Proiect de diplomă [606560]
Proiect de diplomă
11
CUPRINS
1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
2. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ERGONOMIA POSTULUI DE LUCRU …………. 15
2.1.Noțiuni generale privind ergonomia ………………………….. ………………………….. ………………. 15
2.2. Domeniile de cercetare a ergonomiei ………………………….. ………………………….. …………….. 17
2.3. Ergonomia postului de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
3. ERGONOMIA PRODUSELOR ȘI ESTETICA PRODUSELOR ………………………….. ………… 23
3.1 Ergonomia produsului. Noțiuni generale ………………………….. ………………………….. ………… 23
3.2. Ergonomia realizării produsului ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
3.3 Ergonomia utilizării produsului ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
3.4. Proiectarea constructivă a produsului ………………………….. ………………………….. ……………. 31
3.4.1. Elaborarea studiului ergonomic al produsului ………………………….. ……………………… 31
3.4.2. Abordarea sistemica a ergonomiel produsului ………………………….. ……………………… 33
3.4.3 Principalele caracteristici ale sistemului om -produs – mediu ambiant ………………….. 35
3.4.4 Omologarea produsului, atestarea ergonomică ………………………….. …………………….. 36
3.4.5 Elemente ergonomice aplicate in proiectarea produselor ………………………….. ……….. 38
3.4.6. Designul și ergoestetica industrială ………………………….. ………………………….. ………… 38
3.4.7 Funcția de educație estetică ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
4. ERGONOMIE INDUSTRIALĂ ………………………….. ………………………….. …………………………. 41
4.1 Introducere în ergonomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 41
4.2 Ramuri ale ergonomiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 41
4.3 Domeniile de aplicare ale ergonomiei ………………………….. ………………………….. …………….. 42
4.4 Ergonomia ca știință interdisciplinară și funcțiile de bază ale acesteia ………………………… 43
4.5 Principiile de bază ale sistemelor ergonomice ………………………….. ………………………….. …. 45
4.6 Organizarea activităților fizice ………………………….. ………………………….. ………………………. 46
4.7 Ambianța locului de muncă ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 49
4.7.1 Factorii ambientali ai locului de muncă ………………………….. ………………………….. …… 49
4.7.2 Iluminatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 50
4.7.3 Influe nța cromatică asupra operatorului ………………………….. ………………………….. ….. 52
4.7.4 Temperatura și umiditatea ………………………….. ………………………….. ……………………… 54
4.7.5 Efectele principale ale zgomotelor asupra capacității de lucru ………………………….. .. 55
4.7.6 Efectele vibrațiilor asupra operatorului ………………………….. ………………………….. …… 55
Proiect de diplomă
12
5. ERGONOMIA ȘI ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ ………………………….. …………… 57
5.1. Organizarea ergonomică a locului de muncă ………………………….. ………………………….. ….. 58
5.2. Principiile de organizare ergonomică a locurilor de muncă ………………………….. …………… 58
5.3. O abordare er gonomică pentru a evita accidentele și bolile la locul de muncă la birou …. 59
5.4. Cum apar afecțiunile musculo -scheletice? (MSD) ………………………….. ……………………….. 59
5.5. Efectuarea calculatorului dvs. cu adevărat "ușor de utilizat" ………………………….. …………. 60
5.5.1.Postura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 60
5.5.2. Așezarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 61
5.5.3. Repetiția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 61
5.5.4. Oboseala ochilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 62
5.5.5. Stresul psihologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 63
5.6. Metode de perfecționare a organizării ergonomice a locurilor de muncă …………………….. 63
6. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 65
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 66
Proiect de diplomă
13
1. INTRODUCERE
Conform DEX ergonomia este știința interdisciplinară care se ocupă cu studiul relațiilor
dintre om, mașină și mediul de lucru, în vederea ameliorării condițiilor de muncă și a creșterii
productivității.
Denumirea de ergonomie a fost propusă în 1949 de către psihologul englez Murrel;
aceasta precedă de la cuvintele grecești 'ergos' (putere, muncă, forță) și 'nomos' (știință, lege,
normă). Se răspândesc mai multe de finiții pentru această disciplină: studiul relațiilor dintre om,
mașină și mediul de muncă; studiul condițiilor de muncă în vederea unei adaptări optime a
omului la aceasta; știință dedicată utilizării sistemelor cu maxim de confort, siguranță și
eficacita te.
Ergonomia – după definiția dată de Asociația Internațională de Ergonomie (A.I.E.) – este
știința care studiază interacțiunile dintre oameni și elementele unui sistem, dar și riscurile
presupuse de practicarea profesiei, aplică teorii, principii, infor mații sau cunoștințe și metode de
design pentru a optimiza starea de bine a oamenilor în timpul muncii, precum și a asigura
performanța în ansamblu a sistemului angajat -loc de muncă.
Prin ergonomie se caută satisfacerea celor două scopuri – sănătate și pr oductivitate –
modelând și/sau structurând elemente precum mobilierul sigur și o interfață ușor de folosit cu
aparatele sau echipamentele folosite . Ergonomia vizează compatibilitatea oamenilor cu locul lor
de muncă: abilitățile și limitele angajatului, asi gurarea sarcinilor, echipamentelor, informațiilor și
mediului de lucru ca re i se potrivește fiecărui om.
În funcție de scopul ergonomiei, se poate vorbi de ergonomia adaptării muncii la om sau
de ergonomia adaptării omului la meserie. În funcție de faza î n care se aplică, se poate vorbi de
ergonomia de proiecție (concepție) sau de corecție. În funcție de obiectul preocupării, se poate
vorbi de ergonomia de producție sau de ergonomia produsului.
Practicarea principiilor ergonomice la locul de muncă are ava ntaje atât pentru muncitor
cât și pentru angajator , se oferă astfel condiții de lucru sănătoase și sigure pentru muncitor care
conduc la o creștere a productivității. Atât muncitorul cât și angajatorul realizează astfel
economii.
Principiile ergonomice ap licabile locului de muncă presupun următoarele aspecte de
bază: se poziționează muncitorii și echipamentele astfel încât manevrele să permită apropierea
Proiect de diplomă
14
brațelor de corp și articulația mâinii întinsă; muncitorii vor fi instruiți să utilizeze manevre cu
minim de diferență de înălțime, folosind gravitația; se va efectua rotația sarcinilor pentru a
reduce perioadele cu manevre repetitive; pentru activitățile de montaj, componentele trebuie
plasate astfel încât muncitorii să utilizeze mușchii puternici pentru a ctivitatea de bază; pentru
munca de migală ce necesită inspectarea materialelor, masa de lucru trebuie să fie mai joasă
decât pentru munca grea; uneltele manuale care provoacă disconfort sau răniri trebuie modificate
sau schimbate apelând la cel mai bun co nsilier, persoane care le utilizează.
Pe lângă aceste principii, este necesar să se țină cont și de principii ale economiei mișcării
cum ar fi: un loc definit și permanent pentru toate materialele; materialele și uneltele trebuie
plasate aproape și în faț a utilizatorului; asigurarea iluminatului adecvat.
În ceea ce privește mișcările făcute de către fiecare individ, principiile economiei
mișcărilor corpului omenesc sunt: ambele mâini să înceapă și să termine mișcarea în același
timp; mișcările curbe, cont inue și line al e mâinilor sunt favorabil e celorlalte tipuri de mișcări
(rectiliniii, în zigzag, etc.); mișcările balistice sunt mai rapide, ușoare și mai sigure decât cele
limitate, sacadate sau controlate; munca trebuie organizată pentru a îngădui un ritm natural și
ușor care, la rândul lui, asigură o bună productivitate.
În ceea ce se referă la postul de muncă, cea mai importată regulă este de a respecta
dimensiunile corpului pentru a alege sau adapta postul de muncă în vederea executării
confortului în timpul desfășurării muncii. O altă regulă importantă este ca activitatea să se
desfășoare astfel încât să îngăduiască individului să își țină brațele și coatele apropiate de corp.
Activitatea depusă în general stând în picioare presupune: ajustabilitatea suprafeței de lucru în
funcție de înălțimea persoanei și activitatea pe care o depune; activitatea trebuie să se desfășoare
cu brațele pe lângă corp, fără aplecări și torsionări ale spatelui; în pauze persoana trebuie să se
poată odihni pe u n scaun.
Actorul principal al ergonomiei este omul și siguranța individuală și colectivă la locul de
muncă.
Atribuția ergonomiei este de a îmbunătăți condițiile de muncă și îndeplinirea sarcinilor de
lucru. Prin respectarea principiilor ergonomiei ne me nținem sănătatea; orice muncă efectuată
adecvat se poate transforma într -o activitate depusă cu plăcere.
În concluzie se poate spune că ergonomia studiază relația dintre om și munc a sa astfel
încât să determine creșterea productivității muncii fie prin or ganizarea ergonomică a locurilor de
muncă existente, fie prin proiectarea ergonomică a unor noi locuri de muncă.
Proiect de diplomă
15
2. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ERGONOMIA POSTULUI DE
LUCRU
2.1.Noțiuni generale privind ergonomia
Ergonomia – după definiția dată de Asociația Internațională de Ergonomie (A.I.E.) – este
știința care analizează interacțiunile dintre oameni și elementele unui sistem, dar și riscurile
bănuite de practicarea profesiei, aplică teorii, principii, informații sau cunoștințe și metode de
design pentru a optimiza starea de bine a oamenilor în timpul muncii, precum și a asigura
performanța în ansamblu a sistemului angajat -loc de muncă.
De-a lungul anilor, conceptul om -mașină a fost socotit incomplet datorită num eroșilor și
variați ilor factori precum: mediul de muncă, condițiile tehnice ale muncii, motivația pentru
muncă, relațiile reciproce dintre colegi, relațiile dintre angajați și persoanele din conducere,
preocupările personale; factori care influențează bun a desfășurare a muncii, de unde apare ideea
interdisciplinarității acestei științe și înglobarea celei de a treia componentă: mediul și
perfecționarea acestor legături în scopul ameliorării relațiilor dintre actorii implicați în activitatea
muncii.
Ergono mia ca știință inter și multidisciplinară, propune prin conținutul său înțelegerea
teoretică a interacțiunilor dintre om –sisteme tehnologice și mai apoi folosirea în vederea
proiectării lor. În acest sens rolul ergonomiei este de două ori mai mare deoare ce implică omul
pe de o parte și tehnologia pe de altă parte, însă acestea adunate constituie un tot unitar. În cadrul
ergonomiei se examinează interacțiunea dintre om și obiecte, mașini, dispozitive, utilaje, unelte
luându -se în considerare: capacitățile, nevoile, dorințele, abilitățile cognitive și restricțiile
oamenilor în fața acestor instrumente.
Cel de -al doilea rol major al ergonomiei c onstă în contribuția pe care o provoacă în
proiectarea sistemelor cu care oamenii interacționează, maximizarea per formanțelor,
minimizarea limitărilor și încercarea de a îndeplini nevoile și dorințele omenirii.
Așadar, ergonomia este o știință plurivalentă , un domeniu multidisciplinar unde își au
locul științele medicale, economice, tehnice, inginerești, proiectare industrială, biomecanice,
antropometria, psihologia (de la psihologia muncii la psihologia cognitivă: memorie, atenție,
Proiect de diplomă
16
percepție, învățare; psiho fiziologie: vigilență, poziția corpului), condițiile de muncă și
sociologia muncii (repartizarea sarcinilor, organizarea muncii pe trepte ierarhice, funcționalitatea
tuturor verigilor din procesul muncii); lingvistică. Se iau în considerare toate științele referitoare
la om, în vederea remedierii condițiilor la locul de muncă prin întrebuințarea cunoștințelor
necesare pentru proiectarea de echipamente, unelte, mobilier, în scopul păstrării capacității și
randamentului în muncă a executantului.
Există o serie întreagă de documente emise de Organizația Internațională a Muncii în care
se arată că: "Ergonomia înseamn ă aplicarea științelor biologice, umane, în relație strânsă cu
stiințele tehnice, pentru a ajunge la adaptarea reciprocă optimă între om și munca sa, rezultatele
fiind măsurate în indici de eficiență și bunăstare a omului".
În acest context, apare conceptul om -solicitări, care expune ideea de menținere a
echilibrului întregului organismuluman în procesul muncii. Ergonomia își structurează mereu
conținutul până în zilele noastre. Noua știință se bazează pe umanismul social, o mul fiind
considerat "măsura tuturor lucrurilor" deoarece el este creatorul producției, organizatorul ei,
așadar nu poate și nu trebuie situat în urma mașinilor, instalațiilor și a materialelor construite de
el, acest lucru fiind susținut și de filozofia m arxistă care afirmă că "omul este cel mai prețios
capital ".
Starea de sănătate, confortul și performanțele productive maxime sunt dependente de
proiectarea corespunzătoare a echipamentelor, locului de muncă și introducerea unor metode de
lucru dependent e de capacitatea angajaților și a limitărilor la care sunt supuși (Kaczmarczyk
Stanley F., și col. 2006).
În sistemul ergonomic, omul face parte integrantă din sistem: modificarea specificațiilor
de proiectare sunt consecința luării în considerare a abil ităților angajaților în ceea ce privește
aspectele cognitive, fizice și psihice ( Joke H. Grady -van den Nieuwboer, 1998).
Domeniile de cercetare ale ergonomiei constau în: ergonomia fizică, cognitivă și
ergonomia organizațională . Sunt însă multe alte câm puri de cercetare motiv pentru care
specialiștii, alături de ergonomia fizică înglobează ergonomia vizuală, iar o altă categorie care
lărgește sfera ergonomiei include ergonomia mediului cu referire la interacțiunea dintre om cu
mediul în care își desfășoa ră activitatea, din punct de vedere a micro sau macroclimatului la
locul de muncă: temperatura, presiunea, vibrațiile, lumina (www.environmental –
ergonomics.org., 2012).
Proiect de diplomă
17
2.2. Domeniile de cercetare a ergonomiei
Asociația Internațională de Ergonomie (A.I.E.) împarte ergonomia în trei mari domenii:
1. Ergonomia fizică vizează caracteristicile anatomice ale angajatului: caractere
antropometrice, fiziologice și biomecanice, în legătură cu activitatea fizică; postura în timpul
lucrului, manipularea mate rialelor, mișcări repetitive, probleme și/sau disfuncții
musculoscheletale legate de poziția sau îndeplinirea sarcinilor de lucru; contextul locului de
muncă, siguranța și sănătatea. Ergonomia fizică se întrepătrunde cu domeniul medical deoarece
sunt diagn osticate anumite boli și tulburări legate de activitățile prestate (ex. artrita sau
sindromul tunelului carpian).
2. Ergonomia cognitivă cercetea ză procese le mintale precum percepția, memoria,
raționamentul și răspunsurile motorii, de modul cum afectează acestea interacțiunile dintre
oameni și elemente ale sistemului: suprasolicitarea mintală/intelectuală, luarea deciziilor,
performanțe excepționale legate de talent, interacțiunea calculator -om, încrederea în angajat,
stresul ca urmare a muncii și pregătirii, după cum acestea se raportează la legătura dintre angajat
și structura sistemului.
Competențele cognitive includ:
percepția care constă în identificarea și interpretarea stimulilor senzoriali (miros,
atingere, auz);
atenția : posibilitatea de păstrare a capacității de concentrare asupra unui obiect, acțiune
sau gândire;
memoria : de scurtă durată (lucrarea memoriei – depozitare limitată a informațiilor), lungă
durată (depozitare nelimitată a informațiilor),
abilități motorii : posibilitatea de a antrena mușchii și corpul;
limba – abilitatea care permite traducerea sunetelor în cuvinte și a susține o conversație;
prelucrare vizuală și spațială (abilitatea de a procesa stimulii vizuali și abilitatea de a
percepe relația spațială dintre obiecte) (Carrol J. B.,1993).
Funcția executivă face parte tot din categoria competențelor cognitive având ca principale
caracteristici:
flexibilitatea (capacitatea de gân dire rapidă și luarea celor mai bune decizii dependente de
situația dată ),
Proiect de diplomă
18
capacitatea de a stabili o țintă și de a însuși un comportament orientat spre planificarea și
executarea planului propus, anticiparea (predicția bazată pe recunoașterea modelului) ;
rezolvarea problemelor (recunoașterea problemelor, generarea soluțiilor și alegerea
soluției corecte);
luarea deciziilor bazate pe rezolvarea problemelor, chiar dacă informațiile sunt
incomplete sau sunt implicate emoțiile;
lucrarea memoriei : capacita tea de a reține și manipula informațiile în timp real;
auto-reglare emoțională : abilitatea de a identifica și a gestiona propriile emoții pentru
obținerea unor bune performanțe;
inhibiția : capacitatea de a putea rezista la factori sau acțiuni de distragere și a menține sub
control impulsurile interioare.
3. Ergonomia organizațională se ocupă cu optimizarea sistemelor sociotehnologice,
cuprinzând structurile lor organizatorice, reguli și procese: comunicarea, administrarea resurselor
în echipă, designul sau structura slujbei, structura orelor de muncă, munca în echipă, schema de
participare, ergonomia comunității, munca în cooperare, programe noi de muncă, organizarea
virtuală, telework și calitatea managementului.
Ergonomia, fiind o știință, dispune de un obiect de studiu, de metode și de tehnici de
cercetare proprii.
Principalul obiectiv a ergonomiei este acela de a garanta armonia dintre munca prestată
și activitatea angajatului. Componentele și triunghiul ergonomic adaptează prin învățare continuă
deși ex istă diferențe individuale mari . Unele dintre acestea precum: dimensiunea fizică, forța,
sunt evidente, însă alți parametrii precum diferențele culturale, diferențele de stil și n ivelde
calificare sunt mult mai greu de identificat (Singleton W.T,1998).
Traseul inițial a ergonomiei a pornit de la utilizarea unor măsuri de standardizare a
locului de muncă având ca scop prevenirea și protecția oferită angajaților împotriva efectelor
adverse a numeroșilor factori disturbatori care ar conduce la alterarea sănătății, instalarea stării
de boală chiar dacă recuperarea angajaților este posibilă în timp (Nachreiner F.,1998). După
Mikell P. Groover (2007) obiectivele principale ale ergonomie i constau în:
ușurința de interacțiune dintre executant și mașină;
evitarea erorilor și a greșelilor;
confort și satisfacție în utilizarea echipamentului;
reducerea stresului și a oboselii;
creșterea eficienței în muncă și a productivității;
Proiect de diplomă
19
siguranț ă în funcționarea mașinilor, aparatelor, dispozitivelor, uneltelor;
evitarea accidentelor și vătămărilor corporale.
Rezumativ, cei trei factori implicați: om -mașină -mediu, fiecare cu particularitățile lor
conduc la întregirea triunghiului ergonomic al mu ncii: (fig.2.1)
Între componentele care întregesc triunghiul ergonomiei există un feed -back în sensul în
care deteriorarea uneia dintre ele duce la scăderea randamentului în muncă a executantului cu
toate repercursiunile negative care se răsfrâng nu numai asupra celor implicați ci și a întregului
cortegiu de activități integrate în procesul muncii.
Fig. 2.1 Componentele și triunghiul ergonomic
Însă această optimizare, în special cea a relației om -mașină -mediu, necesită îndeplinirea
următoarelor condiți i:
– orientarea și selecția riguroasă a factorului uman;
– reorientarea profesională;
– proiectarea echipamentelor în concordanță cu posibilitățile umane;
– crearea unei ambianțe care să asigure securitate și confort;
– repartizarea rațională a sarcinilor;
– economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiștilor, ergonomia analizează obținerea informațiilor privitoare la muncă
necesare la fundamentarea în mod rațional a adaptării muncii la om și a omului la muncă în
scopul creșterii productivită ții, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea și indicarea
modului în care trebuie proiectată și efectuată orice operație, având în vedere realizarea unei
economii cât mai importante de energie umană.
În birou ergonomia examinează studierea elementelor umane și materiale ale procesului
de muncă în complexitatea și în interdependența lor; capacitățile umane și modul cum acestea
pot fi folosite în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate al
Proiect de diplomă
20
echipamentului și mobilierului, precum și modalitățile tehnice de lărgire a ariei de activitate a
lucrătorilor, în condițiile diminuării stresului și a oboselii; condițiile de mediu și mijloacele de
reducere a influenței lor negative.
Direcțiile de organizare ergonomică și de perfecționare a activității din birou ar trebui să
aibă în vedere următoarele aspecte:
– recrutarea, selecția, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire și
performanțe;
– determinarea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
– stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă și aplicarea acestora;
– reducerea efortului fizic și intelectual prin achiziționarea unor echipamente informatice
moderne;
– echiparea birourilor și a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicil or antropometrice ale
lucrătorilor, poziției acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit și locului zonei de muncă;
– studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om și mediul său de
lucru, reducerii efortului senzorial ș i creșterii posibilităților de concentrare în executarea
sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate
la specificul activității din fiecare birou.
2.3. Ergonomia postului de lucru
Părintele managementul ui științific și al organizării științifice a muncii este considerat
Frederick Winslow Taylor. Școala managementului științific pune accentul pe productivitate
maximă cu efort minim, eliminându -se pierderile/rebuturile și ineficiența. În principala sa lucr are
”Principiile managementului științific” (Principles of Scientific Management), Taylor arată că
“pentru a realiza un management științific este nevoie să fie stabilite o serie de reguli, legi și
formule care să înlocuiască judecata fiecărui individ în p arte, dar care pot fi folosite efectiv
numai după ce au fost consemnate oficial”.
În lucrarea menționată mai sus , Taylor expune o seamă de principii ale organizării
științifice a muncii ce prevedeau:
1. Să se comaseze la un loc toată experiența tradițion ală, care să fie clasificată, structurată
pe categorii și transpusă în reguli, în legi și în formule pentru a -i ajuta pe lucrători în activitatea
lor zilnică;
2. Să se redacteze metode științifice pentru fiecare element din activitatea unui om care să
le înlocuiască pe cele empirice;
Proiect de diplomă
21
3. Muncitorul să fie selectat, instruit și promovat pe baze științifice;
4. Să se colaboreze cu muncito rii pentru a garanta faptul că munca este făcută conform
principiilor științifice formulate;
5. Să se execute o diviziune a muncii și a responsabilităților egală între lucrători și între
manageri, astfel încât aceștia să efectueze activitățile pentru care sunt cel mai bine pregătiți.
Taylor a pus în practică și o mulțime de experimente care au demonstrat creșter ea
eficienței prin organizarea științifică a muncii:
1. Studiul muncii. Într -un experiment a trecut la descompunerea proceselor de muncă în
mișcări elementare și eliminarea tuturor gesturilor inutile. În trei ani productivitatea atelierului
testat s -a dub lat.
2. Unelte standardizate. În altă zonă a descoperit că lopețile folosite pentru încărcarea
cărbunelui cântăreau 6 -14 kg. După experimentări s -a constatat că greutatea adecvată este de 7 -8
kg. Din nou după trei ani, 140 de oameni făceau munca pentru ca re înainte fusese nevoie de 400 –
600 de oameni.
3. Selectarea și instruirea lucrătorilor. Într -un alt atelier Taylor a insistat ca fiecărui
muncitor să i se dea munca pentru care este cel mai potrivit, iar celor care depășeau volumul de
muncă prevăzut să l i se acorde prime/indemnizații. Așa cum era de așteptat, productivitatea a
crescut și s -a menținut la un nivel ridicat. Cu toate aceste succese, întotdeauna managementului
științific i s -a reproșat faptul că pune prea mare accent pe productivitate, subesti mând natura
umană.
Studiile lui Taylor au fost analizate critic și completate de soții Gilbreth, Frank și Lilian.
Cei doi s -au ocupat de aspectele umane ale fenomenului de organizare, contribuind la
aprofundarea și la lărgirea conceptelor privind studiul mișcărilor și starea de oboseală. Sistemele
lor de evaluare au devenit mai târziu metode de analiză și de apreciere a activității/execuției.
Cercetările lor au urmărit descoperirea celor mai bune modalități de a efectua o activitate în cel
mai ușor mod pos ibil. În mișcările executate de lucrători la locul de muncă au reușit să identifice
18 micromișcări elementare (a apuca, a ține, a poziționa, a căuta), pe care le -au denumit
THERBLIGS, adică anagrama numelui său, Gilbreth. Aceste micromișcări au stat la ba za
elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminați care apoi au permis fundamentarea
științifică a normelor de muncă și economisirea timpului de normare. O contribuție valoroasă a
celor doi în dezvoltarea cercetărilor privind munca a constituit -o și enunțarea unui număr de
șapte principii ale economiei energetice a mișcării.
Proiect de diplomă
22
Studiile lui Taylor și cele ale soților Gilbreth s -au completat reciproc, Taylor punând
accentul pe creșterea vitezei de producție, iar cei doi au urmărit să cruțe muncitorul de oboseală
inutilă.
Ralph M. Barnes stabilește în lucrarea sa “Motion and Time Study”, apărută în anul 1940,
un număr de 22 de principii ale economiei mișcării, în scopul raționalizării operațiilor efectuate
în timpul muncii. Scopul principal al economie i mișcării este realizarea unei productivități
maxime a muncii, simultan cu un consum energetic minim din partea executanților. Acesta este
contextul formulării principiilor economiei de mișcare, denumite inițial “reguli pentru economia
mișcării și reducer ea oboselii”(Anca Drăghici,2009).
Fig. 2.2 Evoluția organizării muncii
În concluzie, se impune activitatea de expertiză și recuperare a capacității de muncă,
organizată judicios la nivel național.
În stransă legătură cu capacitatea de muncă a unui oper ator este și buna iluminare a
postului de lucru,dar și folosirea culorilor pentru o mai ușoară distingere a componentelor
folosite,a comenzilor sau a operațiilor de efectuat în postul respectiv.
Atât culorile cât și o bună luminozitate în cadrul unui post de muncă au o foarte mare
importanța din punct de vedere ergonomic. Acestea ajută la o mai bună desfășurare a activităților
operatorului,acesta din urmă reușind să își desfășoare activitatea în bune condiții și de o calitate
ridicată,eliminându -se pierder ile și/sau rebuturile.
Culoarea reprezintă unul din elementele fundamentale ale existenței umane.Ea este
prezentă în viața și activitatea noastră, punându -și amprenta pe tot ceea ce ne înconjoară: de la
culorile din interiorul locuinței, la cele din exter iorul ei (clădiri,străzi, magazine,mobilier).
Lumina pentru om este condiția celor mai multe din activități. Ea este corespondentul
vizual al căldurii și ajută ochiul să perceapă "ciclul de viață" al orelor și anotimpurilor. Lumina
este în același timp un element dinamic care se descompune în șapte culori. Ea creează senzația
de spațiu, evidențiind volumele, iar părțile luminoase și umbrele dezvăluie formele.
Proiect de diplomă
23
3. ERGONOMIA PRODUSELOR ȘI ESTETICA PRODUSELOR
3.1 Ergonomia produsului. No țiuni generale
În mod curent se constat ă ușor c ăa munca industrială a suferit modifică ri profunde în
decursul ultimilor ani, prin introducerea automatiz ării.
Unele activit ăți, care inainte se realiz au manual, au devenit astă zi evoc ări aproape
anacronice. Numărul munci torilor la aceste locuri de munc ă a fost astfel redus încât
'supravieț uitorii' nu mai au nimic în comun cu predecesorii lor. Munca muscular ă grea se
reîntilne ște spora dic, î ncărcarea fizic ă, impus ă muș chilor trunchiului și membrele muncitorului
sunt prelua te de implusuri electrice, pneumatice și electronice. Privirea direct ă a procesulu i
industrial este uneori exclusă, muncitorul având în prezent la dispoziț ia sa un sistem cu mijloace
complexe de semnalizare, care îi furnizează informații precise ș i rap ide pentru a putea
supraveghea ș i controla aceste procese. Oboseala muscular ă face l oc unei oboseli mintale
datorită atenției care este din ce în ce mai solicitată .
Pe de alta parte, concentrarea mașinilor a ajuns mai importantă, ambianța de lucru este
astfel influenț ată de sporirea vibrațiilor și nivelul zgomotului ș i cateodat ă prin creșterea că ldurii
radiante (radia țiile calorice). Î n aceste cazuri, marile hale care ad ăpostesc mașinile se pretează
greu la o climatizare eficace. Î n toata aceasta realitate complex ă, ergonomia care urmareș te
punerea de acord a condi țiilor de desfășurare a muncii cu posibilităț ile lucrative ale
omului, găsește desigur, un câ mp larg de aplicabilitate. Garantarea confortului și randamentului
în muncă, constituie o problemă care polarizează î n jurul ei nu numai interesul speciali știlor, dar
și pe cel al conduc ătorilor de intreprinderi și instituț ii și bineî nteles, cu at ât mai mult, pe cea al
executanț ilor înșiși.
Legat de t oate aceste aspecte, o remarcabilă importanță o capat ă dezvoltarea bazelor
teoretice și practice de la care se pornește î n abordarea problemelor de ergonomie. Dupa cum
este cunoscut, lite ratura de specialitate propune abordarea problemelor de ergonomie din di ferite
puncte de vedere, care, î n timp, au generat f orme specifice de ergonomie. Astfel, ergonomia
activităților studiază munca din punct de vedere fiziologic antropometrie și de igien ă; ergonomia
Proiect de diplomă
24
informa țională îș i desfa șoară studiile în special cu ajutorul psihologiei muncii, studiind în special
cunoa șterea, preceperea, procesele de gândire și de decizie legate de producț ie; to poergonomia –
vizează în general antropometria în scopul dimensionării maș inilor, organelo r de comandă și
locurilor de muncă, precum ș i factorii de ambian ță fizică; bioergonomia – studiaz ă aspectele
legate de oboseală , repaus, programul de lucru ca durat ă, muncă î n schimburi etc.
Aceste forme specifice s -au bucurat în țara noastră de multă atenție din partea
speciali știlor teoreticieni ș i practicieni astfel încât î n prezent, fiecare din ele ofer ă un cadru
suficient pentru rezolvarea practică a problemelor specifice.
O formă a ergonomiei mai puț in apro fundata, dar care prin scopul să u ofer ă numeroase
avantaje practi ce-aplicative în condițiile revoluț iei tehni co-științifice din țara noastră este
'ergonomia produsului', care stabile ște criteriile de proiectare a produselor în conformitate cu
cerinț ele ergonomiei privind utilizarea produsului respecti v. Aceleași criterii servesc ș i la analiza
critic ă a produselor existente în vederea îm bună tățirii lor.
Pornind de la convingerea privind importanța practică actuală a ergonomiei produsului,
folosind referirile lucr ărilor de ergonomie corelate cu elemente de analiza a valorii, de economie
a produsului, de creativitate, de proiectare a produ selor, de sistem informațional ș i de
productiv itate, în 1979 Emil I.Nicolau a definit ș i sistematizat pentru prima dat ă domeniul
ergonomiei produsului, î n general, dupa care a aprofundat una din laturile sale cele mai
importante, ergono mia produsului – mijloc de muncă , creând posibilitatea ca prin sim ilitudine, s ă
poată fi tratate ș i celelalte laturi ale sale.
În sinteză, autorul consideră ergonomia produsului acea form ă specific ă sau domeniu al
ergonomiei, care reunind un ansambl u de cunoștințe științ ifice (psihologice, medicale, tehnic e,
economice etc), le utilizează pentru realizarea unor produse corelate optim cu caracteristicile
umane (psi ho-flziologice, lucrative etc) în scopul creșterii confortului în utilizare ș i a eficacit ății
acestor produse î n domeniul pentru care sunt create.
Pornind de la această definiție, se subânțelege că de fapt ergonomia produsului poate
avea dou ă laturi de manifestare care concord ă cu etapele mari ce ț in de no țiunea de produs. Pe de
o parte putem accepta o ergonomie a r ealiz ării produsului, iar pe de alta parte se poate vorbi de o
ergonomie a utilizarii produsului (fig. 3.1).
Proiect de diplomă
25
Fig.3.1 Schema relațiilor dintre ergonomia produsului și celelalte forme specifice (domenii,) ale
ergonomiei
Ergonomia realizării produsului – poate fi considerată acea latură a ergonomiei
produsului care se preocup ă de conceperea și realizarea produsului în spiritul principiilor ș i
regulilor ergonomiei. Ergonomia realiz ării produsului își gă sește câmp de acțiune î n cadrul
institutelor de studii și cercetare , a institutelor de proiectare ș i a intreprinderilor care fabrică
produsul respectiv.
Ergonomia utiliz ării produsului – o poate constitui acea latură a ergonomiei produsului
care se preocup ă de corectarea, sub aspect ergonomi c, a caracteristi cilor produsului, precum și de
crearea condițiilor ergonomice de mediu î n vederea utiliz ării efi ciente a produsului respectiv. În
consecinț ă, ergonomia utiliz ării produsului este orientata spre utilizator.
Între aceste două laturi ale ergonomiei produsulu i trebuie s ă existe un schimb permanent
și reciproc de informații (rețea de informații) în legatură cu produsul, în scopul perfec ționă rii
acestuia. Acest schimb de informaț ii pune în evidență intercondiționarea celor două laturi, faptul
că între ele trebuie să existe o legatură de sistem, cu multiple componente umane și tehnologice,
care vizează corelarea caracteristicilor și compone ntelor produsului, cu posibilitățile ș i exigen țele
factorului uman, pe linia creșterii eficacității produsului î n utilizarea sa.
Proiect de diplomă
26
Facâ nd deci parte dintr -un sistem (sistemul ergo nomiei produsului), se c rede că atât
ergonomia realiz ării produsului câ t ți ergonomia utiliză rii p rodusului, trebuie analizate atâ t
separat, c ât și împreună, î n intercondi ționarea lor.
Dupa cu m este cunoscut, produsul este un rezultat al muncii individuale sau colective,
obținut î n vederea satisfacerii nevoilor de intrebuin țare ale societăț ii. Produsul ajunge la
utilizator prin intermediul sistemului de aprovizionare tehnico -materială, ceea ce îl face să iasă
din sfera producției, unde a fost obținut, spre a intra în sfera circulaț iei ți a consumului
(întrebui nțării) pentru a satisfac e necesitatile potrivit destinaț iei sale.
La rândul lor, fiecare din aceste diviziuni ale ergon omiei produsului poate avea două
laturi similare cu cele menționate mai sus respectiv în cazul mijloacelor de muncă ergonomia
realizării și cea a utiliză rii mijlocului de munc ă. Bineînteles ca aceste două laturi se vor
intercondi ționa complet ându-se reciproc.
Fig. 3.2 Schema structurală a ergonomiei produsului
3.2. Ergonomia realizării produsului
Procesul de realizare a mijlocului de muncă , fie el produs nou sau produs vechi,
perfec ționat, străbate de regulă o serie de etape de lucru care pot fi categorisite în două etape :
1) etape de natură tehnică ;
2) etape de natură material -organizatorică .
Proiect de diplomă
27
Adaptarea problemelor de ergonomie î n cadru l acestor etape (fig.3.3) formează de fapt
câmpul de acțiune al ergonomiei realiză rii produsului, r espectiv mijlocului de munca. În legatură
cu acest mod de a privi lucrurile, trebuie f ăcute unele precizări. Din lucrările unor specialiști în
ergonomie, rezultă că ergonomia produsului (deci și a mijocului de muncă ) trebuie s ă constituie
o pre ocupare numai î n faza de proiec tare (ergo nomia de proiectie) . Acest mod de abordare
creeaz ă pericolul rezolv ării numai în parte a problemelor, î ntruc ât proiectarea este numai o fază
(ce de drept foarte importantă ) din procesul complex de concepere a produsului, respectiv a
mijlocului de munc ă. Pentru a putea aborda complet și complex întreaga problematică a
ergonomiei mijlocului de muncă, atunci trebuie urmă rite toate fazele care se refer ă la realizarea
acestuia. Deci, ergonomia realizării produsului î n general ș i implicit a mijlocului de munc ă nu
trebuie privit ă ca o problem ă în sine, ci ca o problemă care se integrează ș i completeaz ă firesc
procesul de realizare a mijlocului de munc ă, dând naș tere unei viziuni mai complexe de realizare
a mijlocului de muncă, viziune cerută de necesităț ile de m odernizare a mijloacelor de munc ă.
Prin aceasta viziune, complex ă, se înțelege desigur, că alături de ergonomie să fie luate în
considerare ș i alte domenii care conduc la modernizarea mijloacelor de munc ă, cum ar fi analiza
valorii, estetica industrial ă etc.
În procesul de executare a mijlocului de munc ă și acele elemente de natură ergonomică
care să întocmească condiț iile de adaptare a mijlocului de munc ă la particularit ățile
constituț ionale și psiho -fiziologice ale omului, care va utiliza acele mijloace de munc ă. În ideea
de a eviden ția elementele de natura ergonomică care trebuie luate în considerare î n procesul de
realizare a mijlocului de munc ă în continuare, vor fi localizate aceste elemente pe fiecare din
etapele de realizare a mijlocului de muncă .
Pentru a se ocoli unele confuzii legate de interferenț a problemelor de ergonomie cu
etapele de realizare a mijlocului de munc ă, trebuie precizate următoarele : dacă se examinează
schema din fig.3.3, rezultă că de fapt avem două domenii de ac țiune ale ergo nomie, realiz ării
mijlocului de munc ă, respectiv domeniul care se referă la realiza rea carac teristicilor de natură
ergonomic ă ale mijlocului de munc ă și domeniul care se referă la organizarea ergonomic ă a
muncii de realizare a mijlocului de munc ă, ambele fiind considerate ca fă când parte d in
ergonomia mijlocului de muncă .
Proiect de diplomă
28
Fig. 3.3- Principalele etape de realizare a mijlocului de muncă
De altfel, î n mod simil ar se va aborda ergonomia utiliză rii mijlocului de munc ă, vom
avea manifestarea ergonomiei mijlocului de munc ă tot pe două domenii, r espectiv domeniul care
se referă la î mbun ătățirea (corectarea) caracteristicilor de natur ă ergonomică ale mijlocului de
muncă și domeniul care se referă la organizarea ergonomic ă a procesului de munc ă, care
folose ște mijlocul respectiv de munc ă. Schematic aceste domenii sunt prezentate î n figura 3.4.
Proiect de diplomă
29
Fig.3.4 Schema generală de manifestare a ergonomiei mijlocului de muncă
3.3 Ergonomia utilizării produsului
Procesul de utilizare a produsului, respectiv a mijlocului de munc ă presupune, că ș i
procesul de realizare a acestuia, parcurgerea mai multor etape de lucru care în esență pot fi ș i ele
de natur ă tehnică și de natur ă material -organizatorică, condiționâ ndu-se reciproc.
Așezarea este prima etap ă de natur ă tehnic ă, în cadrul ei realiz ându-se stabilizarea, sau
fixarea mijlocului de muncă cu respectarea unor condi ții care să permită utilizarea
corespunzatoare a lui î n scopul pentru care a f ost creat. Printre aceste condiții, se află și
condiț iile de mediu am biant, respec tiv caracteristicile de ambianță fizică și ambianț a psiho –
social ă și organizatorică precizate în cadrul atestatului ergonomic. Dar î n practic ă, aceste condiții
nu se reăsesc integral î n faza ini țială de amplasare, fapt pent ru care asigurarea l or se face î n
cadrul unei etape distincte de preg ătire a utiliză rii mijlocului de munc ă. În aceast ă etapă, pe lângă
desăvâ rșirea asigurării condițiilor de mediu ambiantal au loc și operații de reglare, revizii ș i
verificarea posibilităț ilor de încărcare î n timpul func ționării.
Modul cum replică mijlocul de muncă scopului pentru care a fost creat, respectiv
verificarea caracteristicilor sale, inclusiv a caracteristicilor ergonomice, se observ ă în cadrul
etapei de folosire a sa. Utilizarea desemnează de fapt și confirmarea de lungă durată a atestatului
ergonomic, sau din contră, necesitatea operă rii unor modific ări în cadrul acestuia, ca urmare a
necesit ății schimbă rii unor caracteristici ce definesc – din punct de vedere ergonomi c – mijlocul
de munc ă. De regul ă, aceste schimb ări îmbracă forma unor corecții reclamate de considerente
practice de utilizare. O parte din aceste corec ții se pot realiza pe parcursul utilizării mijlocului de
muncă, dar de regulă ele se execută mai multe deodat ă în cadrul etapelor de reparații ș i revizii
Proiect de diplomă
30
periodice. Uneori modifcarea carac teristicilor mijlocului de muncă este substan țială, ce reclama
o nouă omologare (atestare) a acestuia și din punct de vedere ergonomic .
Fig. 3.5 – Principalele etape ale utilizării mijlocului de m uncă
În această situaț ie, din echipa de atestare vor cuven i să facă parte și specialiș ti din
unitatea care utilizeaz ă mijlocul de munc ă, alături de specialiș tii care l -au realizat și urmează a-1
Proiect de diplomă
31
perfecționa. Refolosirea mijlocului de muncă cu noi caracte ristici marchează de fapt o etapă de
sporire a eficacității lui atât sub aspect economic, câ t și sub aspect ergonomi c.
Laolaltă de etapele de natur ă tehnic ă așa cum s -a men ționat, procesul de folosire a
mijlocului de munc ă mai cuprinde ș i o s erie de etape de natura material -organizatorică,
respectiv: aprovizionarea cu materii prime, materiale, semifabricate, combustibil, energie,
organizarea conducerii, produc ției și a muncii; perfecț ionarea pr egătirii personalului care
utilizează mijlocul de muncă; depozitarea producției obținute cu mijlocul de muncă și expedierea
(livrarea) producț iei la beneficiar. Toate aceste etape au un caracter complementar aflându -se
totodată în relații de influență reciprocă cu etapele de natură tehnică. Grație conținu tului lor, de
regula, destul de cunoscut, prezenta lucrare nu -și propune s ă insiste asupra nici uneia din aceste
etape, limitându -se doar la prezentarea lor sistematică, sub forma unei scheme logice ce poate
oricând constitui obiect de analiză detaliată (f ig.3.5).
3.4. Proiectarea constructivă a produsului
3.4.1. Elaborarea studiului ergonomic al produsului
Revenind la schema prezentată î n fig. 3.3, din cadrul procesului de creare a mijlocului de
muncă vor fi analizate numai etapele de natura tehnică, abordâ ndu-se doar domeniul care se
referă la realiz area caracteristicilor de natură ergonomic ă ale mijlocului de munca.
Așa cum derivă din fig. 3.3 în cadrul proiectă rii co nstructive a mijlocului de muncă se
disting trei f aze principale de lucru, respectiv î ntocmirea stud iului tehnico -economic (STE), în
cadrul căreia su nt stabilite caracteristicile tehnice și cele economice care definesc mijlocul de
muncă; întocmirea proiectului tehnic, în cadrul că ruia s unt proiectate pri ncipalele caracteristici
tehnice ale mijlocului de munc ă; întocmirea proiectului de execuție, în cadrul că ruia se
proiecteaz ă detaliile tehnice de execuț ie ale mijlocului de munc ă.
Pentru ca mijlocul de munc ă să fie realizat în concordanță cu cerin țele er gonomiei , deci
pentru a avea o proiectare constructiv ă ergonomic ă a mijlocului de muncă, ală turi de cele trei
faze de luc ru precizate anterior trebuie să se î ntocmeasc ă și un studi i ergonomic al mijlocului de
muncă, ale cărui rezultate să fie corelate cu celelalte faze de lucru intregâ nd astfel proiectarea
constructivă a mijlocului de muncă .
După cum s -a susținut anterior, studiul ergonomi c al mijlocului de muncă constituie o
fază de lucru care se adaugă și completează faza obi șnuită de proiecta re construc tivă a mijlocului
de munc ă din cadrul procesului de realizare a acestuia.
Proiect de diplomă
32
Prin cercetarea ergonomic ă al mijlocului de munc ă se înț elege o analiz ă complexă
efectuat ă pe criterii ergonomice în scopul realizării sau perfecționării unui mijloc de muncă , care
să satisfac ă optim caracteristicile constituționale și psihofiziologice ale executanților care le vor
utiliza în condițiile unei productivități î nalte.
Această defini ție se potrivește punctului d e vedere al mai multor specialiști, referitor la
faptul că orice studiu ergonomic trebuie s ă fie realizat de regul ă de către un colectiv (echipă )
complex. Din acest colectiv complex se consider ă că nu trebuie să lipsească specialiști
generaliști (de sinteză ), speciali ști în ergonomie (medici, psihologi, ingineri, economi ști etc),
proiectan ți și speciali ști în organizarea produc ției ș i a muncii. To ți aceș ti speciali ști trebuie să
posede o bogat ă experien ță profesional ă, întruc ât practica a aratat că folosirea unor specialiști
însuși eficient pregătiți a creat dificu ltăți de lucru sau chiar a condus la compromiterea studiului.
Practica dovedește că studiul ergonomi c al mijlocului de munc ă poate fi general sau
parțial (sp ecific), în funcț ie de complexitatea constructiv ă a respectivului mijloc de munc ă.
Studiul ergonom ic general abordează studierea caracteristicilor mijlocului de munc ă ale mediului
ambiant î n care acesta este folosit și ale executantului care îl foloseș te privindu -le ca
un s i s t e m complex. Studiul ergonomic parțial sau specific, urmă rind realizarea sau,
perfec ționarea unor p ărți ale mijlocului de muncă , abordeaz ă problematica tot ca pe
un s u b s i s t e m al sistemului complex care s -a referit la mijlocul de munc ă. În legatură cu
aceasta abordare sistemică se vor face precizări î n continuare.
Princi palele etape de lucru utile într-un studiu ergonomic al mijlocului de munc ă sunt
prezentate î n fig. 3.6. Aceste etape vor fi detaliate pe r ând î n continuarea prezentului capitol.
În legatur ă cu realizarea studiilor ergonomice ale mijlocului de munc ă, trebu ie men ționat
și urmă torul aspect. Uneori, din lipsa de timp sau datorit ă specificului mijlocului de munc ă,
studiul ergonomi c al mijlocului de munc ă nu poate fi elaborat p rea analitic ș i se limiteaz ă doar la
unele aspe cte principale de care trebuie ț inut se ama la realizarea mijlocului de munc ă. În această
formă , studiul are caracteristicile unui diagnostic ergonomic al mijlocului de munc ă, care prin
natura lui este mai pu țin analitic ș i mai mult sintetic.
De multe ori, chiar dac ă se crează studiul ergonomic , apare necesitatea ca acesta să fie
precedat de un diagnostic ergonomi c, pentru o mai clară punere în temă asupra mijlocului de
munc ă.
Proiect de diplomă
33
Fig.3.6 – Principalele etape de lucru ale unui studiu ergonomic al produsului (mijlocului de
muncă)
3.4.2. Abordarea sistemica a ergonomiel produsului
După cum s -a susținut anterior, cercetarea ergonomic ă al mijlocului de muncă presupune
o abordare sistemic ă, ceea ce creeaz ă multiple avantaje de analiza și de rezolvare caracterizate
printr -o cuprindere compl exă și cât mai completă a problematicii.
Principiul de analiză modernă arată că orice fenomen, proces sau obiect poate fi privit ca
un sistem de elemente interdependente sau de subsisteme interconectate ale unui sistem mai
mare. Pornind de la aceasta prem isă, teoria generală a sistemelor se ocupă , de cercetarea
fenomenelor și a obiectelor aflate în interacțiune efectivă sau potențială , ce pot fi identif icate î n
toate domeniile de activitate (tehnic, economic, social, conceptual, biologic etc.)
Proiect de diplomă
34
Cibernetica, ca domeniu aplicativ cu rezultate deosebite ale t eoriei sistemelor, care studiază
ansamblul de element e interdependente printr -un lanț de acț iuni cauz a-efect, poate fi definită ca
o științ a general ă despre legile de func ționare a sistemelor complexe .
Fig. 3.7 – Schema simplificată a unui sistem și a fenomenului de conexiune inversă (feed -back)
Aplic ând trăsă turile ciberneticii la specificul domeniulu i ergonomiei mijlocului de
muncă , conceptul de sistem ergonomic al mijlocului de munc ă se defineș te ca un ansamblu – om
executant) – mijloc de munc ă – mediu ambiant de utilizare a mijlocului de muncă, cu o
organizare informațională decizională proprie (eventua l pe subsisteme componente), acț ionând
în sensul realiz ării anu mitor obiective bine definite, în c ondiț ii ergonomice și caracterizat prin
fenomenul de conexiune invers ă (feed -back) .
Pentru a explica fenomenul de conexiune invers ă, se va urm ări fig.3.7 î n ca re este
reprezentat schematic, î n forma cea mai simpl ă, un sistem 'S' care a fost luat ca baza d e referință .
În cadrul sistemului 'S' elementele de intrare în sistem (input) de m ărime 'x', trebuie ca î n
urma prelucr ării (tranformării etc.) în cadrul sistemului să conducă la elementele de ie șire
(output) 'y' a c ăror mărime să fie egală cu 'z'.
Înainte de a continua la aprofundarea sistemului ergonomic al mijlocului de munc ă și de
a-i cunoa ște caracteristicile, se consider ă necesar a se men ționa c ă abordarea sistemică a
domeniului ergonomiei nu este nou ă. Mult timp ș i chiar în prezent, î n literatura de specialitate
straină și din țara noastră , s-a vehiculat de asemenea conceptul de sistem al ergon omiei care are
la baza cele două componente amintite.
Având î n vedere caracterul de unicat ( specific) al mijlocului de muncă, faptul că de
regul ă cu el se r ealizeaz ă numai o parte din opera țiile tehnologice ș i ca din punct de ved ere
tehnic are o dinamică evolutivă mai mare, s -a considerat c ă abordarea sistemică regă sită în
lucră rile dr.Gh.Iosi f corespunde mai bine scopului ș i caracter ului analizelor ce se efe ctuează
asupra mijlocului de munc ă. Ca atare, a fost susț inut acest punct de vedere, adaptându -l și trat ând
în continuare sistemul ergonomic prin componentele 'om -mijloc de munc ă – mediu ambiant
(fizic și social).
Concomitent , conceptul de sistem al p rof.dr.Mihail ă care se apreciază a fi mai larg, mai
complex dec ât cele î ntilnite până în prezent în literatură , este considerat mai potrivit pentru
Proiect de diplomă
35
analizele ergo nomice de ansamblu privind grupări de mijloace de muncă , ateliere, sec ții, sectoare
sau chiar î ntreprinderi.
3.4.3 Principalele caracteristici ale sistemului om -produs – mediu ambiant
Efectuarea ergonomică a mijlocului de munc ă presupune, aș a cum s -a mai aratat,
abordarea î ntregului sis tem om – produs (mijloc de muncă ) – mediu ambiant, pentru c ă numai
cunoaș terea; caracteristicilor mijlocului de munc ă în strânsă corelație cu celelalte două
componente ale sistemului poate fi considerată reală și completă. Dacăă se face abstracție de
această necesitate, mijlocul de munc ă va produce perturba ții frecv ente î n cadrul sistemului
(deregl ări), care vor avea efecte n egative î n procesul muncii. Uneori, perturbațiile pot fi atât de
mari î ncât practic mijlocul de muncă nu se va integra î n sistem și procesul de muncă nu va avea
loc. În mo d concret, acest aspect apare câ nd mijlocul de munc ă este total necorespunză tor
expun ând la accidente pe utilizator.
Fig.3.8 – Funcțiile realizate de sistemul om -mijloc de muncă -mediu ambiant
Începând de la aceste considerente, studiul ergonomi c al mijlocului de munc ă are î n
vedere toate cele trei componente a le sistemului în interacțiunea lor. Prin aceasta interacț iune
componentele sistemului realizeaz ă un scop comun, ceea ce reprezintă însăți raț iunea de a fi a
sistemului (fig. 3.8).
De calitatea informa ției primit ă de cătr e om și mijloc de muncă , de modul cum
acșioneaz ă sistemul ca urmare a informa ției primite și de viteza cu care sunt realizate
principalele funcț ii ale sistemului depinde eficacitatea intregului sistem.
Proiect de diplomă
36
Efectuarea funcțiilor de bază ale sistemului se face în diferite modalit ăți specifice atâ t
omului cât ș i mijlocului de munc ă.În practică, dupa felul î n care se repartizeaz ă funcțiile între om
și mijlocul de munc ă, respectiv dupa gradul de participare al omului și al mijlocului de munc ă la
realizarea funcț iilor sistemului, se disting: sisteme manuale, sisteme semiautomate, sisteme
automate.
3.4.4 Omologarea produsului, atestarea ergonomică
Elementele reprezentate î n cadrul etapei de proiectare constructiv ă a mijlocului de muncă
și în mod deosebit în legatur ă cu stu diul ergonomic privind mijlocul de munc ă, au avut scopul de
a sublinia complexitatea problematicii ergonomiei realiz ării mijlocului de muncă, marcata chiar
de că tre prima etapa de lucru.
În ceea ce priveș te celelalte etape de lucru pentru efectuar ea mijlocului de munc ă (etape
de natura tehnică) – proiectare tehnologică, proiectarea SDV -urilor, execuția prototipului și
testarea lui, execuț ia seriei zero, omologarea mijlocului de munc ă, intocmirea cărții tehnice și
introducerea în fabricaț ie a mijlocului de m uncă – acestea sunt influențate ș i ele de cre șterea sau
simplificarea complexității mijlocului de muncă , ca urmare a conceperii lui ergonomice.
Dintre toate aceste etape de natur ă tehnic ă se va insista doar asupra 'omologă rii (atestarii)
mijlocului de munc ă, considerând că pentru fiecare din celelalt e etape, realizarea unei corelații
cu principiile și regulile de ergonomie ș i adap tarea corespunzatoare, nu ridică probleme
deosebite.
Dacă testările realizate asupra prototipului (modelului) ș i asupra seriei zero
(experimentale) confirm ă încadrarea rezultatelor î n normele prev ăzute, se poate hotă rî
omologarea mijlocului de munc ă. În cadrul omologării mijlocului de muncă un capitol distinct
trebuie să -l ocupe omologarea sau atestarea ergonomica a mijlocului de munca. Literatura de
specialitate prezinta atestarea ergonomic ă ca o probl emă de sine st ătătoare, ceea ce nu este
corect, deoarece integrarea atestă rii ergonomice a mijlocului de munc ă în cadrul etapei de
omologare face ca atestarea ergonom ică să ră spund ă, mai bine scopului ei, asigurându -se și o
corelație mai strânsă î ntre caracteristicile ergonomice ale produsului și celelalte caract eristici ale
mijlocului de muncă (tehnice, economice etc.).
Atestarea ergonomică a mijlocului de munc ă se termină printr -un atestat ergonomic.
Atestatul ergonomic al mijlocului de munc ă este un document care confirm ă principalele
caracteristici ergonomice ale respectivului mijloc de munc ă (evidențiate de regulă prin nivele
medii sau superioare nivelelor medii) , caracteristici car e sunt corelate cu particularităț ile
Proiect de diplomă
37
constitu ționale ș i psihofiziol ogice ale executantului, dâ ndu-i acestuia posibilitatea s ă lucreze
confortabil cu mijlocul de munc ă și concomitent s ă obțină o produ ctivitate a muncii superioare .
Conținutul atestatului ergonomic este tratat în mod diferit pe plan internaț ional de c ătre
specialiș tii di n domeniul ergonomiei. Astfel, î n Fran ța, accentul este pus mai pregnant pe
aspectul medical al problemei. Î n Germania, se insist ă mai mult pe comoditatea în mânuire în
scopul obț inerii unui randament maxim, cu o formă adecvată a elementelor de comand ă. În
S.U.A., se aprofundează economisirea miș cărilor în scopul obținerii unei productivități mai mari,
accentuâ ndu-se latura psihologic ă a problemei.
Fiecare din aceste modalită ti de abordare a atestatului ergonomi c rezolvă însa numai î n
parte problemele, sublini ând doar câ teva din cara cteristicile mijlocului de muncă. Atestatul
ergonomic , trebuie privit mult mai complex. A șa cum rezultă din definiția prezentat ă anterior în
cadrul atestatului ergonomic , beneficiarul mijlocului de muncă trebuie s ă găsească sub forma
convigătoare (de regulă sub forma cuantificată ), caracteristicile er gonomice ale mijlocului de
muncă. El trebuie să descopere , de asemenea, preciz ări în legătura cu un minim de însușiri, pe
care să le aibă inițial executantul care va lucra cu respectivul mijloc de munc ă , (urm ând ca
aceste î nsușiri să se perfec ționeze pe m ăsura utilizării mijlocului de muncă). În acest fel,
atestatul ergonomi c va p utea contribui la asigurarea realizării î n practic î a principiului de
personal omul p otrivit la locul potrivit. Totodată, î n cad rul atestatului, este necesar să se facă și
unele preciză ri privind car acteristicile mediului ambiant î n care se va folosi mijl ocul de munc ă.
Legat de caracteristici le executantului care folosește mijlocul de m uncă, precum ș i de
caracteristicile în care se foloseș te mijlocul de munc ă, trebuie susținut că nivelul acestor
caracteristici poate fi stabilit pri n sisteme de notare spec ifice, î n mod similar cu sistem ul
recomandat pentru utilizare î n cazul caracteristicilor er gonomice ale mijlocului de muncă .
În ceea ce priveș te caracteristicile ergonomice ale mijlocului de munc ă, care trebuie
consemnat e în cadrul atestatului ergonomic , se apreciaz ă că cele cuprinse în reprezentarea
grafică pot constitui o orientare î n acest sens. Aces te carac teristici pot fi selecționate și detaliate
în funcț ie de specificul mijlocului de muncă care este atestat .
Cu privire la executant, atestatul ergonomi c trebuie să conțină cât mai multe preciză ri
privind particularit ățile constitu ționale ș i psihofi ziologice ale acestuia, precum și elemente de
pregătire profesională. Pentru mediul ambiant câ teva preciz ări privind ambianța fizică și
ambianța psiho -sociala ș i organizatoric ă sunt satisfă cătoare. După cum se observă, modelul de
atestat are trei părț i componente distincte.
Partea întâi conține date referitoare la denumirea mijlocului de munc ă, a proiectului în
baza că ruia, a fo st realizat, precum și a unit ății economice care l -a realizat.
Proiect de diplomă
38
A doua parte conț ine criteriile de atestare a mijlocului de munc ă, respectiv caracteristicile
ergonomice, ale mijlocului de munc ă, caracteristicile executantului care utilizeaz ă mijlocul de
muncă și caracteristicile mediului ambiant în care se folose țte mijlocul de muncă .
A treia parte con ține numele, locul de muncă și semnă turile membrilor comisiei de
atestare a mijlocului de munc ă. Din comisia de atestare trebuie s ă facă parte reprezentan ții
proiectului, reprezentan ții unit ății care a realizat mijlocul de muncă și reprezentanț ii
beneficiarului, to ți fiind cunoscători î n domeniu l ergonomiei mijlocului de muncă .
Comisia de atestare constată nivelul fiecărui criteriu de atestare, î n parte compa rativ cu
nivelul necesar, sau luat ca baza în proiectare și atestează mijlocul de muncă prin men țiunile 'da'
în cazul î n care nivelul constatat coincide cu cel necesar (proiecta t), sau este superior acestuia ți
'nu' în cazul î n care nivelul constatat se ab ate nefavor abil ș i de la nivelul necesar.
De consemnat că nivelul fiec ărui criteriu, respectiv caracteristici, se stabile ște pornindu –
se de la sistemul de notare sau de la mă rimea caracteristicii, respectiv cu note de la 1 la 10.
3.4.5 Elemente ergonomice aplicate in proiectarea produselor
După cum reiese din subcapitolul de mai sus în procesul de realizare a mijlocului de
munc ă, dintre etapele de natur ă tehnic ă în condițiile unor procese de muncă organizate
ergonomic .
Un exemplu de cercetare și proiectare ergonomică a unui proces (metoda inițială) ș i
(metoda proiec tata ergonomic) din care rezultă avantajele ob ținute prin simplificarea,
combinarea și reducerea unor operații ș i transporturi mat erializate prin reamplasarea maș inilor –
unelte pentru prelucrare, reducere a duratei de timp a procesului ș i reducerea gradului de oboseal ă
al executan ților .
3.4.6. Designul și ergoestetica industrială
Cercetarea și proiectarea ergonomică a unui produs su nt prin natura lor mai complexe
decât o analiză a valorii î n sensul curent al analizei societăților tehnice în vederea diminuării
prețului de revenire urm ărind pe l ângă principiile ergonomice ș i aportul de calitate al principiilor
de marketing, estetica industrial ă, punctul de vedere al conduc ătorului de intreprindere, al
specialistului în vâ nzare, al utilizatorului etc.
Dintre acestea estetica industrială sau 'design -ul' reprezintă o importanță din ce în ce mai
mare î n realizarea u nor produse proiectate ergonomic cu at ât mai mult cu câ t realizarea unor
produse estetice este de natură să influen țeze favorabil starea de spirit a utilizatorului.
Proiect de diplomă
39
„Estetica industrială, bine înțeleasă este după câte se știe, una din metodele de creaț ie industrial ă,
care comportă in mod obligatoriu, și î ntr-o oarecare m anieră intrinsec – un mod de abordare
obiectiv ș i mai complet al problemei: creaț ia și dezvoltarea unui procedeu industrial, ținându-se
seama de:
– metodele de producț ie și de comercializare;
– piața, adic ă contextul social -cultural î n evolu ție constant ă;
– om, ființă complex ă, nuan țată și capricioasă, cum este întodeauna cumpă ratorul.
Nu este destul astazi să se execute un anumit produs bine din punct de vedere tehnic; este
necesar de asemenea ca un produs sa fie remarcat, să placă, să fie cump ărat.
3.4.7 Funcția de educație estetică
În constituirea culturii es tetice a omului contemporan, alături de creaț ie, artistic ă și
împreună cu ea, design -ul reprezintă un mijloc important. Fă ra a minimaliza rolul major al
artelor vizuale în viaț a aglomerat ă și grabit ă din zilele noastre, prin omniprezenta obiectelor
produse industrial î n mediul de fiecare zi proiectarea estetică se impune fie căruia dintre noi,
chiar dacă inconș tient, iar obiectele, mai bine sau mai prost concepute, nu pot fi evit ate. Dac ă o
persoan ă refuză un anume gen de art ă ea poate s ă-l evite. Dar omul moder n nu poate evita
mediul de muncă , mijloacele d e transport sau sculele de muncă .
În istoria culturii și civilizației umane, primele manifestă ri estetice ale omului pot cu greu
a fi despărț ite de munc ă. Omul a însoț it din cele mai vechi timpuri inventivitatea tehnico –
funcțional ă cu creativitatea estetic ă.
Reacț ia negativ ă a lui Ruskin și Morris față de posibilităț ile estetice ale produc ției
industriale avea ca și cauza inad aptabilitate a industriei de la sfâ rșitul secolului trecut la
exigenț ele estetice pe de o parte, precum ș i inexistenta unui stil formal adecvat și propriu
industriei.
Tentativa de a reproduce cu mijloace mecanic e forme ce erau proprii producției
mesteș ugărești a dus la exemple la fel de nereu șite ca și completa listă de preocupare pentru
aspectul estetic al pro duselor din prima faza a revoluț iei industriale.
În ziua de azi se poate vorbi desp re un stil industrial care să fie la înalțimea
performanț elor te hnice ale produselo r actuale, în care se îmbină armonios perfecț ionarea tehnic ă
cu economicitatea și perfecțiunea estetică .
Procesul educa ției estetice este foarte complex. Pentru a -l putea analiza se despart rolul
artei propriu -zise de cel al esteticului din via ța cotidiană , din cadrul material al vie ții care
cuprinde asa cum am mai spus: mediul de muncă, arhitectura, urbanisamul, vestimenț atia,
Proiect de diplomă
40
obiectele d e larg consum, uneltele. Din pă cate literatura de specialitate abordează deseori
unilateral problem a educa ției estetic e, readucâ nd-o exclusiv la cea legat ă de domeniul artistic s au
el artelor plastice majore. În ziua de azi, după cum am mai spus, în avâ ntul nemai întâlnit al
creației tehnice, când produsele industriale pă trund și subjug ă mediul, când apar materiale,
aparate și mașini noi, acestea trebuie să -și găsească locul și modalităț ile de expresie estetice
adecvate și proprii. Pe de altă parte trebuie dată o aten ție deosebit ă mediului în care producția
industrială influen țează educa ția estetic ă.
În acest sens se cuvine a se lua în consideraț ie continu ă perfecț ionare a sensibilit ății
estetice atâ t a produc ătorului cât ș i a beneficiarului produsului industrial.
În relaț ia subiect creator – obiect – subiect beneficiar, subiectul creator, adic ă desig ner-ul
are un rol preponderent. Dac ă creația sa indeplinește toate cerinț ele unui design de calitate, adic ă
dacă este:
– o realizare tehnico -constructiv ă superioar ă;
– are calităț i estetice remarcabile;
– e adecvată ca formă exterioară structurii sale interioare;
– e adaptat ă funcț ionalit ății sale ș i principiilor de ergonomie;
– e expresiv ă, atunci un astfel de o biect devine un mijloc de educaț ie estetic ă.
În însușire a perfec ționă rii profesiei d e designer, a realiză rilor remar cabile din acest foarte
vast domeniu, devine inadmisibil ă realizarea de obiecte de gust indoielnic și de proasta calitate
estetic ă, cu atât mai mult cu cât un astfel de produs nereușit, în sistemul de producț ie de serie, e
multiplicat de nenumă rate ori.
Pe de altă parte, tendinț ele estetizante care subapreciază necesitatea coresponden ței între
frumos ș i util, prin preocup ări formale ș i cromatice în sine, submineaz ă înțelegerea construcț iei
intrinseci a formelor estetice, a ”logicii” propri a cerințelor estetice și sunt la fel de derutante ș i
cu efecte la fel de proaste asupra form ării unui gust estetic ca și o proiectare inestetica ă și sunt
chiar mai amă gitoare. Deci design -ul e un mijloc de educație în domeniul plastic î n măsura î n
care avem de -a face cu un design de calitate. Consumatorul care are un gust estetic format devine
factor stimulator al frumosului industrial. Deci î n măsura în care industria crează un publi c
competent acesta devine judecător, promotor ș i colabo rator al proiectă rii estetice.
Relaț ia crea ție – asimilare e însă dificil ă, necesit ând pași mici și angrenarea treptată a
tuturo r verigilor din domeniul producț iei și desfacerii produselor (cadre de conducere din
industrie, din economie, merciologie, cadre din comerț).O formare corectă a gustului estetic. al
acestora este esenț ială atât pentru la nsarea unor produse valoroase câ t și în î nvingerea și
scoaterea din producție și de pe piață a produselor având calităț i indoielnice.
Proiect de diplomă
41
4. ERGONOMIE INDUSTRIALĂ
4.1 Introducere în ergonomie
Numele de ergonomie provine etimologic din reuniunea a dou ă cuvinte din limba greac ă:
ergo=munc ă, putere, forță și namos= știință, deci ergonomia este considerat ă ca fiind știința
muncii av ând ca obiect de studiu rela ția om -munc ă. Ea sintetizeaz ă și coreleaz ă datele tuturor
disciplinelor preocupate de acest domeniu,formul ând principii si reguli proprii care s ă asigure
adaptarea reciproc ă dintre om și munca sa.
Ergonomia este o știință multidisciplinar ă prin metodele pe care le utilizeaz ă și unitar ă
prin obiectul s ău de studiu care constituie optimizarea rela ției om -munc ă.
Prin a climatizarea muncii la om (exemplu: adaptarea ca lculatorului la nevoile omului ș i
profesiile acestuia) în vederea creșterii continue a productivității în condiț iile unui consum c ât
mai ra țional de energie uman ă, se realizeaz ă satisfacerea nevoilor acestuia și a cerinț elor impuse
de societate.
Concomitent sunt utilizate în cadrul ergonomiei o serie de ș tiințe și discipline asig urandu –
se o impletire armonioasă a cunoștințelor cu necesităț ile, acestea vizând menț inerea la nivelul
optim a capacităț ii de munc ă și a st ării de s ănatate a omului.
Printre disciplinele și științ ele care asigur ă un grad ridicat de cooperare cu ergonomia se
pot aminti doar câ teva: psihologia, ecologia, biologia, medicina muncii, antropologia, ingineria
tehnologica etc.
4.2 Ramuri ale ergonomiei
Ergonomia reprezintă după unii autori studiul științ ific al condi țiilor de munc ă și rela țiilor
dintre om și unealtă (scula,unealta ca mijloc de munc ă cu valente manuale mecanizate sau
automatizate) acestuia.
Eficacitatea aplic ării ergonomiei î n diferite ramuri de activitate necesit ă luarea î n considerare
a factorilor umani reprezentativi ,cu un gra d rid icat de influență în procesul de muncț . Prin
multitudinea interconexiunilor pe care ergonomia le creaz ă cu diferitele ramuri ale științei se
Proiect de diplomă
42
determină o serie de noi ramuri ale acesteia, care îș i pun amprenta pe direc țiile de cercetare
abordate.
Dintre principalele ramuri întalnite î n sfera aplicativ ă a ergonomiei se pot men ționa:
-ergonomia urbanistic ă;
-ergonomia școlară;
-ergonomia casnică;
-ergonomia recuperatorie pentru diferitele categorii de persoane cu handicap ;
-ergonomia informaț ională;
-ergonomia activit ăților sportive ;
-ergonomia de produc ție.
-bioergonomia
4.3 Domeniile de aplicare ale ergonomiei
Ca principale domenii putem menț iona: activitatea de proiectare ergonomic ă, amenajarea
ergonomic ă a locurilor de munc ă, analiza mediului de munc ă.
Din punctul de vedere al obiectului, preocup ărilor și tendințelor în ultimu timp se
manifestă două forme specifice ca domeniu:
-ergonomia produsului ;
-ergonomia producției.
a) Ergonomia produsului
Stabilită de proiectarea produselor (mijloace de munc ă și mijloace de consum), urmărește
ca produselor să li se confere și anumite valențe de ordin ergonomic ș i estetic, care să țină seama
de limitele solicită rii umane, de exigenț ele beneficiarului, de satisfacerea unor criterii estetice.
De a ceea se propune ca produsele să fie însoț ite de anumite “certificate ergonomice” (atestate
ergonomice), lucru existent ca practica pe piaț a european ă cu reglement ări specifice corelate cu
standardele de calitate.
b) Ergonomia producț iei
Alt domen iu important al științ ei muncii, studiaza condi țiile în care se desfasoară procesele
de producție și complexul om -mașina î n dinamica sa. Ea urmare ște obț inere a de rezultate
concrete optime în ansamblu desfășură rii produc ției prin luarea î n considerare a tu turor factorilor
de natur ă fizică, economic ă și tehnică . Nu sunt neglijaț i nici factorii psiho -sociali sau cadrul
ambiental, ca elemente componente ale procesului de produc ție și de influenț are pozitiv ă a
acestuia.
Proiect de diplomă
43
4.4 Ergonomia ca știință interdisciplinară și funcțiile de bază ale acesteia
Modernizarea forț elor de produc ție determin ă creș terea gradului de complexitate a
problemelor muncii sociale și o transformare considerabil ă a funcțiilor omului.
Scopul omului de producator, generator de energie, este redus la minim, de c ătre
mijloacele de produc ție performante (realizate de că tre acesta), astfel ca misiunea sa trebuie
orientată cu preponderență spre culegerea și prelucrarea informaț iilor necesare fundament ării
unor decizii ș i concluzii specifice.
Sistemul om -mașina a s uporta t transform ări esențiale în urma numeroaselor cercetări și
rezultate obț inute de speciali știi în domeniul cercet ării mediului, astfel ca acest sistem a fost
îmbunătățit ș i completat, devenind ast azi sitemul om -mașina-mediu. Acest nou tip de sistem se
remarc ă printr -o serie de carac teristici care satisfac existenț a unui s cop conferindu -i acestuia o
nouă structura și un grad diferit de complexitate. Acest nou tip de sistem se caracterizează prin
urmatoa rele funcții de bază :
a)recepț ionarea informa țiilor;
b)tratarea informațiilor,stabilirea deciziilor ș i memorarea acestora ;
c)stocarea informaț iilor;
d)execu ția propriu -zisă.
Se constat ă că aceste func ții de baz ă pot fi realizate numai cu participarea omului,
considerat elementul de bază cel mai activ și mai dinamic al sistemului. Valorificarea integrală și
eficientă a acțiunii umane este posibilă numai în urma unei investigații amă nunțite asupra
metodei de lucru , corelate cu posibilit ățile omului, cu posibilitatea refacerii acestuia (a capacităț ii
sale de munc ă) și fără cheltuieli suplimentare.
Consumul de energie umană pentru indeplinirea acestui deziderat este determinat de o
serie de factori de influență atâ t de ordin material cât și psiho -social reprezentati î n figura 4.1.
Pentru abordarea problemelor ergonomice, literatura de specialitate menționează o serie de
modele de abordare , astfel c ă în funcț ie de acestea se disting:
-ergonomia componentelor ;
-ergonom ia ansamblurilor ;
-ergonomia de concepț ie;
-ergonomia de corecț ie.
Proiect de diplomă
44
Fig.4.1 Factorii de influență asupra consumului de energie umana
Ergonomia de concep ție are o arie foarte larg ă ca domeniu de aplicare, având rolul de a
stabili repartiț ia func țiilor între om și maș ina, precum ș i de a adapta mijloacele de munc ă la
posibilităț ile umane, asigur ând condițiile desfășurării unei activităț i ale c ărei rezultate să fie
maximizate (productivitate, rentabilitate, profit etc.)
Ergonomia de corec ție se întrebuințează sistemelor î n func țiune, făcând astfel posibil ă
depistarea anomaliilor legate de solicit ările (fizică , cerebrală și nervoasă ), asupra omului și
recomandă măsurile necesare elimină rii surselor (agen ților) care le generează .
În concluzie ergonomia poate fi determinată ca o știință interdisciplinar ă, care studiaz ă
relația om -mașina-mediu de munc ă, în perspectiva identifică rii c ăilor de îmbunătăț ire a
metodelor, mijloacelor și ambienț ei muncii, în concordanț a cu posibilit ățile ac estuia și cu
trăsăturile sale multicriteriale specifice fiin ței umane.
Proiect de diplomă
45
4.5 Principiile de bază ale sistemelor ergonomice
Aceste principii prescriu elemente care trebuie avute în vedere atâ t la proiectarea
proceselor de munc ă, a mijloacelor de mu ncă, dar și a diferitelor modele de cercetare cibernetic ă,
concretizate sub forma de sisteme.
1. Ergonomia este disciplina care cercetează caracteristicile sistemelor om -mașina
indiferent de gradul de complexitate al sistemului.
2. Omul est e principala component ă a sistemului fiind caracterizat de urm ătoarele aspecte
care trebuie avute î n vedere:
-limitele lui fizice ș i psiho -fiziologice ;
-funcțiile și operaț iile indeplinite de om ;
-evolu ția capacit ății de lucru a omului ș i gradul optim de solicitare a acestuia ;
-formarea profesional ă a omului ;
-regimul ra țional de lucru care trebuie avut în vedere .
3. Datele antropo metrice ale omului participant î n sistem. Acestea sunt prezentate sub forma
de tabele existente în literatura de special itate și întocmite de factorii interesanț i.
4. Modul de reprezentare a informațiilor î n cadrul sistemului. Este ș tiut faptul c ă sistemele
moderne sunt bogate î n informa ții, față de care trebuie avute î n vedere urmatoarele:
-tipurile de surse de info rmații și selectarea lor adecvata ;
-caracteristicile optime ale informaț iilor;
-amplasarea surselor de infroma ții.
5. Alaliza dispozitivelor de comand ă ale ma șinii unelte ca părț i componente ale sistemului.
Acest prin cipiu recomandă mai mu ltă atenț ie asupra factorilor generali, care permit
selectarea dispozitivelor de comand ă, modalit ățile de codifica re ale dispozitivelor de comandă
sau precizează recomand ări privind proiectarea acestor dispozitive, precum și reacția î ntre
semnale ș i dispo zitive (feed -back).
6. Amenajarea locului de munc ă. În acest caz trebuie avute î n vedere:
-dimensiunile echipamentelor utilizate ;
-dimensiunile spațiilor de muncă;
-amplasarea elementelor de bază ș i auxiliare de la locul de munc ă.
7. Ambianța fizică de munc ă, adică mediul în care sistemul funcț ioneaz ă avându -se în
vedere:
-iluminatul ;
Proiect de diplomă
46
-zgomotul și vibra țiile;
-temperatura și umiditatea relativ ă a aerului ;
-culorile estetice și cele ambientale .
8. Întreținerea ș i construc ția ech ipamentelor din cadrul sistemului. Aceast activitate
presupune o complexitate de aspecte care trebuie avute în vedere, î n func ție de recomand ările
făcute de proiectantul echipamentelor respective privind modul de plas are a acestor echipamente
în cadrul sis temului;
-modul de î ncercare (hidraulică , pneumatică ,statică ,dinamică ) a unora dintre aceste
echipamente ;
-modalităț ile de acces la aceste echipamente ;
-modalit ățile de întreț inere a acestor echipamente ;
-modalit ățile de identificare, localizare, a anumi tor defecte și metodologia de înlă turare a
acestora.
9. Aspecte privind norma de protec ția muncii , prevenire ș i stingerea incendiilor și
modalit ățile de instruire a angajatilor (cunoa ștere și intervenț ie).
4.6 Organizarea activităților fizice
Activit ățile fizice impun exercitarea unor for țe importante astfel pentru ca mu șchii să
lucreze cu un randament maxim, mișcările lor trebuie s ă țină seama de principiul conform c ăruia
o musculatur ă poate dezvolta cea mai mare for ță la începutul con tracției musculare, când
mușchiul are lungimea specific ă stării de contrac ție.
În special solicit ările statice ale mu șchilor generează oboseală dureroasă . Studiile
ergonomice a șadar trebuie î ndreptate în direcția elimină rii sau reducerii la minim a acest ui tip de
oboseală căutând pe cât posibil să se evite:
-pozițiile nenaturale ale corpului în momentul efectuării unor solicită ri statice ;
-menținerea braț elor în extensie frontală sau laterală;
-executarea mișcărilor brațelor î n sensuri simetrice sa u opuse ;
-executarea lucr ărilor î n pozi ție așezat.
Cercetările ergonomice au î n vedere activit ățile legale de organizarea locului de muncă în
vederea elimină rii travaliului static, urmă rindu -se pe c ât posibil asigurarea unei înălțimi optime
(ergonom ice) pentru masa sau planul de lucru în care operatorul uman s ă aiba o pozi ție naturală
a corpului, iar pentru elementele de comand ă care trebuie acț ionate s ă se asigure amplasarea
Proiect de diplomă
47
acestora încât acționarea lor să fie posibilă cu coatele î ndoite, iar sub a cestea să fie prevazute
reazeme.
Înalțimea de lucru este foarte important ă deoarece pozi ția capului depinde aproape în
întregime de ea. Pentru optimizar ea acestor elemente se recomandă realizarea unor m ăsurători
antropometrice pentru operatorii umani antrena ți în astfel de activități, luându -se ca elemente de
comparaț ie pozi ția capului atunci când operatorul este așezat pe scaun și când se află î n picioare.
În urma acestor m ăsurători se poate determina înalțimea mesei de lucru(h) în funcț ie de
natura muncii desf ășurate de operatorul uman (așezat sau în picioare) și funcție de poziț ia
coatelor. Adaptarea individuală a planului de lucru (a mesei) pentru munca efectuat ă în picioare
se realizeaz ă utilizâ nd mese de lucru cu înălțime reglabil ă.
Organ izarea unui astfel de loc de munc ă în condi ții ergonomice trebuie să aibă î n vedere
alegerea meselo r sau planelor de lucru precum și a scaunelor care asigură poziția aș ezat, luându –
se în considerare at ât dimensiunile corporale ale utilizatorului c ât și gab aritul reperelor care se
vor executa, căutâ ndu-se să se ob țină o ț inută a corpului ș i mișcării cât mai naturale. Î n acest
context,exper ții în ergonomie au î n vedere pentru generalizarea poziț iilor de lucru (în special cea
de „aș ezat‟), o ser ie de argumente dintre care menț ionam:
-consumul mai redus de energie ;
-lipsa de solicitare a picioarelor ;
-evitarea pozițiilor nefireș ti ale corpului ;
-ușurarea aparatului circulator .
În contrast cu aceste avantaje ale pozi ției așezat(pe scaun) se generează ș i o serie de
dezavantaje dintre care men ționăm:
-slăbirea muș chilor abdominali ;
-curbarea spatelui ;
-afectarea unor organe interne ale aparatului digestiv ți respirator.
În timpul de lucru apar valori diferite ale consumului de energie și în funcție de
diferenț ele individuale care sunt determinate de anumi ți factori specifici (practicarea unui sport,
regim al imentar controlat,dotarea nativ ă).
Astfel în figura 4.2, sunt prezentate curbele de performanță și proprietatea de capacitatea
la efort pentru trei categorii d e indivizi:
(1) individ neantrenat ;
(2) individ cu performanț e medii ;
(3) individ antrenat cu capacitate de efort ridicată.
Proiect de diplomă
48
Fig. 4.2 Curbele de performanta si capacitatea de efort
Metabolismul î n timpul odihnei și al muncii arat ă ca în fig. 4.3.
Fig.4.3 Metabolismul în timpul odihnei și al muncii fizice
În aceast ă figur ă se constată că exist ă o situa ție de tranziț ie pe care organismul trebuie s ă o
parcurg ă pentru a ajunge la un nivel normal (starea stabil ă de oxigenare).Se observ ă că la început
cantitatea de O 2 folosit ă este mai mic ă decât cea necesara(A) deoarece se folose ște mai mult ă
glucoz ă (cu aproape 20 de ori mai mult decat la nivel normal). În func ție de dificultatea muncii
avem un consum de O 2 solicitat de organism pentru ca a cesta s ă-și poat ă îndeplini funcț iile.
Finalizarea efortului impune revenirea organismului la situa ția ini țială trecând printr -o perioad ă
de adaptare(B).T rebuie să existe o propor ție între consumul A -B‟ și B-A‟. Reprezentarea
metabolismului ne arat ă ca organismul poate fi comparat î n momentul de efort cu al unui interval
de timp care poate reprezenta un anumit ciclu de via ță care î n cazul eforturilor repetat e se poate
prelua de atâtea ori câ t organismul r ăspunde la astfel de solicitri.
Proiect de diplomă
49
4.7 Ambianța locu lui de muncă
4.7.1 Factorii ambientali ai locului de muncă
Pentru un loc de munc ă, mediul ambiant prezintă o deosebită importanță ,deoarece acesta
poate reflecta modul cum este organizat un loc de munc ă pentru o anumit ă activitate.
Ergonomia este ș tiința muncii, care se ocupă cu aplicarea științelor biologice și umane în
domeniul științ elor tehnice, care urm ărește o adaptare reciprocă optimă î ntre om și muncă sa, iar
rezultatele ob ținute sunt tocmai starea de s ănătate a omului.
Utilizarea principiilor ergonomice în conexiunea mediu -om-mașina face posibil ă punerea
în valoare a capacit ăților și posibilit ăților omului, acesta ca rezultat al îmbun ătățirii condiț iilor de
munc ă, a micșorării solicită rilor și a st ării de obos eală a operatorului uman cu efecte directe
asupra cre șterii productivit ății, a nivelului calitativ și cantitativ al muncii.
Orice activitate realizată la un loc de munc ă reclam ă un minim de confort care trebui e
asigurat pentru a avea cel puț in condițiile optime, minimale impuse. Elementele care sunt
prezente, alături de mediul ambiant, la un loc de muncă (maș ini, utilaje, echipamente, materiale,
logistic ă) pot fi sistematizate tin ând seama de dou ă criterii :
a) cadrul arhitectural are î n vedere a mplasarea cl ădirilor, caracterul clădirilor ș i al
elementelor legate de anumite aspecte arhitecturale(interioare) specifice.
b) condi țiile de amenajare a locului de munc ă are î n vedere organizarea ergonomic ă a
locurilor de munc ă și condiț iile de comunicare vizual ă.
a) Cadrul arhitectural are în vedere:
-poziționarea clădirilor, care pot fi identific ate ca o aglomerare neorganizată , ca un ansamblu
sistema tizat sau ca o amenajare cu spaț ii plantate și cerinț e estetice.
-caracterul clă dirilor, în funcție de zona ș i de alte element e specifice care trebuie avute î n vedere:
-numarul nivelelor
-uzura și caracterul arhitectural al cl ădirii
-modul de asigurare a anexelor(acces și identificare, parcare)
-interioare arhitecturale, acestea trebuie s ă reflecte proporțiile ș i scara spa țiilor în care sunt
amenajate locurile de muncă , culoarea suprafe țelor arhitecturale, precum și dispunerea locurilor
de muncă.
b) trebuie s ă reflecte at ât aspectel e care asigura latura ergonomică cât ș i cele legate de
comu nicarea vizual ă astfel:
Proiect de diplomă
50
-organizarea ergonomic ă a locului de munc ă din punct de vedere al dot ării acestuia at ât cu
mașini și utilaje cât ș i cu echipamente, instalaț ii, aparate de mă sură și control, mobilier, tehnica
de calcul. Aceste aspecte trebuie s ă urmareasc ă în special asigurarea unei compatibilit ăți între
om-mașină și mediu urmărind pentru resursa umană și aspectele care privesc vestimenta ția și
echipamentul de munc ă.
-condi țiile de comunicare vizual ă trebuie s ă aibă în vedere aspecte legat e de mo dul de iluminare
naturală ș i artificial ă (generală ș i local ă) și de culorile, efectul ambiental corelate cu elemente de
arhitectura precum și cu elemente de securitate a muncii, cu procesul de muncă ș i cu produsele
muncii ob ținute sau cu echipamentele și utilajele la acel loc de muncă .
-ambianț a sonor ă joacă un rol important î n crearea unei atmosfere propice obț inerii unor
rezultate superioare la locurile de munc ă, în acest scop urm ârindu -se realizarea unui fond
muzical general sau individual la locul de mu ncă. Pe lâ ngă aceste amenaj ări specifice trebuie
luate m ăsuri pentru realizarea unui mediu optim din punct de vedere fizic, izolându -se pe câ t
posibil zgomotele peste un anumit nivel, care pot determina influen țe negative asupra
operatorilor umani. Aceste zgomote pot fi cau zate de utilaje de uz general cât ș i de ma șini unelte
speciale sau de instalaț ii. Separarea acestor surse de zgomot precum și eliminarea acestora pot
constitui preocup ări pentru asigurarea ambian ței optime la locul de munc ă.
Studiul atent pe segmente pentru factorii men ționați, poate conduce la concluzii importante,
care să determine o atenț ie mai mare a factorilor implica ți în organizarea ergonomică a locului de
muncă . De reținut că există o intercondi ționare î ntre factorii men ționați și elemente specifice
ramurii esteticii industriale, astfel ca trebuie re ținut faptul c ă „creaț ia industrial ă‟ ca element
preponderent al ambian ței constituie unul dintre fact orii de bază care creaz ă cadrul estetic al
activit ății cotidiene.
4.7.2 Ilum inatul
Din categoria factorilor tonifian ți fac parte: iluminatul, ambian ța cromatica, temperatura,
microclimatul etc. Din categoria factorilor perturbatori men ționam: zgomotul, vibratiile,
umezeala, temperatura etc.
Lumina determin ă în mare m ăsura activitatea uman ă în general și cea industrial ă în special.
Ea influenț ează în mod direct recepț ionarea informa țiilor vizuale. Circa 80% din cantitatea de
informa ții pe care omul le recep ționeaz ă din mediul î nconjur ător sunt obț inute prin intermediul
organ ului vizual, a carui activitate se bazeaz ă pe prezenț a luminii. Speciali știi consideră
iluminatul din punct de vedere al eficien ței cu cea a unei scule, arătând că de calitatea l uminii
depinde î n mare m ăsură calitatea muncii (ca nivel de productivitate și de calitate).O proastă
Proiect de diplomă
51
dispunere a corpurilor de iluminat la locurile de muncă are efecte negative atat asupra calit ății
muncii c ât și asupra unor posibile accidente de munc ă pe care le poate genera un iluminat
necorespunzator.
Organismul uman este i nfluen țat de că tre lumina, aceasta repercut ându-se asupra
metabolismului. Lumina are influen țe deosebite asupra funcț iilor vizuale. În procesul vederii
acuitatea vizuală constituie unul dintre cei mai importan ți factori sub aspect optico – fiziologic .
Nivelul de iluminare are influențe ș i asupra obose lii relative a operatorului umnă . În locurile
de muncă unde se manifestă o diferență prea mare de luminanță (de stralucire) a s uprafeț elor
învecinate și de constrast î ntre acestea se poate determina o “orbire relativ ă” a operatorului
uman. Asigurarea necesarului de lumină pentru locurile de muncă amenajate este în stransă
legatură cu vârsta angaja ților care desfăș oară activit ăți lucrative la acele locuri de munc ă.Cu câ t
vârsta este mai ridicat ă cu atâ t scade mai mult acuitatea vizuală fiind necesar un nivel de
iluminare mai mare. Exista o diferență î ntre n ecesarul de lumina dintre cei vâ rstnici și cei tineri
astfel pentru a asigura nivelul de iluminare neces ar pentru un anumit loc de muncă trebuie avu ți
în vedere o s erie de factori dintre care menț ionez:
-cerinț ele locului de munc ă unde î n func ție de vâ rsta executan ților, de dot ările și de specificul
activit ății sunt prevazute anumite nivele minime de iluminare.
Corpurile de iluminat asigur ă la niv elul locurilor de munc ă realizarea unui nivel optim de
lumin ă având drept scop s ă pună în eviden ța și să modifice compoziț ia spectrala a fluxului
luminos, să modifice distribu ția acestui flux î n vederea ob ținerii reparti ției spaț iale dorite. Prin
caracteristicile constructive, corpurile de iluminat trebuie s ă mascheze elementele prea
strălucitoare ale l ămpii pentru a impiedica efectul de orbire. Ca surse de lumin ă trebuie
menționate cele dou ă categorii mari de lă mpi electrice:
a)lampi incandescent e
b)lampi cu desc ărcări electrice (cu și făra material luminiscent)
Corpurile de iluminat trebuie s ă indeplineasc ă o serie de condi ții calitative care trebuie s ă se
regăseasc ă în documenta ția constructiv ă cât și după , execuția propriu -zisă a acestor a. Aceste
caracteristici calitative trebuie s ă fie î n deplin ă concordanță cu realizarea sau asigurarea unui
confort vizual optic. Ca principale caracteristici menționă m:
-uniformitatea ilumin ării pe suprafa ța de lucru determinat ă dimensional sau spa țial.
-asigurarea unei direc ții a luminii și a unui raport optim între acest ă direc ție și umbrele pe care le
produce.
-contrastele de luminanță să fie cât mai rezonabile.
-fenomenul de orbire este avut în vedere din punct de vedere medical.
Proiect de diplomă
52
-compozi ția spectral ă sau culoarea luminii, constituie condi ții calitative urmărite.
Activităț ile de mentenan ță trebuie s ă aibă în vedere activit ăți de întreținere a lă mpilor și
corpurilor de iluminat. În programele întocmite î n acest scop, curățarea acestora trebuie s ă se
realizeze dup ă un plan înainte stabilit, care în linii mari trebuie s ă cuprind ă:
-tehnologia specific ă de cura țare pentru sursele de lumin ă;
-tehnologia specific ă de refacere a zugr ăvelii și a coloritului necesar astfel încât să se asigure
realizarea coeficien ților de reflexie;
-nivelul de înlocuire a l ămpilor defecte, recomandat c ând se depa șește 10 -20 % din totalul
lămpilor montate.
Pentru ca o instala ție de iluminat s ă corespund ă atât sub aspect calitativ c ât și sub aspe ct
cantitativ trebuie ca acesta s ă aibă prevazute elementele caracteristice specifice at ât în faza de
proiectare cât și în cea de execuție.
4.7.3 Influența cromatică asupra operatorului
În domeniul ergonomiei muncii sunt consacrate șase tipuri de c ulori (roșu, portocaliu, galben,
verde, albastru și violet) ale c ăror efecte psihologice ș i neuropsihologice sun t prezentate î n
continuare:
a)Rosu
Efecte psihologice:
-crește presiunea sanguina, ridică tonusul muscular, activeaz ă respira ția.
Efecte neuro -psihologice:
-culoare foarte cald ă fiind un stimulator intelectual și dă senza ția de apropiere în spa țiu.
b)Portocaliu
Efecte psihologice:
-accelerează pulsa țiile inimii, menț ine presiunea sanguin ă, favorizează secre ția gastrică și
indigestia.
Efecte neuro -psihologice:
-caldă , fiind un stimulant emotiv și dă o senza ție de apropiere î n spatiu.
c)Galben
Efecte psihologice:
-favorizează activitatea func țional ă a sistemului cardio -vascular.
Efecte neuro -psihologice:
-caldă ,veselă ,constituie un calmant p entru starea operatorului uman, stimuleaz ă gândirea și dă o
senza ție de apropiere în spa țiu.
Proiect de diplomă
53
d)Verde
Efecte psihologice:
-scade presiunea sanguină , dilată vasele capilare.
Efecte neuro -psihologice:
-culoare rece, liniștitoare, dă impresia de prospeț ime și faciliteaz ă deconectarea nervoas ă,
determină o senza ție de dep ărtare î n spa țiu.
e)Albastru
Efecte psihologice:
-scade presiunea s ângelui, scade tonusul muscular, calmeaz ă respiraț ia și frecven ța pulsului.
Efecte neuro -psihologice:
-culoare foarte rece, liniștitoare, favorizeaz ă apariț ia depresiunilor nervoase și dă o senza ție de
departare în spaț iu.
f)Violet
Efecte psihologice:
-crește rezisten ța cardio -vascular ă și a pl ămânilor
Efecte neuro -psihologice:
-rece, neliniș titoare, descurajant ă.
Cele șase culori ale spectrului influen țează în mod diferit comportamentul operatorului
uman și rezultatele î n munca ale acestuia. Astfel o î ncăpere vopsită în tonuri deschise crează
imaginea unor distan țe între obiecte ș i dă senza ția unei temperaturi mai scă zute dec ât în realitate.
Dacă aceea și încăpere este vopsit ă în culori închise obținem constată ri contradictorii (de
apropiere î ntre obiecte și temperaturi ridicate) în rapor t cu cazul precedent. La fel dacă un obiect
este vopsit în culo ri mai deschise el pare mai u șor fa ță de situa ția când același obiect este vopsit
în culori închise și pare mai greu dec ăâ în realitate. De aici și importan ța care trebuie acordat ă
alegerii corecte a culorilor și fundament ării științifice a ambian ței croma tice a locurilor de
munc ă.
Se propune ă ca la organizarea locurilor de munc ă și la proiectarea fluxurilor tehnologice s ă
se țină cont de efectele pe care culoarea le produce asupra func țiilor organismului uman precum
și de influen ța pe care acesta o exercit ă asupra capacit ății fizice, cerebrale și neuropsihice ale
operatorului uman. În aplicarea culorilor este bine s ă se aib ă în vedere urm ătoarele constat ări cu
caracter general:
-culorile vii sunt obositoare ;
-culorile î nchise au efect depresiv,descur ajant și negativ ;
Proiect de diplomă
54
-culorile deschise au efect stimulator, pozitiv, provoc ând o sta re “ de veseli” asupra
executanț ilor.
Selecționarea corectă și rațional ă a cromaticii locului de munc ă în special în sectoarele de
producț ie unde exist ăa factori perturb atori (zgomote, vibraț ii, umezeal ă, etc.) favorizeaz ă
evitarea oboselii ș i a sc ăderii randamentului î n munc ă. În cadrul sistemului om -mașina se
recomandă o atentă repartizare a culorilor pent ru a se evita generarea unor stă ri de monotonie
pentru operatorul uman cu sarcini de supraveghere.
De reț inut ca o cromatic ă optim ă contribuie în mod efectiv la realizarea unei ambiente
cromatice care poate asigura cre țterea productivităț ii muncii fiind în acela și timp un factor
tonifiant pentru operatorii umani care deservesc acele locuri de munc ă, creând o bun ă dispozi ție
pentru ace știa.
4.7.4 Temperatura și umiditatea
Aceste dou ă componente specifice ambien țtei fizice de munc ă joacă un rol deosebit de
important î n cadrul locului de munc ă putând genera efecte negative asupra operatorului uman.
Oscila ția sau variația acestora influenț ează mecanismele de termoreglare specifice ale
corpului uman. Aceste componente (temperatura și umiditatea) trebuie men șțnute î n anumite
limite de func ționare determin ând astfel o comportare normală a mecanismului de termoreglare a
corpului uman. Defapt corpul uman știe cum să reacționeze î n situa ții contradictorii, î n situa ție
de c ăldură trebuie avut în vedere controlul temperaturii corpului uman care nu trebuie s ă
depa țșască anumite nivele, în acest caz se va urm ării stimularea acelor factori care favorizeaz ă
schimbul de c ăldură cu exteriorul. Nu toate procesele de munc ă au valori ale umidit ății și
temperaturii de acela și nivel, știut că muncile fizice au o temperatură mai scazută decât cele
intelectuale.
În condiț iile de temperatur ă scăzută , trebuie luate niș te m ăsuri de apă rare a corpului uman
prin care s ă se evite apari ția fenomenului de hipotermie. În general valorile optime ale
temperaturii pentru anumite locuri de munc ă variaz ă în func ție de sezon (de anotimp î ntre
anumite limite minime și maxime):
-vara 20 -23șC
-iarna 18 -27șC
Conf ortul termic poate fi asigurat î n jurul temperaturii de 25 șC, atunci când umiditatea medie
în spa țiul de lucru este cuprins ă între 25 -60%, iar viteza curentului de aer se situeaz ă între 0,5 -1
m/min.
Proiect de diplomă
55
4.7.5 Efectele principale ale zgomotelor asupra capacității de lucru
Principalele efe cte negative au la baza existenț a unor m ăsurători și determin ări în timp pe
diferite categorii de receptori, locuri de munc ă și medii specifice.Tabelele întocmite de
specialiști au avut î n vedere valorile minime și maxime ale zgomotelor,timp de expunere al
receptorilor, determin ând o m ărime a frecven ței erorilor în procesul de producț ie, o dată cu
creșterea nivelului zgomotelor, a gradului de oboseală , a sc ăderii aten ției ș i concentr ării
receptorilor.
De re ținut:
-viteza de l ucru a receptorilor scade o dată cu creș terea nivelului de zgomot la fel si randamentul
în munca al operatorul ui uman;
-șocurile produc un efect mai pronun țat dec ât zgomotele continue ;
-timpul necesar pentru refacerea organismului expus la nivele ale sunetului mai mari de 90 de
decibeli poate ajunge chiar la cinci zile pentru refacerea ș i aducerea organismului la situa ția
inițială .
Având î n vedere c ă zgomotele de un anumit tip produc î n organism modific ări biologice și
fiziologice, î n aplicarea m ăsurilor de eliminare a zgomotelor trebuie s ă se ț ină seama de aceste
efecte. O prim ă măsură trebuie avută în vedere încă din faza de proiectare, construc ție și montaj
a halelor sau spaț iilor de lucru, utilizându -se în aces t sens materialele cu coeficienți de absorbț ie
a zgomotelor c ât mai mari. Planurile de construc ție a halelor pot prevedea modalit ăți de amplsar e
a ferestrelor, ușilor ș i a fluxurilor tehnologice astfel î ncât orientarea acestora s ă impiedice
răspândirea zgomotelor î n alte spa ții de lucru.
O a doua m ăsură care poate fi luată în vedere este legată de depistarea zgomotelor
periculoase, cu un n ivel ridicat al frecven ței, adăugându-se acestor surse de zgomot anumite
componente, care s ă conduc ă la mic șorarea zgomotelor. În acest context trebuie avute în vedere
activit ăți de ecranare a spa țiilor sau ma șinilor care produc zgomote înalte, prin montar ea de
pereți izolatori, folosirea unor absorban ți acustici sau a unor dispozitive individuale de protec ție
a urechilor sau folosirea unor cabine izolate fonic unde pot fi amplasate pupitre de comand ă,bde
control sau birouri.
4.7.6 Efectele vibrațiilor asupra operatorului
În general vibraț iile au însușirea de a ac ționa asupra corpului uman datorit ă transmisibilit ății
forțelor care determin ă vibra țiile. Vibra țiile au influen țe negative asupra capacităț ii de lucru și
stării de s ănatate a omului. Sursa vibraț iilor o constit uie modul de funcț ionare al ma șinilor –
Proiect de diplomă
56
unelte, care sunt generatoare de vibra ții pe suprafe țele de produc ție destinate. Oricare categorie
de vibra ții (libere, forțate, intermitente) este determinată de factorii multiplii care pot avea o
durat ă de existență mai lung ă sau mai scurt ă. Vibra țiile libere sunt generate de procese tranzitorii
cum ar fi: accelerarea sau franarea la un autoturism sau inversarea sensului de mi șcare a unui
organ de maș ină.
Vibrațiile forț ate au ca sursa de origine anumite categorii de factori cine matici sau dinamici
cu o prezență permanent ă asupra organului de ma șină ș i factorului uman. Exemplu vibra țiile
apărute în procesul de a șchiere pot determina ruperi ale arborilor din cutia de avansuri sau cutia
de viteze precum și a sculelor.
Vibra țiile intermitente reprezint ă autovibra țiile care se datoreaz ă existen ței unei mi șcări
sacadate, sau defazajul dintre for țele de a șchiere sau între scula și piesă . La nivel na ționa l există
un standard care stabile ște valorile limit ă pentru vibra ții, menționâ nd care sunt aceste valori
admise pentru anumite categorii de locuri de munc ă. În standard sunt prevazute modurile de
ierarhizare a efectelor nocive provocate de vibra ții. Când vibra țiile afecteaz ă confortul minim
pentru operatorul uman acesta ajunge la un prag de percep ție a vibra ției ș i de con știentizare a
acestora. Cănd vibra țiile afecteaz ă randamentul normal de lucru al operatorului înseamn ă că
acesta este adus la un prag de oboseal ă care il determin ă să greșească , întârziindu -i astfel unele
aptitudini, fiindu -i afectat ă viteza normal ă de reacț ie (retragerea m âinilor de la pres ă). În situația
cea mai gravă se ajunge la pragul de nocivitate(stadiul al treilea) c ând vibra țiile l asă urme,
creând pericolul iminent pentru sănată tea operatorului .
Legat de mijloacele de combatere a vibra țiilor, aceasta activitate trebuie s ă aibă izvorul încă
din faza de concep ție și proiectare a unei ma șini unelte. Amplasarea ma șinii unelte constituie o
altă acțiune care poate reduce vibra țiile. Trebuie realizate funda ții conforme cu normele î n
domeniu. Echilibrarea ma șinii unelte constituie un alt mijloc de reducere a vibra țiilor.
Folosirea elementelor de amortizare sau autovibrator poate constitui o solu ție cu impact
asupra reducerii vibra țiilor. Se pot utiliza :arcuri, cauciucuri, covoare, supor ți izolatori,
amortizoare, sisteme de ungere care pot constitui elemente cu influen ță și impact ridicat în
activitatea sau reducerea vibra țiilor.
Eficacitatea economic ă a combaterii vibra țiilor poate rezulta cuantific ând o serie de
activit ăți care pot avea î n vedere:
-efectul m ăsurilor de combatere a vibra țiilor asupra muncitorilor prin îmbun ătățirea st ării psihice
sau reducerea îmboln ăvirilor profesionale.
-îmbun ătățirea fiabilit ății unor produse în urma unor m ăsuri de combatere a vibra țiilor la anumite
mașini unelte.
Proiect de diplomă
57
5. ERGONOMIA ȘI O RGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
Pentru că în mare parte ne petrecem timpul la locul de muncă, am ales să vorbesc puțin
despre ergonomia și organizarea locului de muncă și cum putem să ne facem munca mai ușoară
și mai comodă.
Ergonomia cercetea ză problemele organiz ării locurilor de munc ă, eviden țiind factorul
psiho -social, pun ând pe prim plan muncitorul cu complexul solicit ărilor la locul de munc ă în
cadrul procesului de produc ție.
Ergonomia este legat ă de mai multe ș tiințe cum ar fi: psihologia , sociologia, medicina
muncii, protec ția muncii, igiena munc ii, antropometria, fiziologia, ș tiințele tehnice ș i economice.
Organizarea ergonomică urmărește scopul asigurării condițiilor necesare î n organizarea
procesului de produc ție în cadrul fiec ărui lo c de muncă în așa fel ca să se obțin ă o productivitate
maximă a muncii ș i respect ând princ ipiile economiei miș cării și scutind lucr ătorul de oboseala
inutil ă.
Fig. 5.1. Poziția în fața calculatorului
Proiect de diplomă
58
5.1. Organizarea ergonomică a locului de muncă
Organizarea ergonomică a locului de muncă necesită parcurgerea unor etape succesive :
– documentarea și inregis trarea datelor utile proiectă rii unui nou loc de munc ă sau alegerea
locului de munc ă, care se justific ă a fi analizat;
– inregistrarea datelor n ecesare studiului const ă în obținerea de informaț ii priv ind organizarea
locului de muncă (suprafaț a, mijloacele de munc ă, forț a de munc ă, obiectul muncii și condi țiile
de mediu);
– examinarea critic ă a situaț iei existente se face cu ajutorul metodei inter ogative. Se examinează
elimi narea deficien țelor constatate ș i stabilirea solu țiilor î mbun ătățite;
– proiectarea organiză rii ergonomice a locului de munc ă se compune din n proiectarea unor noi
variante pe principii și reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezint ă cele mai multe
avantaje. Î n caz ul acestei etape se disting urmă toarele faze: proiectarea variantelor de organizare
a locului de munc ă, calculul eficienț ei economi ce și alegerea variantei optime;
– elaborarea no rmativelor sau normelor de muncă , etapa care are drept scop stabilirea
consumului de munc ă pentru realizarea elementelor procesului de munc ă;
În vederea aclimatizări i fac torului uman la activitatea sa î n proiectarea ergonomic ă a
locului de muncă se va ține seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variaz ă de la
individ la individ în funcție de sex, zona geografică, regimul de viață, practicarea unor sporturi.
În ce prive ște corpul omenesc în proiectarea locurilor de munc ă este necesar de asigurat: poziția
comodă a capului, stabilirea pozi ției corecte de munc ă, înălțimea de lucru.
5.2. Principiile de organizare ergonomică a locurilor de muncă
Principiile de organizare ergonomică a locurilor de muncă sunt următoarele :
– economia miș cării ce îngăduie scutirea angajatului de efort inutil, de îndepărtarea î n timp a
senza ției de oboseal ă și menținerea la un nivel satisfă cător a disponibilit ății de lucru;
– executarea concomitent ă a activit ăților de urmărire pasiv ă a func ționării utilajelor (desf ășurarii
proceselor) și activităț ii manual;
– realizare a concomitentă a activității manuale cu ambele mâ ini;
– deplasă rile pot fi reduse prin planificarea corect ă a locului de munc ă, alegerea adecvat ă a
amplas ării utilajelor va permite mic șorarea traiectoriei de deplasare.
Proiect de diplomă
59
5.3. O abordare ergonomică pentru a evita accidentele și bolile la locul de muncă la birou
Muncitorii americani petrec aproximativ 2.000 de ore pe an la locul de muncă. Toate
aceste ore vă pot afecta ochii, spatele, brațele și gâtul.
Expun erea la condiții nefavorabile de muncă poate duce la dureri sau răniri pe termen
lung. Mai mult, mediile de lucru prost concepute contribuie la reducerea eficienței, reducerea
producției, pierderea venitului, creșterea creanțelor medicale și invaliditatea permanentă.
Rolul final al ergonomiei este acela de a proiecta locul de muncă astfel încât să se
adapteze varietății capacităților și limitărilor umane pentru prevenirea afecțiunilor musculo –
scheletice (MSD). Deși proiectarea pericolelor ergonomice la loc ul de muncă este ideală, alte
măsuri, cum ar fi controalele administrative (inclusiv pregătirea profesională sau rotația
angajaților) și schimbările în practicile de lucru, sunt adesea mai fezabile inițial.
5.4. Cum apar afecțiunile musculo -scheletice? (M SD)
MSD -urile sunt o grupare de tulburări ale mușchilor, tendoanelor și nervilor care sunt
cauzate, accelerate sau agravate de mișcări repetate ale corpului, în special atunci când posturile
greoaie, forțele mari, solicitările de contact, vibrațiile și expunerea la frig sunt
evidente. Mâinile, încheieturile, brațele, umerii, gâtul și spatele sunt compuse dintr -o rețea
complexă de nervi, oase, tendoane și lichid. Iritarea acestor țesuturi în timpul anumitor activități
de lucru poate duce, în timp, la o p resiune ridicată a fluidului în jurul nervilor. Aceasta poate
cauza compresie și poate provoca daune nervoase. Nervii pot fi de asemenea afectați de
presiunea din tendoanele inflamate. Sindromul de tunel carpian este un exemplu obișnuit al
acestui fapt: ne rvul median la încheietura mâinii devine comprimat și, în cele din urmă,
deteriorat, pe măsură ce structurile tendonului se umflă. O cauză principală a acestui lucru este
munca repetată sau susținută care implică o forță ridicată sau folosirea unei încheie turi îndoite
sau extinse.
Din nefericire, din moment ce repetarea este unul dintre factorii cheie care determină
apariția de MSD, activitățile legate de alte activități, cum ar fi lucrul cu țesături, grădinăritul,
turnarea în aer și bowling, pot afecta, d e asemenea, evoluția bolii și recuperarea. Aceste activități
pot agrava o afecțiune a muncii sau pot genera o MSD fără legătură cu locul de muncă. Acest
lucru poate face uneori dificilă identificarea cauzei principale a tulburării unei persoane.
Proiect de diplomă
60
Utilizare aa ergonomiei la locul de muncă vă va ajuta pe dumneavoastră și pe angajator să
obțineți un echilibru adecvat între cerințele de muncă și capacitățile personalului, reducând
probabilitatea producerii de MSD.
5.5. Efectuarea calculatorului dvs. cu adevărat "ușor de utilizat"
Multe locuri de muncă pe calculator propun puține oportunități pentru activități sau
poziții alternative și, grație fluidității tastaturilor de calculator, muncitorii pot tasta mai repede și
pentru mai multe întinderi neîntrerupte dec ât oricând.
5.5.1.Postura
Deși propriile obiceiuri de lucru pot contribui la dureri de spate și umăr, folosirea unei
poziții bune nu este o chestiune simplă de a găsi poziția "corectă" în care să stați. Chiar și
posturile "sărace" (picioarele pe treptel e scaunului, slumping, răsucirea corpului în poziții
ciudate) se pot dovedi confortabile dacă nu rămâneți în ele pentru perioade lungi de timp. De
fapt, schimbarea periodică se dovedește utilă pentru mulți oameni.
Specialiștii ergonomici recomandă următoa rele schimbări în comportamentul dvs. și în
mediul de lucru pentru a evita durerile de spate, gât și umăr:
Modificați poziția corpului periodic pe tot parcursul zilei.
Utilizați un suport pentru documente pentru a reduce cantitatea de răsucire a gâtului sau
de îndoire înainte dacă tastați dintr -un document sursă.
Poziționați tastatura direct în fața dvs. și la aproximativ înălțimea cotului. Acest lucru vă
va permite să introduceți cu încheieturi drepte. Dacă acest lucru nu este posibil cu tastatura
deasup ra suprafeței de lucru, utilizați o tavă pentru tastatură cu înălțime reglabilă.
Centrați monitorul cu tastatura și scaunul.
Evitați poziționarea gâtului de la ureche la umăr în timp ce vă aflați pe telefon. Utilizați
un set cu căști telefonice care vă va permite să lucrați pe calculator cu o poziție bună în timp ce
vă aflați la telefon.
Rearanjați zona de lucru pentru a evita îndoirea excesivă, înclinarea și atingerea.
Încearc ă sa te relaxezi. Multe răniri și episoade dureroase apar din tensionarea c ontinuă a
gâtului și a mușchilor umărului în timpul muncii.
Proiect de diplomă
61
5.5.2. Așezarea
Un scaun bun poate contribui semnificativ la micșorarea riscului de dureri sau răniri la
nivelul spatelui. Un scaun ergonomic bun include toate sau majoritatea caracteristicilor
următoare, nu doar unul sau două:
Suport lombar reglabil care păstrează curbura naturală "S" a coloanei vertebrale ;
Unghi între spăta rul și scaunul care vă îngăduie să vă așezați fără să vă înclinați înainte
neconfortabil ;
Cotiere reglabile ;
Spătar ușor înclinat ;
Permite o varietate de poziții așezate ;
Reglarea înălțimii scaunului ;
Reglabilitatea adâncimii vasului scaunului ;
Muchii rotunjite, moi ;
Mărimea care te potrivește ;
Spătarul sau tetiera mare pentru poziții adânci înclinate ;
Țesătură confortabilă, dar rezistentă la alunecare ;
Rolele potrivite pentru suprafața podelei .
Dacă picioarele nu ajung la podea, luați în considerare folosirea unui suport pentru
picioare. În plus, dacă aveți un scaun mai vechi , fără suport lombar, încercați să folosiți o pernă
mică sau o rolă de prosop pentru a elibera presiunea pe partea inferioară a spatelui.
De asemenea, amintiți -vă că , caracteristi cile ergonomice nu vă vor ajuta în cazul în care
scaunul nu se potrivește corpului dvs. sau obiceiurile de ședere, astfel încât ajustarea este
importantă. Asigurați -vă că aveți caracteristi cile reglabile ale scaunului pentru a asigura cea mai
bună potrivi re.
5.5.3. Repetiția
Ca și în cazul tulburărilor musculo -scheletice, una dintre cele mai bune modalități de a
preveni leziunile spatelui, gâtului și umărului este de a minimiza eforturile
susținute. Următoarele sfaturi vă vor ajuta:
Lucrări alternative. Dacă este posibil, ridicați -vă periodic de la stația dvs. de lucru pentru
a utiliza telefonul, pentru a face copii, pentru a scrie documente, etc.
Luați câteva pauze de odihnă. Pentru mulți, "microbr âcii" care vă permit să întrerupeți
frecvent sunt mai ef icienți decât pauza tradițională de 15 minute la fiecare două ore.
Proiect de diplomă
62
Luați pauze scurte care implică exerciții active (mersul pe jos, întinderea); ele sunt adesea
cele mai eficiente în ameliorarea stresului pe spate, gât și umeri.
5.5.4. Oboseala ochilor
Lăcrimarea frecventă a persoanele care petrec mult timp în fața unui monitor este datorată
ochiului. Specialiștii în ergonomie au identificat mai multe domenii problematice și posibile
corecții pentru ochi, inclusiv:
a. Lumina
Deplasați sau protejați sursa de lumină.
Mutați monitorul.
Schimbați unghiul monitorului.
Aplicați un filtru de orbire de bună calitate pe monitor.
Când corectați pentru strălucire, nu creați alte probleme. De exemplu, dacă mutați
monitorul, nu îl puneți într -un loc care va produce tu lpina gâtului. Monitorul trebuie să fie direct
în fața dvs.
Când este posibil, așezați monitorul într -un unghi drept cu fereastra.
b. Nivelurile de iluminare
După recomandările precedente, adaptați poziția ecranului și sursele de iluminare (lămpi
etc.) pen tru a obține cele mai bune rezultate.
Lucrați cu un fundal pe ecran de lumină (tip întunecat sau imagini pe fundal alb sau pal) –
veți observa că este mai ușor pentru ochii dumneavoastră.
Restul muschilor ochilor tăi prin focalizarea pe un obiect îndepărta t, departe de
monitor, din c ând în când.
Când utilizați un laptop, uitați -vă de la distanță mai frecvent. Un monitor de laptop nu va
avea probabil cea mai bună destinație de plasare, deoarece este atașat la tastatură.
Dacă utilizați un laptop la biroul dvs. principal de lucru, trebuie utilizată o o tastatură
externă și un mouse. Un monitor extern sau un afișaj ar trebui, de asemenea, să fie luate în
considerare.
c. Citibilitatea ecranului și a documentului
Montați monitoarele direct în fața și documente le la dreapta sau la stânga imediat, la
aceeași distanță.
Actualizați sau înlocuiți monitoarele cu o rezoluție sau o pâlpâire slabă.
Ajustați dimensiunea fontului monitorului.
Proiect de diplomă
63
Dacă purtați ochelari, luați în considerare obținerea ochelarilor de citire cu cadru întreg,
prescrise pentru distanța de lucru a monitorului dvs. (de obicei 15 până la 30 de centimetri / 38
până la 76 cm). Acestea vă vor permite să poziționați monitorul corect și să vedeți bine fără a vă
stresa postura.
Plasați monitorul astfel încâ t partea superioară a ecranului să fie vizibilă. Dacă purtați
bifocale, partea superioară a ecranului trebuie să fie ușor sub linia vizuală.
Nu ignora vizitele la medicul de ochi. Eyestrain ar putea indica o problemă cu viziunea
dvs. dincolo de utilizare a unui monitor de computer.
5.5.5. Stresul psihologic
Stresul poate fi inclus în leziuni de muncă în două moduri interconectate:
Cum stresul contribuie la problemele fizice ergonomice
Cum folosiți un computer contribuie la stres
De exemplu, un mediu de lucru stresant vă poate determina să rămâneți tensionat pentru
perioade lungi de timp, să utilizați mișcări repetitive, să faceți mai puține pauze sau să nu
raportați probleme medicale legate de locul de muncă atunci când apar. Acest lucru creează un
ciclu care poate contribui la durere și răniri.
Deși muncitorii nu au o contribuție extensivă la elementele stresante ale unui loc de
muncă (cum ar fi numărul de personal disponibil pentru a face față volumului de muncă), o
modalitate de micșorare a stresului este de a conștientiza personalul și de a controla condițiile
ergonomice. Înțelegerea mediului de lucru este esențială. Prin urmare, dobândirea control ului
asupra anumitor aspecte ale mediului înconjurător, cum ar fi scaune reglabile de utilizator și
nivel uri de iluminare. Informarea și controlul merg foarte mult spre reducerea nivelului stresului.
Este în interesul tuturor să se aplice ergonomia la locul de muncă. Condițiile de muncă
necorespunzătoare sunt vești proaste atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, ducând la
suferințe fizice și la impact economic negativ. Deși sugestiile oferite aici ar trebui să ajute, mulți
angajatori pot dori să ia legătura suplimentar ă de consultare directă cu un profesionist în
domeniul ergonomiei pentru a analiza c ondițiile de muncă specifice și pentru a face
recomandări. Un parteneriat între angajați, angajatori și specialiști ergonomici poate ajuta la
reproiectarea locului de muncă pentru a satisface capacitățile și potențialul fiecărui angajat.
5.6. Metode de perfecționare a organizării ergonomice a locurilor de muncă
Sunt prezentate următoarele metode de perfecționare:
Proiect de diplomă
64
– echiparea tehnic ă și organizatoric ă a locurilor de munc ă. Prin dotare tehnică întelegem
asigurarea locului de muncă cu utilaj sau echipament de performanță . Dotarea organizatoric ă
presupune a sigurarea cu mobilier de producție, mijloace de schimb informațional, semnalizare ș i
control, etc;
– mentenanța și asisten ța tehnic ă a echipamentului. Mentenanț a preventiv ă a echi pamentului se
efectueaz ă în corespundere cu planul de repara ții stabilit. Despre gradul ți nivelul de întreținere
al echipamentului se poate face concluzie prin esti marea ponderii timpului de funcț ionare util ă;
– aprovizionarea locurilor de munc ă se va fa ce ritmic, iar modul de aprovizionare centralizat sau
descentralizat va depinde de procesul de produc ție, tipul producț iei, locul de munc ă;
– programarea locurilor de munc ă constă î n amplasarea ra țional ă a echipamentului î n așa fel c ă
deplas ările î n cadrul locului de munc ă să fie de o durat ă și distanță cât mai mică . Astfel se va
respecta principiul economiei mișcă rilor;
– optimizarea condi țiilor de munc ă și de mediu ;
– modul de ordonare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea și cooperarea activit ăților
în echip ă;
– regimul de munc ă și odihn ă. Se e valuează normativul de timp pentru odihn ă prin repartizarea
acestuia sub forma de micro pauze pe parcursul schimbului. În aș a fel, se poate men ține la un
nivel suficient productivitatea ș i disponibi litatea de lucru a executantului;
În incheiere, c âteva sfaturi practice pentru sistematizarea organizării locurilor de muncă :
– pe suprafața de lucru să se păstreze numai materialele ș i dispozitivele care se utilizeaz ă în ziua
respectiv ă;
– să existe un loc definit și permanent pentru toate materialele;
– materialele și instrumentele folosite mai des se vor localiza mai aproape, iar cele utilizate mai
rar se vor amplasa mai departe de punctul de utilizare.;
– să se asigure condiții pentru perceperea vizu ală satisfăcă toare, utilizând iluminatul local;
– inălțimea locului de munc ă și a scaunului să permit ă alterarea pozițiilor în picioare și șezâ nd;
– să fie redus la minim numărul ș i varietatea echipamentelor și instrumentelor folosite;
– să se asigure fiec ărui lucr ător mobilierul necesar proiectat din punct de vedere ergonomic.
Atribuția ergonomiei este de a îmbunătăți condițiile de muncă și îndeplinirea sarcinilor de
lucru. Prin respectarea principiilor ergonomiei ne menținem sănătatea; orice muncă efectu ată
adecvat se poate transforma într -o activitate depusă cu plăcere.
În concluzie se poate spune că ergonomia studiază relația dintre om și munc a sa astfel
încât să determine creșterea productivității muncii fie prin organizarea ergonomică a locurilor de
muncă existente, fie prin proiectarea ergonomică a unor noi locuri de muncă.
Proiect de diplomă
65
6. CONCLUZII
Ergonomia este o știință plurivalentă , un domeniu multidisciplinar unde își au locul
științele medicale, economice, tehnice, inginerești, proiectare industrială, biomecanice,
antropometria, psihologia (de la psihologia muncii la psihologia cognitivă: memorie, atenție,
percepție, învățare; psiho fiziologie: vigilență, poziția corpului), condițiile de muncă și
sociologia muncii (repartizarea sarcinilor, organizarea muncii pe trepte ierarhice, funcționalitatea
tuturor verigilor din procesul muncii) , lingvistică.
Atribuția ergonomiei este de a îmbunătăți condițiile de muncă și îndeplinirea sarcinilor de
lucru. Prin respectarea principiilor ergonomiei ne menținem sănătatea; orice muncă efectuată
adecvat se poate transforma într -o activitate depusă cu plăcere.
Orice activita te realizată la un loc de munc ă reclam ă un minim de confort care trebui e
asigurat pentru a avea cel puț in condi țiile optime, minimale impuse.
Expunerea la condiții nefavorabile de muncă poate duce la dureri sau răniri pe termen
lung. Mai mult, mediile de lucru prost concepute contribuie la reducerea eficienței, reducerea
producției, pierderea venitului, creșterea creanțelor medicale și invaliditatea permanentă.
Rolul final al ergonomiei este acela de a proiecta locul de muncă astfel încât să se
adapteze v arietății capacităților și limitărilor umane pentru prevenirea afecțiunilor musculo –
scheletice .
Este în interesul tuturor să se aplice ergonomia la locul de muncă. Condițiile de muncă
necorespunzătoare sunt vești proaste atât pentru angajați, cât și pentr u angajatori, ducând la
suferințe fizice și la impact economic negativ. Deși sugestiile oferite aici ar trebui să ajute, mulți
angajatori pot dori să ia legătura suplimentar ă de consultare directă cu un profesionist în
domeniul ergonomiei pentru a analiza condițiile de muncă specifice și pentru a face
recomandări. Un parteneriat între angajați, angajatori și specialiști ergonomici poate ajuta la
reproiectarea locului de muncă pentru a satisface capacitățile și potențialul fiecărui angajat.
Proiect de diplomă
66
BIBLIOGRAFIE
[1] Badea F., (2005) Managementul producției , Editura ASE, București ;
[2] Badea F ., Bagu C ., (2001) Sisteme de organizare a producției , Ed. Tribuna Economică,
București .
[3] Drăghici A., (2009) Ergonomie Editura Politehnica, Timișoara .
[4] Dumitrescu A ., (2001) Ergonomie , Ed. Bren, București .
[5] Mahdy C. (2014) Ergonomia și protecția muncii ˝Norme generale și speciale de protecție a
muncii în sectorul zootehnic. Principii de bază ale ergonomiei în activitatea desfășurată de
studenți˝ Ed.Nap oca Star
[6] Ghițescu N., Rădulescu P., (1966 ) Prevenirea bolilor profesionale la l ucrătorii din sectorul
zootehnic. Redacția revistelor agricole, București .
[7] Man C., (1985) Curs de igienă, Legislația și protecția muncii. Ediția a II -a. Ed. Tipo
Agronomia, Cluj –Napoca
[8] Man C., (2000) Ergo nomia și protecția muncii. Curs.
[9] Meze D., (2012) Poziția șezândă prelungită dăunează sănătății.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiect de diplomă [606560] (ID: 606560)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.