.proiect de Crestere a Eficientei Economice

Economie

.proiect de Crestere a Eficientei Economice

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS:

bibliografie:

Documentele financiar-contabile ale S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A.

Bilanțuri anuale 1995-1997

Rapoartele anuale de gestiune

Rapoarte statistice și operative

Alte documente din arhiva societății

=== CAPITOLUL I ===

CAPITOLUL I:

PREZENTAREA S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A.

1.1. Descrierea societății. Obiectul de activitate

Societatea comercială “AGROMEC” S.A., cu sediul în orașul Hîrșova, strada Șoseaua Constanței nr. 6, este situată în partea de nord a județului Constanța, la granița a trei județe: Tulcea, Brăila, Ialomița, pe drumul național E-15 (Constanța-București).

Această societate s-a organizat pe structurile fostei Stațiuni de Mecanizare a Agriculturii Hîrșova (S.M.A.), care până în 1990 avea ca obiect de activitate principal prestarea de servicii agricole pe terenurile ce aparțineau fostelor întreprinderi agricole de stat din raza sa de activitate.

Societatea comercială AGROMEC este constituită ca societate pe acțiuni, persoană juridică, fiind înmatriculată la Camera de Comerț și Industrie a Județului Constanța, sub numărul J13/1256/1991, cod SIRIUS 0803220. Societatea are numărul de înregistrare fiscală R3959802/1992.

Societatea este structurată pe 6 filiale (Hîrșova, Ciobanu, Miorița, Saraiu, Dulgheru, Gîrbiciu), la care se mai adaugă Centrul de Reparații.

Obiectul de activitate îl reprezintă în principal:

executarea de lucrări mecanice pe pământul asociațiilor din raza de activitate a societății (aproximativ 15.800 ha teren arabil) și pe pământul producătorilor particulari, în scopul obținerii de producții agricole sporite, pe bază de tarife negociabile și pe bază de contract de lucrări prin Romcereal;

aprovizionarea asociațiilor și a producătorilor agricoli individuali cu semințe, îngrășăminte, substanțe de combatere, produse petroliere, utilaje agricole și piese de schimb, angajarea de personal de specialitate necesar realizării acestor servicii;

executarea cu formații de lucru specializate a lucrărilor agro-pedo-ameliorative de chimizare, recoltare și transport;

închirierea în condițiile legii, la asociațiile producătorilor agricoli, de tractoare și mașini agricole și transferarea la solicitarea acestora a forței de muncă aferente;

lucrări mecanice la atelierele specializate din incinta societății după cum urmează: Atelier Centru specializat în repararea capitală a motoarelor, Atelier Centru specializat în întreținerea instalațiilor electrice, Atelier specializat în repararea combinelor autopropulsate, utilaje agricole, Atelier specializat în reparații capitale a autoturismelor și autovehiculelor;

spații comerciale și de depozitare ce nu sunt folosite și pot fi reactivate sau închiriate;

posibilitatea închirierii de mijloace de transport marfă pe care societatea le are în dotare.

Tabel 1

Menționăm că unitatea este în curs de privatizare conform Legii nr. 55/1995, având contract încheiat cu F.P.S. București nr. 559/24.04.1997

Societatea Comercială “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. îndeplinește toate condițiile legale de funcționare pentru reprezentarea în fața organelor publice sau private. Situația juridică este clară și lipsită de probleme, care ar putea împiedica procesul de privatizare și asociere cu alți parteneri.

S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. nu are contracte credite bancare pe termen lung, mediu sau scurt, însă, mediul economic în care activează este un mediu turbulent, datorită perioadei de tranziție.

1.2. Capitalul social

Capitalul social, la data constituirii societății a fost de 158.138 mii lei, împărțit în 31.627 acțiuni nominative de 5.000 lei fiecare.

Ca urmare a reevaluării, conform HG 500/1994, are loc o majorare a capitalului social la 5.009.650 mii lei, împărțit în 200.386 acțiuni, în valoare nominală de 25.000 lei.

În baza Legii 15/1991 și a Legii 58/1991 a avut loc transmiterea acțiunilor către F.P.S. și F.P.P., înființându-se Adunarea Generală a Acționarilor.

Capitalul social actual, la data elaborării studiului de fezabilitate, în 1997, față de suma rezultată din ultima reevaluare a ajuns la 2.757.975 mii lei, împărțit în 110.319 acțiuni nominative, în valoare nominală de 25.000 lei fiecare.

Tabel 2. Structura capitalului social

Tabel 3. Evoluția capitalului social

1.3. Baza tehnico-materială

S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. deține titlul de proprietar asupra imobilelor din dotare.

Analizând Bilanțul Contabil, încheiat la 31.12.1997, se constată că valoarea totală imobilizărilor corporale era de 2.628.028 mii lei, cifră care a scăzut cu 65% față de valoarea imobilizărilor corporale din 1996. Această diminuare se datorește în primul rând vânzării acestor active din structura societății unor persoane fizice și juridice. De asemenea această situație s-a conturat și datorită gradului de uzură fizică și morală a activelor din dotare, care a condus la scoaterea lor din funcțiune prin casare.

S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., având ca obiective de activitate principale: prestări servicii agricole mecanizate, executarea de lucrări reparații mecanice și transport, posedă următoarea bază tehnico-materială:

a) TERENURI. Valoarea terenurilor înregistrate în Bilanțul pe 1997 este de 602.503 mii lei, respectiv cu o pondere de 23% din valoarea totală a activelor corporale. În valoarea terenurilor sunt incluse suprafețele următoarelor amplasamente: sediu societății din Hîrșova, inclusiv a celor 6 filiale, repartizate teritorial în raza de activitate a societății (Hîrșova, Gîrliciu, Ciobanu, Saraiu, Dulgheru, Miorița).

Fiind o unitate prestatoare de servicii, această societate, în vederea obținerii de venituri, la cererea producătorilor agricoli lucrează mecanizat terenurile agricole ce aparțin acestora. Aceste suprafețe de teren agricol, care sunt în total de 15.800 ha pot fi considerate un potențial tehnico-productiv pentru unitate.

Tabel 4. Structura terenurilor amenajate pe filiale

Tabel 5. Structura suprafețelor de teren arabil lucrate mecanizat pe filialele S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A.

b) CLĂDIRI. Activitatea de întreținere și reparație a parcului de tractoare și mașini agricole din dotare, se desfășoară în clădiri, amplasate pe spațiul filialei Hîrșova.

La nivelul anilor 1995, respectiv 1996, valoarea activelor, reprezentând clădiri s-a păstrat aproximativ constantă (1995 – 1.451.904, 1996 – 1.445.051 mii lei). La nivelul anului 1997, valoarea acestor active a avut o scădere bruscă de 60%. Această diminuare a fost cauzată de scoaterea din funcțiune a acestor active, datorită reducerii efectivului de tractoare și mașini agricole.

Tabel 6. Structura suprafețelor amenajate cu clădiri

c) MAȘINI ȘI UTILAJE AGRICOLE ȘI DE TRANSPORT.

Valoarea acestor active corporale deține ponderea cea mai ridicată în totalul activelor corporale (34%), datorită însemnătății acestora în specializarea unității AGROMEC.

Tabel 7

În toate atelierele sunt asigurate condiții corespunzătoare de iluminat, ventilație, temperatură optimă de lucru.

Echipamentul de lucru este asigurat pentru toate categoriile de muncitori conform normativelor, fiind respectate normele de protecție a muncii.

Sectorul de deservire al societății dispune de 2 autoturisme ARO și 2 autoturisme DACIA, 3 autoutilare TV, 4 autocamioane, 1 autobuz, o șalupă și 3 autocisterne.

Folosirea eficientă a acestui potențial reprezintă axul central al măsurilor de restructurare a societății comerciale.

Pentru punerea lui în valoare sunt necesare investiții pentru retehnologizarea și crearea de noi capacități de servire a agriculturii, ca și îmbunătățirea managementului.

1.4. Structura organizatorică

Organizarea structurală reprezintă o componentă de bază a organizării formale a firmei. Prin organizarea structurală se asigură modelarea organizării procesuale în conformitate cu necesitățile și posibilitățile fiecărei organizații. Principala expresie a organizării structurale o reprezintă structura organizatorică.

Totalitatea componentelor de producție, servire și funcționale de organizare a managementului participativ la modul de constituire și de grupare a lor ca și relațiile dintre ele, stabilite pe niveluri ierarhice formează structura organizatorică a unei unități economice.

Structura organizatorică este o expresie atât a resurselor umane, materiale, financiare și informaționale încorporate, cât și a caracteristicilor mediului în care acestea își desfășoară activitățile. Analitic, elementele endogene și exogene unității economice, care își pun amprenta asupra caracteristicilor organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizaționale.

Între principalele variabile privind societatea comercială menționăm: statutul juridic al societății, natura proprietății firmei, complexitatea producției,

nivelul dotării tehnice, gradul de specializare și cooperare în producție, dispersia teritorială a subdiviziunilor firmei, caracteristicile procesului de aprovizionare și vânzării serviciilor, parametrul organizării informaționale din cadrul unității, potențialul uman, concepția managerilor asupra organizării, legislația care reglementează organizarea structurală a societăților comerciale, situația economică a țării etc.

Principalele componente ale structurii organizatorice sunt postul, funcția, ponderea ierarhică, compartimentul, nivelul ierarhic, relațiile organizatorice.

Potrivit statutului său, S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. este structurată pe 6 filiale (care nu au personalitate juridică). La nivel central al societății funcționează și un sector de prestări servicii industriale. Coordonarea generală a activității filialelor, relațiilor cu piața, contabilitatea, contractarea creditelor, negocierea prețurilor și tarifelor se realizează la nivelul societății de către compartimentele specializate.

Structura organizatorică a societății cunoaște periodic procese de adaptare în vederea asigurării unei conduceri cât mai elastice și operative.

Cunoașterea și analiza structurii organizatorice implică folosirea unor modalități adecvate pentru descrierea sa.

Organigrama constituie mijlocul cel mai frecvent utilizat în acest scop.

1.5. Analiza diagnostic a managementului și a resurselor umane

1.5.1. Structura managerială

Conducerea S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. se prezintă într-o structură piramidală, care cuprinde:

1. Managementul de vârf constituit din manager – director general. Conducerea executivă este asigurată de directorul general împreună cu directorul tehnic și contabilul șef. Directorul tehnic are în subordonare compartimentul cercetare-producție, control tehnic calitativ, metrologie, dispecerat probleme de agricultură, zootehnie.

Contabilul șef are în subordine biroul financiar, contabilitatea, prețurile, analize economice, control financiar preventiv, biroul administrativ, aprovizionare, desfacere.

Pentru exercitarea controlului specific al utilizării valorilor materiale și financiare, precum și al gestiunilor, societatea dispune de o comisie formată din trei cenzori.

Posibilitatea de îmbunătățire a actului de conducere se regăsește în trecerea la o autonomie reală, ca efect al privatizării. Un aspect pozitiv în sprijinul metodei de conducere promovată îl reprezintă motivația și dorința personalului de schimbare a formei de proprietate.

2. Managementul mediu este constituit din șefii de departamente funcționale.

3. Managementul verigilor de bază constituit din maiștri și alte cadre cu atribuții similare pentru organizarea și supravegherea pe formații și schimburi de lucru.

Comportamentul general al managementului față de relațiile societății comerciale cu piața, față de valorificarea potențialului tehnico-productiv, de care dispune și acțiunile întreprinse în vederea restructurării organizatorice și îmbunătățirii calității serviciilor prestate este destul de lent și greoi, datorită necompetitivității cadrelor de conducere dar mai ales datorită dezinteresului ce vine din partea acestora.

O altă cauză, datorită căreia managementul acestei societăți comerciale nu poate face față în ceea ce privește punerea în mișcare a funcționalității sistemului conceput să facă investiții în tehnica agricolă, este blocajul financiar, lipsa resurselor financiare, de asemenea o altă cauză este și slaba organizare a relațiilor cu activitățile din amonte și aval de activitățile de prestări servicii agricole întreprinse în această societate comerciale.

Managementul economic se confruntă cu dificultăți. Aceste dificultăți pot fi eliminate prin mai buna organizare a relațiilor cu piața de aprovizionare și cu piața serviciilor agricole. În domeniul financiar, managementul se confruntă cu raporturi necorespunzătoare între venituri și cheltuieli, cu lipsa resurselor proprii de finanțare, cu contractarea dificilă a creditelor și cu nivelul ridicat al dobânzilor.

Se au în vedere schimbările produse în legislație, în ceea ce privește prețurile și tarifele, impozitele, creditele precum și cele prevăzute privind salarizarea personalului.

1.5.2. Analiza forței de muncă

O problemă managerială importantă o constituie politica de personal, ca și creșterea gradului de ocupare și utilizare a resurselor umane.

Reproiectarea generală a managementului societății comerciale trebuie să se bazeze pe creșterea eficienței forței de muncă utilizate și a răspunderii fiecărei persoane cu sarcini executive și de conducere, conform fișei postului și a programului de activitate bine definit.

În cadrul acestei unități, ca în orice unitate prestatoare de servicii, aceste resurse de muncă sunt formate numai din persoane apte de muncă salariate sau nesalariate.

În urma restructurărilor de personal, în 1997 față de 1996 personalul unității s-a redus cu aproximativ 43% adică de la 210 persoane apte de muncă la 120 persoane apte de muncă în 1997. Mai detaliat, situația personalului unității se prezintă în tabelul 8.

Față de anul 1996, în 1997 personalul s-a redus cu 90 salariați pentru mai buna organizare a muncii și a necesității corelării salariilor cu rezultatele obținute. În 1995, societatea comercială avea 240 salariați, ceea ce reprezenta un potențial uman însemnat față de 1997 când societatea comercială are 120 salariați, dar dacă este bine organizat, dacă i se asigură la timp factorii de producție necesari și dacă se corelează salariile cu rezultatele obținute, și în această situație potențialul uman poate da rezultate bune.

Tabel 8. Structura și dinamica personalului

Ponderea personalului TESA a scăzut de la an la an iar ponderea de 14% din totalul personalului cu contract de muncă prezintă o imagine a bunei organizări, a urmăririi evidențelor pe compartimente.

Se remarcă ponderea ridicată a muncitorilor calificați dar și o pondere relativ mică a muncitorilor necalificați. Ca urmare a reducerii volumului de servicii prestate, generată în principal de lipsa cererii acestor servicii din partea producătorilor agricoli, în 1996 au fost disponibilizați 22 muncitori, iar în 1997 numărul acestora s-a redus cu încă 75 muncitori, ceea ce înseamnă că s-au făcut disponibilizări importante către șomaj.

În anul 1997, societatea comercială a lucrat cu 110 salariați cu contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată și 10 colaboratori cu contract civil.

Referitor la pregătirea profesională a personalului din cadrul acestei unități, ponderea cea mai ridicată o dețin muncitorii care au absolvit o școală profesională în domeniu: mecanizatori (26%), mecanici agricoli (50%).

Însă, numărul personalului cu studii superioare și medii este deficitar din punct de vedere al repartizării pe filiale; mai precis, în cadrul nici uneia dintre secțiile de mecanizare (în afara filialei Hîrșova) nu este repartizat cel puțin un salariat cu studii superioare de specialitate. Plecând de la această premisă, pentru îmbunătățirea activității economice a acestei unități, o măsură care ar fi bine venită ar fi creșterea gradului de pregătire și specializare profesională, precum și repartizarea corespunzătoare a personalului existent pe posturi, corelarea distribuției pe meserii cu obiectul de activitate.

Tabel 9. Situația stadiului de pregătire profesională

Tabel 10. Dinamica personalului salariat pe stadii de pregătire

În activitatea de marketing se simte lipsa personalului calificat în studiul pieței și în selectarea informațiilor necesare trecerii de la o conducere care practică “optica de producție” la o conducere care practică “optica de marketing”. Este necesară formarea unui colectiv specializat în previziuni financiare și analiză financiară.

În cadrul S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. există o organizație sindicală, care a participat la negocierea contractului colectiv de muncă înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție a Municipiului Constanța. Contractele individuale de muncă s-au negociat cu fiecare salariat în parte de către reprezentanții patronatului. Aceste contracte prevăd: durata, funcția și locul de muncă, condiții de încadrare, condiții de muncă, salariul brut lunar, sporuri, durata concediului de odihnă, obligații generale ale părților.

Tabel 11. Situația cheltuielilor cu salariile personalului

Disponibilizările făcute în ultimii 3 ani în rândul personalului salariat se reflectă și asupra volumului cheltuielilor cu salariile personalului, care în 1996 și 1997 s-a diminuat față de anul de bază 1995 cu 26%, respectiv 43%.

Cu privire la utilizarea forței de muncă, se va acționa cu prioritate în următoarele direcții:

îmbunătățirea calității muncii;

îmbunătățirea organizării muncii la nivel de secție;

îmbunătățirea disciplinei personalului;

testarea șefilor de ateliere și de secții, înlocuindu-i pe cei neperformanți;

se impune îmbunătățirea pregătirii profesionale a personalului de conducere în domenii cu prioritate ca: managementul resurselor umane, managementul financiar, marketing, informatică.

1.5.3. Analiza productivității muncii

Având în vedere că munca este factorul de producție cel mai important al oricărei activități economice, productivitatea muncii este utilizată cel mai mult.

Productivitatea muncii poate fi interpretată ca forță productivă a muncii, adică sub forma capacității forței de muncă de a crea, într-o perioadă de timp, un anumit volum de bunuri, de a presta anumite servicii. Productivitatea muncii exprimă eficiența cu care este consumată munca. De obicei, eficiența muncii este identificată cu productivitatea muncii. Dacă avem în vedere că productivitatea muncii reprezintă eficiența cu care este cheltuită munca și că toate cheltuielile sunt, în primul rând (la originea lor) munca, atunci nu este altceva decât eficiența muncii, iar suprapunerea pare să fie corectă. Ori, așa cum afirmă o serie de economiști “produsul muncii nu este același cu efectul muncii”. Sunt situații când efortul muncii este mult mai cuprinzător decât produsul muncii, el nefiind dat numai de producție ci și, de exemplu, de aspectul implicațiilor ecologice.

Dacă la nivel macroeconomic, creșterea productivității muncii sociale creează modificări în structura valorică a produsului social, la nivel microeconomic, creșterea productivității muncii individuale schimbă raportul dintre munca vie și munca materializată încorporată în valoarea unitară a produselor (serviciilor), conducând la reducerea costului unitar.

În cadrul S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., productivitatea medie anuală a muncii poate fi prezentată pe baza următorului tabel:

Tabel 12. Productivitatea muncii

Din analiza datelor cuprinse în tabel rezultă că nivelul productivității muncii medii anuale (pe un salariat) a înregistrat în 1996 față de 1995, în toate cazurile, o creștere de 163%, respectiv 248%. Analizând dinamica productivității muncii, la nivelul anului 1997 față de anul de bază 1995, poate fi afirmat faptul că exprimată fizic, înregistrează o creștere de 15%.

Ritmul nivelului productivității muncii medii anuale determinat pe baza cifrei de afaceri devansează ritmul productivității muncii determinată pe baza producției fizice (volumul de lucrări), tocmai datorită desfacerii serviciilor prestate pe baza unor tarife peste nivelul efortului depus, și care nu pot fi percepute la un nivel mai ridicat decât posibilitățile de plată ale clienților pentru serviciile prestate mecanizat de această societate.

Sporirea productivității muncii medii anuale are influențe multiple asupra reducerii tarifelor pe lucrările agricole, având consecințe economice asupra indicatorilor financiari, prin care se reflectă eficiența activității economice a activității.

Măsurile care se impun pentru realizarea unei creșteri a nivelului productivității muncii trebuie direcționate spre:

perfecționarea calificării mecanizatorilor și a întregului personal tehnic în scopul stăpânirii și aplicării științei și experienței în obținerea recoltelor record;

întărirea ordinii și disciplinei de muncă a personalului din fiecare compartiment de activitate;

perfecționarea și întărirea controlului și a îndrumării permanente de către cadrele competente a întregului proces de prestare a serviciilor agricole;

asigurarea tuturor condițiilor de muncă și de viață ale mecanizatorilor și altor muncitori și specialiști în perioadele de lucru în câmp.

1.6. Manifestarea funcției comerciale

1.6.1. Piața de aprovizionare

Activitatea comercială de aprovizionare în fosta Stațiune de Mecanizare a Agriculturii Hîrșova se limita la aprovizionarea tehnico-materială efectuată prin intermediul fostelor BATMA (Baza de Asigurare Tehnico-Materială din Agricultură) Ovidiu, Medgidia, Constanța. Pe când, acum, activitatea de aprovizionare a S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. se realizează prin relații directe cu marii furnizori, cu uzinele producătoare de tractoare, mașini agricole, piese de schimb etc., amplificându-se mult această latură a activității.

Ca urmare a lipsei fondurilor de investiții de la nivelul societății, în perioada de după 1989 nu s-a făcut nici un fel de achiziție în vederea înzestrării parcului de tractoare și mașini agricole care s-a deteriorat an de an atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Astfel, pentru ca unitatea să supraviețuiască trebuie să facă eforturi imense în vederea creării fondului de investiții. Pentru a asigura realizarea efectului scontat, această societate trebuie să recontacteze uzinele producătoare de tractoare și mașini agricole la care a apelat până în 1989 (S.C. SEMĂNĂTOAREA S.A. BUCUREȘTI, S.C. TRACTORUL BRAȘOV S.A.), în vederea achiziționării de noi mijloace tehnice, pe baza eforturilor proprii sau pe bază de credite. Aceste mijloace tehnice achiziționate trebuie să răspundă unor cerințe de ordin tehnologic, agrobiologic și de exploatare. Pot exista mai multe criterii și ipoteze de alegere a echipamentelor. În general, aceste criterii pun accentul pe cheltuielile pe care le generează un echipament sau altul, ca urmare, criteriul de alegere a unui echipament va fi minimizarea acestor cheltuieli (cel mai mic cost pe perioadă). Acest criteriu rămâne valabil numai dacă durata de viață a echipamentelor e aceeași. Dacă durata de funcționare a echipamentului nu e constantă, pentru ca acest criteriu să rămână valabil, costul trebuie să fie calculat în funcție de durata de viață cea mai mare a unui anumit tip de echipament.

O altă decizie poate privi achiziționarea unui echipament care asigură productivitatea mai mare pentru a înlocui un altul care nu și-a îndeplinit durata de lucru normată. Dacă echipamentul se va folosi în continuare, se vor înregistra pierderi, ca urmare a exercitării unor lucrări mai scumpe. Dacă mașinile vechi se înlocuiesc înainte de expirarea duratei de serviciu se înregistrează pierderi datorită netransmisibilității întregii valori a acestora prin cote de amortizare asupra lucrării, ce urmează să fie executată.

Datorită obiectivului său de activitate, această societate nu produce bunuri materiale, și deci nu utilizează materie primă, în afară de consumul de lubrifianți, carburanți și piese de schimb. Aprovizionarea cu aceste materii prime se face de la stațiile PECO din raza sa de activitate, respectiv de la principalii furnizori, reprezentați de uzinele producătoare de tractoare, mașini agricole din țară (S.C. Semănătoarea S.A. București, S.C. Fermit S.A. Râmnicu-Sărat, S.C. Hidrojet S.A. Breaza, S.C. Romfin S.A. Sinaia, S.C. Tractorul Brașov S.A., S.C. Romcarbon S.A. Buzău, S.C. Chimopar S.A. București, S.C. Policolor S.A. București etc.).

1.6.2. Piața de desfacere

S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. realizează următoarele patru principale grupe de lucrări agricole:

lucrările solului: arat, fertilizat;

lucrări de semănat: semănat prășitoare și păioase;

lucrări de întreținerea culturilor: ierbicidat, prașilă;

recoltarea păioaselor.

Tabel 13. Volumul și dinamica serviciilor prestate la principalele lucrări

Analizând dinamica serviciilor prestate pentru ultimii ani, se constată că la nivelul anilor 1996 și 1997 au avut loc scăderi simțitoare la principalele grupe de lucrări agricole.

Această situație, de restrângere a pieței de desfacere a serviciilor de mecanizare prestate de S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., se datorează principalelor caracteristici actuale ale parcului de tractoare și mașini agricole și a calității lucrărilor executate pe terenurile producătorilor agricoli. Cauzele acestei situații printre altele sunt:

vânzarea tractoarelor agricole unor agenți economici sau persoane fizice din afara agriculturii;

scăderea din uz a tractoarelor amortizate integral;

lipsa fondurilor de investiții de la nivelul societății;

prelungirea dăunătoare a termenelor de executare a lucrărilor agricole cu efect negativ asupra randamentului la ha, astfel pe un tractor cu o putere de 65 CP reveneau în medie, în 1989, 54 ha, iar în 1996, 128 ha, ținând cont și de gradul de funcționare a acestora sub 60%;

neexecutarea la timp a lucrărilor agricole din cauza factorilor tehnici, conduce în mod direct la diminuarea producției;

deficitul calitativ al utilajelor de fabricație internă concretizat în parametri constructivi și funcționali, ceea ce limitează productivitatea și fiabilitatea acestora, dar și costuri ridicate.

Toate aceste cauze conduc la pierderea încrederii față de serviciile acestei unități, de către asociațiile agricole și producătorii agricoli individuali, creându-se deci, o situație de declin accentuat al acestei societăți în fața concurenței din zonă.

1.6.3. Activitatea de marketing

Transformarea stațiunilor de mecanizare a agriculturii în societăți comerciale a determinat modificări funcționale sensibile, mai ales în ce privește activitatea comercială și de producție, ponderea acestora crescând mult în totalul activității.

Un obiectiv principal al acestei unități constă în aprovizionarea asociațiilor și producătorilor agricoli individuali cu semințe, îngrășăminte chimice, substanțe de combatere. Un alt obiectiv se referă la vânzarea de piese de schimb, utilaje agricole de fabricație internă sau din import către toți solicitanții.

Pornind de la aceleași principii ale pieței, pentru desfășurarea unei activități rentabile, această societate trebuie să-și orienteze activitatea în funcție de studierea cererii, a ofertei, a tarifelor și a altor factori de influență a tranzacțiilor comerciale.

Produsele cumpărate și revândute, cu multe repere în nomenclator, dar cu valoare individuală mică circulă prin sistemul de depozit, pe când mijloacele tehnice, carburanții, îngrășăminte chimice și alte mărfuri achiziționate de către consumatori în cantități mari, în sistemul de tranzit.

În primul caz, mărfurile sunt aduse și stocate în magaziile din dotare, livrarea făcându-se la cererea solicitanților, iar în al doilea caz, societatea mijlocește contractarea și urmărește livrarea utilajelor agricole, SDV-urilor la sediul solicitanților.

În ambele cazuri, pentru recuperarea cheltuielilor de circulație, a TVA-ului și pentru realizarea unui minim de beneficiu, societatea comercială percepe o cotă de adaos comercial în raport de valoarea mărfurilor, diferențiată pe cele două sisteme de derulare a mărfurilor de la producător la consumator și pe grupe de mărfuri.

Diferențierile mari pe zonele de servire ale S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., cât și în interiorul fiecărei zone, influențate nu numai de condițiile naturale, dar și de nivelul dotării tehnice, structura fondului funciar pe categorii de exploatație etc., impun cercetarea pieței serviciilor și a pieței produselor de către această societate, deoarece eficiența activității sale este influențată în mod hotărâtor de activitatea și eficiența marketingului și invers.

Activitatea presupune ca la elaborarea și luarea deciziilor privind strategia și programele de dezvoltare a activității sale, să se pornească de la cercetările de marketing privind piața serviciilor de mecanizare a agriculturii (cererea, oferta și prețurile etc.), concretizate în strategii și politici de marketing interdependente.

Elaborarea și fundamentarea strategiei de restructurare și de dezvoltare a activității oricărei societăți comerciale are ca punct de plecare estimările anticipate ale evoluției viitoare a cererii și ofertei de servicii de pe piață în cadrul căreia acționează S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., pentru a se aprecia în ce măsură serviciile ce le prestează în domeniul agriculturii vor fi vandabile și în perspectivă. În funcție de rezultatele acestei previziuni, societatea își va menține sau modifica gama sortimentală a serviciilor agricole sau se va profila pe alte activități.

1.7. Analiza diagnostic a activității financiare

1.7.1. Sinteza veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor financiare

Pentru exercițiul financiar încheiat pentru 1997, nivelul cheltuielilor din exploatare este de 547.012 mii lei; față de 1996 se observă o scădere de 237.929 mii lei adică 31%. Acest lucru se explică prin apariția în zonă a unor utilaje performante ce execută lucrări de bună calitate în timp scurt de lucru care defavorizează S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., al cărei parc de utilaje este îmbătrânit și necesită cheltuieli de întreținere din ce în ce mai costisitoare.

De asemenea și cheltuielile de exploatare sunt mai mici decât în aceeași perioadă a anului 1996 adică de 1.944.706 mii lei față de 2.313.682 mii lei. În structura lor ponderea o dețin:

cheltuieli materiale 28,14%

cheltuieli cu salariile 35%

cheltuieli cu amortizarea 21,37%.

Rezultatul din exploatare a fost de –397.694 mii lei.

Pentru desfășurarea activității conform statutului societății s-a întocmit Bugetul de Venituri și Cheltuieli. S-au avut programate să se realizeze din executarea de lucrări agricole mecanizate și prestări servicii industriale și alte activități, un volum de venituri de 1.556.400 mii lei și s-a realizat, pentru 1997, 1.040.441 mii lei, în procent de aproximativ 73%.

Pe activități situația se prezintă astfel:

Tabel 18 – mii lei –

La secțiile de mecanizare nu s-a realizat programul de venituri cu suma 1.139.855 mii lei, aceasta pentru că nu s-a executat toată gama de lucrări agricole conform tehnologiilor, datorită reținerii din partea asociațiilor agricole din lipsă de mijloace bănești cât și concurenței în executarea lucrărilor din partea altor societăți și sectorul privat. De asemenea nu s-a realizat programul de venituri și datorită producțiilor slabe din cauza secetei prelungite (grâu 1.500 kg/ha, floarea soarelui 800 kg/ha).

Producțiile slabe obținute și recoltarea unor suprafețe cultivate cu combine din sectorul particular a dus la nerealizarea volumului de UIUM, înregistrând venituri din UIUM doar în sumă de 72.000 mii lei.

Pe produse situația se prezintă astfel:

grâu 42.000 mii lei

floarea soarelui 30.000 mii lei.

Această nerealizare se poate constata și din situația nerealizării veniturilor pe secții de mecanizare. Această nerealizare se poate constata și din situația realizării veniturilor pe tractor, adică modul de utilizare a parcului de tractoare față de cel programat de 9.766 mii lei în medie pe tractor.

Tabel 19

Se constată că toate secțiile de mecanizare care și-au realizat programul de venituri sub procentul pe societate au înregistrat un venit mai mic, decât cel realizat pe societate de 1.555,5 mii lei.

Nerealizarea volumului de venituri se datorează modului cum secțiile de mecanizare s-au preocupat de folosirea în mod eficient a motorinei, deci venitul pe litru de motorină:

Tabel 20 – mii lei –

Se constată că secțiile de mecanizare care au realizat venituri într-un procent mai mic se regăsesc și în venitul mic pe litru de motorină, cum sunt secțiile: Dulgheru, Miorița, Gîrliciu, și sub venitul pe litru de motorină realizat pe total activitate.

În ceea ce privește indicatorul cheltuieli, în această perioadă s-au înregistrat cheltuieli în sumă de 1.944.706 mii lei care comparat cu veniturile înregistrate se constată că s-au înregistrat cheltuieli care depășesc veniturile în sumă de 1.547.012 mii lei, deci pierderi, înregistrându-se un nivel de cheltuieli la 1000 lei venituri de 1.727 lei. Analizând situația cheltuielilor pe total activitate și pe elemente de cheltuieli, situația se prezintă astfel:

Din situația pe care o vom prezenta se constată că ponderea cheltuielilor materiale din totalul cheltuielilor reprezintă 78,1% iar cheltuielile cu munca vie 27%, din care cheltuielile cu salariile 17%.

Se înregistrează pierderi din exploatare de 397.694 mii lei, pierderi financiare de 115.914 mii lei (dobânzi bancare, comisioane, penalizări, impozit).

Tabel 21 – mii lei –

Această pierdere se datorează în primul rând de nerealizarea indicatorului de venituri în sumă de 1.556.400, cu toate că cheltuielile au fost efectuate și pentru această nerealizare cât și gradul foarte scăzut de utilizare a parcului de tractoare și mașini agricole.

La datoriile către bancă privind creditele se mai adaugă dobânda calculată pentru nerambursarea la scadență în sumă de 370.875 mii lei – deci total datorii către Banca Agricolă S.A. în sumă de 665.956 mii lei.

1.7.2. Analiza indicatorilor economici

Măsurarea rezultatelor economice necesită informații, și pe baza acestora, calculul unor indicatori parțiali și finali, fizici și valorici, cantitativi și calitativi. O succintă ordonare a acestor indicatori poate fi următoarea:

A. Indicatori de eforturi

Se observă că la nivelul celor trei ani – 1995, 1996, 1997 – ponderea activelor imobilizate (capital fix), respectiv activelor circulante (capital circulant) în totalul activului se păstrează proporțional (aproximativ 80% active imobilizate, aproximativ 20% active circulante), dar cu o ușoară creștere a procentului privind activele imobilizate în perioada lui 1996, față de 1995, mai precis cu 10%.

Față de 1996, în anul 1997 personalul s-a redus cu 90 salariați pentru mai buna organizare a muncii și a necesității corelării salariilor cu rezultatele obținute. Societatea avea în 1995 240 salariați, ceea ce reprezenta un potențial uman însemnat, față de 1997 când societatea are 120 salariați.

În ceea ce privește salariul brut, în 1997, acest fond a scăzut la 331.361 mii lei. Cheltuielile cu salariile personalului în 1996 au scăzut la 430.188.000 lei, revenind un salariu mediu de 244.212 lei pe persoană lunar. Față de 1995 și 1996 salariul mediu lunar a scăzut cu 47%, respectiv 32%.

Capitalul social la data elaborării studiului de restructurare este de 2.757.975 mii lei. Ca urmare a pierderilor înregistrate în anii anteriori, capitalul social în 1997 s-a diminuat cu 4.761.795 mii lei față de suma rezultată din ultima reevaluare adică față de capitalul social al societății din anul 1996.

B. Indicatori de efecte

În urma analizei diagnostic a activității economico-financiare până la sfârșitul anului 1997, se constată o pierdere în valoare de 479.024 mii lei.

Această pierdere înregistrată se datorește neralizării volumului de venituri programat de 1.902.800 mii lei, realizând un volum de venituri în sumă de 1.584.410 mii lei, deci o nerealizare de venituri în sumă de 318.309 mii lei, în procent de 17%, cu toate că cheltuielile cu reparațiile, cheltuielile generale, cele comune, s-a înregistrat și pentru aceste venituri care ar fi fost posibil să se realizeze apropiat de cele programate.

De asemenea, datorită condițiilor climatice nefavorabile cât și lipsei de disponibilități bănești parcul de mașini și tractoare nu a fost folosit în întreaga capacitate, ci doar în procent de 20,7%.

C. Indicatori ai utilizării factorilor de producție

Productivitatea muncii medii anuale determinate pe baza cifrei de afaceri înregistrează o creștere în 1996, iar în 1997 aceasta atinge un nivel mai ridicat față de cel din 1996.

Dinamica salariului cade, în primul rând sub incidența costului resurselor de muncă. Un alt factor care acționează asupra dinamicii salariului este productivitatea muncii.

E. Indicatori financiari

Indicatorii financiari se utilizează în analiza financiară și permit stabilirea bonității întreprinderii. Bonitatea exprimă performanța financiară a agenților economici.

a) Indicatori de lichiditate, care arată dacă societatea are sau nu disponibilități pentru plata la termen a datoriilor.

(a.1.) rata lichidității curente

Atunci când coeficientul este mai mare decât 2, el arată o bună lichiditate pentru întreprindere. Însă în cazul de față, această teorie nu e relevantă, în sensul că la nivelul celor trei ani mărimea acestei rate este sub nivelul 1, ba chiar cu o scădere ritmică către 1997 (0,4). Acest lucru poate concluziona faptul că mărimea acestui coeficient înregistrată la nivelul acestei societăți arată o foarte slabă lichiditate; situație care se datorează în primul rând pierderilor.

(a.2.) rata lichidității imediate (testul acid)

Acest coeficient trebuie să fie superior indicelui 1.

b) Indicatori de solvabilitate

(b.1.) rata datoriilor

Nivelul indicatorului, cuprins între 35% și 45%, este satisfăcător pentru întreprindere. În cazul societății S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., la nivelul anilor 1995 și 1996 mărimea acestui indicator se prezintă sub nivelul intervalului admis ca fiind favorabil. Însă în 1997 rata datoriilor este de 31%, ceea ce înseamnă că societatea exprimă o bună capacitatea de a-și onora obligațiile față de terți pe seama activelor sale.

(b.2.) rata de solvabilitate

Acest indicator indică ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în capitalurile proprii. O rată de solvabilitate de 35-50% este un indiciu al efortului propriu depus de societate pentru utilizarea corespunzătoare a capitalului propriu.

(b.3.) rata de acoperire a activelor fixe

Nivelul cuprins între 2,00-2,50 reflectă o situație favorabilă, situație relevantă și pentru cazul de față, când valorile ratei de acoperire a activelor fixe la nivelul ultimilor 3 ani sunt peste valorile cuprinse în intervalul minim admis (2-2,50). Această situație se datorează scăderii într-un ritm cât de cât accelerat în fiecare an a valorii contului “credite pe termen lung și mediu” și totodată a salariilor reflectate în contul “active imobilizate”.

c) Indicatori financiari

(c.1.) rata autonomiei financiare

Nivelul normal se află între 50-75%.

(c.2.) rata capitalului propriu față de activele fixe

Dacă valoarea coeficientului este mai mică decât t, rezultă că activele s-au achiziționat pe datorie, fapt care se datorează unei lipse a capacității de autofinanțare.

=== CAPITOLUL II ===

CAPITOLUL II:

ANALIZA PRINCIPALELOR GRUPE DE LUCRĂRI AGRICOLE

2.1. Descrierea principalelor lucrări agricole

Prin mecanizarea lucrărilor tehnice, incluse în tehnologiile de producție agricolă, se pot realiza producții mari de calitate, la cost scăzut.

În agricultură, ca în orice alt sector de activitate economică, mecanizarea lucrărilor conduce la valorificarea superioară a potențialului pământului. Lucrările tehnice trebuie executate în timp scurt. Pe suprafețe mari, lucrările se încadrează în termen numai dacă se folosesc mașini de randament, orice decalaj duce la diminuări substanțiale ale producțiilor.

Lucrările solului

Printr-o succesiune de operațiuni ce se execută cu mașini și unelte agricole asupra solului, se urmărește realizarea celor mai favorabile condiții de viață și de funcționare pentru plantele cultivate. Prin lucrările solului se creează condiții favorabile pentru însămânțarea plantelor la adâncime optimă, pentru germinare și răsărire cât și pentru dezvoltarea normală a rădăcinilor lor. Se favorizează înmagazinarea și conservarea apei în sol și primenirea aerului. Prin lucrările solului, au loc o serie de transformări de natură fizică (mărunțirea, afânarea, așezarea sau tasarea solului) prin care se realizează la suprafață un strat afânat, care favorizează schimbul de aer și se opune pierderii apei din sol, de natură chimică care au drept consecință formarea în sol a unor compuși ușor asimilabili de către plante, cât și de natură biologică. Lucrările solului pot fi clasificate după: scopul pentru care se execută, uneltele cu care se execută, epoca în care se efectuează, culturile pentru care se execută și după locul pe care-l ocupă în tehnologia de cultivare a plantelor (lucrări de bază ale solului, lucrări pentru pregătirea solului în vederea semănatului și lucrări din timpul perioadei de vegetație). Aratul este lucrarea de bază a solului prin care se realizează întoarcerea brazdei, afânarea, mărunțirea și omogenizarea stratului de sol întors.

Lucrări de semănat

Semănatul este lucrarea prin care semințele unor culturi, se introduc în sol la o anumită adâncime în scopul germinării, creșterii și dezvoltării plantelor și obținerii de recolte mari. Prin semănat se urmărește distribuirea cât mai uniformă a semințelor pe unitatea de suprafață, în scopul asigurării unei densități optime în funcție de specie și condițiile de mediu, respectarea epocii, distanțelor și adâncimilor de însămânțare specifice fiecărei culturi. Semănatul mecanizat se execută cu ajutorul mașinilor de semănat (semănători), asigurând o mare eficiență economică.

Lucrări de îngrijire a culturilor

În perioada de la semănat și până la recoltare plantele cultivate necesită o serie de lucrări de îngrijire cunoscute și sub denumirea de lucrări de întreținere.

În cazul culturilor prășitoare, principalele lucrări de întreținere se referă la tăvălugarea semănăturii din toamnă (pentru a favoriza umiditatea solului) și administrarea îngrășămintelor faziale cu azot în perioada de primăvară. Principalele lucrări de îngrijire a culturilor prășitoare sunt: grăpatul, prășitul și răritul, mușuroitul, rărițatul, mulcitul (după caz). Aceste lucrări au drept scop distrugerea crustei și buruienilor, afânarea solului, crearea unui regim mai bun de apă în sol, aer, căldură pentru dezvoltarea plantelor.

Recoltarea

Recoltarea este lucrarea finală din tehnologia de cultivare a plantelor, prin care se adună de pe teren produsele obținute. Acestea trebuie strânse la timp, în întregime și fără pierderi, cu cele mai mici cheltuieli. Lucrarea se poate face mecanizat, semimecanizat sau manual, cu mijloace adecvate și are loc pentru majoritatea plantelor la maturitatea fiziologică (cazul cerealelor) sau la maturitatea tehnică (cazul culturilor tehnice).

În vederea recoltării în mai bune condiții sunt întreprinse mai multe acțiuni pregătitoare: revizuirea și reglarea mașinilor; aprovizionarea cu carburanți și piese de schimb; instruirea muncitorilor; asigurarea spațiului de depozitare. Asemenea pregătirii este determinat și volumul recoltei, motiv pentru care, înaintea recoltării este necesară operațiunea de evaluare a recoltelor probabile pe unitatea de suprafață.

2.2. Parcul de tractoare, utilaje și mașini agricole

În producția vegetală sunt utilizate mai multe categorii de utilaje și mașini. Mașinile și utilajele se clasifică frecvent după felul lucrărilor utilizate:

mașini și utilaje pentru lucrările solului

mașini pentru fertilizarea solului

mașini de semănat și plantat

mașini pentru protecția plantelor

mașini de recoltat

Lucrarea de bază – aratul – a solului se realizează cu diverse tipuri de pluguri: pluguri folosite pe terenuri plane, pentru terenuri în pante; pluguri balansiere pentru desfundat terenul.

Pentru executarea lucrărilor superficiale se folosesc diferite tipuri de cultivatoare, tăvălugi (sape rotative), cultivatoarele.

Grapele realizează o mobilizare a stratului superficial. Lucrarea se execută pe terenul arat până la semănat, fie pe terenurile cultivate (lucrare de întreținere). În practică se folosesc mai multe tipuri, care se deosebesc după forma pieselor active.

Spre deosebire de grape, tăvălugii execută o lucrare de tasare, o îndesire artificială a solului. Este necesar pentru a se pregăti patul germinației în condiții optime.

Cultivatoarele sunt utilaje cu care se stabilește porozitatea optimă, dar și distrugerea buruienilor.

Combinatoarele sunt folosite pentru realizarea patului germinativ în ziua semănatului.

Sapele rotative sunt utilizate pentru distrugerea crustei formate pe semănatul de toamnă sau primăvară.

Cum majoritatea culturilor se înmulțesc prin însămânțat, în practică sunt folosite semănătorile, care realizează operațiuni de introducere în sol a semințelor la o anumită adâncime, distanță între rânduri. Distanța între rânduri, dar și cea dintre semințe sau dintre plante determină folosirea a două sisteme de culturi: cultură prășitoare și cultură păioase.

Recoltarea se realizează în mod diferit în funcție de biologia plantei și de scopul urmărit. Astfel, mașinile de recoltat se diferențiază constructiv și ca funcționare. Procesul recoltării mecanizate cu combinele autopropulsate a cerealelor păioase presupune o succesiune de operațiuni: secerarea plantelor, treieratul, separatul semințelor (ca produs principal) de produsele secundare (pleavă, paie) și de impurități, transportul și depozitarea produselor rezultate. Recoltarea porumbului pentru boabe se realizează cu: combine de recoltat știuleți, depănușați sau nedepănușați, concomitent cu tăierea și tocarea tulpinilor (C12). Floarea soarelui se recoltează cu combina C12 echipată cu dispozitivul RIFS–6 și RIFS–8.

Tabel 1. Parcul de tractoare, utilaje și mașini agricole – starea lor tehnică

Având în vedere faptul că suprafața de teren arabil asupra căreia, această societate execută mecanizat lucrări agricole, este de 15.800 ha, parcul de tractoare și mașini agricole, ce aparține acestei societăți este relativ mare (123 tractoare, 50 combine etc.). Însă, datorită gradului de uzură destul de avansat al acestor mașini și utilaje agricole, multe dintre acestea nu se mai află în stare bună de funcționare, și care totodată atrag după sine un volum mare de cheltuieli pentru repararea lor, pierderi de combustibil, și chiar mai mult, lucrările agricole nu sunt executate în totalitate și la timp. Această situație conduce la prejudicii majore asupra recoltelor așteptate. Putem menționa că mai mult de 50% din numărul acestor mijloace tehnice nu se mai află în stare de funcționare.

În baza acestei situații precare a actualului parc de mașini și utilaje agricole din dotarea S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. se poate trage concluzia că dacă nu se iau cât mai urgent măsurile necesare, în actualele condiții concurențiale, societatea riscă să-și piardă clienții, care vor apela pentru a li se lucra pământul la serviciile unor inițiatori particulari specializați în mecanizarea agriculturii.

Tabel 2. Suprafața de teren arabil ce revine unui tractor

Conform tehnologiilor de lucru, suprafața de teren arabil lucrată în medie pe perioada unui sezon de un tractor este de cel mult 80 hectare. Însă datele relatate din practică și prezentate în tabel, arată că suprafața lucrată de un tractor este de 128 hectare, mai precis cu 60% mai mult față de cota stabilită teoretic. În cazul filialei Miorița, situația se prezintă în mod dramatic, adică cu 100% mai mult față de cota stabilită.

Această stare, de fapt se prezintă în mod nefavorabil, deoarece în ultimii 8 ani nu s-au făcut investiții la nivelul parcului de tractoare, utilaje și mașini agricole, datorită lipsei resurselor financiare proprii, a costului ridicat al creditelor, a blocajului financiar, dar și a unor neajunsuri în organizarea activității.

2.3. Evoluția volumului de lucrări

Ținând seama de particularitățile AGROMECULUI, gradul de realizare a volumului producției se apreciază prin volumul de lucrări executate și producția netă obținută.

Realizarea volumului de lucrări pe total au o importanță deosebită, deoarece de efectuarea tuturor lucrărilor depinde cantitatea și calitatea recoltelor obținute de către unitățile servite, precum și veniturile unității.

Volumul de lucrări efectuate se exprimă atât valoric cât și în unități fizice sau convenționale (ha an).

Prin sortiment vom înțelege o lucrare sau o grupare de lucrări de același gen:

Tabel 3. Evoluția și structura volumului de lucrări pe secții

Tabel 4. Evoluția și dinamica volumului de lucrări la principalele lucrări agricole

Figura 1. Reprezentare grafică a volumului de lucrări

Tabel 5. Evoluția factorilor care acționează asupra volumului de lucrări

Analiza factorială a volumului de lucrări executate mecanizat cu ajutorul tractoarelor poate fi efectuată pe baza relației:

Variația volumului de lucrări:

din care datorită:

1) acțiunii numărului mediu anual de tractoare

2) acțiunii randamentului mediu anual

din care datorită:

a) acțiunii numărului mediu de zile lucrate pe 1 tractor

b) acțiunii randamentului zilnic pe tractor

din care datorită:

b1) acțiunii numărului mediu de ore lucrate zilnic de 1 tractor

b2) acțiunii randamentului mediu orar

Rezultatele cuantificărilor factoriale se prezintă astfel:

Privită în ansamblul său, situația analizată se prezintă astfel:

Volumul de lucrări executate mecanizat a înregistrat an de an o scădere însemnată, ceea ce în măsura în care corespunde necesităților se apreciază negativ.

Diminuarea volumului de lucrări s-a datorat reducerii randamentului mediu orar pe tractoare. Factorii care reflectă utilizarea extensivă a parcului de tractoare au exercitat o acțiune nefavorabilă asupra dinamicii volumului total de lucrări mecanizate și a randamentului mediu zilnic și anual al tractoarelor. În legătură cu acțiunea numărului mediu anual de tractoare, din calcule rezultă că acest factor extensiv exercită o acțiune nefavorabilă asupra dinamicii volumului total de lucrări, datorită reducerii parcului de tractoare de la an la an.

În legătură cu acțiunea numărului mediu de zile lucrate de un tractor pe an, acest factor a acționat favorabil asupra dinamicii randamentului mediu anual al tractoarelor și implicit a volumului de lucrări, fapt care atestă că pe parcursul ultimilor ani s-au luat măsuri de creștere a numărului de zile de lucru. Datorită folosirii timpului de lucru al tractoarelor peste timpul optim cerut de tehnologii, datorită numărului redus de tractoare s-a condus la suprasolicitarea tractoarelor și mecanizatorilor, generând totodată sporirea unor cheltuieli, nerespectarea unor norme de calitate.

Numărul mediu de ore lucrate zilnic de 1 tractor a crescut datorită prevenirii unor cauze subiective cum ar fi: apariția unor avarii grave ale tractoarelor (de menționat că în 1996 și 1997 s-au efectuat cheltuieli mari pentru respectarea cu strictețe a programului de îngrijiri tehnice, pentru reparații capitale), în vederea reducerii la minimum a timpului de nefuncționare a acestora.

În legătură cu acțiunea randamentului mediu orar pe tractor rezultă că acest factor, care reflectă latura intensivă a utilizării parcului de tractoare influențează nefavorabil asupra mărimii volumului de lucrări. Pentru a fi însă apreciată mai corect această acțiune nefavorabilă a randamentului orar pe tractor e necesară efectuarea unei investigări privind o serie de aspecte legate de însuși rolul și implicațiile variației acestui factor intensiv. În acest sens, nu au fost respectate cu rigurozitate întregul complex de măsuri tehnice preconizate inițial, corespunzător cerințelor unei exploatări raționale a tractoarelor; efortul depus pentru sporirea randamentului mediu orar s-a făcut în detrimentul calității lucrării agricole executate mecanizat.

2.4. Analiza cheltuielilor pe elemente și pe total

Nivelul cheltuielilor de producție oglindește, în expresie valorică, consumul de muncă vie și materializată, efectuat pentru executarea lucrărilor și constituie în același timp un indicator important în aprecierea eficienței activității economice. Tocmai de aceea, descoperirea și mobilizarea rezervelor interne de reducere a cheltuielilor trebuie să constituie o preocupare permanentă a conducerii, în vederea sporirii eficienței generale a activității de mecanizare a agriculturii.

Analiza cheltuielilor de producție trebuie să se refere și la analiza principalelor categorii de cheltuieli și anume:

analiza cheltuielilor cu retribuirea muncii;

analiza cheltuielilor cu carburanții și lubrifianții;

analiza cheltuielilor cu reparațiile la tractoare și mașini agricole;

analiza cheltuielilor cu amortizarea fondurilor fixe.

a. Analiza cheltuielilor cu retribuirea muncii (Tabel 6)

Având în vedere că cea mai mare parte a fondului de retribuire este afectată mecanicilor agricoli, analiza trebuie să se refere în primul rând la această categorie de personal a unității.

Tabel 6

Relația matematică a dependenței fondului de retribuire al mecanicilor agricoli de factorii săi este următoarea:

Devierea absolută a fondului de retribuire fiind:

Influența factorilor asupra modificării fondului de retribuire se determină astfel:

1 influența modificării numărului de mecanici agricoli

2 influența modificării retribuției medii anuale

din care datorită:

2.1) influenței modificării timpului lucrat în medie de un muncitor

2.2) influenței modificării retribuției medii pe unitatea de timp:

Mărimea fondului de retribuire a suferit o modificare în sens negativ, ca urmare a acțiunii directe a factorului reprezentat de numărul de mecanici agricoli, care a avut o influență negativă asupra mărimii fondului de retribuire, ca urmare a disponibilizărilor care s-au făcut în ultimii 3 ani la nivelul unității, impuse de programul de restructurare aplicat.

Față de 1996, în 1997 retribuția medie anuală pe muncitor a crescut, datorită, în primul rând, creșterii salariului mediu pe economie, deoarece timpul lucrat în medie de un muncitor nu s-a modificat. În concluzie, modificarea retribuției medii pe unitatea de timp are o acțiune favorabilă asupra mărimii fondului de retribuire.

b) Analiza cheltuielilor cu carburanți și lubrifianți

În cadrul analizei cheltuielilor cu carburanți și lubrifianți se urmărește modificarea nivelului efectiv al acestora, identificarea factorilor ce au determinat abaterile de la valorile prevăzute în scopul mobilizării resurselor unității în acest domeniu.

Tabel 7

Volumul cheltuielilor cu carburanți și lubrifianți se poate determina cu ajutorul relației:

Devierea absolută a cheltuielilor cu carburanții și lubrifianții:

Influența factorilor asupra modificării acestor cheltuieli se determină astfel:

1 influența modificării volumului de lucrări

2 influența modificării consumului specific

3 influența modificării prețului

Schema sinoptică:

La nivelul anului 1997, cheltuielile cu carburanți au crescut în primul rând datorită creșterii accentuate a prețului la motorină, și în al doilea rând datorită creșterii cu 0,7% a consumului specific. Această creștere a consumului specific a fost cauzată de deplasările în gol, nerealizarea mai multor operații la o singură tractare, precum și de risipa cantității de combustibil, ca urmare a dezinteresului și lipsei activității de instruire a mecanizatorilor în vederea economisirii de carburant și exploatare rațională a mijloacelor tehnice.

Modificarea volumului de lucrări are o acțiune favorabilă asupra reducerii cheltuielilor, însă această situație nu poate fi apreciată ca pozitivă, deoarece această reducere a cheltuielilor cu carburanți s-a datorat diminuării volumului de lucrări.

c) Analiza cheltuielilor cu reparațiile la tractoare și mașini agricole (Tabel 8)

Întreținerile, reviziile și reparațiile sunt operațiuni obligatorii, care se efectuează periodic pe toată durata de funcționare a tractoarelor și mașinilor agricole, în vederea prevenirii defecțiunilor și uzurii premature, pentru asigurarea funcționării acestora la parametrii de exploatare optimă.

Cheltuielile pentru reparații au ca bază de calcul în funcție de tipul de utilaj la care se referă volumul de activitate oglindit de: volumul fizic de lucrări (ha), consumul de motorină, volumul de lucrări exprimat în ha an sau orele de funcționare ce se au în vedere, precum și costul mediu al unei intervenții.

Tabel 8

Relația de calcul matematic:

Devierea absolută a cheltuielilor de întreținere:

Influența factorilor asupra modificării acestor cheltuieli se determină astfel:

1 influența modificării numărului mijloacelor tehnice ce au necesitat intervenții:

2 influența modificării costului mediu al unei intervenții:

Schema sinoptică:

Se constată că la nivelul anului 1997, volumul cheltuielilor de întreținere s-a diminuat cu 80%. Această scădere a fost cauzată atât de restrângerea parcului de tractoare și mașini agricole, dar mai ales de costul mediu al unei intervenții, care s-a redus simțitor la 73.018 lei. Această situație se datorează faptului că în 1997 gravitatea intervențiilor tehnice a fost redusă, datorită eficacității lucrărilor de revizii capitale și reparații din perioada anului 1995-1996 care au condus la costuri ridicate de 205.871 lei, respectiv 397.842 lei.

d) Analiza cheltuielilor cu amortizarea fondurilor fixe (Tabel 9)

Ca element component al cheltuielilor materiale, cheltuielile cu amortizarea fondurilor fixe au un caracter convențional constant.

Tabel 9

Relația matematică de determinare a cheltuielilor cu amortizarea este:

,

unde:

Deoarece la nivelul anilor 1997 și 1996, care sunt luați drept perioadă de comparație pentru analiza factorială, nu există amortizări aferente fondului fix casat înainte de termen, mărimea cheltuielilor de amortizare va depinde doar de variația valorii medii anuale a utilajelor, neluând în considerare norma de amortizare, care rămâne constantă. Deoarece nu a fost înregistrată nici o intrare de capital, valoarea medie a utilajelor va depinde doar de valoarea medie a ieșirilor care s-a păstrat aproape constantă de la an la an precum și de valoarea de inventar la începutul anului, care s-a diminuat de la an la an.

În cadrul S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A., în perioada 1995-1997, s-au efectuat cheltuieli corespunzătoare consumului de factori de producție:

Tabel 10. Structura cheltuielilor – mii lei –

Tabel 11. Evoluția și dinamica cheltuielilor

S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. a efectuat cheltuieli totale care au crescut de la an la an. Această creștere a fost determinată de sporirea cheltuielilor de exploatare, care dețin 90% din totalul cheltuielilor. Sporirea cheltuielilor de exploatare a fost cauzată în primul rând de creșterea cheltuielilor de întreținere.

2.5. Costul de producție

Mărime costului de producție nu este constantă, dinamica sa depinzând în principal de: consumul de factori de producție pe unitatea de produs (resurse materiale, forță de muncă, echipamente etc.) prețul factorilor de producție consumați de pe piață. Scăderea prețului de achiziționare a factorilor duce la micșorarea costului și invers. În cazul în care prețul factorilor rămâne constant, iar consumul acestora pe unitatea de produs se micșorează are loc micșorarea costului mediu. Mărirea costului pe unitatea de efect util este influențată și de: volumul de producție, de caracteristicile și calitatea acesteia.

Minimizarea costului înseamnă reducerea cheltuielilor pe unitatea de efect util, realizarea unui cost minim pe unitatea de rezultat și are o deosebită importanță economică.

O componentă esențială a calcului economic o reprezintă optimul producătorului. Aceasta înseamnă modalitatea de realizare a producției, prin care producătorul urmărește ca la un cost de producție dat să maximizeze producția obținută, adică să producă cât mai mult posibil.

Producătorii trebuie să țină seama de anumite restricții: nivelul resurselor disponibile, în sensul că acestea sunt limitate, la un moment dat, prețul factorilor de producție. Situația de optim al producătorului presupune existența unor alegeri posibile: ea este considerată, totodată, situație de echilibru, deoarece în acest caz producătorul nu mai este nevoit să caute o altă soluție.

În activitatea concretă de reducere a costului, S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. trebuie să ia în considerare mai multe elemente:

alegerea acelor procese tehnologice de executare a lucrărilor care sunt cele mai eficiente nu numai din punct de vedere tehnic, ci și economic;

cumpărarea de factori de producție, pe cât posibil, la prețurile cele mai mici, fără a neglija calitatea;

găsirea unor căi de micșorare a consumului de factori pe unitatea de rezultat, prin mărimea randamentelor lor, care presupun sporirea eficienței utilizării mijloacelor tehnice și materiale și creșterea competitivității muncii (care trebuie să devanseze mărirea salariilor), asigurarea reducerilor costurilor în toate fazele muncii;

realizarea obiectivelor stabilite, ținând seama de resursele disponibile, de condițiile existente de realizare a volumului de lucrări;

aplicarea metodei de analiză a valorii, care trebuie să ducă și la identificarea serviciilor prestate care generează consumuri mari de combustibil și energie, (care conduc la pierderi) să imprime caracter preventiv activității de minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul și evidență să întărească calculația pe serviciu prestat etc.

În cadrul S.C. “AGROMEC HÎRȘOVA” S.A. costul unitar și fundamentarea prețului la câteva din principalele lucrări se prezintă astfel:

Tabel 12. Fundamentarea tarifului la lucrare de bază – arat – pe 1997

2.6. Analiza rentabilității profitului

2.6.1. Profit – rezultat al acțiunii economice

Masa profitului este suma totală dobândită sub formă de profit de un agent economic, stabilită ca diferență între prețul de vânzare și cost sau ca diferență între venituri și cheltuieli. Pentru a fi în consens cu accepțiunea oficial-legislativă privind profitul acest indicator trebuie să fie o mărime pozitivă. Dacă este negativă este vorba de o pierdere, iar legislația confirmă că aceasta este opusul profitului, că agentul care o înregistrează nu poate progresa.

Rata profitului se determină ca un raport procentual între masa profitului și mărimea cheltuielilor pentru obținerea acestuia sau cifra de afaceri.

Maximizarea este o problemă care se pune atât pentru masa, cât și pentru rata profitului, iar acțiunile care se inițiază în acest scop acoperă de fapt toți factorii care pot conduce la creșterea venitului și scăderea costurilor unei activități economice. În lupta pentru realizarea acestui obiectiv, trebuie avuți în vedere numeroși factori și anume:

nivelul productivității sau randamentul factorilor care influențează volumul rezultatelor fapt ce impune unității să se orienteze spre acțiuni care conduc la o productivitate cât mai mare;

prețul de vânzare și costul; întrucât masa profitului este diferența dintre cele două elemente, orice scădere a costurilor și creștere a prețurilor are efecte pozitive pe planul ratei profitului;

volumul, structura și calitatea activității care acționează asupra masei profitului atât separat, cât și în unitatea sa;

viteza de rotație a capitalului.

2.6.2. Analiza profitului pe total activitate (Tabel 13)

Analiza factorială a profitului pe total activitate are următoarele obiective:

explicarea și aprecierea variației profitului prin presiunea factorilor care acționează în mod direct asupra mărimii profitului;

orientări aplicate de societate în scopul obținerii unei rentabilități.

Modelul de analiză a profitului pe total activitate:

Pf = V – C

Tabel 13

Variația profitului pe total activitate

Influența factorilor:

1 influența veniturilor

2 influența cheltuielilor

Având în vedere datele înscrise în tabel, precum și rezultatele cuantificărilor factoriale, evoluția exercițiului financiar se apreciază ca fiind pozitivă, cu toate că mărimea acestuia se situează la nivelul pierderilor.

Această reducere a pierderilor în 1997 față de 1996 se datorează diminuării volumului total de cheltuieli. Această acțiune se apreciază ca fiind favorabilă, deoarece contribuie cu 504.859 mii lei la reducerea pierderilor. Însă, nivelul veniturilor totale are o influență negativă asupra reducerii pierderilor (-267.811 mii lei) deoarece la nivelul societății, veniturile au înregistrat o scădere simțitoare datorată unor cauze atât obiective cât și subiective legate de activitatea unității.

2.6.3. Analiza rentabilității principalei lucrări agricole – arat

Analiza rentabilității pe produs dovedește o utilitate deosebită în procesul cunoașterii și al luării măsurilor care se impun pentru asigurarea și creșterea rentabilității tuturor produselor (serviciilor). Similar analizei factoriale a rentabilității pe total activitate, analiza factorială a rentabilității pe produs (serviciu) are în esență diagnosticarea variației profitului brut și a ratei rentabilității brute.

Modelul de analiză este:

Rentabilitatea brută pe unitatea de arătură a înregistrat o diminuare față de anul de bază, atât pe linia profitului brut cât și pe linia ratei rentabilității brute rezultate, care atestă că la nivelul lucrării agricole – arătură – s-a prestat în general o activitate ineficientă.

Reducerea ratei rentabilității brute a fost determinată pe de o parte de reducerea volumului de lucrări, iar pe de altă parte de obținerea unui cost unitar superior.

=== CAPITOLUL II (continuare 2) ===

2.6.2. Analiza profitului pe total activitate (Tabel 13)

Analiza factorială a profitului pe total activitate are următoarele obiective:

explicarea și aprecierea variației profitului prin presiunea factorilor care acționează în mod direct asupra mărimii profitului;

orientări aplicate de societate în scopul obținerii unei rentabilități.

Modelul de analiză a profitului pe total activitate:

Pf = V – C

Tabel 13

Variația profitului pe total activitate

Influența factorilor:

1 influența veniturilor

2 influența cheltuielilor

Având în vedere datele înscrise în tabel, precum și rezultatele cuantificărilor factoriale, evoluția exercițiului financiar se apreciază ca fiind pozitivă, cu toate că mărimea acestuia se situează la nivelul pierderilor.

Această reducere a pierderilor în 1997 față de 1996 se datorează diminuării volumului total de cheltuieli. Această acțiune se apreciază ca fiind favorabilă, deoarece contribuie cu 504.859 mii lei la reducerea pierderilor. Însă, nivelul veniturilor totale are o influență negativă asupra reducerii pierderilor (-267.811 mii lei) deoarece la nivelul societății, veniturile au înregistrat o scădere simțitoare datorată unor cauze atât obiective cât și subiective legate de activitatea unității.

2.6.3. Analiza rentabilității principalei lucrări agricole – arat

Analiza rentabilității pe produs dovedește o utilitate deosebită în procesul cunoașterii și al luării măsurilor care se impun pentru asigurarea și creșterea rentabilității tuturor produselor (serviciilor). Similar analizei factoriale a rentabilității pe total activitate, analiza factorială a rentabilității pe produs (serviciu) are în esență diagnosticarea variației profitului brut și a ratei rentabilității brute.

Modelul de analiză este:

Tabel 14

Variația profitului brut aferent volumului de lucrări la principala lucrare – arătura:

Influența factorilor care acționează asupra mărimii acestui profit:

1 influența volumului de lucrări

2 acțiunea costului pe unitatea de lucrare

3 acțiunea tarifului pe unitatea de lucrare:

Schema sinoptică:

Variația ratei rentabilității brute aferente volumului de lucrări la principala lucrare – arătură:

din care datorită:

1 acțiunii costului pe unitatea de lucrare

2 acțiunii tarifului pe unitatea de lucrare

Schema sinoptică:

Rentabilitatea brută pe unitatea de arătură a înregistrat o diminuare față de anul de bază, atât pe linia profitului brut cât și pe linia ratei rentabilității brute rezultate, care atestă că la nivelul lucrării agricole – arătură – s-a prestat în general o activitate ineficientă.

Reducerea ratei rentabilității brute a fost determinată pe de o parte de reducerea volumului de lucrări, iar pe de altă parte de obținerea unui cost unitar superior.

=== CAPITOLUL II copie ===