Proiect de diploma……….. ……. Silvicultură [628855]

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
1 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN BRASOV
FACULTATEA DE SILVICULTURA SI EXPLOATARI
FORESTIERE
DEPARTAMENTUL SILVICULTURA

STUDIUL DE FUNDAMENTARE PRIVIND
VALORIFICAREA INTENSIVĂ A POTENȚIALULUI
CINEGETIC DIN FONDUL DE VÂNĂTOARE 24
CUSMA, OCOLUL SILVIC DEALU NEGRU,
DIRECȚIA SILVICĂ BISTRIȚA

Cadru didactic îndrumator Candidat: [anonimizat]

2017

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
2 Cuprins

CAPITOLUL I Descrierea generală a zonei studiate ………………………….. ………………………….. ………… 4
Amplasarea geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
Încadrarea în organizarea administrativă. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.3. Limite și vecinătăți. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 6
1.4. Căi de acces ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
1.5. Condiții staționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 7
1.6. Condiții de vegetație ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 11
1.7. Influențele agriculturii, zootehniei, turismului, industriei și silviculturii ………………………… 14
1.8. Rolul factorilor ecologici, geografici, biotici și antropogeni asupra vânatului …………………. 19
CAPITOLUL II Studiul faunei în zonă ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
2.1. Principalele specii, efective în anul 2005 ………………………….. ………………………….. ………….. 23
2.1.1. Biologia, ecologia, etologia principalelor specii de vânat ………………………….. ……………… 23
2.2. Studiul bonității pentru principalele specii ………………………….. ………………………….. ……….. 50
2.3. Compararea efectivelor reale cu cele normale ………………………….. ………………………….. …. 59
2.4. Normalizarea efec tivelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 62
CAPITOLUL III Modul actual de gospodărire, ocrotire și îngrijirea faunei . ………………………….. …… 63
3.1. Organizarea fondului de vânătoare ………………………….. ………………………….. …………………. 64
3.2 Asigurarea hranei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 64
3.3 Asigurarea condițiilor de liniște și adăpost ………………………….. ………………………….. ………… 66
3.4. Combaterea braconajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 66
3.5 Măsuri de ocrotire a puilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 66
3.6 Recoltarea și valorificarea vânatului ………………………….. ………………………….. …………………. 67
3.7 Trofee obținute ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 67
CAPITOLUL IV Măsuri pentru o mai completă utilizare a potențialului cinegetic al zonei ………….. 68
4.1. Studiul răspândirii vânatului în perioada de iarnă – primăvară și propuneri privind
distribuția hrănitorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 69
4.2. Posibilități de intro ducere a altor specii ………………………….. ………………………….. …………… 69
4.3. Posibilități de mărire a capacității trofice și a adăpostului prin măsuri silviculturale ……… 69
4.4. Studiul potențialului nutritiv al arboretelor ………………………….. ………………………….. ……… 70
4.5 Calculul necesarului de hrană și compararea cu potențialul trofic natural al fondului de
vânătoare 2 4 Cusma ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 72
4.6. Producerea, achiziționarea și conservarea hranei complementare ………………………….. ….. 73
4.7. Amenajări, construcții și instalații necesare ………………………….. ………………………….. ……… 74
4.8. Paza și ocrotirea vânatului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 76

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
3 4.9. Măsuri privind realizarea unui echilibru al faunei cu silvicultura, zootehnia ………………….. 76
CAPITOLUL V Studiul economic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 79
5.1. Investiții pe anul 2005 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 80
5.2. Lucrări executate cu munca perso nalului ………………………….. ………………………….. …………. 85
5.3 Venituri realizabile 2005 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 87
5.4. Eficiența economică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 89
CAPITOLUL VI Norme de protecția muncii ………………………….. ………………………….. ………………….. 90
6.1 Norme de protecția muncii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 91
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 94
BIBLIOGARFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 95

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
4

CAPITOLUL I

Descrierea generală a zonei studiate

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
5 Situația geografică și administrativă

Amplasarea geografică
Fondul de vânătoare 24 CUSMA ocup ă zona deluroasă cunoscuta sub
denumirea de dealurile Bistriței și prelungirile nord vestice ale Munților
Călimani, respectiv bazinul superior al râului Bistrița și cel mijlociu al
Bistriței, afluenți ai râului Șieu, la altitudinea între cota minimă de 600 m la
Dumitrița și cota maximă 1573m la Vf. Poiana Cireșului.

Încadrarea în organizarea administrativă.
Fondul de vânătoare se află în gestiunea Ocolului Silvic Bistrița –
Năsăud , suprafața de fond forestier din raza fondului de vânătoare se găsește
în U.P . V Budac , cu următorii deținători.
tabel nr. 1
Deținători Ha
– primăria Dumitrița 3054
– primăria Cetate 1100
– primăria Budacu de Jos 251
– primăria Șieu 450
– primăria Șieuț 57
– composesorat Șoimuș 337
– R.N.P. 1726
– primăria Mărișelu 329
Total pădure 7304

Din punct de vedere administrativ, fondul de vânătoare este situat în
județul Bistrița -Năsăud, în raza comunelor Cetate și Dumitrița. Tot în
suprafața fondului de vânătoare mai dețin suprafețe si alte comune, iar aceste
suprafețe le găsim tabelul următor.
Tabel nr.2
Deținători Suprafețe Ha
– primăria Șieuț gol de munte 500
– primăria Cetate arabil + fânețe 1959
– primăria Livezile pășuni 410
– primăria Cetate pășuni 2470
– primăria cetate neproductiv 619
– R.N.P. luciu de a pa 20
Total 5978
Total general 13282

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
6 1.3. Limite și vecinătăți.
La nord fondul de vânătoare 24 Cusma se învecinează cu limita f.v.
Cușma, Vl. Budușelului, Cușma, Pârâul Sarița până la Vf. Piatra Arsă.
La sud cu, Ocolul Silvic Bistrița, Culmea Arda nului până la drumul
comunal Budacu de Sus – Șoimuș .
La est cu, Ocolul Silvic Prundu Bârgăului, Poiana Cireșului, Ocolul
Silvic Răstolnița , Culmea Gișelor, Poiana Tomii.
La vest cu, Ocolul Silvic Bistrița, pârâul Budac de la Budacul de Sus
până la intersec ția pâ râului Budac cu pârâul Budușel.

1.4. Căi de acces
În raza fondului de vânătoare se găsesc următoarele căi de acces:
Tabel nr. 3
Drumuri Ruta km
Drum județean Bistrița – Budacu de Sus 23
Orheiul Bistriței – Satu Nou 7
Drum comunal Satu Nou – Cușma 7
Budacu de Sus – Șoimuș 4

Drum auto forestier Budacu de Sus – Trei Hotare 23
Blidireasa 3,5
Părăul Muntelui 3,5
Stegea 3,5
Cabana Alunească – Cabana Dealu
Negru 7
Cabana Dealu Negru – Budușel 8
Caldu 4
Total km 93,5

– se mai găses c și 3 piste pentru aterizarea elicopterelor în apropierea
Cabanei Dealu Negru;

1.4.1. Poteci de vânătoare
Tabel nr. 4
U.P. u.a. DENUMIRE Km

V Budac 5 Arșița 1,2
16-17 Păltiniș 1
95-96 Părăul Dracului 0,6
53-55 Părăul Jnaideru 2,6
58 Duca de Jos 0,2
10 Șindrila 0,8
3 Piatra Corbului 0,6
121 Părăul Morii – Dealu Bulzi 2,2
115 Părăul Muntelui 2,5

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
7 IV Cușma 61 Părăul Dracului 0,8
98-102 Fundoaia 1,4
V Budac 40-48 Poiana Duca – Culmea Alunească 2
Total poteci de vânătoare 15,9

1.5. Condiții staționa le

1.5.1. Condiții geologice și geomorfologice.
Din punct de vedere geomorfologic, se încadrează în marea unitate a
Carpaților Orientali, grupa munților vulcanici (Oaș – Călimani – Harghita),
masivul Călimani, partea din amont e a fondului de vânătoare, iar partea din
aval din piemontul Călimanilor și dealurile Bistriței. Din punct de vedere
geografic teritoriul fondului de vânătoare are două zone distincte.
– zona muntoasă ce cuprinde partea de nord -vest a munților Călimani,
unde peisajul geografic este puțin modificat de activitatea antropică , în care
pădurea își păstrează integritatea, masivul forestier fiind străpuns pe alocuri
doar de câteva pășuni.
– o zonă deluroasă, depresiunea Budacului și Cușmei formată din
dealurile mi jlocii cunoscute sub denumirea de dealurile Bistriței.
– unitatea de relief predominantă este versantul ondulat, cu înclinare de
la moderat la repede.
Repartiția procentuală a suprafețelor pe altitudine, înclinare și expoziții
arată astfel;

Suprafețele p e altitudine
Tabel nr. 5
m ha %
400 – 600 0,2
601 – 800 210,9 4
801 – 1000 1517,2 21
1001 – 1200 2839,4 39
1201 – 1400 2101,1 29
1401 – 1600 635,2 7
Total 7304,0 100

Suprafețe pe înclinări
Tabel nr. 6
grade ha %
sub 16 776,1 11
16 – 30 3829 ,4 52
31 – 40 2625,7 36
peste 40 71,8 1
Total 7304,0 100

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
8 Suprafețe p e expoziții
Tabel nr. 7
zone puncte cardinale ha %
Însorită S, SE 2609,2 35
Parțial însorită S, SV 2507,8 34
Umbrită N, NE, NV 2187,0 31
Total 7304,0 100

Fondul forestier cupri nde o mare amplitudine altitudinală, altitudinea
minimă fiind de 470m, iar cea maximă de 1573m în Vf. Poiana Cireșilor,
altitudinea medie este în jur de 1150m.
Înclinarea medie este de 30 grade, iar expoziția predominantă este cea
parțial însorită. Princ ipalele roci sunt andezitele și tufurile dacitice în zona
montană și gresiile în zona de deal.

1.5.2. Condițiile climatice
Lipsa datelor meteorologice nu permite o analiză concretă a
influențelor extrem de importante exercitate de către factorii climatic i asupra
vânatului.
Stația meteorologică cea mai apropiată (30 km), este situată în orașul
Bistrița, deci în afara pădurii. Dacă însă, ținem seama de capacitatea pădurii
de a-și crea un microclimat diferit și ameliorat de terenul descoperit, datele
stație i respective sunt utile în special sub aspect dinamic.
În raport cu dispunerea altitudinală a reliefului, se identifică în cadrul
fondului de vânătoare doua topo climate ; – de deal
– de munte
Altitudinile mai mari din partea N -E a Depresiun ii Transilvaniei, care –
ia îi corespund și Dealurile Bistriței, determină temperaturi medii anuale
cuprinse între 6 – 7o C (temperatura medie a lunii iulie este de 17 o C, a lunii
ianuarie sub -4o C) și precipitațiile medii anuale de 700 – 900 mm.
Aspectu l general este al unui climat continental moderat, astfel cele
mai abundente precipitații cad vara, iar cele mai reduse sunt iarna. Caracterul
torențial al ploilor de vara este deosebit de intens activându -se eroziunea
torențială și alunecările de teren. Discontinuitatea relativa de peisaj, care este
dată de culoarele de vale și depresiuni, determină în Depresiunea Bistriței un
topo climat relativ cald și umed, coroborat și cu advecția maselor de aer
vestice. Astfel la Bistrița la altitudinea de 358 m, te mperatura medie anuală
este de 8,2 0 C și precipitațiile medii anuale de 692 mm.
Perioada bioactivă este de la 152 zile pana la 182 zile. La Bistrița
amplitudinea medie anuala a temperaturilor este de 23,5 0 C, valorile medii
anuale oscilând între – 4,4 0 C în luna ianuarie și 19,10 C în luna iulie. În
părțile cele mai înalte ale Piemontului Călimanilor, cantitatea medie de
precipitații depășește 800 mm, iar în sectoarele joase este cuprinsă între 650 –

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
9 700 mm. Peste tot în raza fondului de vânătoare, pr ecipitațiile cele mai
abundente cad în perioada mai – iulie, consumând 36% din cantitatea anuală,
iar cele mai reduse sunt în perioada ianuarie – martie, deci 15,7% din total.
Vânturile dominante sunt cele vestice (11,2%), la Bistrița având o
frecvență p este medie în perioada aprilie – august, cu componente variabile în
funcție de orientarea reliefului. Astfel vânturile de sud – vest au o frecvență
anuală de 8,0% , iar cele de nord – est de 6,6%.
Relieful depresionar explică frecvența accentuată a calmulu i, atingând
la Bistrița 56,7% cu un maxim lunar în decembrie de 80,3%.
În Munții Călimani drept urmare a faptului că se produce o mișcare
ascendentă a maselor de aer oceanic, inclusiv nebulozitate accentuată,
precipitațiile medii anuale ajung să depășeasc ă 1000 mm, iar temperaturile
medii anuale să scadă sub 60 C, ceea ce rezultă că gradienții termici verticali
scad cu 10 C la 200 m altitudine și precipitațiile cresc aproximativ cu 100 mm
la 200 m altitudine.
Stratul de zăpadă se menține în medie cu 80 – 120 zile. Având în
vedere valorile principalelor caracteristici climatice, teritorial fondul de
vânătoare se încadrează în 2 provincii climatice:
– zona deluroasă
– zona montană.

Influența factorilor climatici asupra vegetației și faunei
Pădurea ameliorează substanțial condițiile de adăpost sub raportul
temperaturii, vânatului și cantității de apă căzute direct pe vânat însă le
agravează pe cele de hrană și mobilitate prin durata și grosimea stratului de
zăpadă.
Pentru cerb lunile critice sunt mai – iunie care este perioada fătatului,
temperatura având o influență deosebită asupra vițeilor, și lunile ianuarie –
martie pentru mobilitate, deplasările speciilor de vânat în căutarea hranei fiind
îngreunate de stratul gros de zăpadă.
Din datele culese de la st ația meteorologică rezultă că în luna mai
temperat ura este favorabilă (14,3oC), iar stratul de zăpadă în urma
observațiilor făcute în teren de către personalul silvic de specialitate odată cu
observațiile făcute asupra vânatului din decada a treia din dec embrie și până
la sfârșitul lunii martie grosimea stratului de zăpadă fiind de aproximativ 57,5
cm. În cazul în care se formează o crustă de zăpadă, pierderile în efectivul de
cervide pot fi substanțiale, datorită insuficienței nutriției și mai ales
intens ificării capacității de atac a prădătorilor datorită mobilității greoaie a
cervidelor.
Pentru urs factorii climatici sunt favorabili, căldura și uscăciunea îi
displac în sezonul de vară, acestea fiind cazuri excepționale.
Pentru mistreț lunile critice s unt martie – aprilie, lunile când are loc
perioada fătatului la scroafe.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
10 Pentru cocoșul de munte critică este luna mai (perioada ouatului până
la faza de zbor a puilor). Cum data ultimului îngheț este în jur de 30 mai
rezultă că factorii climatici sunt î n general favorabili, însă pierderile la pui nu
sunt excluse dacă se ia în considerare data ultimului îngheț.
Din cele mai de sus rezultă că, temperatura constituie un factor
ecologic important pentru cerbi și mistreți, iar precipitațiile au un rol de
determinanți ecologic i sub raportul nutriției și mobilității. Cât privește
vânatul, neprielnic pentru cervide și pentru mistreți în special în perioada
fătatului, se constată un grad ridicat de favorabilitate pe expozițiile însorite,
precum și o durată de calm prelungit în lunile octombrie – februarie.

1.5.3. Condiții edafice
În suprafața fondului de vânătoare nu se manifestă procese de eroziune
a solului înafara celor normale – naturale. Mai jos redăm principalele tipuri de
soluri:
– solurile eu -mezo bazice – se întâlnesc în ambele unități de producție.
Arealul acestor soluri este determinat de existența unor substanțe bogate în
elemente bazice ce favorizează transformarea resturilor organice în humus cu
grad de saturație în baze ridicat alcătuit predo minant din acizi humici, bruni,
care în prezența ionilor de calciu și magneziu formează compuși complecși cu
minerale argiloase și cu ioni de fier. Elementele bazice din roci au acțiune
coagulatoare asupra complexelor argilo – humice, formându -se orizontul B
cambic. Aceste soluri sunt de bonitate mijlocie până la superioară pentru
gorun, fag, brad si molid.
– solurile brune – acide – se întâlnesc în zona montană a fondului de
vânătoare și sunt legate de existența unui regim de precipitații mai bogat între
800 – 1000 mm, temperaturi scăzute de 3 – 60 C și substanțe acide
(aglomerate, vulcanice, andezite), resturile organice în aceste condiții se
descompun greu, incomplet, în sol acumulându -se de obicei cantități ridicate
de humus brut, în schimb alterarea e ste foarte intensă, dar formarea de argilă
este redusă, silicații primari fiind desfăcuți direct în componentele de bază.
– solurile brune – feriiluviale – sunt specifice ca și precedentele zonei
montane. Ele s -au format în condiții de climă foarte umedă și foarte rece pe
roci acide (vulcanice). În aceste condiții alterarea este foarte intensă și ca
urmare nu se mai formează minerale argiloase. Conținutul în humus este
foarte redus, dar cantitatea de materie organică este mare. Reacția este
puternic acidă , P. H -ul între 4 – 4,5 iar gradul de saturație în baze este foarte
redus. Fertilitatea naturală a acestor soluri este de la mijlocie la slabă pentru
pădurile de molid.

1.5.4. Regimul hidrografic
Rețeaua hidrografică ce străbate fondul de vânătoare, apar ține bazinului
hidrografic al Someșului, principalul colector fiind râul Șieu cu principalii săi

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
11 afluenți: Budacul și Budușelul. Cuprinsul fondului de vânătoare se
caracterizează prin izvoare și cursuri de apă în zona montană, astfel sub raport
cinegetic e ste foarte bună.
Pârâul Budac, afluent al râului Sieu cu principalii săi afluenți, Arșita
Izvor, Bârzetea, Șindrila, Strâmtu, Alunească , Pârâul Morii, Ivănelul,
Șnaider, Duca, Bolovanul, Prislop, Muncelu, Stegea, Pescărelu, Pescosu,
Pârâul Muntelui, Râiosu, Blidireasa, Tisa și Budușelu are lungimea rețelei
hidrografice de aproxi mativ 62 km, rezultând o desime a rețelei hidrografice
de 0,850 m/km2.
Pericol de eroziune laterală există doar în timpul viiturilor, în general
apele se caracterizează printr -un regim de scurgere permanent, datorită
situării lor în zona umidității bogate, cât și capacității de înmagazinare și
cedare a apei de către depozitele detrilice.
Cantitatea medie de precipitații anuală este de aproximativ 900 mm,
debite mari s -au înregis trat în aprilie 1964, mai 1970, mai 1995, când datorită
viiturilor foarte puternice a dispărut aproape în totalitate fondul piscicol din
bazinul hidrografic al Budacului.
Cantitatea de aluviuni – turbitatea se încadrează între 300 – 500 gr./mc.
Viiturile dominante sunt în sectorul vestic, cu schimbări evidente ale direcției
predominante de la vară la iarnă .

1.6. Condiții de vegetație

1.6.1. Vegetația forestieră
În lipsa unei tipologii a ecosistemelor forestiere, noțiunea care
integrează în mod core spunzător elementele de structură ale biocenozelor
forestiere este tipul de peisaj. Zonele de peisaj corespund zonelor
fitoclimatice din amenajamentele silvice. În cadrul acestor zone s -au
constituit districte de peisaj pe criterii de productivitate a staț iunilor, formația
tipului de pădure și flora indicatoare.

– zona peisajelor cu păduri de conifere, cu fânețe și pășuni
secundare pe locul pădurilor defrișate – pășuni împădurite.
Molidiș cu Oxalis Acetosella pe soluri scheletice de bonitate mijlocie.
Flora indicatoare este reprezentată de Oxalis acetosella, Soldanela montana,
Campanula abientina, Calamagostris arundivacea, Vaccinium myrtillus.
Solul moder, scheletic , P.H. între 5,0 – 5,5. Din punct de vedere
cinegetic este redus pentru cerb și mistreț, acceptabil pentru urs și este zona
cocoșului de munte.
Molidiș cu V accinium myrtillus de bonitate inferioară, solul moder
scheletic, P.H. 3,5 – 5,0, este redus pentru toate speciile de vânat.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
12 – zona peisajelor de munți mijlocii cu păduri de amestec d e
rășinoase cu fag, cu fânețe și pășuni secundare pe locul pădurilor
defrișate.
Corespunde etajului montan al amestecurilor de molid, brad și fag și
făgetelor, molidișurilor extra zonale, pe soluri brune montane, acide și
podzolite.
Amestec de rășinoase cu fag, brădeto – făgete cu intercalații de
molidișuri și făgete extra zonale, flora indicatoare este Asperula odorata,
Salvia glutinosa, Rubus ideeus, Sambucus vacemosa. Solul de tip mull, slab
scheletic, având P.H. -ul între 6,0 – 6,8, foarte bun pentru toate speciile de
vânat.
Amestecurile de rășinoase și fag pe soluri superficiale, scheletice și
molidișuri extra zonale cu Vaccinium, flora indicatoare fiind reprezentată de
Asperula odorata, Salvia glutinosa, Rubus ideeus, Sambucus vacemosa. Solul
este slab scheletic – moder, este redus ca nutriție dar bun ca adăpost.

– zona peisajelor cu păduri de foioase, cu fânețe, pășuni și terenuri
agricole, corespunde etajului montan și premontan de făgete, pe soluri
brune moderat acide.
Făget normal cu floră d e tip mull, flora indicatoare fiind reprezentată
de Asperula dentaria, Epilobium sp. Rubus, Salix sp., P.H. –ul fiind între 5,5 –
6,8. Solul este foarte bun pentru cerb și mistreț, numai sezonier pentru urs, în
anii de fructificație a fagului.
Făget mon tan de productivitate mijlocie, flora indicatoare fiind
reprezentată de Asperula dentaria, Salix sp. Solul de tip mull slab, nutritiv,
foarte bun pentru cerb și mistreț și nefolosit de urs.

– zona peisajelor deluroase cu alternanță de păduri de fag și gorun
cu predominarea culturilor pomicole.
Făgete și făgeto -cărpinete cu floră de tip mull, flora indicatoare fiind
reprezentată prin Aspirula asarum, Festuca altisima, solul de tip mull slab
foarte bun pentru cervide și mistreți și numai sezonier ca hran ă pentru urs.

1.6.2. Tipuri de pădure

a) Montan de molidișuri (I-m), soluri brune feriiluviale –
podzoluri, V. ed. mijlociu – mic

Condiții staționale: altitudine între 1100 – 1500 m, în special în
Carpații Orientali și Meridionali, versanții mode rat puternic înclinați, culmi,
expoziții diferite, substraturi acide (șisturi cristaline, gresii silicioase, granite,
coartite) soluri brune iluviale în complex cu podzoluri, cu humus brut în
general mijlociu profunde, semischeletice – scheletice.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
13 Tipuri de pădure:
– Molidiș cu Vaccinium myrtillus și Oxalis acetosella (i -m)
– Molidiș cu Vaccinium myrtillus (i).
Stațiuni cu condiții severe pentru vegetația forestieră. Regenerarea
naturală se produce cu mare dificultate, iar creșterea puieților este foarte
înceată.
b) Montan premontan de făgete (m), soluri brune – brune luvice,
drenaj imperfect, V. ed. mijlociu.
Condiții staționale: altitudine de regulă între 750 – 1000 m, mai ales în
Carpații Orientali de nord, cu versanți slab moderați înclinați, substratu ri
sedimentare constituite din marne, marno -argile, uneori marno -gresii, soluri
brune, brune -luvice, pseudogleizate, mijlociu profunde până la profunde, slab
scheletice.
Tipuri naturale de păd ure:
– făgete montane de pădure cu Carex sylvatica, Carex pil osa (m), tipuri
neincluse în sistematica actuală. Fagul se va menține și va promova din
regenerări naturale, iar în lipsa acestora pe cale artificială. Rășinoasele se vor
introduce grupat în completarea regenerării naturale.

1.6.3. Structura orizontală și verticală a arboretelor
Tabel nr. 9
clase de vârstă ani %
I 1 – 20 14
II 21 – 40 15
III 41 – 60 23
IV 61 – 80 9
V 81 – 100 19
VI 101 – 120 14
VII 121 – 140 6

– repartiția arboretelor pe categorii de vârstă:
tabel nr. 10
tipul arboretului ani %
tinere 1 – 40 29
mijlocii 41 – 80 32
bătrâne 81 – peste 39

– proporția speciilor:
Tabel nr. 11
specii de arbori %
gorun 3
carpen 2

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
14 fag 52
molid 33
brad 8

1.7. Influențele agriculturii, zootehniei , turismului, industriei și
silvicultur ii

1.7.1. Influența unor activități din agricultură
În primul rând are importanță suprafața totală cultivată agricol, în
interiorul căreia mărimea loturilor și natura culturilor au semnificații pentru
vânatul mic. În suprafața culturilor este important ă de precizat suprafața
ocupată de plante perene, multianuale. Prezența remizelor, tufărișurilor,
perdelelor forestiere, a plantațiilor de aliniament sau protecție este importantă
atât pentru hrana și adăpostul cât și pentru liniștea vânatului. O influență
asupra liniștii și chiar a reproducerii o are tehnologia utilizată pentru
prelucrarea solului, întreținerea culturilor și recoltarea produselor.
O atenție deosebită trebuie acordată utilizării substanțelor chimice, atât
ca pesticide, cât ți ca îngrășămin te. Azotatul de amoniu, catalogat drept
inofensiv, având culoarea albă și gust sărat, de exemplu, lins de căprior îi
generează un dezechilibru intestinal acut care se poate solda cu moartea. Așa
că important este să se analizeze sortimentul, cantitățile și modul de
administrare a acestor substanțe.
Rotația culturilor influențează rezultatele evaluării în piețele de probă
fixe, dar și existența, frecvența și speciile de animale, utilizarea unor
suprafețe, cultivate vara, pentru pășunat în timpul iernii.
Calendarul lucrărilor, în măsura în care se suprapune unor perioade
critice pentru fauna sălbatică (fătat, crescut puii nidicoli etc.) poate influența
existența și evoluția efectivelor.

1.7.2. Influența unor activități din zootehnie
În unele zone, dezvolt area șeptelului domestic ridică probleme demne
de luat în seamă. Contactul între animalele domestice și fauna sălbatică are
loc în principal pe pășuni. Acestea diferă sub raportul compoziției floristice,
valorii nutritive și producției de biomasă. Exploata rea lor rezultă din
concepția de valorificare (sistem de pășunat), natura speciilor domestice și
efectivul acestora. Prin planificarea exploatării, în general nu se prevede o
cotă pentru fauna sălbatică, astfel încât aceasta este evident dezavantajată în
cele mai multe situații.
O situație favorabilă consumatorilor primari din fauna sălbatică o
întâlnim în cazul fânețelor, pe care în general există asociații floristice mai
bogate în specii și unde concurența prin pășunat apare doar după recoltare.
Într-o măsură mai mare sau mai mică pășunile fac obiectul unor lucrări de

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
15 îmbunătățire prin scarificare, îngrășare și supraînsămânțare prin care se
urmărește creșterea productivității, atât cantitativ, cât și calitativ. Nu trebuie
să scăpăm din vedere posibilitat ea transmiterii a numeroase boli, unele extrem
de periculoase ca și influența adăpostului asupra apelor de munte.

1.7.3. Influențe ale turismului
În multe părți activitățile turistice, atât iarna, cât și vara pot afecta
fauna, cel puțin prin tulburarea l iniștii. Procentul din suprafața terenului care
este parcurs cu activități turistice este esențial. Astfel, nu se vor putea localiza
zone rezervate pentru faună în astfel de suprafețe. În multe țări accesul turistic
în suprafețe de bocănit, rotit, crescut puii etc, este interzis, cel puțin pe
perioada strict necesară desfășurării lor. Cel mai nimerit ar fi ca traseele
turistice, amenajările și construcțiile legate de această activitate să fie limitate
de extindere.

1.7.4. Influența unor activități industri ale
Extinderea activităților industriale în aproape toate zonele a cr eat și
creează probleme ale căror efecte se amplifică destul de repede. Astfel, în
zonele păduroase s-au dezvoltat exploatările forestiere și cele de prelucrarea
lemnului. Ele modifică r egimul de hrănire și liniște al animalelor. Se
deteriorează practic toate habitatele afectate și de aici este imposibilă
existența quasitotalității speciilor. Influențe mari se înregistrează și în apele
de munte care sunt tulburate de trasul buștenilor ca și de deversarea
rumegușului, mult mai periculoase decât s -ar părea la prima vedere. Pe unele
ape se resimt rezultatele activităților miniere, ale producerii varului, a
cărbunilor din lemn s.a.m.d. Sunt ape afectate de holde de steril, gunoaie care
prin s curgeri periodice determinate de apele pluviale conduc la schimbarea
pH-ului ca și a conținutului în nitrați, azotiți etc., cu consecințe catastrofale
asupra peștilor, dar și asupra unor mamifere.
Rețeaua de drumuri, ca și rețelele de înaltă tensiune sunt surse de
pierderi, răniri și alungare a unor animale și păsări.
Amplasarea unor crescătorii de animale domestice, ca și a unor
abatoare sunt surse de poluare și contaminare, cu efecte pe suprafețe destul de
mari.
Întreprinderile chimice au emanații de s ubstanțe nocive, cel mai
frecvent sub formă de pulberi, dar și suspensii înglobate în umiditatea
atmosferică. Acestea sunt transportate de curenții de aer la distanțe mai mari
sau mai mici. Astfel, emanațiile de la fabricile chimic de la Copșa Mică, pe
direcția vântului dominant erau transportate până la 20 – 25 km. Depunerile
de vegetație ingerate de iepure și căprior au generat sterilitate cel puțin
parțială, ca să nu vorbim de substanțele găsite în grăsimea, ficatul și rinichii
lor, ceea ce le -a afectat consumabilitatea.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
16 1.7.5. Influențe ale unor factori din silvicultură

Arboratele asigură condiții de existență pentru peste 80% din speciile
faunei de interes cinegetic, astfel încât anumite caracteristici ale pădurii vor
avea un rol important, ce treb uie luat în calcul, cu atât mai mult cu cât aceste
caracteristici se pot modifica, atât în funcție de interesele managementului
cinegetic.
Speciile vegetale, arbori, arbuști și plante erbacee care constituie care
constituie ecosistemele forestiere joacă un rol hotărâtor în existența speciilor
animale, care își găsesc în ele atât resurse de hrană, cât și posibilități de
adăpost.
Până la vârsta de 10 – 15 ani plantația oferă o bogăție de specii și
implici hrană, motiv pentru care se disting tipuri de tăiet uri (tip cu zburătoare,
tip cu Calamagostirs etc.), caracterizate prin numărul, varietatea și valoarea
trofică a plantelor care o compun. O dată depășită vârsta de 20 de ani,
arboretul se închide, nelăsând nici o șansă de instalare plantelor erbacee sau
arbuștilor până către vârsta de 60 de ani când, natural sau artificial începe să
se producă o rărire ce permite luminarea și deci instalarea tot mai consistentă
a covorului vegetal, inițial format din specii de umbră, apoi pe parcurs
numărul și volumul acest ora crescând, odată cu scăderea consistenței, până la
exploatarea arborilor. Este de remarcat că în molidișuri sau amestecuri, atât
de rășinoase, cât și între rășinoase și fag care sunt specii de umbră, la vârsta
de peste 60 de ani, se pot instala unii arb uști mai rezistenți la aceasta, precum
murul.
Este evident că, dată fiind valoarea nutritivă a acestuia, interesul pentru
introducerea și promovarea acestui arbust încât mai multe arborete trebuie să
fie prezenți la managerii fondurilor de vânătoare din zonele montane și
premontane.
Sunt cunoscute cele două regimuri, codru și crâng, cărora le este
supusă pădurea. Este cunoscută valoarea pentru vânatul mic (iepure, fazan,
căprior, etc) a crângului și în special a crângului cu rezerve în care, pe lângă
vegetația accesibilă vânatului, la hrănirea vânatului plantivor intervin,
periodic, fructificații ale rezervelor care nu sunt deloc neglijabile nici ca
valoare trofică, nici sub aspect cantitativ.
Tratamentele aplicate arboretelor joacă un rol demn de luat în seamă.
Astfel, tăierile rase permit instalarea celor mai bogate tipuri de tăietură, iar
tăierile succesive generează tipuri de tăieturi mult mai sărace în specie. Ca
urmare tăierile rase favorizează evident creșterea efectivelor de cervide, în
compara ție cu cele succesive. Tăierile grădinărite ar putea fi însă considerate
favorabile sub aspectul hrănirii naturale a vânatului, deoarece asigură
permanent hrană pentru vânatul plantivor. Ele au avantajul că hrana este
dispersată pe întreaga suprafața, nu s e determină în acest fel concentrarea
animalelor și implicit se evită pagubele.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
17 Modul de regenerare al pădurii poate avea o influență mare. În general,
în regenerările naturale nu apar conflicte majore – pagube produse de vânat –
deoarece preferința aces tuia se îndreaptă cu prioritate către plante care nu
interesează regenerarea pădurii. Aici modul cum sunt aplicate degajările și
eventual curățirile poate determina sau evita eventualele pagube. Dacă
degajarea este totală, ea determină producerea unor pagu be, deoarece
animalele nu mai au ce mânca și consumă ce a mai rămas, adică speciile ce
vor compune un viitor arborete.
Regenerarea artificială prin plantare îndepărtează vegetația în proporție
de 85 – 95 %, ceea ce evident lipsește din hrana preferată, accesibilă
animalelor plantivore, motiv pentru care după multiple verificări, sugerăm ca
vetrele în care se fac plantațiile să fie mai mici și în nici un caz să nu se atingă
vegetația naturală rămasă între vetre, care va juca astfel un rol de tampon
semnif icativ, diminuând în mod cert pagubele produse plantațiilor.
Un rol mai puțin cunoscut și în orice caz mai puțin evidențiat revine
lizierelor. Aceste margini de păduri se remarcă în aproape toate situațiile prin
efectul luminării naturale, întâlnindu -se aici numeroase plante și puieți cu o
densitate mare și pe o adâncime ce poate atinge 20 – 25 m. În arboretele cu
specii de umbră sau acolo unde arborii din marginea pădurii își dezvoltă crăci
pe partea luminată, efectul de lizieră este mai redus în compara ție cu
arboretele formate din specii de lumină. O cercetare a numărului de animale
ce stau în liziere sau utilizează lizierele ca loc de hrănire și hrănire în raport
cu densitatea animalelor în interiorul pădurii relevă faptul că aceste liziere
concentreaz ă un număr mult mai mare nu numai de specii, dar și de
exemplare. Efectele de lizieră se amplifică cu cât marginea pădurii este mai
ondulată și în consecință și această constatare trebuie avută în vedere al
amenajarea fondurilor de vânătoare, acolo unde ac est lucru este posibil cu
agrementul deținătorului pădurii. Amenajarea și dezvoltarea lizierelor poate
contribuii substanțial la mărirea capacității trofice naturale.

1.7.6. Influența factorilor antropici
Cu privire la istoricul proprietății terenurilo r cu vegetație forestieră și
gestionarea fondului de vânătoare în perioada 1990 – 2002 până în anul 2000
proprietarul terenului cu vegetație forestieră din raza fondului de vânătoare a
fost statul român prin Regia Națională a Pădurilor, iar începând cu anu l 2000,
s-a pus în aplicare legea nr. 1/2000, iar fondul forestier este repartizat astfel
pe următorii deținători:

Tabel nr. 12
Deținători Ha
Primări Dumitrița 3054
Primăria Cetate 1100
Primări Budacu de Jos 251

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
18 Primăria Șieu 450
Primăria Șieuț 57
Composesorat Șoimuș 337
R.N.P. 1726
Primăria Mărișelu 329
Total 7304

Principalele activități industriale pe raza fondului de vânătoare sunt
exploatările forestiere și atelierele de debitat lemn rotund și cherestea. Asupra
vânatului factorul negativ este exploatarea forestieră, care în perioada
împerecherii – bocănitului în special nu se poate realiza în totalitate liniștea
vânatului.
Având în vedere că 22% din suprafața fondului de vânătoare o
reprezintă pășunile o problemă deosebită reprezintă câi nii de la turmele de
ovine, care aduc pagube însemnate asupra vânatului.
Situația aproximativă a animalelor domestice pe raza fondului de
vânătoare:

Tabel nr. 13
Specia Buc.
Ovine 1800
Bovine 700
Cabaline 350
Total 2850

Problema mai importantă asupra vânatului datorită efectivelor mari de
animale domestice, o are locul de adăpost și resursele de apă în perioada verii
în zonele deluroase din fondul de vânătoare, influențe negative fiind asupra
efectivelor de căprior, dar și al mistreților.
Brac onajul este un alt factor antropic care dăunează vânatului, se
manifestă prin punerea de lațuri și capcane cu câini hărțuitori în zonele
limitrofe ale localităților unde locuiesc romi. Totuși fenomenul este sub
control datorită patrulărilor permanente ale personalului silvic de specialitate
și de pază din teren.
Importanța factorilor antropici a crescut li vor crește în continuare în
raport cu intervențiile în biotipuri. Acestea pot să ajute dar pot să și distrugă
viața animală (specii dispărute sau pe ca le de dispariție).
Prin acțiunile pozitive elaborate de om sunt legislația specifică și
respectarea ei, paza contra braconajului, reducerea efectivelor de carnivore,
îmbunătățirea condițiilor de hrănire a vânatului prin ogoare de hrană,
plantații, arbori fructiferi, administrarea de hrană complementară, asigurarea
resurselor de apă prin crearea de zone de protecție și rezervații, toate acestea
au un rol hotărâtor în obținerea de trofee de o calitate superioară.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
19 În planul acțiunilor defavorabile faunei c inegetice se situează
vânătoarea irațională, braconajul, distrugerea habitatelor, toate acestea dând
rezultate slabe în obținerea de trofee calitativ superioare.

1.8. Rolul factorilor ecologici, geografici, biotici și antropogeni
asupra vânatului

1.8.1. Rolul factorilor ecologici
Factorii ecologici se referă în principal la temperaturi și precipitații,
astfel temperaturile maxime și minime trebuie judecate în raport cu gradul de
suportabilitate al fiecărei specii . Sunt deosebit de importante temperaturi le în
perioada fătatului și a creșterii puilor. Dar sunt cunoscute și influențe ale
temperaturilor asupra unor procese fiziologice cum ar fi: rutul, năpârlitul,
consumul de hrană și apa.
Precipitațiile interesează în mod direct și indirect, au o importan ță mai
mare sau mai mică în raport de forma lor, (solide sau lichide) dar și de
perioadele în care se înregistrează, pentru că pot afecta creșterea puilor,
hrănirea, etc. Astfel, un strat de zăpadă împiedică accesul la hrana de pe sol,
iar dacă acest lucru este desfășurat pe un interval mare și este însoțit și de
îngheț în sol, speciile avizate la acest gen de hrană pot fi puse în pericol,
deoarece în acest fel de condiții, ar trebui în mod natural, să consume mai
multă hrană pentru a -și asigura consumuril e energice.

1.8.2. Rolul factorilor geografici
Dintre aceștia altitudinea, expoziția, panta și rețeaua hidrografică pot
avea influență importantă.
Altitudinea determină în mare măsură lungimea sezonului de vegetație,
compoziția vegetației, ceea ce e șalonează pe altitudine, biomuri caracteristice,
ca de exemplu al caprei negre din zona alpină, a cerbului și ursului din zona
montană.
Expoziția este cea care influențează distribuția animalelor pe versanții
însoriți iarna și pe cei umbriși vara.
Panta poate ajuta la formarea de microclimate cu consecințe în
formarea pe suprafețe restrânse de insule stepice în care, în primul rând
întâlnim o vegetație caracteristică de care se leagă apoi și o faună
corespunzătoare.
Un rol important în peisajul geografi c îl joacă rețeaua hidrografică. De
existența, debitele, forma, persistența și densitatea acestor rețele depinde, în
mare măsură existența faunei. Importantă este și distanța dintre locurile de
hrănire și locurile de adăpat, mai ales pentru animalele care au nevoie zilnică
de apă.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
20 1.8.3. Rolul factorilor biotici
Aceștia pot fi împărțiți în factori vegetali (fitocenotici) și animali
(zoocenotici). Factorii vegetali sunt reprezentați de culturile agricole,
pajiștile, pășunile și în primul rând de păduri. P rocentul ocupat în teritoriu de
fiecare dintre acestea influențează existența animalelor. Apoi în procentul
speciilor vegetale, biodiversitatea sunt importante pentru caracterizarea
troficității naturale dar și pentru impactul animal – cultură (mistreți – culturi
de porumb sau cartofi).
Pajiștile sunt benefice pentru consumatorii primari câteva luni pe an,
mai ales când asociațiile vegetale care le acoperă au o mare diversitate de
specii între care se găsesc specii valoroase din punct de vedere trofic.
În zonele agricole contează culturile furajere, perene, dar și alte culturi
care pe timp limitat și fără pericolul daunelor pot asigura hrana și adăpostul
unora din animalele sălbatice.
Pădurile au o mare importanță deoarece ele pot asigura hrana și adăpo st
animalelor sălbatice în tot timpul anului, desigur cu o oarecare varia bilitate
determinată de anotimp, de compoziția, structura, vârsta și consistența lor.
Rolul important revine lizierelor, în funcție de lungimea și profunzimea lor.
Vegetația lemnoasă din afara pădurilor precum tufărișurile și perdelele
forestiere pot avea un rol atât în adăpostul, cât și î n hrănirea animalelor
sălbatice, mai ales în perioadele de iarnă.
Factorii animali sunt reprezentați atât de fauna sălbatică cât și de
șeptelul dom estic. Rolul lor este cu atât mai pregnant, cu cât este mai
importantă concurența la hrană și relația pradă – prădător. Contează aici
speciile care vin în concurență, modul acestora de hrănire în timpul în care
are loc hrănirea și desigur numărul indivizil or din fiecare specie.

1.8.4. Rolul factorilor antropogeni
Importanța acestor factori a crescut și va crește în continuare în raport
cu intervențiile în biotopuri. Este evident că oamenii pot să ajute dar pot să și
distrugă viața animalelor. Despre acți unile distructive vorbește lunga listă a
speciilor dispărute, dar și lista celor amenințate și în prag de dispariție. Dacă
ne referim la acțiunile pozitive, putem să enumerăm legislația specifică,
convențiile internaționale, reglementările de aplicare a le gislației și
respectarea acesteia, controlul complex al activităților specifice, paza contra
braconajului, reducerea efectivelor de carnivore, îmbunătățirea condițiilor de
hrănire a vânatului prin ogoare, plantații de arbuști, hrana complementară, rol
impo rtant revine echipării cu instalații de observare , hrănire și recoltare,
asigurarea resurselor de apă, crearea de zone de protecție și rezervații.
În planul acțiunilor nefavorabile faunei sălbatice se situează vânătoarea
irațională, braconajul, distruger ea habitatelor, ca și unele activități și tehnici
de lucru, unele favorabile altele nu, din agricultură, silvicultură, industrie și
turism.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
21

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
22

CAPITOLUL II

Studiul faunei în zonă

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
23
2.1. Principalele specii, efective în anul 2005

Fauna cinegetică a fondului de vânătoare 24 Cusma este reprezentată
atât de vânat răpitor cât si de vânat nerăpitor. Dintre speciile de vânat răpitor
mai importante din punct de vedere vânătoresc putem aminti: lupul, râsul si
ursul, iar dintre cele de vânat nerăpitor: cerbul comun, mistrețul și cocoșul de
munte.

Tabel nr. 14
Anul 2005 Cerb
comun Mistreț Urs Cocos de
munte Lup Râs
Efective
reale 105 65 35 45 8 6

2.1.1 . Biologia, ecologia, etologia principalelor speci i de vânat

CERBUL CARPATIN – Cervus elaphus (CERBUL COMUN)
Biotopul cerbului îl constituie pădurile de foioase sau amestec de
foioase cu rășinoase, cu enclave cultivate agricol sau cu poieni și cu parchete
cu iarbă fragedă și lăstari, cât și arborete pr oducătoare de jir și de ghindă
străbătute de ape curgătoare și cu mocirle pentru scăldători.
În anii fără fructificație se produc pierderi de tineret și elementele
slabe. Zăpezile abundente și frigul din mai și iunie pot produce pagube la
viței. La ploi ș i căldură nu reacționează.
Mediul favorabil are ca urmare creșterea greutății corporale și a
coarnelor, îmbogățirea coroanei. Este destul de fidel locului de trai, nu are
razele de mișcare (diurne și sezoniere) suficient studiate.
Este un animal de tali e mare ce prezintă un evident dimorfism sexual.
Masculul denumit și cerb sau taur are o lungime de 220 – 250 cm, o înălțime
la greabăn de 140 – 155 cm și o greutate vie de 240 – 300 kg, chiar mai mult.
Femelele (cerboaica, ciută) are dimensiuni mai mici și o greutate între 80 –
150 kg. Este un animal zvelt, vara de o culoare roșcată în partea superioară a
corpului și gălbui pe abdomen. În regiunea cozii se găsește o pată de culoare
deschisă, care se vede de la distanță purtând denumirea de oglindă.
Vițeii în primele luni au pe corp pete deschise pe un fond închis
asemănător cu frunzișul uscat servind ca mijloc de apărare contra dușmanului
(homocromie) până la vârsta de 3 luni.
Masculii poartă coarne, care încep să crească de la vârsta de 1 an fără
rozete ș i fără ramificații, în formă de sulițe care sunt lepădate în luna mai a
anului următor. Al doilea rând de coarne are 3 – 4 și chiar mai multe
ramificații în funcție de vigoare și ereditate. Căderea coarnelor se produce la

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
24 2 ani jumătate din februarie până la începutul lunii aprilie, în funcție de
vârstă. Procesul de creștere al coarnelor durează între 120 – 130 de zile.
După numărul razelor (ramurilor) de pe coarne putem avea cerb de 8
par, când pe fiecare corn are câte 4 raze, de 16 par, când pe fiecare corn are
câte 8 raze. Când numărul razelor nu este același pe ambele coarne avem
trofee impare.
Un corn de cerb are o rază a ochiului, o rază de gheață și una mijlocie,
iar restul razelor grupate în vârf, formează coroana. Uneori între raza mijlocie
și coroană mai apare o rază denumită raza lupului.
Aprecierea vârstei cerbului este o problemă importantă în gospodărirea
efectivelor. Pentru a cunoaște ponderea claselor de vârstă este nevoie să
apreciem vârsta animalelor vii. În acest scop ne putem servii de 2 criterii și
anume forma corpului și comportarea animalului.
– cerbul de 3 – 4 ani, prezintă un corp zvelt, ține capul sus, are un gât
subțire, este îndrăzneț și nu prea prudent.
– cerbul de 7 – 9 ani, are un corp masiv ține capul ceva mai jos, cu
gâtul gros, acoperit cu păr mai mult și mai lung. Este prudent și destul de
atent.
– cerbul de 12 – 14 ani, are un corp masiv, linia spatelui coboară de la
greabăn spre crupă, șine capul mai aplecat, are un gât gros, acoperit cu păr
lung. Este foarte prevă zător și prudent, are mișcări domoale, bocănește scurt
și rar.
Femelele ajung la maturitatea sexuală la 16 – 17 luni aproximativ 50%
din efectiv și la 28% la restul din efectiv, iar masculii ajung la maturitate la 5
– 6 ani. Împerecherea are loc între 10 septembrie – 10 octombrie, cu
mențiunea că vremea rece grăbește începutul perioadei, iar cea caldă o
întârzie. Fătatul încep e în luna mai cam 50% din ciute și se termină în luna
iulie, cam 5% din ciute.
Alăptarea durează 7 luni, iar după 12 luni progenit ura este
independentă. Pentru gospodărirea efectivului efec tivului de cerbi este
important cunoașterea vieții de familie. În acest sens, ciuta în preajma fătării
se retrage în locuri liniștite, iar după fătare și cu vițelul din anul precedent
formează o f amilie. Această formă de viață durează până în preajma
împerecherii când noaptea începe să fie egală cu ziua, începe de obicei
bocănitul. La început mai puțin și mai tineri, apoi din ce în ce mai mulți și
mai riguroși, în tăieturile mai proaspete, începe în jurul a 4 ciute cu sau fără
viței. Lupta pentru supremație se dă între 3 – 4 sau mai mulți tauri. De regulă
rămâne cel mai puternic, cu organismul cel mai robust, cu cea mai bună
condiție fizică și cu trofeul cel mai puternic. Sunt și cazuri în care tau rul
principal este un exemplar bătrân și degenerat, iar taurul secund (lăturaș) e un
exemplar superb conformat și cu trofeu de mare perspectivă, însă mai tânăr.
Intensitatea, amplasarea desfășurării bocănitului variază pe întreaga perioadă

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
25 cu unele oscila ții în jurul unei medii condiționate de calitatea locului de
bocănit, efectivul de cerbi, raportul pe sexe.
La începutul bocănitului majoritatea taurilor caută să acapareze un cârd
de ciute, devenind stăpânul lui după lupte crâncene . După ce a montat tot
cârdul le abandonează și pleacă în căutarea altui cârd. Pe măsură ce crește
numărul ciutelor montate, crește și numărul taurilor în căutare, astfel în teren
se produce o adevărată migrațiune de tauri. Pe la jumătatea lui octombrie
cârdurile de ciute mai s unt însoțite de tauri, mai rar de taurii principali și mai
des de taurii secunzi – lăturași. În toiul luptelor taurii bătrâni – în regres, nu
participă ci montează câte o ciută fapt ce afectează negativ progenitura și ca
atare aceștia trebuie extrași, în o ponență cu aceștia există și cerbi „extra”, care
nu patronează cârdul.
Cerbul de valoare maximă bocănește rar, parcă în silă, ascultă atent
după mugetul celorlalți să identifice cârdul unde are sens să se deplaseze. El
vine direct, alungă stăpânul sau îl bate, montează și pleacă. Neavând ciute
stabile doar pentru câteva zile, este foarte scump la vedere fapt pentru care se
împușcă destul de rar și atunci doar cu totul întâmplător.
Spre sfârșitul lui octombrie după terminarea bocănitului se formează
cârdu rile de iernare, ciutele, vițeii tineri și mijlocii cu aceeași origine
familială se separă de restul cu mențiunea că se pot tolera și ciute străine, nu
însă și viței orfani pe care ciuta conducătoare îi bate și îi alungă.
Ciuta conducătoare este cea mai bătrână și de regulă în vârstă de peste
6 ani. Taurii tineri și mijlocii stau la urma cârdului însă la vârsta de 3 – 4 ani
ei părăsesc cârdul. Cârdurile formate numai din tauri înrudiți și străini sunt
mai mici și sunt conduse de regulă de taurii tineri și numai excepțional de cei
bătrâni. Taurii bătrâni trăiesc de obicei izolați. Cârduirea durează până în luna
aprilie când se desface în familii de ciute și indivizi separați. În condiții grele
de trai sau primejdii, mai multe cârduri se contopesc, însă cu p ăstrarea
caracterului de sexe. În timpul bocănitului taurii sunt neatenți astfel că paza
revine ciutelor, iar cârduirea este dictată de o mai bună apărare prin o mai
numeroasă vigilență.
Glasul – sunetele scoase de cerbi, diferă în funcție de sex și vârst ă.
Astfel masculii în timpul împerecherii scoate sunete care oscilează de la
mugetul scurt și gros al cerbului bătrân la glasul subțire și prelung al celui
tânăr. Ciutele scot un sforăit când sunt speriate, când își cheamă vițelul, sau
uneori în timpul împ erecherii. Vițeii scot și ei sunete prin care își manifestă’
bucuria.
Simțuri – cerbului îi sunt caracteristice simțuri foarte fine și în special
mirosul, auzul și văzul de acre se slujește în apărarea de dușmani.
Excrementele – sunt și ele un indiciu d e determinare a speciei și a
sexului. Ele sunt lunguiețe – cilindrice la mascul într -o parte determinate într –
un vârf de con, iar în cealaltă parte cu o scobitură, având totodată un diametru
mai mare ca la femele, la care ambele capete sunt alungite.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
26 Biotop – în cunoașterea particularităților cerbului, un rol important îl
joacă ecologia acestei specii și în special condițiile de mediu favorabil.
Biotopul corespunzător în constituie pădurile de mare întindere, bogate în
specii forestiere, străbătute de ape și întrerupte de poieni. Îi sunt necesare
arborete producătoare de fructe, arborete tinere și arborete mijlocii pentru
adăpost. În condiții de liniște, cerbul își păstrează locul de culcuș pe care și -l
alege în locuri răcoroase și lipsit de muște, în preaj ma locului de hrană. Iarna
însă preferă expozițiile însorite și în special jumătatea inferioară a versanților.
Condițiile meteorologice îl afectează mai puțin, cu excepția stratului gros de
zăpadă.
Răspândire și efective – în țara noastră este legată de preferințele sale
față de condițiile ecologice și de repartiția pădurilor. Este întâlnit astăzi în
întreg lanțul Carpaților și sporadic chiar la coline și șes. Densitatea lui variază
între diferite stațiuni, județele Suceava, Harghita și Mureș, fiind dețin ătoarele
celor mai mari efective.
Categoriile de densitate stabilite sunt următoarele:
– categoria I – între 20 – 25 cerbi la 1000 ha pădure
– categoria II – între 15 – 19 cerbi la 1000 ha pădure
– categoria III – între 10 – 14 cerbi la 1000 ha pădure
– categori a IV – între 5 – 9 cerbi la 1000 ha pădure
Dușmani – efectivul cerbului este afectat în principal de dușmani, boli
(antrox, hipordermoza, gălbeaza) , braconaj și de condițiile de hrană. Dintre
dușmani, lupul se situează pe primul loc, cauzând cele mai mari pagube iarna,
când stratul de zăpadă este gros și prinde o scoarță la suprafață. Râsul și ursul
sunt mult mai puțin păgubitori. Vițeii sunt de multe or i victimele câinilor
ciobănești. Stratul gros de zăpadă, gerul și lipsa de hrană fac și ele pagube în
rândul exemplarelor incomplet dezvoltate și slabe .
Hrana – problema hranei cervidelor este extrem de complexă atât din
cauza variaților de consum, cantitativ și calitativ, solicitate în decursul unui
an, cât și din cauza variației din conținutul alimentar la aceeași sursă (frunze,
fructe, lujere, etc.). Asigurare unui profil alimentar corespunzător este
condiția principală în gospodărirea aceste specii. Hrana cerbilor este exclusiv
vegetală și constă din plante erbacee, frunze și lujeri. Toamna, se adaugă
fructele arborilor de pădure, cum ar fi ghinda și jirul, iar vara ciupercile și alte
fructe, după Almășan H. și colaboratorii săi, cervidele consumă specii
lemnoase în proporție de circa 40% în perioada de vară și până la 80% în
perioada de iarnă.
După Kur t M., cerbii au o influență considerabilă datorită necesarului
de pășunat (circa 12 kg de masă verde la zi), asupra compoziției și cantității
păturii erbacee și arbustive întrucât manifestă anumite preferințe și lăsând
mai la urmă fructele sălbatice, mugi rii, frunzele și cojile de arbori. Masa de
coajă de rășinoase tinere folosită de un cerb reprezintă numai 1,4% din masa
de hrană totală în medie anuală.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
27 Din plantele erbacee și subarbuști preferă: zmeura (Rubus idaeus),
ceapa ciorii (Artenisia arbotanum ), odoleanul (Valeriana oficinallis),
zgrăbunțica (Lopsana cammunus), bătăturica (Beuecio crucifolius), vârful de
ferigi, măcriciul iepuresc (Oxalis acitosella), gura lupului (Scutellaria
altepima), colțunii popii (Viola silvestris). La altitudini mari con sumă cu
plăcere păișuri: târsa (Deschampsia caespitosa), iarba câmpului (Agrostis
alba), flocoșică (Holcus sp.), rogozul de pădure (Scirpus holoschaemus),
merișorul (Milium efusum), păiuș roșu (Festuca rubra), golomățul (Dactillis
glomerata), nu folosește speciile de: Urtica, Juncus, Impatiens, Paris,
Asperula, etc.
Din speciile lemnoase preferă salcia căprească (Salix caprea), măceșul
(Roza canina ), socul ( Sambucus nigra ), plopul tremurător (Populus tremula ),
scorușul de munte (Sorbus acuparia).
După C omșia A. M. profilul alimentar necesar cerbului variază
cantitativ și calitativ în decursul anului și anume:
– pentru durata gestației și a perioadei alăptării
– tineretul în creștere, caracterizat printr -o permanentă senzație de
foame
– masculul după peri oada de bocănit, perioadă în care practic nici nu
se hrănește
– pentru năpârlit
– pentru creșterea coarnelor
– pentru acumularea de grăsime, necesare bocănitului și iernării
– pentru recondiționarea corpului după orice efort normal.
Succesul în a sigurarea nutriției constă în sincronizarea lanțului furajer
cu exigențele periodice ale ciclului fiziologic și deci acestea trebuie precizate
și cunoscute.
Pe durata gestației si a alăptării ciuta are nevoie de hrană suculentă și
apă și cum alăptatul se face în plin sezon de vegetație, hrana naturală este
suficientă, astfel că numai în sezonul de iarnă e nevoie de hrană artificială
suculentă.
Năpârlirea de primăvară se produce cam pe la mijlocul lunii aprilie și
durează la individ, în medie 20 – 25 zile . La cerboaicele gestante și taurii
bătrâni năpârlirea are loc cu circa 10 zile mai târziu, deci în ansamblu,
năpârlirea de primăvară durează până în iunie întrucât data începerii variază
de la individ la individ. Năpârlirea de toamnă decurge mai lent și se termină
în luna octombrie.
La tauri plusul de hrană și mai ales calitatea este condiționată de
pregătirea pentru bocănit și iernat, pentru creșterea coarnelor și pentru
refacerea după efortul depus la bocănit și după căderea coarnelor. Dacă
pentru ref acerea și dezvoltarea corporală are nevoie de hrană obișnuită, în
condițiile creșterii coarnelor un rol important îl are conținutul de calciu,
fosfor și azot asimilabil.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
28 Sarea necesară este asimilată din hrana naturală din sezonul vegetativ,
iar în timpul iernii este necesar să fie oferită în cantități de circa 20 – 30 gr./
zi / individ. Sărăriile deși sunt solicitate în tot cursul anului, totuși ele nu
dispersează vânatul și dacă nu sunt amplasate judicios (lângă locul de hrănire)
rămân nefolosite. Apa es te necesară atât pentru consum cât și pentru
scăldători, mai cu seamă în perioada bocănitului. Se menționează că pentru
scăldători preferă mocirla și nu apa curată.
Iarna este perioada cea mai dificilă, când stratul de zăpadă împiedică
cerbii să ajungă l a sol, unde mai găsesc fructe, frunze verzi de mur. În lipsa
hranei obișnuite, pot produce pagube importante prin roaderea lujerilor și a
cojii arborilor, acestea pot fi diminuate prin executarea de ogoare de hrană
pentru vânat și prin servirea de hrana complementară.
Hrănirea are loc în amurg până dimineața, când cerbul se întoarce în
locul de culcuș, unde se odihnește și rumegă. În locurile liniștite mănâncă și
în timpul zilei.
Pagube cauzate de cerbi – în condițiile depășirii densității optime și în
cazul unor concentrări generate de hrană, sau tulburarea liniștii pagubele
aduse în culturile agricole și în plantațiile forestiere tinere pot fi foarte mari
cerbul devenind un real dăunător.
Reproducerea este strâns legată de maturitatea sexuală. Ciutele d evin
apte pentru reproducere la 16 – 17 luni, iar unele numai la 28 luni. Masculii la
(4) 5 – 6 ani. Perioada de împerechere este între 10 septembrie și 10
octombrie, având unele decalări din cauza temperaturii.
Vremea rece grăbește iar cea călduroasă în târzie împerecherea. Ea are
loc în parchete exploatate, poieni, rariști și chiar în pădurea bătrână rară. Între
tauri au loc lupte pentru stăpânirea grupului de ciute (2 – 7 exemplare).
Durata sarcinii este de 34 săptămâni după care ciuta fată de obicei 1 vițel și
mai rar2, care își pot urma mama la scurt timp după fătare.
Recoltarea cerbilor se poate face cu arma cu glonț prin pândă, în
locurile frecventate, sau prin apropiere (dibuit). Perioada de vânătoare este
între 1 septembrie – 15 decembrie. Recolta rea ciutelor se face în cadrul
acțiunilor de selecție, de personal calificat și conștiincios, care va urmări
extragerea pieselor sterpe. Bolnave, rănite și bătrâne.
Valoare economică și cinegetică – cerbul trebuie apreciat exclusiv ca
subiect de vânătoare sportivă. Valoarea economică rezultă din valorificarea
cărnii și a autorizațiilor de împușcare la care trebuie adăugată cel puțin o cotă
parte din beneficiile realizate de alte sectoare pe seama vânatului ca: turismul,
transportul, etc. Valoarea economică poate fi majorată printr -o bună
organizare a valorificării coarnelor lepădate și a celor nemedaliate sub formă
de obiecte de artizanat, nasturi bricege, piese de muzeu sau piese cu caracter
didactic, etc. , în cazul unor secții specializate de cooperații m eșteșugărești.
Trofeul reprezintă principala valoare a cerbului, fiind constituit din
coarne și craniu cu maxilarul superior, care vor fi montate după prelucrare pe

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
29 o tăblie de lemn. Valoarea trofeelor se calculează după formulele consiliului
internaționa l de vânătoare (C.I.C.). Trofeele medaliabile sunt cele care
depășesc 170 puncte C.I.C.
Concluzii și recomandări pentru producție – importanța deosebită a
produsului principal (trofee și vânătoare) și a celui secundar (carne și piei)
justifică necesitatea unei gospodăriri raționale a acestui vânat . Organelor din
producție le revine sarcina de a contribui la lămurirea unor aspecte deosebit
de importante atât pentru cercetare cât și pentru gospodărirea rațională. În
acest sens, trebuie identificate cât mai p recis locurile de ședere sezonieră
(iernat, vărat, bocănit) și a razelor de mișcare, de făcut o estimare cât mai
precisă a efectivelor de identificat și observat în permanență cerbii capitali și
ai vițeilor de mare viitor, precum și a indivizilor ce urmeaz ă a fi extrași prin
selecție. Pentru determinarea vârstei apogeului și a duratei acestuia este
necesară colaborarea strânsă cu Laboratorul de Vânătoare – I.C.A.S. prin
trimiterea premolarilor și molarilor din maxilarul inferior de la piesele
valoroase împ ușcate, precum și culegerea coarnelor lepădate, adesea foarte
utile pentru aprecierea dinamicii trofeelor.

Foto nr. 1 Cerbul Comun – Cervus elaphus

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
30

Foto nr. 2

MISTREȚUL – Sus scroafa
Animal viguros, prezent din Delta Dunării ș i Lunca Dunării până în
zona montană. Răspândirea lui este legată de adăpostul, liniștea și hrana
oferite de stațiune, care determină o oarecare variabilitate în conformația
corpului și culoarea blănii. În principal este o specie de deal și de coline și în
secundar de munte unde s -a extins datorită poienilor apărute în interiorul
pădurilor de conifere și a desișurilor din plantațiile tinere care îi conferă
adăpost . Temperatura scăzută iarna și stratul gros de zăpadă nu -i sunt
favorabile deoarece în solul î nghețat nu -și poate procura hrana necesară astfel
după împerechere coboară de la munte spre sălașurile de jos. Are neapărată
nevoie de scăldători formate din mocirle precum și de apă potabilă. Masculul
cunoscut și sub denumirea de vier, are cca. 200 cm. lu ngime. Lungimea și
înălțimea la greabăn până la 100 cm. Femela denumită și scroafă are o
lungime mai mică. Puii sunt numiți purcei, au pe corp, până la vârsta de 4 – 5
luni, dungi longitudinale deschise care constituie o posibilitate de camuflare
în caz de pericol.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
31 Greutatea oscilează în funcție hrană, vârstă și sex. Purceii la 6 luni
ating 20 kg, iar la 1 an cca. 40 – 45 kg, iar adulții ating frecvent greutăți de
până la 200 – 250 kg și chiar mai mult.
Culoare a este în general brun închis sau negricioas ă, cu vârful perilor
gălbui, mai rar albicios. Masculii se recunosc după colți, care cresc mai lungi
ca la femele, începând să se diferențieze de la vârsta de 2 ani.
Urmele se aseamănă cu cele lăsate de cerb, dar se deosebesc prin
pintenii care se imprim ă totdeauna și puțin lateral, dar și lungimea pasului
care este mai mică ca și la cerb.
Excrementele se aseamănă cu cele ale porcului domestic, de care se
deosebesc prin resturile din hrana consumată nedigerată integral.
Glasul – sunetele obișnuite sc oase de mistreț se asemănă cu cele ale
porcului domestic, iritat sau speriat, el pufăie caracteristic.
Simțuri – mistrețul este dotat cu un miros și auz fin și cu o vedere
relativ mai bună.
Biotop – existența lui este strâns legată de pădure iar în prez ența sa pe
plaiuri sau în stuful din Delta Dunării, ca și în alte zone cu vegetație ierboasă
abundentă, trebuie considerată o adaptare care se abate de la această regulă.
Condiții optime găsește în făgete și stejărete, unde are hrana și adăpostul.
Păduril e de rășinoase deși asigură un adăpost mai bun sunt mult mai sărace în
hrană.
Deoarece au nevoie de liniște, preferă pădurile mai întinse cu
adăposturi, hrană și locuri de scăldat. Dintre factorii staționali care îi
limitează înmulțirea este stratul gros de zăpadă.
Răspândirea mistrețului este legată de repartiția pădurilor și de
condițiile de hrană, densități maxime le atinge în zona colinară, unde se pot
găsi chiar mai mult de 2 exemplare pe 100 ha. Pentru evitarea pagubelor
aduse în special culturilo r agricole, se recomandă ca densitatea să nu
depășească 5 – 10 exemplare la 1000 ha. Efectivul mistrețului este influențat
în bună măsură de dușmani, boli și condițiile de hrană.
Pentru fătat, femela caută un desiș liniștit unde își face un culcuș
scobit , căptușit cu mușchi, frunze, cetină, ferigi. Setea excesivă a scroafelor
înainte de fătare condiționează alegerea adăpostului de existența în apropierea
a apei potabile. Temperatura următoarelor 48 de ore după fătare este decisivă
pentru viața purceilor d eoarece purceii nou născuți nu au vasocirculația
periferică și nici grăsime subcutanată care să împiedice pierderea căldurii
corporale necesară pentru funcțiile vitale, iar rezerva de glicogen pe care o au
în ficat se consumă foarte repede și ca urmare mo r. Pentru aceste
considerente, scroafa preferă locurile mai călduroase și ferite de vânt și adună
materiale pe care le transportă în gură pentru a le oferii purceilor ca adăpost.
Este un animal de noapte prin excelență, nu părăsește adăpostul din
desiș în timpul zilei nici chiar în perioada de rut și se pare că peste 50% din
scroafe fată în timpul nopții. Este foarte fidel locului de trai, cu o mare rază

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
32 de mișcare nocturnă (20 – 40 km), părăsește adăpostul în lipsa mocirlelor
pentru scăldat și își schimbă culcușul în report cu direcția vânturilor reci pe
care le evită. Se menționează că se scaldă și iarna.
Dușmani sunt urșii, lupii și râșii, iar dintre boli, pesta porcină este
singura care produce pagube grave în rândul efectivelor.
Hrana – mistrețul este omnivor, este constituită din rădăcini, fructe de
pădure (ghindă, jir, mere și pere de pădure), animale mici (rozătoare, pui de
iepure și căprior), larve, omizi, insecte adulte, cadavre, precum și plante
agricole.
În cazul când culturile agri cole se află în imediata apropiere a
adăposturilor și se cauzează prejudicii însemnate acestor culturi, trebuie
reduse efectivele până la limita admisibilă. Hrănirea se face noaptea, iar în
căutarea hranei animalele ies din adăposturile de peste zi, reveni nd în zori în
ele, după ce au parcurs distanțe destul de mari depășind uneori 30 km.
Terenurile care nu dispun de hrană sunt părăsite de aceea pentru
menținerea lor este necesară crearea ogoarelor de hrană (napi, cartofi, ovăz),
iar în perioadele critice hrănirea complementară.
Reproducerea – mistrețul face parte dintre animalele destul de
prolifice, ajunge la maturitatea sexuală în al doilea an și se împerechează în
octombrie – decembrie, circa 20% dintre femelele din primul an de viată se
împerechează ș i ele în anii bogați în hrană. Durata sarcinii este de 17
săptămâni, după care scroafa fată în martie – aprilie, într -un culcuș căptușit cu
mușchi 4 – 9 purcei în funcție de vârstă și de condițiile de hrană.
Deși numărul de purcei este mare, din cauza pie rderilor care ajung în
primele 7 luni la 55%, supraviețuiesc în medie până la un an doar doi purcei
la o femelă. Vierii bătrâni trăiesc izolați, mistreții trăiesc în cârduri. Raportul
normal între sexe este de 1:1, iar pentru limitarea înmulțirii se recoma ndă ca
ei să crească în favoarea masculilor.
Recoltarea se face în perioada 1 august – 31 ianuarie. Metodele de
recoltă sunt la goană, pândă și mai rar vânătoarea la dibuit. Goana se
realizează fie cu gonaci sau cu câini.
Pentru reușita vânătorii terenu l trebuie verificat în dimineața zilei în
care se organizează vânătoarea, când nu este zăpadă rezultatul vânătorii este
îndoielnic, se va ține seama la stabilirea direcției goanei de vânat, așa încât
aceasta să bată de la vânt către vânători.
Pânda se poa te face la culturile agricole, la alte locuri de hrănire, la
scăldători și la locurile de trecere.
Trofeul – mistrețului îl constituie colții care se extrag de la ambele
maxilare și se montează pe o placă de lemn. Blana și părul lung din coamă
sunt consid erate de asemenea trofee. Colții se evaluează după criteriile C.I.C.
pentru a obține medalia de bronz ei trebuie să întrunească cel puțin 110
puncte, pentru medalie de argint, 115 puncte, iar pentru cea de aur peste 120
puncte.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
33 Importanța economică a mist rețului rezultă din faptul că recoltele
anuale îl situează pe locul al doilea între speciile de interes vânătoresc în ceea
ce privește cantitatea de carne , piele se pretează destul de bine la tăbăcit și pot
avea destule întrebuințări.
Valoare economică și cinegetică – preferința pentru larve și crearea
unor condiții favorabile pentru regenerarea naturală a arboretelor, prin râmat
determină prioritatea de animal folositor față de daunele ce le aduce culturilor
agricole.
Este specia cu cel mai bun randament de exploatare pentru produsele
din carne și piei de vânat. Blana de iarna tăbăcită cu capul împăiat constituie
o piesă decorativă a locuinței vânătorului, piesă de lungă durată.
O importanță deosebită în valorificarea cărnii o are eviscerarea și
răcirea întrucât se alterează mai repede decât oricare alt vânat . Eviscerarea
trebuie făcută imediat după împușcare iar scurgerea sângelui de la cap spre
coadă. La transport nu trebuie puși unul peste celălalt.
Concluzii și recomandări pentru producție – în urm a vânării
mistrețului se obține o rezervă naturală de carne și piei, în prim plan cinegetic
influența favorabilă asupra arboretelor, satisfacția sportiv vânătorească
precum și trofeele, toate la un loc pledează pentru cultura acestei specii.
Restricțiile g enerate de daunele aduse agriculturii și de fluctuațiile ciclice de
efective impun o raționalizare a gospodăririi acestui vânat. În acest sens se
impun următoarele măsuri:
– identificarea locurilor pentru adăpost cu menținerea scăldătorilor în
stare cores punzătoare;
– crearea ogoarelor de hrană oferită;
– asigurarea hranei complementare – 2 kg/zi x 60 zile = 120 kg/buc./an
cu mențiunea că mistreții vin ușor la locul de furajare la un simplu semnal
(bătăi de toacă) și nu se sperie de omul care -i furajează în același loc;
– evaluarea corectă a efectivelor și determinarea cât mai precisă a
sporului și recoltelor, erorile fiind adesea generate de dubla înscriere din
cauza razei de mișcare;
– urmărirea dinamicii efectivelor pentru intensificarea recoltelor î n anul
premergător prăbușirii ciclice;
– combaterea maximă a pestei porcine, prin măsuri preventive și de
carantină cu stingerea focarului de infecții;
– includerea în condicile de servicii a unor instrucțiuni concise privind
manipularea vânatului împușc at și ocrotirea vânatului;

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
34

Foto nr. 3 turmă de porci mistreți

Foto nr. 4 mistreț – Sus scroafa

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
35 URSUL – Ursus arctos

Animal de talie mare, cu corp masiv, gâtul scurt, cu cap mare, fruntea
bombată, botul s curt, trunchiat, ochi mici, oblici, picioare puternice, terminate
cu gheare lungi. Lungimea masculului 190 – 250 cm, înălțimea la greabăn
100 – 135 cm, iar greutatea 200 – 440kg. Femelele ceva mai zvelte . Puii la
fătat, au 40 0 – 500 gr, și 20 – 25 cm lung ime, la un an ating 25 – 50 kg, iar la
doi ani circa 100 kg.
Blana cu peri lungi, moi, are o culoare variabilă de la brun cenușiu,
brun închis până la negru. Unele exemplare au pete albe pe gât.. Culoarea, ca
și unele modificări în forma și mărimea corpul ui și a craniului au determinat
pe unii să susțină că la noi există două forme ale acestei specii: Ursul arctos
alpinus Trouessart 1910 și Ursul arctos formicarius Trouessart. Primul mai
mult carnivor întâlnit la peste 1000 m altitudine, al doilea, sub ace astă
altitudine și cu un regim mai mult vegetarian. În teren nu se pot stabili sexele.
Vârsta este greu de stabilit cu exactitate, deoarece nu se cunosc criterii
sigure. După dimensiuni și dentiție se pot distinge puii de urși tineri și urșii de
vârstă mi jlocie de cei adulți. Longevitatea speciei: (20) 30 – 35 (40) ani.
Glasul – în diferite împrejurări, ursul poate scoate unele sunete. Astfel,
surprins, scoate un pufăit sau când este deranjat de la mâncare mormăie, iar
când este lovit de glonț scoate un u rlet puternic.
Simțuri – este dotat cu miros și auz fin, iar văzul este ceva mai slab.
Urmele picioarelor sunt caracteristice și nu pot fi confundate cu ale
altui animal. Sunt alungite, semănând cu urma omului desculț, însă având în
urmă imprimate gheare le. Calcă cu piciorul din spate în urma piciorului
dinainte.
Foto

Foto nr. 5

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
36
Excrementele variază în funcție de hrană și vârstă, conținând resturi
nedigerate cum ar fi semințele zmeurii sau coaja jirului.
Răspândire – arealul său cuprinde zone p ăduroase relativ intense, în
Europa și Asia. La noi se apreciază că ar avea condiții de liniște și hrană pe
aproximativ 2,8 milioane ha. Se întâlnește în întreg lanț al Carpaților, cu
densități diferite . Efectivul actual la noi în țară este de circa 5.744 de urși,
ceea ce înseamnă aproximativ 1,7 urși la 1000 ha pădure.
Biotopul – ursul se întâlnește în păduri intense, neumblate, cu stâncării
sau doborâturi de vânt. Temporar, mai ales toamna, face deplasări în zonele
cu fructificație bogată. În general est e fidel locului de trai și își păstrează
trecătorile dacă nu este deranjat. Iarna, 2 – 3 luni se retrage în bârlog, unde se
află într -o stare de somn și se hrănește din rezerva de grăsime.
Factorii climatici au o importanță apreciabilă asupra comportamen tului,
îi displac uscăciunea și căldura cu excepția sezonului de primăvară și toamna.
Temperaturile scăzute din sezonul rece îl lasă indiferent, vânturile indiferent
de intensitatea lor nu -l deranjează, ci dimpotrivă îl ajută să -și descopere la
timp victim a sau dușmanul. De altfel nici ploaia, zăpada, ceața sau furtunile
sunt defavorabile ci în multe împrejurări îi sunt de -a dreptul prielnice.
Iarna o petrece în bârlog, care constă dintr -o adâncitură în stâncă sau în
pământ, o scorbură de arbore, o îngrăm ădire de arbori doborâți. Preferă
versanții însoriți, feriți de vânt și în apropiere de o sursă de apă. Bârlogul îl
căptușește cu mușchi, frunze, iarbă uscată, cetină, important pentru ursoaică
este existența în apropierea bârlogului a unor locuri de pășun at, necesare
primăvara în perioada alăptatului.
Bârlogul este folosit 2 – 3 luni pe an, iar dacă nu este deranjat, ursul își
păstrează bârlogul în starea de curățenie mai multe ierni în șir.
Masculul intră în bârlog mai târziu sau deloc dacă are hrană su ficientă
și stratul de zăpadă este mic, în restul sezoanelor ursul nu are nevoie de
adăpost cu excepția desișurilor în care doarme în timpul zilei lângă locurile cu
o hrană vegetală . Pentru a se odihni, ursul își alege locurile cele mai
inaccesibile, pe ca re se poate ajunge numai dintr -o direcție, pâlcurile de brazi
crescute pe marginea prăpa stiei sunt ideale pentru odihnă .
Hrana – ursul este omnivor, dar în hrana lui predomină elementele
vegetale, primăvara posibilitățile de hrănire sunt reduse, animalul paște iarbă
și preferă poienile cu plante bulbifere, suculente, cum ar fi brândușa de
primăvară, crinul de pădure, etc.
Adesea este văzut în preajma stâ nilor unde paște iarbă grasă de pe
staune, diferite larve și hoituri completează hrana vegetală. Apa î i este
indispensabilă mai ales pentru ursoaică cu mențiunea că se adapă la ore
relativ fixe, datorită hranei puține din timpul primăverii ursul caută să -și
procure un plus de subst anțe nutritive (mâzga suculentă , țesut cambial) pe
care le obține prin zgâr ieturi și cojiri ale trunchiului de arbori rășinoși.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
37 Vara hrana de bază o constituie fructele de pădure (zmeură, mure,
afine), toamna consumă jir, ghindă, fructe din livezi, mere și pere sălbatice de
pe pășuni, fructele de scoruș (Sorbus aucuparia) const ituie un component
important al hranei.
Pentru pregătirea intrării în bârlog unde ursul își petrece somnul de
iarnă și unde trăiește din grăsimea acumulată în timpul verii și toamnei, ursul
este în permanentă căutare de hrană. Se produc deplasări mari di n locul
obișnuit de trai spre livezile cu pomi fructiferi și culturile agricole de ovăz și
porumb în lapte. În acest sens concentrările de urși de la Budac pot fi
considerate ca unice în Europa ca număr și regularitate. Explicația constă în
prezența numero asă de meri și peri din pășunea comunelor Cetate și Satu Nou
în suprafața totală de 644 ha.
Se menționează, ca o particularitate că în aceste localități „ acela nu -i
fecior care înainte de a pleca în armată nu altoiește un măr sau un păr ”,
astfel sunt foa rte mulți portaltoi cu diverse varietăți care generează o
priveliște de necrezut când sunt în floare și care în final asigură hrana
substanțială pentru vânat.
O latură importantă a problemei hranei ursului o constituie așa numiții
urși carnivori care aduc pagube în rândul animalelor domestice scoase la
pășunat în munți (oi, cornute, cai, măgari și porci de la stâni), pe cât este de
complexă și controversată această problemă pe atât rămâne nerezolvată. Urșii
carnivori sunt cei trecuți de o anumită vârstă, d e regulă cei aflați în faza de
declin fiziologic, care au nevoie de mai multe proteine, precum și urmașii
ursoaicelor carnivore care au fost învățați de tineri cu carne. La sfârșitul iernii
urșii prind mistreții slăbiți și cervidele bolnave sau slăbite, ac easta justifică
rolul său de selector.
Dușmanii – nu are dușmani naturali și nu este predispus la boli, poate
fi purtător de viruși prin faptul că adesea consumă hoituri de mistreț.
Reproducerea – împerecherea are loc din aprilie până în iunie, sar cina
durează 7 – 8 luni, după ca re ursoaica fată în bârlog, în ianuarie – februarie 1
– 3 pui, cel mai frecvent 2, care sunt orbi în prima lună. Ei sunt crescuți de
ursoaică până la 2 ani , interval în care ea nu se mai împerechează , puii sunt
alăptați până la v ârsta de 3 – 4 luni după care alăptatul încetează. După un an
de la naștere puiul cântărește aproximativ 20 – 50 kg, iar la 2 ani când este
indep endent, cântărește circa 100 kg. Masculul nu participă la creșterea
progeniturii și nu este suportat de ursoaic ă în timpul creșterii puilor.
Pagubele produse sectorului zootehnic pot fi destul de mari, al tfel și în
livezi cât și în arborete prin cojirea arborilor. În relațiile cu omul trebuie știut
că pagubele sunt cu atât mai mari cu cât ursul este provocat sau sâcâit, atunci
când vine la stupii de albine, pomi fructiferi și chiar la stână. Orice mijloc
folosit în afară de o armă competentă, mărește ravagiile și adesea se soldează
cu victime omenești.
Ursul este periculos în trei situații, care trebuie cunoscute și evitate:

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
38 – ursoaica în apărarea puilor care adesea nu fug de om ci din contră se
apropie din curiozitate;
– indiferent de sex, când este deranjat de la pradă;
– în caz de rănire.
Pentru limitarea lor se impune menținerea efectivului în limite
tolerabile.
Recoltarea este interzisă, dar cu aprobare specială se poate împușca
între 15 martie – 15 mai și 1 septembrie – 31 decembrie. Este interzisă
împușcarea ursoaicelor cu pui. Vânarea se face pe bază de autorizați e specială
eliberată de M.A.P.P.M., prin mai multe metode, la goană sau la dibuit la
locurile de trecere. Vânătoarea la goană, în terenurile respective trebuie
amenajate standuri înalte de 2 m, pentru evitarea actului de către urșii răniți.
Ursul rănit va fi urmărit doar ziua cu câinii, pentru a evita un atac prin
surprindere.
Valorificare – trofeul îl constituie craniul și blana care se evaluează
după criteriile C.I.C. Carnea este comestibilă, pastrama de urs fiind o reală
delicatețe, din păcate puțin cun oscută. Blana are mai mult o valoare efectivă,
cea de iarnă fiind incomparabil de frumoasă față de cea din restul anului.
Măsuri pentru ocrotire – ursul constituie una din speciile cele mai
importante pentru valoarea sa faunistică, trebuie urmărit cu mu ltă grijă pentru
a evita diminuarea efectivelor ce ar duce aproape sigur la dispariția sa.
Concluzii și recomandări pentru producție – păstrarea acestei specii
în fauna țării noastre este pe deplin justificată în condițiile unui efectiv
corespunzător capa cității fondului de vânătoare și cu limitarea prejudiciilor
aduse sectorului zootehnic.
Pentru producție se recomandă:
– identificarea tuturor bârloagelor existente, în scopul evitării potecilor
turistice în apropiere, a organizării exploatărilor foresti ere și a recoltării
fructelor de pădure, respectiv în scopul asigurării condițiilor de adăpost,
liniște și parțial de hrană;
– identificarea surselor de concentrare sezonieră pentru o justă evaluare
a efectivelor;
– identificarea potecilor și drumurilor de trecere;
– identificarea urșilor carnivori;
– identificarea urșilor care nu migrează în sezonul de toamnă.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
39

Foto nr. 6 Ursul – Ursus arctos

Foto nr. 7

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
40

Foto nr. 8

LUPUL – Canis lupus

„Mai viclean ca o vulpe, mai rapi d ca un iepure, sângeros ca un tigru,
de un curaj nebunesc când îl chinuie foamea, de o lașitate neașteptată c ând
este încolțit, prudent și veșnic atent, neîndurător și neobișnuit în urmărirea
prăzii, acesta este lupul ”
Descriere – Mamifer carnivor de tal ie mijlocie, ușor de recunoscut
după asemănarea sa cu câinele; lupul are partea anterioară a corpului mai
puternică, coada totdeauna atârnată, ochii dispuși mai lateral și urechi mici
ascuțite și purtate în sus. Masculul poartă denumirea de lup, iar femela de
lupoaică, iar puii sunt numiți pui de lup. Femelele au dimensiuni și greutăți
mai mici decât masculii. Corpul este acoperit de o blană deasă, năpârlește în
martie – aprilie. Culoarea blănii oscilează în funcție de stațiune și anotimp. În
regiunea de de al și munte are vara o culoare galben – roșcat – cenușie cu
nuanțe închise, iar iarna cenușiu – negricioasă. Deosebirea dintre sexe se face
destul de greu în teren. Dentiția este formată din 42 de dinți și se remarcă
dezvoltarea caninilor.
Vârsta se poate aprecia după înspicarea blănii pe bot la exemplarele
bătrâne și după gradul de tocire al dentiției. Longevitate: 15 – 16 ani. Glasul
lupului este un urlet mai gros la masculi, mai subțire la femele ți la tineretul
de 1 – 2 ani. Puii scot un șchelălit sau un scâncet până la vârsta de 3 – luni.
Când semnalează pericole iminente lupul latră scurt, ca un câine.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
41 Simțuri – lupul are un văz, miros și un auz foarte bun.
Urma sa se deosebește de cea lăsată de câine prin faptul că este mai
alungită. Urmele degete lor din față sunt situate la vârful următoarelor două.
Urma pârtie la lup urmează o linie dreaptă, pe când la câine este în zig – zag.
În zăpada mare, când sunt mai mulți lupi, formează o singură pârtie,
deoarece calcă unul în urma celuilalt și nu părăses c această urmă decât în fața
unor obstacole. Excrementele seamănă cu cele de câine și se deosebesc de
acestea prin părul ce îi conțin, provenit de la animalele consumate.
Răspândirea – în Europa el poate fi găsit în Polonia, Peninsula
Balcanică, Scandinav ia, fosta U.R.S.S., Italia și Spania. La noi este răspândit
în regiunile de dealuri înalte și munte, cu densități diferite, în funcție de
existența pădurilor
Biotop –. Lupul este o specie de amplitudine mare de la stufărișuri
până spre goluri de munte. P rimăvara după topirea zăpezilor, urcă la munte
odată cu oile și vitele și coboară odată cu acestea. Lupul are o rază de mișcare
nocturnă foarte mare de circa 40 – 50 km, este stabil numai în perioada
creșterii și dezvoltării puilor adică cam 7 luni/an du pă care părăsește bârlogul.
Fidelitatea față de locul de trai se concretizează în păstrarea bârlogului
și a sectorului de activitate.
Adăpostul este necesar exclusiv pentru reproducție. Lupul este dotat
cu o blană care îi asigură o protecție totală împ otriva intemperiilor deci lupul
nu are nevoie neapărat de un adăpost propriu -zis.
Lupoaica își pregătește di timp bârlogul pentru pui și -l păstrează mai
mulți ani dacă se mențin același condiții de vegetație. Preferă zonele liniștite,
puțin expuse influen țelor atmosferice defavorabile (vânt, umezeală, găuri de
aer), bogate în pradă. Lupul caută de obicei pădurile cu văi adânci, cu versanți
uscași și însoriți.
Bârlogul și -l face în hățișuri dese, pe loc uscat sau în doborâturi de
vânt, în scorburile bătrân e a arborilor, în stâncării sau sub o boltă de piatră și
în toate cazurile bârlogul să fie în apropiere de o sursă de apă strict necesară
pentru adăpostul puilor. În cazul în care sursa de apă seacă precum și în caz
de pericol, lupoaica schimbă bârlogul pu ilor pe care îi duce în gură.
Efective – în anul 2001 efectivul de lupi a fost de circa 4.000,
tinzându -se la o scădere a sa, fără însă a ne gândi la exterminare. Dintre bolile
sale cele mai importante sunt râia și turbarea.
Hrana – se hrănește cu oi, por ci, cornute mari, cai, măgari și câini, iar
dintre speciile de interes vânătoresc cu mistreți, cerbi, cerbi lopătari,
căprioare, capre negre și chiar mamifere mai mici. La nevoi consumă și
insecte, șoareci, fructe și cereale. Exemplarele solitare, prin dob orârea
pieselor bătrâne, bolnave, accidente sau a tineretului mai puțin dotat, fac
selecție naturală. Se hrănesc de seara până dimineața, excepțional și ziua, în
timpul împerecherii.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
42 Reproducerea are loc din decembrie în februarie. Pentru o femelă,
perioa da aptă de împerechere este de doar 5 – 10zile. În perioada
premergătoare împerecherii se formează și perechile, alegerea fiind făcută de
lupoaică. Perechile se mențin până la terminarea creșterii puilor. Durata
gestației este de 62 – 63 zile după care lup oaica fată într -un culcuș amenajat
la suprafață sau vizuină, în locuri neumblate și în apropierea unei ape, 4 – 6
pui. Distanța dintre două familii este de 6 – 12 km. Puii sunt hrăniți până la 6
săptămâni cu lapte, perioada când lupoaica rămâne cu puii, es te hrănită de
mascul, apoi ambii părinți la aduc carne semidegerată pe care o regurgitează
la culcuș. Puii ajung la maturitatea sexuală la 22 – 23 luni, după perioada
creșterii puilor, toamna, se reconstituie haitele, care sunt formate din 7 – 16
exemplare .
Recoltarea este interzisă. Se poate vâna cu aprobarea autorității
publice centrale, în condițiile stabilite de aceasta la goană sau pândă la hoit.
Trofeul îl constituie craniul și blana, evaluarea lor se face după
criteriile C.I.C. O blană de lup este cu atât mai valoroasă cu cât părul este mai
lung, mai des, fără lipsuri și cu cât coama este mai mare . nepriceperea în
manipularea și pregătirea trofeelor pot compromite reușita la expozițiile de
vânătoare.
Valoare economică și cinegetică – pagubele provo cate animalelor
domestice și vânatului nu pot fi înlocuite prin valoare blănilor de lupi, astfel
că acesta rămâne un mare dăunător. În aceste condiții recoltarea lupului se
confundă adesea cu combaterea lui, deși vânătoarea la urlătoare, la nadă și
chiar l a goană nu este lipsită de farmec sportiv.
Concluzii și recomandări de producție – combaterea lupilor trebuie
continuată, însă fără preocupări de exterminare. Eficiența maximă se obține
prin împușcarea lupoaicei în perioada de alăptare a puilor, când hr ana nu
poate fi asigurată de mascul astfel că puii pier. În acest scop este nevoie de
identificarea bârloagelor și de cunoașterea trecătorilor pe care, în mod
obișnuit lupii le păstrează. În evaluarea efectivelor trebuie avut în vedere raza
mare de mișcare a lupului pentru a se evita dubla inventariere.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
43

Foto nr. 9 Lupul – Canis Lupus

Foto nr. 10

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
44 RÂSUL – Felix lynx, Lynx lynx

Descriere – mamifer de talie mijlocie, bine proporționat, zvelt, cu
mișcări feline și cu picioarele dinapoi p uternice, adaptate pentru salturi.
Masculii au lungimi de 104 – 174 cm, din care coada poate atinge 12 – 24
cm, iar femelele sunt în medie cu circa 20 cm mai scurte . Blana sa, cu
excepția abdomenului care este galben roșcată, cu pete ruginii închis până la
negre, mai mult sau mai puțin evidente. Urechile sunt terminate cu smocuri
de peri lungi și negri, părul mai lung de pe maxilarul inferior atârnă în forma
de favoriți, iar coada are vârful negru.
Vârsta poate fi doar aproximată după greutate și uzura den tiției.
Longevitatea: circa 18 ani.
Glasul – sunetele scoase sunt asemănătoare cu cele scoase de pisică,
iar când este atacat și încolți scoate un pufăit.
Simțurile sale sunt ascuțite, cu excepția mirosului care este slab.
Urma sa este asemănătoare cu a pisicii, se deosebește de aceasta prin
faptul că este mai mare. Caracteristic pentru râs este imprimarea în spatele
urmei tipar a unei pernițe mici ce se află mai sus de călcâi. Urma pârtie este în
zig-zag.
Răspândire – în Europa râsul se întâlnește în S candinavia, fosta
U.R.S.S., Polonia, Cehia, Slovacia și aproape în întreaga Peninsulă Balcanică.
La noi el atinge cea mai mare densitate din întregul său areal. Partea de nord a
arealului său este ocupată de specia Lynx lynx, iar cea sudică de Lynx
pardin a. La noi se găsește, după I. Vasiliu și P. Decei, doar Lynx lynx.
Biotopul – râsul este prezent în pădurile intense, liniștite, la altitudini
relativ ridicate. După V. Cotta și M. Bodea, suprafața propice existenței lui se
ridică la 3 mil. ha. Deși fidel locului de trai, face deplasări mari în căutarea
hranei. În anul 2001 efectivul acestei specii se ridică la circa 2049 exemplare,
cu o densitate de 1 individ la 3000 – 4000 ha.
Hrana – prin hrana care o consumă este o specie păgubitoare
vânatului. Se hr ănește cu cervide, mistreți, diferite păsări, iepuri, șoareci și
atacă și pisica sălbatică. Din piesele pe care le omoară nu consumă decât pe
alese și de obicei nu se atinge de cadavre. Vânează solitar sau câte 2 – 3.
Atacă victima de pe o creangă mai groa să, unde a stat la pândă, fie furișându –
se până în preajma ei și printr -un salt de 5 – 6 m să -i cadă în spate unde
începe prin ai sfâșia ceafa.
Face pagube nu numai în rândul exemplarelor de vânat bolnave, ci și
între piesele valoroase sau de viitor. Hrăn irea are loc din amurg până în zori,
rar ziua.
Râsul este un selector de maximă finețe întrucât pune la probă
funcționalitatea reflexelor și organelor de simț (nas, urechi și ochi), deci
întreg dispozitivul de alarmă.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
45 Reproducerea – împerecherea are lo c în martie – aprilie, după care
femela poartă sarcina 70 de zile și dă naștere la 3 – 4 pui orbi în primele 16 –
17 zile, care rămân cu ea până la vârsta de 1 an. Locul de fătat este foarte
izolat și ascuns (scorburi de arbori groși, despicături de stânc i, arbori
dezrădăcinați căzuți unii peste alții, orice scorbură în teren aptă pentru
culcuș). În caz de amenințare familia mută culcușul puilor. Familia se
constitui e doar în perioada reproducerii, în rest râsul duce o viață individuală.
Recoltarea se poa te face cu arma, între 15 septembrie – 31 martie cu
autorizație eliberată de Departamentul Pădurilor (din M.A.P.P.M.). Se face cu
un câine care lăsat pe urma proaspătă, s ă-l silească să se urce într -un arbore
unde poate fi ajuns și împușcat, sau la goan ele de mistreți și urși și la
vânătoarea de cocoș de munte.
Valorificare – trofeul îl constituie craniul și blana care se evaluează
după punctajul C.I.C.
Măsuri de ocrotire – ca element de primă importanță faunistică, râsul
trebuie conservat cu atenție pentru a se evita dispariția sa, totodată efectivul
său trebuie păstrat la nivelul de o piesă la 5.000 ha, pentru ca pagubele să fie
tolerabile.
Valoare cinegetică – rareori face obiectul vânătorii întrucât se mișcă
mai mult noaptea și este destul de rar . Apare și se împușcă la goanele de
mistreți și uneori la vânătoarea de cocoși de munte sau cerbi. Se recoltează
special prin prinderea în capcane .
Valoarea economică a râsului se rezumă la blană de o neasemuită
frumusețe, aceasta fiind colectată de orga nele de stat. Râsul este o podoabă a
Carpaților noștri și monument al naturii, în opoziție cu pagubele aduse
vânatului conduc la concluzia că efectivul de râși trebuie ținut mereu sub
observație și menținut la o densitate corespunzătoare apreciată a fi un râs la
5000 – 6000 ha pădure.

Foto nr. 10 Râsul – felix lynx

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
46 COCOȘUL DE MUNTE – Tetrao urogalus

Descriere – este cel mai mare tetranoid de la noi, lungimea cocoșului
atingând 92 – 108 cm, din care coada 35 – 40 cm, iar greutatea 3 – 5 kg,
femela fi ind mai mică. Penajul masculului este de culoare neagră cu nuanțe
roșiatice pe spate și cu nuanțe cafenii roșiatice pe spate și cu nuanțe verzui
albăstrui pe piept. Pe acest fond ies în evidență petele albe de la umerii
aripilor și din coadă. Coada se desf ace în formă de evantai când rotește,
ciocul este puțin recurbat și de culoare albă. Femela are capul și gâtul negre,
cu dungi galbene roșiatice; în rest domină culoarea brun roșcată, abdomenul
fiind mai deschis.
Simțurile , respectiv auzul și văzul sunt b ine dezvoltate.
Răspândire – gotcanul, cum i se mai spune, este cunoscut în Europa și
în parte din Asia. La noi este sedentar și se găsește în subzona coniferelor, în
locuri retrase și liniștite, în pădurile întinse de molid de la limita vegetației
forest iere (1200 – 1500 m), cât mai puțin umblate de om și mai puțin folosite
pentru pășunat, deci liniștite și mai ferite de pericole.
Este o pasăre sedentară fidelă locului de trai, dacă este tulburată, se
îndepărtează însă revine. Degradarea peisajului și î n special tăierea pădurii o
silește să se mute. Datele privind efectivele sunt foarte aproximative întrucât
recensământul se face în timpul bătăilor cunoscute .
Hrana – adulții consumă atât hrană animală (larve de furnici, insecte
și larvele lor, râme, etc .) în măsura în care o găsesc, cât și fructe de pădure
(afine, zmeură, mure, etc .), precum și fire de iarbă și semințe de buruieni. În
perioada de iarnă și a rotitului hrana este aproape în exclusivitate vegetală
(90%), este reprezentată prin plantele lem noase. Cel mai important este
molidul (cetina, mugurii cu lujeri până la 5 cm și semințele când sunt
accesibile), urmează cetina de ienupăr, mugurii și lujerii de mesteacăn, afin,
merișori ca și a celor de plopi tremurători, salcie, soc și salcie căprească .
Pentru digestie pasărea înghite pietricele (1 – 5 mm predominând cuarțul).
Reproducerea – împerecherea are loc între 15 aprilie și 15 mai și este
legată de factorul de temperatură, care poate grăbi sau întârzia această
perioadă. În acest interval sunt caracteristice concentrările în anumite locuri
cunoscute sub denumirea de locuri de rotit . Acestea sunt obișnuit situate la
limita altitudinală a vegetației forestiere, în raza unor arborete bătrâne,
poienițe, cocoșii vin de seara la locul de rotit și dor m în arbori, începând
cântatul cu o oră înainte de a se face ziuă. Glasul cocoșului constă în sunete
guturale (tocat), urmate de sunete mai ascuțite (tocilat). Femelele scot sunete
ce semănă cu silabele got -got. Cocoșii se bat între ei pentru stăpânirea
locului de rotit.
Locul de rotit are o importanță deosebită, de cunoaștere a lui fiind
legată atât vânătoarea, ca singura metodă practică la noi, cât și faptul că
recenzarea și în general informațiile despre această specie se rezumă aproape

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
47 exclusiv la o bservațiile ce se fac primăvara în timpul bătăilor ce au loc între
cocoși. Arealul în care se desfășoară este de regulă bine delimitat și se întinde
pe o suprafață de câteva sute de metri, în cazuri foarte rare câteva hectare.
Se cunosc locuri de rotit ca re funcționează de mult, dar foarte multe
locuri nu se cunosc din cauza terenului greu accesibil în special primăvara,
când la munte zăpada este mare și viscolită. O bătaie trebuie să întrunească
unele condiții: de așezare, peisaj vegetal, expoziție, etc. Sunt zeci de
asemenea ecotipuri la distanțe destul de mici și totuși, numai exact în aceiași
10 – 20 de molizi se întâlnesc decenii la rând cocoșii în fiecare primăvară.
Vânătorii cunosc cât de capricios este rotitul în funcție de condițiile
meteorologice. Nu este vorba deci de fluctuații de sezon și nici de cele anuale,
normale între anumite limite ca număr de piese ci de schimbări radicale.
O cauză de importanță primordială în dispoziția bătăilor este
schimbarea peisajului local ca urmare a intervenției omului sau a unor cauze
naturale (doborâturi de vânt, alunecări de teren, etc.). Tăierea pădurii,
instalarea unei cabane, stâni, drum sau potecă în imediata apropiere a bătăii,
au ca rezultat schimbarea imediată a locului de rotit cu câteva sute de metri
dacă se găsesc condiții favorabile. În cazul în care, pe versanții în pantă cu
expoziție însorită în masa molidului se produce doborâtură de vânt, este
posibil să se creeze un nou loc de rotit, aici cocoșul de munte găsește
viermișori și larve iar mai târzi u se instalează arbuști cu fructe de pădure iar
dacă cocoșul are liniște și grupe de arbori necesari, locul de rotit este
întemeiat.
Împerecherea are loc pe sol, coc oșul fecundând mai multe găini. Găina
depune 6 – 10 ouă brune gălbui pe care le clocește t imp de 27 de zile. Ouăle
sunt depuse în cuiburi pe care le face în locuri stâncoase la marginea
pădurilor printre tufe, pe o simplă adâncitură, uneori între rădăcinile aparente
ale unui arbore, în buruieni sau în afiniș. Cocoșul nu participă la clocit și n ici
la creșterea puilor. L a 2 luni după ecluzare puii zboară iar la 4 luni pleacă
fiind practic adulți. Până toamna rămân 3 – 4 adulți (50%). Hrana puilor
constă din larve de furnici, insecte diferite și larvele lor, râme, deci hrană
animală.
Locul de dor mit constă dintr -o grupă de molizi (4 – 5) situați la o
margine a masivului, în puncte apărate de vânturi, iar molizii prezintă un
coronament larg, cu crengi nu prea des etajate, orizontale și care să
înlesnească saltul în sus. Distanța între molizi trebui e să fie astfel încât să nu -i
fie posibil jderului să sară din arbore în arbore (adică peste 2 m).
Vârsta cocoșilor se poate aprecia după mărimea smocului de pene de
sub cioc (barba), după mărimea ciocului, după dunga de pe cioc, care apare la
4 ani și la 10 ani se apropie de vârful acestuia, cât și după modul de
comportare, respectiv prudența cocoșului în timpul cântatului. De asemenea,
după lungimea cozii și după lungimea și forma rectricelor. Prezența păsărilor
la locul de rotit se poate stabili după ex cremente și urme.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
48 Dușmanii cocoșului de munte sunt foarte numeroși. Primul și cel mai
principal pare a fi pășunatul, prin tulburarea locului de cuibărit și distrugerea
ouălor de către câinii care însoțesc oile. Cuiburile cu ouă pot fi distruse și de
mistreți. Puii și găinile la clocit pot fi prinși de vulpi, râși, jderi, pisica
sălbatică. Dintre boli enumerăm paraziți și coccidioza. Apariția acestor boli
sunt determinate de zăpadă, ploi, îngheț și lipsa hranei.
Efectivele au fost evaluate la nivelul anu lui 2001 la circa 7.800
exemplare. Pentru mărirea efectivelor se impun măsuri de combatere a
dăunătorilor, precum și aplicarea riguroasă a instrucțiunilor privind zonarea
funcțională a pădurilor care prevăd rezervarea a 5 – 10 ha pădure pentru
locurile de rotit a cocoșilor.
Recoltarea se face între 1 aprilie și 5 mai, femelele fiind ocrotite.
Împușcarea se face de regulă dimineața, în locurile de rotit, unde se poate
urca de după amiază pentru a se observa sosirea cocoșilor. În zori, înainte de
a se lumina cu o oră, vânătorul trebuie să fie în locul de bătaie.
Vânătoarea se face numai la pândă, pânda de seară este considerată ca
fiind nesportivă. Dibuitul rămâne arta de a obține un trofeu de neuitat în
condiții destul de simple, dacă se respectă câteva reg uli. Cocoșul rotește pe
arbore și la sol, în arbore execută mici deplasări pe cracă înfoiat ca un curcan,
iar la sol, combină aceiași pași cu sărituri și bătăi din aripi.
Apropierea se face cu maxime precauții în timpul tocilatului (cântec
specific în timp ul împerecherii) , când nu aude. Orice zgomot sau mișcare
înafara acestui tocilat duce adesea la insucces. Rotitul începe în zori și
durează câteodată până la orele 10 – 11 în funcție de starea atmosferică, cel
mai favorabil este timpul senin și uscat.
Rotitul la sol este mai dificil pentru apropiat, recomandat de la vale la
deal. Sunt cocoși bătrâni care nu rotesc și care se ocupă numai de lupte,
aceste exemplare trebuie recoltate.
Păsările împușcate sunt de obicei naturalizate ca trofee. Pentru a evita
riscul de al răni și pierde nu se împușcă în zbor.
Valoare cinegetică – vânătoarea de cocoși de munte este una din cele
mai pasionate datorită atât mediului în care are loc cât și frumuseții bătăilor și
dificultăților apropierii de cocoș. Trofeul este reprez entat de cap, gât și coadă
desfăcută, iar acestea sunt montate împreună, nu este medaliabil iar carnea
este comestibilă.
Concluzii și recomandări pentru producție – ocrotirea cocoșului de
munte constă în asigurarea liniștii, protecția contra dușmanilor și stabilirea
unor planuri corecte de împușcare, pe baza cunoașterii sporului net – real. În
acest sens sarcinile principale ale producției sunt:
– identificarea tuturor locurilor de rotit și menținerea intactă a zonei
necesare, inclusiv arbuștilor;
– înlesnirea accesului la toate aceste bătăi prin executarea de poteci și
eventual colibe de vânătoare;

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
49 – amânarea (întârzierea pășunatului) în apropierea locului de rotit,
excluderea adăposturilor pentru oi în această parte, controlul câinilor de la
stână;
– întocmirea planurilor de împușcare pe bătăi fără preferințe pentru
locurile mai ușor accesibile.

Foto nr. 11 Cocoșul de munte – Tetrao urogalus

Foto nr. 12

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
50 2.2. Studiul bonității pentru principalele specii

Bonitatea reprezintă totalitate a condițiilor de hrană, adăpost și liniște,
precum și a influenței altor factori existenți pentru o anumită specie de vânat.
La noi în țară, bonitatea se stabilește cu ajutorul cheii de diagnoză
ecologică.
Factorii ecologici condiționează existența și d ezvoltarea efectivelor de
vânat, ei se împart în trei categorii astfel:
A. factorii abiotici, asupra cărora omul nu acționează sau are o
influență redusă ( altitudinea, temperatura, precipitațiile, umiditatea, zăpada ).
B. factorii biotici (procentul de împ ădurire, formațiuni de pădure,
clasele de vârstă ale arboretelor, biomasa accesibilă).
C. factorii de cultură cinegetică sunt reprezentați prin ogoare de hrană,
hrană complementară, combaterea câinilor vagabonzi și a dăunătorilor
specifici.
D. factor ii antropici negativi sunt cei care rezultă din activitatea
negativă a omului și acestea sunt următorii: pășunatul abundent al animalelor
domestice în pădure, gradul de mecanizare și chimizare al agriculturii, nivelul
efectivelor dăunătorilor existenți.

2.2.1. Fișă de calcul a bonității fondului de vânătoare 24 Cusma
prin aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia Cerb comun

A. Factorii biotici – 150 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Altitudinea terenului Terenuri cu al titudinea medie
cuprinsă între
1001 – 1500 m 5
2. Temperatura medie în
perioada 01 mai – 10 iunie Cuprinsă între 30 – 50 C 15
3. Cantitatea medie de
precipitații în perioada
01 mai – 10 iunie Sub 80 mm/m2 20
4. Grosimea maximă a
stratului de zăpadă Grosimea medie a stratului de
zăpadă este
21 – 40 cm și se menține
41 – 60 de zile pe an 45
5. Distribuția rețelei
hidrografice Uniform distribuită și
accesibilă în pădure sau la
lizieră 25
Total 110

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
51 B. Factorii biotici – 350 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Procentul de împădurire Peste 50% din suprafața F.V.
este împădurită 70
2. Formațiuni de pădure Făgete și amestecuri de fag cu
rășinoase mai mari de 50% din
suprafață 20
3. Subarboretul Subarboretele este întâlni t pe o
suprafață mai mică de 20% din
suprafața ocupată de pădure 15
4. Tratamentul Domină tratamentul tăierilor
progresive și cel al tăierilor
succesive 25
5. Clasele de vârstă ale
arboretelor Arboretele din clasele de vârstă
I, V, VI, VII, ocupă peste 6 0%
din suprafață 40
6. Fânețe ca procent din
terenurile agricole Fânețele ocupă sub 10% din
suprafață 25
7. Biomasa accesibilă în
timpul iernii 100 – 149 kg/ha 20
Total 215

C. factorii de cultură cinegetică – 250 de puncte

Nr.
crt. Factorul de mediu Specific stațional Punctaj

1. Ogoare de hrană pe timpul
iernii Reprezintă o suprafață mai
mică de 1ha/1000ha de
pădure 5
2. Hrana administrată pe
timpul iernii și modul de
distribuire Cantitate de hrană
administrată pe timpul iernii
reprezintă mai mult d e
2kg/zi/ha și este uniform
distribuită în teren 50
3. Combaterea câinilor
vagabonzi și controlul
numeric al câinilor de la
stâni Combaterea câinilor se face
numai în sezon iar la stâni
sunt 6 – 7 bucăți/stână 20
4. Controlul numeric al
prădătorilor sp ecifici Raportul numeric lup/cerb
este de 5 – 6/100 20
Total 95

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
52 D. factorii antropici negativi – 250 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific național Punctaj
1. Pășunatul Pășunatul se practică pe o
suprafață mai mică de 20%
din suprafață 55
2. Braconajul Se înregistrează în medie
un caz pe an 40
3. Numărul de câini din teren Numărul de câini la stâni
este de 6 – 7/stână, nu sunt
semnalați câini hoinari 20
4. Pesticide Se folosesc pe o suprafață
mai mică de 10% din
suprafața fondului de
vânătoare 20
5. Drumuri Drumurile publice plus cele
forestiere au densitatea mai
mică de 6m/ha 0
Total 135

Bonitatea se calculează conform următoarei formule:
B=(A+B+C) -D=(110+215+95) -135=285 (punctajul pentru categoria de
bonitate). Conform punctaju lui obținut cerbul comun se încadrează în
categoria a-III-a de bonitate cu 7 bucăți la 1000ha.

2.2.2. Fișa de calcul a bonității fondului de vânătoare 2 4 Cusma
prin aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia mistreț.

A. Factorii abiotici – 200 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Altitudinea medie a terenului 8001 – 1200 10
2. Temperatura medie a
perioadei de fătare 1 – 20C 30
3. Precipitații în perioada de
fătare 51 – 65 mm 20
4. Grosimea medie a stratului de
zăpadă și mărimea perioadei
cu strat de zăpadă Grosimea stratului de
zăpadă este de 10 – 20 cm,
perioada cu strat d zăpadă
este de 41 – 60 de zile
20

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
53 5. Rețeaua hidrografică Uniform distribuită și
accesibilă 30
Total 110

B. factorii biotici – 250 de pu ncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional punctaj
1. Procentul de împădurire Este mai mare de 50% din
suprafața fondului de
vânătoare 50
2. Ponderea claselor de vârstă Clasele I,V,VI pe o
suprafață mai mare de 40%
din suprafața pădurii 20
3. Formațiuni forestiere Făgete și amestecuri de
rășinoase cu fag 10
4. Subarboretul Pe 0,1 – 0,3 din suprafața
pădurii 10
5. Culturi agricole 3 – 5 specii/ha 10
6. Vegetația din afara fondului
forestier Perdele e protecție, stuf,
zăvoaie, mărăcinișuri pe o
suprafață mai mică de 3%
din suprafața fondului 5
7. Biomasa accesibilă în timpul
iernii 100 – 150 kg/ha 20
Total 125

C. factorii de cultură cinegetică – 300 de puncte

Nr.
crt. Factori de mediu Specific stațional Punctaj
1. Terenuri pentru hrană pe
timpul iernii 2,1 – 5 /ha din suprafața
fondului de vânătoare 50
2. Hrană administrată pe timpul
iernii și modul de distribuire Cantitatea din instrucțiuni;
uniform distribuită pe
perioadă cu strat de zăpadă,
în interiorul de iernat 60
3. Rapor tul numeric prădători
naturali/mistreț Raport numeric între
1:20 – 1:30 50
4. Câini hoinari la 1000ha 3 – 4 exemplare/1000ha 20
Total 180

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
54 D. factorii antropici negativi – 250 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Pășunatul Se practică pe o suprafață
mai mică de 20% din
suprafața fondului 60
2. Braconajul Există mai mult de 2 cazuri
descoperite 0
3. Creșterea porcilor domestici În incinte închise, porcii
domestici sunt vaccinați 35
4. Densitatea rețelei de drumuri Mai mică de 1km/km2 35
Total 130

Bonitatea : (A+B+C) -D=(110+125+180) -130= 285 (punctajul pentru
categoria de bonitate). Conform punctajului obținut mistrețul se încadrează în
categoria a -III-a de bonitate cu 8 exemplare la 1000ha.

2.2.3. Fișa de calcu l a bonității fondului de vânătoare 2 4 Cusma
prin aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia urs

A. factorii abiotici – 200 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Forma de relief determinată
pentru existența locurilor
necesare somnului de iarnă Relief accidentat cu lespezi
și grote favorabile
adăpostului de iarnă pe ste
20% din suprafață 150
2. Grosimea stratului de zăpadă
în perioada 15 martie – 15 mai Grosimea medie a stratulu i
de zăpadă este mai mare de
20 cm pe 50 – 60% din
suprafață 35
Total 185

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
55 B. factorii biotici – 300 de puncte

Nr.
crt Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Procentul de împădurire Pădurea acoperă 55 – 70%
din suprafață 45
2. Tratamentul Preponderent tăieri
succesive 15
3. Compoziția Fag sau fag și gorun pe
30 – 70% din suprafață 15
4. Subarboretul (scoruș, soc) Subarboret pe 10 – 30%
din suprafață 10
5. Ponderea claselor de vârstă 30 – 40% din suprafață se
găsește în clasele
superioare de vârstă
(V,VI,VII) și 15 – 20% în
clasa I de vârstă 5
6. Existența pomilor fructiferi în
pădure Grupuri uniform repartizate
în fondul de vânătoare 15
Total 105

C. factorii de cultură cinegetică – 200 de puncte

Nr.
crt. Factori de mediu Specific stațional Punctaj
1. Hrana supl imentară
administrată în perioadele
15martie – 15 mai și
15 octombrie – 15 decembrie Se administrează 3 -5
kg/exemplar 35
2. Îmbunătățirea habitatului prin
plantare de pomi fructiferi și
arbuști 60 – 100 bucăți/100 ha
pădure 35
3. Menținerea arbuștilor
fructiferi în timpul lucrărilor
silviculturale Mai mare de 70% 35
4. Stabilirea zonei de protecție în
jurul bârloagelor Mai mare de 80% din zona
propice pentru bârloage
este protejată 50
5. Existența coloniilor de furnici
și arbori (cioate)invadate de
insecte Mai mic de 5 ha 10

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
56 6. Arbuști fructiferi, zmeurișuri,
murișuri, afinișuri, maceș Pe 5 – 10% din suprafață 30
7. Distribuția și compoziția
culturilor agricole Mai mică de 10% din
lizieră învecinată cu culturi
de ovăz, porumb sau livezi 15
Total 210

D. factorii antropici negativi – 300 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Pășunatul Se practică pe o suprafață
mai mare de 30% din
suprafața fondului 15
2. Braconajul Un caz anual 60
3. Drumuri Lipsa drumurilor publice,
iar cele forestiere cu
densitatea mai mică de
2m/ha 20
4. Recolta fructelor de pădure și
a ciupercilor Se recoltează pe o suprafață
mai mare de 60% din
suprafața ocupată de
pădure 10
5. Nr. de câini al stână Mai mult de 7 bucăți 0
6. Turism Nu se practică 40
Total 145

Bonitatea: (A+B+C) -D=(185+105+210) -145 = 355 (punctajul pentru
categoria de bonitate ). Conform punctajului obținut ursul se încadrează în
categoria a III-a de bonitate cu 7 urși la 10.000 ha.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
57 2.2.4. fișă de calc ul a bo nității fondului de vânătoare 24 Cusma
prin aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia Cocoș de munte

A. Factorii abiotici – 250 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Altitudinea medie a terenului 1000 – 1400 m 150
2. Temperatura minimă a lunilor
mai – iunie Mai mare de 50 C 50
3. Cantitatea medie de
precipitații în lunile
mai – iunie Mai mare de 200 mm 5
Total 205

B. Factorii biotici – 200 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Pășunile (%din suprafață și
compoziție ) Mai mică de 5% din
suprafață este compoziție
naturală pe o suprafață mai
mică de 30% di suprafață 10
2. Vegetație arbustivă a zonei
alpine (% din suprafață) Mai mică de 10% din
suprafața golului alpin 10
3. Vegetaț ie forestieră limitrofă
zonei alpine Amestecuri de rășinoase cu
foioase mai mult de 0,3
diverse moi și arbuști 40
Total 60

C. Factori de cultură cinegetică – 250 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specific stațional Punctaj
1. Controlul numeric al
prădătorilor specifici Raportul numeric râs și
jder/cocoș de munte este
mai mare de 1:50 30
2. Supravegherea numărului de
câini de la stâni și eliminarea
câinilor vagabonzi din teren Nr. de câini de la stână
între 6 – 7 buc. cu jujeu,
dehelmitizați, care nu
vagabondează în teren 25

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
58 3. Supravegherea gradului de
încărcare al pășinilor, prezența
bolilor Mai mică de 90% din
capacitatea reală, animale
nepurtătoare de boli
transmisibile 100
Total 155

D. Factorii antropici negativi – 300 de puncte

Nr.
crt. Factorii de mediu Specificații staționale Punctaj
1. Pășunatul Se practică pe o suprafață
mai mică de 25% din
suprafața golului alpin 40
2. Braconajul (tuburi găsite în
teren, resturi de animale,
cazuri descoperite) Mai mult de 4 cazuri pe an 0
3. Câini hoinari și de stână 3 – 4 exemplare pe an 20
4. Turism și culegere de fructe
de pădure Redus, organizat, afectează
mai puțin de 10% din
suprafață 40
5. Practicarea sporturilor de
iarnă Nu se practică 40
Total 140

Bonitatea : (A+B+C) -D = (205+60+155) -140 = 280 (punctajul pentru
categoria de bonitate). Conform punctajului obținut Cocoșul de munte se
încadrează în categoria a III -a de bonitate cu 10 exemplare la 1000ha de
pădure.

2.2.5. Determinarea efectivelor optime

Determ inarea efecti velor optime (Eo) se face conform formulei:
Eo=
1000DxS unde D – densitate optimă
S – suprafața optimă

Determinarea efectivului optim la specia de vânat Cerb comun

Eo=
1000DxS =
1000104847x = 73 bucăți

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
59 Determinarea efectivului optim la specia de vânat mistreț

Eo=
1000DxS =
100073048x = 59 bucăți

Determinarea efectivului optim la specia de vânat urs

Eo=
1000DxS =
10000132827x = 9 bucăți

Determinarea efectivului optim la specia de vânat Cocoș de munte

Eo=
1000DxS =
1000304010x = 30 bucăți

Categoria de bonitate la principalele specii de vânat din fondul de
vânătoare 2 4 Cusma și efectivel e reale și normale raportate la anul 2005

Tabel
Specificație Cerb comun Mistreț Urs Cocoș de munte
Categ. de bonitate III III III III
Efectiv optim 73 59 9 30
Efectiv real 105 65 35 45

Pentru calculul efectivelor optime la Cerb comun s -a luat în calcul
suprafața de pădure și pășune împădurită, iar la Cocoș de munte, întrucât
habitatul este în treimea superioară a versantului s -a luat în considerare cotă
parte din suprafața păduroasă respectiv 42% și cotă parte din golul alpin.

2.3. Compararea ef ectivelor reale cu cele normale

Prin această comparație ne putem da seama de existența actuală a
specie de vânat din cadrul fondului de vânătoare, de numărul de exemplare
existent comparat cu cel normal. Știind aceste date noi putem să prevedem
variațiile viitoare ale efectivelor și tot odată măsurile ce trebuiesc luate.
Un număr prea mare de specii la condițiile de trai pe care le poate
asigura fondul de vânătoare, poate duce la consecințe negative asupra
evoluției viitoare a efectivelor de vânat.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
60 Evoluția efectivelor de Cerb comun

Anii
Efectiv real
buc. Efectiv optim
buc.
2003 105 73
2004 100 73
2005 105 73

020406080100120
2003 2004 2005Efectiv real buc.
Efectiv optim buc.

Evoluția efectivelor de Mistreț

Anii
Efectiv real
buc. Efectiv optim
buc.
2003 60 59
2004 65 59
2005 65 59

565860626466
2003 2004 2005Efectiv real buc.
Efectiv optim buc.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
61 Evoluția efectivelor de Urs

Anii
Efectiv real
buc. Efectiv optim
buc.
2003 35 9
2004 35 9
2005 35 9

0510152025303540
2003 2004 2005Efectiv real buc.
Efectiv optim buc.

Evoluția efectivelor de Cocoș de munte

Anii
Efectiv re al
buc. Efectiv optim
buc.
2003 45 30
2004 40 30
2005 45 30

01020304050
2003 2004 2005Efectiv real buc.
Efectiv optim buc.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
62 2.4. Normalizarea efectivelor
Prin normalizarea efectivelor de vânat se urmărește aducerea vânatului
la un efectiv optim pe un fond de vânătoare este direct pro porțional cu
densitatea optimă înmulțită cu suprafața productivă pentru o anumită specie.
Densitatea optimă reprezintă numărul de animale ce pot habita pe o
anumită unitate de suprafață (1000ha), în așa fel încât să fie folosite eficient
condițiile biosta ționale, animalele să aducă pe lângă satisfacția vânătorii și o
producție cinegetică adică: trofee, carne, blănuri, etc.
Pentru valorificare la nivel optim a condițiilor oferite de fondul de
vânătoare trebuie ca efectivele să fie astfel gospodărite încât în următori ani
să se ajungă la efective optime.
Realizarea normalizării se face pentru fiecare specie ținând seama de
efectivul real, sporul natural și recolta pe fiecare an . Se va încerca finalizarea
cât mai rapidă a normalizării dar se va continua re colta (la cote mai mici) la
speciile cu efectiv suboptim, iar la speciile cu efectiv peste optim surplusul se
va extrage treptat în cursul mai multor ani.

Normalizarea efectivului de vânat conform calculelor bonității
fondului de vânătoare
Tabel nr.
Anul 2005 2006 2007 2008
Specie Eo Sn Er R Eo Sn Er R Eo Sn Er R Eo Sn Er R
Cerb 73 10% 105 18 73 10% 100 17 73 9% 95 15 73 9% 95 15
Mistreț 59 15% 65 12 59 16% 70 14 59 16% 70 14 59 16% 70 14
Urs 9 4% 35 10 9 4% 40 10 9 4% 40 10 9 4% 40 10
Cocoș
de
mun te 30 4% 45 6 30 4% 40 5 30 4% 40 5 30 4% 40 5

Recolta se poate determina conform următoarei relații matematice:

R = Sn + 0,25(E r – Eo )

unde: R – recolta;
Sn – sporul natural
Er – efective reale
Eo – efective optime

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
63

CAPITOLUL III.

Modul actual de gospodărire, ocrotire
și îngrijirea faunei

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
64 3.1. Organiza rea fondului de vânătoare
Suprafața fondului pe natură de folosință

UM Folosintă T
OTA
L
GENE
RAL
col. 8+9
9
Luciu
de
apa Pădure
și pășuni
împă dur
ite Arabi
l Fâ
neț
e Pășuni Alte
teren
uri cu
folosi
nța
agrico
lă
(vii ,
livezi
etc.) Gol
de
munt
e Productiv cinegetic
Col(1 -7) Nepro
ductiv
*
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ha 20 7304 1959 – 2880 – 500 12643 619 13282
% – 55 15 – 22 – 4 96 4 100

3.2 Asigu rarea hranei
Hrana naturală în fondul de vânătoare 24 Cusma , este dată de arbuști ,
arbori care produc fructe și semințe, arbori și arbuști care produc frunze,
ramuri, muguri și coajă în această categorie intrând salcia căprească, plopul
tremurător, socul negru și roșu etc, iar din categoria celor care produc fructe
și semințe sunt stejarii, gorunii, de la margine de masiv și pășuni, părul, mărul
și cireșul sălbatic, porumbarul și măcieșul, specii care trebuiesc salvate cu
ocazia curățirii pășunilor, sau pl antarea lor în compoziția de plantare (ex.
stejarul roșu), ca urmare asigurarea hranei pe timp de vară nu pune probleme
deosebite, însă pentru sezonul de iarnă sunt necesare importante eforturi
materiale. Aceste a sunt necesare atât pentru menținerea vânat ului în
parametrii optimi dar și pentru protejarea arboretului de eventualele pagube
ce le pot produce efectivele de vânat.
Hrana joacă un rol deosebit de important în viața efectivelor. În lipsă de
hrană speciile de vânat fie produc pagube însemnate, fie migrează spre alte
locuri unde pot găsi hrană, fie mor de foame . În fondul de vânătoare, frunzele,
lujerii, fac parte din hrana obișnuită a cervidelor asta pe timpul verii dar pe
timpul iernii aceasta devine insuficientă si astfel trebuie să se intervină cu
hrană complementară.
Hrana complementară este acea pe care omul o recoltează la
momentul potrivit, o depozitează iar în perioadele critice când hrana este

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
65 foarte puțină personalul silvic trebuie să administreze hrană complementară
vânatului.
Pentru o mai bună hrănire se poate acționa prin îmbunătățirea naturale
de hrană prin plantarea de specii arboricole preferate de vânat, care produc
fructe și care se pretează la ros.
Hrana complementară constă și din hrană concentrată, mai bogată în
substanțe nu tritive și vitamine acesta se găsește sub formă granulară , cu
dimensiuni și arome diferite în funcție de specia de vânat. Administrarea
hranei complementare se începe de toamna pentru ca vânatul să se
obișnuiască cu acest tip de hrană și totodată pentru a știi unde se află, iar
încetarea aprovizionărilor hrănitorilor nu trebuie să înceteze imediat după
topirea zăpezilor.
Această hrană trebuie administrată în special în zonele de iernat unde
vânatul este foarte concentrat, necesar fiind ca instalațiile vână torești sa fie
concentrate în aceste zone (hrănitori, sărării).
Hrana normală este formată din specii vegetale ierboase sau lemnoase
care asigură necesarul minim de substanțe nutritive, în vederea întreținerii
funcțiilor vitale, creșterii, înmulțirii și m enținerea stării de sănătate a
vânatului.
Un exemplu de hrană normală în cuprinsul fondului de vânătoare sunt
pășunile din jurul Cabanei Dealul Negru care sunt plantate cu meri și peri și
care atrag în special urșii din lanțul munților Călimani și Harghi tei făcând
deosebit de atractivă vânătoarea la urs toamna și cu rezultate foarte bune.
Hrana preferată este acea pe care speciile de vânat o consumă cu
precădere. Această preferință variază de la o specie la alta.
Suprafața ocupată cu culturi agricole în f ondul de vânătoare este de
1959 ha și este cu aproximație cultivată cu:

Tabel nr. 24
culturi %
porumb 60
cartof 30
păioase 5
leguminoase 5

Structura lor nu se modifică prea mult de la an la an datorită zonei de
deal și munte din raza fondului de v ânătoare.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
66
3.3 Asigurarea condițiilor de liniște și adăpost

Asigurarea liniștii vânatului se face prin controale periodice la turmele
de oi care pasc în preajma fondului de vânătoare, la câini de la stâni, dar în
mare parte nu sunt probleme datorit ă arboretelor care au o vârstă mai înaintă
și sunt greu accesibile oferind astfel adăpost și liniște atât urșilor cât și
efectivelor de cervide.

3.4. Combaterea braconajului

Este considerat braconaj orice act de încălcare a regulilor de vânătoare
prin recoltarea în perioade oprite sau specii ocrotite de lege, de asemenea se
consideră braconaj orice acțiune săvârșită de o persoană care nu are nici un
drept de a vâna sau omorî vânatul indiferent de scopul urmărit.
Braconajul se practică de anumite persoane fără drept de a vâna, el
poate fi în grup sau izolat având ca scop valorificarea cărnii și foarte rar
pasiunea pentru trofee.
Acțiunea de prevenire a vânatului se face prin mai multe metode de
educare și propagare a ideii de ocrotire a vânatului, iar acestea trebuie
completate cu o pază eficientă. Pentru a prevenii braconajul personalul silvic
trebuie să cunoască metodele aplicate de braconieri.

3.5 Măsuri de ocrotire a puilor

Personalul calificat trebuie să asigure o bună protecție puilor, i ar
pentru aceasta trebuie să cunoască anumiți factori care duc la îmbolnăvirea,
moartea puilor, iar acești factori sunt reprezentați de: influențele mediului, ale
câinilor hoinari, răpitoarelor antropice, bolile.
Influențele mediului sunt cele mai pericul oase datorită temperaturilor
minimale și maximale care pot duce la pierderi mari în rândul puilor care sunt
mult mai sensibili ca și adulții.
Un alt factor care poate duce la dispariția puilor o au câinii hoinari care
însoțesc turmele de oi din zona monta nă. Aceștia în căutare de hrană prind
puii(în special de mistreți și de cervide), care sunt cel mai ușor de prins și cel
mai ușor de găsit.
O altă problemă este ținerea sub control a vânatului răpitor, deoarece în
cazul înmulțirii în masă, puii fiind mai slabi ar avea de suferit.
Controlul bolilor este o altă problemă foarte importantă care ar putea
aduce mari pagube în efectivele de pui. Pentru a combate toți acești factori
care sunt dăunători atât puilor cât și vânatului adult trebuie asigurate
masuril e de pază, interzicerea activităților de exploatare ilegală, patrularea
persoanelor prin aceste zone, interzicerea pășunatului în pădure și a altor

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
67 activități care se desfășoară în pădure și pot duce la distrugerea vânatului
tânăr și adult.

Evidența rec oltei de vânat răpitor pe ultimii trei ani

Anii specia
câini hoinari ciori coțofene
2003 18 36 14
2004 23 25 26
2005 12 20 20
Total 53 81 60

3.6 Recoltarea și valorificarea vânatului

Pentru recoltarea vânatului este necesar cunoașterea e fectivului optim
și a efectivului real, iar în funcție de aceștia se poate stabili cota de recoltă,
astfel este necesară evaluarea vânatului în teren, pentru a se putea face
planificarea corespunzătoare.
Recoltarea vânatului se poate face atât de personal ul silvic cât și de
către vânătorii străini . Prin valorificarea vânatului se pot obține câștiguri
importante din carne și trofee , iar cu vânătorii străini din taxele de vânătoare.
Prin evaluarea efectivelor de vânat se stabilește numărul de exemplare
existent într -un anumit teritoriu, iar evaluarea se face prin inventarierea din
teren. Toate speciile inventariate se trec într -un caiet de observație (masculi,
femele, tineret) stabilindu -se astfel numărul de exemplare pe sexe.

3.7 Trofee obținute

Specia Cerb Mistreț Urs
Anul craniu blana
2004 Au. Ag. Br. Au. Ag. Br. Au. Ag. Br. Au. Ag. Br.
– – 1 – 1 – 1 – 1 2 1 –

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
68

CAPITOLUL IV

Măsuri pentru o mai completă utilizare
a potențialului cinegetic al zonei

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
69 4.1. Studiul răspândirii vânatului î n perioada de iarnă – primăvară
și propuneri privind distribuția hrănitorilor

În perioada iernii efectivele de vânat sunt tot timpul în căutare de hrană
și de spații optime pentru culcuș și adăpost, astfel are loc mi grarea lor spre
alte zone mai propice hranei și astfel se creează unele dezechilibre în
efectivele de vânat. În această perioadă migrarea are loc dinspre amonte, unde
zăpada este mai mare și temperaturile sunt mai scăzute, spre aval unde
temperaturile sunt mai moderate iar stratul de zăpadă este mai subțire, astfel
speciile de vânat având o accesibilitate mai bună în teren.
Pentru a prevenii migrarea speciilor de vânat personalul silvic trebuie
să asigure o cât mai uniformă răspândire a hrănitorilor care a sigură necesarul
de hrană cât și sărării, observatoare, poteci de vânătoare pe durata iernii în
cadrul teritoriului populat de efectivele de vânat.
Pentru cervide se va utiliza hrană uscată adică fân obținut în timpul
verii. Pentru mistreț și urs se vor utiliza troci speciale care sunt amplasate în
spații pregătite special în acest scop.

4.2. Posibilități de introducere a altor specii

În trecut s -au efectuat populări cu speciile de vânat și mai exact la lup,
dar momentan și în viitor nu se preconizea ză introducerea de specii deoarece
populațiile existente au efectiv normal și sunt populații valoroase care sunt
capabile să ajungă la un efectiv optim, toate acestea cu ajutorul unor măsuri
de ocrotire și de asigurare a liniștii și a hranei complementare.

4.3. Posibilități de mărire a capacității trofice și a adăpostului prin
măsuri silviculturale

Pentru o bună dezvoltare a speciilor de vânat acestea au nevoie de o
gamă foarte variată de substanțe nutritive: sare, apă, substanțe nutritive,
grăsimi, vit amine, substanțe minerale și hidrocarbonate.
În mod natural vânatul găsește aceste substanțe necesare pentru o
puternică și bună dezvoltare a corpului, în hrana zilnică, dar în caz de deficit
mai ales în timpul iernii personalul silvic calificat are înda torirea de a oferi ca
surplus hrana administrată. Dintre toate acestea sarea este mineralul cel mai
important pentru vânat alături de sărurile de calciu, potasiu și fosfor iar în
lipsa acestora este posibilă reducerea dezvoltării organismului speciilor d e
vânat.
Pentru a se putea mări capacitatea trofică se urmăresc o serie de măsuri
ca:
– protejarea arbuștilor forestieri;

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
70 – realizarea de culturi intercalate pentru hrănire;
– crearea de arborete amestecate;
– exploatările se fac în perioada iernii pentru a putea exista hrană
pentru vânat;
– patrulări, evaluări și protejări ale vânatului;
– administrarea pe timp de iarnă a furajelor;

4.4. Studiul potențialului nutritiv al arboretelor

Studiul potențialului nutritiv al arboretelor este necesar pe ntru a îmbina
condițiile trofice pentru speciile de vânat din cadrul teritoriului fondului de
vânătoare.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
71

Potențialul nutritiv al arboretelor

Tab

Tipul de pădure Catego
rii de
bonita
te suprafața Masa vegetală (kg/m2)
vară – toamnă iarnă – primăvară
ha % pe sol total pe sol total pe sol total pe
sol total
Molidișuri pure M 1015 14 245 248675 130 131950 180 182700 45 45675
Amestec de
rășinoase cu fag M 2240 31 430 963200 210 470400 235 526400 68 152320
Făgete pure M 3624 49 530 1920720 314 1137936 410 1485840 139 503736
Făgeto – gorunete M 425 6 759 322575 502 213350 603 256275 230 97750
Total 7304 100 1964 3455170 1156 1953636 1428 2451215 482 799481
TOTAL GENERAL = 1598962 kg = 1598,962 tone

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
72 4.5 Calculul necesarului de hrană și compararea cu potențialul
trofic natural al fondului de vânătoare 2 4 Cusma

Fiecare fond de vânătoare are nevoie de o cantitate mai mare sau mai
mică de hrană deoarece pe parcursul unui an întreg acesta nu poate oferii
condiții de hrană suficientă pentru efectivele de vânat existente.
Necesarul de hrană îl stabilim în funcție de mărimea efectivelor de rația
zilnică și în funcție de numărul zilelor în care trebuie asigurată hrana.

Necesarul minim de hrană complementară la principalele specii

Tabel nr.
specia între 1 mai și 15 octombrie
kg/zi/exemplar între 16 octombrie și 30 aprilie
kg/zi/exemplar
total din care total din care
concentrate Fân
masă
verde Suculente
rădăcini concentrate Fân
masă
verde Suculente
rădăcini
Cerb – – – – 5,5 1,0 1,5 3,0
Mistreț 0,3 0,3 – – 2,0 1,3 – 0,7
Urs 5,0 3,0 – 2,0 10,0 6,0 – 4,0

Hrana necesară la principalele specii de vânat din fondul de
vânătoare 2 4 Cusma
Tab
specia efective între 1 mai și 15 octombrie (168 zile)
tone între 16 octombrie și 30 aprilie(197zile)
tone
total din care total din care
concentrate Fân
masă
verde Suculente
rădăcini concentrate Fân
masă
verde Suculente
rădăcini
Cerb 105 – – – – 114 21 31 62
Mistreț 65 3 3 – – 26 17 – 9
Urs 35 30 18 – 12 68 41 – 27
Total concentrate – 100 tone
Total fân masă verde – 31 tone
Total suculente rădăcini – 110 tone

Suculentele se vor administr a doar în zilele cu temperaturi peste 00 C

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
73 Necesarul minim de sare la principalele specii
Tab
Specia Sare
kg/an/exemplar
Cerb comun 10
Mistreț 2,5
Urs 0,2

Cantitatea de sare necesară pentru principalele specii de vânat din
fondul de vână toare 2 4 Cusma
tab
Specia Efective Sare
kg/an
Cerb comun 105 1050
Mistreț 65 7
Urs 35 163
Total kg 1220

4.6. Producerea, achiziționarea și conservarea hranei
complementare

Hrana complementară necesară efectivelor de vânat în perioadele 1 mai
– 15 octombrie și 16 octombrie – 30 aprilie se poate produce astfel:
– concentratele, suculentele și fânul sunt achiziționate direct de pe
piață;
Hrana complementară se păstrează în spații bine încălzite, ferite de
umezeală și ploaie, în locuri aeris ite și răcoroase.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
74 4.7. Amenajări, construcții și instalații necesare

Pe fondul de vânătoare 2 4 Cusma instalațiile și amenajările silvice
existente cât și cele propuse pentru a se realiza sunt utile pentru îngrijirea,
paza și recoltarea vâ natului.

Tabel nr.
Amenajări Construcții Instalații
Specific Poteci
(km) Cabane
de
vânătoare Depozite
de
hrană
(buc) Cantoane
(buc) Observator
închis
(buc) Troace
pentru
hrană
(buc) Hrănitori
(buc) Sărării
(buc)
Existent 15,5 2 2 3 12 – 22 53
Propus – – – – 1 2 14 –
Total 15,5 2 2 3 13 2 36 53

Pe lângă construcțiile și instalațiile vânătorești existente după cum
putem observa în tabelul nr. s-a mai propus spre execuție un observator
pentru o mai bună observare și evidență a efectivelor și 14 hrănitori pentru a
putea acoperi necesarul efectivelor reale.
Nu este necesară construirea și amenajarea adăpătorilor și scăldătorilor
datorită rețelei hidrografice bogate și uniform distribuite. De altfel și
construcțiile vânătorești sunt în număr suficient.
Dintre construcțiile vânătorești putem aminti cabana de vânătoare
Dealu Negru dotată cu 18 locuri de cazare, camere dotate cu băi, 2 bucătării,
sală de mese, curent electric și sobe de teracotă și cabana de vânătoare
Aluneasa care este dotată cu 14 locuri de cazare, o bucătărie, camerele sunt
dotate cu băi, sală de mese, curent electric și sobe de teracotă.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
75

Foto nr. 13

Foto nr. 14

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
76 4.8. Paza și ocrotirea vânatului

Prin aceste măsuri se urmărește asigura rea liniștii vânatului precum și
combaterea braconajului și a principalilor dăunători. Aceste acțiuni trebuie
făcute periodic de către personalul silvic calificat (pădurari, paznic de
vânătoare).
O altă măsură importantă o reprezintă acțiunile de combate re a
dăunătorilor vânatului, lucru ce a condus la creșterea efectivelor de vânat.

4.9. Măsuri privind realizarea unui echilibru al faunei cu
silvicultura, zootehnia

4.9.1 Gospodărirea arboretelor și influențele asupra hranei, liniștii
și adăpostului.

Suprafața fondului de vânătoare 2 4 Cusma se află sub gospodărirea
organelor silvice mai exact de către Ocolul Silvic Dealul Negru .
Pentru o mai bună dezvoltare a vânatului se propun o serie de măsuri
silviculturale cât și zootehnice care au un caracter nu tritiv, de protecție și de
adăpost. Unele dintre aceste măsuri, sunt asigurarea liniști, în perioada
creșterii puilor, a bocănitului și a somnului de iarnă, să se reducă sau chiar să
se interzică exploatările forestiere în aceste perioade, să se interzică
pășunatul, colectarea de ciuperci și fructe de pădure, precum și a efectuării de
excursii dezorganizate.
Lucrările silviculturale existente sau care trebuie aplicate, să se facă
treptat pentru a oferi condiții de hrană vânatului.
Cele mai importante lu crări silviculturale care influențează dezvoltarea
vânatului, a hranei și adăpostul sunt: curățirile, degajările, și tăierile de igienă.

Curățirile sunt operațiuni de îngrijire, care se aplică arboretelor ajunse
în stadiile de dezvoltare de nuieliș – prăjiniș prin care se urmărește grăbirea și
dirijarea procesului de eliminare naturală realizându -se o selecție în masă.
Prin aceste lucrări se creează condiții superioare de vegetație și de
hrană pentru vânat precum și o bună creștere și calitativă a arbo rilor.
Tehnica de execuție constă în extragerea arborilor de pe toată suprafața
mai ales acolo unde consistența este prea mare. Curățirile se execută în timpul
perioadei de vegetație, iar în regiunile secetoase la sfârșitul și începutul
acestei perioade.

Degajările sunt lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor ce
constau în apărarea speciilor valoroase de cele copleșitoare. Primele degajări
se execută după constituirea stării de masiv. Tehnica de execuție constă în

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
77 tăierea cu foarfece sau ruperea incompletă a exemplarelor copleșitoare de la
10 – 20 cm sub nivelul celor principale. Aceste lucrări se execută în timpul
perioadei de vegetație în arboretele amestecate , iar în regiunile secetoase la
sfârșitul și începutul acestei perioade.

Tăierile d e igienă sunt lucrări cu caracter special care constau în
extragerea arborilor uscați sau în curs de uscare, rupți de vânt, doborâți,
atacați de dăunători. Operația se execută pe tot cuprinsul pădurii indiferent
dacă există posibilitatea de valorificare a materialului lemnos extras.
Extragerea se face într -o singură repriză mai rar în două.

4.9.2. Exploatarea pășunilor, crearea de condiții de hrană în zona
alpină.

Pășunile din cadrul fondului de vânătoare 24 Cusma sunt exploatate de
către animalele d omestice (cai, oi, vaci) ce aparțin locuitorilor din satul
Budacu de Sus. Pentru o bună dezvoltare a pășunilor s -au făcut o seri de
lucrări de curățire a acestor pășuni de spini, mușuroaie, degajări de arbuști
instalați haotic.
Datorită prezenței câinilo r de la turmele de oi exclude posibilitatea
apropierii vânatului de aceste pășuni.

4.9.3 Circulația bolilor din mediul sălbatic în cel domestic și invers.

În fondul de vânătoare 24 Cusma prezența bolilor este nesemnificativă,
iar circulația bolil or din mediul domestic în cel sălbatic și invers este foarte
redusă aproape inexistentă.
Cele mai cunoscute boli sunt: râia care se transmite de la caprele
domestice la cervide.
Căpiatul la cervide, aceasta este o boală provocată de un vierme numit
Coen urus cerebrales pe care cervidele îl iau din iarbă ce conține excrementele
câinilor.
Trichinela (Trichinela spiralis) această boală este provocată de de un
vierme parazit ce trăiește închistat în carnea porcilor mistreți. Este o boală
ușor transmisibilă d in mediul sălbatec în cel domestic mai ales la câni și pisici
care pot consuma o bășică formată în splină.
În ultimi ani nu s -au semnalat boli ale vânatului. Circulația
eventualelor boli este foarte redusă și ăn general se propagă din mediul
domestic în cel sălbatec. Nici în mediul domestic nu s -au semnalat boli grave
cum ar fi turbarea sau pesta porcină. De asemenea nu s -a semnalat nici un caz

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
78 de trichineloză. Dar cu toate acestea carnea de la exemplarele împușcate este
(mistreț, urs) este controlată t richinescopic.

4.9.4 Măsuri propuse pentru realizare echilibrului între evoluția
faunei și celelalte sectoare.

Pentru realizarea unui echilibru între evoluția faunei și celelalte
sectoare se propune realizarea anumitor măsuri administrative și silvicul turale
care să asigure buna creștere a puilor, liniștea și paza vânatului. Prin aceste
măsuri se urmărește:
– interzicerea exploatărilor în zonele de densitate mai mare a vânatului,
în perioada de creștere a puilor și de împerechere astfel asigurându -se condiții
propice dezvoltării acestor specii;
– interzicerea pășunatului speciilor domestice care consumă hrana
vânatului și care pot răspândi boli în efectivele de vânat;
– prevenirea braconajului care aduce pagube însemnate efectivelor de
vânat indiferent dacă sunt masculi, femele, tineret sau specii gestante, acestea
creează dezechilibre în efectivele oricărei specii și de foarte multe ori poate
duce la întreruperea sau amânarea perioadei de împerechere, prin sperierea
vânatului;
– asigurarea hrane comple mentare este o măsură care asigură
stabilitatea teritoriului astfel vânatul având hrana suficientă, sare și apă, nu
are tendința să migreze spre alte zone.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
79

CAPITOLUL V

Studiul economic

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
80 5.1. Investiții pe anul 2005

Investițiile pe anul 2005 s -au făcut pentru ca vânatul să aibă condiții cât
mai bune de hrănire și pentru o cât mai bună observație a vânatului, astfel
avem nevoie de 14 hrănitori și un observator, de asemenea fondul de
vânătoar e 24 Cusma necesită amenajarea a 1 Km de potecă de vânătoare
pentru o mai bună accesibilitate a personalului silvic.

Antemăsurătoare, hrănitoare cerb comun :

Indicativ Denumire, lucrare și materiale
(dimensiuni) UM Cantități
T.S.A.2B Săpături manu ale de pământ 4 (1,0×0,5×1,0) m3 2
T.S.D.1B Împrăștiere pământ m3 1,2

C.O2.1a Schelet pentru construcții (lemn) m3 –
Stâlpi (3,5×0,75×0,75)x4x4 buc m3 0,315
Coame (3,5×0,75×0,75)x3,6×3 buc m3 0,212
Grinzi (3,5×0,75×0,75)x3x3 buc m3 0,171
Iesle (3,5×0,75×0,75)x2,2×2 buc m3 0,86
Popi (3,5×0,75×0,75)x2,2×2/1×2 buc m3 0,078
Lați (3,5×0,75×0,75)x3,6×2,2 buc m3 0,117
Căpriori (3,5×0,75×0,75)x2x2 buc m3 0,621
C.E.11.d Învelitoare din șindrilă (2,0×4)x2m2 m2 16

Valoarea materială pentru hră nitoare :

Denumire material UM Cantitate Preț unitar
lei Valoare
totală
Materiale lemnoase m3 1,5 1.800.000 2.700.000
Cuie kg 6 50.000 300.000
Învelitoare din
șindrilă m2 16 95.000 1.520.000
Total 4.520.000

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
81
Manopera pentru hrănitoare :

Articol UM Cantitate Normă de
timp (nt) Total ore
T.S.A.2.B. m3 2 2,81 5,62
T.S.2.1.B m3 2 0,6 1,2
C.O.2.1.A m3 1,5 18,87 28,3
C.E.11.D m2 14,4 1,09 17,44
Total 52,56

Grila de încadrare pentru executarea hrănitorii este grila a IV -a = 21.735 lei
La 52,56 de ore x 21.735 lei = 1.142.392 lei/hrănitoare

Deviz hrănitoare:

Denumirea
lucrării Valori ale devizului
Materiale Manoperă Total
Total materiale 4.520.000 – 4.520.000
Total manoperă 1.142.392 1.142.392
TOTAL – 5.662.392
C.A.S. 30% 342.718 342.718
Șomaj 5% 57.120 57.120
Sănătate 7% 79.967 79.967
TOTAL
GENERAL 4.520.000 1.622.197 6.142.197

În fondul de vânătoare există un număr de 22 de hrănitori dintre care 11
hrănitori sunt pentru cerb și astfel mai este necesară realizarea a 7 hrănitori
pentru a sati sface nevoile efectivelor reale la cerb.

7 x 6.142.197 = 42.995.379 lei

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
82

Antemăsurătoare observator închis

Simbol
normă Denumire lucrări – articole UM Cantități Normă
de
timp Total
ore
Partea adaptabilă
T.S.A.070.2 Săpătură de pământ în spații limitate
(5×0,6×0,5)x4 m3 4,8 3,67 17,6
T.S.D.01d.1 Împrăștierea pământului m3 4,8 0,5 2,4
T.S.D.04.C.1 Compactarea pământului m3 4,8 0,6 2,88
T.R.B.1.C12 Transport pământ (4×1,0) t 4,8 1,8 8,64
C.D.1a Zidărie din piatră brută în elevație și
fundație (20×0,5x0x5)x4 m3 8 4,19 33,52
C.Z.O.204.A Preparat mortar pentru zidărie m3 2 0,52 1,04
Partea fixă
C.O.21.A Ridicat schelet din lemn brut
(4×0,2×0,2)x20+(3,5×0,2×0,2)x20+
(4×0,2×0, 2)x10 m3 6,1 18,87 115,1
C.E.17.C Șarpantă de lemn la acoperișuri
simple (4,0×6) m2 27 0,7 18,9
C.E.18 Asterială la învelitoarea executată
din scândură de rășinoase (6×5)x2 m2 72 0,25 18
C.E.11.d Învelitoare din șiță (6,5×2) m2 72 1,19 85,68
C.K.01.al Ferestre din lemn cu deschidere
interioară (0,4×0,4)x3 m2 0,37 2,69 0,99
C.K.03.1.bl Montat uși exterioare din lemn
(1×1,5)x2 m2 2,25 1,63 3,67
C.O.31.A Pregătit, montat pardoseli din
scândură (4×4)x3 m2 16 0,48 7,68
C.G.18 Pardoseli din beton turnat pe loc
(4×4) m2 16 0,48 7,68
C.O.12.a Sobă de încălzire din teracotă 200
buc. buc 180 0,12 21,6
C.D.04.c Zidărie la coșul de fum din cărămidă
(2×0,5×0,5) m3 0,72 19,08 13,73
C.F.02 Tencuieli interioare asimilate prin
drișcuire cu șipci tavan
(3,5×4)+pereț i m2 47,4 1,36 64,46
C.N.09.a Vopsitorii la tâmplărie m2 0,13 0,45 0,06
C.N.04.A Mână curentă executată din lemn ml 7,4 0,88 6,51
C.M.01.A Geamuri simple montate pe rame din
lemn la ferestre (0,42×0,42)x3 și uși
(0,5×0,6) m2 0,82 0,57 0,47
Total 430,6

Salariul minim pe economie (SME) = 3.100.000 lei/lună
SME:192 ore/lună = 3.100.000:192 = 16.146 lei/oră

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
83 16.146 lei/oră x 431 ore = 6.958.92 6 lei manoperă pentru un observa tor
închis.
Cantități și valori ale materialelor pentru observator închis

Denumirea materialului UM Cantitate Preț unitar
lei Total
valoare
Piatră brută m3 8 160.000 1.280.000
Mortar m3 2 1.100.000 2.200.000
Beton B 100 m3 2 1.100.000 2.200.000
Grinzi lemn rășinoase m3 6,1 1.850.000 11.285.000
Scândură lemn rășinoase m3 3 2.500.000 7.500.000
Șiță rășinoase buc 10.000 850.000 8.500.000
Cărămidă 240 x 115 x 30 buc 300 4.000 1.200.000
Cărămidă 240 x 115 x 60 buc 300 5.500 1.650.000
Șipci și rigle m3 1,5 2.600.000 3.900.000
Scoabe kg 25 40.000 1.000.000
Cuie kg 50 40.000 2.000.000
Sobă teracotă buc 1 6.500.000 6.500.000
Ușă pentru sobă teracotă buc 1 600.000 600.000
Grătar pentru sobă
teracotă buc 1 300.000
300.000
Sârmă kg 4 30.000 120.000
Ușă din lemn buc 1 700.000 700.000
Ipsos saci 10 100.000 1.000.000
Vopsea kg 2 170.000 340.000
Ferestre (0,35×0,35) buc 3 250.000 750.000
Chit kg 2 50.000 100.000
Mână curentă m 7,4 300.000 2.220.000
Sticlă pentru geamuri m2 1 270.000 270.000
TOTAL 55.615.000

Transporturi:

Materiale UM Cantități Echivalent tone Km Tone / km
Piatră brută m3 8 16 7 112
Material lemnos m3 12,6 15,2 5 76
Mortar și beton m3 4 8 30 240
Materiale m3 7,5 7,5 30 225
Total 653

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
84
Deviz pe categorii de lucrări – construcție observator:

Categorii de
lucrări Valor i ale devizului
materiale manoperă utilaj Total
Total materiale 55.615.000 – – –
Total
manoperă – 6.958.926 – –
Total transport – – 7.183.000 –
Total 1 55.615.000 6.958.926 7.183.000 69.756.926
C.A.S 30% – 2.087.678 – 20.927.077
Șomaj 5% – 347.946 – 3.487.846
Sănătate 7% – 487.125 – 4.882.985
Fond de risc
3% – 208.768 – 2.092.708
Total 2 55.615.000 10.090.443 7.183.000 101.147.542
TOTAL GENERAL = 174.035.985

Deviz pentru recolta rea frunzelor:

Frunzele reprezintă o altă sursă de hrană indispensabilă pe durata iernii,
speciile din care se pot face frunzare sunt: plop (Populus sp.), fag (Fagus
silvatica), salcie (Salix sp.), gorun (Quercus petraeia), etc.

Denumirea lucrării UM Cantitatea Normă de
timp Salariu
tarifar Total
valoare
Recolta manuală a
frunzelor pentru
vânat t 7 59,45 17.000 7.074.550
C.A.S. 30% 2.122.365
Șomaj 5% 353.728
Fond de risc 3% 212.237
Sănătate 7% 495.219
TOTAL GENERAL 10.258.099

Sarea se va achiziționa de pe piață la prețul pieței adică 1.500 lei/kg
1.220 kg sare x 5000 lei/kg = 610.000 lei
Neavând suprafețe pentru procurarea fânului, acesta trebuie
achiziționat de pe piață la prețul pieței, adică 4.000 lei/kg.
24.000 kg x 4.000 lei/kg = 96.000.000 lei /an

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
85 Hrana complementară care nu se poate produce în cadrul suprafeței
fondului de vânătoar e se va procura tot de pe piață dar existența pomilor
fructiferi atât la marginea pădurii cât și în interiorul ei ne ajută foarte mult la
hrana complementară astfel că se vor achiziționa numai 40 tone de furaje –
concentrate si 20 tone de suculente.
Furaje – concentrate – 17.000 lei/kg
40.000 kg x 17.000 lei/kg = 680.000.000 lei/an
Suculente – 10.000 lei/kg
20.000 kg x 10.000 lei/kg = 200 .000.000 lei/an

Pentru specia urs și mistreț hrana se va administra în hrănitori speciale
de metal ancorate în pământ sau pe arbori.
Cost hrănitoare urs 3 buc. x 5.900.000lei = 17.700.000 lei
Cost hrănitoare mistreț 4 buc x 5.900.000 = 23.600.000 lei

Salarii la personal:

Fondul de vânătoare 24 Cusma este administrat și păzit în permanență
de un număr de 3 pădurari și 2 paznici de vânătoare. Salariul mediu de
încadrare al unui pădurar este de 4.100.000 lei și al unui paznic de vânătoare
este de 3.10 0.000 lei

Deviz salarii

Specificații Valori lei
Salarii directe 222.000.000
C.A.S. 30% 66.000.000
Șomaj 5% 11.000.000
Fond de risc 3% 6.600.000
Sănătate 7% 15.400.000
Total 321.000.000

5.2. Lucrări executate cu mun ca personalului

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
86
Personalul silvic va executa următoarele lucrări:
– paza fondului de vânătoare;
– prevenirea braconajului;
– administrarea hranei complementare;
– administrarea sării;
– evaluarea efectivelor de vânat ;
– întreținerea si repararea dotărilor aflate pe raza fondului de vânătoare;

Cheltuieli

Denumire Cost unitar
Hrănitori cerb comun 42.995.379
Hrănitori mistreț 23.600.000
Hrănitori urs 17.700.000
Observator închis 174.035.985
Colectare frunze 10.258.099
Fân 96.000.000
Salarii 321.000.000
Sare 610.000
Concentrate 680.000.000
Suculente 200.000.000
Total 1.566.199.463

Conform cursului valutar euro – lei la zi rezultă 1 euro = 36.200 lei
1.566.199.463 lei : 36.200 lei = 43.265 euro

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
87 5.3 Venituri realizabile 2005

veniturile preconizate ase realiza în anul 2005 pe fondul de vânătoare
24 Cusma din raza Ocolului Silvic Dealul Negru se ia în considerare recolta
vânat cu parteneri străini din Germania, Austria, Spania .
Vânătoarea cu parteneri străini permite o rată de rentabilitate mult mai
mare a fondului de vânătoare, inclusiv un raport mai mare pentru Ocolul
Silvic Dealul Negru . În al – doilea rând vânătoarea cu parteneri străini scoate
în evidență competența personalu lui silvic în tern recoltându -se numai
exemplare de selecție sau de trofee.
În baza hotărârii 173/180/2001 al Guvernului României și în baza
ordinului nr. 103/11.01.2001al Ministerului Agriculturii Alimentației și
Pădurilor s -a aprobat „lista trofeelor care se percep străini astfel”:

Venituri realizabile pe trofee medaliabile cu vânătorii străini

Nr.
crt. specia Punctaj Nr. de
exemplare Euro/exempl
ar Total
euro
1. Cerb comun 6,5 kg 12 1.500 18.000
8,0 kg 2 2.650 5.300
720 kg 4 4.500 18.000
Total 1 18 – 41.300
2. urs <350 p.
C.I.C. 5 5.000 25.000
>350 p.
C.I.C. 5 7.000 35.000
Total 2 10 – 60.000
3. mistreț Până la 12
ani 4 350 1.400
12,1 – 16 6 550 3.300
16,1 – 20 2 750 1.500
Total 3 12 – 6.200
Total 1+2+3 40 – 107.500

Venit (V1) = 107.500 euro

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
88 Venituri realizabile pe trofee nemedaliabile

Nr.
crt Specia Nr.
exemplar Euro/exemplar Total euro
1. Cocoș de munte 6 1.000 6.000

Veni t (V2) = 6.000 euro

Taxă de organizare vânătoare

Specia Zile vânătoare Euro/zi Total euro
Cerb comun 18 20 360
Mistreț 10 150 1.500
Urs 10 275 2.750
Cocoș de munte 12 20 240
Total 50 – 4.850

Venit (V3) = 4.850 euro

Venituri realizabile din servicii

Servicii Nr. zile Euro/zi/pers. Total euro
Cazare 50 55 2.750
Masă 50 35 1.500
Total 50 90 4.250

Venituri realizate din valorificarea cărni de vânat

Specia Nr.
exemplare Greutatea
medie Greutatea
totală Preț
euro/kg Total euro
Cerb
comun 18 70 1.260 2,0 2.520
Mistreț 12 60 720 1,3 936
Urs 10 100 1.000 1,4 1.400
Total 40 – 2.980 4.856

Venit (V4) = 4.856 euro

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
89 Total venituri pe anul 2005 realizate din gospodărirea fondului de
vânătoare 24 Cusma .

Total venituri = V1 +V2 + V3 + V4 + servicii = 107.500 + 6.000 +
4.850 + 4.856 + 4.250 = 127.456 eur o

5.4. Eficiența economică

Eficiența economică ca rezultantă între venituri și cheltuieli scoate în
evidență rentabilitatea activității cinegetice în fondul de vânătoare 24 Cusma .

E = V – C

unde: E – eficiența economică;
V – venituri realiza te;
C – cheltuieli efective;

E = 127.456 euro – 43.265 euro = 84.191 euro

Profitul = 84.191 euro
Rata profitului este de 66%

Din analiza rentabilității se poate deduce că activitatea de vânătoare de
pe fondul de vânătoare 24 Cusma este forte rentabilă, ceea ce obligă Ocolului
Silvic Dealul Negru să acorde un interes sporit dezvoltării faunei de interes
vânătoresc, printr -o valorificare națională a vânatului, ceea ce implică
aducerea serviciilor de vânătoare la standa rdele europene, prin dotare a
personalului cu cartușe de vânătoare, mașini de teren și binocluri.

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
90

CAPITOLUL V I

Norme de protecția muncii

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
91 6.1 Norme de protecția muncii

6.1.1. Arme și muniții

Armele de vânătoare și munițiile se folose sc numai pe terenurile de
vânătoare, pentru recoltarea vânatului și combaterea dăunătorilor vânatului,
iar folosirea în alte scopuri fiind interzisă. Ele se păstrează în locuri asigurate
în așa fel încât să nu poată fi luate de alte persoane decât de poses or. Arma se
păstrează descărcată, curățată și introdusă în toc într -o ladă asigurată bine
încuiată și prinsă în pardosea.
La vânătoare se vor folosi numai arme care sunt în stare perfectă de
funcționare, fără defecțiuni sau improvizații iar muniția trebu ie să corespundă
tipului și calibrului armei respective.
Este interzisă:
– folosirea armei ca bâtă pentru lovirea animalului rănit sau sprijinirea
vânătorului;
– lovirea armei pentru deschiderea de arbori, stânci sau alte obiecte
dure;
– acoperirea la gura țevilor cu mâna;
– forțarea armei pentru închidere;
– scoaterea cartușelor nepercutate care rămân blocate pe țeavă prin
introducerea vergelei și baterea acesteia, în această situație se va folosi
extractorul;
– jocul sau îndreptarea armei spre pers oane, chiar dacă aceasta este
descărcată;
– așezarea armei, în timpul odihnei sau mesei pe pământ, pe obiecte ce
nu asigură susținerea sau agățarea acesteia de crengile arborilor;
– declanșarea focului asupra vânatului când hăitașii sunt în apropiere
sau un alt partener de vânătoare este pe linia vânatului;
– declanșarea focului când între linia de ochire și cea formată cu alte
persoane, unghiul este sub 450;
– declanșarea focului când vânatul se află în apropierea obiectelor dure
sau când solul este în ghețat înainte de a se asigura că prin ricoșarea
încărcăturii nu provoacă accidente;
– înainte de încărcarea armei se va controla dacă mecanismul de
declanșare a focului și cheia de asigurare funcționează normal și dacă țevile
nu sunt înfundate cu cârpe, câlți, pământ, zăpadă, frunze, etc, caz în care vor
fi îndepărtate;
– încărcarea armei se face la intrarea în terenul în care se va vâna;
– încărcarea armei basculante se va face cu țevile ținute în jos iar
închiderea făcându -se prin ridicarea patului;
– carabinele se încarcă cu țeava în sus;

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
92 – în timpul încărcării vânătorul se va asigura că pe direcția țevilor nu
există persoane, iar imediat după încărcare arma se asigură;
– după identificarea vânatului dorit și permis, vânătorul se va asigura că
pe linia de tragere nu sunt persoane sau animale domestice;
– în caz de rateu, nu se va desface arma imediat ci se va aștepta cel
puțin un minut cu țevile îndreptate spre sol. Arma nu se va slăbi din mână,
ținându -se în aceleași condiții de tir;
– tirul cu a rmă cu glonț sau cu proiectil de tip Breneke este permis
numai după asigurarea că după străpungere glonțul nu periclitează alte
persoane sau animale;
– la intrarea și așezarea în stand, vânătorul trebuie să cunoască locul de
amplasare al vecinilor cât și a flancurilor;
– vânatul căzut se ridică numai după terminarea goanei, se interzice
părăsirea ștandului în timpul vânătorii, urmărirea vânatului rănit făcându -se
după terminarea goanei și cu aprobarea organizatorului;
– în cazul deplasării de la un stand la altul în intervalul dintre goane
arma se va purta frânată și descărcată;
– vânătorii așezați pe flanc nu au voie să tragă pe linia ștandurilor și
nici paralel cu acestea;
– la vânătorile unde se trage cu alice nu se va mai trage spre în față
când gon acii au ajuns la o distanță mai mică de 200 m;
– la vânătorile unde se folosește armă cu glonț tirul se va opri când
gonacii ajung la 500 m pe teren plat;
– începerea și încetarea goanei vor fi anunțate de organizator prin
semnale acustice cunoscute de t oți vânătorii;
– trecerea armei încărcate peste linia ștandurilor în timpul urmăririi
vânatului, când tirul este permis în dreptul liniei ștandurilor se va face cu
țevile îndreptate în sus;
– la vânătorile de urși și mistreți, vânătorii vor avertiza bătă iașii cu voce
tare în cazul în care s -a întors în bătaie vânatul rănit.
– vânătoarea urșilor la cadavre se va face numai din observator.
– la vânătorile de pândă, dacă sunt mai mulți vânători trebuie să
cunoască locul unde se află ceilalți;
– declanșar ea focului se va face numai după identificarea precisă a
vânatului;
– părăsirea ștandului se va face numai la ora stabilită.

Gonacii folosiți la vânătorile colective, în vederea evitării și prevenirii
accidentelor vor respecta următoarele reguli:
– în timpul goanei se vor deplasa în linie dreaptă și vor menține
distanțele fixate între ei la începutul goanei;
– când sunt în apropierea linie de tragere vor face mai multă gălăgie,
pentru a semnala vânătorii de prezența lor;

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
93 – la vânătorile de mistreț și urs, fiecare grupă de patru gonaci va fi
condusă de un vânător înarmat, pregătit să dea lovitura de grație vânatului
rănit observat de gonaci;
– se interzice apropierea de vânatul rănit sau împușcat găsit pe teren
fără verificarea acestuia de către șeful de echipă;

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
94
ANEXA NR.1

Harta zonei studiate cu principalele tipuri de vegetație

Proiect de diploma…………..…………………………… ………………………. Silvicultură
95 BIBLIOGARFIE

1. Almășan I. – stabilirea bonității pentru principalele specii de vânat –
I.C.A.S.;
2. Chiriță C. – Stațiuni forestiere, Editura Academia R.S.R. București,
1987;
3. Ciubotarii A. – Exploatarea pădurilor, 1993;
4. Ciortuz I. – Ameliorații silvice E.D.P. – București, 1981;
5. Cotta V. – Vânatul, Editura Ceres, București, 1982;
6. Cotta V. și Bodea M. – Vânatul României, Editura Ceres , București,
1982;
7. Florescu I. – Silvicultură, E.D.P. București,1981;
8. Iancu M. – Enciclopedia pădurii, 1995;
9. Jiboteanu Gh., Bud I., Man I. – Vânătoarea și turismul cinegetic,
Edirura Ceres, 2001;
10. Negruțiu A. – Vână toare, salmonicultură, E.D.P. București, 1983;
11. Rucăreanu N. și Leahu – Amenajarea pădurilor, Editura Ceres,
București, 1982;
12. Stănesc V. – Dendrologie, București, 1979;
13. Târziu D. – Pedologie și stațiuni forestiere, 1985;
14. Wilting O. – Economia Vânatului, Editura Agro – Silvică,
București, 1960;
15. Amenajamentul Ocolului Silvic Dealul Negru ;
16. Fișa fondului de vânătoare, 24 Cusma ;