Proiect de cercetare – [305376]

[anonimizat]: Șmahon Andreea Evelyne
Anul: I
Specializarea: Resurse Umane
Seria: III
Grupa IV
Profesor coordonator: Zamfirescu Raisa Gabriela

București

2019

[anonimizat]-o deja. Această cercetare a [anonimizat] -, confirmând astfel și una dintre ipotezele lui Dumitru Sandu. Dacă privim migrația din punct de vedere istoric aceasta a [anonimizat].

Conceptele folosite au fost: migrația, motivația, genul, migrantul pe termen lung și migrantul pe termen scurt.

Ipotezele de la care am plecat au fost:

1. [anonimizat].

2. Cu cât nivelul de trai este mai scăzut cu atât șansa ca individul să emigreze este mai ridicată.

3. Cu cât bugetul familial este mai scăzut cu atât individul este mai predispus migrației.

4. Dacă individul deține un pachet informațional și profesional bogat cu atât mai mult așteptările lui sunt mai mari și este mai predispus migrației.

5. Nemulțumirile sunt atât de mari încât împing tânărul să părăsească țara mamă.

Pentru obținerea rezultatelor am aplicat un chestionar cu 21 de itemi pe 35 de participanți cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani.

Evidențiind aici niște concluzi succinte ipoteza de la care a [anonimizat]-am avut au fost confirmate. Rezultatele obținute în urma prezentei cercetări evidențiază dorința tinerilor de a [anonimizat], [anonimizat]. Aceasta gravitează în jurul multor discipline precum: demografie, sociologie, geografie, economie, științe juridice etc. Am abordat această temă pentru a observa atitudinea tinerilor față de cei care hotărăsc să muncească în străinătate și care este factorul decizional pe care oamenii îl au atunci când vor să părăsească țara pentru a muncii în străinătate. Un alt pion important pentru stabilirea acestei teme a fost să aflu dacă puterea exemplului sau efectul de turmă are loc din pricina faptului că numărul oamenilor care muncesc în străinătate crește de la an la an considerabil.

Principalul scop al acestei cercetări este să aflu dacă tinerii care muncesc în țara mamă sunt tentați să o părăsească avându-i ca exemplu pe cei care au părăsit-o deja. [anonimizat], comparativ cu ce li se oferă în țara gazdă ([anonimizat], infrastructura, spitalele, învățământul, etc.).

O [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], sunt influențați majoritatea de familiile lor din care mulți membri au ales să muncească într-o țară gazdă ([anonimizat], Anglia, Germania, Spania, Belgia, Olanda, Austria, SUA).

Fig.1 Câmpurile de migrație conform studiului lui Dumitru Sandu, Romania, 2010-2011 „ Romanian migration fields on the move”

O a doua categorie predispusă acestui fenomen sunt tinerii care trăiesc în mediul rural, și în acest caz observându-se efectul puterii exemplului (oamenii care deja au plecat, realizările materiale pe care le au din țara gazdă și traiul complet diferit față de cel din țara mamă).

Munca sau studiul în străinătate sunt văzute de către tineri ca o opțiune salvatoare în situațiile de incertitudine profesională sau academică. De-a lungul timpului am ajuns să cunoaștem motivele pentru care tinerii sunt deschiși să plece.

Obiectivele cercetării

Obiectivul cercetării mele, este acela de a vedea atitudinea tinerilor față de cei care hotărăsc să muncească în străinătate, iar dacă acest fenomen social îi poate influența și pe ei prin beneficii și prin dezavantaje la o decizie similară de a părăsi țara temporar sau definitiv.

Puterea exemplului poate fi factorul pentru care numărul tinerilor care pleacă să crească simțitor, dar pe lângă asta privind pe termen lung acest fenomen social, putem observa ca rata natalității să scadă extrem de mult, iar țara mamă să ajungă să aibă o populație preponderent vârstnică.

Un alt scop, pentru care am ales abordarea acestei teme de cercetare este de a afla avantajele pe care țara gazdă le are comparativ cu țara mamă, astfel aflând plusurile și minusurile. O dată aflate minusurile pe care țara mamă le are, se poate împiedica acest fenomen social cu care țările de est se confruntă zilnic.

Un impuls pe care l-am avut în alegerea acestei teme a fost că tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani sunt mai deschiși să studieze în străinătate ceea ce aduce după sine stabilirea într-o țară gazdă, astfel scăzând încrederea tinerilor față de țara mamă.

Un alt factor decizional în alegerea temei a fost ceea ce afirma și Lazăr Vlăsceanu în cartea sa ”Sociologie” din 2011 și anume că migrația afectează profund sistemele sociale atât la destinație cât și la origine, efectele fiind dependente de caracteristicile migrației dar și a spațiului care receptează. (Lazăr Vlăsceanu, 2011, ”Sociologie”, p. 834).

Conceptualizare

Întrebarea de cercetare

Întrebarea de la care a pornit cercetarea mea a fost „ Tinerii se lasă influențați de oamenii care emigrează?” și „Tinerii sunt împinși să emigreze de către sistem?”, încercând să aflu dacă în urma nevoilor, dorințelor și a factorilor motivaționali copiază un comportament asemănător. O altă întrebare, pe care am avut-o când am decis să abordez această tema a fost : „ Tinerii se lasă influențați de familie, prieteni în luarea deciziei de a părăsi țara?”.

Din punct de vedere definitoriu familia este „formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă în soț, soție și descendenții acestora, trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge” (https://dexonline.ro/definitie/familie , accesat în data de 07.012019, la ora 20:03), iar prin această relație strânsă poate exista o influență mai ridicată în luarea deciziilor.

Cadrul teoretic

„Migrația ca eveniment socio-demografic, se referă la deplasarea unei persoane -individual sau în cadrul unui grup- în afara comunității sale de rezidență, în decursul unei perioade de referință date, pentru a schimba domiciliul stabil și/sau locul de muncă obișnuit.” (Dumitru Sandu, „Fluxurile de migrație în România”, 1984, p. 20). Această cercetare a încercat să explice pe larg acest fenomen social privit din mai multe laturi, elaborând teorii si scheme explicative pentru factorii determinanți care acționează pentru producerea fenomenului.

„Una dintre ipotezele de bază ale modelului teoretic cu care lucrăm este că diferențele de calitate a vieții între comunități locale/zonă social-economice diferite acționează ca factori cu influență directă asupra fluxurilor de migrație. „ (Dumitru Sandu, „Fluxurile de migrațiune în România,1984”, p 31).

Ipoteza lui Dumitru Sandu confirmă unul dintre obiectivele cercetării mele și anume acela de a vedea avantajele si dezavantaje pe care țara mamă și țara gazdă le au pentru a determina astfel modul de împiedicare a acestui fenomen social.

Tema migrației a fost abordată încă de pe vremea regimurilor politice, mai exact în anul 1966 Everett S. Lee a propus clasificarea factorilor care conduc la acest fenomen social evidențind principalele aspecte care trebuie să fie urmărite într-o cercetare care are ca temă emigrația ca fenomen.

Fig2 Factorii ce conduc la acest fenomen social

Migrarea a suferit niște schimbări de-a lungul istoriei în România. Dacă privim cu ceva ani în urmă putem observa că acest proces de tranziție nu era atât de permisiv cum este astăzi, în 2019.

Pe vremea regelui Mihai I deplasarea de pe teritoriul țării era una permisivă, însă lucrurile au început să sufere schimbări masive și semnificative după ce regele Mihai I a abdicat, iar la putere a venit regimul comunist. După implementarea acestui regim, populația a suferit schimbări majore din punct de vedere al călătoriilor sau al deplasărilor către mediul exterior al țarii. Orice fel de călătorie fie în scop de relaxare, de serviciu, sau în interes medical trebuia să dețină acordul șefului de stat, iar în general călătoriile către exterior indiferent de scop erau interzise. Erau puțini cetățenii care primeau acordul pentru a putea pleca în străinătate.

După stingerea flăcării regimului comunist, România în anul 1989 a început să beneficieze de o arie mai largă și mai permisivă de circulație, populația putând să călătorească fără acordul cuiva. Permisul către exterior era realizat pe baza pașaportului sau a cărții de identitate, cum este valabil și astăzi.

Nevoia este cea care împinge populația către migrație conform studiului „Românii și migrația forței de munca în Uniunea Europeana” (ANBCC, 2005) cu referire la teoria motivațională a lui Maslow, 5 nevoi de bază ale omului declanșează majoritatea comportamentelor sale.

Fig3.„Studiul Românii și migrația forței de muncă în Uniunea Europeană”, ANBCC, 2005

Migrația este diferită de la caz la caz, de la persoană la persoană și de la scop la scop, iar, Pierre George distinge patru categorii de emigranți în lucrarea sa „ L'immigration en France”, în anul 1987: 
„ 1. emigrantul care își manifestă dorința de a-și schimba țara, în final, naționalitatea; 2.  muncitorul străin care este un emigrant temporar;
3. persoanele alungate (expulzate, repatriate, transferate) din țara lor de origine;
4.  refugiații care au optat pentru părăsirea țării lor”.

Fig. 4 „Motivația migrației”

În urma studiului asupra temei abordate, motivația, pe lângă nevoile pe care le au persoanele, joacă un rol important în luarea deciziei de a pleca în străinătate., (http://www.rasfoiesc.com/files/asistenta-sociala/44_poze/image004.gif accesat la 07.01.2019. 15:53 reinterpretată), poate explica pe larg motivația migrației.

O altă lucrare care explică forța de muncă împreună cu toate substraturile acesteia, este lucrarea „Diviziunea muncii sociale” de E. Durkheim, în capitolul 1 – „Progresul diviziunii muncii și cel al fericirii” pornește de la întrebarea: ”Căror cauze se datorează progresul diviziunii muncii?”. Diviziunea muncii se dezvoltă odată cu istoria. Diviziunea muncii se dezvoltă datorită dorinței omului de a fi din ce în ce mai fericit, de aici se poate explica dorința de a pleca într-o țară gazdă, din dorința de mai bine. Pe măsură ce munca se divizează – randamentul crește – resursele cresc – omul are multe produse de calitate ceea ce înseamnă că este un om fericit.

Considerăm că:

Diviziunea muncii (rezultată din cele de mai sus), progresează sub influența unor cauze individuale și psihologice. Astfel nu mai este nevoie de observarea societății și a structurii ei, ci doar de o privire mai atentă asupra sufletului uman. Nevoia fericirii conduce spre specializare/spre diviziune, astfel societatea reprezintă mijlocul prin care se realizează diviziunea; ea ar fi un efect al fenomenului mai degrabă decât o cauză.

Dar observăm că:

Se presupune că fericirea crește cu diviziunea muncii în mod proporțional. În realitate puterea omului de a fi fericit este foarte mică. Plăcerea nu însoțește nici stările de conștiință care sunt foarte intense, nici pe cele foarte slabe. Durerea apare și când activitatea funcțională este insuficientă dar și când activitatea este în exces. Dacă excitantul este foarte slab, nu este simțit, dar dacă depășește un anumit grad, creșterile pe care le mai înregistrează de aici înainte produc efecte din ce în ce mai mici, până când nu mai este perceput. Exemplu: Un om cu un capital prea mic nu poate să-l mărească ușor în proporții care să fie suficiente pentru a-i schimba radical condiția materială. Astfel primele economii aduc puțină bucurie deoarece sunt prea mici pentru a ameliora situația. Un om cu un capital mare nu găsește plăcere decât în cazul unor câștiguri mari, deoarece compară câștigurile cu averea sa. Un om cu capital mediu se bucură atât la câștiguri mici cât și la câștiguri mari. Mărimea absolută cât și cea relativă a variațiilor sunt potrivite pentru a produce plăcere.

Dacă diviziunea muncii sociale n-ar fi progresat decât pentru a spori fericirea, demult ar fi trebuit să se fi oprit. O dezvoltare moderată ar fi fost suficientă pentru a le asigura indivizilor plăcerea. Umanitatea ar fi atins rapid o stare staționară din care nu ar mai fi ieșit. Exemplu: unele specii de animale care sunt neschimbate de secole.

Plăcerea nu este legată de stările dăunătoare. Unui organism căruia i-ar plăcea lucrurile dăunătoare lui nu ar putea supraviețui, de aici observăm că fericirea coincide cu starea de sănătate. Sănătatea constă într-o activitate medie.

Fericirea umană este limitată de constituția omului. Se recunoaște că nevoile corpului sunt limitate și plăcerea fizică nu poate crește fără măsură. Exemplu: Ne satisfacem foamea cu o cantitate determinată de hrană, dar nu ne satisfacem rațiunea cu o cantitate determinată de cunoaștere. Prea multă cunoaștere implică o dezvoltare exagerată a centrilor nervoși superiori, dezvoltare care ar produce tulburări dureroase. Există deci o limită care dacă ar fi depășită ar zdruncina sentimentele , credințele, obișnuințele, deoarece înțelegerea e doar una din facultățile noastre alături de cele expuse mai sus. La fel este și cu moralitatea. Fiecare popor are moralitatea sa. A acționa moral înseamnă a-ți face datoria însă cu o limită. Exemplu: Nu ne putem ocupa întru totul de alții fără a ne neglija pe noi înșine. Nu putem să ne dezvoltăm în exces personalitatea fără a cădea în egoism.

Morala nu trebuie să domnească asupra funcțiilor industriale, comerciale deoarece le-ar paraliza. Prea mult idealism și elevare morală determină omul să nu își mai îndeplinească îndatoririle cotidiene.

Există o intensitate normală a tuturor nevoilor noastre (intelectuale, morale, fizice) care nu poate fi depășită. Când comparăm fericirea noastră cu cea a părinților, raționăm ca și când toate plăcerile noastre ar fi și ale lor. Uităm că ei nu erau pregătiți să le guste. Astfel ei nu au văzut în diviziunea muncii obținerea unor bunuri care pentru ei nu au nici o valoare. Înseamnă că diviziunea muncii a avut altă cauză. În stadiul actual al societăților, munca este o necesitate și rare sunt cazurile în care oamenii găsesc plăcere în muncă, mulți o resimt ca o corvoadă. E adevărat că fericirea individului crește pe măsură ce omul progresează? Nimic mai îndoielnic.

Gândirea este o sursă de bucurie, dar în același timp tulbură alte bucurii. Sălbaticul lasă viața să curgă de la sine, nu cunoaște plictiseala care determină omul cultivat să își umple fiecare clipă cu numeroase fapte. Popoarele civilizate au o viață variată. Varietatea este necesară plăcerii. Sălbaticul trece de la o ocupație la alta din nevoie pe când omul civilizat se rezumă la o anumită sarcină, mereu aceeași. Astfel se limitează varietatea, se diminuează plăcerea. Pentru ca viața să se mențină este necesar ca plăcerea să depășească durerea. Plăcerea durează puțin, viața e continuă. Plăcerea este locală (conștiința), viața este peste tot. Fericirea este dată de sănătatea vieții fizice și morale. Plăcerea nu poate modifica nivelul fericirii decât în proporții mici. Cel mai adesea plăcerea depinde de fericire. Fericirea e în noi. Atunci fericirea nu crește odată cu civilizația. Sălbaticul e la fel de fericit ca omul civilizat. Ei nu își doresc nimic în plus față de ceea ce au și nu vor să-și schimbe condiția. ( exemplu-popoarele negre).

Oamenii preferă viața în detrimentul morții iar acest lucru e posibil în condițiile în care fericirea depășește nefericirea. Însă omul este prea puternic ca să fie doborât așa ușor, de o perioadă în care predomină nefericirea. Spre deosebire de epoca primitivă când sinuciderile erau rare, în prezent acestea cresc, ceea ce demonstrează că instinctul de conservare se diminuează. În trecut oamenii se omorau din sacrificiu. În prezent vorbim de sinuciderea tristă. Orașele sunt mai afectate de fenomenul sinuciderii decât satele. Civilizația s-a concentrat în marile orașe, la fel și sinuciderea. Sinuciderea este văzută ca o maladie contagioasă. Cifra sinuciderilor crește regulat de un secol.

Profesiile liberale sunt mai afectate de acest fenomen decât agricultura. Femeia este mai puțin predispusă la sinucideri față de bărbat. Sinuciderile depind de starea generală a mediului social. Dacă sinuciderile cresc înseamnă că fericirea scade. Fericirea societăților inferioare nu este aceeași cu a societății moderne. Popoarele primitive țin la viață cum ținem și noi. Ei renunță la existență chiar mai greu decât noi. Astfel Durkheim conchide că variațiile fericirii nu au legătură cu diviziunea muncii. Dacă nu fericirea îl determină pe om să producă schimbare atunci cauzele determinante ale evoluției sociale trebuie căutate în mediul social ce îl înconjoară. Însă pe măsură ce căpătăm obișnuința unei fericiri anume ea dispare și ne trebuie alți excitanți mai energici care să ne redea fericirea. Însă acest lucru se realizează prin diviziunea muncii. Există însă societăți unde diviziunea muncii nu progresează. Totuși și aceste societăți sunt fericite. Diviziunea muncii este influențată de timp ea se dezvoltă mai repede sau mai lent, însă influența timpului asupra plăcerii e mereu aceeași. Se ajunge la concluzia că progresul este un efect al plictiselii, astfel cauzele diviziunii muncii trebuie căutate în variațiile mediului social. Diviziunea muncii este direct proporțională cu densitatea morală sau dinamica a societății.

Diviziunea muncii progresează cu atât mai mult cu cât există mai mulți indivizi care sunt suficient de mult în contact pentru a putea acționa și reacționa unii asupra celorlalți. Volumul social are aceeași influență asupra diviziunii muncii ca și densitatea. Chiar dacă societățile cresc în volum (mărime), ele nu cresc neapărat în densitate. O societate care se mărește, dar numărul relațiilor sociale nu cresc, poate rămâne segmentară. Diviziunea muncii este motorul progresului și un rezultat al luptei pentru existență. Grație ei, rivalii nu sunt obligați să se elimine reciproc, ci pot exista unii alături de ceilalți. Pe măsură ce se dezvoltă, ea furnizează mijloace de supraviețuire unui număr mare de indivizi, care în societățile omogene erau condamnați la dispariție. Orice om îndeplinește o funcție în societatea modernă. Cartea “Diviziunea muncii sociale” a apărut în 1893 și răspunde la întrebări de genul: “de ce există socialul și în ce fel există societatea?”, “care sunt legăturile care unesc oamenii?”. Durkheim a fost un pozitivist și a încercat să descopere legile solidarității umane. Cartea începe cu faptul că oamenii au devenit din ce în ce mai autonomi, deși depind de societate și cu faptul că solidaritatea socială este transformată datorită creșterii diviziunii muncii. Durkheim consideră că funcția diviziunii sociale este crearea unui sentiment al solidarității între oameni, care pot să nu aibă nimic în comun. Diviziunea muncii este o axă morală pentru coeziunea socială, iar solidaritatea nu este măsurabilă, observabilă.

Munca lui Durkheim se învârte în jurul studiului faptelor sociale, un termen inventat pentru a descrie fenomene care au o existență în sine, nu apar datorită acțiunilor indivizilor, dar au o influență coercitivă asupra lor. El a susținut că faptele sociale au de-a lungul generațiilor ca obiectiv existența independentă, și apar datorită scopurilor indivizilor ce compun comunitatea. În ceea ce privește societatea în sine, Durkheim a văzut-o ca un ansamblu de fapte și instituții sociale.

În introducerea lucrării se vorbește despre filosofi precum Spencer, Comte și Mill, pe care autorul îi consideră importanți pentru sociologie, însă, din păcate doar un singur capitol din lucrarea „Cours de philosophie positive” a lui A. Comte merită a fi numit cu adevărat esențial în privința studiului faptelor sociale. Date fiind acestea, Durkheim își asumă responsabilitatea de a elabora o metodă mai clară adaptată mai exact la natura particulară a fenomenelor particulare, sperând că astfel va putea fi mai bine judecată direcția pe care încearcă să o dea studiilor sociologice.   Fiecare capitol are un titlu sugestiv, astfel, primul are forma unei întrebări: “Ce este un fapt social?”.

Înainte de a căuta care este metoda potrivită în studiul faptelor sociale, este important să știm ce sunt faptele sociale. În orice societate, există un grup determinat de fenomene care se disting net de fenomenele studiate de celelalte științe ale naturii. Durkheim propune un principiu de disociere între fapte sociale și  fapte individuale. Faptele sociale sunt comportamente (maniere de a acționa, de a gândi, de a simți) comune majorității membrilor unei colectivități și la care aceștia ajung independent de voința lor, datorită unui sistem de presiuni la care sunt supuși prin însăși apartenența la comunitate. În raport cu faptul individual, faptul social poate fi reperat prin două caracteristici distinctive. Se știe că orice constrângerea socială nu exclude neapărat personalitatea individuală. Faptul social apare acolo unde este o organizare definită. Când un individ încearcă să se opună uneia dintre manifestările colective , sentimentele negate de el se întorc împotriva sa. (E. Durkheim, 1893)

În o altă lucrare a lui „Regulile metodei” (1895), Durkheim prin această carte a mutat sociologia într-o nouă direcție. El a creat în mod succint o nouă metodă de analiză și o abordare științifică, riguroasă a datelor. În această carte, Durkheim cere sociologiei să nu fie pur și simplu o știință, ci un promotor științific al ordinii morale. Pe scurt, acestea sunt faptele sociale și așa se obține /sau nu, ordinea socială. În crearea unei științe, a sociologiei, Durkheim a lucrat în umbra lui Comte, un predecesor care a lăsat destule amintiri proaste. Între timp, la nivel personal, credința sa în puterea rațiunii a fost testată sever atunci când s-a implicat intim într-una dintre cele mai urâte controverse politice din Franța. Afacerea Dreyfus a făcut istorie, așa și Emile Durkheim. (E. Durkeim, 1895).

Conform studiului ”Tineri în România: griji, aspirați, atitudini și stil de viață”, realizat de Daniel Sandu, Cătălin Augustin Stoica și Radu Umbreș, confirmă ipoteza de la care cercetarea mea pornește prin prisma faptului că ”două treimi dintre tineri cred că lucrurile în România se îndreaptă către o direcție greșită”. Conceptul de migrație se mai explică și prin ”lipsa oportunităților economice sau sociale pentru tineri […]. Migrația externă este o opțiune pt tineri în acest moment”.

Conform studiului menționat mai sus principalii factori decizionali sunt:

Direcția țării și problemele ei

Familia și locuința

Clasele sociale

Piața muncii

Școala

Religia

Discriminarea

Participarea civică și politică

Stilul de viață și consumul de media

Concepte

„Migrația ca eveniment socio-demografic, se referă la deplasarea unei persoane -individual sau în cadrul unui grup- în afara comunității sale de rezidență, în decursul unei perioade de referință date, pentru a schimba domiciliul stabil și/sau locul de muncă obișnuit.” (Dumitru Sandu, Fluxurile de migrație în România, 1984, p. 20).

„Motivația este o stare care înregistrează comportamentul și îi oferă o direcție” (John William Atkinson, 2005, „The introduction to psychology” p.507).

Relațiile de cauzalitate dintre cele două concepte definite anterior este una de dependență deoarece una fără cealaltă nu ar putea avea loc. Persoanele care aleg să plece din țara de origine o fac din diferite motive. Unii dintre ei din cauza faptului că nu își pot satisface nevoile primare de hrană, adăpost. Alții aleg părăsirea țării din lipsa posibilităților de afirmare socială și profesională.

„ Genul se referă la acele înțelesuri și norme sociale și culturale atașate/prescrise sexelor în anumite sisteme sociale particulare, prin intermediul cărora oamenii sunt catalogați drept feminini, masculini sau androgini (atunci când se combină ambele caracteristici). Genul se referă deci la calitățile, gusturile, aptitudinile, așteptările, rolurile, responsabilitățile asociate femeilor și bărbaților într-o anumită societate.” ( Lazăr Vlăsceanu, 2011, „Sociologie”, p.209).

Alte concepte care mai pot fi definite sunt: migrant pe termen lung, migrant pe termen scurt, migrație forțată, migrație voluntară, clasă socială, capital uman.

Migrația pe termen lung poate fi definită ca o ”expresie utilizată pentru a defini situația unei persoane care se deplasează de la locul de rezidență pentru o perioada de timp mai lungă de un an” (Lazăr Vlăsceanu, 2011, ”Sociologie”, p.914), în timp ce migrația pe termen scurt este definită ca o ”expresie utilizată pentru a defini situația unei persoane care se deplasează de la locul de rezidență pentru o perioadă de timp mai lungă de trei luni, dar mai scurtă de un an” (Lazăr Vlăsceanu, 2011, ”Sociologie” p.914).

Migrația forțată este definită de către Lazăr Vlăsceanu ca ”un tip de migrație caracterizat de luarea deciziei de a migra sub presiunea unei constrângeri”, în timp ce migrația voluntară este ”tipul de migrație caracterizat de decizia neconstrânsă a individului de a migra” (Lazăr Vlăsceanu, 2011, ”Sociologie”, p.914).

Clasa socială este definită ca ” o categorie sau un grup mare de oameni care ocupă poziții similare în sistemul economic de producție. Distincțiile între clase sunt exclusiv bazate pe criterii economice, criteriul principal fiind cine deține controlul asupra mijloacelor principale de producție economică într-o societate. Relațiile dintre cele două clase sunt de tipul explorator-exploatat” (Lazăr Vlăsceanu, 2011, ”Sociologie”, p.903).

Capitatul uman face referire la ”competențele și abilitățile indivizilor și cunoaștere” (Lazăr Vlăsceanu, 2011, ”Sociologie”, p.903)

Operaționalizare

Dimensiunea socio-demografică

Indici: sex, mediu de proveniență, vârstă, studii

Dimensiunea afectivă

Indici: stima de sine, nevoia de siguranță, nevoia de mulțumire, nevoia de împlinire

Dimensiunea profesională

Indici: profesie, dezvoltarea profesională

Dimensiunea calitativă a vieții

Indici: educație, sănătate, infrastructură, securitate

Ipotezele

1. Cu cât individul are în familie exemple de persoane care emigrează, cu atât și el este mai predispus să părăsească țara.

2. Cu cât nivelul de trai este mai scăzut cu atât șansa ca individul să emigreze este mai ridicată.

3. Cu cât bugetul familial este mai scăzut cu atât individul este mai predispus migrației.

4. Dacă individul deține un pachet informațional și profesional bogat cu atât mai mult așteptările lui sunt mai mari și este mai predispus migrației.

5. Nemulțumirile sunt atât de mari încât împing tânărul să părăsească țara mamă.

Metodologie

Scopul cercetării: Vederea atitudinii tinerilor față de procesul migrării și avantajele și dezavantajele ce îi determină să ia această măsură. Instrumentul de cercetare utilizat a fost: chestionarul, format dintr-o serie de întrebări.

Datele au fost colectate de către mine în luna ianuarie a anului 2019. Fiecărui participant i s-a administrat un chestionar ce observă atitudinea față de migrație. Eșantionul a fost format din 35 de tineri și adulți (24 femei și 11 bărbați) cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, împărțiți pe grupe de vârstă în două categorii: 18 – 23 și 23 – 29.

Instrumentul folosit a fost reprezentat dintr-un chestionar menit să măsoare atitudinea oamenilor față de migrație. Chestionarul a fost alcătuit din 15 de itemi, fiecare item desemnând o afirmație. Oamenii au notat pe o scară de la 1 la 5 cât de pro sau contra sunt, unde 1 –deloc, iar 5 – foarte mult, dar și întrebări deschise și închise.

Participanții au fost rugați să completeze cu sinceritate chestionarul, fără a discuta răspunsurile cu alte persoane. Desigur, a fost asigurată confidențialitatea răspunsurilor și au fost informați participanții că se pot retrage din studiu în orice moment. Din fericire, nu au existat astfel de cazuri.

Rezultatele și interpretarea

Fig 5.Repartizarea respondenților în funcție de gen/ mediul de proveniență/ vârstă/ nivelul de studii

În figura de mai sus se poate remarca faptul că respondenții chestionarului aplicat 31,4% au fost de sex masculin, iar 68,6% au fost de sex feminin, procentele referitoare la mediul de proveniență au rămas relativ egale 22,9% reprezentând mediul rural, iar 77,1% reprezentând mediul urban. Majoritatea respondenților s-au încadrat în intervalul de vârstă de 18-23, având un procent de 74,3%, restul de 25,7% făcând parte din categoria de vârstă 23-29. Referitor la nivelul de studii putem observa că aceștia au proporții aproape la egalitate: nivelul liceal având un procent de 45,7%, iar cei de nivel universitar având un procent de 54,3%. Toate cele evidențiate mai sus reprezentând în linii mari relatare a răspunsurilor referitoare la dimensiune socio-demografică.

Dacă privim satisfacția tinerilor în legătură cu pachetele salariale pe care România le oferă concluzionăm că aceștia sunt profund dezamăgiți de acest aspect și putem deduce clar și rapid că acesta poate să fie un prim factor decizional de a emigra. Mai mult de jumătate dintre respondenți și-au

Fig.6 Răspunsurile referitoare la satisfacția cu pachetul salarial

exprimat dezacordul total în legătură cu mulțumirea față de pachetul salarial în România, având un procent de 51,4%.

Alți factori care pot influența migrarea tinerilor sunt: sistemul de învățământ, infrastructura, sistemul de securitate și posibilitatea de promovare. Acești factori au rezultat în urma aplicării chestionarului. Nemulțumirea legată de sistemul de învățământ a fost în proporție de 65,7%, cea legată de sistemul de securitate a fost în proporție de 62,9%, iar cea legată de posibilitatea de promovare a fost în proporție de 48,6%. Cu cel mai mare procent s-a situat factorul legat de infrastructura României având un procent în valoare de 71,5%.

Daca analizăm întrebările care ne răspund direct la centrul de interes al acestei certări avem o viziune clară asupra potențialilor migranți. Întrebările la care fac referire sunt: „Cât de des vă gândiți să schimbați țara?” și „Dacă ar fi să plecați din țară această schimbare ar fi definitivă?”

Figura numărul 7 de mai jos, ilustrează că 37% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18-29 de ani se gândesc foarte mult la posibilitatea de a pleca din țară, iar următorii cu un procent de 20% se gândesc mult la această posibilitate, sunt foarte puțini cei care nu se gândesc deloc la acest aspect având un procent de 9%.

Fig. 7 Cât de des se gândesc tinerii să schimbe țara

Figura numărul 8 ne indică faptul că o dată cu plecarea în străinătate, mulți dintre aceștia nu ar mai dori să se mai întoarcă, ceea ce ne duce cu gândul la o scădere demografică semnificativă. Puțini dintre respondenți au afirmat că s-ar întoarce în țară, pe când răspunsul majoritar a fost că s-ar stabilii în țara gazdă definitiv.

Fig.8 Câți dintre tineri nu ar mai revenii în țara mamă

Privind răspunsurile libere pe care le-au dat tinerii observăm că aceștia au în majoritate aceleași viziuni asupra migrației, dacă luăm în analiză întrebarea numărul 18 care sună: „ Părinții dumneavoastră sunt de acord să părăsiți țara? Argumentați” observăm că 24 dintre respondenți au afirmat că părinții lor sunt de acord să plece în străinătate argumentând în principal cu următoarele: „nu suntem mulțumiți cu ce se întâmplă aici”, „vreau să plec pentru studii sau după terminarea lor”, „nu ai cum să duci un trai decent aici”, „ nu sunt mulțumit de viața pe care ți-o oferă România”, „părinții mei sunt deja plecați”. Cei care și-au exprimat dezacordul au fost în număr de 11 exprimând ca argumente următoarele: „le este mai comod să mă știe aici”, „sunt de părere că pot realiza ceva și aici”, „sper să evoluăm și lucrurile să se schimbe”, „vor să fac facultatea în țară”.

O altă întrebare cu răspuns liber pe care o analizez este întrebarea cu numărul 19 care vrea să afle câte persoane se mai văd peste 5 ani în țara mamă, rezultatul a fost că 15 dintre respondenți nu se mai văd locuind aici, iar restul de 20 de respondenți se mai văd aici, dar mulți dintre ei precizează faptul că vor să continue în țară o facultate fiind dispuși să o părăsească după.

Am vrut să aflu dacă puterea exemplului are un rol decizional asupra tinerilor prin întrebarea numărul 21 care sună: „Cineva din familie, prieteni, apropriați sunt deja plecați în altă țară?” de aici a rezultat faptul că puterea exemplului are un mare impact asupra tinerilor, 23 dintre ei au spus că „da”, iar restul de 12 că „nu”.

Concluzii

Principalul scop al acestei cercetări a fost atins, puterea exemplului având un impact imens asupra tinerilor.

Migrația ca fenomen social este în continuă creștere, fiind vizați atât cei din mediul urban cât și cei din mediul rural. Așa cum am afirmat mai sus, munca și studiul în străinătate sunt văzute de tineri ca o oportunitate de evoluție. Principalele motive fiind neajunsurile referitoare la satisfacția cu pachetul salarial, mulțumirea față de sistemul de învățământ, de securitate, infrastructura, dar și posibilitatea de promovare. Un răspuns clar și categoric l-am avut la întrebarea ”Cât de des vă gândiți să schimbați țara?” rezultând un procent de 40% de ”mult” și ”foarte mult”.

Un alt scop pe care consider că l-am atins în cercetarea mea a fost de a afla dezavantajele pe care țara mamă le are, impulsionând astfel tinerii în a părăsi țara. Prin rezultatele elaborate mai sus putem întări ceea ce afirma și Lazăr Vlăsceanu în cartea sa, ”Sociologie” din anul 2011, că migrația afectează profund sistemele sociale […] efectele fiind dependente de caracteristicile migrației, dar și al spațiului care receptează.

O altă întrebare de cercetare pe care am avut-o a fost ”Tinerii sunt împinși să emigreze de către sistem?” la care am avut un răspuns preponderent afirmativ.

Ipoteza lui Dumitru Sandu a fost și ea confirmată și anume aceea că ”diferențele de calitate a vieții între comunități […] acționează ca factori cu influență directă asupra fluxurilor de migrație”.

În concluzie, ipoteza de la care a pornit cercetarea mea, dar și întrebările de cercetare pe care le-am avut au fost confirmate. Rezultatele obținute în urma prezentei cercetări evidențiază dorința tinerilor de a părăsi țara, chiar dacă nu în acest moment, varianta emigrării fiind luată în considerare de către tineri.

Bibliografie

Atkinson, R. L, Hilgard, E., & Smith, E. E. (2003), „Atkinson & Hilgard's introduction to psychology”, Princeton, N.J, Ed. Recording for the Blind & Dyslexic ;

Auguste Comte, [1830](2002-2005), „Cours de philosophie positive”, Paris, Ed. Beladi;

Daniel Sandu, Cătălin Augustin Stoica și Radu Umbreș, (2014)”Tineri în România: griji, aspirați, atitudini și stil de viață”, București, [Online] http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/12142.pdf. [accesat la data de 12.01.2019];

Dumitru S. (1984), „Fluxurile de migrație în România”, București, Ed. Academiei Republicii Socialiste România;

Dumitru Sandu,( 2010-2011)-studiul-„Romanian migration fields on the move”, România,[Online]https://www.academia.edu/36446004/ROMANIAN_MIGRATION_FIELDS_ON_THE_MOVE. [accesat la data de 12.01.2019];

Durkeim E,, [1895] (2002), „Regulile metodei”,Iași, Ed. Polirom;

Durkheim, Émile. [1893] (2001), „Diviziunea muncii sociale”, București, Editura Albatros;

Everett S. Lee, (1966), A theory of migration , „Demography”, Vol.3 (Nr.1), pag. 47-57;

http://www.rasfoiesc.com/files/asistenta-sociala/44_poze/image004.gif, accesat la 12.01.2019, la ora 20:13, reinterpretată;

https://dexonline.ro/definitie/familie , accesat în data de 12.01.2019, la ora 20:11;

Pierre G., (1987), „ L'immigration en France”, „Revue Géographique de l'Est”, Vol.27, (Nr.3-4), pag. 198;

Studiul „Românii și migrația forței de munca în Uniunea Europeana” ,ANBCC, 2005;

Vlăsceanu L., (2011) ”Sociologie”, Iași, Ed. Polirom.

Anexe

Chestionarul (anexa nr.1)

-Atitudinea tinerilor față de migrație-

Prin acest formular vă invit să participați la un studiu de cercetare ce vizează atitudinea oamenilor față de migrație. Prin completarea acestui chestionar sunteți de accord cu participarea la studiu. Toate datele sunt confidențiale și vor fi folosite strict în scop de cercetare. Completarea chestionarului durează aproximativ 5 minute.

1.Inițialele numelui:

2.Sexul:

3.Mediul de proveniență:

4.În ce grupă de vârstă vă situați:

18-23

23-29

5. Nivelul de studii:

Liceal

Universitar

Vă rog să răspundeți sincer la următoarele întrebări, pe o scală de la 1 la 5:

1 – deloc

2 – puțin

3 – mediu

4 – mult

5 – foarte mult

6.Cât de confortabil vă simțiți în România?

7.Simt că viața mea are o direcție clară?

8.Sunteți mulțumit de pachetul salarial care vi se oferă în România?

9.Profesați în domeniul în care sunteți calificat sau în care vă veți califica?

10.Sunteți mulțumit de sistemul de învățământ din România?

11.Sunteți mulțumit de infrastructura din România?

12.Sunteți mulțumit cu sistemul de securitate din România?

13.Aveți posibilitatea de promovare în România?

14.Cat de des vă gândiți să schimbați țara?

15.Aveti un cont de economii pe care il administrati lunar?

16.Daca ar fi sa plecati din tara, schimbarea ar fi definitiva?

17.Bugetul familial v-ar putea impinge sa parasiti tara?

Răspunsurile întrebărilor de mai sus se face în tabelul de mai sus încercuind cifra corespunzătoare!

18. Părinții dumeavoastră sunt de acord să parasiți țara? Argumentați.

19.Vă mai vedeți locuid aici în urmatorii 5 ani? De ce?

20. Vă simțiți influențat de familie sau v-ați simțiț influențat? Dacă da, argumentați.

21. Cineva din familie, prieteni, apropiați sunt deja plecați în altă țară?

Da

Nu

Scanuri chestionare aplicate (.pdf), (anexa nr.2)

Bază de date în urma colectării (.xcele) (anexa nr.3)