PROIECT DE DIPLOMĂ SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018 [604759]

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

2
CUPRINS

MEMORIU JUSTIFICATIV ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4

PARTEA ÎNTÂI
PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSULUI
SACOU PENTRU BĂRBAȚI

CAPITOLUL I. PREZENTAREA DATELOR INIȚIALE, NECESARE P ROIECTĂRII
PRODUSULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
I.1. PREZENTAREA SCHIȚEI Ș I ANALIZA MODELULUI ALES ………………………….. ……………… 10
I.2. ALEGEREA MATERIILOR P RIME NECESARE CONFEC ȚIONĂRII PRODUSULUI ……………. 14
I.2.1. STABILIREA CONDIȚIILO R DE EXPLOATARE A PR ODUSULUI ȘI A CERINȚ ELOR
IMPUSE MATERIILOR PR IME ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
I.2.2. PREZENTAREA MATERIILO R PRIME DE BAZĂ , SECUNDARE ȘI AUXILIA RE.
JUSTIFICAREA ALEGERII ACESTORA ………………………….. ………………………….. ………………….. 18

CAPITOLUL II. ELABORAREA CONSTRUCȚ IEI TIPARULUI PENTRU MODEL
ALES ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 26
II.1. ALEGEREA CONSTRUCȚIEI TIPARELOR DE BAZĂ ………………………….. …………………….. 28
II.1.1. STABILIREA PARAMETRIL OR DE BAZĂ NECESARI CONSTRUCȚIEI TIPARUL UI
DE MODEL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 29
II.2. CONSTRUCȚIA TIPARULUI DE BAZĂ ………………………….. ………………………….. ………….. 31
II.2.1. CONSTRUCȚIA TIPARELOR DE BAZĂ PENTRU REPER ELE FAȚĂ ȘI
SPATE ………… ………………………… …………………………………………………… 33
II.2.2. CONSTRUCȚIA TIPARULUI DE BAZĂ PENTRU MÂNEC Ă ………………………….. …. 40
II.3. CONSTRUCȚIA TIPARELOR DE MODEL ………………………….. ………………………….. ………. 45
II.3.1. TRANSFORMAREA TIPAREL OR DE BAZĂ CONFORM P ARTICULARITĂȚILOR
MODELULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 46
II.4. CONSTRUCȚIA ȘABLOANELOR ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
II.4.1. CONSTRUCȚIA ȘABLO ANELOR PRINCIPALE ………………………….. ……………….. 53

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

3 II.4.2. CONSTRUCȚIA ȘABLOANEL OR DERIVATE ………………………….. ………………….. 57
II.4.3. CONSTRUIREA ȘABLOANEL OR AJUTĂTOARE ………………………….. ……………… 64

CAPITOLUL III. GRADAREA ȘABLOANELOR DE MODEL ………………………….. ….. 65
III.1. GRADAREA PRIN METODA DE CALCUL PROPORȚION AL. JUSTIFICAREA ALEGERII
METODEI DE GRADARE . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 68
III.2. PARAMETRII NECESARI O PERAȚIEI DE GRADARE ………………………….. ………………….. 69
III.3. GRADAREA TIPARELOR DE MODEL ………………………….. ………………………….. ………….. 71

CAPITOLUL IV. STABILIREA CONSUMURI LOR SPECIFICE ȘI A INDICILOR
DE UTILIZARE A METER IILOR PRIME ÎN URMA OPERAȚILOR DE
ÎNCADRARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 75
IV.1. EFECTUAREA ÎNCADRĂRII ȘABLOANEL OR DE BAZĂ ………………………….. ……………….. 76
IV.2. CALCULAREA CONSUMULUI SPECIFIC ȘI A INDICI LOR DE UTILIZARE A M ATERIEI
PRIME ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 81

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

4
MEMORIU JUSTIFICATIV

Îmbrăcămintea este reprezentată de obiectele vestimentare pe care omul le folosește,
atât în scopul apărării de intemperii cât și pentru înfrumusețarea corpului. Modul de
confecționare a acesteia este determinat de materialele folosite, tehnologia aplicată ,
caracteristicile funcționale și modă.
Produsele de îmbrăcăminte, prin elementele lor componente, sunt într -o permanență
transformare, dictată de tendințele ce se manifestă în modă, cum ar fi: materii prime, culori,
desene, linii de croială, proporț ia diferitelor detalii și piese de ansamblu, caracterul și
destinația lor.
Nevoia de a se îmbrăca este o necesitate a omului de a purta o haină potrivită, după
circumstanțe, activitate, statutul social, după gust, pentru a -și proteja corpul de vreme, pentru
libertatea de mișcare, dar din punct de vedere estetic, contribuie la exp resia corporală și
participă în mod indirect la comunicare.
Costumul rămâne în continuare haină cea mai eleganță pentru un bărbat, culoarea și
materialul trebuind să fie adecvate ocaziei, orei din zi, anotimpului și climei.
Produsul ales, este un articol vestimentar masculin, purtat la anumite evenimente
ocazionale.
Sacoul este un articol de vestimentație care acoperă partea superioară a corpului, cu
sau fără căptușeală, purtat peste cămașă, deschis în fată și cu mâneci lungi și care se înche ie
cu nasturi sau capse. Deseori, sacoul este parte a unui costum.
Obiectul de îmbrăcăminte ales se încadrează în produsele cu srijin pe umeri (acoperă
prioritar partea superioară a corpului), suprafața de sprijin este delimitată superior de linia
umerilor și de bază gâtului, anterior de proeminentă toracelui, iar posterior de proeminentă
omoplaților.
Sacoul constituie obiectul de îmbrăcăminte exterioară mai subțire sau cu o grosime
mică, cu o lungime medie (midi), cu linia te terminație la nivelu l șoldurilor, executat din stofă
cu sau fără căptușeală, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte, și este folosit la
anumite ocazii.
Lucrarea, prin conținutul și modul de structurare, cuprinde etapele proiectării
tehnologice și construc tive a produsului sacou pentru bărbați.
Articolul vestimentar ales, este un produs foarte utilizat de bărbați de regulă este

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

5 purtat cu pantaloni (scurți sau lungi) sau jeans, cu un tricou, bluză sau cămașă cu sau fără
vestă.
În prima par te a lucrării se va prezenta asp ectele generale constructive ale produs ului
sacou pentru bărbați :
I. Prezentarea datelor inițiale, necesare proiectării
II. Elaborarea construcției tiparului pentru modelul ales
III. Gradarea șabloanelor de model
IV. Stabilirea consumurilor specifice și a indicilor de utilizare a materiilor prime în
urma operaț iei de încadrare
În cea de -a doua parte a proiectului de diplomă se va evidenția proiectarea tehnologică
a unui sistem de fabricație în care se realizează produ sul sacou pentru bărbați:
I. Considerați generale
II. Stabilirea necesarului de material
III. Stabilirea fluxului pentru sistemul de fabricație
IV. Recepția materiilor prime de bază
V. Proiectarea secției de croire
VI. Termolipirea reperelor
VII. Proiectarea secției de confecționare
VIII. Proiectarea secșiei de finisare
IX. Verificarea calității producției
X. Stabilirea suprafețelor de producție și depozitare
XI. Organizarea transportului intern
XII. Calculul principalilor indicatori tehnici de apreciere a sistemului de fabricație
proiectat
XIII. Norme de protecția muncii

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

6

PARTE ÎNTÂI

PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSULUI
SACOU PENTRU BĂRBAȚI

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

7
CAPITOLUL I.
PREZENTAREA DATELOR INIȚIALE, NECESARE PROIECTĂRII
PRODUSULUI

La bază proiectării produselor de îmbrăcăminte stă corpul omenesc cu dimensiunile
sale. Dimensiunile corpului sunt exprimate, de regulă, prin măsuri de lungime și grosime.
În funcție de caracterul elementelor componente, corpurile omenești se împart î n mai
multe grupe în raport cu vârstă cum ar fi: nou născuți, copii, adolescenți, adulți.
În privința dimensiunilor și ținutei, corpurile omenești diferă unul de altul, prezentând
totuși un număr mai mic sau mai mare de elemente comune.
În funcți e de caracterul elementelor comune, corpurile omenești pot fi împărțite în 4
categorii și anume:
a) Corpuri cu formă atletică – ( adolescenți cu vârstă între 12 -18 ani);
b) Corpuri cu formă proporțională – (diferență de 4cm între bust, abdomen și
șolduri);
c) Corpuri cu forme pline (corpolente) – (diferență proporțională de 4cm între
circumferința bustului, abdomenului și pe linia șoldurilor);
d) Corpuri cu forme disproporționate (obeze) – (diferențe mari între circumferință
bustului în raport cu circumferinț a abdo menului și a șoldurilor).
Caracterizarea sub aspect dimensional a corpului uman se face printr -o serie de
mărimi, indicatori sau cote antropometrice. Pentru cunoașterea valorilor acestora și a
variabilității lor pe grupe de purtători diferențiate pe vâ rstă și pe sexe, este necesară
desfășurarea unor cercetări de antropometrie, aplicată pe selecții reprezentative, pentru
diferite grupe de populație, pe bază unor programe adaptate la cerințele industriei de confecții.
Antropometria ( anthropos = om, m etreo = măsurare ) este o tehnică utilizată în
antropologie la măsurarea dimensiunilor corpului uman.
În protocolul de măsurare este necesară indicarea punctelor antropometrice pe
suprafața corpului, definirea mărimilor și a modului de măsurare, precizarea metodelor și
instrumentarului utilizat, precum și a condițiilor în care se efectuează măsurarea corp urilor.
Punctul antropometric este un punct ușor identificabil pe corpul uman care poate fi o

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

8 fromațiune a scheletului, o graniță bine conturată a țesuturilor moi sau o formațiune specifică
a epidermei.
Planul antropometric este planul în care se efectuează măsurarea corpului uman,
trasat imaginar prin orice punct sau mai multe puncte ale sale.
Plan sagital, un plan vertical trasat pe direcția antero -posterioară împărțind corpul
uman în partea stângă și partea dreaptă.
Planul sagital cen tral este planul sagital trasat strict pe mijlocul corpului, secționându –
l în două părți simetrice.
Planul frontal, planul orizontal trasat perpendicular pe planul sagital secționând
corpul în partea anterioară și partea posterioară.
Planul trans versal central este planul care împarte corpul în două părți egale din punct
de vedere a masei corpului.
Planul de referință este planul tangent la corp (la nivelul tălpilor) și fată de care se
măsoară coordonatele punctelor antropometrice în sistemul de trei axe (x, y, z).
Caracteristică dimensională (cotă antropometrică) un segment al corpului uman,
delimitat de două puncte sau planuri antropometrice, care se împart în următoarele categorii:

Construcția tiparului pentru un produs cu sprijin pe umeri începe cu trasarea liniilor
rețelei de bază pe care urmează să se dimensioneze detaliile principale: spatele, fața și mâneca
produsului.
Tiparul de bază – este construcția geometrică a elementelor principale ale produsului
(față, spate, mânecă), construcție dependentă de croială și silueta produsului.
Stabilirea dimensiunilor de bază ale corpului omenesc pentru construcția produselor
Mărimi antropometrice
Cote antropometrice
Dimensiuni rectilinii
Înălțim i
Diametre
Adâncimi
Coordonate
Diimensiuni curbilinii
Lungim i
Lățimi
Perimetre
Arce
Unghiuri
antropometrice
Masa corpului

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

9 cu sprijin pe umeri se stabilesc conform standardului antropometric, iar unele sunt dictate de
modă.
Dimensiunile necesare construcției tiparelor:
1. Dimensiunile corpului tip:
a) Înălțimea corpului: I c
b) Perimetrul bustului: P b
c) Perimetrul taliei: P t
d) Perimetrul șoldului: P ș
2. Dimensiunile proprii produsului:
a) Lungimea produsului: L pr
b) Lungimea mânecii: L m
c) Lățimea mânecii la terminației: l mt
3. Adaosurile:
Adaosul de bază se stabilește pe linia bustului (A b), iar în funcție de siluetă se
stabilește valoarea adaosului pe linia șoldurilor (A ș).

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

10
I.1. PREZENTAREA SCHIȚEI ȘI ANALIZA MODELULUI ALES

Fig.I .1. Sacou p entru bărbați (vedere față )

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

11

Fig.I.2. sacou pentru bărbați (vedere spate)

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

12
Sacoul ar trebui să fie principala piesă vestimentară din garderoba unui gentleman.
Este elementul principal în crearea oricărui fel de ținută. Este o piesă atât de versatilă, încât a
rezistat probei timpului și nu putem spune niciodată că un sacou nu este la modă. Un sacou
poate fi o piesă elegantă dar în același timp poate fi și sport, aceasta fiind frumusețea lui. El
poate fi purtat de oricine, oricând.
Ca o definiție generală, putem spune că sacoul este un articol vestimentar care acoperă
partea superi oară a corpului, cu sau fără căptușeală, purtat peste cămașă, deschis în față și cu
mâneci lungi și care se încheie cu nasturi sau capse. Deseori este parte a unui costum.
Pentru a oferi elegantă și confort, sacoul trebuie realizat dintr -un material de ca litate
pentru a asigura o durată de purtare îndelungă.
Modelul de sacou bărbătesc ales pentru proiectare este unul de ceremonie, cu un guler
șal, materialul de bază fiind unul confecționat din 70% lână și 30% vâscoză.
Sacoul din lână oferă cele mai multe avantaje din prisma confortului și durabilității.
Acest material natural permite pielii să respire, impresionează întotdeauna din punct de
vedere estetic, iar prețul este unul accesibil în raport cu calitatea, deoarece are în compoziție
30% vâscoză, pentru a fi accesibil pentru toată lumea. Pe lângă toate acestea, costumele
bărbătești din lâna și vâscoză se șifonează greu și pot fi purtate chiar și în sezonul cald, fiind
un material ușor și fin. Lâna absoarbe umiditatea, fiind confortabilă și primăvar ă sau vară.
Căptușeala este compusă din 100% vâscoză. Ea se aseamană bumbacului, dar, spre
deosebire de acesta, poate avea caracteristici variate de culoare și aspect strălucitor sau
mat. Vâscoza oferă căptușelii elasticite și rezistență, asigură confortu l în purtare, permite
trecerea aerului, absoarbe umiditatea, dar totodată are un tușeu fin și elegant pentru sacoul
ales.
Elementele principale din care este compus sacoul sunt:
 Față
 Spate
 Mâneci
 Guler
 Buzunare
Fața sau pieptul sacoului are două elemente simetrice la care se realizează o pensă
verticală poziționată la extremitatea buzunarului, având rol decorativ. Fața are două buzunare
cu doi refileți cu capace de formă dreptunghiulară cu colțurile puțin rotunjite, cu dos de

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

13 căptușeală care are rol de a proteja conț inutul să nu cadă din buzunar . Clapele sunt realizate în
așa fel încât purtător ul sa poată masca clapele în buzunar dacă nu le dorește la vedere.
Deasupra buzunarului drept mai este un buzuna r cu o dimensiune mai mică și făr ă capac. Pe
partea superioară stângă a feței sacoului este realizat un buzunar laist , care este fixat printr -o
cusătură micro zig -zag.
Piepții se încheie cu doi nasturi la o dis tanță de un centimetru unul față de celă lalt, și
două butoniere cu cap rotund.
Gulerul sacoului este de tip șal, care are rolul de a finaliza terminația superioară la
sacou. Rever ul șal are marginile curbate, care oferă un aspect elegant ș i delicat.
Spatele este deasemenea format din două repere simetrice, având cusătură pe linia de
simet rie a spatelui.
Fața și spatele sacoului sunt unite prin intermediul unui clin, care la terminația lui cu
spatele este realizat un sliț . Cele două șlițuri au fost create pentru a oferi b ărbatului mai multă
mobilitate și care este aproape potrivit fiecăre i conformații.
Mânecile sunt confecționate din două repere, față și dos de mânecă. P e cusătura
cotului la terminație are șliț. La terminație mâne cii sacoului prevăzut cu trei nasturi cu patru
butoniere (una fiind de ornament realizată cu o ață de culoare contrastantă ).

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

14
I.2. ALEGEREA MATERIILOR PRIME NECESARE CONFECȚIONĂRII
PRODUSULUI

În industria de confecț ii, materialele u tilizate pentru produse de îmbrăcă minte se
împart în urmă toarele grupe:
 materiale de bază ;
 materiale secundare;
 materiale auxiliare.
Materialele mai sus menționate se aleg după o serie de factori, cum ar fi:
 Factorii estetici;
 Durata de utilizare;
 Confortul și moda ;
 Factorii externi;
Materialele textile de baza folosite la confecționarea îmbrăcămintei constituie faț a
produsului. Aceste materiale sunt:ț esaturile, tricourile, textile le nețesute, blă nurile naturale și
imitațiile de blană .
Materialul de bază pentru produsul ales este lână de 70% și vâscoză 30% și a fost ales
în funcție de următoarele propriet ăți:
 proprietăț i fizice:
 finețea;
 lungimea;
 densitatea (masa specifică );
 culoarea;
 contracț ia;
 comportarea la lumină ;
 proprietăț i mecanice:
 rezistenț a la rupere;
 alungirea la rupere:
 modulul de elasticitate long itudinal;
 proprietăț i chimice:
 comportarea față de agenți chimici (acizi, baze, să ruri,
solvenț i organici);

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

15  proprietăț i termice:
 conductibilitatea calorică ;
 punctul de topire;
 inflamabilitatea;

La confecționarea produselor de îmbrăcăminte se folosesc materialul de bază ș i
materiale secundare. Materialele secundare , după utilizarea lor, se cl asifică în:
 Materiale pentru captuș eli:
Materialele pentru captuș eli au rolul de a dubla detaliile produsului, mă rindu -i astfel
rezistența la purtare, sifonare și păstrarea formei în timp, d ucând totodată la îmbunătăț irea
valorii de prezentare a produselo r finite cât ș i a parametrilor de confort ale acestora.
Materialele folosite pentru captușirea îmbrăcămintei trebuie să fie lucioase, pentru că
produsele să alune ce ușor și să permită mutarea cu uș urință pe corpul purtă torului. M aterial ul
ales pentru ca ptușeală este vâscoză 100%.
 Materiale pentru întă rituri:
Întăriturile sunt materiale textile care dublează unele detalii ale îmbrăcă mintei.
Materialele pentru întărituri au drept scop mărirea rezistenț ei la purtare, la ș ifonare, ducând la
îmbun ătățirea valorii de prezentare a produselor fin ite, a parametrilor de confort ș i modelarea
îmbrăcămintei pe conformaț ia corpului.
Materialul pentru întăritură este confec ționat din bumbac 100%.
Materialele auxiliare se folosesc la confecț ionarea produselor de îmbr ăcăminte,
alături de materialul de bază ș i materialele auxiliare.
Materialele auxiliare cuprind:
 ața de cusut;
 furniturile;
 garniturile;
 auxiliarele pentru încheiat .

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

16
I.2.1. STABILIREA CONDIȚIILOR DE EXPLOATARE A PRODUSULUI ȘI
A CERINȚELOR IMPUSE MATERIILOR PRIME

Producerea îmbrăcămintei pe scară industrială impune întreprinderilor de confecții
respectarea unor condiții în procesul de proiectare și confecționare, care să asigure o
îmbrăcăminte comodă, igienică, cu aspect plăcut și rezistentă.
Gradul de comoditate al îmbrăcămintei este asigurat prin alegerea materialelor cu
caracteristici corespunzătoare și prin linia lejeră prevăzută la proiectare. La alegerea
materialelor se au în vedere scopul și destinația produsului, iar lejeritatea se stabilește în
funcție de vârstă și de modelul proiectat.
Îmbrăcămintea trebuie să asigure:
 Neprejudicierea corpului uman;
 Condiții dintre cele mai bune de respirație, circulație a sângelui și pentru
manifestarea funcțiilor motorii;
 Confort de îmbrăcare, încheiere și scoatere a îmbrăcămintei;
 Starea de sănătate în general, adică un concept numit calitatea vieții.
Structura vestimentara are sarcina de a proteja organismul de inf luentele negative ale
mediului ș i intemperiilor, cât ș i de a corecta înfățisarea exterioara a omului , supus permanent
concepț iilor schimbatoare de etica și modă ale timpului.
Sacoul proiectat este caracterizat ca fiind o îmbrăcăminte semigroasă, ce se poartă în
anotimpurile de primăvara și toamnă. Are ca destinație evenimentele pentru diferite ocazii sau
festivități, iar prin acest fapt putem evidenția categoria de vârst ă, care este dest inată
adolescenților și adulți lor.
Principalele funcții ale sacoul bărbătesc sunt:
 Capaci tatea de izolare termică, de reținere sau transport al că ldurii corpului uman:
– este determinat de materialul întrebuințat, de linia îmbrăcămintei și de caracteristicile
tehnologice adoptate în procesul de confecționare.
– sacoul proiectat impune folosirea unui material de baza din lână 70% și vâscoză
30%, pentru transportul căldurii corpului omenesc, realizat din culori închise sau
deschise cu porii cât m ai deschiși, având conductibilitate bună și o linie cât mai lejeră.
 Capacitatea de absorbție a umidității ș i tran sportul acesteia:
– este o caracteristică igienică principală, care asigură continuitatea echilibrului de

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

17 termoreglare a corpului.
– acest echi libru, realizat de către organismul uman, ce continuă cu ajutorul
materialului de căptușeală (realizat din vâscoză 100%) si cel de baza in mică măsură,
prin absorția traspirației.
 Permeabilitatea la aer, capacitatea de aerisire a corpului :
– caracteristică igienică care realizează aerisirea corpului.
– contribuie la transportul și evacuarea tran spirației degajate de organism.
Materialul pentru întăritură va fi nețesut și va repreze nta o capacitate bună de
rezis tență la purtare, șifonare și elasticitatea în mișcării.
Pentru o durată de viață lungă a sacoul va fi curățat chimic, dar pentru eliminarea
prafului se va folosi o perie de bună calitate pentru a evita curățirea chimică excesivă,
călcarea va fi manuală și uscată, depozitarea lui se va face pe umeraș pentru păstrarea formei
umerilor și a gulerului a lături de un săculeț cu substanț e ce țin moliile la distantă.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

18
I.2.2. PREZENTAREA MATERIILOR PRIME DE BAZĂ, SECUNDARE ȘI
AUXILIARE. JUSTIFICAREA ALEGERII ACESTORA

Produsul proiectat, sacou pentru bărbați este realizat dintr -un material de bază care are
în componența sa lână 70% și vâscoză 30%, cu un material secundar din vâscoză 100% folosit
ca căptușeală, iar materialul pentru întăritură este compus din bumbac 100%.

LÂNA
Lâna face parte din categoria fibrelor naturale de origine animală. Este o fibr a produsa
de natura pentru a apăra oaia de adversităț ile climatice. Oile sunt anim ale care fac parte din
clasa mam iferelor. Ele sunt crescute nu numai pentru lână, dar și pentru carne, lapte și piele.
În țar a noastră oile fac parte din următoarele rase:
 Rasa merinos : – caracteristică lânei superioare cu fibre fine, de culoare alb -gălbui;
– este cea mai ră spândită , oferă o producț ie cantitativă și calitativă.
 Rasa țigaie : – o rasă cu lână fină, crescută în medii uscate.
 Rasa țurcană : – este ra sa de oi cu lâna aspră, găsită î n regiuni cu umiditate ridicată.

MERINOS ȚIGAIE ȚURCANĂ
Fig.I. 3. Reprezentarea raselor de oi pe categorii

Fibra de lână este un produs al pielii animalului (oi), în jurul rădăcinii se află glandele
sebace e și sudoripare care produc o secreție numită ucusi, care apără părul în timpul creșterii
lui de influențele chimice, mecanice și de agenții atmosferici.
Cele mai importante proprietăți ale fibrelor de lână sunt densitatea de lungime,
ondulațiile și structura lor. Ele pot fi împărțite din punct de vedere tehnologic în următoarele
grupe:

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

19 1) Fibre fine
2) Fibre semifine
3) Fibre semigroase
4) Fibre groase
Metodele de obținere a lân ii sunt:
a) Lâna de tunsoare – tunderea animalului viu;
b) Lâna tăbăcărească – ca produs secundar în tăbăcărie de pe pielea
animalelor tăiate ;
c) Lâna regenerată – realizat prin destrămarea zdrențelor de lână și a
deșeurilor de filatură;
Compoziția chimică a lânei este constituită dintr -o proteină numită cheratină , care
conține carbon, oxigen, hidrogen, azot și sulf.
Proprietățile lânei:
 Chimice :
 Comportarea față de acizi:
– este o fribră rezintentă față de acizi, aceasta nu se distruge și reține
o parte din acizi;
– acidul sulfuros poate distruge pigmenții care dau culoare lânei, dar
poate fi întrebuințat la albirea lânei;
– acizi minerali destramă capetele fibrelor de lână.
 Comportarea față de oxidanți:
– lumina și agenți atmosferici au influențe asupra lâni;
– albirea lânii în procesele de finisare chimică se bazează pe faptul că
fibrele pot fi tratate cu oxidanți fără a suferii o degradare sensibilă,
astfel albirea lânii se face cu apă oxigenată sau cu peroxid de sodiu.
 Comportarea la acțiunea apei și a aburilor:
– sub acțiunea apei reci lâna se umflă repede ceia ce provoa că
creșterea secțiunii transversale a fibrei;
– umflarea influentează proprietățile mecanice de lucrare, ușurând
întinderea lor;
– prelucrată cu aburi sau apă se vopsește mai repede și mai inten s
însă îi diminuează rezistența.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

20  Comportarea la căldură și electr icitate:
– este rea conducătoare de căldură și electricitate (80 C devine
fragilă, iar la 150 C pierde din umiditatea hig roscopică, crește
rigiditatea și fibrele se îngălbenesc);
– la ardere emană fum cu un miros de corn sau unghie arsă cu
degajare de amoniac și hidrogen sulfuros lăsând un scrum de
culoare neagră de forma unei gâmălii.

 Fizico -mecanice :
 Culoarea :
– este determinată de pigmenții cuprinși în celulele din coaja fibrei , dar și de
rasa oi .
– aceasta poate fi:
 albă (merinos și spancă este aproape exclusiv albă);
 alb-gălbuie;
 neagră (diferite nuanțe de n egru, inclusiv cafeniu -închis);
 cenușie (albă și neagră);
 multicoloră (seină, care nu e ste nici neagră, nici roșcată).
 Luciul :
– depinde de uniformitatea și de gradul de netezime al fibrei, de forma și
poziția solzilor, de proprietățile stratului cortical, de structura și gradul de
dezvoltare al str atului medular și de pigmentare;
– acestea pot fi:
 fibre lucioase (oile merinos, țigaie);
 fibre mate (țurcană).
– luciul lânii spălate depinde în mare măsură și de conținutul de apă al lânii
și cons tituie criteriu de clasificare.
 Ondulația :
– influențează prelucrabilitatea ei, cu efecte asupra caracteristicilor firelor și
a capacității de împâslire a țesăturilor (postavurilor).
– gradul de ondu lare depinde de finețe a fibrei;
– se întălnesc:

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

21  normale;
 înalte;
 exagerate;
 slabe.
 Higroscopicitatea:
– este cea ma i mare dintre fibrele naturale;
– în condiții obișnu ite lâna absoarbe din aer 15÷ 18% vapori apă, iar în
atmosferă saturată de vapori de apă umidi tatea poate ajunge până la 40%;
– odată cu creșterea umidității crește și elast icitatea, iar rezistența scade;
– lâna absoarbe bine umezeala corpului și o elimină cu moderație;
– în țara noastră umiditatea admisa este de 17% pentru cea cardată , și
18,25% pentru cea pieptănată.
 Lungimea:
– prin lungime se înțelege lungimea medie a fibrei obținute de la o tundere la
alta;
– constituie principalul factor care îi deter mină tehnologia de prelucrare;
– lungimea influențează, gradul de netezime, comportarea la frecare,
pilozitatea, rezistența firelor,
– valoarea naturală fiind determinată de distanța dintre capete pe direcția axei
fibrei, iar cea reală, distanța dint re capete ia întinderea fibrei, r aportul
dintre cele două lungimi este gradul de ondulare;
– din punct de vedere al lungimi i, fibrele se clasifică astfel:
 lungă : cu lungimea medie peste 100 mm;
 medie : cu lungimea medie între 60 – 100 mm;
 scurtă : cu lungimea medie între 30 – 60 mm.
– lâna românească, în funcție de rasă, are lungimea medie:
 merinos 50 – 80 mm;
 spancă 50 – 100 mm;
 țigaia 60 -120 mm;
 stogoșă 80 – 160 mm;
 țurcană 100 -300 mm.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

22  Mecanice:
 Rezistența:
– este datorată stratului cortical și se apreciază prin:
 rezistența la rupere, în cN;
 rezistența specifică la rupere, în cN/tex.
– la rupere depinde de finețea fibrei, și anume:
 merinos 6÷18 cN;
 spancă 8÷18 cN;
 țigaia 16÷26 cN;
 țurcană groasă 48÷80 cN.
– rezistența specifică este mai mare la fibra fină, decât la cea groasă și se
încadrează între 10÷ 18 cN/tex, la uscat;
– în mediul umed lâna pierde 10-20% din rezistența specifică;
– vopsirea și aburirea, temperaturi peste 50°C, acidularea și mai ales tratarea
cu alcalii ori cu oxidanți reduc rezistența la rupere a fibrei.
 Elasticitatea :
– conferă produselor de lână moliciune, voluminozitate, tușeu,
neșifonab ilitate și rezistență la uzură;
– poate fi privită sub trei aspecte:
 elasticitatea ondulațiilor, care depinde de rasă și de conținutul de
usuc;
 elasticitatea de volum, care face ca o cantitate de lână comprimată
să-și reia volumul inițial;
 elasticitatea la întindere, care se manifestă prin revenirea la
lungimea inițială după îndepărtarea forței de întindere.
– prin umezire, lâna devine plastică, mai ales în prezența temperaturii de
100°C.
 Împăslirea:
– are loc atunci când fibrele au o bună elasticitate, revenindu -se ușor după
deformările suferite;
– pe această proprietate se bazează operația tehnologică de finisare chimică
de piuare pentru obținerea postavurilor și păslelor.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

23
VÂSCOZA
Este folosită atât în componența materialului de bază 30%, cât și în compoziția
materialul pentru căptușeală.

Fig.I .4. Reprezentare a vâscozei în fire si țesătură

Vâscoza face parte din categoria fibrelor chimice artificiale și este o soluție obținută
prin dizolvarea xantogenatului de celuloză sodată într-o soluț ie diluată de hidroxid de sodiu .
Vâscoza este constituită din macromolecule de ceuloză aproape pură cu un grad de
polimerizare mai mic decât al celulozei din bumbac și cu o rezistența mecanică mai scăzută.
Fibrele de vâscoză sunt mai hidrofile decât cele de bumbac.
Tehnologia de fabri cație a vâscozei cuprinde o serie de operații:
Omogenizarea și co ndiționarea din diferite părți/loturi → tăierea și gofrarea folilol →
alcalinizarea → dezfibrarea alcalicelulozei → prem aturarea → santogenarea → dizolvarea
subst anțelor obținute ale celulozei → maturarea → filarea → finisarea fibrei.
Proprietățile vâscozei:
 Chimice:
 Acțiunea acizilor: – rezistența mică la acizi tari;
 Acțiunea bazelor: – rezistență mică la baze tari;
 Acțiunea oxidanților: – rezistență mică;
 Acțiunea solvenților: – rezistă la solvenți organici, clorit de sodiu, acetonă, apă
fierb inte, insolubilă în acid formic;

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

24  Comportarea la ardere: – arde repede cu un miros de hârtie arsă, lăsând o cenușă
albicioasă.

 Fizico -mecanice:
 Culoarea:
– este gălbuie până la galben -brun, datorită sulfului coloida sau poate fi
diferită colorată când vopsirea se face în masa de soluție.
 Luciul:
– este unul puternic de culoare argintie.
 Lungimea:
– la rupere a vâscozei în stare uscată este de 14,5 până la 19,8 km.
 Higroscopi citatea:
– este mai mare decat a celor de bumbac;
– absorția de umiditate se face la 20 C și umiditatea relativă a aerului de
65% este de 11%.
 Uniformitatea și netezirea:
– sunt cerințe importante impuse oricărui tip de fir care urmează a fi
prelucrat în produse textile.
 Moliciunea:
– are un rol importat în obținerea țesăturilor moi care se mulează bine pe
corp;
– este în funcție de alegerea corectă a condițiilor de filare, de elasticitate și de
structura fibrei.
 Alungirea la rupere:
– în stare uscată este 20 ÷ 24%;
– în stare umedă este 23 ÷ 26%;
 Rezistența la tracțiune:
– la temperaturi înalte între 100 C își păstrează rezistența, însă peste aceste
temperaturi firele îți pierd rezistența, iar la 170 C se descompun;
– răsucirea se face cu scopul de a mări rezistența și pentru a ușura
prelucrarea lor.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

25 BUMBACUL
Materialul de întăritură este confecționat din bumbac nețesut. Întăriturile nețesute se
obțin din materiale textile prin procedee speciale. Se realizează din fibre textile selecționate în
acest scop, care sunt legate între ele cu ajutorul unei soluții chimice denumite liant.
Din categoria fibrelor textile naturale v egetale se încadrează bumbacul. Bumbacul este
o plantă tehnică, cultivată în zonele călduroase, crește sub formă de tufe.
Rădăcina este pivotantă. Tulpina este semiînaltă, ierboasă, spre maturitate devine
lemnoasă, ramificată,dezvoltă ramuri vegetative ș i ramuri fructifere. Frunzele sunt mari și
lucioase pe partea superioară.
Florile se dezvoltă pe ramificațiile fructifere, pe măsură ce se maturizează își schimbă
culoarea din galben în roșu, bobocii care vor devenii fructe se modifica și după trei -patru
săptămâni eliberează capsulele care conțin fibrele de bumbac.
Fructul este o capsulă care conține patru până la șase semințe, care la maturitate se
desface în cinci parți, eliberând semințele care sunt înconjurate de fibre textile. Semințele
produc fib ră brută de bumbac care se recoltează.
Bumbacul este o fibră naturală, moale care crește în jurul semințelor plantei, culoarea
este albă sau gălbuie în funcție de pigmenții naturali, luciul este mat, fibrele sunt scurte,
higroscopice au capacitatea de a absorbi lichidele din mediul înconjurător.
Proprietăț ile bumbacului sunt:
 fiabilitate foarte buna;
 rezistența la diferite solicită ri mecanice;
 stabilitate bună în structurile textile;
 rezistența bună la purtare;
 higroscopicitate mare;
 afinitate bună la coloranț i.

Fig.I. 5. Bumbacul

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

26
CAPITOLUL II.
ELABORAREA CONSTRUCȚIEI TIPARULUI PENTRU MODEL ALES

Tiparele sunt construcții grafice efectuate pe hârtie, pe baza dimensiunilor corpului și
a modelului respectiv. Ele se construiesc pentru fiecare detaliu al produsului respectiv, pentru
mărimile medii, de la care prin multiplicare se pot obține toate mărimile necesare unui set.
Tiparele proiectate au formă plană , marginile cu linii diferite, care prin asamblare
formează produsul de îmbrăcăminte.
De-a lungul evoluției îmbrăcămintei s -au conturat câteva metode de obținere a
tiparelor pentru produsele de îmbrăcăminte.
Clasificarea metodelor de constructie a tiparelor:
1. Metoda mulajelor :
Metoda consta in aranjarea direct pe corpul purtatorului sau a unui manechin, a unei
hartii sau panze si trasarea unei linii de contur pe aceasta, cum ar fi linia umarului, linia
rascroielii gatului, linia de imbinare a bratului cu trunchiului precum si fixarea adancimii unor
pense, falduri si a unor puncte de control ;

Fig.II .1. Metoda mulajelor

Metoda este simpla, constructia nu necesita calcule dar da rezultate numai in urma
probelor si corectiilor sucesive, fiind inap licabile in conditii de serie. Actualmente, metoda se
mai utilize aza la obtinerea unor produse pentru teatru sau pro duse cu un grad mare de drapare.
2. Metoda clasica :
Cea mai raspandita si utilizata inca in mare masura este metoda geometrica.
Constructia tiparelor se executa pe baza informatiilor despre dimensiunile corpului si

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

27 adaosurilor c orespunzatoare tipului de produs care se proiecteaza.

Fig.II. 2. Metoda clasică

In constructie se porneste de la un număr limitat de dimensiuni ale corpului tip, o serie
de alte dimensiuni care la proiectarea individuala s -ar putea prelua direct pe corp (dimensiuni
secundare) sunt inlocuite cu valori calculate pe baza unor relatii sim ple, in majoritate de
proportionalitate, in functie de dimensiunile principale.
3. Metodele analitice:
Se disting prin descrierea contururilor tiparelor. M etode care s -au dezvoltat in ultimul
timp cu ajutorul tehnicii de calcul , iar acum exis ta programe s peciale folosite pentru
constructia tiparelor in industria de confectii.

Fig.II .3. Metoda actuală

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

28 II.1. ALEGEREA CONSTRUCȚI EI TIPARELOR DE BAZĂ

Proiectarea tiparelor se descfășoară în cadrul serviciului tehnic și de creație din
întreprindere, în faza primară a realizării unui produs sau a unui lot de produse
Procesul de construcție grafică a unui tipar cuprinde ca faze și etape de lucru:
 Construcția tiparului de clasic;
 Transformarea tiparului clasic în model;
 Multiplicarea tiparului de bază.
Tiparul clasic este construit cu linie clasică (simplă). Acest tipar este prevăzut cu sau
fără rezerve de cusătură, dar îi lipsesc rezervele de tivuri de la terminația detaliilor principale
(spate, piepți, mâneci, etc.). tiparul se obține prin construcția clasică , bazată pe dimensiunile
principale ale corpului, având linia de contur specifică formei produsului proiectat.
Tiparul de bază se obține din tiparul clasic căruia prin transformarea în model i se
adaugă rezervele de cusătură și tivuri.
În cadrul tiparul de bază al sacoului bărbătesc ales, se efectuează construirea fiecărui
tipar din ansamblul de detalii ce alcătuiesc produsul (pieți, spate, mâneci, guler, etc.).
La contruirea tiparului de sacou se distring trei etape de lucru:
 Calculul dimensiunilor de bază: – pe baza dimensiunilor principale date, se stabilesc
dimensiunile de bază ale corpului care se folosesc în construcția tiparului de sacou.
 Trasarea liniilor de bază: – cuprinde operațiile de trasare a liniilor de bază, atât în
lungimea cât și în î nălțimea tiparului.
 Trasarea liniilor de contur: – cuprinde operațiile de determinare a punctelor și a liniilor
ajutătoare și, apoi trasarea liniilor de contur.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

29
II.1.1. STABILIREA PARAMETRILOR DE BAZĂ NECESARI
CONSTRUCȚIEI TIPARULUI DE MODEL

Tiparul de bază a sacoului bărbătesc a fost proiectat pentru un corp tip mediu, valorile
concrete ale dimensiunilor corporale precum și cele specifice tipului de produs au fost
preluate din actele normative specifice, cu mici modificări.
Sacoul proiectat a fost conceput prin metoda geometrică care se executa pe baza
informatiilor despre dimensiunile corpului si marimea adaosurilor corespunzatoare tipului de
produs care se proiecteaza. In constructie se porneste de la un număr limitat de dimensiuni ale
corpului ti p, o serie de alte dimensiuni care la proiectarea individuala s -ar putea prelua direct
pe corp (dimensiuni secundare) sunt inlocuite cu valori calculate pe baza unor relatii simple,
in majoritate de proportionalitate, in functie de dimensiunile principale. Din acest motiv
dimensiunile calculate pot fi numite si masuri proportionale.
In constructiile geometrice se porneste de la urmatoarele date initiale:
 Dimensiunile corpului tip, acestea sunt in genereal dimensiunile principale care
definesc tipodimensiunea si in functie de metoda inca un numar redus de dimensiuni
secundare.
 Dimensiunile proprii produsului, acestea sunt dependente de tipul produsului, model
sau moda (Ex. Lungimea manecii, ungimea produsului).
 Adaosurile dintre care in mod de osebit se precizeaza, adaosurile compozitionale pe
linia de baza, pe care se face dimensionarea in latime a produsului si a detaliilor sale.

Tabel II .1.:Dimensiunile necesare construcției
DENUMIRE INDICATORI SIMBOLIZARE VALOARE (CM)
Înălțimea corpului Ic 182
Perimetrul bustului Pb 102
Perimetrul taliei Pt 90
Perimetrul șoldului Pș 100
Perimetrul gâtului Pg 42

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

30 Tabel II .2.:Dimensiunile proprii produsului
DENUMIRE INDICATORI SIMBOLIZARE VALOARE (CM)
Lungimea produsului Lpr 70
Lungimea mânecii Lm 63
Lățimea mânecii la terminație lmt 16

Tabel II .3.: Dimensiunile adaosurilor
DENUMIRE INDICATOR SIMBOLIZARE VALOARE (CM)
Adaosul de bază Ab 8
Adaosul de lejeritate pe talie At 6
Adaosul de lejeritate pe șold Aș 5

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

31
II.2. CONSTRUCȚIA TIPA RULUI DE BAZĂ

Construcția tiparului pentru un produs cu sprijin pe umeri cum este sacoul de bărbați
proiectat, începe cu trasarea liniilor rețelei de bază pe care urmează să se dimensioneze
detaliile principale: spatele și fața produsului. Aceste detalii se prezintă pe același desen,
pentru a evidenția corespondența dintre liniile de contur care, după asamblare se unesc.
Datorită simetriei corpului, pe desen se traseaza numai o jumatate din tiparele detaliilor
simetrice.
Tiparele mânecii și a gulerului se construiesc du pă definitivarea conturului detaliilor
principale, pentru a se asigura corespondența dintre liniile de contur care se asamblează.
Pentru orice produs cu sprijin pe umeri, tiparul detaliilor principale se încadrează într –
o rețea de linii rectangulare, numi tă și rețea de bază, construita din 6 linii orizontale și 7 linii
verticale.
Liniile rețelei de bază au urmatoarele semnificații:
 Liniile orizontale:
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia orizontală de bază (linia de lățime a răscroielii gătului la spate);
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia bustului;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia taliei;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia șoldului;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de terminație;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de lățime a răscroielii gătului la față.

Fig.II. 4. Rețeaua linii de bază a produsului cu sprijin pe umeri

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

32
♣ Liniile verticale:
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de simetrie a spatelui;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de simetrie a feței;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de lățime a spatelui;
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de lățime a feței;
̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de înălțime a spatelui (marchează poziția punctului cel mai înalt
al spatelui);
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia de înălțime a feței (marchează poziția punctului cel mai înalt al
feței);
̅̅̅̅̅̅̅̅ – linia cusăturii laterale (linia de asamblare a feței cu spatele).

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

33
II.2.1. CONSTRUCȚIA TIPARELOR DE BAZĂ PENTRU REPERELE FAȚĂ
ȘI SPATE

Tabel II.nr. 4.: Algoritmul de construcție a tiparuli de bază pentru elementele față și
spate a sacoului pentru bărbați.
Nr.
crt. Semnificația segmentului
de construcție Simbolizare Relația de calcul Valoare (cm)
1:1 1:5
0 1 2 3 4 5
A. TRASAREA LINIILOR ORIZONTALE ALE REȚELEI DE BAZĂ
 linia bustului
1. Înălțimea spatelui ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ (

)
23,1 4,6
 linia taliei
2. Lungimea spatelui până la
talie ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
47 9,4
 linia șold
3. Distanța talie -șold
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
21,8 4,3
 linia de terminație
4. Lungimea produsului ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – se preia din STAS; 76 15,2
B. TRASAREA LINIEI DE CONTUR DE PE MIJLOCUL SPATELUI
5. Poziționarea nivelului de
plasare a liniei omoplaților ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
11,5 2,3
6. 511, punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 3,5 0,7
 Se unește punctul 511 cu punctul 21 prin linie dreaptă; la intersecția cu linia taliei se
marchează punctul 411.
7. 412 punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 0,5 0,1
 421 se unește cu punctul 21, iar la intersecție cu linia bustului se obține punctul 311;
 421 se unește cu 511 prin linia dreaptă și se prelungește spre linia de terminație.
Constructiv pe linia de terminație se obține 911.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

34 0 1 2 3 4 5
C. DIMENSIONAREA PE LINIA BUSTULUI. TRASAREA LINIILOR
VERTICALE ALE REȚELEI
● linia de lățime a spatelui; verticala prin punctul 33
8. Lățimea spatelui ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 21,8 4,3
9. Cantitate despărțitoare între
tipare ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 25 5
● linia de simetrie a feței; verticala prin punctul 37
10. Lățimea feței ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 22,9 4,5
11. Lățimea răscroielii mânecii lrm 14,2 2,8
● repartizarea l rm
12. Lățimea răscroielii mânecii
repantizată la față
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă
(3÷4cm); 3,5 0,7
13. Lățimea răscroielii mănecii
repartizată la spate
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă
(0,3 ÷ 1cm); 0,5 0,1
14. Cantitatea despărțitoare
între tiparul feței și clin ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 2 0,4
15. 343`, punct ajut ător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1 0,2
16. Lățimea răscroielii mânecii
repantizată la clin
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 10,2 2,04
17. Lățimea totală a tiparului pe
linia bustului (l b); relația de
verificare a lățimii tiparului
pe linia bustului.

̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅

59 11,8
CONSTRUCȚIA SPATELUI
D. TRASAREA LINIILOR DE CONTUR SUPERIOARE PE TIPARUL
SPATELUI
● conturul răscroielii gâtului pe tiparul spatelui
18. Lățimea răscroielii gâtului
la spate
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
8,1 1,62

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

35 0 1 2 3 4 5
19. Înălțimea răscroieli gâtului
la spate
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 2 0,4
 Se racordează cu florarul un punct situat la jumătatea distanței dintre punctele 11 și
12, cu punctul 121, iar conturul se prelungește astfel încât ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ .
● linia umărului la spate (l us)
20. Înclinarea umărului
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă
(1,5÷2cm); 2 0,4
21. Lungimea cusăturii
umărului la spate ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ,5cm 16,5 3,3
● linia răscroielii mânecii la spate
22. 231, punct la contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1 0,2
23. 331 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
5,7 1,15
24. 332 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1,5 0,3
 Se racordează cu florarul punctele 14, 231 și 332 și se obține conturul răscroielii
mânecii la spate.
● linia cusăturii laterale a spatelui
25. Lățimea spatelui la linia
șoldurilor ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ls 19,5 3,9
 Se trasează o linie verticală din 341 până la nivelul taliei și se obține conturul
răscroielii mânecii la spate.
26. Cambrarea pe cusătura
laterală, la nivelul liniei
taliei ̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1,5 0,3
 Se trasează conturul cusăturii laterale a spatelui prin racordarea punctelor 332, 431,
531. Punctul 931 rezultă constructiv conform indicațiilor.
CONSTRUCȚIA FEȚEI
E. TRASAREA LINIILOR ORIZONTALE ȘI DE CONTUR SUPERIOR PE
TIPARUL FEȚEI
27. 36 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
11,4 2,2

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

36 0 1 2 3 4 5
28. Înălțimea feței ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ Is + (2÷2,5cm) 25,16 5,03
 Prin punctul 15 se trasează o linie orizontală spre dreapta pe care se consideră punctul
151 astfel:
– ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ . Punctul 151 se unește cu punctul 35, iar în punctul 151 se
duce o perpendiculară pe ̅̅̅̅̅̅̅̅̅.
 Prin punctul 36 se trasează o verticală. Se construiește ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅.
● conturul răscroielii gâtului
29. Înălțimea răscroielii gâtului
la față
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ lrgs 8,1 1,62
30. Lățimea răscroielii gâtului
la față
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ lrgs + 2cm 10,1 2,02
● linia cusăturii umărului (l uf)
31. Înclinarea umărului la față
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 4 0,8
32. Lungimea cusăturii
umărului la față
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 16 3,2
● linia răscroielii mânecii la față
33. 351 punct contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 6 1,2
34. 352 punct de control ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
0,12 0,02
 Se unește punctul 14` cu punctual 351 prin linie dreaptă, apoi cu florarul se racordează
punctele 14`, 351 și 341`. Pe orizontala trasată în 352 se obține constructive punctele
C.
35. 141`, punct extrem al liniei
umărului la față ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 0,5 0,1
F. DIMENSIONAREA TIPARELOR PE LINIA TALIEI
● construcția pensei verticale
36. 461, centrul pensei ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 2,29 0,45
 Prin punctul 461 se trasează o verticală până la nivelul liniei bustului (pe care o
intersectează în punctul 361) și respectiv mai jos de linia taliei cu 7 cm.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

37 0 1 2 3 4 5
37. Poziționarea vârfului pensei ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă
(3÷5cm); 3,5 0,7
38. Adâncimea pensei în talie
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1,5 0,3
● construcția deschiderii orizontale
 Deschiderea orizontală se poziționează la 7 cm sub linia taliei. Între latura orizontală și
cea obliză a deschiderii orizontale se măsoară pe linia de lățime a feței (verticala prin
punctul 35) 0,7 cm ( ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅).
 Adâncimea pensei de bust la bază (la nivelul deschiderii orizontale)poate fi egală cu
adâncimea acestei pense de la nivelul liniei taliei s -au mai mică ( ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ .
● trasarea liniei cusăturii laterale
 Pe latura oblică a deschiderii orizontale, la 2 cm față de linia de lățime a feței se
plasează un punct ce se unește prin linie dreaptă cu punctul 341 `.
 Pe latura orizontală a deschiderii se plasează un punct la 2 cm față de linia de lățime a
feței, prin care se va trasa o v ertical ce intersectează linia șoldurilor în 541`.
 Pe latura orizontașă a deschiderii pensei pensei se plasează un punct extrem la 1,5 cm
de linia de mățime a feței (verticală prin 35), notat cu 452. Se stabilește lungimea
laturii deschiderii orizontale ( ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅).
 Se egalizează cele două laturi ale deschiderii pensei, rezultând astfel punctul 452`. Se
trasează cu florarul conturul cusăturii laterale pe tiparul feței prin unirea punctelor
341`, 441`, 452` și respectiv a punctelor 452, 541` și 941`. Punctul 941` va fi plasat
sub linia de terminație din rețea cu o cantitate egală cu cea dintre laturile pensei
orizontale.
● definitivarea liniei de terminație
 Prin punctul 941` se trasează o paralelă la linia de terminație din rețea, la o cantitate
egală cu cea a deschiderii orizontale a pensei, măsurată pe linia de lățime (0,7cm).
CONSTRUCȚIA CLINULUI
G. DIMENSIONAREA TIPARULUI PE LINIA TALIEI
39. Lățimea totală a tiparelor pe
linia taliei ltT= lft + lct + llst
51 10,2

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

38
0 1 2 3 4 5
40. Lățimea clinului pe linia
taliei lct ltT – (lft + lst) 12 2,4
 Prin punctul 342` se trasează o paralelă la ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ până la intersecția cu linia taliei
(rezultă punctul 441”). Din punctul 441”, pe linia taliei se așează lățimea clinului (l ct=
12cm) rezultând astfel punctul 431 `.
41. 541”, punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1,5 0,3
● dimensionarea pe linia șoldurilor
42. Lățimea tiparelor pe linia
șoldurilor lts= lfs + lcs + lsș
55 11
43. Lățimea clinului pe linia
șoldurilor
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ltș – (lfș + lsș) 14,5 2,9
 Se trasează linia de contur dintre clin și față orin racordarea punctelor 343 `, 441”,
541” și 941”.
 Linia de contur a clinului, se va asambla cu linia de contur a cusăturii laterale a
spatelui, se obține prin racordarea punctelor 332`, 341”, 431`, 531` și 931`. Punctual
931` se obține după ce se realizează verificarea egalității cusăturii laterale a clinului cu
cea a spatelui.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

39

Fig.II .5. Tiparul de bază pentru față, spate și clin a sacoului bărbătesc pentru mărimea 50

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

40
II.2.2. CONSTRUCȚIA TIPARULUI DE BAZĂ PENTRU MÂNECĂ

Mânecile sacoului pentru bărbați proiectat, este confecționat din două repere, față și
dos de mânecă.
Pentru construcția tiparului pentru mânecă avem nevoie de următoarele date inițiale:
a) Parametri constructivi preluați din tiparul de bază pentru elemntele față și spate:
 Înălțimea umărului la față (I uf):
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
 Înălțimea umărului la spate (I us):
̅̅̅̅̅̅̅̅̅
 Perimetrul răscroielăă mânecii (P rm):
Prm = 58cm
b) Dimensiunile elemntului mânecă:
 Lungimea mânecii:
Lm = 63cm
 Lățimea mînecii la terminație:
lmt = 16cm
c) Calcule preliminare:
 Înălțimea răscroielăă mânecii (Î rm):

( )
 Diamereul interior (D i):

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

41
Tabel II.nr.5.: Algoritmul de const rucție atiparului pentru mânecă
Nr.
crt. Semnificația segmentului
de construcție Simbolizare Relația de calcul Valoare (cm)
1:1 1:5
0 1 2 3 4 5
A. TRASAREA LINIILOR ORIZONTALE ALE REȚELEI DE BAZĂ
 linia de adâncime a răscroielii mânecii
1. Înălțimea capului mânecii ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅

19,23 3,9
 linia de terminație
2. Lungimea mânecii ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – se preia din date
inițiale ; 63 12,6
● linia cotului
3. 951, punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 3 0,6
4. Distanța de la linia de
adâncime a răscroielii la
nivelul liniei cotului ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 21 4,2
B. DIMENSIONAREA TIPARULUI PE LINIA DE PROFUNZIME, PE LINIA DE
TERMINAȚIE ȘI A COTULUI
5. 351, punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
2,06 0,41
6. Diametrul interior (punctul
13) ̅̅̅̅̅̅̅̅̅
29 5,8
7. Lățimea mânecii pe linia de
terminație
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – se preia din date
inițiale; 16 3,2
8. 451 pct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 1,5 0,3
9. 431 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 20 4
C. TRASAREA LINIEI DE CONTUR
● trasarea liniei de contur a capului de mânecă
10. 14, punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 10,5 2,1

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

42
0 1 2 3 4 5
11. 151, punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 5,3 1,06
12. 152, punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 9,3 1,86
13. 141 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 3,5 0,7
14. 131 punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
4,5 0,9
15. 341 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 1,5 0,3
16. 132, rezultă constructiv, la intersecția dintre oblica ̅̅̅̅̅̅̅̅̅ cu orizontala trasată prin
punctul 131.
17. 133 punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 2,5 0,5
18. 133` punct de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ Se obține constructiv, prelungind linia
de contur ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ până intersectează
oricontala din 133.
D. TRASAREA LINIILOR LONGITUDINALE DE DIVIZARE
● trasarea liniilor de contur a cusăturii interioare
19. 352 punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă
(2÷3cm); 2 0,4
 Prin punctul 352 se trasează o paralelă la ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ce va intersecta linia cotului în
punctul 452;
 Prin punctul 452 se trasează o paralelă la ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ce va intersecta linia de terminație
în punctul 952;
 Se unesc punctele 952, 452 și 352 și se prelungește deasupr liniei de profunzime cu
0,7 cm și se obține linia de contur a cusăturii interioare pentru re perul mic al mânecii;
 Pentru trasarea conturului similar al cusăturii interioare pentru reperul mare al mânecii
se poziționează pe linia cotului punctul 452 `.
20. 452`punct ajutător ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ – valoare constantă; 2 0,4

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

43
0 1 2 3 4 5
 Prin punctul 452` se trasează o paralelă la ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅, rezultând constructiv la partea
superioară punctul 353 prin asigurarea condiției: ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅;
 Prin punctul 452` see trasează o paralelă la ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅, rezultând constructiv la partea
inferioară punctul 952 ` prin asigurarea condiției: ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅;
 Se unesc punctele 952`, 452` și 353` și se obține linia de contur a cusăturii interioare
pentru reperul mare al mânecii.
● trasarea liniilor de contur a cusăturii exterioare
 Se racordează punctul 133 cu punctul 431, iar acesta se unește prin linia dreaptă cu
punctul 931, și se onține astfel conturul cusăturii exterioare pentru reperul mic al
mânecii;
 Se racordează punctul 133 ` cu punctul 431, iar acesta se unește prin linia dreaptă cu
punctul 931, și se obține astfel conturul cusăturii exterioare pentru reperul mare al
mânecii.
Observație!
 După construcția tiparului de mânecă se va măsura pe desen perimetrul capului de
mânecă (Pcm) între punctele 353 `, 351, 14, 141, 131, 133` ( pentru reperul mare al
mânecii), respective între punctual 353 și punctul 133, pentru clinul de mânecă;
 La mâneca de croială clasică P cm trebuie să fie mai mare decât P rm cu o contitate
dependent de forma capului de mânecă și proprietățile materialului (compoziția
fibroasă);
 Pentru o formă normal a capului de mânecă (data de poziționarea unei pernițe cu o
grosime de 1,5÷2cm) și o țesătură de grosime medie tip lână P cm= P rm + (4÷4,5 cm).

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

44
Fig.II .6.Tipar de bază pentru mânecă din două repere a sacoului bărbătesc
pentru mârimea 50

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

45
II.3. CONSTRUCȚIA TIPARELOR DE MODEL

Transformarea tiparului de bază în model are drept scop aducerea detaliilor la forma și
dimensiunile impuse de model. În cadrul acestei faze de lucru produsul trebuie să -și păstreze
dimensiunile date la construcția clasică. Detaliile sale pot fi modificate ca formă în funcție de
forma și linia modelului proiectat. Odată cu operația de transformare, tiparului i se adaugă
rezervele de cusătu ri și tuvuri specifice produsului.
Faza de transformare a tiparului clasic în model cuprinde următoarele etape de lucru:
 Trasarea liniilor de modă : – etapă de lucru ce cuprinde operașiile de stabilire a liniilor
de model și determinarea prin calcul a ace stor linii pentru fiecare detaliu care necesită
transformări.
 Aplicarea rezervelor de cusături și tivuri : – etapă în care se aplică rezervele necesare
pentru cusături și tivuri.
Lățimea acestor rezerve se cotează în centimetri și se trasează cu linii corespunzătoare.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

46
II.3.1. TRANSFORMAREA TIPARELOR DE BAZĂ CONFORM
PARTICULARITĂȚILOR MODELULUI

Sacoul pentru bărbați ales pentru proiectare este unul pentru anumite ocazii și
evenimente care necesită un anumit tipar pentru al diferenția de cele de zi cu zi, de birou sau
cele cu un aer sport iv.
Tiparul de bază al s acoul pentru bărbați va dobândi următoare modi ficări pentru a
ajunge la tiparul de model dorit:
Tiparul pentru față:
Piepții îmbrăcămintei pentru bărbați, butonierele se confecționează la pieptul stâng, iar
nasturii la pieptul drept.
Piepț ii se vor prelungi cu doi centimetri, care determină distanța de suprapunere a
fețelor. Sistemul de închidere este la un singur rând de nasturi, model fiind la doi nasturi (unul
fiind de ornament cu o distanță de un centrimetru).
Acest sistem de închidere este recomandat pentru o aparitie stilistică. Acest sacou este
considerat deosebit deoarece este mai elegant în comparație cu cele lalte sacouri . Este
avantajos pentru bărbații mai corpolenți sau care au burtă, pentru că nu atrage atenția asupra
acestei zon e cu probleme și înalță silueta.
După stabilirea sistemului de închidere, poziția primului nasture care este de ornament
și nu n ecesită butonieră, este la o distanță de 10 centimetri de la linia taliei. După fixarea
nasturelui la o distanță de 1,5 centimetri se fixează poziția cel ui de al doilea nasture și a
butonierei. Lungimea butonierei este de 2,5 centimetri.
La tiparul de faț ă a sacoului sunt aplicate detalii secundare: buzunarele. Pe partea
stângă a repereului față a sacoului este aplicat un buzunar de tip laist, caracterizat printr -un
refilet lat montat în deschizătura buzunarului. Buzunarului este aplicat pe linia bustului ̅̅̅̅̅̅̅̅
cu o lungime de 10,5 centimetri și înălțimea de 3 centimetri. Cel de al doilea buzunat aplicat
pe fața sacoului este un buzunat cu refileți și clape, poziționat la term inația pensei cu o
lungime de 15 centimetri, iar înălțimea fiind de 4,5 centimetri. Acest tip de buzunar este
aplicat și pe partea drea ptă a reperului față a sacoului, unde este poziționat în sus la o distanță
de 1,5 centimetri un buzunar cu refileți. Este poziționat la jumătatea distanț ei dintre talie și
șold, iar capătul din față va fi la 1 centimetru de pensă. Lungimea deschizăturii buzunarului
cu refileți este de 13 centimetri.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

47 Reverul și gulerul :
Linia de râsfângere a reverului se stabilește poziția a două puncte R și R 1, unde R es te
punctul de terminație a reverului care depinde de poziția ultimei butoniere din partea de sus a
feței sacoului. Distanța dintre ultima butonieră și R este de 1,5 centrimetri.
Punctul R 1 este situat pe prelungirea liniei umărului unde segmentul ̅̅̅̅̅̅̅̅̅ și care are
o lungime de 3 centimetri. Această distanță depinde de poziția corpului (curbura cervicală a
coloanei) și va reprezenta înălțimea șteiului gulerului. R și R 1 se unesc printr -o linie dreaptă
care se va prelungi deasupra punctului R 1 și va repre zenta linia de râsfrângere a reverului.
Dimensiunea și forma reverului se stabilește la intersecția liniei de râsfrângere a
reverului R și R 1 cu linia inițială de contur a râscroielii gâtului la față ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅, se fixează
punctul R 2. Din punctul R 2 în jos s e fixează o distanță R 2R3 egală cu 5 centimetri.
Punctul R 3 reprezintă linia de râsfrângere a reverului o lățime maximă care se fixează
dintr -o perpendiculară din R 3 spre stânga cu o dintanță R 3R4 egală cu 8 centimetri.
Punctul R 4 se unește cu punctul R printr -o linie ajutătoare, după care se racordează cu
ajutorul florarului pentru a obșine linia dorită a reverului șal.
Construcția dosului de guler se realizează din punctul 161 ca centru cu o rază egală cu
lungimea conturului râscroielii gâtului la spate ̅̅̅̅̅̅̅̅̅ se trasează un arc de cerc care
intersectează linia de râsfrângere a reverului, unde va fi poziționat punctul G. În spre dreapta
se va fixa punctul G 1, unde GG 1 este egal cu distanța de 2,5 centimetri care reprezintă
devierea liniei de râsfrângere a gulerului față de cea a reverului.
Punctul G 1 se unește cu punctul R 2 și se racordează. Pe linia R 1G1 spre dreapta se
trasează o perpendiculară pe G 1, pe care se măsoară G 1G2 care este egală cu segmentul
̅̅̅̅̅̅̅̅̅. Punctul G 2 se racordează cu punctul G 3 fixat pe linia de râscroială a gâtului, unde
̅̅̅̅̅̅̅̅̅ este egal cu 3 centimetri. O perpendiculară din G 2 se fixează pe linia în succesiunea
punctelor G 2G1 și G 1G4 egale cu înălțimea perelinei care este G 2G1 = 3 centimetri.
Punctul G 4 se racordează cu R 4 trasanduse astfel linia de contur exterior al dosului de
guler.
Cu ajutorul reverului șal oferă sacoul ui un decolteu mai adânc, care este avantajos
pentru domnii care doresc fenteze puțin privirea cu câțiva centimetri în plus. Reverul oferă
suficient spațiu pentru a dezvălui combinația stilistică dintre cămașă și cravată.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

48 Tiparul pentru spate:
Spatele modelui de sacou proiect îi sunt executate 2 șlițuri laterale , pentru a oferi mai
multă comoditate în purtarea sacoului, lungind și conturând, în același timp, silueta. Șlițutile
sunt poziționate în continuarea liniei de terminație a sacoului atât a reperelor spate ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅,
cât și a reperelor clin ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅, cu o dintanță egală de 4 centimet ri și o înălțime de 18
centimetri.
Mânecile:
Tiparul pentru mânecă este confecționat din două repere unde linia de terminație
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ a feței și a dosului de mânecă ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ este prelungită cu 3 centimetri și cu o
înălțime de 10,5 centimetri.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

49

Fig.II .7.Transformarea tiparului de bază în tipar de model (repere piepți, spate, clin)

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

50

Fig.II .8. transformarea tiparului de bază în tipar de model (repere mâneci)

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

51
II.4. CONSTRUCȚIA ȘABLOANELOR

Sabloanele sunt elementele documentatiei tehnice care determina constructia, forma si
dimensiunile reperelor unui produs de îmbracaminte, respectiv conditiile tehnice de croire si
prelucrare ale acestora. Ele se executa pentru toate reperele care intra în structura unui produs
de îmbracaminte.
Sabloanele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
 dupa modul de constructie:
● Sabloane principale
– reprezinta sabloanele pentru reperele produsului, executate din materialul de baza, ele find
copii fidele ale tiparelor de model definitivate prin introducerea adaosurilor tehnologice
specifice.
– se executa dupa gradarea tiparelor definitive in gama dimensionala necesara (fata, spate si
maneca).
● Sabloanele derivate
– sunt sabloanele care se obtin pe baza sabloanelor principale, acestea sunt sabloanele unor
repere care se executa tot din materialul de baza cat si sabloanele care se croiesc din
materialul de captusala respectiv din materi alele de intarire si termoizolare.
● Sabloanele ajutatoare
– sunt sabloanele utilizate in procesul de confectionare a produsului p entru stabilirea
pozitiei unor elemente de produs cum ar fi: buzunare, clape, taieturi, etc. sau pentru
verificarea unor linii de contur cum ar fi rever, cant, terminatie, rascroiala mânecii , etc. a
caror forma si dimensiuni trebuie sa fie pastrate cu inalta precizie in produsul finit.
– se folosesc deasemenea si la precizarea pozitiei nasturilor si butonierelor.
– se executa in baza sabloanelor principale si derivate.
 dupa modul de utilizare în procesul de productie:
● Sabloanele etalon
– sunt copii fidele ale tiparelor definitive, ale tuturor reperelor care alcatuiesc un model.
– ele se utilizeaza in scopul verificarii periodice a sabloan elor de lucru si se pastreaza in
cadrul serviciului tehnic.
● Sabloanele de lucru
– se utilizeaza in procesul de productie si se obtin prin copierea sabloanelor etalon, ele se

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

52 utilizeaza in operatiile de incadrare, croire dupa contur, verificare a reperelor croite si de
control a operatiilor de termolipire sau coasere.
– sabloanele de lucru se executa in 3 -4 exemplare si se confectioneaza din materiale
rezistente cum ar fi carton cu grosime de 0,9 -1,6 mm sau din plastic, pentru o mai buna
stabilitate dimension ala si rezistenta ridicata la uzura.
Atat pe sabloanele etalon cat si pe sabloanele de lucru se trec urmatoarele date:
1. Materialul (de baza, captusala, intaritura,etc .);
2. Tipodimensiunea (marimea) ;
3. Directia sau sensul de amplasare pe material, numita si directie nominala, precum si
abaterile admise;
4. Rezervele de cusaturi si tivuri ;
5. Adancimea penselor netaiate, a cutelor sau faldurilor, precum si sensul de indoire a
materialului ;
6. Pozitia unor semne de control necesare la imbinarea cu alte repere sau elemente de
produs ;
7. Zonele in care se aplica modelarea prin tratamente umido termice (daca este cazul).

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

53
II.4.1. CONSTRUCȚIA ȘABLOANELOR PRINCIPALE:

In vederea constructiei sabloanelor principale, este necesar sa se definitiveze tiparele
de model in sensul includerii tututror adaosurilor tehnologice necesare in operatiilor de
confectionare cum sunt: rezervele de cusaturi, rezervele de tivuri, precum si adaosurile pentru
contractia materialelor la tratamente umidotermice.
Marimea adausurilor pentr u cusaturi depinde de grosimea si desirabilitatea
materialelor, de tipul cusaturilor, de numarul straturilor in imbinare si de form a liniilor de
contur. R ezerva de cusatura pentru linii drepte sau curbe (dar cu o rază mare) este de 1 cm si
pentru linii cur be mici (la râscroiala gătului, mânecii și capul mânecii) valoarea adaosului
pentru cusătură este de 0,8 cm . Pentru terminația produsului se adoptă valoare de 4 cm a
adaosului de cusătură (fața, spatele, clinul, mânecile).
Adaosul pentru tivuri depinde de tipul produsului, forma liniei terminale si de modul
de finalizare a terminatiei.
Adaosurile pentru contractia materialelor pot fi luate in calcul definitivarea tiparelor
de model sau se determina si se introduc in constructia tiparelor in functie de marimea
contractiei materialului.
Pe sabloane se marcheaz ă marimea adaosurilor pentru cusaturi si tivuri si se fixeaza
directia nominala, directie care la amplasarea pe materialul textil trebuie sa coincida cu
directia de maxima rezistenta a acestuia la solicitare.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

54

Fig.II.9. Șablon principal pentru piept

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

55

Fig.II.10. Șablon principal pentru spate și clin

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

56

Fig.II. 11. Șablon principal pentru mânecă

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

57
II.4.2. CONSTRUCȚIA ȘABLOANELOR DERIVATE:

În constructia lor se tine cont de metoda de prelucrare si asamblare, care determina
atât forma liniilor de contur cât si marimea adaosurilor tehnologice.
Șabloane derivate se realizează pentru:
 Materi al de baza
Se construiesc pe baza celor principale si trebuie sa se tina cont de metodele de
prelucrare si asamblare a detaliilor unui produs, deoarece in functie de acestea se determina
atat forma liniilor de contur a sabloanelor derivate cat si marimea adaosurilor tehnologice.
Din materialul de bază se construiesc șabloane derivate pentru piepți, bizet, spate clin,
mâneci, guler, ștei, capace, teșlu.
 Reperele din captusala
Captusala are atat un rol functional cat si estetic in produsul de imbracaminte:
a) Contribui e la marirea izolatiei termice a ansamblului vestimentar
b) Datorita coeficientului de frecare foarte mic, permite imbracarea si dezbracarea usoara
a produsului
c) Finiseaza produsul la partea interioara
Din căptușeală se construiesc șabloane derivate pentru piepți, spate, clin, mâneci,
capace.
Constructia sabloanelor pentru captusala se realizeaza pornind de la sabloanele
reperelor care se captusesc , iar marimea adaosurilor pentru constructia acestora se stabileste
pe baza conoasterii proprietatilor fizico -mecanice ale materialului de baza si a captuselii,
dintre acestea cele mai importante sunt:
 contractia la tratamente umido -termice;
 alungirea la intindere care intervine in procesul de exploatare a produsului.
 Straturi de intarire
Straturile de intarire au rol de a rigidiza unele zo ne ale produsului in vedera menț inerii
formei acestora precum si de a asigura stabilitatea dimensionala a unor linii de contur
(canturi, tivuri).
Din întăritură se construiesc șabloane derivate pentru piepți, bizeți, la clin râscroială
față și tiv, râscroiala gâtului la spate și tiv spate, la mâneci tiv și șliț, guler și ștei, capace.
Materialele de intarire trebuie sa prezinte masa redusa, stabilitate dimensionala

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

58 ridicata, si sa isi pastreze proprietatile si dupa spalare ca snica sau curatare chimica.
Intariturile pot fi dispuse pe intreaga suprafata a unui reper sau numai in anumite zone
ale reperului.
Sablonul pentru intaritura unui reper din materiarul de baza se construieste pornind de
la sablonul acestuia, tinand cont de contractia materialului si tehnologia de asamblare cu
materialul de baza.
Dimensionarea corectă a șabloanelor de întăritură asigură realizarea dimensiunilor
proiectate ale produsului finit, aspectul exterior, calitatea de asamblare a produsului.

Fig.II. 12. Șablon derivat pentru bizet

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

59
Fig.II. 13. Șablon derivat pentru spate, față, clin din captușeală

Fig.II. 14. Șablon e derivat e pentru mâ neci din căptușeală

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

60

Fig.II. 15. Șabloanele derivate pentru guler și ștei

Fig.II. 16. Șabloane derivate pentru buzunarele sacoului

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

61
Fig.II. 17. Șabloane derivate întăritură față și bizet

Fig.II. 18. Șabloane derivate întăritură spate și clin

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

62

Fig.II. 19. Șabloane derivate întăritură mânecă din 2 repere

Fig.II. 20. Șabloane derivate întăritură buzunare și contra refileți

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

63
Fig.II. 21. Șabloane derivate întăritură guler și ștei

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

64
II.4.3. CONSTRUIREA ȘABLOANELOR AJUTĂTOARE:

Sabloanele ajutatoare se utilizeaza la:
 Pozitionarea si trasarea unor elemente de produs cum ar fi pensa, buzunare, precum si
locul de executie ale acestora pe reperul principal.
 Pozitionarea si locul de executie al nasturilor si butonierelor.
 Corectarea formei unor linii de contur cum ar fi:linia cantului, a reverului, linia de
termi natie sau linia de rascroiala a manecii.
Sabloanele ajutatatoare se construiesc pe baza sabloanelor principale si derivate si
trebuie sa prezinte liniile de contur cu o precizie foartte ridicata pt a putea fi reorientate corect
fata de liniile de contur ale reperelor care se prelucreaza.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

65 CAPITOLUL III.
GRADAREA ȘABLOANELOR DE MODEL

În proiectarea constructivă a unui model, pentru fabricația industrială, tiparele se
construiesc de obcei pentru o tipodimensiune medie din cadrul unei grupe de conformație
pentru care se recomandă modelul. Aceste tipare poartă numele de tipare originale d e
preferință. Tiparele reperelor pentru celelalte variante dimensionale în care se va executa
modelul se obține pe baza acestor tipare originale printr -un proces numit gradare .
Gradarea reprezintă procesul de obținere a tiparelor reperelor unui model dat pentru
întreaga gamă dimensională în care se confecționează acesta (complet de șabloane), pe calea
măririi sau micșorării reperelor construite pentru una sau două tipodimensiuni de referință (în
funcție de metodă), după anumite reguli precise.
Prin grada re trebuie să se asigure precizia parametrilor dimensionali ai produsului
pentru oricare corp tip din gama în care se confecționează acesta, să se respecte
particularitățile modelului pentru oricare tipodimensiune (siluetă, proporții între părți și întreg
etc.), astfel încât tiparele obținute prin gradare să nu difere de cele care s -ar obține prin
repetarea construcției tiparelor de model pentru fiecare tipodimensiune în parte.
Metodele de gradare care se cunosc sunt metodele grafice – manuale, dar alături de
aceste se dezvoltă metodele analitice de gradare și tot mai mult se utilizează mijloacele
automatizate de obținere a setului de tipare.
Prin gradare trebuie să se obțină tipare cu un contur asemenea cu cel al tiparelor
originale.
Punctele care au servit la trasarea tiparelor mai mici sau mai mari decât tiparul de
referință se numesc puncte de gradare. În general, în toate metodele manuale indiferent de
modul de lucru se obțin întâi punctele de gradare și apoi aceste puncte se unesc prin linii de
contur paralele la cele ale tiparului de referință.
Sunt cunoscute trei medote de gradare:
1) Metoda de grupare: – sau metoda „cu doua tipare“ se realizeaza cu ajutorul tiparelor
definitivate pentru doua tipodimensiuni din gama dimensionala în care se va confe ctiona
un anumit model.
Acestea pot fi cele doua tipodimensiuni extreme, sau tipodimensiunea medie si una
din extreme. În mod frecvent, se aplica aceasta metoda pentru gradarea pe marimi cu
pastrarea taliei constanta.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

66 Gradarea prin aceasta metoda se bazeaza pe proprietatea conform careia în tiparul
oricarui reper exista doua axe initiale (fixe), care ramân stabile la trecerea de la o
tipodimensiune la alta.

Fig.III.1. Gradarea prin metoda de grupare

2) Metoda focarului: – sau ”metoda radială„ în ca zul acestei metode se pornește de la
tiparele definitive executate pentru tipodimensiunea medie.
Pe tiparul fiecărui reper se alege un punct numit focar, care se unește prin linii drepte
cu fiecare punct caracteristic de pe tiparul de referință, linii sau raze care reprezintă
direcțiile de gradare în care se vor deplasa punctele caracteristice ale măr imii de referință.
De-a lungul acestor raze se plasează creșterile interdimensionale, în exteriorul mărimii
medii pentru mărimile mai mari, și în interiorul mărimii medii, pentru mărimile mai mici.
Punctle astfel obținute se unesc cu linii de contur para lele cu cele ale tiparului de referință.

Fig.III.2. Gradarea prin metoda focarului

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

67 3) Metoda de calcul proporțional: – se realizează pornind de la tiparele de model definitivate
pentru o tipodimensiune, de obicei tipodimensiunea medie, din gama în care se
confecționează un anumit model.

Fig.III.3. Gradarea prin metoda de calcul proporționat

Aceste metode diferă prin numărul tiparelor de referință de la care se pleacă pentru
gradare, prin modul de alegere a sistemului de axe și, în special, prin modul de stabilire a
creșterilor interdimensionale (cote de gradare). În toate metodele, pe baza tiparului (sau
tiparelor) de referință se obțin întâi punctele caracteristice pentru celelalte tipodimensiuni din
gamă și apoi se trasează conturul tiparelor, prin unirea punctelor anterior obținute prin linii
asemenea cu cele ale tiparului (tiparelor) de referință.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

68
III.1. GRADAREA PRIN METODA DE CALCUL PROPORȚIONAL.
JUSTIFICAREA ALEGERII METODEI DE GRADARE.

Metoda de gradare adoptată pentru produsul proiectat ales este cea a calcului
proporțional. Este metoda care cunoaște o largă răspândire, fiind practic metoda folosită
curentă pentru gradarea tiparelor.
Metoda se bazează pe principiul conform căruia fiecare punct caracteristic de pe
conturul tipar ului de referință se deplasează, pentru gradare, în raport cu un sistem de axe de
coordonate cu originea în punctul respectiv, deplasările pe orizontală și verticală ale acestor
puncte fiind dependente de modificarea parametrilor antropometrici de la o tip odimensiune la
alta și de poziția relativă a punctelor de pe contur în raport cu axele inițiale.
Deplasările pe orizontală sau verticală ale punctelor care definesc tiparul poartă
numele de creșteri interdimensionale sau cote de gradare, și se stabilesc p e baza relațiilor de
calcul utilizate la stabilirea poziției punctelor constructive respectiv, în funcție de variația
parametrilor dimensionali care intră în structura relațiilor de calcul.
La gradare se pornește de la tiparul tipodimensiunii medii în rap ort cu care se fixează
sistemul de axe fixe sau axe inițiale. În fiecar punct caracteristic de pe contur se fixează un
sistem de axe perpediculare cu originea în punctul respectiv, în raport cu care se cunosc
creșterile interdimensionale pe direcția orizon tală și verticală.
Astfel așezând pe acest sistem de axe creșterea interdimensionale pe cele două direcții
stabilite pentru fiecare punct se vor afla pozițiile punctelor caracteristice pentru mărimile mai
mari sau mai mici decât mărimile de referință. Ace ste puncte obținute se vor afla pe dreapta
care se numește direcție de gradare. Aceste puncte se unesc apoi cu linii de contur paralele cu
cele ale tiparelor de referință.
Punctele situate pe xele inițiale se deplasează doar pe o singură direcție – cele d e pe
axa verticală doar pe verticală, iar cele de axa orizontală doar pe orizontală.
Restul punctelor de pe contur se deplasează atât pe direcție orizontală cât și pe direcșie
verticală.
Obținerea punctelor caracteristice pentru restul tipodimensiunilor din gamă pornind de
la mărimea de referință poate fi făcută în succesiune sau pe sărite, țănâmd cont de numărul de
ordine al tiparului ce urmează a fi obținut.
La gradarea pe mărimi cu păstratea taliei constante, indicatorul dimensional principal

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

69 care var iază este perimetrul bustului, astfel că în direcție orizontală creșterea totală în lățime a
tiparelor la nivelul bustului de la o mărime la alta este de 4 cm → ∆P b= 2 cm, deoarece
construcția se realizează pe jumătatea din reperele simetrice. Această creșt ere este distribuită
între segmentele constructive aflate la nivelul liniei bustului în fucție de relațiile de calcul
utilizate la dimensionarea în lățime a tiparelor.

III.2. PARAMETRII NECESARI OPERAȚIEI DE GRADARE

Tabel III .1.Dimensiuni necesare construcției
Nr.
crt. Denumirea parametrilor
dimensionali Simbol Variația interdimensională
Interval
interdimensional Valoare
(mm)
1. Înălțimea corpului Ic ∆Ic 30
2. Înălțimea bustului Pb ∆Pb 50
3. Perimetrul taliei Pt ∆Pt 40
4. Perimetrul șoldurilor Pș ∆Pș 40
5. Perimetrul gâtului Pg ∆Pg 10
6. Lungimea produsului Lpr ∆Lpr 20
9. Lungimea mâneci Lm ∆Lm 15
10. Lățimea mâneci la terminație lmt ∆lmt 5

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

70 Tabel III.2. Variația de calcul al creșterilor interdimensionali
Nr.
crt. Segment constructiv Relația de calcul efectiv Simbol Valoarea (mm)
1. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ (

) ∆Is 7,8
2. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
∆Lt 7,5
3. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
∆îș 3,75
4. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆Lpr 20
5. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
Ɣo 3,9
6. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
∆ls 10
7. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆lf 10
8. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆lrm 6
9. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
∆lrgs 2,5
10. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆Îrgs 0
11. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆ls ∆lsș 8
12. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 4
13. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆Is ∆Îf 7,8
14. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆lrgs ∆Îrgf 10
15. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆lrgs ∆lrgf 2
16. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
∆Drm 11
17. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 7,8
18. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ∆Icm ∆Îcm 7,8
19. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 7,5
20. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
∆Di 4,7
21. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 5,5
22. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 2,75
23. ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 3,6

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

71
III.3. GRADAREA TIPARELOR DE MODEL

Tabel III.3. Stabilirea cotelor de gradare pentru punctele caracteristice
Nr.
crt. Puncte
caracteristice
gradate Cota de gradare pe direcția axei
OX Cota de gradare pe direcția axei
OY
Simbol Valoare (mm) Simbol Valoare (mm)
0 1 2 3 4 5
 SPATE
1. 21 ΔIs/2 3,9
2. 11 ΔIs 7,8
3. 121 ΔIs + ΔÎ rgs 7,8
4. 14 ∆lrgs 2,5 ΔIs 7,8
5. 332 ∆Is 7,8 ΔIs/4 1,95
6. 333 ∆Is 7,8
7. 331 ∆Is 7,8 ΔIs/4 1,95
8. 431 ∆Is 7,8 ΔLt – ΔIs -0,3
9. 531 ∆Is 7,8 (ΔL t – ΔIs) + î ș 3,45
10. 931 ∆Is 7,8 ΔLpr – ΔIs 12,2
11. 911 ∆Is 7,8 ΔLpr – ΔIs 12,2
12. 511 (ΔL t – ΔIs) + î ș 3,45
13. 411 ΔLt – ΔIs -0,3
 FAȚ A
14. 16 ∆lrgf 2,5 ∆Îf 10
15. 14` ∆Îf 10 ∆Îf 10
16. 34` ∆Îf 10
17. 471 ∆Îf 10 ΔLt – ΔIf -2,5
18. 57 ∆Îf 10 (ΔL t – ΔIf) + î ș 1,25
19. 932` ∆Îf 10 ΔLpr – ΔIf 10
20. 971 ∆Îf 10 ΔLpr – ΔIf 10
21. 352 ΔIs/4 1,95
22. 351 ΔIs/4 1,95

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

72 0 1 2 3 4 5
23. 161 ∆Îf/2 + ∆Î rgf ΔIf – ΔÎrgf 0
24. 37 ∆Îf 10
25. 951` ΔLpr – ΔIf 10
26. 551` (ΔL t – ΔIf) + î ș 1,25
27. 455 ΔLt – ΔIf -2,5
28. 362 ∆Îf 10
29. 463 ∆Îf 10 ΔLt – ΔIf -2,5
 CLIN
30. 333` ∆Drm 11 ¾ -ΔIs 2,6
31. 432` ∆Is 7,8 ΔLt – ΔIf -2,5
32. 531` ∆Is 7,8 (ΔL t – ΔIf) + î ș 1,25
33. 931 ∆Is 7,8 ΔLpr – ΔIs 12,2
34. 951` ΔLpr – ΔIs 12,2
 MÂNECA
35. 14 1/2 *∆l rm 3 ΔIcm 7,8
36. 131 ∆lrm 6 ΔIcm 7,8
37. 431` ∆lrm 6 ½ (ΔL m – ΔIcm) 3,6
38. 931` ∆lrm 6 ΔLm – ΔIcm 7,2
39. 951` ΔLm – ΔIcm 7,2
40. 952 ΔLm – ΔIcm 7,2
41. 452 ½ (ΔL m – ΔIcm) 3,6
42. 351 ΔIs/4 1,95
43. 133 ∆Drm 11 ¾ ΔI cm 2,6
44. 931” ∆lrm 6 ΔLm – ΔIcm 7,2

Cu ajutorul prograbului Gemini

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

73
Fig.III.4.

Fig.III.5. Sacou pentru bărbați gradare piept, clin și spate

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

74

Fig.III.6. Sacou pentru bărbați gradare mânecă din 2 repede

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

75
CAPITOLUL IV.
STABILIREA CONSUMURILOR SPECIFICE ȘI A INDICILOR DE
UTILIZARE A METERIILOR PRIME ÎN URMA OPERAȚILOR DE
ÎNCADRARE

Consumul specific – reprezintă cantitatea de materie primă (material de bază, auxiliare
și accesorii, precum și materiale sec undare) necesară confecționării unui produs.
Consumul specific ca element al documentației tehnice elaborate pentru un produs,
constituie unul din principalii indicatori în baza căruia se verifică raționalitatea proiectării
produsului.
Partea pri ncipală din norma de consum necesară confecționării unui produs de
îmbrăcăminte o reprezintă suprafața șabloanelor componente, stabilită în etapa de proiectare
constructivă a produsului.
Normarea consumului presupune stabilirea combinațiilor de tipodi mensiuni care se
vor încadra, executarea încadrărilor (pe variante de lățimi ale materialului), stabilirea
consumului specific, determinarea suprafeței șabloanelor și calculul indicelui de utilizare a
suprafeței materialului.
La încadrarea șabloanelor trebuie respectate o serie de restricții impuse de tipul
produsului și particularitățile materialului din care se confecționează produsul.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

76
IV.1. EFECTUAREA ÎNCADRĂRII ȘABLOANELOR DE BAZĂ :

Încadrarea șabloanelor este operația de conturare a șabloanelor pe material. În funcție
de numărul de produse încadrate pe aceeași foaie de material încadrările pot fi:
a) Încadrările simple – se obtin prin încadrarea unui singur model, într -o singura
marime, o singura data. Aceste încadări se practică în secția de creație pentru execuția
modelului etalon sau în producția de serie în scopul valorificării cupoanelor de
material.
b) Încadrările c ombinate – sunt cele la care se amplasează pe aceeași foaie
reperele pentru două sau mai multe produse. Acestea sunt cele mai eficiente și de
aceea sunt încadrările care se și practică la scară industrială. Produsele încadrate pot fi
de aceeași tipodimensi une, sau tipodimensiune diferite, precum și același model sau
chiar modele diferite.
Principala condiție care trebuie respectată la amplasarea șabloanelor pe material este
respectarea direcției nominale, precizată pe fiecare șablon în parte.
Direcția nominală (sau fir drept) trasată pe un șablon este direcția pe care trebuie
amplasat șablonul fără abateri și acesta trebuie să coincidă cu direcția de maximă rezistentă a
materialului (direcția urzelii pentru țesături).
De obicei la șabloan ele reperelor mari această direcție nominală este orientată în
lungimea reperului, astfel că lățimea acestuia va fi amplasată pe direcția pe care materialele
prezint ă în general alungiri mai mari (bătătură).
Respectând acestă amploare, crește rezisten ța la solicitări repetate a produsului, ajută
la o bună stabilirea a acestuia în lungime și se îmbunătățesc condițiile de confort în purtare
deoarece materialul poate prelua mai ușor mo dificările corpului în dinamică .
Un alt avantaj al respectării ace stei amplasări s -a demonstrat a fi asigurarea unui
consum mai mic de material, decât dacă amplasarea șabloanelor ar urmă o direcție înclinată
fată de direcția urzelii.
Există și cazuri în care se admit unele abateri de la direcția nominală, dar numai dacă
aceasta nu denaturează aspectul produsului și nu îngre unează tehnologia de execuție.
Multiplicarea încadrarilor. Încadrarile pot fi multiplicate:
a. cu ajutorul pantografului;
b. prin fotografiere;

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

77 c. prin electrografiere;
d. prin metode automate.
Pentru produ sul proiectat este adoptată metoda automate de încadrare. Metoda
automata îmbina experienta specialistilor cu posibilitatile de prelucrare a datelor oferite de
tehnica de calcul, permitând totodata gasirea mai multor solutii de gradare si încadrare,
oferin d posibilitatea alegerii celei mai avantajoase variante pentru modelul si materialul textil
analizat.
Componen ta a sistemului de proiectare asistată pe calculator , modul de încadr are
automata nu poate functiona independent de modul de digitizare -gradare a sabloanelor, fii nd
succedata în mod rational de operatia de croire automata.
Sabloanele sunt introduse în memoria sistemului autom at prin operatia de digitizare,
încadrarile pot fi realizate interactiv de catre operator, p rin selectarea si directionarea
reperelor, utilizând functiile specifice actionate cu ajutorul tast aturii speciale sau a mousului,
pozitionarea corecta a acestora fiind controlata autom at de catre calculator, conform
restrictiilor impuse anterior.
Prin realizarea automata a încadrarilor si afisarea lungimii încadrarii si a indicelui de
utilizare a suprafetei, exista posibilitatea ca operatorul sa controleze si sa modifice
pozitionarea sabloanelor în încadrare, astfel încât sa fie asigurat nivelul de eficienta a
încadrarii. Încadrarile re alizate automat si memorate pot fi desenate on -line cu ajutorul
ploterului, la scara 1:1, în vederea croirii directe pe încadrare. Variantele de încadrare
realizate la scara redusa sunt utilizate ca documentatie pentru operatia de croire, împreuna cu
setur ile de sabloane din carton.

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

78
Fig.IV.1. Încadrarea șabloanelor pentru material de bază pentru mărimile 46 și 54

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

79

Fig.IV.2. Încadrarea șabloanelor pentru material de bază pentru mărimile 48 și 52

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

80

Fig.IV.3. Încadrarea șabloanelor pentru material de bază pentru mărimile 50×2

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

81
IV.2. CALCULAREA CONSUMULUI SPECIFIC ȘI A INDICILOR DE UTILIZARE
A MATERIEI PRIME

Consumurile specifice permit determinarea economicitatii folosirii mijloacelor de
productie sau de deservire si servesc la stabilirea cantitatilor de material necesareă unui
anumit produs. Reducerea acestor materiale este unul din mijloacele de reducere a costului de
fabricatie. Norma de consum de materie prima reprezinta cantitatea dintr -o materie prima de
baza sau secundara, eventual d intr-un semifabricat care se poate consuma pentru realizarea
unui singur exemplar dintr -un produs dat.
Consumul specific este un element important al documentației tehnice și depinde de
următorii factori:
 dimensiunile de bază ale modelului, de forma și nu mărul de produse care
trebuie realizate;
 caracteristicile materialelor de bază (structura, lățimea, contracția etc.);
 tehnica de încadrarea a tiparelor pe șpan;
 tehnologia de confecționare (tipul modelului, tipul cusăturii, rezervele de
coasere, sensul așe zării tiparelor, etc.).
În urma operațiai de încadrare se poate calcula consumul specific cu relațiile:

[ ] (1)

[ ] (2)
[ ] (3)

[ ] [
] (4)
unde :
Linc – lungimea încadrării [m];
l – lățimea materialului [m];
Sinc – suprafața încadrării;
np – numărul de produse încadrate;
M – masa unității de suprafață [kg/m2].

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

82 Aprecierea modului de valorificare a suprafeșei materialului se face atât prin calcului
consumului specific cât și prin modul de ocupare a suprafeței materialului cu reperele
produsului. Pentru acesta se calculează indicele de utilizare a suprafeșei materialului (I n), care
exprimă de fapt randamentul de utilizare a suprafe ței materialului.

(5)
unde :
Iu – indicele de utilizare a suprafeței de încadrare, în %;
Sșabl – suprafețelor tuturor șabloanelor amplasate în încadrare, în m2;
Sînc – suma suprafețelor încadrare, în m2.
Șabloanele au un contur neregulat, iar la aplicarea lor pe materialul de bază, sau pe
materialele secundare respectă o serie de restricții, unde suprafața încadrării este mai mare
decât suprafața șabloanelor.
Pierderile se impart in 3 grupe:
X – pierderi dependente de caracteristicile tehnice ale materialelor,
Y – perderi dependente de model,
Z – pierderi dependente de modul de croire.
Toate grupele cuprind urmatoarele tipuri de pierderi:
1) Pierderi interioare, dependente de toate grupele de pierderi
2) Pierderi de margine
3) Pierderi de stratificare
4) Cupoane
5) Pierderi de schimb
Diferența dintre suprafețelor încadrate și suprafața șabloanelor o reprezintă pierderile
de material (P):
P = S înc – Sșabl [m2] (6)
Sșabl < Sînc , datorită suprafeței neregulate a șablonului și a restricțiilor;

→ se poate calcula și indicele de pierderi (I p):

(7)
→ pentru verificare Iu + Ip = 100% ;

PROIECT DE DIPLOMĂ – SACOU PENTRU BĂRBAȚI 2018

ANICHITOAEI V. ANDREEA

83 Pentru calcularea acestor indici este necesar să se calculeze înainte suprafețele
șabloanelor care urmează a fi încadrate.
Există mai multe metode de calcul a suprafeței nedefinite printre care metoda
geometrică, prin împărțirea suprafeței unui șablon în figuri geometrice regulate, calcularea
suprafețelor acestora și apoi însumarea lor, sau cu ajutorul planimet rului (pentru măsurarea
suprafeț elor).
În următoarele tabele se va prezenta consumul specific și ce indicilor de utilizare
pentru materialul de bază, materialul pentru căptușeală și cel al materialului de înt ăritură.

Tabel IV.1. Centralizarea calculelor consumurilor specifice
TIPUL DE MATERIAL
Material de bază Căptușeală Întăritură
Lățimea (l) 1,4 m 0,75 m 0,9 m
Lungimea (L) 3,39 m 3,35 m 1,8 m
Indicele de utilizare (I u) 86% 85 % 84 %
Indicile de pierderi (I p) 14 % 15 % 16 %
Cs m 1,85 3,2 2,4
m2 2,6 2,4 2,2
kg 0,92 0,33 0,32