Proiect de Cultivare a Rapitei Pentru Extragerea de Biocombustibili
BIBLIOGRAFIE
ABRAHAM B., CECILIA ROMAN, GABRIELA PITL, M. CHINTOANU, E. CORDOȘ, L..NEAG, GH. TOT, 2004, Biocombustibili ecologici alternativi obținuți din uleiuri vegetale,Revista “TRANSURB” nr. 1/2004 a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]
ALI Y., M.A. HANNA, 1994, Alternative diesel fuels from vegetable oils. [NUME_REDACTAT]
BATAGA N., AL. NAGHIU, I. BARABAS, M. CHINTOANU, VIRGINIA COMAN, C. COLDEA, B. VARGA, ADRIANA COSTEA, P. BRANZAS, N. FILIP, A. TODORUT, B. ABRAHAM, I. IVAN, E. BORZA, N. VLAD, N.N. CORDOS, „Rapita o provocare pentru fermieri si energeticieni”, 2002
BERBECEL,O., GH.VLAHUȚĂ, 1960, Zonarea ecologică
DÎRJA M., 2004, Îmbunătățiri funciare, Ed. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca
GRUMEZA N., C. TUȘA, 2000, Consumul de apă și evoluția teritoriului amenajat pentru irigații din România, Buletinul AGIR, nr.3, București
LUCA, E., V.BUDIU, A. CIOTLĂUȘ, 2008, Exploatarea sistemelor de îmbunătățiri funciare –Irigații, Ed. Risoprinnt, Cluj-Napoca
MAXIM A., 2008, Ecologie generală și aplicată, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
NAGY, Z., F. BIANU, 1972b, Lucrări practice de irigarea culturilor, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca
ROMAN CECILIA, GABRIELA PITL, N. BURNETE, M. CHINTOANU, 2004, „Surse regenerabile de energie”/2004, Cap. Utilizarea biocombustibililor în transportul urban de călător,, [NUME_REDACTAT]
TRIPȘA, I., 2006, Utilizarea surselor regenerabile de energie, Promovarea in România a surselor regenerabile de energie, ISBN 10:973-88183-0-3, Editura CHIMINFORM DATA,[NUME_REDACTAT] 2003/30/EC a [NUME_REDACTAT] și a Consiliului din 8 mai 2003 cu referire la promovarea utilizarii combustibililor ecologici sau a altor combustibili regenerabili pentru transport
DESPRE POLITICA DE ENERGIE A UNIUNII EUROPENE, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], versiune actualizata (proiect Phare RO 0006.18.02).
CUPRINS
INTRODUCERE
Având în vedere creșterea semnificativă a prețului petrolului, precum și îngrijorările
sporite cu privire la sursele de aprovizionare cu energie stabile, sigure și adaptate la mediu, promovarea utilizării biocombustibililor în sectorul transporturilor reprezintă o prioritate pe agenda politică europeană.
Sectorul transporturilor în Europa se dezvoltă în mod constant. Mașinile și camioanele
oferă avantaje socio-economice atât de mari, încât ar fi greu de imaginat cum ne-am descurca astăzi fără ele. Cu toate acestea, situația devine de neconceput. O treime din emisiile de CO2 provin din transporturi, gazele cu efect de seră fiind principalul motiv pentru schimbarea climei. În viitor, se preconizează o creștere semnificativă a acestor emisii. În plus, sectorul transporturilor se bazează în proporție de 98% pe petrol, o cantitate semnificativă importată de combustibil fosil care va deveni mai scump pe măsură ce rezervele se vor diminua.
UE propune o soluție imediată pentru această situație: încurajează înlocuirea motorinei și a benzinei cu biocombustibili. Aceștia sunt combustibili curați, regenerabili, produși din material organic. Dezvoltarea sectorului va conduce și la crearea de locuri de muncă și va deschide noi piețe pentru producția agricolă. De asemenea, biocombustibilii contribuie la soluționarea aspectelor comune complexe respectiv, diversificarea surselor de energie și realizarea obiectivelor prevăzute în Protocolul de la Kyoto.
O serie de politici pot contribui la stimularea utilizării și producerii de biocombustibili la nivel european. Scutirea de taxe reprezintă o formă de sprijin pe termen lung pentru sectorul biocombustibililor. De asemenea, mai multe state membre au anunțat introducerea obligațiilor privind biocombustibilii. Astfel, furnizorii sunt obligați să plaseze pe piață un procent de biocombustibili, oferind investitorilor o rețea sigură și dezvoltând industria biocombustibililor.
Până în prezent, România a atras investiții de câteva sute de milioane de euro în producția de biocombustibili. Conform unor informații date de [NUME_REDACTAT] au fost anunțate două investiții pentru producere a bioetanolului din porumb – MAREX Brăila și BIO FUEL ENERGY Zimnicea, cu o capacitate de circa 150.000 de tone anual. În județul Timiș, un grup de nouă investitori români și străini vor să deschidă o fabrică de bioetanol, în localitatea Gotlob, investiția fiind estimată la 150 de milioane de euro, proveniți parțial din fonduri europene nerambursabile. De asemenea, grupul portughez MARTIFER derulează o investiție de 50 de milioane de euro la Lehliu, iar un grup spaniol a alocat 18 milioane de euro pentru deschiderea unei unități de producție de biocombustibil în județul Iași. CAROM Onești vrea să
înceapă producția de biodiesel, alocând 20 de milioane de euro pentru achiziția utilajelor necesare. În aceeași ordine de idei, o firmă din Ungaria a anunțat o investiție importantă, de 80 de milioane de euro, tot pentru producția de biocombustibili, la Nădlac.
Agricultura este considerată a fi principalul utilizator de apă în lume, iar pe viitor ea va absoarbi și mai mult această resursă vitală pentru producerea de hrană, pe măsură ce sistemele de irigații se vor dezvolta și zonele irigate se vor extinde. Agricultura realizată în sistem de irigare asigură o producție eficientă indiferent de vreme și capătă o importanță esențială în vedere schimbările climatice pe plan global. Fermierii ce utilizează irigațiile cunosc beneficiile pe care le aduce fiecare cultură, irigațiile rămânând singura șansă pentru culturi în zonele expuse fenomenului de secetă pedologică.
În acest context reiese clar interesul și motivația prezentei lucrări de licență și după
finalizarea cercetărilor considerăm necesară promovarea și diseminarea pe scară largă a rezultatelor obținute și, implicit, a biocombustibililor. Fundamentarea științifică și elaborarea unei lucrări de licență este posbilă numai cu condiția unei îndrumări științifice de calitate realizată cu profesionalism și a unor condiții adecvate necesare desfășurării activității de cercetare specifice temei abordate. Pe această cale doresc să aduc cele mai sincere mulțumiti profesorului coordonator, căruia îi datorez o deosebită recunoștință atât în calitate de îndrumător științific cât și de îndrumător moral în finalizarea acestei lucrări.
LISTA FIGURILOR SI TABELELOR
Figura 1. Necesarul mondial de petrol comparativ cu producția existentă si cea estimată
Figura 2. Diagrama obținerii principalilor biocombustibili.
Figura 3. Producerea de zaharuri fermentescibile și fermentarea lor prin hidroliza enzimatică
Figura 4. Principalele țări producatoare de biocombustibili.
Figura 5. Dinamica suprafețelor cultivate cu rapiță în ultimii 10 ani în România.
Figura 6. Procese biologice implicate în producerea protoxidului de azot din sol.
Figura 7. Reducerea de emisii de gaze cu efect de seră pentru diferitele tipuri de biocombustibili
Figura 8. Ciclu integrat de conversie biochimică și termochimică a materialului vegetal în biocombustibili, amelioratori de sol, caldură și energie electrică
Tabelul 1. Evaluarea riscurilor pentru sol al diferitelor culturi pentru biocombustibili.
Tabelul 2 Producerea de gaze cu efect de seră de catre diferitele culturi tehnice utilizate pentru biocombustibili.
Tabelul 3. Valorile EroEI pentru biocombustibili.
Tabelul 3.1 Perioade calendaristice optime pentru semănatul rapiței Sursa: BATAGA
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
Metodele de cercetare adecvate sunt tot mai solicitate pentru a pătrunde în esența fenomenelor din diverse domenii, inclusiv din domeniul contabilității.
În vederea atingerii obiectivelor formulate cu privire la tematica abordată, pentru obținerea celor mai utile informații, studiul are la bază o metodologie de cercetare. În sens larg prin metodologie se întelege ansamblul metodelor de cercetare folosite într-o știință sau, pur și simplu, știința efectuării cercetării. Etimologia cuvântului ne conduce către cuvintele grecești metodos (drum, cale) și logos (știință).
Scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem, în termeni cât mai largi posibili, nu atât produsele științei, cât procesul cunoașterii însuși. Pentru a-și putea îndeplini funcția sa, metodologia cercetării științifice cuprinde, deopotrivă, definirea adecvată a domeniului studiat, o serie de principii și reguli de desfășurare a investigațiilor, stabilirea instrumentului de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor, precum și strategii de construcție sau reconstrucție teoretică
Având în vedere faptul că termenul de metodă poate crea dificultăți în înțelegere, este necesară clasificarea acestuia după mai multe criterii, în funcție de obiectivul urmărit, astfel:
După criteriul temporal, metodele pot fi transversale, care vizează o analiză a fenomenelor sau faptelor la un moment dat și utilizează ca instrumente ancheta, sondajul de opinie, testele psihologice și sociometrice; metodele longitudinale care analizează fenomenele sau faptele în evoluția lor, având ca și instrumente de lucru studiul panel, analiza biografică, studiul de caz și altele;
După tipul demersului investigativ există metodele cantitative, cu orientare de tip pozitivist-explicativă care folosește ca și instrumente de lucru ancheta, experimentul sau interviul structurat; metodele calitative, bazate pe instrumente precum observația participativă, studiul de caz, interviul nestructurat sau intensiv; metodele de intersecție, care reprezintă o îmbinare a celor două enunțate anterior, bazându-se pe analiza documentelor și a rețelelor sociale;
După locul ocupat în procesul investigativ, metodele pot fi: de culegere a datelor, precum ancheta, observația sau experimentul; de prelucrare a datelor ca și metodele comprehensive de analiză sau metodele statistico-matematice și de interpretare a datelor, exemple în acest sens fiind explicația cauzală, deductivă, inductivă, comparativă.
Fiecărei metode îi este subordonată o tehnică de cercetare care reprezintă modul de utilizare a unor instrumente de investigare, cu ajutorul cărora se culeg sau se prelucrează datele. Instrumentul utilizat reprezintă materializarea unei anumite metode.
Pe parcursul cercetării, un pas important îl reprezintă evaluarea, care constă într-o atitudine critică asupra rezultatelor, prevenindu-se astfel denaturarea adevărului sau improvizația. Activitatea de evaluare, atât pentru cadrul teoretic, cât și pentru cel metodologic, implică parcurgerea mai multor etape și anume: „definirea corespunzătoare a conceptelor sau fundamentarea științifică a acestora, operaționalizarea conceptelor astfel încât să pună în evidență aspecte relevante, formularea unor ipoteze care să constituie un model explicativ și coerent, determinarea importanței și activității temei de cercetare, alegerea metodelor și a tehnicilor de cercetare în acord cu specificul domeniului studiat și cu obiectivele urmărite, elaborarea instrumentelor de lucru în acord cu conținutul temei și cu definirea operațională a conceptelor și adecvarea instrumentelor de cercetare la caracteristicile fenomenului sau procesului studiat” .
CAPITOLUL I. MANAGEMENTUL PROIECTELOR. CONOTAȚII CONCEPTUALE
1.1 DEFINIREA PROIECTULUI
Autorul american, [NUME_REDACTAT], a precizat că de regulă în cadrul marilor firme, aproximativ 50% din activitate se desfășoară sub forma activității de proiecte. Managementul proiectelor a devenit o disciplină importantă și un domeniu de studiu al managementului.
Istoria proiectelor este milenară (piramida lui Keops, [NUME_REDACTAT] Chinezesc, [NUME_REDACTAT], sunt câteva exemple din istoria proiectelor).
Cum definim un proiect?
DEX- proiectul este un plan, o intenție de a întreprinde ceva, de a organiza sau de a face un lucru.
[NUME_REDACTAT] – definește proiectul ca fiind un set de activități care au :
termene de începere și finalizare clar specificate
gamă de activități ce urmează a fi derulate
un buget
un nivel de performanță așteptat
Un proiect este un ansamblu de acțiuni intercorelate care se derulează într-o perioadă de timp clar definită și delimitată, acțiuni orientate spre îndeplinirea unor obiective cu caracter unic și totodată precis.
În concluzie, putem considera proiectul un instrument de management pentru a atinge anumite obiective dorite sau pentru a produce bunuri sau presta servicii.
De exemplu, putem utiliza proiectul pentru a implementa un nou sistem de management, pentru a modifica sistemul de gestiune al clienților, pentru a restructura organizația. Numeroase proiecte pot fi utilizate în viața personală.
Un proiect se referă la realizarea mai multor activități intercorelate. Desfășurarea unei singure activități independente nu poate fi considerată proiect. Întâlnim persoane care spun că derulează mai multe proiecte deodată, însă ele derulează mai multe activități.
Pentru a evidenția diferențele între activități și proiecte exemplificăm :
Exemple de proiecte:
dezvoltarea unui nou produs sau serviciu
construirea unui drum, pod, șosele
elaborarea unui software
implementarea unui nou proces de fabricație
dezvoltarea unor programe de marketing
Exemple de acțiuni:
desfășurarea normală a procesului de fabricație
transportul și distribuția mărfurilor
înregistrarea și evidențierea facturilor
1.2 STAKEDOLDER-II PROIECTULUI
Înainte de a demara un proiect trebuie să cunoaștem care sunt stakeholder-ii lui. Stakeholder-ul este acea persoană care are un anumit interes față de un proiect. Includem: clienții, furnizorii, sponsorii, managerii, cetățenii (în cadrul celor de interes public).
Clienții:
utilizatorul rezultatelor proiectului
persoana care comandă și finanțează execuția proiectului (construcția de locuințe)
persoana care cumpără produsul de serie obținut prin lansarea în fabricație a modelului rezultat în cadrul unui proiect.
Sponsorul:
cel care comandă realizarea proiectului (poate fi chiar clientul)
în multe cazuri este o terță persoană
trebuie să se asigure că bugetul de proiect este corespunzător și că programul de execuție este realist, iar echipa de proiect are resursele necesare pentru a obține rezultatele scontate.
Managerul este persoana care răspunde de respectarea termenului de execuție specificat, de respectarea bugetului alocat, de finalizarea acțiunilor prevăzute, atingerea obiectivelor proiectului.
1.3 MANAGEMENTUL PROIECTELOR. CONCEPT
Managementul proiectelor implică trei funcții importante spre atingerea obiectivelor de proiect:
planificarea
organizarea și executarea
controlul
Orice proiect trebuie să:
P – conducă la atingerea performanței dorite
C- proiectul trebuie să se desfășoare cu respectarea costurilor, adică a limitelor bugetului prevăzut
T- să se încadreze în termenul prevăzut
S- să se desfășoare în limita sferei de activități prevăzute
În general costul (C) unui proiect crește liniar cu P, T și S.
1.4 CICLUL DE VIAȚĂ AL PROIECTULUI
Ciclul de viață al proiectului cuprinde 6 etape:
Conceptualizarea proiectului cuprinde:
cercetare de marketing
studiu de fezabilitate
analiză concurențială
2. Definirea proiectului:
stabilirea obiectivelor
stabilirea criteriilor P, T, C, S
stabilirea procedurilor de asigurare a calității
stabilirea sistemului de control
stabilirea structurii organizatorice
elaborarea agendei de lucru
3. Elaborarea proiectului:
stabilirea detaliilor tehnice și de design
revizuirea schemelor tehnice
rapoartele de evaluare
revizuirea criteriilor de cost-performanță
4. Dezvoltarea proiectului:
elaborarea prototipului
demararea campaniei de marketing
aplicarea procedurilor de control a calității
5. Implementarea proiectului :
instalarea și testarea
reducerea personalului
demararea activității de publicitate
înlăturarea defectelor și reproiectarea
6. Post-implementarea proiectului:
eliberarea personalului angajat în derularea proiectului
stabilirea concluziilor finale
elaborarea raporturilor finale
încheierea proiectului
1.5 SISTEMUL DE MANAGEMENT PRIN PROIECTE
Cuprinde șapte componente de bază. Dacă una din cele șapte componente prezintă neajunsuri, atunci eficiența managementului proiectelor va fi afectată.
1. Resursele umane
sunt compuse din angajații ce urmăresc să lucreze la proiectul respectiv ;
formarea echipei de proiect presupune alegerea, selecția fiecărui membru al echipei de proiect ;
presupune și managementul și soluționarea conflictelor;
să asigure motivarea angajaților;
climat organizațional corespunzător bazat pe comunicare, conlucrare, înțelegere.
Conducerea resurselor umane este cea mai dificilă sarcină a unui manager de proiect. El trebuie să apeleze la metode, precum: persuasiunea, negocierea, lămurirea personalului, luarea deciziilor în mod participativ, motivarea angajaților. Toate aceste sarcini specifice trebuie îndeplinite, abilitățile de manager de proiect nu se găsesc la toate persoanele.
2. Cultura organizațională
Orice firmă are cultura sa proprie care cuprinde: valorile, credințele, comportamentele și tradițiile acesteia. Când persoanele ce aparțin unor culturi diferite, interacționează, se ajunge la conflict, dar orice proiect atrage în mod inevitabil persoane din medii culturale diferite. Sarcina de a coordona relațiile între membrii echipei de proiect revine managerului de proiect.
3. Organizarea – în cadrul proiectului trebuie să se stabilească în mod clar care sunt sarcinile, responsabilitățile și autoritatea fiecărui angajat. În cadrul proiectelor, managerul de proiect are o mare responsabilitate, dar nu are o autoritate în plus. Acest lucru este un impediment. Putem vorbi de două tipuri de autoritate:
competența managerului de a transmite sarcini și responsabilități subordonaților
să știe să solicite îndeplinirea acestor sarcini
Este necesar ca managerii să aibă capacitatea de a lua decizii ca o formă de organizare. Aceasta este principala problemă a majorității managerilor de proiect. Ei trebuie să știe să ia decizii și să le aplice cu rapiditate.
4. Bagajul metodologic (metode și tehnici utilizate de managerii de proiect)
software-ul utilizat, programarea activității de proiect
un sistem informațional performant
folosirea unor metode practice: conducerea participativă, utilizarea bugetelor, delegarea de sarcini, ținerea unei ședințe, diagnosticarea, tabloul de bord al conducătorului.
5. [NUME_REDACTAT] trebuie să știe să urmărească modul de utilizare a resurselor limitate ale organizației astfel încât să asigure atingerea obiectivelor prevăzute în proiect. Acest lucru se poate realiza prin exercitarea controlului (adică prin compararea datelor care caracterizează situația proiectului în execuție cu standardele prestabilite și adoptă măsurile corective necesare. Exercitarea controlului se fundamentează pe două elemente cu rol decisiv: planificarea și informația).
6. [NUME_REDACTAT] proiectului prezintă desfășurarea normală a unui proiect. Fără existența unui plan dinain1te stabilit exercitarea controlului este imposibilă.
7. [NUME_REDACTAT] cunoașterea situației reale a proiectului nu se poate realiza controlul. Aceasta este o problemă frecvent întâlnită în cadrul firmei. Firmele au programe de gestiune a stocurilor, dar nu au un sistem de înregistrare a progreselor înregistrate în cadrul proiectului. Motivul: Nu este necesară folosirea unui astfel de program, dar atunci când apar probleme în exercitarea proiectului, se pune problema existenței unui flux informațional care să poată oferi la timp informații necesare, privitoare la starea proiectului, astfel ca managerii să poată interveni prompt pentru corectarea anomaliilor.
1.6 MODELUL MANAGEMENTULUI PRIN PROIECTE
Managementul proiectelor este o disciplină ce conceptualizează procesul realizării unui proiect, indiferent care este conținutul, mărimea sau complexitatea sa. [NUME_REDACTAT] a elaborat un model al managementului prin proiecte denumit “[NUME_REDACTAT]” care cuprinde mai mulți pași.
Diferența dintre metoda managementului prin proiecte și metodologia managementului prin proiecte:
metoda managementului prin proiecte reprezintă procesul de conducere a unui proiect
metodologia managementului prin proiecte reprezintă concret procedurile detaliate ce trebuie urmate în desfășurarea activităților de definire, planificare, execuție, coordonare și control aferente unui proiect specific
Concluzie: metodologia diferă de la un caz la altul, de la o firmă la alta, în timp ce procesul de conducere (metoda) este același. Numeroase proiecte cuprind la rândul lor alte proiecte. Este necesar să denumim proiect subordonat unui proiect subproiect.
Modelul managementului prin proiecte cuprinde mai mulți pași, obligatoriu să fie parcurși în derularea unui proiect:
[NUME_REDACTAT] proces are la bază un concept ce reflectă o anumită cerință sau necesitate. Aceasta trebuie definită în întreaga sa complexitate.
Definirea vizează definirea clară a problemei ce se dorește a fi soluționată. Acest pas este considerat pasul cel mai dificil în cadrul întregului proces al managementului proiectelor. Dorința de a prezenta într-o formă scrisă definirea problemei este întâmpinată cu scepticism de către conducerea firmei.”Cunoaștem cu toții care este problema. Să trecem rapid la soluționarea ei. Să nu mai pierdem vremea.” Această optică determină dificultăți majore în derularea conducerii proiectului, întrucât fără o definire clară nu se pot derula acțiunile urmărite. Modul în care este definită problema determină soluțiile și deciziile posibile. Este nevoie să se acorde maximă atenție definirii problemei.
Stabilirea strategiei proiectului
În general pot exista mai multe căi de realizare a obiectivelor unui proiect. De ex.: o construcție poate fi clădită din cărămidă sau elemente prefabricate. Ea poate fi construită în întregime de o singură firmă de construcții sau de mai multe firme specializate.
Pentru realizarea unui proiect tehnic se poate utiliza fie o metodă tehnologică deja utilizată (care reduce riscul unui eșec) fie se poate utiliza o tehnologie inovativă ce poate aduce avantaje competitive investitorului, dar prezintă risc ridicat. Cea mai indicată metodă de alegere a modalității de realizare a proiectului este brainstormingul. Permite, prin dezbatere colectivă alegerea celei mai bune strategii în condițiile date.
Selectarea și evaluarea strategiei
După întocmirea listei de strategii posibile se trece la selectarea celei mai potrivite dintre ele. O strategie este considerată potrivită dacă va îndeplini criteriile P, C, T, S. Deși aceste criterii nu îmbracă mereu o formă cantitativă, analizarea acestora este importantă pentru a evita problemele potențiale înainte de a începe elaborarea planului de acțiune. Se caută răspuns la următoarele întrebări:
Sunt îndeplinite criteriile P, C, T, S ?
Riscul este acceptabil?
Se caută să se identifice probabilitatea ca direcțiile de acțiune aprobate să conducă la eșecul proiectului. Unii manageri se opun relizării acestei analize de risc deoarece consideră că acestă analiză determină oamenii să gândească negativ și se tem de consecințele psihologice ale acesteia. Acest lucru se întâmplă numai dacă metoda este aplicată incorect. De ex., dacă ne întrebăm ce poate să nu funcționeze, fără a încerca să găsim măsuri la eventualele deficiențe, este posibil să considerăm problemele insurmontabile. De aceea analiza de risc nu trebuie să se desfășoare într-o asemenea manieră. Trebuie să se pună întrebarea: ce se poate face dacă se produce riscul. Trebuie identificate împrejurările în care se produce riscul, iar pentru aceste împrejurări să se stabilească posibilitățile de intervenție.
Consecințele demarării proiectului sunt acceptabile?
Indiferent care este soluția tehnică aleasă pentru soluționarea problemei apar efectele secundare. Dintre acestea este important să cunoaștem consecințele neplăcute ale deciziilor adoptate. De ex.: unele proiecte pot avea un impact grav asupra mediului înconjurător. Astfel de consecințe crează noi probleme. Întrebarea care se pune este dacă se pot accepta aceste consecințe, dacă nu, trebuie să se identifice o altă cale de acțiune. De ex.: unul din efectele pe care le poate avea reducerea prețurilor în cazul unei acțiuni de lichidare a stocurilor, este acela că în viitor mărfurile respective vor avea o valoare mai redusă pentru consumatori.
Strategia propusă a trecut testele menționate anterior?
Dacă strategia a trecut toate cele patru teste, considerăm că aceasta a fost acceptată. Depășirea acestor teste nu garantează faptul că nu vor apărea alte probleme, probleme care să ducă la renunțarea implementării acestei strategii. Acest lucru este puțin probabil.
În aplicarea acestor teste există un pericol: încercarea de a realiza o analiză poate conduce la blocajul acesteia. Trebuie subliniat faptul că scopul acestor teste nu este acela de a defini toate riscurile sau consecințele posibile, ci doar pe cele care au o probabilitate mare de apariție.
Elaborarea planului de implementare a proiectului
După stabilirea strategiei, se poate trece la stabilirea pașilor de parcurs până la finalizarea proiectului. Concomitent trebuie să se determine cu precizie ce trebuie realizat, de către cine, în ce termen și care sunt costurile implicate. În această etapă se vor realiza următoarele acțiuni:
programarea activităților
alocarea resurselor necesare
se stabilesc responsabilitățile pentru fiecare participant la proiect
se stabilește sistemul de control
Planul de implementare este acceptat de către toți stakeholderii?
Dacă răspunsul la această întrebare este nu, atunci trebuie să reanalizăm strategia adoptată. Dacă strategia nu este adoptată de către stakeholderi revederea strategiei presupune testarea unei noi strategii, fapt ce determină ca planurile de acțiune să fie modificate în mod corespunzător. Dacă însă numai planul de implementare este respins de către stakeholderi, atunci este necesară întoarcerea la pasul 6 ceea ce implică refacerea planului de acțiune pentru ca acesta să satisfacă cerințele tuturor stakeholderilor.
Avizarea planului de implementare
Obținerea acordului stakeholderilor este consemnată prin semnarea de către aceștia a planului de implementare. Din momentul semnării planului se poate demara execuția proiectului.
Aplicarea planului
Din acest moment începe activitatea de execuție. Planul de implementat precizează detaliat pașii ce trebuie urmați în faza de execuție. Cu toate acestea deseori se constată că planul de implementat nu este urmărit cu precizie. Acest lucru se întâmplă în special în cazul când apar probleme neprevăzute în executarea planului. Tendința generală este de a “uita” de urmărirea planului și de concentrare asupra soluționării problemelor apărute.
Progresele realizate sunt în conformitate cu planul de implementare?
Progresele obținute în activitatea de execuție sunt permanent monitorizate. Unul din instrumentele utilizate în urmărirea progreselor este metoda analizei valorii adăugate (metodă folosită cu succes numai dacă celelalte criterii de performanță sunt îndeplinite). Putem considera că proiectul se desfășoară corect numai dacă acesta conduce la satisfacerea cerințelor clienților. Chiar dacă activitățile desfășurate respectă specificațiile tehnice, acest lucru nu înseamnă că proiectul este desfășurat corect (un produs poate fi executat corect din punct de vedere tehnologic, și cu toate acestea poate să nu întregistreze succes pe piață).
Strategia selectată este corectă?
Această întrebare se justifică prin faptul că dificultățile de implementare pot fi cauzate de o strategie greșită. Dacă stregia este greșită se reia parcurgerea modificării de la pasul 4, trecându-se la selectarea unei alte strategii.
Planul este corect?
Dacă răspunsul la întrebare este nu, atunci trebuie să aducem modificări planului de implementare. Dacă răspunsul este da și cu toate acestea prevederile planului nu sunt respectate, trebuie identificată cauza. Una din cauzele frecvente ale nerespectării planului este insuficiența resurselor alocate. Într-un astfel de caz trebuie să se aloce resurse suplimentare, fie să se aducă modificări planului proiectului.
Toate sarcinile au fost finalizate?
Acest pas are ca scop urmărirea progreselor înregistrate în activitatea de execuție și în adoptarea măsurilor necesare de execuție. Dacă răspunsul este da se poate trece la pasul următor.
Analiza post implementare
Înainte de închiderea proiectului trebuie să se realizeze o analiză. Scopul este de a determina ce activități s-au desfășurat bine, dar și ce activități se puteau perfecționa pentru ca pe baza concluziilor obținute să se aducă îmbunătățiri proiectelor viitoare.
Finalizarea proiectului
Se întocmește un raport final, se centralizează și arhivează documentele legate de proiect, după care proiectul este considerat terminat.
CAPITOLUL II. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND BIOCOMBUSTIBILII
Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub formă lichidă sau gazoasă, produși din biomasă. Biomasa este partea biodegradabilă din produse, deșeuri și reziduuri din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), sectorul forestier și industria aferentă și parte din deșeurile industriale și municipale.
2.1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND BIOCOMBUSTIBILILOR
Conform reglementărilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi considerate ca biocombustibili:
“bioetanolul”: etanol produs prin fermentație din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor;
“biodiesel”: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului;
“biogaz”: un combustibil gazos rezultat din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur;
“biometanol”: metanol produs prin fermentație din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor;
“biodimetileter”: dimetilester produs din biomasă;
“bio-ETBE (etil-terto-butil-ester)”: ETBE este produs pe bază de bioetanol. Procentul în volum de bio-ETBE socotit ca biocombustibil este de 47%;
“bio-MTBE (metil-terto-butil-eter)”: un combustibil pe bază de biometanol. Procentul în volum de bio-MTBE socotit ca biocombustibil este de 36%;
“biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasă;
“biohidrogen”: hidrogen extras din biomasa și/sau din partea biodegradabila ă deșeurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil;
“ulei vegetal crud”; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin presare, extracție sau proceduri comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci când este compatibil cu motoarele la care este folosit și când este conform cerințelor normelor privind noxele.
Sistemul cel mai utilizat pentru propulsarea mijloacelor de transport este motorul cu ardere internă. Motoarele cu ardere internă cu piston sunt cele mai folosite pentru mijloacele de transport terestre și utilizează în prezent drept carburant hidrocarburile petroliere. În funcție de tipul motorului carburanții sunt: benzina pentru motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto), respectiv motorină pentru motoarele cu aprindere prin compresie (Diesel).
Un dezavantaj major al motoarelor cu ardere internă este dependența acestora de resursele limitate de hidrocarburi. Studiile efectuate în acest domeniu au demonstrat ca, o data cu dezvoltarea transportului auto bazat pe motoarele cu ardere internă, a crescut și necesitatea producerii unei cantități mai mari de carburanți din hidrocarburi. Din păcate resursele de petrol, pe care se bazează obținerea carburanților auto, sunt limitate. O comparație între necesarul de produse petroliere și producția acestora pentru urmatorii ani este prezentată în figura 1. Dacă producția de carburanți petrolieri prezintă o pantă descendenta de-a lungul timpului, nu același lucru se observă la necesarul de petrol, care crește odată cu dezvoltarea permanentă a societății. Diferența dintre cererea de petrol dictată de dezvoltarea, în principal, a transporturilor auto, și disponibilul împuținat datorită declinului producției trebuie acoperită din alte surse, iar biocombustibilii reprezintă una din aceste surse. Principalul avantaj al biocombustibililor este compatibilitatea lor cu soluțiile tehnice larg utilizate actual și cu infrastructura existentă (de fabricare, transport și distribuție).
Biocombustibili sunt de asemenea neutri din punct de vedere al efectului de seră. Se spune despre un combustibil că este neutru atunci când nu se produce un surplus de CO2 în atmosferă prin arderea lui. Biocombustibilii sunt neutri pentru că la arderea lor se eliberează în atmosferă cantitatea echivalentă de bioxid de carbon care a fost fixată fotosintetic de plante când s-a produs materia primă vegetală din care s-au obținut biocombustibilii.
Extinderea producerii și utilizării biocombustibililor nu se datorează numai aspectelor legate de reducerea efectului artificial de seră. Există și aspecte ale producerii și utilizării biocombustibililor care sunt mai puțin evidente la o analiză superficială. Prețul petrolului, excedentele agricole, volatilitatea zonei [NUME_REDACTAT] (principala zonă exportatoare de petrol), atitudinea Rusiei (principalul furnizor de gaze naturale) și dependența (de risipă) de energie au determinat guvernele europene (și ale celorlalte state industrializate) să stimuleze producerea și utilizarea de biocombustibili.
Principalii biocombustibili care sunt larg utilizați în prezent sunt uleiul crud (pentru motoarele diesel neperfecționate, de pe autocamioane și tractoare), biodieselul (pentru motoarele diesel cu rampă comună sau cu pompă duză), bioetanolul (pentru motoare Otto sau pentru amestecul cu motorină sub forma de E-diesel), biometanolul (pentru motoare Otto și pentru producerea de biodiesel).
Fig.2. Diagrama obținerii principalilor biocombustibili.
Biodieselul este un amestec de esteri metilici ai uleiurilor vegetale, care se obține printr-o serie de reacții de tranesterificare. În general esterii acizilor grași se pot obține prin tehnologii de derivatizare chimică (esterificarea directă a acizilor grași rezultați ca subproduse la fabricarea săpunurilor sau rafinarea uleiurilor vegetale brute) sau prin semisinteză (prin alcooliza trigliceridelor naturale prezente în uleiuri vegetale și grasimi animale). În cazul utilizării tehnologiilor de semisinteză, esterii acizilor grași se pot obține printr-un proces necostisitor și eficient din gliceride cu continut mare de acizi grași. Sinteza acestora implică reacția de trans-esterificare a trigliceridelor conținute în surse de origine animală sau vegetală cu alcooli C1-C4, obtinându-se alchilesteri C1-C4 și glicerina brută ca subprodus.
In reacția de transesterificare de mai sus se pot utiliza o mare varietate de catalizatori cum ar fi: catalizatori acizi, enzime, săruri metalice sau catalizatori alcalini. Se preferă catalizatorii alcalini ca hidroxizii de sodiu sau de potasiu sau alcoxizi, datorită faptului ca sunt eficienți, se separă ușor din produsul de reacție și sunt compatibili cu sistemele tehnologice conventionale.
Glicerina brută rezultată din procesul de tranesterificare se poate acidula, degresa și usca parțial sau complet. Calitatea glicerinei se poate îmbunatăți prin distilare cu vapori, distilare la vid, decolorare pe carbune. Procedeele sunt însă costisitoare și energofage (din apele glicerinoase se elimină apa prin fierbere). Producerea de glicerină la fabricarea biodieselului a dezechilibrat deja piața de glicerol datorită excedentului introdus pe piață. Sunt necesare noi utilizări pentru glicerina pentru a limitat efectele dezechilibrului produs pe piață datorită producerii de biodiesel.
Cercetările privind obținerea combustibilului biodiesel s-au axat în principal pe transesterificare grăsimilor cu metanol, utilizarea etanolului pentru producerea de biodiesel prin tranesterificare fiind puțin studiată. Din punct de vedere al normelor de securitate a muncii și pentru mediu etanolul este mult mai convenabil decât metanolul. Metanolul este foarte toxic, nu produce scânteie vizibilă atunci când arde, este 100% miscibil cu apa și penetrează pielea cu ușurință, generând probleme grave pentru organisme și mediu.
Etanolul prezintă în plus avantajul ca se poate utiliza pentru a produce prin tranesterificare un biodiesel prin utilizarea exclusivă a resurselor naturale regenerabile și a tehnologiilor biochimice.
Bioetanolul se obține prin distilarea fermentatului unor zaharuri simple (glucoză, maltoză, rafinoză). Aceste zaharuri simple se obțin din:
plante zaharifere (sfecla-de-zahăr; trestie de zahăr; sorg-zaharat);
plante amidonoase (porumb, grâu, cartof);
material lignocelulozic (biomasa reziduală).
Amidonul și materialul lignocelulozic (de fapt hemiceluloze și celuloze) se transformă în zaharuri simple prin procedee de degradare (hidroliză) enzimatică (fig.3).
Soluția de zaharuri fermentescibile se tratează cu drojdie-de -bere (sau, în tehnologiile avansate cu bacterii Zygomonas mobilis) și se lasă la fermentat. Fermentația alcoolică durează 2-3 zile în cazul drojdiilor, câteva ore în cazul bacteriilor. Vasele în care se produce fermentația trebuie răcite, deoarece prin fermentarea fiecarui kg de zahăr fermentescibil se degajă 133 kcal. Bioxidul de carbon format in acest timp poate fi colectat în gazometre (și ar trebui colectat pentru ca altfel contribuie negativ la efectul de seră).
Prin fermentația alcoolică se produce un lichid, numit plamada, care conține pâna la 18 % alcool, restul fiind apă, cantități mici de glicerină, alcooli propilic, butilic, amilic etc. Acest lichid este supus unei prime distilări, în urma căreia rezultă etanolul brut, de 90 % concentrație. Rezidul de la distilare se numește borhot și este folosit ca furaj, deoarece conține proteine, grasimi. Alcoolul brut este supus rectificării, în coloană de rectificare, obtinându-se ca produs de distilare un alcool de 95,6 %, iar ca rezidu de distilare glicerina si fuzelul, un lichid uleios, format din alcooli superiori (propilic, butilic, amilic).
Fig. 3. Producerea de zaharuri fermentescibile și fermentarea lor prin hidroliza enzimatică
Alcoolul de 95,6 % este un amestec azeotrop, cu punct de fierbere 78,15 grade C; de aceea, pentru obținerea unui alcool pur (alcool absolut, necesar pentru a fi utilizat ca bioetanol) nu se poate recurge la încă o distilare (pentru că azeotropul se distilează ca o substanță pură), ci se aplică metode speciale de deshidratare (de exemplu tratarea cu substanțe care se combină cu ușurință cu apa, urmată de distilare.
2.2 PRINCIPALELE CULTURI ENERGETICE DIN ROMĂNIA
Producerea biocombustibililor implică un lanț întreg, care pornește cu fermierul are cultivă planta energetică și sfârșește la pompa de combustibil. În lume principalele țări producatoare de biocombustibili sunt: Brazilia (bioetanol din trestie de zahăr); SUA (bioetanol din porumb); China (bioetanol din sorg); [NUME_REDACTAT] (biodiesel din rapiță). În fig. 4 sunt prezentate principalele zone producătoare de biocombustibili.
Fig. 4. Principalele țări producatoare de biocombustibili.
Principalele culturi energetice pentru România sunt rapița, floarea-soarelui (cu continut ridicat de acid oleic), sorgul zaharat și porumbul.
Dintre plantele de cultură de mai sus condițiile cele mai favorabile le au în România floarea-soarelui (Helianthus annuus L.) și porumbul (Zea mays L.) Floarea-soarelui însa produce un ulei alimentar cu o bună acceptantă în rândul populației, iar excedentul de semințe îsi găsește rapid valorificarea pe piețele externe. Porumbul are de asemenea multe alte întrebuințări, iar interesul pentru producerea de bioetanol este mic atât în rândul producătorilor de combustibili cât și al agricultorilor. Considerente fiscale (nivelul ridicat de accizare al alcoolului, lipsa unor structuri eficiente de colectare a veniturilor statului) fac ca bioetanolul să nu beneficieze înca de nici un fel de facilități fiscale – ceea ce reduce din start interesul pentru acest biocombustibil.
Oricum planta cea mai convenabilă pentru producerea de bioetanol în condițiile României este sorgul zaharat. Sorgul zaharat este cultivat în ultimii 25 de ani numai experimental în România.
Sorgul zaharat este o plantă anuală asemanatoare cu porumbul, foarte rezistentă la secetă, cu un ciclu vegetativ rapid, cu exigente mult mai reduse pentru îngrașăminte în comparație cu porumbul.
Principalele argumente în sprijinul extinderii cultivării și industrializării integrale a sorgului zaharat în România sunt:
eficientizarea suprafețelor extinse de teren agricol neexploatate sau ineficiente prin culturi masive de sorg și crearea de noi locuri de muncă;
cultivarea sorgului poate produce cantități foarte mari de biomasă (80-120 t/ha) cu conținut de 15-30% zahăr (5-7 t zahăr/ha), materie primă regenerabilă pentru industria chimică, petrochimică, agricultură, industria alimentară, farmaceutică și altele;
prin industrializarea totală a sorgului se pot obține: bioetanol (biocombustibil pentru mijloace de transport, utilaje agricole mobile și fixe), sirop, oțet și alcool alimentar, celuloză si hârtie, acid acetic și etilenă, fibre naturale, proteine vegetale, furaje pentru zootehnie;
biocarburantul produs din sorg este ecologic, contribuind la reducerea emisiilor de bioxid de carbon, principalul responsabil pentru efectul de seră suferit de atmosferă terestră în ultima perioadă de timp;
tehnologiile industriale pot utiliza instalații existente sau puțin adaptate din industria chimică, nu produc deșeuri toxice sau reziduuri neutilizabile.
Conform estimărilor tehnico-economice, în România s-ar putea produce bioetanol din sorg zaharat prin tehnologiile convenționale, la un preț total mai mic de 200 euro pe tonă, inclusiv taxe vamale, costul transportului, comisioane, pret concurențial pe piața europeană, în cazul obținerii unei producții de circa 5 tone etanol la hectar. Împreună cu producția de ulei de rapiță, estimată la o tona la hectar, cele doua tipuri de biocombustibil completează spectrul necesarului energetic al fermelor agricole, cele două specii de plante fiind complementare în asolamentul culturilor agricole.
Reziduul sau pulpa rămasă după extracția sucului dulce din tulpini conține celuloză în proporție de circa 31-35% și o serie de alte glucide convertibile în bioetanol după hidroliza enzimatică cu enzime specifice (fig.3).
Bagasa de sorg se poate folosi și la obținerea de celuloză. Celuloza obținută din sorg este de calitate asemănătoare cu cea din lemnul de foioase (specii inferioare) destinate producției de celuloză. Producția de celuloză albită la hectarul de sorg zaharat este mai ieftină și de 2,5-3 ori mai mare decât cea obișnuita de pe un hectar de pădure.
[NUME_REDACTAT] este însa o zonă cu preponderență a biodieselului. Pentru biodiesel cultura de bază este rapița. Pe plan mondial, în anul 2009, suprafața cultivată cu rapiță a fost de 27.558 mii ha, pe plan european de 857 mii ha, iar în țara noastră suprafețele cultivate cu rapiță au fost de 83 mii ha.
[NUME_REDACTAT] rapița s-a cultivat pe suprafețe mai mari înainte de primul război mondial și între cele doua razboaie mondiale. Cultura de rapiță prezintă urmatoarele particularități în România.
Zone de favorabilitatea:
zonă foarte favorabilă (zff): partea de vest și de est a tarii, [NUME_REDACTAT] și zonele colinare adapostite;
zonă favorabilă (zf): partea de sud a țării, în condiții de irigare.
Perioada de vegetație și de campanie:
perioada de vegetație – 270 – 300 zile;
perioada de semănare- 5-15 septembrie, pentru sudul țării ; 1-10 septembrie, pentru rest (pentru rapița de primavară, semănatul se face timpuriu, în prima urgență;
perioada recoltării – se recoltează in două moduri :a) recoltarea în două faze, tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă – lasarea până la uscare completă- treierare cu combina , la o umiditate de 12-14%.
Evoluția suprafetelor cultivate (fig.5) rapița denotă un interes crescut al fermierilor români pentru această cultură. Deși riscul compromiterii culturii în iernile fără zăpadă și cu geruri puternice (cum s-a întâmplat și în ianuarie 2006) este foarte mare, cererea din ce în ce mai crescută a determinat creșterea suprafețelor cultivate cu rapiță în România.
Este de ațteptat ca suprafetele cultivate cu rapiță să se extindă și mai mult în viitor și din această perspectivă este necesară o evaluarea corespunzatoare a impactului produs de această extindere asupra mediului în general și asupra solului, în special.
Fig.5. Dinamica suprafețelor cultivate cu rapiță în ultimii 10 ani în România.
CAPITOLUL III. IMPACTUL PRODUCERII DE BIOCOMBUSTIBILI ASUPRA SOLULUI.
Producerea de bicombustibili nu este o activitate care prezintă numai efecte pozitive. Un exemplu deja menționat este cel al dezechilibrării piețelor agro-alimentare și ale produselor derivate. Producerea de bioetanol din sfecla de zahăr de către Brazilia a determinat o creștere ușoară a prețului zahărului. Mult mai grav este impactul produs de utilizarea porumbului de catre SUA pentru producerea de bioetanol, impact care a dus la reducerea rezervei mondiale de cereale și la reapariția spectrului foametei.
În afara de dezechilibrarea piețelor tradiționale ale produselor agricole și a derivatelor lor, unul dintre efectele negative cele mai pregante este asupra solului datorită:
posibilelor practici de monocultură rezultate din cultivarea plantelor energetice, periculoase pentru viitorul utilizării terenului agricol (mai ales sub aspectul epuizării solului și al protecției plantelor);
poluării rezultate din utilizarea în exces a fertilizanților și pesticidelor pentru o cultură non-alimentară, în care nu se aplică restricțiile de randament agricol și de contaminare impuse culturilor alimentare;
excesului de co/sub-produse care ar putea genera probleme de poluare a solului.
Evaluarea riscurilor pentru sol a diferitelor culturi energetice pentru România este prezentată în tab.1. Se remarcă faptul că porumbul este o cultura cu impact negativ asupra solului și că pentru filiera bioetanol este recomandabilă utilizarea sorgului zaharat.
Tab.1. Evaluarea riscurilor pentru sol al diferitelor culturi pentru biocombustibili.
A este risc scazut, C este risc ridicat
3.1 DEZECHILIBRE PRODUSE DE SUBPRODUSELE REZULTATE LA FABRICAREA BIOCOMBUSTIBILILOR.
La fabricarea biocombustibililor rezultă urmatoarele produse secundare:
Biodiesel din rapiță:
glicerină;
sroturi de rapiță.
Bioetanol din sorg zaharat:
bagasa de sorg (tulpini de sorg stoarse de zahăr);
drojdie de fermentație / borhot.
Bioetanol din porumb:
borhot de porumb;
drojdie de fermentație.
[NUME_REDACTAT] 2003/30/EC (publicată în [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT], L 123/42, din 17.05.2003) la nivelul României implică un necesar de circa 400.000 tone de biodiesel – necesar care generează concomitent peste 200.000 tone de glicerină și peste 500.000 tone de sroturi de rapiță. Sroturile de rapiță nu pot fi folosite în proporții mari în hrana animalelor (conțin tioglicozizi goitrogeni și urme de acid erucic cardiotoxic), iar glicerina, deși este un produs valoros, nu are utilizări care să acopere toata cantitatea (care va fi produsă).
Soluția tehnologică clasică de recuperare a glicerinei presupune distilarea apei la presiune normală, urmată de distilarea glicerinei sub vid și purificarea finala prin filtrare. Pe o instalație [NUME_REDACTAT] Works (recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente) consumurile de abur sunt de 612 kg abur 6 bar pentru 450 kg glicerină farmaceutică si 45 kg glicerină sub-standard. Costurile energetice (la o caldură specifică de 2257kJ/kg abur și 35700 kJ/Nm3 de gaz metan) se mențin sub valoarea de 1000 lei, adică sub 2.5% din valoarea de piațã a produsului. Creșterea previzibilă a costurilor energiei (practic dublarea lor) va menține costurile energetice sub valoarea de 5% din valoarea de piață, menținând procedeul viabil din punct de vedere economic. Problema nu este însă cea a costurilor energetice a recuperării glicerinei. O instalație de tipul celei menționate costă milioane de euro și este furnizată după 12-18 luni de la lansarea comenzii ferme – pentru recupera un produs care este oricum excedentar în [NUME_REDACTAT].
Producerea în România a circa 500 milioane de tone de bioetanol din sorg zaharat va genera peste 1 milion tone de bagasă. Folosirea bagasei ca sursa de hrană pentru rumegatoare nu este foarte recomandată pentru că bagasa de sorg zaharat favorizează producerea de metan (gaz cu efect de seră mai pronunțat decât bioxidul de carbon).
Sunt necesare noi abordări, care să permită noi utilizări ale acestor sub-produse rezultate de la fabricarea biodieselului.
Glicerina brută / apele glicerinoase rezultate de la fabricarea biodieselului poate intra în componența unor amelioratori de sol (împreună cu hidroxid de sodiu și acid acetic, sau catalizator și acid citric) care se aplică prin pulverizare pe soluri. Acest tip de produs ajută la dezvoltarea plantelor, reducând agresivitatea solurilor acide și stimulând dezvoltarea microorganismelor benefice (de ex. fixatori de azot). De asemenea regenerează solul, facilitează absorbția substanțelor nutritive în țesuturile plantelor și contribuie la sporirea recoltelor. Tratamentul solurilor nisipoase cu un astfel de ameliorator pe bază de glicerină brută, urmat de irigarea acestuia, permite retenția umidității timp îndelungat. Compoziția funcționează ca un tampon acido-bazic, menținând balanța pH-ului din sol.. Este prevenită astfel spălarea ionilor metalici care trebuie reținuti în sol pâna la absorbția de către rădăcini și translocarea lor spre părțile aeriene ale plantelor.
Apele glicerinoase pot fi utilizate și ca adjuvant la aplicarea produselor agrochimice condiționate ca pulberi de prăfuit si în special a pesticidelor granulate, transformând ingredientele active solide sub formă de pulberi în particule fine, lipicioase, foarte adecvate pentru aplicări de refacere a structurii solului.
Tot ca agent antiprăfuire, pentru limitarea efectelor de dispersie pe parcursul aplicării, intră în compoziția unor fertilizanților anorganici generatori de praf (de exemplu DSF – disintegrating sulfur fertilizer), fără a interveni în procesul util de eliberare gradată a agentului activ (sulf, fosfat de amoniu, fosfat de calciu, nitrat de amoniu, nitrat de potasiu, clorură de potasiu, sulfați de potasiu).
Valorificarea optimă (din punct de vedere a protecție solului) a surplusului de biomasă rezultată din culturile tehnice folosite pentru producerea de biocombustibili este compostarea lor și utilizarea compostului ca ameliorator de sol.
Compostarea este definită în general ca un proces de descompunere prin oxidare biologică a constituenților organici din deșeuri, practic de orice natură, în condiții controlate. Deoarece compostare este un proces biologic de descompunere a materiei organice, necesită condiții speciale, în particular, determinate de valori optime ale temperaturii, umiditate, aerare, pH și raport C/N, necesare asigurării unei activități biologice optime în diferitele stadii ale procesului.
Principalii produși ai procesului de compostare aerobă sunt: dioxidul de carbon, apa, diferiți ioni minerali și materie organică stabilizată, denumită humus sau compost.
Procesul decurge în doua faze distincte: (1) mineralizarea și (2) humificarea. Mineralizarea este un proces foarte intens care implică degradarea substraturilor organice ușor fermentabile, cum ar fi glucide, aminoacizi, etc. Degradarea este însotită de o intensă activitate microbiană prin care se produce căldură, dioxid de carbon și apă, ca și reziduri organice parțial transformate și stabilizate.
Când fracția organică este consumată, unele celule se descompun prin autooxidare pentru a furniza energie celulelor rămase. În timpul primei faze a compostării este necesară furnizarea unei cantități suficiente de oxigen (5-15%) pentru a permite atât un bun start al transformării microbiene, cât și creșterea temperaturii, necesară menținerii condițiilor igienice de biodegradare a materialului organic.
Procesul de transformarea a substanțelor organice este completat în a doua fază a compostării – cea termofilă, care se desfașoara în condiții mai putin oxidative, care permit formarea substanțelor cu caracter de humus și eliminarea compostului toxic mai dens, format eventual în prima fază. În cea de-a doua fază a compostării este preferat un proces mai puțin oxidativ pentru a evita mineralizarea excesivă a substratului organic.
În decursul fazei de măturare, necesarul de oxigen este mai redus (5%), deoarece procesul biologic devine foarte slab și are ca efect reducerea temperaturii.
Se realizează astfel, prin procesul de compostare controlată, reciclarea materiei organice și reducerea volumului deșeurilor solide.
Creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră din sol datorită extinderii producției de biocombustibili.
Utilizarea composturilor rezultate din resturile vegetale ale culturilor tehnice folosite pentru fabricarea biocombustibililor trebuie analizată și sub aspectul producerii de gaze cu efect de seră.
Oricum culturile energetice pentru biocombustibili determină și o creștere a gazelor cu efect de seră din agricultură. Aceste culturi tehnice produc și ele gaze de seră și în special protoxid de azot. Mecanismele prin care se produc emisii de protoxid de azot din sol sunt prezentate în fig. 6.
Fig. 6. Procese biologice implicate în producerea protoxidului de azot din sol.
Tab.2 Producerea de gaze cu efect de seră de catre diferitele culturi tehnice utilizate pentru biocombustibili.
În tabelul 2 sunt prezentate emisiile cu gaze cu efect de seră de gaze cu efect de sera de către diferitele culturi tehnice utilizate pentru biocombustibili. Aceste date pot duce la o reanaliză a emisiilor nete de gaze cu efect de seră prin fabricarea diferților biocombustibili, din diferite surse.
Fig.7. Reducerea de emisii de gaze cu efect de seră pentru diferitele tipuri de biocombustibili. Roșu – în funcție de eficiența globală de producere; albastru – în functie de capacitatea culturii de fixare de CO2.
În afară de aceste aspecte care țin de eficiența globală a producerii de biocombustibili mai trebuie luate în considerare și aspectele care țin de valoarea EroEI a biocombustibililor (ERoEI = How much Energy is Returned on [NUME_REDACTAT] = Câta energie obții din energia investită?)
Pentru a extrage un baril de petrol, al prelucra și al transporta acolo unde este nevoie de el se foloseste între a saizecia parte și a zecea parte din energia acelui baril. Cu alte cuvinte ca să extragi, sa prelucrezi si sa transporți 10 barili de petrol consumi între 0,17 și 1 baril de petrol. Estimările precaute ale ERoEI pentru energia cu care funcționeaza economia noastră actuală sunt mult peste 10:1 (cu o mare parte a economiei funcționând în jurul lui 30:1).
La determinarea EroEI cad cele mai multe alternative energetice după o simplă examinare. Hidrogenul comercial e un bun exemplu despre cum să consumi mai multă energie decât produci. Sursa cea mai comună pentru hidrogen este gazul natural. Gazul natural este tratat cu abur. Aburul este obținut prin fierberea apei folosind și mai mult gaz natural, petrol, cărbune. Prin ardere producatoare de bioxid de carbon cu efect de seră! Bunul simț spune că hidrogenul comercial produs din gaze naturale nu este o soluție de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Biocombustibilii au un ERoEI mic (cu excepția biodieselului din alge – a se vedea și tab.3). Daca se ia în calcul și eficienta motoarelor (TTW – tank to wheel) atunci eficiența energetică a biodieselului din alge se aproprie de cea a benzinei.
Tab.3. Valorile EroEI pentru biocombustibili.
WTW – eficiența producerii și distribuirii; TTW – eficiența motorului cu ardere internă; WTW; eficiența de producere, distribuire și utilizare.
În cazul combustibililor trebuie luate în considerare și mărimea suprafețelor care trebuie cultivate. 1 ha de rapiță produce circa 1 tonă de biodiesel. Un camion pentru un singur drum Bucuresti-Timisoara (550 km la 25 litri/100 km) consumă 137,5 litri de motorină. Un singur drum, un singur TIR = 0,137 ha cultivate timp de un an!
Din motivele prezentate mai sus (impact negativ asupra mediului și în special asupra solului, intensificarea producerii de gaze cu efect de sera din sol) soluțiile optime din punct de vedere ecologic sunt sistemele integrate, în care sunt urmarite concomitent producerea de biocombustibili, refacerea solurilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sol.
Sisteme integrate de producere de biocombustibili, refacerea solurilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sol.
In prim tip de sistem integrat de fabricare de biocombustibili, este reducerea de gazelor cu efect de seră și refacerea solurilor. Acest sistem se bazează pe (bio)conversia multiplă a co-produselor rezultate de la fabricarea biocombustibililor și implică:
un procedeu de utilizare a bagasei de sorg pentru producerea de bagasă comestibilă lignocelulozică;
un bioproces de conversie a substratului pentru cultivarea ciupercilor în amelioratori de sol cu etichetă ecologică;
o instalație nou creată pentru producerea amelioratorilor de sol ;
bioproduse cu eliberare controlată pe baza tulpinilor biologic active de Bacillus subtilis și Trichoderma viride;
cultivarea microorganismelor pe medii având ca sursă de carbon ape glicerinoase;
un proces inovativ de condiționare a produselor biologice prin coacervare;
biopesticide pe baza tulpinilor active de Bacillus subtilis, Burkholderia cepacia, Trichoderma viride rezultate de la procesul de cultivare a microorganismului pe medii cu pe apă glicerinoasă;
condiționare pe bagasa de sorg sterilizată prin iradiere gamma;
biofertilizanti pe bază de Rhizobium spp., Pseudomonas fluorescens, Azospirillum spp. rezultați de la procesul de cultivare al microorganismelor pe medii cu apă glicerinoasă;
condiționare pe bagasa de sorg sterilizată prin iradiere gamma;
un bioinsecticid volatil produs printr-un proces de extracție a glucozinolatilor de la sroturi de rapiță.
În fig. 8 este prezentat un alt proces integrat de fabricare a biocombustibililor, din care rezultă inclusiv amelioratori de sol. Procedeul implică un proces biochimic, de solubilizare a carbohidratilor din biomasă și procedee termochimic, de distilare uscată și de gazeifiere a materialelor vegetale care nu sunt hidrolizabile enzimatic. Din procesul de distilare uscată rezultă un carbune vegetal cu proprietăți foarte bune de absorbție, care este folosit pentru absorbția gazelor poluante (NOx si SOx) emise de termocentrale (cu generarea unui fertilizant N-S cu eliberare controlată).
Fig. 8. Ciclu integrat de conversie biochimică și termochimică a materialului vegetal în biocombustibili, amelioratori de sol, caldură și energie electrică.
De menționat că subprodusele rezultate la distilarea bioetanolului fabricat din fermentarea zaharurilor hidrolizate din biomasă sunt și ele valorificate, prin producerea de biogaz și de compost.
Ultimele tipuri de sisteme integrate care vor fi prezente aici sunt cele care iau în considerare fixarea de către alge a bioxidului de carbon în vederea producerii de biodiesel, biopesticide si amelioratori de sol.
În perioada anilor ‘80, [NUME_REDACTAT] al SUA a finanțat considerabil activități de C-D din “Programul speciilor acvatice”, pentru producerea de carburanți din cianobacterii sau din microalge (biodiesel) pe scară mare, în sisteme consacrate. Acest efort a culminat cu o operarea unei instalații pilot pe 0,2 ha în Roswell, [NUME_REDACTAT], când s-a demonstrat capacitatea tulpinilor selectate de alge/cianobacterii de a fixa foarte eficient CO2 în bazine joase agitate de roți cu pale. În timpul anilor ‘90, Japonia a sponsorizat RITE (Cercetari pentru [NUME_REDACTAT] ale Pamântului), fiind făcut un foarte mare efort de C-D privind cianobacteriile / microalgele utilizate pentru fixarea CO2 din gazele de ardere de la termocentrale și reducerea GHG, cu accentul pe folosirea fotobioreactoarelor închise cu diferite modele, în special din fibra optică și producerea unor produse secundare cu valoare mare. În final s-a dovedit ca bazinele deschise (majoritatea de tipul celor joase agitate de roți cu pale) constituie o metodă de producție cu cost mai eficient decât fotobioreactoarele. Europa este de asemenea o parte din eforturile de cercetare a diminuarii impactului GHG prin fixare cu cianobacterii / microalge. Se vor prezenta aici câteva exemple. EniTecnologie (Italia) a dezvoltat în 2005 un sistem pilot pentru utilizarea CO2 fosil emis de la o termocentrala NGCC pentru a produce biomasaă cianobacteriană. În cadrul rețelei EUREKA, proiectul BIOFIX E3650, Institutul de Microbiologie de la [NUME_REDACTAT] de științe, Institutul pentru [NUME_REDACTAT] de la Praga și Institutul pentru [NUME_REDACTAT], departamentul Alge din Germania au început, pe 1 ianuarie 2006, un proiect pentru utilizarea CO2 din gazele de ardere pentru creșterea recoltei produse de microalge. Un studiu de fezabilitate a început recent (în vara anului 2005) la [NUME_REDACTAT] Bremen. Proiectul va investiga perspectiva dezvoltării unui sistem fotosintetic pe scară largă pentru controlul gazelor de seră. Scopul este utilizarea cianobacteriilor ca sechestranți naturali pentru emisiile de CO2 de la o termocentrală pe carbune EON Ruhrgas de 350 MW la Bremen.
Toate aceste noi cercetări sunt menite să dezvolte noi cai de fixare (eficientă și sigură pentru mediu) a bioxidului de carbon, în paralel cu producerea de biocombustibil.
CAPITOLUL IV. PROIECT CULTIVARE RAPIȚĂ PENTRU EXTRAGEREA DE BIOCOMBUSTIBILI
Cultura de rapita a fost promovata in Romania, in primul rand, ca o planta energetica, din care se obtine biocombustibil. Data fiind conjunctura actuala, mai precis, criza financiara mondiala, care a culminat cu scaderea majora a pretului petrolului, am putea crede ca viitorul acestei culturi este compromis. In realitate, promovarea rapitei, ca si cultura energetica, nu a avut drept cauza numai pretul petrolului, ci in egala masura reducerea poluarii mediului inconjurator si conservarea resurselor energetice neregenerabile.
In favoarea mentinerii suprafetelor actuale ocupate de aceasta cultura, este si argumentul conform caruia rapita este una dintre cele mai importante plante oleaginoase ocupand locul III in lume, dupa soia si palmier. De asemenea, uleiul de rapita este un excelent ulei alimentar, gratie performantelor procesului de ameliorare a plantelor prin care s-au obtinut soiuri si in ultimul timp hibrizi, liberi atat de acid erucic cat si de glucozinolati
Argumente, pentru mentinerea culturii de rapita in rotatia fermei, sunt:
foarte buna premergatoare pentru toate culturile (exceptie cele care au boli si daunatori comuni) dar mai ales pentru cerealele de toamna;
piata sigura de desfacere a produselor intrucat cererea mondiala este mai mare decat oferta;
este putin pretentioasa fata de conditiile pedoclimatice, iar in cazul accidentelor climatice (inghet) cheltuielile sunt recuperate aproape integral, mai putin costurile cu samanta;
specie cu putere mare de compensare dupa accidente climatice sau tehnologice; valorifica bine ingrasamintele administrate;
tehnologia de cultura a rapitei nu este complicata si permite mecanizarea completa;
existenta pe piata a soiurilor si hibrizilor cu potential ridicat de productie (4000-5000 kg/ha) cu rezistenta la inghet, boli, scuturare etc.;
valorifica bine precipitatiile cazute peste iarna si ajunge la maturitate inaintea instalarii secetelor din vara;
este o buna planta melifera.
4.1 CONCEPEREA PROIECTULUI
4.1.1 Titlu: Cultivarea de rapiță pentru extragerea de biocombustibili
4.1.2 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], în apropierea localității Turda, situată la periferia orașului Turda, în apropierea șoselei naționale E 60 și la aproximativ 30 km față de municipiul Cluj-Napoca.
Poziția geografică a locului corespunde coordonatelor 460 35` latitudine nordică și 230 47` longitudine estică Greenwich și o altitudine de 345 – 493 m față de nivelul [NUME_REDACTAT].
Suprafața cultivată fiind de aproximativ 100 de hectare luate în arendă, costul aferent arendei la un hectar fiind de aproximativ 200 Euro.
[NUME_REDACTAT] :
Înfatisarea pamântului. În partea lui vestică, județul se întinde spre [NUME_REDACTAT], pe ambele laturi ale văii Arieșului. [NUME_REDACTAT] acestei văi se înalță repede masivul greoi terminat cu poduri abia ușor ondulate, al Bihorului ; iar în Sud, pe de o parte munții calcaroși tăiați de multe chei sălbatice ai Trascăului, pe de alta, marginea [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] cât și [NUME_REDACTAT] se termină destul de repede deasupra părții din podișul Transilvaniei care înaintează pe teritoriul ținutului Turda. Podișul a fost sculptat adânc de Arieș, care și-a construit aici o câmpie largă de peste 10 km și mărginită pe dreapta de terase. Mureșul și afluenții lui au desfăcut și ei podișul primitiv într-o serie de culmi, care dau regiunii un aspect deluros.
Clima și apele. Clima este în general aspră și ploiasă. Precipitațiunile însă cresc din E, unde, în valea Mureșului abia trec de 500 mm anual, către V, unde, în munții din [NUME_REDACTAT] depășesc 900 mm. În aceeași direcție însă scade și temperatura.
Apa principală a județului este Arieșul, care primește înăuntrul munților pe Abrude, iar în marginea dinspre podiș, pe Iara. În partea răsăriteană, Mureșul taie pe o scurtă distanță, teritoriul județului.
Vegetația. [NUME_REDACTAT] cuprinde încă întinse păduri de brazi și molizi, în susul Arieșului, și făgeturi dese, în jos. Pe dreapta aceluiași râu însă, în ținutul aurifer, pădurile au fost tăiate de pe mai toți munții. La contactul dintre munți și podiș, pe dealurile mai înalte, se întâlnesc frumoase păduri de stejari, iar în bazinul Arieșului inferior și pe dealurile mărginașe, complet despădurite, se întind culturile sau vegetația de stepă, în asociație ori întreruptă de plante halofile (de sărătură).
Bogații minerale. Din zona muntoasă se extrage aurul și argintul (partea nordică a patrulaterului aurifer), iar podișul face parte din zona cultelor diapire (cu sâmburi de străpungere) bogată în sare (exploatări la Uioara și la Turda).
Solurile sunt reprezentate de: solurile cenușii, brun-roșcate (argiluvisol), brune (cambisol). Li se adauga in depresiuni si cernoziomul si cernoziomul levigat. Dintre cele azonale le mentionam pe cele sărăturate (halomorfe) si lăcovistele (hidromorfe).
4.1.3 Suma solicitată de la finanțator
[NUME_REDACTAT] va fi din surse proprii
4.1.4 [NUME_REDACTAT] proiectului
Scopul principal al proiectului este cultivarea rapitei, și extragerea de biocombustibili, deoarece prețul combustibililor crește constant, iar rezervele de combustibil se epuizează, se preconizează că în anul 2100 nu vor mai fi combustibili tradiționali extrași din țiței, iar cultivarea plantelor energetice din care se pot extrage combustibili este soluția pentru viitor
Un alt scop al proiectului este acela de a elabora un sistem complex bazat pe metodologii adecvate cu indicatori specifici, necesar administrării exploatației agricole vegetale, rentabilizării și creșterii productivității acesteia.
Sistemul de indicatori se dorește a fi o sursă centralizată de informații necesară îmbunătățirii performanței economice și a utilizării eficiente a factorilor de producție prin care să se asigure dezvoltarea exploatațiilor agricole vegetale comerciale, utilizarea eficientă a input-urilor, creșterea nivelului producțiilor la hectar și îmbunătățirea performanțelor economice.
Proiectul este considerat o prioritate pentru viitorul țarii și a mijloacelor de transport.
[NUME_REDACTAT] se află într-o regiune prielnică culturii de rapită. Apa, solul și aerul sunt perfecte pentru cultivarea acestei plante, infrastructura este una buna, având acees la [NUME_REDACTAT] și la Drumul național E60
Grupurile ținta vizate în prezentul proiect sunt: constructorii de automobile, sectorul industrial, sectorul public, sectorul de transporturi, producători și importatori de biocarburanți
4.1.5 Justificarea proiectului
Proiectul propus se justifica prin :
necesitatea respectării prevederilor privind integrarea României în UE – Uniune care are prevăzută introducerea de biocombustibili la alimenatrea motoarelor cu ardere internă în proporție de până la 20% până în anul 2020
necesitatea respectării protocolului de la Kyoto – protocol care a fost ratificat de România;
necesitatea reducerii poluării chimice (provocate de transportul urban) în marile orașe și nu numai;
cerința imperioasă de găsire a unei alternative la combustibilul clasic în condițiile creșterii vertiginoase și continue a prețului acestuia și a reducerii drastice a rezervelor naturale;
strategiile mondiale din domeniul energiei stabilesc ca una dintre priorități identificarea unor variante alternative la actualii combustibili petrolieri.
alinierea produselor societății la standardele europene de calitate și performanță;
creșterea competitivității economice și a capacitații de accedere pe piață;
transformarea cercetărilor în produse noi, cu cerere pe piață, menite să îmbunătățească tehnologiile de fertilizare;
introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee noi;
diversificarea producției;
ajustarea profilului, nivelului și calității producției la cerințele pieței, inclusiv a celei ecologice;
satisfacerea cererilor pieței interne cu mașini performante de lucrat fertilizat și crearea premiselor pentru accesul produselor românești pe piața UE;
reducerea consumurilor de materii prime și energie, obiectiv realizabil prin adoptarea unor soluții tehnologice inovative;
obținerea de profit care să permită în continuare susținerea programelor de investiții și activități de cercetare-dezvoltare
Proiectul propus se încadrează în strategia energetică a României, dezvoltându-se astfel o gamă nouă de combustibili alternativi la combustibilii clasici. Prin aceasta se reduce dependenta de piața mondială a petrolului în care rezervele scad continuu, iar prețul acestuia este din ce în ce mai greu de suportat de țările importatoare. Din necesitatea unui mediu ecologic, prezentul proiect se încadrează în strategia de protecție a mediului înconjurător din țara noastră.
Pentru învățământul superior și cercetarea științifică, tema propusă are o relevanta deosebită, deoarece în cadrul programului se vor dezvolta metode de cercetare experimentală specifice care să pemita analiza posibilităților de reducere a poluării și creșterii performanțelor pentru motoarele Diesel și nu în ultimul rând adaptarea acestor motoare pentru a funcționa cu noii biocombustibili.
Amenințarea unei schimbări climaterice, declanșate de acumularea în atmosferă a gazelor ce produc efectul de seră, este una din cele mai mari preocupări ale societății actuale, ceea ce explică interesul deosebit pe care combustibilul pe bază de uleiuri vegetale și potențialul acestui combustibil (prin contribuitia la reducerea efectului de seră) l-a găsit în întreaga lume.
Din cauza traficului aflat în creștere exponențială în zonele urbane, calitatea aerului și a vieții se deteriorează continuu, cu influențe nefaste, mai ales pentru persoanele cu riscuri ridicate de sănătate. Din cauza acestor riscuri, au fost luate diferite inițiative pentru îmbunătățirea calității aerului și a sănătății populației urbane. Proiectul propus este una din inițiativele legate de această latură importantă a calității mediului înconjurător, prin reducerea poluării mediului, utilizând combustili pe bază de uleiuri vegetale.
Privitor la probabilitate și metodologia de adoptare, tema propusă oferă atât o soluție privind asigurarea necesarului de combustibil cât și o soluție de reducere a poluării chimice în orașe și nu numai, motive pentru care considerăm că șansele de succes ale proiectului sunt mari.
Luând în considerare durabilitatea activităților propuse, odată atinse țintele stabilite, activitatea de consultanță și diseminare a soluțiilor va continua având în vedere permanenta restricționare în ceea ce privește poluarea la nivel european și mondial și având în vedere interesul distribuitorilor de combustibili, la care se adăugă factorii politici și ONG-urile cu profil socio-ecologic și nu în ultimul rând cercetarea.
Pe baza rezultatelor pozitive, pornind de la ideea înlocuirii consumului actual de motorină cu combustibil de origine vegetală în procent de minim 1% și prin creerea unei rețele de distribuție adecvată, preluarea de către beneficiari a modelului va rămâne doar o chestiune de timp cu un orizont de estimare de 4-5 ani.
Din analiza atentă a eventualelor riscuri ce pot afecta încheierea cu succes a proiectului, se poate remarca faptul că în acest caz nu se întrevăd riscuri majore în afara unei schimbări climatice drastice care să împiedice cultivarea plantelor pentru uleiuri vegetale, să crească fiscalitatea pentru combustibilii proveniți din uleiuri vegetale, crearea în România a unor facilitate pentru importul și consumul de motorină (care pot reduce costul dar nu și poluarea) sau apariția unor motoare Diesel foarte ieftine pentru care costul de modificare pentru a putea funcționa cu combustibili pe bază de uleiuri vegetale să fie foarte mare în raport cu prețul motorului nou. Cum toate cele trei elemente au o probabilitate foarte scăzută și ținând cont de tendința clară de introducere pe scară largă a Biocombustibililor și în UE, rezulta clar: gradul de risc este extrem de scăzut.
4.1.6 [NUME_REDACTAT] a elucida aportul real al irigării, fertilizării și materialului biologic asupra produsului final, biocombustibilul, și calității acestuia, cercetarea a avut două mari direcții: una teoretică și una experimentală. Obiectivele propuse în acest studiu pot fi structurate astfel:
Cercetare teoretică – realizarea unor studii documentare aprofundate privind: strategia [NUME_REDACTAT] și a României privind biocombustibilii; etapele de bază din cadrul unui system integrat de producere și utilizare a biocombustibililor pe bază de semințe de rapiță, cu evaluarea câștigurilor de mediu, a oportunităților comerciale și a impactului social; istoricul culturii rapiței în România și a cerințelor impuse de această cultură, a legislației existente; tehnologia culturii de rapiță în sistem irigat, a condițiilor care trebuie asigurate, a lucrărilor de bază necesare și a modalităților de adaptare a rapiței la diferite condiții pedo-climatice.
Cercetare experimentală – realizarea unor studii experimentale urmărind: alegerea unei zone optime de cultivare din punct de vedere pedo-climatic precum și caracterizarea acesteia; elaborarea unei tehnologii pentru realizarea culturii rapiței, ținând cont de particularitățile zonei alese; obținerea de biocombsutibili din ulei de rapiță prin două metode: transesterificarea cu metanol și transesterificarea enzimatică; influența regimului de irigare și fertilizarea atât asupra culturii de rapiță în zona aleasă cât și asupra producției de ulei; influența materialului biologic, fertilizării și a regimului de irigare asupra principalelor caracteristici fizico-chimice și energetice ale biocombustibilului obținut din rapiță – diferite materiale biologice, fertilizate și nefertilizate cu aplicarea unor regimuri diferite de irigare și, ținând cont și de tehnologiile utilizate pentru obținerea biocombustibilului
Obiective generale:
revitalizarea agriculturii romanesti prin utilizarea culturilor agricole
punerea bazelor dezvoltarii unei noi industrii – cea a producerii Biodieselului.
creșterea coeficientului de eficiență a capitalului, profitului, cifrei de afaceri;
creșterea calității produselor și serviciilor;
poziționarea societății pe piață pe termen lung;
adaptarea la dinamica pieței produselor agricole;
adaptarea la ritmul schimbărilor produse pe piață;
obținerea unui nivel ridicat de calitate care să corespundă exigenței consumatorilor;
poziționarea produselor societății pe piață;
satisfacerea clienților prin calitate.
Obiective specifice:
obtinerea si utilizarea surselor de energie regenerabila si a biocombustibililor;
crearea de noi locuri de muncă
optimizarea cantitativ-calitativă a productiei agricole pentru a oferi materii prime de bună calitate pentru producția de biodiesel
adaptarea întreprinderilor la noile standarde comunitare atât în etapa de procesare cât si în cea de distribuție a produselor obtinuțe;
creșterea siguranței ocupaționale și protejarea mediului.
4.2 PLANIFICAREA PROIECTULUI
4.2.1 Descrierea detaliată a activităților
Schema experimentală a fost aleasă astfel încât să permită repartizarea uniformă a apei și să asigure posibilitatea măsurării cât mai corecte a cantității de apă aplicată, să nu ocupe o suprafață de teren prea mare.
A fost aleasă o formă dreptunghiulară pentru parcelele, culturile comparative au fost așezate în sistem polifactorial.
Pentru realizarea udării s-a ales udarea prin brazde, cu spații de izolare prevăzute pentru eliminarea posibilelor influnțe care ar fi putut apărea între culturile vecine. Terenul utilizat pentru studiul nostru a fost delimitat de o zonă de izolare cu o lățime de 5 m, pentru a preîntâmpina influența între parcele (transport nutrienți, influența umezelii).
Materialul biologic studiat
Principalele etape în cultivarea rapiței:
Activitatea 1: Pregătirea solului
Arătura normală executată la adâncimea la care să nu se scoată bulgări, de obicei la 18-20 cm, după pajiști și 20-22 cm după trifoi.
1. Discuirea imediat după arat cât încă solul este reavăn.
2. Pregătirea patului germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de semănat și perpendicular pe direcția de executare a semănatului.
3. Folosirea tăvălugului inelar, înainte sau după semănat. Lucrarea este facultativă, dar utila îndeosebi în toamnele secetoase și pe soluri argiloase.
Activitatea 2: [NUME_REDACTAT] de îngrășăminte pentru cultura rapiței variază între 80 – 130 kg azot, 50 – 80 kg fosfor și 60 – 80 kg potasiu (BORALAN, 1994.)
Activitatea 3: Sămânța și semănatul
Sãmânța, ca și soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficiența cultivării rapiței. De fapt, sămânța cuprinde în embrionul ei toate însușirile valoroase ale soiului. În plus, sămânța trebuie să îndeplinească o serie de alte însușiri, care odată îndeplinite, au ca scop o răsărire în câmp uniformă și rapidă, obținerea unor plante viguroase, sănătoase, cu înrădăcinare profundă.
Sămânța de rapiță pentru semănat trebuie să fie proaspătă, din anul însămânțării, cu puritate de cel puțin 98% și capacitate de germinație de cel puțin 85% și cu MMB cât mai mare. După trei ani sămânța de rapiță își pierde facultatea de germinație.
Se seamănă cu semănătorile de cereale păioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.
Pentru tratarea semințelor înainte de semănat se recomandă produsul Rapcol TZ 46 (6 kg la 100 kg semințe) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Rovral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan 50 WP (300 g + 300 g / 100 kg semințe).
Epoca de semănat. Din cercetările efectuate în țara noastră a reieșit că pentru vegetația din toamnă rapița colza are nevoie de 800-900 grade temperaturi active mai mari de zero grade. Cu această cantitate de căldură și condiții de umiditate corespunzătoare planta formează o rădăcină puternică și o rozetă din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologică ce îi conferă plantei rezistență la factorii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la temperaturile scăzute. Condițiile menționate se realizează prin semănatul rapiței colza în perioada 5-15 septembrie în zona de sud a țării și 1-10 septembrie în celelalte zone. Ca regulă generală în zonele din afara [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] semănatul rapiței colza poate începe după 20 august. [NUME_REDACTAT] Română și [NUME_REDACTAT] semănatul începe după 1 septembrie.
Cantitatea de semințe la hectar prin care se asigură desimea optimă a plantelor este dependentă de soiul utilizat și condițiile culturale. Având în vedere că la o masă de 1000 boabe de 5 grame și o capacitate de germinație de 85% înseamnă că la 6 kg revin la metru pătrat 102 semințe germinabile, la 8 kg 136, iar la 10 kg 170. Ținând seama de pierderile de plante care se pot înregistra pe timpul iernii, este necesar ca la metru pătrat să se asigure în jur de 150 semințe germinabile, ceea ce înseamnă cel puțin 12 kg/ha asigurându-se astfel cel puțin 100 plante recoltabile la metru pătrat.
Distanța între rânduri. Se obișnuiește ca la noi în țară rapița să fie semănată la 12,5-25 cm între rânduri. În țările din Europa distanțele variază astfel în Italia distanța de semănat între rânduri este de 12,5-35 cm. În general, tendința este de a se reduce distanță între rânduri și de a se mării desimea culturii, în toate zonele de cultură din Europa.
Adâncimea de semănat variază după textura și umiditatea solului. În solurile grele și umede sămânța se îngroapă la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sămânța se seamănă cu 1-2 cm mai adânc.
Activitatea 4: Lucrările de întreținere
Lucrările solului după semănat au ca scop completarea realizării calitative a patului germinativ prin lucrări ale solului (tăvălugire, eliminarea excesului de umiditate), combaterea buruienilor a bolilor și dăunătorilor.
În tehnologia culturii rapiței lucrările solului după semănat au o pondere redusă și caracter facultativ.
Principalele lucrări care se pot aplica, după caz, sunt tăvălugitul și eliminarea excesului de umiditate.
Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ și cu sămânța neîncorporată. Tăvălugitul este util și după semănatul rapiței, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug și se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar. Având în vedere specificul semințelor mici de rapiță se folosește tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât și după semănat.
Eliminarea apei de pe semănăturile de rapiță este necesară, deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor din lipsă de aer. Pentru prevenire, imediat după semănat sau la desprimăvărare, se trasează brazde pentru scurgerea apei de pe terenurile cu exces de umiditate.
Activitatea 5: Combaterea integratã a buruienilor
Se știe că buruienile, numite și inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând până la compromiterea culturilor, cât și calitativ, depreciind calitatea recoltei.
Combaterea buruienilor din cultura rapiței prezintă o serie de particularități generate de perioada de semănat, distanța dintre rânduri etc. care o avantajează în concurența cu buruienile comparativ cu majoritatea plantelor de cultură. Cu toate acestea practic nu se pot obține producții satisfăcătoare, profitabile, fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor.
Activitatea 6: [NUME_REDACTAT] este una din plantele agricole pentru semințe care solicită o deosebită atenție în ceea ce privește stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea recoltării acestei culturi poate duce la pierderi foarte mari astfel, tecile de rapiță după o anumită perioadă plesnesc înregistrându-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 și chiar 50 %. Coculescu (1942) menționează că recoltarea rapiței se face atunci când plantele sunt aplecate, întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea semințelor se observă un punct cafeniu.
Recoltarea în două faze constă în tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă (culoarea galbenă a silicvelor și sămânța cu început de brunificare) după care se treieră cu combina. Plantele se taie cu vindroverul și rămân pe miriștea înaltă de 25-30 cm, până se maturizează semințele (până ajung la umiditatea de 12-14 %). Treieratul se face cu combina echipată cu ridicător de brazdă. Se poate lăsa o miriște mai înaltă (30-40 cm) iar combina taie miriștea de sub plantele (brazdele) recoltate care sunt astfel conduse, la aparatul de treierat. Această metodă prezintă avantajul că Rapiță de toamnă-efectul înghețului la sol se obțin semințe cu un conținut redus de umiditate și mai curate de impurități. Prin această metodă pierderile de semințe sunt practic foarte reduse, astfel sporul de recoltă care se obține acoperă cheltuielile suplimentare cu recoltarea în două etape.
Recoltarea directă cu combina este o metodă mai practică. Este eficientă numai dacă pierderile sunt minime și dispunem de posibilități de uscare a seminței. Recoltarea începe când semințele sunt brunificate și umiditatea ajunge la 16-18%. Se lucrează numai dimineața sau seara, iar timpul în care întreaga suprafață trebuie recoltată estede 2-3 zile.
Pentru a se diminua cât mai mult pierderile se iau următoarele măsuri:
înlăturarea rabatorului sau reducerea vitezei de rotație a acestuia la 20 rotații/minut, precum și reducerea numărului de palete și căptușirea acestora cu cauciuc;
viteza de înaintare a combinei 2-3 km/oră;
turația tobei 500-700 rotații pe minut;
reglarea corespunzătoare a distanței între bătător și contrabătător pentru a nu se sparge sau decoji semințele.
Cu toate măsurile de precauție, această metodă de recoltare determină pierderi însemnate, boabele au conținut ridicat de apă, iar în masa lor se găsesc resturi de tulpini cu umiditate ridicată.
După recoltare semințele se curăță imediat de impurități (restul de tulpini) și se trec la uscător pentru reducerea umidității la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială semințele se depozitează în magazii, șoproane, la început într-un strat foarte subțire (5-10 cm) și se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, semințele se pot ține și în straturi subțiri pe prelate la soare.
Activitatea 7: Depozitarea rapiței
Se execută lucrări de îndepărtare a resturilor vegetale și uscare la temperatura de 10-11% pentru a putea fi păstrate semințele în bune condiții. Păstrarea semințelor se face în spații corespunzătoare: curate, uscate, dezinfectate și deratizate (insecticide și raticide), unde se pot dirija temperatura și umiditatea.
4.2.2 Echipa de implementare
Managerul de proiect. El trebuie să cunoască și să stăpânească factorii critici care pot transforma proiectul într-un succes: relațiile de colaborare strânsă între membrii echipei de proiect, clienți și management; planul proiectului care să configureze direcția de urmat, responsabilitățile clare și indicatorii specifici pentru măsurarea progresului în executarea proiectului; comunicarea constantă și eficientă între toți cei implicați în proiect; controlul competențelor; suportul managerial.
Responsabil financiar. Se va ocupa de elaborarea bugetului anual, semnarea documentelor financiare și relaționarea cu trezoreria. În atribuția lui intră monitorozarea costurilor pe categorii. Se va ocupa de efectuarea plăților și înregistrarea acestora și va prezenta lunar raportul financiar managerului de proiect
Responsabil achiziții. Trebuie să aibă abilități de negociere și comunicare, diplomație, flexibilitate, operativitate și organizare. Se va ocupa de contractele de achiziție a materiilor primă, a echipamentelor și utilajelor și va fi responsabil de alegerea furnizorilor. Se va afla în subordinea managerului de proiect și va avea obligativitatea să-i prezinte periodic acestuia rapoartele de achiziții care au fost efectuate.
[NUME_REDACTAT]. Trebuie să coordoneaze echipa de Întreținere, participa la strategia de dezvoltare a planului anual în aria sa de competentă, organizează activitatea de întreținere conform strategiei stabilite și răspunde de starea echipamentelor, gestionează resursele și le aloca în funcție de priorități, propune soluții tehnice, optimizări ale proceselor, conduce echipe, proiecte și coordonează aplicarea practică a proiectelor și soluțiilor propuse, coordonează întreținerea echipamentelor și are grijă ca procedurile să fie respectate pentru a atinge o performanță optimă a capacității de producție, gestionează eficient bugetul alocat și coordonează planul și acțiunile de reducere a consumurilor energetice pentru optimizarea costurilor
Expertul juridic. Trebuie să se ocupe cu coordonarea achizițiilor publice, asigurarea cadrului legislativ, asistenta și consilierea la încheierea sau terminarea contractelor sau convențiilor cu diverși parteneri persoane fizice sau juridice și cu obținerea de avize și autorizații
Experți tehnici. Care asigura organizarea și gestionarea activităților specifice în cadrul Departamentului tehnic, atingerea obiectivelor pentru implementarea cu succes a programului ales, organizarea procesului de verificare și implementare asupra proiectelor
Lucratori specializați în agriculură. Vor executa lucrările de pregătire a solului, fertilizare, semănare, întreținere, irigare, recoltare și depozitare
4.2.3 Durata proiectului
Durata estimată a proiectului este de 24 de luni, începand din septembrie 2012 până în septembrie 2014
4.2.4 Bugetul proiectului
Costuri eligibile :
1.Cheltuieli directe aproximative la un hectar de teren cultivat:
Cheltuieli de personal (salarii, specialiști) :100 [NUME_REDACTAT] de deplasare (transport, cazare): 60 [NUME_REDACTAT] necesare derulării activităților incluse în proiect (materii prime, materiale, închirierea de utilaje agricole, echipamente, depozitare) : 300 [NUME_REDACTAT] neprevăzute : 40 Euro
2.Cheltuieli indirecte(chirii, arende, utilități): 200 [NUME_REDACTAT] totale la un hectar de teren cultivat : 700 [NUME_REDACTAT] totale la 100 de hectare cultivate fiind: 700*100=70.000 [NUME_REDACTAT] aproximative la un hectar de teren cultivat : 1700 [NUME_REDACTAT] la un hectar cultivat fiind de : 1700 – 700 = 1000 [NUME_REDACTAT] total la 100 de hectare cultivate fiind : 100*1.000= 100.000 Euro
4.2.5 Indicatori de urmărire și evaluare
Finalizarea proiectului de cultivare a rapiței va avea efecte pozitive asupra grupurilor ținta. În urma proiectului se vor înregistra beneficii financiare considerabile, atat pentru cel care a conceput proiectul cat și pentru comunitatea respectiv populația Romaniei. Unul dintre obiectivele acestul proiect este respectarea prevederilor privind integrarea României în UE- Uniune care are prevăzută introducerea de biocombustibili la alimenatrea motoarelor cu ardere internă în proporție de până la 20% până în anul 2020, iar prin acest proiect se va observa o îmbunatațire
Un idicator pe care finalitatea proiectului îl va avea este acela de reducerea poluării, deoarece procesul de obținere a biocombustibililor produce o poluare mult mai mică în comparație cu extragerea combustibililor din țiței, iar biocombustibilii produc în urma arderii un gramaj mai mic de dioxid de carbon în comparație cu combustibilii tradiționali
Cerința de găsire a unei alternative la combustibilul clasic în condițiile creșterii vertiginoase și continue a prețului acestuia și a reducerii drastice a rezervelor naturale este regasită și în proiectul de fața care are la bază găsirea unei alternative la combustibilul clasic și reducerea prețui
Grupul țintă vizat în acest proiect va fi deasemenea atins de rezultatele proiectului, sectorul de transporturi, sectorul industrial, producătorii și importatorii de biocarburanți avand de câstigat de pe urma proiectului
4.2.6 Managementul riscurilor
Factorii de risc la cultivarea rapiței
Cultura rapitei de toamnă a ajuns să fie considerată în România una dintre principalele culturi agricole, fiind agreata de un număr tot mai mare de fermieri. Se poate observa o creștere continuă a suprafețelor, care se datorează existenței la nivel european a unei piețe asigurate pentru desfacerea producției, dar și prețului mare cu care se valorifica. Ceea ce nu se cunoaște în suficientă măsură sunt factorii limitativi de care depinde realizarea unei producții performante. Pe aceștia din urmă am dori să îi scoatem în evidență și să facem cunoscute câteva din măsurile de evitare sau corectarea a efectelor nedorite.
1. Pregătirea deficitară a terenului (cu resturi vegetale, bolovani și cu multe denivelări) determina o răsărire neuniformă a plantelor, cu un număr de plante mai mic pe unitatea de suprafață. De cele mai multe ori, terenul se lucrează înainte de semănat cu câteva zile și în condiții nu tocmai bune de umiditate. Normal ar fi ca atunci când avem în plan semănatul acestei culturi să începem aratul terenului imediat după recoltarea culturii precedente, iar precipitațiile căzute până în perioada semănatului să ne permită pregătirea unui pat vegetativ adecvat. De asemenea, utilizarea la semănat a hibrizilor cu posibilități de lăstărire puternică poate reprezenta o soluție de compensare a golurilor. Pregătirea terenului pentru semănat reprezintă principalul element cheie al realizării culturii de răpită.
2. Semănatul în afara epocii optime reprezintă un factor ridicat de risc pentru cultura, deoarece creează posibilitatea ca plantele să emită tulpini florifere încă din toamnă, ceea ce determina o sensibilitate sporită la ger. Când suntem în această situație, aplicarea regulatorilor de creștere reprezintă soluția ideală pentru salvarea culturii. Semănatul tardiv (atunci când se depășește cu 3 – 4 săptămâni epoca optimă) face ca plantulele să intre în iarna în stadiul de 3 – 4 frunze, fapt care reprezintă un risc ridicat de calamitare a culturii. La stabilirea epocii optime de semănat trebuie ținut cont de faptul că plantele de răpită trebuie să acumuleze până la intrarea în iarna o sumă a temperaturilor utile inte 400 și 450 de grade Celsius. În condițiile în care totuși se seamănă în afara epocii optime, se recomanda utilizarea numai de sămânță hibridă, deoarece plantulele sunt mai rezistente la temperaturi scăzute, au o creștere mai rapidă și o înrădăcinare mai puternică.
3. Seceta din toamnă reprezintă un alt factor de risc, dar mult mai greu controlabil. Seceta care se instalează în unele toamne poate determina o răsărire tardivă a culturii. În acest caz, controlul poate fi asigurat numai prin amplasarea culturii pe terenuri cu posibilități de irigare sau cu aport freatic.
4. Atacul de Athalia rosae (Viespea rapitei) manifestat în unele toamne poate determina pagube importante culturilor de răpită. Larvele rod frunzele plantelor, rămânând numai nervurile, iar pagubele sunt foarte mari. Asigurarea culturilor împotriva intemperiilor este foarte utilă cultivatorilor de răpită.
Seceta din perioada semănatului poate determina răsărirea neuniformă sau întârzierea răsăritului, putând afecta producția sau/și profitul, deoarece plantele răsărite cu întârziere pot fi distruse mai ușor de înghețurile timpurii din toamnă sau de cele din timpul iernii.
În anii în care se manifestă secetă în perioada semănatului, din cauza lipsei apei din sol, răsărirea are loc numai după prima ploaie. Analizând datele climatice din ultimii 30 de ani, s-a constatat că în perioada 2-7 septembrie, în majoritatea anilor cade o ploaie de cel puțin 10 l/m2, care este suficientă să determine germinația.
Analizând datele climatice din ultimii 30 de ani, se constată că riscul de îngheț nu este unul din factorii care ar putea diminua semnificativ suprafața semănată cu rapiță pe teritoriul țării noastre.
În condițiile din România, cele mai mari pagube le provoacă desele alternări între îngheț și dezgheț ce au loc obișnuit către primăvară: perioadele de încălzire mai lungi de 3 zile urmate de perioade mai lungi de 3 zile cu temperaturi scăzute.
CAPITOLUL V. TEHNOLOGIA APLICATĂ CULTURII DE RAPIȚĂ ÎN EXPERIENȚELE DE LA TURDA, 2009 – 2011
Planta premergătoare: s-a ales o suprafață de 27,6 ha pe care fusese cultivat grâu de toamnă. Sistemul de lucrare a solului: S-au efectuat următoarele lucrări ale solului: dezmiriștitul; arătura de vară pentru însămânțare; întreținerea arăturii de; pregătirea patului germinativ.
Sămânța și semănatul: densitatea de semănat a fost de 55-65 semințe/mp pentru a asigura la recoltare 35 – 45 (cel mult 50) plante/m2. Adâncimea de semănat la rapiță a fost de 2-3 cm. După semănat a fost necesară o tăvălugire pentru a așeza sămânța în contact cu solul. Înainte de semănat semințele s-au tratat cu Cruiser OSR 322 FS – insecto-fungicid sistemic pentru tratamentul semințelor de rapiță, pentru protecția împotriva dăunătorilor foliari și bolilor apărute în primele stadii de dezvoltare.
Lucrările de întreținere: Pentru eliminarea excesului de umiditate, imediat după semănat și la desprimăvărare, s-au trasat brazde pentru scurgerea apei (eliminarea apei de pe semănăturile de rapiță a fost necesară, deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor din lipsă de aer).
Protecția culturii împotriva buruienilor, dăunătorilor ¬i bolilor: Pentru combaterea buruienilor, dar, în special, pentru samulastră s-a folosit TREFLAN 48 EC 2 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate și în special a pălămidei s-a utilizat erbicidul Lontrel 300 în doza de 0,2 – 0,3 l/ha. Pentru combaterea costreiului s-a folosit GALLANT SUPER 1,5 l/ha.
S-au tratat semințele cu CRUISER OSR care asigură un control eficace al dăunătorilor și bolilor, un insecto-fungicid creat special pentru tratamentul semințelor de rapiță. În plus, s-a optat și pentru aplicarea unui insecticid în perioada de înflorire FURY 10EC = 0,2 l/ha ([NUME_REDACTAT]) – care are și efect repelent pentru albine.
Fertilizarea: S-a fertilizat combinat cu azot 150 kg/ha s.a. + fosfor 80 kg/ha s.a. + 20 tone gunoi de grajd fermentat (bine putrezit)/ha. Doza de azot s-a administrat în trei etape.
Îngrășămintele cu fosfor și potasiu, precum și gunoiul de grajd s-au administrat sub arătură, la pregătirea terenului de semănat între trecerile cu discul spre a fi încorporate în pământ.
Variante tehnologice de irigare aplicate culturii de rapiță: Momentul udării s-a ales pe faze de vegetație, controlându-se umiditatea solului, spre a fi completată, astfel încât să nu scadă sub 75-80 % din capacitatea de câmp. S-a determinat, consumul diurn în medii lunare, în funcție de regimul de irigație. Metodologia folosită pentru calcularea consumului de apă a fost cea a bilanțului apei din sol. Pentru determinarea propriu-zisă a consumului de apă s-a stabilit rezerva de apă din sol de la începutul și de la sfârșitul perioadei de vegetație, realizându-se o evidență strictă a cantității de apă provenită din precipitații și din udări. S-a urmărit ca prin udări să nu se depășească valorile umidității peste capacitatea de câmp, evitându-se în acest fel pierderile de apă. Numărul de udări s-a stabilit în funcție de evoluția umidității solului.
Momentul aplicării udărilor a fost decis de scăderea umidității solului pe adâncimea la care se găsește răspândită cea mai mare parte a masei radiculare, în comparație cu valorile corespunzătoare plafonului minim. Norma de udare, respectiv cantitatea de apă administrată (m3 /ha), s-a determinat în funcție de: grosimea stratului activ al rădăcinilor plantelor, densitatea aparentă a solului, capacitatea de câmp, provizia momentană de apă a solului.
În anul 2009 s-au aplicat trei udări: o udare în toamnă (răsărire și formarea rozetei): 450 m3/ha, o udare în primăvară (perioada de înflorire): 450 m3/ha, o udare în vară (fructificare): 450 m3/ha. Norma de irigare = 1350 m3/ha.
În anul 2010 s-au aplicat trei udări: o udare în toamnă (răsărire și formarea rozetei): 350 m3/ha, o udare în primăvară (perioada de înflorire): 400 m3/ha, o udare în vară (fructificare): 550 m3/ha. Norma de irigare = 1300 m3/ha.
În anul 2011 s-au aplicat trei udări: o udare în toamnă (răsărire și formarea rozetei): 400 m3/ha, o udare în primăvară (perioada de înflorire): 500 m3/ha, o udare în vară (fructificare): 600 m3/ha. Norma de irigare = 1500 m3/ha.
Recoltarea: Recoltarea s-a efectuat când semințele au fost brunificate și au avut o umiditate sub 16%. S-a recoltat numai seara și dimineața pentru a evita scuturarea.
Tehnologiile utilizate pentru obținerea biocombustibilului din ulei de rapiță
S-au utilizat două tehnologii de obținere biocombustibil (biodiesel): transesterificare cu metanol (în cadrul INCDO-INOE 2000, Filiala ICIA Cluj-Napoca, pe instalația pilot existentă în unitate ) și transesterificare enzimatică (metanoliza în sistem discontinuu în care enzima este supusă agitării împreună cu amestecul de reacție – reacție cu agitare).
Determinarea caracteristicilor combustibilului
Caracterizarea fizico-chimică a biocombustibilului obținut s-a efectuat în Laboratorul de certificare a calității biocarburanților, BIOCABIO, din cadrul ICIA. S-au determinat principalele caracteristici fizico-chimice ale biodieselului: conținut de esteri metilici și de esteri metilici ai acidului linolenic; densitate, la 15 °C; viscozitate, la 40 °C; punct de inflamabilitate; conținutul de apă; indice de aciditate; indice de iod; conținut de sulf; conținut de metanol; putere calorifică; cifra cetanică.
CONCLUZII
Analiza economică a urmărit determinarea eficienței irigării culturii de rapiță culturii de rapiță în vederea obținerii de biocombustibil, în condițiile de la Turda în anii experimentali 2009 – 2011, în varianta fertilizat și nefertilizat. pentru fiecare hibrid studiat.
Din analiza datelor privind eficiența economică a irigării culturii de rapiță, a celor șase hibrizi, în anul 2009, în condițiile de la Turda, se constată obținerea celui mai mare profit în cazul hibridului NK Aviator. În același timp, se constată îmbunătățirea profitului în cazul variantei irigat x fertilizat pentru cultura rapiței, conform tehnologiei aplicate, pentru hibrizii NK Formula, NK Petrol, Nelson și NK Aviator.
Din analiza datelor privind eficiența economică a irigării culturii de rapiță, a celor șase hibrizi, în anul 2010, în condițiile de la Turda, se constată obținerea celui mai mare profit în cazul hibridului NK Aviator. Din analiza datelor obținute, se constată îmbunătățirea profitului în cazul variantei irigat x fertilizat pentru cultura rapiței, conform tehnologiei aplicate, pentru hibrizii NK Formula, Toccata, Nelson și NK Aviator.
Comparativ cu anul 2009, în condițiile anului 2010 se constată o creștere semnificativă a profitului care se explică atât prin creșterea producției la hectar cât și prin creșterea semnificativă a prețului semințelor de rapiță în anul 2010. Cheltuielile efectuate pentru irigare sunt acoperite de valorea producției suplimentare obținute.
Din analiza datelor privind eficiența economică a irigării culturii de rapiță, a celor șase hibrizi, în anul 2011, în condițiile de la Turda, se constată obținerea celui mai mare profit în cazul hibridului NK Aviator în varianta fertilizat x irigat, acesta ajungând la 542,50 lei. Din analiza datelor obținute, se constată îmbunătățirea profitului în cazul variantei irigat x fertilizat pentru cultura rapiței, conform tehnologiei aplicate, pentru toți hibrizii analizați.
La fel ca și în anul 2010, cheltuielile efectuate pentru irigare sunt acoperite de valoarea producției suplimentare obținute.
BIBLIOGRAFIE
ABRAHAM B., CECILIA ROMAN, GABRIELA PITL, M. CHINTOANU, E. CORDOȘ, L..NEAG, GH. TOT, 2004, Biocombustibili ecologici alternativi obținuți din uleiuri vegetale,Revista “TRANSURB” nr. 1/2004 a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]
ALI Y., M.A. HANNA, 1994, Alternative diesel fuels from vegetable oils. [NUME_REDACTAT]
BATAGA N., AL. NAGHIU, I. BARABAS, M. CHINTOANU, VIRGINIA COMAN, C. COLDEA, B. VARGA, ADRIANA COSTEA, P. BRANZAS, N. FILIP, A. TODORUT, B. ABRAHAM, I. IVAN, E. BORZA, N. VLAD, N.N. CORDOS, „Rapita o provocare pentru fermieri si energeticieni”, 2002
BERBECEL,O., GH.VLAHUȚĂ, 1960, Zonarea ecologică
DÎRJA M., 2004, Îmbunătățiri funciare, Ed. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca
GRUMEZA N., C. TUȘA, 2000, Consumul de apă și evoluția teritoriului amenajat pentru irigații din România, Buletinul AGIR, nr.3, București
LUCA, E., V.BUDIU, A. CIOTLĂUȘ, 2008, Exploatarea sistemelor de îmbunătățiri funciare –Irigații, Ed. Risoprinnt, Cluj-Napoca
MAXIM A., 2008, Ecologie generală și aplicată, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
NAGY, Z., F. BIANU, 1972b, Lucrări practice de irigarea culturilor, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca
ROMAN CECILIA, GABRIELA PITL, N. BURNETE, M. CHINTOANU, 2004, „Surse regenerabile de energie”/2004, Cap. Utilizarea biocombustibililor în transportul urban de călător,, [NUME_REDACTAT]
TRIPȘA, I., 2006, Utilizarea surselor regenerabile de energie, Promovarea in România a surselor regenerabile de energie, ISBN 10:973-88183-0-3, Editura CHIMINFORM DATA,[NUME_REDACTAT] 2003/30/EC a [NUME_REDACTAT] și a Consiliului din 8 mai 2003 cu referire la promovarea utilizarii combustibililor ecologici sau a altor combustibili regenerabili pentru transport
DESPRE POLITICA DE ENERGIE A UNIUNII EUROPENE, [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], versiune actualizata (proiect Phare RO 0006.18.02).
CUPRINS
INTRODUCERE
LISTA FIGURILOR SI TABELELOR
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
CAPITOLUL I. MANAGEMENTUL PROIECTELOR. CONOTAȚII CONCEPTUALE
1.1 DEFINIREA PROIECTULUI
1.2 STAKEDOLDER-II PROIECTULUI
1.3 MANAGEMENTUL PROIECTELOR. CONCEPT
1.4 CICLUL DE VIAȚĂ AL PROIECTULUI
1.5 SISTEMUL DE MANAGEMENT PRIN PROIECTE
1.6 MODELUL MANAGEMENTULUI PRIN PROIECTE
CAPITOLUL II. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND BIOCOMBUSTIBILII
2.1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND BIOCOMBUSTIBILILOR
2.2 PRINCIPALELE CULTURI ENERGETICE DIN ROMĂNIA
CAPITOLUL III. IMPACTUL PRODUCERII DE BIOCOMBUSTIBILI ASUPRA SOLULUI
3.1 DEZECHILIBRE PRODUSE DE SUBPRODUSELE REZULTATE LA FABRICAREA
BIOCOMBUSTIBILILOR
CAPITOLUL IV. PROIECT CULTIVARE RAPIȚĂ PENTRU EXTRAGEREA DE
BIOCOMBUSTIBILI
4.1 CONCEPEREA PROIECTULUI
4.1.1 Titlu: Cultivarea de rapiță pentru extragerea de biocombustibili
4.1.2 Localizarea
4.1.3 Suma solicitată de la finanțator
4.1.4 Rezumat
4.1.5 Justificarea proiectului
4.1.6 Obiective
4.2 PLANIFICAREA PROIECTULUI
4.2.1 Descrierea detaliată a activităților
4.2.2 Echipa de implementare
4.2.3 Durata proiectului
4.2.4 Bugetul proiectului
4.2.5 Indicatori de urmărire și evaluare
4.2.6 Managementul riscurilor
CAPITOLUL V. TEHNOLOGIA APLICATĂ CULTURII DE RAPIȚĂ ÎN EXPERIENȚELE
DE LA TURDA, 2009 – 2011
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiect de Cultivare a Rapitei Pentru Extragerea de Biocombustibili (ID: 1939)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.