Proiect de cercetare științifică [625609]

1

Anexa 2

Proiect de cercetare științifică

1. Date personale ale doctorand: [anonimizat]:

1.1. Numele: BAHNEAN
1.2. Prenumele: PAUL -GHEORGHE
1.3. Anul nașterii: 1993
1.4. Anul absolvirii universității: 2017
1.5. Adresa: Sibiu, str. Cameliei nr. 23
1.6. Telefon/fax: 0743 090639
1.7. E-Mail: [anonimizat]

2. Date referitoare la doctorat:

2.1. Forma de invățământ Zi
2.2. Anul în care candidează la doc-
torat 2018
2.3. Denumirea instituției în cazul
doctoratului în cotutelă Nu este cazul

3. Titlul proiectului de cercetare științifică

VALOAREA COGNITIVĂ A RAPORTĂRILOR FINANCIARE ASUPRA
COMPORTAMENTULUI INVESTITORILOR DE PE PIAȚA REGLEMEN-
TATĂ DIN ROMÂNIA

4. Cuvinte cheie:

1 Raportare financiară – este modul în care companiile își prezintă poziția și
performanțele financiare către investitori, acționari și alte părți interesate.
Practic obiectivul situațiilor financiare este de a oferi informații despre
poziția financiară ( Balanța /Balance Sheet) și performanțele financiare
(Profit & Pierdere/Profit & Loss) ale unei companii.
2 Piața reglementată – este un sistem pentru tranzacționarea instrumentelor
financiare care este administrat de un operator de piață , funcționează regulat

2

și operează în mod ordonat și este caracterizat de faptul că reglementările
proprii emise și supuse aprobării ASF (Autoritatea de supraveghere
financiară) definesc condițiile de funcționare , de acces pe piață , condițiile de
admitere la tranzacționare a unui instrument
financiar.
3 Investitor – este o persoană sau un grup de persoane care deține capital și
realizează diverse investiții în companii, acțiuni sau fonduri de investiții cu
scopul de a obține profit.

5. Durata proiectului: 3 ani
6. Rezumatul proiectului de cercetare științifică (în limba română și în
limba engleză):

Rezumatul programului de cercetare științifică

1. Tema proiectului de cercetare științifică și structura preliminară pe ca-
pitole

În contextul procesului de globalizare economică și implicit a dezvoltării
mediului concurențial, exercițiul managerial, la toate nivelele, este de o complexi-
tate excepțională întrucât actul decizional presupune numeroase informații care
trebuie elaborate, furnizate, interpretate și riguros controlate.
Astfel în redactarea tezei de doctorat îmi propun să descopăr dacă investi-
torii care tranzacționează pe bursa reglementată din România iau în calculele efec-
tuate, care au ca finalitate decizia de investiție, raportările financiare depu se de
către companiile listate pe această bursă.
De asemenea, lucrarea va analiza modul în care investitorii folosesc datele
cuprinse în raportările financiare, dacă aceștia acordă credibilitate sumelor reflec-
tate în aceste situații financiare care se conc retizează în profit sau pierdere și ce
indicatori financiari utilizează și modul de interpretare a acestora .
Toate aceste concepte vor fi dezvoltate în următoarele capitole propuse pen-
tru teza de doctorat:
– Fundamentele funcționarii pieței reglementate din România ;
– Abordări conceptuale privind comportamentul investitorilor de pe piața
reglementată din România ;
– Relația dintre comportamentul investitorilor și contextul economic ac-
tual;
– Procesul decizional în privința alegerii viitoarei investiții ;
– Analiza prin sondaje asupra credibilității datelor reflectate în situațiile
financiare depuse ;

3

– Analiza prin sondaje privind modul de lucru al jucătorilor bursieri ;
– Studiu privind legătură dintre analiza rapoartelor financiare și actul de-
cizional al investitorilor;
– Concluzii;
2. Principalele argumente pentru abordarea temei propuse

Un prim motiv pentru care am ales aceasta temă spre cercetare este faptul
că în ultimii 20 de ani economia mondială a avut un ritm extrem de alert în ceea
ce privește ciclicitatea economica. Viteza cu care domeniile cheie dintr -o econo-
mie au evoluat, a făcut ca mediul economic sa fie mult mai dinamic, dar totodată
și vulnerabil datorită importanței pe care o are economia în viața socială , fapt în-
tâlnit în cadrul marilor burse (exemp lu de expresie cu impact economic și social
„A picat bursa”) .
Prin urmare, datorită schimbărilor rapide pe plan economic, provocările
pentru agenții economici care joacă atât pe piețele naționale dar și pe cele intona-
ționale sunt cu mult mai mari în plan decizional decât dacă aceștia ar fi funcționat
într-un context economic stabil.
Privind situațiile financiare ca o cheie de legătură între performanțele firmei
care dorește sa atragă capital și deciziile luate pe piața reglementată din Romania,
consider ca este un subiect oportun, interesant și de actualitate de cerceta re având
ca punct de plecare valoarea cognitivă a situațiilor financiare ca instrument deci-
zional.

3. Prezentarea succintă a stadiului actual al cunoașterii științifice în do-
meniul temei și bibliografia selectivă pe baza căreia s -a elaborat pro-
iectul de cercetare științifică;

Atât la nivel național cât și internațional, ultimii douăzeci de ani au fost
marcați de o creștere semnificativă a numărului de reglementări contabile și a com-
plexități i acestora datorită în principal creșterii nivelului de activitate al entităților,
care a generat o mărire și diversificare a riscurilor la care acestea sunt supuse.
Dezvoltarea economică inițială împreună cu globalizarea piețelor econo-
mice, financiare și consecințele crizei economice mondiale din ultimii ani au con-
tribuit la aglomerarea diverselor sisteme contabile utilizate, bazate pe standarde
stufoase și greu de aplicat de către utilizatori. Din aceste considerente a apărut
necesitatea atât a simplific ării acestora cât și a armonizării lor la nivel internațio-
nal, astfel încât situațiile financiare anuale să fie cât mai ușor de aplicat, pentru ca
managerii entităților economice să poată lua cele mai bune decizii pentru eficien-
tizarea activității desfășur ate.
Luca Paciolo considerat părintele contabilității arăta în prima lucrare de li-
teratură contabilă (1494) că „scopul fiecărui negustor este de a dobândi câștig licit
și competent pentru subzistența sa”. De fapt, acesta sublinia faptul că existența
oricăr ei afaceri este condiționată de obținerea unui câștig, din moment ce încă din

4

1434 se utiliza un instrument pentru măsurarea performanței – contul de profit și
pierdere (utile e danno).
Termenul performanță este de origine latină, unde performare presupun e a
da în întregime formă unui lucru. Semnificația actuală provine din limba engleză,
unde verbul „to perform” reprezintă a realiza un lucru cu regularitate, în baza unor
metode stabilite. Performanța poate fi pozitivă sau negativă și se referă la rezulta-
tele trecute. Performanța se măsoară prin compararea rezultatelor obținute cu obi-
ectivele propuse.
Conform abordărilor date IAS/IFRS prin performanțe financiare se înțeleg
veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale unei entități economice. Infor-
mații despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de Contul de Profit
sau Pierdere însă o parte din notele explicative vin să completeze informațiile pri-
vind performanțele entității. În acest sens se face trimitere la notele explicative
obligatorii de întocmit potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr.
1802/2014 actualizat în 2017) și anume: „Analiza rezultatului din exploatare”,
„Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico -financiari”, Ac-
tive imobiliz ate, Provizioane.
Putem afirma faptul că activitatea economică contemporană este bazată pe
raționament, iar deciziile luate de către întreprinzători sunt fundamentate pe prin-
cipii și reguli ce decurg din interdependențele dinamice între aspectele tehnice,
ecologice, economice și cele sociale. Astfel, agenții economici își ghidează activi-
tatea după un raționament anume, care se concretizează și se definește prin: utili-
zarea deplină a resurselor în vederea creării de noi utilități prin combinarea facto-
rilor d e producție și orientarea producției în așa fel încât noile bunuri să poată
satisface direct sau indirect nevoi umane (defetișizarea producției și transformarea
omului in scop suprem al acesteia); folosirea cu eficiență a factorilor de producție
în spiritu l principiului general uman – maximum de satisfacție cu minimum de
efort.
3.1. Bibliografie

4. Obiectivele cercetării

Problema de la care plecăm în cercetare este sa determinăm dacă situațiile
financiare prezentate de entitățile economice de pe piața reglementată din Româ-
nia reprezintă doar un mijloc, un suport de informare pentru investitori sau sunt
într-adevăr fundamentul deciziilor investiționale.
Obiective generale:
– Identificarea rolului situațiilor financiare în luarea deciz iilor optime, sigure
din punct de vedere economic -financiar de către investitori;
– Cercetarea comportamentului actual al investitorilor de pe piața reglemen-
tată din România: comportament instinctiv versus comportament bazat pe
studii empirice (indicatori de performanță financiară);

5

Obiective specifice:
– Cercetarea credibilității informațiilor contabile ca fiind exacte, omogene și
verificabile, utile și oportune în fața deținătorilor de capital. De asemenea
dacă sunt prezentate în concordanță cu baza lor ju ridică și economică, apli-
carea normelor contabile trebuind fi realizată cu sinceritate, iar informațiile
să fie furnizate regulat astfel încât sa poată fi utilizate în procesul decizional;
– Identificarea modului în care contabilul poate influența rezultatul economic
prin artificii contabile legale sau nelegale;
– Cercetarea modului de lucru al investitorilor privind calculul indicatorilor
de performanța bazați pe situațiile financiare și interpretarea coerentă și co-
rectă a acestora.

5. Metodologia de cercetare p ropusă pentru colectarea și analiza datelor,
testarea ipotezelor cercetării etc. a rgumentându -se fezabilitatea cerce-
tării din punctul de vedere al disponibilității și accesului la bibliografie,
date, software, echipamente, laboratoare etc.;

Cercetarea ști ințifică se bazează pe metode tradiționale de investigare a
problemei și se realizează parcurgând următoarele etape:
– Stabilirea ariei de cercetare, pornind de la metodele actuale pe baza
căruia investitorii iau decizii de investiții;
– Tema de cercetare propusa vizează un studiu de caz comparativ privind
procesul decizional de investiție între diferite domenii de activita te;
– Organizarea activității și stabilirea obiectivelor operaționale;
– Colectarea, prelucrarea și analiza informațiilor din surse bibliografice
multidisciplinare: literatura de specialitate, legislație, studii, cursuri, tra-
tate, monografii;
– Evaluarea rezulta telor, formularea concluziilor și diseminarea informa-
țiilor.

În realizarea acestui proiect de cercetare s -a utilizat atât cercetarea teoretică,
fundamentală, cât și cercetarea practică, comparativă. În principal, metodologia de
cercetare este formată din:
– Metoda lecturii științifice pentru documentarea teoretică și informarea
completă asupra temei alese;
– Metoda deductivă a cunoașterii folosită cu precădere pentru aplicarea lo-
gicii formale privind fundamentarea fenomenelor socio -economice care
influențează valoarea firmelor listate la bursă;

6

– Metoda comparativă se utilizează în vederea evidențierii unor similitu-
dini sau divergențe între diferitele domenii de activitate ale firmelor lis-
tate la bursă, sau între diferite burse atât naționale, cât și internaționa le
având în vedere următoarele aspecte: comparabilitatea sistemelor bursi-
ere, fundamentarea conexiunilor reale dintre termenii suspuși compara-
ției, având în vedere contextul cultural, politic și social, necesitatea ana-
lizării evoluției în timp a Bursei de Valori București.
– Metoda istorică este importantă în cunoașterea fenomenelor, în special
datorită necesității analizei temporale a evoluției acestora. Legat de tema
abordată, metoda are in vedere abordarea, vechimea, evoluția, configu-
rația principalelor bu rse din România.
– Metoda cantitativă focalizează cercetarea științifică asupra sistematizării
informațiilor bibliografice și legislative, precum și evidența unor decizii
de practica micro și macroeconomică.
– Metoda critică, prin analiza situației de fapt se evidențiază atât părțile
pozitive cât și problemele cu care se confruntă investitorul în a interpreta
sau a avea încredere în situațiile financiare raportate de către entitatea
economică.
– Metoda cauzală care permite explicarea motivelor, cauzelor care infl u-
ențează, conduc și determină anumite efecte, rezultate, situații.

6. Etapele cercetării și ale elaborării teze i de doctorat: recenzia literaturii,
colectarea și analiza datelor, elaborarea capitolelor tezei și prezentarea
rapoartelor de progres;

În vederea redactării tezei de doctorat, voi parcurge următoarele etape:
– Aprofundarea și definitivarea problematicii care va fi abordată și
tratată
– Alcătuirea unui program previzional de derulare a documentării
și cercetării
– Cercetarea științifică propriu zisă utilizând sursele bibliografice
clasice (bibliotecă, laborator) sau cele electronice (pe internet)
– Colectarea și analiza datelor strânse atât din sursele bibliografice
cât și din locurile de cercetare efective (Bursa de Valori din Sibiu
(Sibex), Bursa de Valori din București (BVB)
– Elaborarea și transmiterea chestionarelor
– Interpretarea rezultatelor obținute
– Redactarea preliminară a tezei de doctorat

7

7. Contribuțiile potențiale ale cercetării relevante la teoria și practica eco-
nomică;

În urma studiilor pe ma rginea domeniului ales spre redactarea tezei de doc-
torat, vom putea răspunde următoarelor întrebări care pot reflecta potențiale con-
tribuții ale cercetări i:
1. Care este comportamentului actual al investitorilor de pe piața reglemen-
tată din România?
2. Aceștia se bazează pe instinctul de bun investitor, pe istoricul firmelor
listate sau au comportament bazat pe studii empirice (indicatori de per-
formanță financiară) ?
3. Putem să ne bazăm pe faptul că informațiile contabile sunt exacte, omo-
gene și verificab ile? Cum p utem ști daca acestea sunt realizate în con-
cordanță cu baza juridică și economică , putând fi astfel utilizate în pro-
cesul decizional în mod corect?
4. Care este modul de lucru al investitorilor care joacă pe piața de capital
privind calculul indicatorilor uti lizați în procesul decizional ?
5. În ce mod afectează istoricul companiei nivelul atragerii investitorilor
bursieri?
Principala contribuție a cercetării o constituie identificarea existenței valorii
cognitive a rapoartelor financiare raportate la comportament ul investitorilor de pe
piața reglementată din România.

8. Planul diseminării rezultatelor cercetării doctorale prin publicarea de
articole științifice, prezentarea unor lucrări la conferințe internaționale
etc.

Rafinarea întregului proiect se face în timp, iar materializarea creației se
face prin comunicare. Preocupările de cercetare se vor face cunoscute prin dise-
minarea rezultatelor finale sau parțiale ale efortului pentru testarea ideilor și solu-
țiilor prin pa rticipare la conferințe naționale (ex. IECS, Conferința Management
ASE, Conferința națională a doctoranzilor) și internaționale. Rezultatele științifice
se doresc a fi cuantificabile în articole științifice publicate în reviste de specialitate
cu factor de impact ISI (ex. Journal of Management, Journal of Management Stu-
dies, Organization & Environment, Journal of Small Business Management) și
BDI (ex. Revista Economică, Studies in Business Economics, Management and
Economics Review).

8

7. Conținutul proiectulu i de cercetare științifică:
7.1. Stadiul actual al cunoașterii în domeniul temei pe plan național și in-
ternațional, cu referire la cele mai recente lucrări din literatura de spe-
cialitate.

În perioada contemporană putem afirma faptul ca deținătorii de capital
dintr-o anumită economie, indiferent de dimensiunea companiei pe care o dețin,
își clădesc rezultatul activității economice în urma relațiilor de natură economică
cu populația față de care își prezintă bunurile și serviciile.
În acest sens economistul Peter Schifko afirmă faptul că bunurile sunt acelea
care pot satisface nevoile umane, însă acestea sunt obținute în urma activităților
economice, fiecare societate comercială specializându -se pe obținerea unei cate-
gorii de bunuri/servicii:
„Tot ceea ce poate să satisfacă una din nevoile umane reprezintă un bun.
Bunurile sunt în mod necesar rezultate ale activității umane; aceasta dacă se exclud
câteva bunuri libere, cum sunt aerul, apa și unele produse direct apropiabile: fruc-
tele copacilor din pădurile sălbatic e, florile ce cresc liber etc.” (Peter Schifko) .
În ansamblul lor, economia și fluxurile economice, trebuie analizate prin
finalitatea lor. Fiecare societate în parte diferă din punct de vedere al exigenței pe
care o prezintă față de gradul de satisfacer e oferit de un anumit bun sau serviciu.
Astfel, este imperios necesar să punem în ecuație generală și universală motivația
inițială a oricărei activități economice (nevoi umane diverse și în diversificare con-
tinua) cu punctul final al acestui circuit (folo sirea bunurilor produse sau însușite
pentru satisfacerea acestor nevoi).
În ceea ce privește rezultatul economic al unei activități economice, acesta
rezultă în urma eforturilor depuse de întreprindere, eforturi ce se concretizează în
cheltuieli de producție curente (costuri) și în noi dotări tehnice pe baza investiții-
lor.
În acest context putem aduce spre analiză termenul de rezultat microecono-
mic care se regăsește la nivelul entității economice ca efecte primare și directe,
adică bunuri corporale ș i necorporale. Caracterul util sau inutil al bunurilor oferite
este apreciat prin mecanismul pieței, aceasta fiind în ultimă instanță cea care ju-
decă dacă producția s -a desfășurat sau nu în concordanță cu nevoile umane.
Rezultatele economice ale activități i posesorului de capital pot fi exprimate
în diferite tipuri de unități de măsură cum ar fi: unități fizice, unități natural -con-
venționale și în unități monetare – folosind unitățile monetare putem aduce la ace-
lași numitor toate categoriile de rezultate ec onomice.
În funcție de gradul de cuprindere, rezultatele microeconomice monetare se
clasifica astfel:
Rezultate globale: sunt acele rezultate obținute de agenții economici pro-
ducători, într -un orizont de timp (trimestru, semestru, an) și constau din suma b ă-
nească a bunurilor economice (cantitățile fizice înmulțite cu prețul de vânzare).
Principalul indicator de măsurare a rezultatelor globale este cifra de afaceri (înca-
sările totale sau vânzările totale).

9

Cifra de afaceri constă în suma încasărilor unui age nt economic (pro-
ducător) din actele de comerț efectuate într -o perioadă de timp, realizate la
prețul pieței. Indicatorul respectiv măsoară performanțele economice brute
ale firmei, confirmând faptul că produsele corespund doleanțelor clienților1.
Rezultate finale: reprezintă acea categorie de rezultate care exprimă valoa-
rea bunurilor ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic, această categorie
necuprinzând consumurile intermediare. Acest rezultat este măsurat, în principal,
de indicatorul valoarea ad ăugată, indicator ce traduce in limbajul economic con-
tribuția productivă al fiecărui deținător de capital.

Valoarea adăugată este unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai
activității entității economice și dimensionează aportul acesteia în procesu l
de producție și distribuție a bunurilor, iar prin însumare, contribuie la for-
marea produsului intern brut – cu unele ajustări la nivelul economiei națio-
nale2.
Este valoarea nou creată, obținută de o societate din activitatea de producție
și comercializar e. Acest indicator reprezintă sursa de constituire a rezultatului de
exploatare și prin acesta a rezultatului net al exercițiului financiar.
Rezultatele nete: se exprimă și se măsoară prin beneficiu (profit) care se
poate diferenția în două categorii: brut – înainte de plata impozitului direct pe pro-
fit; net – după plata impozitului respectiv.
Este fundamental ca potențialii investitori sau investitorii care dețin deja
acțiuni la societăți să își ghideze acțiunile viitoare în funcție de performanțele ob-
ținute de entitatea economică, performanță care se poate analiza doar pe baza si-
tuațiilor financiare corect raportate. Astfel, dacă investitorii acordă o importanță
sporită analizelor bazate pe aceste situații financiare, ei își pot reduce riscurile in-
vestiții lor de care sunt interesați, prin prisma deciziilor fundamentate pe studierea
rapoartelor realizate de experți în domeniu. Totodată studiind indicatorii de per-
formanță care pot fi calculați pe baza rezultatelor raportate, investitorii pot găsi cu
ușurință domeniile în care firma trebuie sa investească in viitor pentru a nu fi su-
pusa riscurilor economice datorate de mediul economic instabil.
Cunoscând faptul ca scopul investitorilor este acela de a obține profit și fap-
tul că scopul jucătorilor pe bursă este de a găsi investitori, instrumentul de corelație
dintre cele două parți este analiza raportărilor financiare, obiectivul comun fiind
obținerea profitului.
Profitul, privit din punctul de vedere al deținătorului de capital reprezintă
recompensa primită de a cesta în urma efortului depus pentru activitatea în care a
fost investită suma de bani. Desigur, persoanele neimplicate direct în activitatea
de obținere de rezultat pozitiv, concretizat în profit, definesc diferit aceasta noți-
une, influențați fiind de ven iturile obținute. Astfel Paul A. Samuelsson afirmă:
„Mulți oameni consideră profiturile ca reprezentând un surplus inutil și nejustificat

1 Niță Dobrotă, Economie politică, Editura Economică, București, 1997, pag. 70
2 Nicolae Balteș (coordonator), Analiza economico -financiara a întreprinderii, Editura Universității „Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2013, pag 71

10

din punct de vedere economic, însușit de factorii de producție. Asemenea păreri
sunt alimentate de inegalitățile care se formează în timp între diferitele grupuri
sociale de pe baza veniturilor asigurate din profit”.
Din punct de vedere economic profitul poate fi definit ca reprezentând
câștigul realizat sub formă bănească dintr -o acțiune, operație sau exercitarea
unei ac tivități. El se determină ca diferență între ceea ce se încasează și ceea
ce se plătește în activitatea economică sau ca diferență între prețul de vân-
zare și costul produsului (serviciului) provenit din activitatea respectivă.3
Pe de altă parte, pentru a d efini cât mai exact noțiunea de profit, este necesar
să se reliefeze principalele elemente care îl delimitează. Astfel, realizarea profitu-
lui devine un obiectiv al deținătorului de capital și o cerință de bază a eficienței
economice din activitățile indust riale, lucrative, bancare etc. Prin urmare acest câș-
tig reprezintă o sumă de bani în expresie absolută, ca un excedent peste cheltuielile
efectuate de un agent economic într -o anumită perioadă de timp.
Raportarea profitului la elementele care îl determină aduce o explicație sa-
tisfăcătoare cu privire la interrelația dintre evoluția performanțelor companiei, pe
de o parte, și precizarea măsurilor necesare în vederea realizării, menținerii sau
amplificării lui, pe de altă parte. Întrucât obiectivul fiecărui ag ent economic este
acela de a crea profit, pe care îl urmărește cumulat, lunar, trimestrial, anual, pe
întreaga sa activitate și pe produs sau serviciu, el devine un indicator de rezultate,
analiză decizie și orientare, atestând o individualitate de condiți i concrete. Așadar,
sfera de cuprindere a profitului este mult mai amplă și trebuie cercetată din punct
de vedere economic, juridic și patrimonial.
În economia de piață lipsa profitului face imposibilă existența unor activități
rentabile, de aceea orice in ițiativa luată cade sub incidența lui directă, urmărită
fiind de proprietarii capitalului, dar și de managerii companiilor. Raționalitatea
economico -socială este determinată de mărimea și dinamica profitului. Până la
urmă, maximizarea sa la nivel de produs , secție și întreprindere devine un criteriu
fundamental de performanță al eficienței și rentabilității fără de care activitatea
acestora ar stagna sau ar putea fi oprită4.
Odată cu închiderea exercițiului financiar investitorul află dacă previziunile
sale au fost unele exacte, realizabile întrucât el urmărește profitul care se consem-
nează în contul de rezultate, profit sau pierdere evidențiat sintetic la nivelul enti-
tății economice. Contul de profit și pierdere ajută la prezentarea patrimoniului în
mișcare a și transformarea sa, iar conținutul și structura răspund cerințelor conta-
bilității de flux la nivel microeconomic, similar conturilor internaționale de la nivel
macroeconomic.
Rezultatul, componentă a contului de profit și pierdere, poate îmbrăca forma
profitului și este un indicator utilizat ca măsură de performanță a întreprinderii sau
ca bază de referință pentru alți indicatori, cum ar fi rentabilitatea investițiilor.
Concluzionând, deținătorul de capital poate constata performanțele unui
exercițiu fi nanciar obținute de către entitatea economica în care a investit, numai

3 Dan Popescu, Cosmin Teleagă, Economie Politică, editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2000, pag.
135
4 N.G. Niculescu, Maria Ponta, Elena Niculescu, Economie politică, Editura Polirom, Iași, 1998, pag. 112

11

dacă eforturile sale au fost concentrate în eficientizarea tuturor resurselor deținute
(materiale, financiare, umane etc.) și doar daca profitul rezultat din exercițiul an-
terior este r einvestit cu precauție.
• Situațiile financiare anuale. Valoarea cognitivă.
Situațiile financiare anuale reprezintă documente de raportare financiară
care indica la un moment dat nivelul, mărimea fluxurilor reale și monetare ale unei
entități economice, provenite din relațiile sale cu exteriorul, respectiv din activita-
tea internă. Situațiile financiare permit astfel înțelegerea funcționării subsisteme-
lor unității patrimoniale5.
Componentele situațiilor financiare formează un tot unitar, complet ându -se
una pe cealaltă și contribuind la reflectarea unei imagini complete a activității en-
tității și a efectelor sale în planul poziției financiare la sfârșitul exercițiului finan-
ciar, a evoluției acesteia pe parcursul exercițiului, precum și a performan țelor în-
registrate în respectivul exercițiu.
Bilanțul reflectă poziția financiară a entității (capacitatea de a se adapta
schimbărilor mediului) cu ajutorul resurselor economice controlate (active) și a
structurii de finanțare (capitaluri proprii, datorii )
Contul de profit sau pierdere reflectă performanța cu ajutorul veniturilor
(capacitatea de a genera numerar), cheltuielilor (consum resurselor perioadei),
profitului sau pierderii, adică eficiența sau non -eficiența în utilizarea resurselor
perioadei.
Situația fluxurilor de numerar reflectă modificarea poziției financiare cu
ajutorul fluxurilor de numerar (încasări și plăți) ale activității de exploatare, de
finanțare, investițională. Această situație permite aprecierea modificării activului
net al entităț ii în cursul exercițiului financiar, structurii financiare (inclusiv lichi-
ditatea și solvabilitatea), capacității entității de a influența mărimea și momentul
apariției fluxurilor în vederea adaptării la conjunctura economică.
Situația modificării capitalu rilor proprii reflectă modificarea poziției finan-
ciare cu ajutorul detaliilor privind elemente componente ale capitalurilor proprii
(capital social, prime legate de capital, rezerve, etc.)
Notele explicative ca și formă de prezentare, sunt redate narativ, precum și
sub forma unor situații sau tabele. Acestea conduc la precizări sau detalii legate de
bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicile contabile adoptate.

În urma realizării bilanțului unei entități economice se pot obține informații
privind performanța activității desfășurate într -o anumită perioadă de gestiune de
către respectiva entitate, dar în formă absolută, pe baza unor sume de sinteză, cu-
mulate și fără o detaliere la nivelul acestui document. Pentru o informație completă
și rel evantă privind performanța unei firme, este nevoie de un alt document de
sinteză, care face parte, de asemenea, din situațiile financiare anuale, numit Contul
de profit sau pierdere.

5 Dumitru Matiș, Atanasiu Pop, Contabilitate financiară, ed. a III -a, reglementări contabile conforme cu directivele
europene aprobate prin O MFP nr. 3055 din 29 oct. 2009, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2010, pag 692

12

Conform practicii contabile, Contul de profit sau pierdere este cea de a doua
componentă de bază a situațiilor financiare, alături de bilanț, pe care îl comple-
tează cu noi informații. Ținând cont de faptul că bilanțul este un document de ra-
portare de ordin financiar, adică reflectă poziția financiară a entității la sfârșitul
exercițiului financiar, Contul de profit și pierdere are un sens economic, reflectând
performanța unității înregistrată pe parcursul exercițiului. Din contul de profit și
pierdere se poate observa cum o firmă își desfășoară activități economice și a ob-
ținut un profit sau o pierdere6.
Apariția contului de profit sau pierdere ca document ce explică variația pa-
trimoniului, este atestată în a doua jumătate a sec. XIV – lea și se condiționează
într-o măsură semnificativă de evoluția bilanțului contabil.
În S.U.A. anilor 1930 se dezvoltă un model de determinare a rezultatului
fondat pe „teoria contabilității convenționale” (conventional accounting). Potrivit
acestei teorii, contul de profit și pierdere este un rezultat al utilizării de către ma-
nageri a resurs elor care le -au fost încredințate în cursul unei perioade de timp. Tot
în această perioadă de timp, în lucrarea „An introduction to corporate accounting
standard” publicată în 1940 și care aparține economiștilor W. A. Poton și A. C.
Littleton, a fost redac tată una dintre primele definiții ale rezultatului care poate fi
considerată valabilă chiar și în perioada contemporană: „Funcția principală a con-
tabilității este de a calcula o valoare reziduală, un sold, ca diferență între venituri
(efecte) și costuri (e forturi). Diferența reflectă eficacitatea managerială și se dove-
dește semnificativă pentru aportorii de capital care își asumă riscul”.
În ceea ce privește structura și conținutul contului de profit sau pierdere,
acesta trebuie să includă cel puțin element e – rânduri care sa prezinte următoarele
valori:
• Veniturile;
• Rezultatele activității de exploatare;
• Costurile de finanțare;
• Dobânzile plătite;
• Interesele minoritare;
• Cheltuielile cu impozitul pe profit;
• Profitul sau pierderea din activități curente;
• Eleme nte extraordinare;
• Profitul net sau pierderea netă a perioadei.
Efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente ale unei întreprinderi
diferă ca stabilitate, risc și previzibilitate, iar prezentarea elementelor de perfor-
manță ajută la înțelegerea performanțelor realizate și la evaluarea rezultatelor vii-
toare.

6 Oprean I., Bazele contabilității, Editura Intelcredo, Deva, 2001, pag. 389

13

• Influența analizei performanței financiare asupra decizii-
lor investitorilor.
Modul de formare al rezultatelor poate fi diferit în funcție de criteriul de
clasare al cheltuielilor c are au stat la baza obținerii acestora. După modul de for-
mare, rezultatele pot fi grupate în două categorii principale:
a. Rezultate obținute prin clasarea cheltuielilor după natura lor;
b. Rezultate obținute prin clasarea cheltuielilor după funcție.
O entitate economica trebuie să prezinte în contul său de profit și pierdere
sau în anexă o clasificare a cheltuielilor după natură sau după funcție. În confor-
mitate cu IAS 1, se preferă ca o atare analiză sa figureze direct în contul de profit
sau pierdere.
În ceea ce privește prima categorie de grupare a rezultatelor, potrivit regle-
mentărilor contabile în vigoare, Contul de Profit sau Pierdere va avea o structură
aproximativ similară cu cea anglo -saxonă în care cheltuielile sunt ierarhizate după
natura acestora (ex ploatare, financiare, extraordinare) și sunt prezentate într -un
format de tip vertical. Referențialul utilizat pentru compararea cheltuielilor este
producția exercițiului.
Cu ajutorul unei astfel de forme a Contului de profit sau pierdere se va ex-
plica mo dul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape permițând
desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanțelor economice ale acti-
vităților desfășurate de o firmă într -o perioadă de gestiune și anume:
– activitatea de exploatare;
– activitatea financiară;
Corespunzător fiecărei activități îi apare un flux de venituri, cheltuieli, re-
zultat astfel:
a) Fluxuri de exploatare, care cuprind operațiuni economice cu caracter spe-
cific, obișnuit și repetitiv, care vizează activitatea norma lă și curentă a unei între-
prinderi, excluzând prin influență cu caracter financiar sau extraordinar. Operați-
unile de exploatare permit determinarea rezultatului din exploatare, rezultat real,
generat de activitatea de bază a entității.
b) Fluxurile financ iare sunt acele operațiuni economice care se referă la ac-
tivitatea financiară și care au un caracter obișnuit, repetitiv și specific. Fluxurile
financiare permit determinarea rezultatului financiar.
O astfel de analiză convine mai ales entităților mici, d eoarece nu este nece-
sară o alocare a cheltuielilor de exploatare pe funcții. Norma contabila IAS 1 fur-
nizează următorul exemplu, prezentat în tabelul al clasificării după natură:

14

Tabelul 3
Informațiile din contul de profit și pierdere clasificate după natură lor.
Cifra de afaceri x
Alte venituri din exploatare x
Variația stocurilor de produse finite și de lu-
crări în curs x
Materii prime și furnituri consumate x
Cheltuieli de personal x
Cheltuieli cu amortizările x
Alte cheltuieli de exploatare x
Total cheltuieli de exploatare
(x)
Beneficiul din exploatare x
Contul de profit sau pierdere contribuie la prezentarea patrimoniul în miș-
care și transformarea sa și răspunde la relația de echilibru de forma:

Cheltuieli ± Rezultate = Venituri

Conținutul și structura contului de profit și pierdere răspund cerințelor con-
tabilității de flux la nivel microeconomic, similar conturilor naționale de la nivel
macroeconomic7.
Obiectivul desfășurării activității oricărei întreprinde ri îl constituie obține-
rea profitului, care este destinat în principal pentru reluarea proceselor economice
pe o bază mai mare decât cel anterior. Astfel, rezultatul este cel mai important
indicator de care sunt interesați toți utilizatorii de informație c ontabilă. Acesta se
poate obține ca diferență între cheltuielile și veniturile întreprinderii, așa cum re-
iese din relația de echilibru, care se poate calcula și astfel:

Venituri – Cheltuieli = ±Rezultat

Pe de altă parte, rezultatul poate fi determinat și pe baza informațiilor din
bilanț, utilizând relația:

Situația netă (T) – Situația netă (T-1)= Rezultat

În această situație, dacă în cursului anului T a avut loc o modificare în struc-
tura capitalurilor proprii, rezultatul obținut pe baza acest ei formule de calcul nu
este elocvent, de aceea trebuie luată în calcul și modificarea capitalului social in-
tervenită în anul T.

7 Alberta Gisberto – Chițu, Contabilitatea micro și macroeconomică, ediția aII -a, editura CECCAR, București, 2005,
pag. 334

15

• Analiza performanțelor financiare. Instrument decizional.

Prin analiza structurii valorii posturilor din contul de profit sau pierdere se
pun în evidență mutațiile structurale privind performanțele financiare pe de -o parte
luând ca bază de comparație rezultatul brut al exercițiului ca indicator sintetic glo-
bal ce reflectă performanța întregii activități, iar pe de altă parte nive lul veniturilor
totale, ca indicator sintetic ce exprimă volumul întregii activități.

• Analiza structurală a contului de profit și pierdere pe baza rezultatului
brut al exercițiului

În acest sens se va determina ponderea fiecărei categorii de rezultate în re-
zultatul brut al exercițiului (RE), și anume:
• ponderea rezultatului exploatării (GE):

GE = (RExpl / RBE ) x 100
unde, RExpl – rezultatul exploatării;
RBE – rezultatul brut al exercițiului.
• ponderea rezultatului financiar (GF):

GF = (RFin / RBE) x 100
unde, RFin – rezultatul financiar;
RBE – rezultatul brut al exercițiului.
Din evaluarea acestor indicatori rezultă contribuția subactivității la eficiența
(sau ineficiența) generală a societății comerciale, pe de -o parte, respectiv impor-
tanța fiecărei subactivități în totalul activității desfășurate într -un exercițiu finan-
ciar de către societatea comercială, pe de altă parte.
• Analiza structurală a contului de profit și pierdere pe baza veniturilor to-
tale

Un aspect esențial al analizei Contului de Profit sau Pierdere îl constituie
analiza pe verticală a profitului pe o perioadă de 3 -5 ani, care pune în evidență
raporturile în care se află diferitele componente față de veniturile totale ale exer-
cițiului financiar. O modalitate de evidenți ere a acestor raporturi este prezentată în
tabelul de mai jos.

16

Tabelul 1
Analiza pe verticală a Contului de profit sau pierdere
Indicatori Structura contului de
profit sau pierdere
Venituri din exploatare x1 %
Cheltuieli exploatare y1 %
Rezultat din exploatare x1% – y1%
Venituri financiare x2 %
Cheltuieli financiare y2 %
Rezultatul financiar x2% – y2%
Venituri totale x1 % + x 2 % = x
Cheltuieli totale y1 % + y 2 % = y
Rezultatul brut x% – y% = r
Impozit pe profit t%
Rezultat net r – t
Sursă: http://www.ccisalaj.ro/proj/modul1.pdf
În tabelul 1, elementele prezentate sunt exprimate procentual, fiind raportate
la veniturile totale obținute de entitatea economica, cu scopul de a fi înțeleasă cât
mai exact corelația din tre venituri, cheltuieli și rezultat. Cu cât profitul net expri-
mat procentual se aproprie de veniturile totale reprezintă ca managementul firmei
ia decizii eficiente în utilizarea resurselor.
Analiza structurală a fiecărui rezultat parțial (intermediar) va evidenția
contri -buția fiecărei componente la obținerea rezultatului economic respectiv.
• Prezentarea indicatorilor de performanță, poziție și echilibru financiar

Rolul analizei financiare în procesul de conducere al firmei:
Pentru a participa la fundamentarea și adoptarea unei noi decizii financiare
trebuie investigate realizările obținute care, prin impactul exercitat asupra evolu-
ției viitoare a firmei îl forțează pe manager să procedeze la un nou efort de gândire
capabil să îi schimbe raționamentul. Înregistrarea unui decalaj nefavorabil între
realizările și obiectivele propuse anterior într -o strategie poate fi un factor cu im-
pact negativ asupra perspectivelor de evoluție a firmei și pune s ub semnul între-
bării calitatea managementului financiar.
La evaluarea impactului pe care decalajul înregistrat îl produce asupra evo-
luției viitoare a întreprinderii, accentual cade pe analiza financiară care s -a integrat
în mecanismul de conducere și a dev enit un instrument extrem de util. Acest de-
mers nu se rezumă doar la aplicarea mecanică a unor formule, ci presupune for-
marea unui veritabil "instinct financiar" al managerului care, prin deciziile luate,
valorifică întregul potențial al firmei și asigură funcționarea eficientă a acesteia.
Analiza financiară este o activitate complexă de diagnosticare a poziției (si-
tuației) financiare, precum și a stării de performanță financiară a întreprinderii, la
sfârșitul exercițiului. Analiza financiară urmărește să e vidențieze modalitățile de
realizare a echilibrului financiar (pe termen scurt și pe termen lung), precum și

17

treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii. Por-
nind de la aceste preocupări concrete, analiza financiară recur ge la instrumente de
lucru specifice:
Tabelul 2
Instrumente utilizate în analiza financiară
Nr.
crt. Formele analizei finan-
ciare Obiectul
analizei Instrumente
utilizate
1. Analiza poziției finan-
ciare Echilibrul fi-
nanciar Bilanțul
2. Analiza stării de perfor-
manță Rentabilita-
tea Contul de pro-
fit și pierdere

a. Soldurile intermediare de gestiune
• Soldurile intermediare de gestiune se concretizează într -o succesiune de
marje, care evidențiază etapele formării rezultatului exercițiului, în strânsă c one-
xiune cu structura veniturilor și cheltuielilor aferente activității entității econo-
mice. Astfel, pe baza informațiilor furnizate de contul de profit și pierdere se pot
calcula atât indicatori cuprinzători, cum ar fi producția exercițiului și marja co-
mercială, cât și indicatori sintetici precum rezultatul net al exercițiului.
• Soldurile intermediare de gestiune ce pot fi întocmite pe baza contului de
profit sau pierdere sunt următoarele8:
• Marja comercială (MC) este principalul indicator de apreciere a performan-
țelor unei activități comerciale și vizează exclusiv întreprinderile comerciale sau
numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă. Se calculează
ca diferență între veniturile obținute din vânzările de mărfuri și costul mărfurilor
vândute.
• Producția exercițiului (PE) caracterizează activitatea întreprinderilor de pro-
ducție sau prestatoare de servicii, fiind calculat conform relației: producția vândută
+/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuție)
+ venituri din producția de imobilizări. Este un indicator inevitabil, însă poate fi
caracterizat ca fiind ambiguu, deoarece se determină pe baza mai multor elemente
eterogene, unele fiind evaluate la preț de vânzare (producția vândut ă), iar altele la
cost de producție (producția stocată și producția imobilizată).
• Valoarea adăugată (VA) este un concept de sorginte macroeconomică, rea-
lizând o punte informațională între activitatea contabilă a întreprinderii și contabi-
litatea națională. Se calculează după relația: marja comercială + producția vândută
+/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuție)
+ venituri din producția de imobilizări – consumuri de la terți. VA exprimă capa-
citatea entității economi ce de a crea bogăție prin activitățile economice pe care le
desfășoară.
• Excedentul brut al exploatării (EBE) reprezintă sursa rezultată din exploa-
tare și folosită pentru menținerea și dezvoltarea potențialului productiv al între-
prinderii și remunerarea cap italurilor utilizate. Se determina pe baza relației: VA

8 Balteș N., Comăniciu C., Herciu M., Ciuhureanu A. T., Sava R., Brătian V., Moroșan A., Analiza Economico –
financiară a întreprinderii, editura Universității „Lucian Blaga„ din Sibiu, Sibiu, 2013, pag 192

18

+ venituri din subvenții de exploatare – cheltuieli cu impozitele – cheltuieli cu
personalul.
• Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare, pu-
tându -se concretiza în profit sau p ierdere.

b. Capacitatea de autofinanțare
Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar al firmei de a -și
remunera capitalurile proprii și de a -și autofinanța investițiile. Capacitatea de au-
tofinanțare reprezintă, de fapt, o resursă internă afla tă la dispoziția întreprinderii,
care se determină la sfârșitul unui exercițiu contabil și pe baza căreia se creează
planul de investiții viitoare. Ea este destinată să asigure:
• finanțarea unor nevoi ale gestiunii curente;
• creșterea fondului de rulment, finanțarea totală sau parțială a noilor investi-
ții;
• rambursarea împrumuturilor contractate;
• remunerarea capitalurilor investite.

c. Analiza performanței pe baza ratelor de rentabilitate
Aceste rate reprezintă instrumente utile de analiză care sintet izează un vo-
lum mare de date într -o formă mai ușor de înțeles, de interpretat și de comparat.
Ele evidențiază în același timp anumite limite care trebuie analizate pentru fiecare
caz în parte. La compararea ratelor din perioade diferite trebuie avut în ved ere
condițiile în care își desfășoară activitatea întreprinderea, precum și impactul anu-
mitor modificări asupra situațiilor financiare, spre exemplu modificarea condițiilor
economice, a procesului productiv, sau a piețelor geografice.
Principalele rate de rentabilitate sunt:
• Rata rentabilității economice (ROA) evidențiază contribuția elementelor pa-
trimoniale la obținerea rezultatelor finale ale entității. Pe de altă parte, exprimă pe
de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate în activitatea întreprinderii
iar pe de altă parte, modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de acționari
sau asociați pentru capitalul investit în întreprindere.
• Rata rentabilității financiare (ROE) permite aprecierea eficienței investiții-
lor de capital ale acționarilor și oportunitat ea menținerii acestora, calculându -se ca
raport între rezultatul net al exercițiului financiar și capitalul propriu. Indicatorul
măsoară gradul de rentabilitate a investițiilor făcute de acționari atât în activitatea
de exploatare cât și în activitatea fin anciară.
• Rata rentabilității veniturilor (RRV) semnifică contribuția veniturilor la în-
tărirea capacității de autofinanțare a entităților.
• Rata rentabilității generale (RRG) evidențiază eficiența consumului de re-
surse în vederea atingerii obiectivelor firme i.
• Rata de acoperire a dobânzilor (RDOB) reflectă capacitatea profitului rezul-
tat din activitatea entității de a acoperi dobânzile bancare.

19

7.2. Contribuțiile potențiale raportate la cele mai recente rezultate anteri-
oare prezente în publicații de referință

În urma studiilor pe marginea domeniului ales spre redactarea tezei de doc-
torat, vom putea răspunde următoarelor întrebări :
– Care este comportamentului actual al investitorilor de pe piața reglementată
din România?
– Aceștia se bazează pe instinctul de bun investitor, pe istoricul firmelor lis-
tate sau au comportament bazat pe studii empirice (indicatori de perfor-
manță financiară) ?
– Putem să ne bazăm pe faptul că informațiile contabile sunt exacte, omogene
și verificabile? Cum putem ști daca acestea sunt realizate în concordanță cu
baza juridică și economică, putând fi astfel utilizate în procesul decizional
în mod corect?
– Care este modul de lucru al investitorilor care joacă pe piața de capital pri-
vind calculul indicatorilor utilizați în proc esul decizional?
– În ce mod afectează istoricul companiei nivelul atragerii investitorilor bur-
sieri?
Principala contribuție a cercetării o constituie identificarea existenței valorii cog-
nitive a rapoartelor financiare raportate la comportamentul investitori lor de pe pi-
ața reglementată din România.

7.3. Obiectivele și activitățile de cercetare

Anul Obiective științifice Activități de cercetare aferente obiectivului
1. Aspecte teoretice și
practice privind proce-
sul decizional de in-
vestiție bursieră -prezentarea și exemplificarea noțiunii de piața
reglementată
-prezentarea și exemplificarea condițiilor de
listare pe bursă
Aspecte teoretice și
practice privind utili-
zarea raportărilor fi-
nanciare de către po-
tențiali investitori -prezentarea și exemplificarea noțiunii de ra-
port financiar
-prezentarea și exemplificarea principalelor in-
formații furnizate de situațiile financiare
2 Aspecte practice pri-
vind comportamentul
investitorilor -cercetarea modului de stabilire a deciziei de
investiție
-analiza sursele de informare a investitorilor

20

-analiza rolului brokerilor în comportamentul
investitorilor
3 Studiul legăturii dintre
informațiile furnizate
de rapoartele financi-
are și decizia de inves-
tiție -analiza valorii cognitive a rapoartelor financi-
are
-realizarea unui chestionar pe un eșantion for-
mat din investitorii de pe bursele SIBEX și
BVB
-interpretarea rezu ltatelor obținute
Analiza factorilor con-
textuali care influen-
țează capacitatea com-
paniei de a fi tranzacți-
onată pe bursă -principalele concepte care pot influența com-
portamentul investitorilor (național și internați-
onal)
-paralelă între comportamentul in vestitorilor
de pe piața reglementată din România și alte
state

7.4. Planul diseminării rezultatelor cercetării doctorale prin publicarea de
articole științifice, prezentarea unor lucrări la conferințe etc.

Rezultatele cercetării vor fi publicate sub formă de rapoarte, studii și articole în
publicații naționale și internaționale . De asemenea aceste materiale vor fi prezen-
tate în cadrul conferințelor/sesiunilor de comunicări științifice cu tematică speci-
fică.

8. Activitatea științifică anterioară a candidatului

8.1. Premii obținute la manifestări științifice

Premiul numit „Bursa Alumni” în parteneriat cu Banca Carpatica Sibiu, acordat în
urma unui concurs de eseuri și a unui interviu.

8.5. Burse obținute

• Bursa ERASMUS – mobilitate în Belgia, orașul GENT , Hogeschool Gent –
University College Ghent, Faculty of Business and Information Management
• Bursă de studiu semestrială în perioada 2012 -2015 nivel licență
• Bursa de studiu semestrială în perioada 2015 -2017 nivel master