PROIECT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ AVANSATĂ COORDONATOR: Prof. Univ. Dr. Rotaru Maria Timișoara 2019 2 Universitatea de Medicin ă și Farmacie „Victor… [630951]

1
Universitatea de Medicin ă și Farmacie „Victor Babeș”
Timișoara
Școala Doctorală Medicină

Văleanu Bianca Maria

PROIECT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
AVANSATĂ

COORDONATOR:
Prof. Univ. Dr. Rotaru Maria

Timișoara
2019

2
Universitatea de Medicin ă și Farmacie „Victor Babeș”
Timișoara
Școala Doctorală Medicină
Văleanu Bianca Maria

CERCETĂRI PRIVIND MICROBIOMUL
CUTANAT ȘI TRATAMENTUL TOPIC ÎN
DERMATITA ATOPICĂ

COORDONATOR:
Prof. Univ. Dr. Rotaru Maria

Timișoara
2019

3
CUPRINS

I. Introducere …………………………………………………………….4
II. Partea teoreti că
II. 1. Termenul “Atopi e’’…………………………………………….. .6
II. 2. Fiziopatologia dermatitei atopic e……………………………….. 7
II. 3. Complicațiile dermatitei atopice …………………… ……………….. 9
II. 4. Scorul SCORAD ……………………………………… …………………… 10
II. 5. Intervenția microbiomului în apar iția dermatitei ato pice…..11
II. 6. Prob ioticele și pielea ……………………………………… ………………..14

III. Partea practică
III. 1. Scopul lucrării ………………………….. ……………….. 16
III. 2. Material și Metodă ……………………. ………………… 17
IV. Bibliografie ……………………………………………………………….. ………………..18

4
I. Introducere

Pielea ca suprafață si organ de frontier al organismului uman este caracterizată de o
multitudine de funcții chimic -biologice și fizice care sunt importante pentru integritatea ființei
umane. Atunci când bolile de piele încep din copilărie pot influența modul de viață al unei
persoane pe toată durata acesteia [1].
Bolile alergice sunt printre problemele majore de sănătate a timpului nostru. Mai ales așa
numitele boli atopice, și anume astm, rinoconjuctivită și eczema precum dermatita atopică au
crescut ca si prelevanță în ultimii ani dramatic [1].
Eczema atopică reprezintă astazi cea mai comună boala inflamatorie cronica cutanată
necontagioasa la copil. Deobicei dermatita atopică începe în copilărie și este caracterizată prin
prurit intens și leziuni inflamate [1].
Dermatita atopica este o boala comună a pielii care a fost cunoscută încă din antichitate. În
conformitate cu Romanul biograf Suetonius, împăratul Augustus a suferit de această boală.
Incidența crescândă a boliilor alergice în general, și în special a dermatitei atopice, a focusat
interesul public asupra acestei boli [2].
În majoritatea manualelor de dermatologie reflexul istoric al dermatitei atopice a început
cu Robert Willian care in 1808 a folosi t termenul “eczema” într -o manieră morphologic
științifică [1].
Dermatita atopică (AD) este o boală cronică inflamatorie a pielii, cu leziuni care prezintă
morfologie și distribuție tipică și al cărui semn distinctiv este prurit intens. Dermatita atopică
apare deobicei la pacienți cu o istorie personală sau familială a bolilor atopice, cum ar fi astmul,
rinită sau eczema atopice în sine [3].
Este una dintre cele mai frecvente boli ale copilarie, iar prevalența acesteia ajunge la 20%
la sugari și 2,1 la 4,9% la adulții din Europa, America de Nord și Japonia.1 -3 Annual incidența
noilor cazuri de dermatită atopică la pacienții cu vârsta sub 17 ani în SUA este de 11%; 85%
din pacienții cu dermatită atopică prezintă prima dată boala înainte d e vârsta de 5 ani, dar 20 –
40% dintre copiii cu dermatită atopică persistă cu boala cutanată la maturitate [3,4,5].
Datorită patogenezei complexe a acestei boli, care implică disfuncții ale barierei pielii,
disfuncții imune și modificări ale microbiomului cutanat mediate de genetică, de mediu și

5
psihologie, o abordare terapeutică unică este aproape imposibil de realizat [3].
Creșterea pierderii de apă transepidermică (TEWL), scăderea conținutului de apă în
stratum corneum și reducerea expresiei proteinelo r de la nivelul barierei pielii, cu m ar fi
filaggrina și claudina, sunt principalele modificări ale barie rei cutanate la persoanele cu
dermatită atopică . Deasemenea trebuie avut în vedere și dereglarea citokinelor , conducând
polarizarea Th2, Th1, Th17 și Th22, care varia ză în funcție de vârstă, etnie și faza dermatitei
atopice [3,6,7,8 ].
Microbiomul cutanat joacă un rol crucial în dermatita atopică. Aproximativ 90% din pielea
indivizilor atopici este colonizată de Sta phylococcus aureus (S. aureu s). Diversitatea
microbiomului cutanat a pacienților cu dermatită atopică prezintă temporal schimbări, cu o
predominanță de S. aureus în timp ul erupțiilor și Streptococcus, Propionibacterium și
Corynebacterium după tratament [3,9,10 ].
Dermatita atopi că rămâne o boală provocatoare. Tratamentul ideal este vizat la controlul
bolii pe termen lung, cu redu cerea erupțiilor și întreținere unei vieții de calitate . Mai mult,
abordările tratamentului depind de variații geografice, economice și genotipice /
fenotipice [3,11,12 ].
Plecând de la această premise și în corelație cu literature de specialitate consider ca tema
aleasă este o temă actuală, modern, necesară având în vedere că microbiomul cutanat joacă un
rol crucial în apariția dermatitei atopice.

6
II. Partea teoretic ă

I.1. Termenul “Atopie”
Termenul “Atopie” a provocat o varietate de interpretări în timpul aniilor 90 după
nașterea acestuia.
Afecțiuniile atopice se încadrează conform clasificării lui Coombs și Gell în
categoria 1, reacție de tip imediat (figura 1).

Figura 1 Tipurile de reacții alergice după clasificarea Coombs și Gell [1]

În 1923, Coca și Cooke a inventat termenul “atopie” pentru a descrie o
hipersensibiltate “moștenită” împotriva mediului alergen care se poate manifesta ca astm sau ferba
de fân. Diferiți de alții fizicieni care nu sunt atât de critici, ei au știut limitele lor în filologie și l –
au rugat filologul grec Perry de la Universitatea Columbia din New York să propună un termen
pentru această cond iție. Perry a propus termenul “atopie” care înseamnă “nu în locul potrivit, în
afara ordinului’’ [1]

7
Doi ani mai târziu, Coca și Grove au propus termenul “reactive atopic” pentru
substanțele din ser cu care hipersensibilitatea de tip imediat poate fi tra nsferată în conformitate cu
experimentele lui Prausnitz și a le lui K üstner.Ei au adăugat această caracteristică termenului de
atopie. Acest termen, tradus în zilele noastre, înseamnă că anticorpii IgE sunt o parte importantă
din atopie [1].

II.2. Fiziopatologia dermatitei atopice
Dermatita atopică este recunoscută ca o boală heterogenă, multifactorială
caracterizată de fenotipuri clinice diferite bazate pe interacțiuni ale genelor susceptibile, a
factorilor de mediu, bazate pe afectare integrităț ii bari erei pielii și dereglări imune. Deși
deteriorarea barierei cutanate și distorsiunea imună jo acă roluri majore în patogeneza, ordinea lor
secvențială este neclară [13].
În schimb, ipoteza susține că disfuncția epidermală a barierei cutanate agravează
boala cu schimbări imunologice secundare. Cu toate acestea, se spune că disfuncția imună conduce
boala iar modificările de la nivelul barierei cutanate sunt un epifenomen [13,14] .
Disfuncția imună se realizează atăt la nivelul sistemului imunitar înnăscut cât și la
nivelul sistemului imunitar adaptiv, ambele sisteme fiind implicate în apariția dermatitei atopice.
Deși keratinocitele, peptidele antimicrobiene, grupul 2 de celule limf oide înnăscute (ILC -2) și
receptorii de tip toll (TLR) sunt factori majori ai sistemului imun înnăscut, descoperirea
subseturilor T helper (Th) Th 17/Th 22 a scos la iveala o nouă patogeneză a dermatitei atopice,
progresând față de modele anterioare. Astfe l, se schimbă percepția ca dermatita atopică este o
boală bifazicp Th1/Th2 în contextul actual al unei citokine multiple [15,16] .
Deși rolul patogenic al autoimunității din dermatita atopică rămâne pentru a fi
elucidat, o recentă metaanaliză a raportat un fenomen autoimun la până la 91% din pacienți[15,16].
Lipdele, deasemnea intervin ca și factor în fiziopatologia dermatitei atopice. Pielea
lezata sau non -lezată din dermatita atopică este caracterizată prin compoziție redusă de ceramide,
precum și reduc erea ceramidelor la colesterol, modificări ce duc la creșterea TEWL[17,18].

8
Bariera epidermică previne penetrarea alergenilor, menține hidratarea pielii și
expune activitatea antimicrobiană, având în același timp o interacțiune continuă cu sistemul
imunitar adaptiv ă[13] .
Bariera este compusă dintr -o matrice complexă de proteine și lipde ținute împreună
de desmosomi și intersecții strânse [19]. Deficiența acestor componente, carența diferențială de
keratinocite și disfuncția imună sunt baza pentru disfuncțile barierei cutante [20].
Microbiomul cutanat joacă deasemnea un rol foarte important în patogeneza
dermatitei atopice. Commensal S. Epidermidis are rol de protecție prin producerea de AMP și
proteaze, previne creșterea speciilor patogene și limi tează formarea biofilmului S. Aureus [21,22] .
Dermatita atopică expune o scădere a diversității microbiene. Această scădere a
diversității microbiene duce la dominanța S. Aureus. Nakatsuji și colegii lui au demonstrat că
penetrarea S aureus prin epidermă d uce la creșterea IL -4, IL -13, IL -22 și TSLP și scăderea
expresiei de AMPs.Superantigeni S. Aureus au arătat că cresc inflamația de tip Th2.Citokinele
Th2 sporesc susceptibilitatea keratinocitelor la toxicitatea toxinei alfa S aureus [23].
Colonizarea cu S. aureus este detectabilă în mai mult de 90% din pacienți cu
dermatită atopică. Interacțiunea complexă dintre o barieră a pielii afectată, o disfuncție imună,
mutații ale filangrinei și o piele modificată la nivelul microbiomului cutanat contribuie la cre șterea
infecției susceptibile în dermatita atopică[24,25].
Factori de mediu joacă deasemenea un rol în patogeneza bolii. Deși rolul exact al
alergenilor din aer în dermatita atopică rămâne controvers at, un studiu placebo, dublu orb a
demonstrat că adulți sensibili la alergeni din iarbă, supusi la polenul din iarbă duce la agravarea
simptomelor cutante [15].
Studiile genomice și polimorfe au identificate multe gene susceptibile la pacienți
cu dermatită atopică. O creștere a riscului de dermati tă atopică a fost asociată cu variații în genele
implicate î n funcția de barieră a pielii, diferențe ale keratinocitelor, imunit atea înnăscută ,
răspunsuri imune adaptive și citokine si chemokine. Mutațiile filangrinice sunt constant cel mai
mult asociate cu apariția dermatitei artopice [26].

9
II.3. Complicațiile dermatitei atopice

Cele mai frecvente complicații ale dermatitei atopice privesc boliile infecțioase ale
pielii care pot produce complicații grave care pot pune viața in per icol.
Infecțiile bacterine pot produce complicații g rave. Pielea paciențiilor cu dermatită
atopică este puternic colonizată cu Staphylo coccus aureus în pielea nelezată, în nas și s ub unghii.
În ceea ce privește procesel e de mancărime, acest lucru poate duce la transportul bacteriei de pe o
suprafață pe alta și la impe tiginizarea modi ficărilor cutanate eczematoase.
Leziunile eczematoase atopice impetiginizate nu sunt numai infectate cu
stafilococi, dar și cu streptococi si alți microbi [1].
Pacienți cu eczemă atopică prezintă o creștere susceptibilă la infecții fungice, în
special Trichophyton rubrum și Candida albicans. Unii autori au descoperit reacții de tip imediat
împotriva antigenilor Trich ophyton rubrum și relevanța fiziopatologică este neclară. Malassezia
furfur ca saprofit și inductor de Pityriasis versicolor este deasemenea comună la paci enți cu
dermatită atopică și poate fi găsită în special când zonele scalpul ui și gâtul ui sunt implicate.
Una dintre cele mai grave complicații ale eczemei atopice es te așa -numita eczema
herpeticum care se prezintă ca o formă diseminată a infecției cu virusul herpes simplex HSV de
tip 1 sau 2 la baza dermatitei atopice . Asociat apare febră mare și posibilitatea dezvoltării unei
inflamații central nervoase [1].

II.4. Scorul SCORAD

Scorul SCORAD e ste un scor obiectiv care cuantifică atât extinderea pe suprafața
corpului cât și intensitatea relativă a leziuni lor de pe piele împreună cu o evaluare subiectivă a
intensității suferinței provocate [1].
Intensitatea suferinței provocate se măsoară ca intensitate a mâncărimii și pierderea
somnului într-o scară vizuală analogică. Variatele, calitativ diferitele leziuni înregistrare în
SCORAD sunt:

10
– Eritemul
– Edem/ papule
– Maloasa/ cruste
– Jupuiala/cojirea
– Lichefierea
– Uscăciunea pielii [1]

Diferitele leziuni sunt seminificativ evaluate de la 0 (absent) p ână la 3 (maxim). Evaluarea
subiectivă este înregistrată pe o scară analogică vizuală (VAS) de la 0 la 10 de către pacien t. Pentru a măsura
SCORAD exista fișiere standard (figura 2).

Figura 2 SCORAD cu scale obiective si subiective [1]

11
II.5. Interven ția microbiomului în apariția dermatitei atopice

Flora microbiană a pielii poate intra într -o stare de disbioză, definită ca o schimbare
în compoziția relativă a diferiților microbi comparativ cu normalul, în timpul unei stări de
boală. Acest lucru este foarte bine d escrise în dermatita atopică [27].
A fost prima dată observat în anii 1970 că a existat o creștere a colonizării de S.
aureus asu pra leziunilor din dermatita atopică. De atunci, mai multe studii au observat acest
fenomen, deși complexitatea pură a modificărilor compoziției microbiene din dermatita
atopică nu au fost stabilite până la determinarea ARNr 16S cu ajutorul secvențiatoarel or
ADN. Secvențiatoarele au arătat că pacienții cu DA au o creștere globală a colonizării de
specii Staphylococcae, împreună cu o scădere globală a numărului de diferite tipuri de
bacterii (diversitatea microbiană) pe pielea implicată. Mai precis, creștere a colonizării cu
S. Aureus [28].
Dintre speciile gram -pozitiv de Staphylococcus,Staphylococcus epidermidis este
tipul dominant în pielea sănătoasă având capacitatea de a inhiba dezvoltarea
Staphylococcus aureus. La copil, colonizarea pielii de S. Epidermidis și S. cohnii în timpul
primului an de viață, îî asigură o prote cție împotriva dezvoltării DA .
Tulburările asupra microbiomului cutanat reprezintă un factor de risc independent
pentru dezvoltarea DA. Pielea, la aproximativ 90% din pacienții care suferă de DA, devine
colonizată de S. aureus din care 50% sunt producători de toxine. Aceste toxine contribuie
la inflamația și disfuncția barierei pielii prin activarea precursorilor proinflamatori [28].
DA este însoțită de schimbări înclusiv la nivelul raspunsur ilor imune la S.
epidermidis și S. Aureus. Cu toate acestea, pe leziunile dermatitei atopice , proporțiile de
S. Aureus și S. epidermidis cresc. Aceste specii produc compuși antibacterieni, cum ar fi
peptide antimicrobiene și bacteriocine, acestea din urma producând o scădere relativă a
altor specii, inclusiv Propionibacterium, Corynebacterium și Streptococcus, la p acienți cu
dermatita atopică [29].
Studiile recente au evidențiat importanța interacțiunii dintre microbiomul cutanat
și celulele imunitare în etiopatogeneza dermatitei atopice. Studiile au arătat că mai mult de
90% dintre pacienții cu dermatită atopică sunt colonizați cu S. aureus, atât pe zonele

12
afectate (în special regiunile de flexie, precum fosa cubitală sau poplit ee), cât și pe cele
indemne [30,31] .
La nivelul leziunilor, abundența S. Aureus se corelează cu severitatea bolii, un nivel
crescut de S. aureus determinând pro porțional manife stări cutanate caracteristice . Tulpinile
de S. aureus secretă factori de virulență, cum ar fi α -toxina și proteina A, implicate în
invazia și apoptoza celulară, dar și δ -toxina, ce induce răspunsul alergic prin degranularea
mastocitelor, cu eliberarea de histamină, IL -4 și IL -13 și producerea de IgE. De asemenea,
superantigenele produse de S. aureus joacă un rol important în activarea și multiplica rea
limfocitelor T helper 2 . Colonizarea de către S. aureus se produce ca urmare a stim ulării
expresiei IL -4 și IL -13, care inhibă sinteza peptidelor antimicrobiene și favorizează
atașarea S. aureus la nivel tegumentar prin intermediul adezinelor. Într -un studiu realizat
pe șoareci în Japonia, în anul 2015, s -a evidențiat faptul că inflamați a de tip czematos se
corelează cu un nivel crescut de S. Aureus și Corynebacterium spp., iar antibioterapia a
condus la supresia inflamației și la profilaxia recurențelor. Mai mult, un studiu efectuat în
Marea Britanie pe 50 de copii a evidențiat că cei af ectați de dermatită atopică la 12 luni
avuseseră diferențe semnificative ale microbiomului cutanat (reducerea stafilococilor
comensali) la vârsta de două luni, comparativ cu grupul de control, sugerând că acest gen
ar putea oferi protecție împotriva dezvol tării ulterio are a dermatitei atopice [27,32].
Supresia inflamației cutanate din dermatita atopică depinde de inhibarea proliferării
limfocitelor T helper 2, realizată de IL -10, sintetizată de limfocitele T reglatoare și celulele
prezentatoare de antigen. Mai mult, studii recente au arătat că bacteria comensală S.
epidermidis ar putea oferi o protecție împotriva S. aureus, prin secreția unor proteoglicani
care induc sinteza de IL -10 de către celulele prezentatoare de antigen. Astfel, bacteriile
comensale ar putea avea un rol -cheie în controlul inflamației cutanate din dermatita
atopică. Cu toate acestea, un studiu efectuat în Hong Kong în 2016 a relevat o densitate
mai mare a S. epidermidis decât a S. aureus în zonele cele mai afectate, sugerând faptul că
S. epidermidis ar putea fi un factor inde pendent al severității bolii [27].
Metodele de secvențiere a ARN 16s ribozomal nu au demonstrat doar o creștere a
S. aureus, ci și o scădere a diversității microbiene comensale. Mai mult, reducerea
diversității florei comensale pare să fie corelată cu perioadele de acutizare, genurile
comensale Streptococcus, Propionibacterium și Corynebacterium apărând într -un număr

13
mai mare post -tratament. Astfel, terapia antiinflamatoare și emolientă este asociată cu o
creștere a diversității microbiene, arătând încă o dată importanța funcționării corecte a
barierei cutana te în menținerea unui microbiom tegumentar n ormal .
Alte studii au arătat că există și o creștere a diversității fungice, fiind detectate M.
restricta, M. globosa și M. dermatis la aproximativ 90% dintre pacienții cu dermatită
atopică, evidențiind astfe l un posibil rol patogenic al fungilor. Mai mult, s -au descoperit
genotipuri M. globosa specifice dermatitei atopice. De asemenea, în serul pacienților cu
dermatită atopică s -au identificat anticorpi specifici IgE anti -M. globosa, absenți la
indivizii sănă toși. Pe de altă parte, mai multe studii au descris specia M. sympodialis ca
fiind cea mai abundentă la pacienții cu dermatită atopică și posibilitatea coexistării acesteia
cu o specie non -Malassezia, n umită Cryptococcus diffluens [33].
De asemenea, au fost descrise și specii bacteriene anaerobe, precum speciile
Clostridium și Serratia. La nivelul feței, la pacienții cu dermatită atopică s -a identificat un
nivel crescut al Stenotrophomonas maltophilia și un nivel scăzut al speciilor comensale P.
acnes și al stafilococilor coagulazo -negativi. Acest lucru sugerează că absența anumitor
specii microbiene este la fel de importantă ca prezența altora. Eczema herpeticum este o
complicație amenințătoare de viață a dermatitei atopice cauzate de infecția cu virusul
Herpes simplex și poate duce la desfigurare și orbire din cauza infecției oculare. Acești
pacienți au frecvent un nivel mai mare de 1.000 UI/mL IgE, sunt colonizați cu S. aureus și
au o formă severă de dermatită atopică. Deoarece majoritatea pacienților cu de rmatită
atopică au titruri mari de IgG împotriva virusului, dar 5% dintre pacienți fac Eczema
herpeticum, se consideră că factorii ce țin de gazdă, cum ar fi cei genetici, determină
dermatita atopică cu susceptibilitate pentru Eczema herpeticum [33].

14
II.6 Probioticele și pielea

Microbii benefici, cum ar fi Steptococcus thermophilus și Lactobacillus bulgaricus
din laptele fermentat au fost ingerate de către oameni de mii de ani în speranța că produsele
fermentate au beneficii pentru sănătate.
La începutul secolului al XX -lea, imunologul rus Elie Metchnikoff a propus ca
bacilii acidului lactic să aibă efecte benefice asupra sănătății și și -a atribuit propria
longevitate la in gerarea regulată a beneficiilor microbii [34].
Beneficiile propuse pentr u sănătate ale probioticelor au trecut printr -o evaluare
științifică din ce în ce mai riguroasă în ultimii ani, iar acum există dovezi puternice pentru
utilizarea lor în tratarea și prevenirea unui număr de boli intest inale. . Cu toate acestea,
utilizarea în comunitate a probioticelor es te mult mai largă decât indicațiile acestora .
Probioticele sunt cel mai frecvent definite ca "microorganisme vii care, at unci
când administrate în cantități adecvate conferă un beneficiu pentru sănătate a gazdei . Mulți
experți consideră că probioticul ideal ar trebui să rămână viabil la nivelul intestinului și ar
trebui sa adere la epiteliul intestinal pentru a conferi un beneficiu semnificativ pentru
sănatat e[34].
Cele mai multe probiotice sunt tu lpini de Bifidobacterium sau Speciile
Lactobacillus. Unele au fost izolate din microbiota intestinală din oameni sănătoși; altele
au fost izolate din produ sele lactate fermentate. Specie de la alte genuri bacteriene cum ar
fi Streptoc occus, Bacillus și Enterococcus de asemenea, au fost folosite ca probiotice, dar
există îngrij orări legate de siguranța unora din aceste probiotice, deoarece acestea conțin
mai multe specii patogene, în specia l genul Enterococcus [34].
Microorganisme non -bacteriene cum ar fi drojdiile din genul Saccharomyces au
fost, de asemene a, utilizate ca probiotice pentru multi ani.
Probioticele au fost destul de larg investigate pentru efectele asupra tratamentului
eczemelor atopice cu sau făra alergie alime ntară. Cele mai multe dintre studii implică
speciile de Lactobacillus fie singur, fie în combinație c u alte bacterii din probiotice.
Studiile au raportat ameliorarea eczemelor urmând tratament cu Lactobacillus
rhamnosus GG (LGG), Bifidobacterium lactis sau B. Breve M-16. În două dintre aceste

15
studii, tratamentul cu probiotice a avu t ca rezultat reducerea rapidă a eczemelor față de
tratamentul placebo. SCORAD s -a îmbunătățit semnificativ în grupurile de tratament cu
probiotice dar nu și in grupurile de tratament cu placebo . Urmărirea s -a efectuat de la 2 luni
până la 6 lun i de la aplicarea tratamentului, e czema s -a diminuat considerabil [34].
Un alt studiu mai amplu despre L. Fermentum la copii cu eczeme a demonstrat
deasemenea îmbunătățiri în ceea ce privește severitatea eczemei și extinderea acesteia.
Un mic studiu crossover a evaluat eficacitatea unui iaurt probiotic care conține L.
Paracasei Lpc-37, B. Lactis 420 și L. Acidophilus 74-2 la adu lți cu dermatită atopică. Acest
studiu a raportat o tendință de reducere a SCORAD [34].
Tratamentul cu probiotice a fost asociat cu infla mații de grad scăzut, evidențiate
prin creșteri moderate ale proteinei C re active (CRP) și interleukinei -6 (IL-6), cu care
autorii sugerează că pot supr ima inflamația prin inhibare a produceri altor factori
inflamatori și inducerea unui răspuns imunitar reg lator. Nu există dovezi directe , totuși, că
probioticele induc răspunsurile imunitare reg latoare sau inhibă răspunsurile inflamatorii
atunci când sunt util izate pentru a trata persoanele cu eczeme [34].

16
III. Partea practic ă

III.1. Scopul lucrării
Studiul de față își propune să studieze microbiomul cutanat de la nivelul leziuniilor
din dermatita atopică analiz ând modul de implicare a acestuia în apariția și evoluția
dermatitei atopice prin corelarea rezultatelor cu parametrii clinici de evoluție și
vindecare.
Deasemenea, având ca si bază rezultatele obținute în urma cercetării microbiomului
cutanat, lucrarea me a de doctorat își propune dezvoltarea și prepararea unui produs
cosmetic cu efecte benefice asupra microbiomului cutantat din dermatita atopică
utilizând probiotice și/sau prebiotice și studierea efectului produsului cosmetic propriu
dezvoltat pe un lot re prezentativ de pacienți diagnosticati cu dermatita atopică. Scopul
dezvoltării produsului este de a îmbunătății flora microbiană de la nivelul cutanat astfel
fiind viziblă o îmbunătățire în evoluția leziuniilor din dermatita atopică.

III.2. Material și Metodă
Se vor lu a in studiu pacienți, care se adresează medicului dermatolog, cu vârste
cuprinse între 20 -90 ani, cu dermatită atopică. Pacienții vor fi incluși/excluși în studiu
pe baza unor criterii de selecție/excludere și diagnosticul clinic. Loturile de pacienți
vor fi împărțite în funcție de diagnosticul etiologic, vârstă, mediu de proveniență dar și
în funcție de explorările efectuate.
Metodologia de cercetare constă în:
-detectarea genomică a microbiomului cutanat de la nivelul leziunilor din dermatita
atopică
-dezvoltarea unui tratament topic având în compoziție lizate ale unui germen din
microbiomul cutanat pentru refacerea florei cutanate

17
-determinarea eficacității produsului inovator dupa aplicare prin retestarea
microbiomului cutanat
-corelarea rezultatelo r cu parametrii de evoluție/ vindecare a dermatitei atopice 14

Detecarea genomică a microbiomului cutanat și efectul produsului dezvoltat le voi
evidenția prin metode de investigare cu ajutorul secvențiatorelor de ADN din cadrul
Spitalul Clinic de Pediat rie Sibiu cu ajutorul Magcore super -extractor și Miseq
illumina -secventiator. Deasemenea pentru produsul topic voi face determinări
spectofotometrice. Produsul inovativ va fi deasemenea investigat și printr -o metodă de
investigare non -invaziva determinând pierderea de apă transdermică și hidratarea
tegumentului prin intermediul corneometriei.
Prin premisa studiilor publicate în prezent nu putem exclude faptul că multe
produse cosmetice au dovedit a avea efect benefic asuprea microbiomului cutanat prin
creșterea diversității microbiene sau chiar prin inhibarea celui mai periculos patogen
implicat in dermatita atopica, Stafilococcus aures.
Pentru parametrii de evoluție/ vindecare a dermatitei atopice se vor realiza fișe
individuale ce vor urmări aspectele cl inice ale dermatitei atopice.
La final voi realiza înregistrarea datelor, prelucrarea, verificarea, analiza,
compararea lor și voi sintetiza concluziile.
Studiul va avea aprobarea consiliului de etică și pacienți incluși in studiu vor semna
un consințămâ nt informat avizat de către Comisia de Etică a Cercetării cu respectarea
normelor deontologice și principiilor de cercetare. Cercetarea se va desfășura în
siguranță, fără risucurilor pentru pacient și fără manipulării genetice.

18
IV. Bibliografie

1. Johannes Ring – Atopic dermatitis , Springer International Publishing Switzerland , 2016
2. A. Wollenberg, T. Bieber – Atopic dermatitis: from the genes to skin lesions , Munkgaard,
2000
3. V. Aoki, D. Lorenzini, R. L. Orfani et al –Consensus on the therapeutic management of
atopic dermatitis, An Bras Dermatol, 2019;94:S67 -75
4. Eichenfield LF, Ellis CN, Mancini AJ, Paller AS, Simpson EL -.Atopic dermatitis:
epidemiolog y and pathogenesis update, Semin Cutan Med Surg. 2012;31(3 Suppl):S3 -5.
5. Barbarot S, Auziere S, Gadkari A, Girolomoni G, Puig L, Simpson EL, et al. Epidemiology
of atopic dermatitis in adults: Results from an international survey. Allergy. 2018;73:1284 –
1293
6. Orfali RL, Zaniboni MC, Aoki V. Profile of skin barrier proteins and cytokines in adults
with atopic dermatitis. G Ital Dermatol Venereol. 2017;152:140 -7.
7. Batista DI, Perez L, Orfali RL, Zaniboni MC, Samorano LP, Pereira NV, et al. Profile of
skin barrier proteins (filaggrin, claudins 1 and 4) and Th1/Th2/Th17 cytokines in adults
with atopic dermat itis. J Eur Acad Dermatol Venereol. 2015;29:1091 -5.
8. Gittler JK, Shemer A, Suárez -Fariñas M, Fuentes -Duculan J, Gulewicz KJ, Wang CQ, et
al. Progressive activation of T(H)2/T(H)22 cytokines and selective epidermal proteins
characterizes acute and chronic at opic dermatitis. J Allergy Clin Immunol. 2012;130:1344 –
54.
9. Czarnowicki T, Gonzalez J, Shemer A, Malajian D, Xu H, Zheng X et al. Severe atopic
dermatitis is characterized by selective expansion of circulating TH2/ TC2 and
TH22/TC22, but not TH17/TC17, cell s within the skin -homing T -cell population. J Allergy
Clin Immunol. 2015;136:104 -115.e7

19
10. Shi B, Bangayan NJ, Curd E, Taylor PA, Gallo RL, Leung DYM, et al. The skin
microbiome is different in pediatric versus adult atopic dermatitis. J Allergy Clin Immunol.
2016;138:1233 -6
11. Ong PY, Leung DY. Bacterial and Viral Infections in Atopic Dermatitis: a Comprehensive
Review. Clin Rev Allergy Immunol. 2016;51:329 -37.
12. Kong HH, Oh J, Deming C, Conlan S, Grice EA, Beatson MA, et al. Temporal shifts in the
skin microbiome associated with disease flares and treatment in children with atopic
dermatitis. Genome Res. 2012;22:850 -9
13. Kunal Malik, Kerry D., Heitmiller – An Update on the Pathophysiology of atopic
dermatitis, Dermatol Clin, 2017
14. Leung DY. Clinical implications of new mechanistic insights into atopic dermatitis. Curr
Opin Pediatr 2016;28:456 –62.
15. D’Auria E, Banderali G, Barberi S, et al. Atopic dermatitis: recent insight on pathogenesis
and novel therapeutic target. Asian Pac J Allergy Immunol 2016;34:98 –108.
16. Tang T S, Bieber T, Williams HC. Does “autoreactivity” play a role in atopic dermatitis? J
Allergy Clin Immunol 2012;129:1209 –15.e2.
17. Jungersted JM, Scheer H, Mempel M, et al. Stratum corneum lipids, skin barrier function
and filaggrin mutations in patients with a topic eczema. Allergy 2010;65:911 –8.
18. Cole C, Kroboth K, Schurch NJ, et al. Filaggrinstratified transcrip tomic analysis of
pediatric skin identifies mechanistic pathways in patients with atopic dermatitis. J Allergy
Clin Immunol 2014;134:82 –91.
19. Yu HS, Kang MJ, Kwon JW, et al. Claudin -1 polymorphism modifies the effect of mold
exposure on the development of atopic dermatitis and production of IgE. J Allergy Clin
Immunol 2015;135:827 –30.e5.
20. Lee HJ, Lee SH. Epidermal permeability barrier defects and barrier repair therapy in atopic
dermatitis.Allergy Asthma Immunol Res 2014;6:276 –87.

20
21. Tauber M, Balica S, Hsu CY, et al. Staphylococcus aureus density on lesional and
nonlesional skin is strongly associated with disease severity in atopic dermatitis. J Al lergy
Clin Immunol 2016;137:1272 –4.e1-3.
22. Kong HH, Oh J, Deming C, et al. Temporal shifts in the skin microbiome associated with
disease flares and treatment in children with atopic dermatitis.Genome Res 2012;22:850 –
9.
23. Nakatsuji T, Chen TH, Two AM, et al. S taphylococcus aureus exploits epidermal barrier
defects in atopic dermatitis to trigger cytokine expression. J Invest Dermatol
2016;136(11):2192 –200.
24. Brauweiler AM, Goleva E, Leung DY. Th2 cytokines increase Staphylococcus aureus
alpha toxininduced keratinocyte death through the signal transducer and activator of
transcription 6 (STAT6).J Invest Dermatol 2014;134:2114 –21.
25. Ong PY. Recurrent MRSA skin infections in atopic dermatitis. J Allergy Clin Immunol
Pract 2014;2:396 –9.
26. Brown SJ, Kroboth K, Sandilands A, et a l. Intragenic copy number variation within
filaggrin contributes to the risk of atopic dermatitis with a dose -dependent effect. J Invest
Dermatol 2012;132:98 –104.
27. Kennedy EA, Connolly J, Hourihane JO, et al. Skin microbiome before development of
atopic dermatitis: Early colonization with commensal staphylococci at 2 months is
associated with a lower risk of atopic dermatitis at 1 year. J Allergy Clin Immunol.
2017;139:166 -172.
28. Meylan P., Lang C., Mermoud S. et al -Skin Colonization by Staphylococcus aureus
Precedes the Clinical Diagnosis of Atopic Dermatitis in Infancy -Journal of Investigative
Dermatology, 2017, 137,12: 2497 -2504
29. Stephanie M.,RangelPhD A., Paller S.,MD – Bacterial colonization, overgrowth, and
superinfection in atopic dermatitis – -Clinics in Dermatology, -2018,36,5: 641 -647
30. Monica Beatrice, Dima Olguța, Anca Orzan – The altered skin microbiom -Key role in
atopic dermati tis? , Infectio, 2018, 53:1/2018

21
31. Thomas CL, Fernandez -Penas P. The microbiome and atopic eczema: More than skin deep.
Australas J Dermatol. 2017;58:18 -24.
32. Huang YJ, Marsland BJ, Bunyavanich S, et al. The microbiome in allergic disease: Current
understanding and future opportunitie s-2017 PRACTALL document of the American
Academy of Allergy, Asthma & Immunology and the European Academy of Allergy and
Clinical Immunology. J Allergy Clin Immunol.2017;139:1099 -1110
33. Yamazaki Y.,aNakamura Y.,aNúñez G.,b Department of Dermatology, Chiba University
Graduate School of Medicine, Chiba, Japan.Department of Pathology and Comprehensive
Cancer Center, University of Michigan Medical School, Ann Arbor, MI, USA –Role of the
micro biota in skin immunity and atopic dermatitis – Available online 4 September 2017.
34. Apostolos Papp as- Nutrition and Skin, Springer