despre raportul de cercetare final. S-a urmărit, de asemenea, culegerea datelor din mai multe surse. Studiul de caz este axat pe un grup social (organizație) descrie și analizează, relații și activități cu abordarea unor teme diverse precum punerea in practică a unor strategii de schimbare și inovare. Metodologia cercetării s-a axat și pe evenimente, roluri, relații a analizat interacțiuni umane, conflicte de rol, stiluri de adresare. Pentru satisfacerea exigențelor calitative, studiul de caz este real, adică reflectă o situație, un proces, un fenomen, un eveniment petrecut intr-o organizație sau în activitatea unei persoane sau foarte posibil a se fi petrecut în trecut sau a se petrece în viitor; semnificativ, abordează o situație cu adevărat importantă, un proces relevant, un fenomen complex, un eveniment amplu petrecut într-o organizație studiul de caz trebuie să fie complex, adică să includă un set de informații determinante care să facă utilă folosirea sa în diverse activități. Studiului de caz este rezumat prin prezentarea problemelor identificate , istoria problemelor, contextul, puncte tari, puncte slabe, evaluarea problemei de studiat și definirea ei, evaluarea, impactul, diseminarea rezultatelor. Pentru secțiunea aplicativă, am ales ca metodă de cercetare studiul de caz asupra unui eveniment real. Obiectivele cercetării sunt acelea de a stabili dacă procedura folosită în cazul respectiv a fost eficientă și de a propune ipoteze alternative de soluționare a situației de criză ivite. Procedura corespunzătoare acestei metode a presupus: stabilirea rolului cazului introdus în cercetare înfuncție de obiectivele și scopurile stabilite în prealabil; asigurarea cadrului teoretic necesar rezolvării lui; adaptarea dificultății cazului la nivelul de cadru teoretic și aplicarea metodei într-un mod care să propună soluții viitoare în situații de criză similare. Pertinența alegerii metodei de cercetare se poate motiva prin următoarele argumente: Cazul studiat reprezintă un teren pentru observații multiple, dar și pentru utilizarea altor metode (interviu, biografia socială etc.) necesare adunării informațiilor utile. Însă, studiul de caz nu este folosit pentru a descoperi frecvențe statistice în viata socială, ci pentru a pune în evidență aspecte semnificative, utile în cunoasterea știintifică a vieții sociale, inclusiv în procesul elaborării teoretice.

Se crează 5 activități pentru elevi, fiecare implicând o durată de 50 de minute. Acestea au scopul de a dezvolta capacitatea emoțională a elevului și de a-i oferi înțelegerea unor concepte ca munca în echipă, pacea, compasiunea, dar și buna gestionare a sentimentelor și impulsivității. Activitățile prezentate mai jos sunt potrivite pentru mai multe grupe de vârstă, funcție de cum sunt organizate, însă scopul rămâne același.

Activitate numărul 1: Poștașul sentimentelor

Am creat o căsuță poștală în clasă și am denumit-o "Căsuța poștală". Activitatea este creată pentru a crea o atmosferă plăcută în care să se petreacă timpul liber după o zi de cursuri.Trebuie să notez că nu este întotdeauna posibil să fie recunoscute la timp emoțiile elevilor. Pentru acest fapt, mi-am propus să mă adresez în timp util preocupărilor elevilor mei. Le-am enunțat pentru început scopul căsuței poștale. Căsuța poștală este un loc sigur în care pot lăsa mesaje confidențiale când au nevoie de suport din partea adulților. Copiii care nu se exprimă confortabil în scris, pot lăsa în căsuță un emoticon sau, în mod alternativ, se poate lăsa cardurile cu sentimente așezate într-un teanc de lângă cutie, pe care copiii pot să-i aleagă și să-și scrie numele. Cutia o verific zilnic pentru a decide urgența și tipul de sprijin necesar unui elev.La școală sau la îngrijirea copiilor, toți copiii la un moment dat vor exprima sentimente și emoții legate de o sarcină la îndemână sau de o experiență care a avut loc acasă. Când sunt obosiți sau stresați, ar putea prezenta semne de frustrare, de anxietate, de furie sau de tristețe. Unii copii vor fi stresați deoarece își pierd părinții sau îngrijitorii. Învățarea de a exprima în mod corespunzător sentimentele și emoțiile este o abilitate pe care copiii mici trebuie să o învețe.

Activitate numărul 2. Locul de relaxare

Tactica este folosită și de marile companii multinaționale, pentru a stimula productivitatea angajaților și funcționează cu succes. În acest domeniu, este numit ´´Colț de relaxare´´ și implică plante, o canapea, reviste, un automat de cafea, lucruri care ajută la creșterea puterii de concentrare prin mici tabieturi plăcute. Nu implică un mare cost și rezultatele merită efortul. În cazul nostru, în mediul școlar, sintagma ´´ a sta la colț´´ are un înțeles negativ, prin tradiția istorică a școlilor românești, așa că am ales să-l numesc simplu:´´ Loc liniștit´´. Așadar creez cu ajutorul elevilor acest "Loc liniștit" . Acesta va fi locul unde copiii se duc să se liniștească în pauze și să reflecte asupra modului în care se simt. După un timp în zona liniștită, vor fi gata să se întoarcă la grupul mare sau să reia o activitate. Urmează timpul petrecut în loc liniștit, încurajând copiii să folosească cuvintele lor pentru a împărtăși cum simt și ce ar putea avea nevoie. Am folosit un scaune gonflabile, perne, animale umplute, pătură, CD player și muzică liniștită în trend, hârtie și creioane colorate, cărți ilustrate, cărți de colorat. Am rugat psihologul școlii să vină în vizită în acest loc și în mare parte eu, personal, am petrecut timpul liber aici, discutând cu elevii.Această activitate a condus la eliminarea barierelor emoționale între profesor și elev.

Activitate numărul 3. Ambasadorii păcii

Activitatea "Cum să fii ambasadori ai păcii" ajută copiii să învețe a face alegeri bune, pentru a rezolva conflictele în moduri pașnice și pentru a-și exersa abilitățile pozitive. Am creat împreună cu elevii un poster numit : posterul ambasadorilor păcii, dintr-un colaj de imagini alese de ei pentru a defini cuvântul: pace, pentru a le reaminti copiilor de abilitățile de care au nevoie pentru a lucra în sprijinul unui mediu sigur și primitor. Pentru a încheia activitățile din fiecare lună, am numit prin tragere la sorți dintre cei doritori, doi copii în fiecare grup sau clasă ca ambasadori ai păcii pentru a-și exercita abilitățile de a realiza pacea, cum ar fi alegerea corectă, respectul sau ajutorul altora. I-am desemnat pe copii descriindu-i atributele specifice de pace. Am realizat un formular pentru ambasadorii păcii, pe care l-am completat împreună cu elevii, în urma unei discuții de grup. Au fost alese și notate răspunsurile asupra cărora am căzut de acord cu toții.

Activitate numărul 4. Cenaclul social.

Neînțelegerile la școală, tachinarea, hărțuirea sau folosirea limbajului necorespunzător pot deveni mari probleme dacă sunt lăsate necontrolate. Am hotărât să folosesc o atitudine proactivă prin folosirea unui cerc pentru a rezolva aceste probleme. Procedând astfel, am creat un forum unde elevii pot să-și împărtășească sentimentele, precum și să revizuiască, să proceseze și să discute despre modalitățile de rezolvare pozitivă a conflictelor. Durata activității de 50 de minute, nu este foarte extinsă, având în vedere complexitatea, dar îmi oferă ocazia să cunosc mai bine copiii și permite construirea relații mai puternice, bazată pe un climat de încredere. În același timp, copiii au ocazia de a practica ascultarea, reînnoirea, împărtășirea sentimentelor, demonstrarea empatiei pentru alții, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor. Am împărtășit copiilor scopul cercului și am stabilit așteptări clare, astfel încât toată lumea să se simtă în siguranță să participe. Fișa de instrucțiuni am împărțit-o fiecăruia și am citit-o elevilor cu voce tare. Aceasta conține următoarele:fii un bun ascultator, așteaptă să-ți spună rândul, fiți liberi să vă exprimați, respectați sentimentele și ideile tuturor, este bine să nu fiți de acord, respectați părerea celui care nu este de acord cu voi și ultima: aveți dreptul la tăcere.

Activitatea numărul 5: Teatrul de păpuși

Păpușile sunt un instrument excelent pentru a ajuta copiii să discute despre situații dificile și să identifice și să-și exprime în mod corespunzător sentimentele și emoțiile. Un stil care implică teatrul de păpuși prin scenariu și roluri pot reprezenta comportamente sau sentimente specifice, cum ar fi fericirea, tristețea, entuziasmul, furia, exigența, timiditatea, asertivitatea, sau umilința. Cu cât mai multă personalitate se dezvoltă într-o marionetă, cu atât mai ușor va fi pentru copii să se identifice și să învețe din acțiunile ei. Scenariul a fost un lucru de echipă între toți elevii. Fiecare a continuat povestea începută de celălalt. La final, copiii scriu un bilețel în care promit să lucreze la un defect pe care îl văd la ei.

În închiderea fiecărei activități, am discutat cu copiii moduri diferite de a-și arăta bunătatea unii altora acasă, în școală și în comunitatea lor. Trebuie să remarc că activitățile au avut succes în destinderea climatului școlar prin dobândirea încrederii și respectului față de sine și ceilalți. Am intervievat copii prin tehnica focus grup, metoda pâlnie iar activitățile au fost evaluate prin expresii și adjective pozitive.

O dificultate în aplicarea acestor activități a fost adaptarea lor la tipurile de personalitate. Sangvinicii au răspuns fără probleme în cazul fiecăreia, însă colericii au avut de învățat din activitățile care presupuneau exprimarea pașnică a sentimentelor, în timp ce melancolicii nu s-au mai lăsat intimidați de sangvinici și colerici în a-și exprima liber părerile și a avea încredere în ei. De asemenea, copiii cu un temperament flegmatic, au fost bucuroși prin încurajarea de grup să ia parte la activități și au observat avantajul de a-și extinde orizonturile. Ca adulți, sunt conștientă că își pot schimba personalitățile, sau chiar și acum, în urma testului de personalitate, răspunsurile pot implica un mix de tipuri de personalitate la aceeași persoană.

§Capitolul III. Concluzii

Având în vedere incursiunea teoretică și practica de mai sus, conchid faptul că un start bun este de dorit atunci când personalitatea copilului este în formare. Acesta implică sfaturi sănătoase despre viață. Prin activitățile create și modului meu de lucru îmi asum acest obiectiv: a fi un model și un ghid bun pentru a îndruma viitorii adulți cu o viață emoțională echilibrată și fericită, în comuniune cu semenii lor. Am explicat copiilor că fiecare suntem unici și putem trăi în pace doar ascultând respectos pe celălalt și exprimându-ne în mod diplomatic părerile.

Bibliografie

Edwards, C., L. Gandini & G. Forman., The Hundred Languages of Children: The Reggio Emilia Approach to Early Childhood Education. Norwood, 2003, Ablex, New York,

Wilson, F.R. . The Hand: How Its Use Shapes the Brain, Language, and Human Culture, Vintage, New York, 2008,

Dewey, J. L, . Experience and Education, New York: Tree Press, 1997,

http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200010001

Why Self-Discipline Is Overrated (#)

Conner, B. & S. Slear. „Emotional Intelligence and Anxiety; Emotional Intelligence and Resiliency.“ International Journal of Learning , 2009.

https://www.facebook.com/pg/Centrul-de-Educatie-Emotionala-si-Comportamentala-pentru-Copii-180427672006335/about/?ref=page_internal

Marian Beaver, Babies and Young Children, ed. City Guills, UK, 2004.

Steven E. Gutstein,Rachelle K. Sheely, Relationship Development Intervention with Young Children, ed. Jesica Kingsley, Londra, 2016,

Uma Sekaran, Roger Bougie, Research Methods: A Skill Building Approach, ed. Willey, London, UK, 2016, p.174.

http://www.learningpeace.com/

Home

ANEXE

Locul de relaxare

Teatrul de păpuși

Poștașul sentimentelor. Cutiuță poștală cu mini-lacăt