Proiect Comenius Regio COM-11 -PR-06 -GJ-RO Rovinari, 2013 Stiluri parentale Pagina 1 din 19 – STUDIU – Întotdeau na alegem cum să ne purtăm, e drept… [616913]

EVALUAREA
STILURILOR PARENTALE

Proiect Comenius Regio COM-11 -PR-06 -GJ-RO
Rovinari, 2013

Stiluri parentale
Pagina 1 din 19

– STUDIU –

Întotdeau na alegem cum să ne purtăm, e drept că
nu suntem mereu conștienți de alegerea făcută.
Desigur, fiecare dintre noi am avut părinți, al
căror model îl vom urma sau nu, în funcție de
impresia pe care aceștia au lăsat- o asupra noastră.

Dar este, aceasta moda litatea corectă?

Stiluri parentale
Pagina 2 din 19
1.1. Scopul, obiectivele și ipotezele cerc etării
Nu toți suntem părinți. Față de acest rol social avem însă, cu toții, o atitudine încărcată
emoțional. Ca și rolul de copil, cel de părinte are o semnificație biologică, diferită de
abordarea sa psihologică. Rolul de părinte este abordat atât ca rol natural, cât și ca rezultat al
unei opțiuni. Unii îl privesc ca pe un dar, alții ca pe o obligație care nu se mai sfârșește, iar alții ca pe un rezultat al unei opțiuni. Unele persoane își doresc cu disperare să îndeplinească rolul de
părinte, î n timp ce altele se feresc de un asemenea rol. Există oameni care se pregătesc riguros
în acest sens, dar întâlnim și persoane care nu acordă unei asemenea pregătiri nici un fel de interes.
În privința circumstanțelor îndeplinirii acestui rol, ne confrunt ăm cu diferite situații,
fie avem un anturajul care ne susține, fie ne aflăm într -un mediu ostil, indiferent, care
condamnă calitatea noastră de părinte.
Niciodată nu a fost ușor să educăm copii, să -i învățăm ce este bine și ce este rău, iar
astăzi este mai complicat și mai important ca niciodată. Mai mult ca niciodată, copiii noștri sunt expuși, în toate sensurile, la mai multe informații și stimulări din toate domeniile.
Adesea, descrierea viziunii asupra rolului ideal de părinte implică o serie de diferențieri. De
cele mai multe ori, părinții de bazează pe intuiție și abordează educarea copiilor ca pe un
proces natural, sau sunt mai temători și apelează la diferite strategii și modele constituite pe
baza unor cercetări riguroase și de lungă durată.
Ce înseamnă să fii părinte?
Încearcă să alcătuiești spontan fără a te concentra asupra unui model ideal, o listă de
caracteristici pe care ar trebui să le aibă o persoană pentru a putea fi numită părinte. Îți poți începe observațiile cu momentul nașterii, a l acordării îngrijirii copilului, gândește -te la situații
atipice. Încearcă să compari lista cu alte persoane. Reflectează asupra existenței
similitudinilor și deosebirilor
Răspunde la următoarele întrebări:
 Ce anume trebuie să facă o persoană pentru a fi percepută de noi ca părinte?
 Părintele este cel care aduce pe lume un copil sau persoana care se preocupă de acesta?
 Îngrijirea trebuie să aibă anumite caracteristici pentru a putea vorbi despre calitatea de părinte?

Stiluri parentale
Pagina 3 din 19 Prezentul studiu îndeamnă părinții s ă-și permită să părăsească propriile credințe și
convingeri privind ce este corect și bun pentru copil, și să îngăduie să -și modifice stilul
parental adoptat.
Acest studiu s -a dezvoltat din dorința de a oferi opțiuni și instrumente, dar și exemple
din car e părinții să înțeleagă ce este bine pentru propriul copil. Scopul studiului este de a
sprijini părintele să descopere stilul parental optim și să -l transmită cu succes copilului.
Foarte multe cercetări din domeniu afirmă că pentru a crește copiii au nevo ie să
stabilească cu mamele contact vizual și corporal, confirmându -le astfel existența. Grija
maternă este importantă nu doar ca sursă a sentimentului social de siguranță, ci și ca factor
esențial în antrenarea socială a copiilor. De cele mai multe ori ne gândim cum trebuie să
răspundem la cerințele copilului și la rolul părintelui în satisfacerea acestora. Cele mai multe
cercetări ne transmit faptul că pentru orice copil este important să aibă părinți, chiar dacă
aceștia nu sunt foarte sensibili. Copilul se află într -o situație mult mai defavorizată când
părintele său nu se interesează deloc de el, îl ignoră sau îl abandonează. Pentru a exista și adori să trăiască, copilul trebuie să aibă conștiința că aparține cuiva, că există cineva căruia îi
pasă de el . Grija maternă este importantă nu doar ca sursă a sentimentului social de siguranță,
ci și ca factor esențial în antrenarea socială a micuților.
Aproape și cald sau departe și rece?
Ce strategie ți se pare potrivită pentru educarea copil ului, contactul fizic și afectiv
apropiat sau deprinderea copilului cu o legătură fizică redusă la minimum? Nu uita că ambele
strategii exprimă atitudini extreme.
Se poate observa că adepții unei atitudini distante în educarea copiilor oferă adesea
mai multe argumente raț ionale, timpul economisit, necesitatea de adaptare a copilului la
condiții diferite, confortul și liniștea. Adepții îngrijirii însoțite de manifestări afective nu
dispun de alte argumente în afara celor afective. Mai trebuie să ne gândim la nevoile copilul ui
în diferite etape ale dezvoltării sale și să ne gândim pe care să le satisfacem primele.
Calitatea de părinte – o sarcină?
Este nevoie să ne gândim cum trebuie să participăm, ca părinți, la dezvoltarea
copilului. Frecvent întâlnim în literatura de specialitate și în practica profesioniștilor tendința de a -i
trata pe părinți ca pe niște executanți pasivi ai unor programe cu recomandări care așteaptă să fie aplicate. Este vorba de modelul sarcină al îndeplinirii rolurilor sociale.
Din perspectiva acestui model, părintele trebuie să acționeze în virtutea anumitor
reguli, să îndeplinească anumite cerințe, să aleagă bine formele de activitate și să stabilească

Stiluri parentale
Pagina 4 din 19 anumite sarcini. Într -o asemenea abordare, copilul este tratat ca un obiect, lui i se limitează
dezvoltarea personală și propria activitate creativă, iar părintele își limitează dezvoltarea
personală și adaptarea la diferitele etape de viață ale copilului.
Subiectul analizei noastre trebuie să fie, așadar, interacțiunea naturală dintre copil și
părinții săi. O asemenea interacțiune reprezintă un fragment dintr -un proces natural și de
lungă durată, la care participă și se influențează reciproc cel puțin două persoane autonome , părintele și copilul. Aceste persoane sunt la fel de importante. Uneori nu este deloc așa, putem
întâlni atitudini în care se atribuie o mai mare valoare binelui părintelui sau în care binele
copilului este mai important.
Există situații, când părinții își dedică întreaga viață profesională și socială binelui
copilului, sau si tuații când părinții continuă să trăiască după propriile reguli și văzându- l
extrem de rar.
Calitatea de părinte se compune din îngrijire, educație și învățare. Ni se pare că ne
creștem copiii, îi educăm, și- i învățăm după un plan, în virtutea unei scheme conștiente și
intenționat elaborate. Exercităm influențe asupra copiilor noștri în mod spontan, indiferent
dacă intenționăm sau absolut neintenționat.
De fapt, puțini părinți își dau seama ce fac și de consecințele eforturilor lor. În cadrul
modelului sar cină, în centrul atenției este copilul ca obiect al acțiunii, iar adultul ca instrument
al acesteia. Adultul tinde spre impunerea formelor de activitate dorite de el în comportamentul copilului, indiferent de costurile personale suportate. De fapt, părinte le are rolul unui
executant, deoarece de la el se așteaptă însușiri adecvate, priceperi, precum și cunoștințe de specialitate aprofundate. Pentru a obține rezultate bune părintele ar trebui să adapteze sarcinile
la posibilitățile copilului, să -l motiveze p entru efort. Identificându -se cu modelul sarcină,
părintele apreciază singur comportamentul său în funcție de eficiența pe care o înregistrează. Prin urmare, părinții și copiii se acceptă reciproc numai în măsura în care răspund cerințelor așteptate. Astfel, apar suferințe umane, ca urmare a perceperii iubirii condiționate, și lipsa de
orientare după motive, sentimente și senzații reale.
Rolul de părinte se realizează cu un partener care nu a devenit încă adult și este
incomplet format, aflat într -o stare de dependență fizică, psihică și formală. În relația părinte-
copil nu putem înceta să îndeplinim rolul cât timp copilul trăiește și noi nu am fost privați de autoritatea părintească. Părintele poate să renunțe la rolul de părinte sau îl poate modifica într –
o oarecare măsură, chiar dacă această manifestare ar fi expresia unei patologii.
Educația copilului face parte din cerințele rolului de părinte, iar pentru ca acest lucru
să se realizeze rolul de părinte nu trebuie să devină o recompensă.

Stiluri parentale
Pagina 5 din 19 Iată ce putem f ace și ce anume trebuie evitat:
 oferirea dragostei necondiționate, dragoste pentru că există, fără ca cel mic să
simtă că este proprietatea părintelui;
 transmiterea de informații reversibile despre comportamente, copilul are nevoie de mesaje clare, exprimate ca reacție la comportamentul său, pentru un copil este
nevoie să exprimi atitudini negative, decât să nu exprime nici un fel de emoții;
 copilul nu trebuie să fie ideal, părintele trebuie să abandoneze ideea de a vedea lucrurile într -o lumină ideală;
 tratează copilul după principiul reciprocității, frecvent această recomandare simplă
nu este respectată în cadrul relației părinte -copil.
Părinții trebuie să -i învețe pe copii consecințele comportamentelor lor, nimic nu -l
învață mai bine să conștientizeze responsabilitatea necesară pentru propriile acțiuni. De
asemenea, un copil trebuie să cunoască ireversibilitatea anumitor procese și să suporte
consecințele. Astfel, copilul învață mult mai eficient din experiența nemijlocită, decât
ascultând recomandările noastre. Mulți părinți consideră că sunt buni dacă protejează copilul
atunci când trebuie să -și asume consecințele propriului comportament.
Spre deosebire de modelul sarcină, foarte mulți specialiști semnalează necesitatea de a
concepe calitatea de părint e și în alt mod. Rolul de părinte se poate realiza sub denumirea de
model interactiv.
În cadrul unui asemenea model, nu apare un scop impus sau acceptat din afară
familiei, părintele se concentrează asupra procesului de interacțiune în sine, fiind importa ntă
relația dintre ei. În cadrul acestui model sunt mai puțin importante sarcinile și îndeplinirea așteptărilor, scopurile acțiunilor sunt formulate conștient, discutate , apărute în spiritul
valorilor realizate tocmai din interacțiune. Adesea iau forma un or propuneri și idei, care pot fi
supuse unor negocieri și în care se ține cont de părerea tuturor participanților la interacțiune.
În cadrul acestui model, părintele nu se concentrează doar asupra copilului, asupra
sarcinii care urmează a fi realizată, ci analizează toate perspecti vele derivate din interacțiune.
Acest comportament duce la o diminuare a costurilor personale ale fiecărui partener al interacțiunii și face posibilă creșterea riscului asumat în cadrul acțiunii.
O asemenea familie se adapteaz ă mai bine le nou și obține mai ușor starea de confort ca
urmare a menținerii propriei autonomii și a satisfacției creativității manifestate.
Pentru mulți părinți această metodă produce neliniște, tocmai pentru că nu există
reguli și strategii stricte. Părinții, ca și modele și agenți ce recompensează sau pedepsesc, pot
juca un rol major în prevenția, minimalizarea sau exacerbarea problemelor emoționale și

Stiluri parentale
Pagina 6 din 19 comportamentale ale copiilor. Ellis a susținut în mod constant faptul că cel mai rău lucru pe
care p ărinții îl pot face copiilor lor este să -i blameze ei în șiși și în cazul unora dintre ei
conduce în mod inevitabil spre sentimente cronice de anxietate, vinovăție, stimă de sine
scăzută, iar în alte cazuri conducând spre ostilitate și intoleranță. Alternativ , părinții pot să
utilizeze modalități nepotrivite și non -constructive de management al comportamentului
copilului datorită ignoranței. E consideră că ceea ce fac este întotdeauna corect și adesea este
unica modalitate în care își pot conceptualiza relaț ia cu copiii lor.
Vom lua pe rând în discuție fiecare dintre aceste situații pentru a putea recunoaște și
transforma ceea ce este model parental negativ în model concret și consecvent pozitiv, care dă
posibilitatea copilului să simtă, fie că este un pici c are abia învață să meargă fie este un
școlar, că ce descoperă în relație cu părinții are un sens profund și unitar. Ce trebuie să știm
încă de la început este faptul că, alături de dragoste, cooperarea dintre părinți este poate lucrul
cel mai important ca re i se poate dărui unui copil, fie mic, fie mare. Există o linie de
demarcație fină între a fi rigid și a fi supra -indulgent, între a -ți controla nemulțumirea în
prezența copilului pentru a purta discuția în contradictoriu ceva mai târziu acasă . Putem
înțelege cât este de distructiv pentru copil situația în care comportamentul parental se sparge
în două extreme trăite simultan sau consecutiv de un copil care nu știe ce să înțeleagă din ceea
ce i se întâmplă.
Deși rolul părinților este acela de a influenț a, învăța și supraveghea copiii, oamenii
aleg maniere diferite pentru a face aceste lucruri. La o extremă se află cei care doresc să
exercite un control absolut asupra copiilor, punând o mare presiune pe umerii copiilor, iar la
celălalt pol sunt acei părinți care se limitează la a îndeplini doar sarcinile propuse de statutul
de părinte. Observând aceste diferențe, specialiștii au propus conceptul de stil parental pentru a se referi la variațiile normale în încercările de control și socializare a copiilor d e către
părinți.
Conform lui Paul Hauch, părinții pot adopta următoarel e stiluri parentale:
1. Stilul parental ferm și non -blând:
Acest stil parental implică un comportament parental de stabilirea a unor reguli rigide,
fără a permite vreodată copilului să le chestioneze autoritatea , centrarea pe greșeli, atacarea
personalității lui, strictețe și lipsa oferirii laudelor. Ca răspuns la acest stil, copiii vor ajunge să se evalueze ca fiind nevaloroși și inferiori, considerându- i pe toți ceilalți superiori, ei vor trăi
anxietate, nesiguranță și vinovăție, dovedindu- se a fi ezitanți, dependenți și cu un
comportament submisiv.

Stiluri parentale
Pagina 7 din 19 Convingerile parentale care stau la baza acestui stil parental excesiv de strict și aspru
includ:
 a mă înfuria este o metodă eficientă de a modifica comportamentul copilului meu
 furia ajută la rezolvarea problemelor
 copiii trebuie bătuți pentru a -i aduce la o formă civilizată
 copilul și comportamentul său sunt același lucru
 lauda și recompensa nu sunt necesare și îl fac să devină răsfăța t
 părinții au întotdeauna dreptate
 copiii nu trebuie să -și contrazică părinții sau să -i chestioneze
 părintele poate obliga copilul să face orice vrea el
2. Stilul parental blând și non -ferm:
Se referă la situația în care părinții arată dragoste și afecț iune, dar realizează puține
solicitări și stabilesc puține limite. Părinții care au acest pattern par să procedeze așa fie din
dorința de anu- și frustra copilul, fie din sentimentul de vinovăție. Copiii din astfel de familii
pot deveni aiuriți, sunt lipsiț i de putere, egocentrici, infantili emoționali și dependenți, au o
toleranță scăzută la frustrare și evită responsabilitățile.
Convingerile parentale care stau la baza acestui stil parental excesiv de permisiv și
non-solicitant includ:
 copiii nu trebuie s ă fie frustrați
 toate formale de pedeapsă sunt greșite
 copiii trebuie să fie liberi să se exprime
 creșterea copiilor trebuie să fie distractivă și ușoară
 dacă simți că ceva e corect înseamnă că este corect
 sunt prea slab și neajutorat pentru a ști ce este bine tot timpul, așa că decid pe
moment
3. Stilul parental non- blând și non – ferm:
Părinții își critică sever copiii pentru comportamentele lor greșite, dar nu le oferă
aproape niciodată laude pentru comportamentele bune. Ca și rezultat, ei vor avea
comportamente cronice de încălcare a regulilor, vor întâmpina probleme cu lege, vor fi furioși
și frustrați pentru că nu reușesc aproape niciodată să -și mulțumească părinții, vor testa limitele
părinților pentru a -i face pe aceștia să arate că le pasă.
4. Stilul parental blând și ferm:
Părinții care își cresc copiii în această manieră discută și se gândesc împreună cu ei la
ceea ce înseamnă comportamente inacceptabile, se centrează pe comportament, dar nu

Stiluri parentale
Pagina 8 din 19 blamează copilul, stabilesc limite cu consecințe clare pentru nerespectarea lor, stabilirea
pedepselor relaționate cu învățarea regulilor, nu blamează, câteodată își frustrează copilul
dacă este necesar, aplică o constrângere rezonabilă pentru învățarea auto -disciplinei și
amânarea gratificării, nu pedepsesc niciodată datorită furiei și frecvent laudă copilul și îi arată
dragoste. copiii crescuți în această manieră experiențiază o stare de bine socio -emoțională și
au reușite pe măsura potențialului lor.
Pe de altă parte, R. Edwards (2001) descrie patru tipuri parentale: autoritar, permisiv,
democratic, precum și cel mixt:
1. Stilul autoritar
Părintele autoritar este orientat spre supunere și se așteaptă ca regulile și ordinele lui
să fie respectate cu strictețe, chiar dacă nu explică rațiunile pe care aces tea se întemeiază.
Dominat de așteptări mari și de dorința de perfecțiune, părintele autoritar dorește un copil competitiv, care să -și folosească la maxim posibilitățile, motiv pentru care îl presează pe copil
să studieze în permanență. Chiar și atunci cân d copilul are reușite, părintele autoritar nu își
arată afecțiunea, recurgând rareori la laude și la recompensă. Acești părinți sunt foarte stricți,
au multe reguli. Ei blamează, își ceartă foarte mult copiii pentru a -i aduce pe drumul pe care îl
doresc. Copiii nu au opinii și nu au voie să pună întrebări, ca urmare nu învață să gândească
pentru ei înșiși și nici să ia decizii. Copiilor le este, de regulă, frică de părinți. De regulă,
copiii ai căror părinți utilizează acest stil parental obțin performanțe școlare bune și nu
prezintă probleme comportamentale, în schimb nu demonstrează abilități sociale dezvoltate, au o stimă de sine scăzută și în registre ază nivele crescute de depresie. Când ajung adolescenți
devin de foarte multe ori rebeli pentru a scăpa de această rigiditate. Cei mai mulți copii
crescuți în astfel de familii dezvoltă comportame nte de risc, consum de droguri, alcool,
delicvență, în încercarea de a se revolta acestui stil parental și, o dată ajunși la vârsta matură este posibil să rupă relaț iile cu părinții. Dezavantajele acestui stil parental sunt, cel mai adesea
creșterea ostilității, scăderea stimei de sine, nivel ridicat al depresiei și împiedicarea
dezvoltării competențelor sociale.
2. Stilul permisiv
În raport cu părinții autoritari, c ei permisivi au puține reguli și nu au limite clare.
Acești părinți cedează în fața copiilor, dacă impun o regulă copiii o încalcă. Stilul prea permisiv duce la haos, copiii fiind cei care dețin puterea. Copiii cu astfel de părinți sunt
obișnuiți să facă n umai ce doresc și nu vor respecta regulile. Sunt foarte egoiști și răsfățați.
Părinții permisivi sunt indulgenți și atenți la nevoile copiilor, dar nu au așteptări clare de la ei. Non-conformiști și blânzi, ei nu impun copiilor un anumit tip de comportame nt, ci le acordă

Stiluri parentale
Pagina 9 din 19 o libertate, lăsând la latitudinea acestora procesul de auto -reglare. Părintele permisiv aplică o
disci plină i nconstantă, evită confruntările și cedează ușor constrângerilor sau plânsului
copilului. Este, mai degrabă apropiat de membrii fa miliei și comunicativ, preferând mai
degrabă rolul de prieten al copilului decât pe cel de părinte. Copiii ai căror părinți adoptă stilul
permisiv prezintă o mare probabilitate de a manifesta probleme comportamentale sau
performanțe școlare scăzute, dar au o atimă de sine ridicată, bune abilități sociale și sunt
puțini redispuși depresiei.
Părinții care au un astfel de comportament o pot face din următoarele motive;
 au crescut, la rândul lor cu părinți autoritari și consideră că este mai bine fără disciplin ă:
 permisivitatea este o reacție față de educația lor rigidă, aspră;
 sunt supuși unui risc extrem și nu au energia necesară pentru a impune respectarea
regulilor;
 se pot afla frecvent sub influența alcoolului sau a drogurilor.
3. Stilul democratic
Acești p ărinți se bazează pe principiul de a acorda șanse copiilor lor. Ei realizează o
echivalență între obligații și libertăți. Au reguli simple și concise , pedepse rezonabile în cazul
încălcării acestora. Petrec mult timp discutând împreună cu copiii motivele p entru care au
stabilite regulile. Copiii care cresc în astfel de familii învață că opțiunile lor sunt importante,
învață cum să ia decizi. Acești copii vor fi independenți și responsabili. Părinții democratici
au standarde stabilite clar pentru copiii lor, urmărind constant măsura în care acestea au fost
atinse. Asertivi, dar nu intruzivi și restrictivi, acești părinți vor să -și educe copiii, astfel încât
să poată deveni adulți responsabili, disciplinați și cooperanți. Acest stil parental nu rămâne lipsit d e rezultate, copiii au scoruri ridicate la învățătură și bune competențe sociale.
4. Stilul mixt
Cele trei stiluri parentale pot să nu fie distincte în viața de zi cu zi. Fiecare părinte
poate trece prin fiecare stil, în momente diferite ale zilei sau ale existenței sale. De exemplu, o
mamă democratică poate deveni permisivă când este foarte obosită. Majoritatea părinților au un stil dominat, pe care îl folosesc cea mai mare parte a timpului, dar circumstanțele și
relațiile dinamice produc frecvent o mixtură a stilurilor.
Stilurile parentale pot afecta dezvoltarea cognitivă a copiilor.
Având în vedere că conținutul tutelei este identic cu cel al ocrotirii copilului prin
părinții firești, rezultă că și rolul tutorelui în creșterea copilului este identic cu cel al părinților
firești.

Stiluri parentale
Pagina 10 din 19 Analiza problematicii stilurilor parentale , este o mare provocare deoarece impactului
pe care îl au asupra sănătății psihologice a copiilor este destul de mare. Cercetările au indicat
în mod special existența a două elemente pr incipale în funcție de care pot fi definite stilurile
parentale, căldura și controlul. Căldura părintească se referă la capacitatea de a fi apropiat din punct de vedere afectiv de copil, de a fi atent la nevoile și la emoțiile copilului și de a -i arăta
acest lucru. Controlul parental încorporează comportamente de disciplină precum învățarea copiilor să acționeze conform regulilor, setarea limitelor într -un mod consistent și emoțional
neutru, având așteptări adecvate vârstei copilului și monitorizând toate activitățile.
În ultimul timp societatea este tot mai preocupată să asigure condiții prielnice pentru
ca rolul de părinte să fie abordat într -o manieră cât mai naturală. În studiile și cercetările
sociale și psihologice este abordată fie complexitatea fenomenului, fie profilul părintelui
ideal, fie ambele. Unii îl privesc ca pe un dar, iar alții ca pe o obligație care niciodată nu ia sfârșit. Există oameni care se pregătesc intens și riguros să îndeplinească rolul de părinte, dar
întâlnim și persoane c are nu acordă unei asemenea pregătiri nici un fel de interes. Asumarea
rolului de părinte naște emoții care fac legătura între părinte și copil.
În viață există roluri realizate pe termen scurt și există roluri realizate pe termen lung ,
iar rolul de pări nte este un rol pe termen lung . De obicei, omul îndeplinește două sau mai
multe roluri concomitent, cineva poate să fie profesor, soț, tată sau membru al unei
organizații.
Afirmând că un individ îndeplinește toate aceste roluri, ne îndreptăm atenția asupr a
faptului că fiecare dintre aceste roluri îi solicită anumite cerințe față de persoana respectivă.
Nu întotdeauna cerințele impuse de anumite roluri concordă, nu reușim întotdeauna să
realizăm toate obiectivele care decurg de aici într -un mod care să ne s atisfacă pe noi înși ne și
pe cei din jurul nostru. S e întâmplă foarte des ca cineva să fie un bun profesionist, dar un
partener mai puțin reușit, un excelent politician, dar un tată care lasă de dorit.
Dacă vrem ca lucrurile să decurgă într -un anumit fel este nevoie să cunoaștem anumiți
factori ce permit o bună armonizare a cerințelor cu rolurile sociale. În societatea
contemporană, pluralitatea rolurilor sociale nu ține doar de destinul adultului, chiar și copilul
trebuie să îndeplinească diferite roluri și nu întotdeauna cerințele acestora pot fi armonios
concordante . De cele mai multe ori cerințele unui rol se pot afla în contradicție cu cerinț ele
altui rol, dacă sunt respect ate pe deplin cerințele unui rol social individul se expune unor
variate sancțiuni și represiuni, mai mult sau mai puțin formale. Așadar cel care își învață rolurile, se află în fața necesității de a- și armoniza și integra diferite cerințe, adesea
contradictorii. De această integrare depinde calitatea relațieidintre părinți și copii și stima de

Stiluri parentale
Pagina 11 din 19 sine a acestora. Calitatea relației părinte copil variază pe un interval unde la un capăt sunt
părinții care prin stilul parental nu au nici un fel de legătură cu personalitatea și cu dorințele
copilului, iar la polul celălalt se află părinții care prin stilul parental sunt dornici să îndeplinească toate dorințele copiilor. Legătura cu părinții se poate dezvolta prin discuții,
sprijin moral și material, atenție și ajutor sub orice formă. Deficiențele relației părinte copil se
vădesc atunci cân d copiii declară că nu -și mai iubesc părinții, că nu mai au nevoie să -i vadă și
că nu -și mai doresc să -i întâlnească niciodată.
Obiectivul general al cercetării
Cercetarea de față își propune să analizeze stilurile parentale adoptate de părinți și în
acest sens, ne propunem următoarele obiective principale:
 O1: Determinarea stilurilor parentale adoptate de părinți
 O2: Analiza avantajelor și dezavantajelor posibile pentru fiecare stil parental
 O3: Analiza efectelor pe care le au asupra copilului și asupra omului de mai târziu
Ne-am oprit asupra stilurilor parentale , deoarece aceste aspecte au intrat în atenția mai
multor au tori, care au evidențiat importanța calității experiențelor timpurii, pe care copiii o au
cu părinții, și care sugerează o vulnerabilit ate crescută la copiii cu relații insuficiente și
disfuncționale cu părinții.
Deși rolul principal al părinților este acela de a influența, învăța și supraveghea copiii,
oamenii aleg maniere diferite pentru a face aceste lucruri. La o extremă se află cei care doresc
să exercite un control absolut, punând o mare presiune pe umerii copiilor, iar la cealaltă
extremă aceia care se limitează la a îndeplini doar sarcinile elementare presupuse de statutul
de părinte.
Ipotezele cercetării.
Ipoteza centrală a luc rării este formulată astfel:
„Dacă în familia adoptă un stil parental blând și ferm, și dacă există preocupări
continue, sistematice și active pentru asigurarea unui mediu de viață securizant , atunci se
constituie premise favorabile creșterii stimei de sine și a abilităților sociale ale copilului .”
Din ipoteza centrală s -a desprins două ipoteze specifice:
Ipoteza 1: „În ce măsură stilul parental poate să determine creșterea stimei de sine a
copilului.”
Ipoteza 2: „În ce măsură stilul parental poate să mo difice comportamentul social și
școlar al copilului .”
Am preferat să divizăm această ipoteză generală în două ipoteze mai puțin generale
datorită următoarelor avantaje:

Stiluri parentale
Pagina 12 din 19  mai bună operaționalizare a variabilelor
 mai bună testare a ipotezelor
 creșterea gradul ui de corectitudine.

Prezentarea variabilelor cercetării
În vederea atingerii obiectivelor propuse în cercetarea noastră am investigat
următoarele variabile:
 evaluarea stilurilor parentale
 corelarea stilurilor parentale cu dezvoltarea abilităților sociale
 impresii, atitudini emise de cadrele didcatice
Variabila , stil parental a fost măsurate prin utilizarea chestionarului construit pentru
determinarea stilului parental.

1.2. Prezentarea lotului supus cercetării
Studiul s-a desfășurat în luna februar ie a anului 2013 și a avut drept catego rii de
subiecți ai eșantionului , părinții copiilor care sunt înscriși la Școala Generală Nr.3 Rovinari ,
precum si alti părinți identificati de către membrii asociației Centrul pentru Educație si
Consultanță Instrument e Structurale. În cadr ul cercetării au fost chestionați un număr de 308
părinți. Eșantionul cercetării a fost alcătuit din părinți care au fost de acord să completeze
chestionarul elaborat pentru acest demers.

1.3. Descrierea metodelor și tehnicilor de cercetare
Ținând cont de tema aleasă în cercetarea noastră am optat pentru utilizarea
următoarelor instrument de cercetare și anume:
 chestionarul identificarea stilului parental.
 metode statistice de analiză, prelucrare și interpretare a datelor.

Proba 1: Chestionarul pentru evaluarea stilurilor parentale
Pentru a îndeplini obiectivele propuse s -a construit un chestionar pentru identificarea
stilurilor parentale . Chest ionarul a fost construit în cadrul atelierul de lucru Evaluarea
stilurilor parentale, la care au participat cadrele didactice ale Școlii Generale Nr. 3 Rovinari si

Stiluri parentale
Pagina 13 din 19 membrii ai asociatiei Centrul pentru Educație și Consultanță Instrumente Structurale , care și -a
propus să realizeze un studiu cu privire la stilurile parentale adopate de pări nți, cu dorința de a
contribui la cunoașterea aprofundată a acestui domeniu foarte important. Chestionarul,
construit special pentru acest demers, a fost conceput cu 18 întrebăr i inchise prin care se
identifică stilul parental. Întrebările au fost dezvoltate plecând de la un suport teoretic
conceptual, urmărindu- se toate etapele de construcțtie metodologică a chestionarului. În
cadrul chestionarului întrebările sunt cu răspunsuri închise , de tipul da/nu pentru ușurarea
procesului de interpretare și prelucrare în formula următoare.
Chestionar pentru identificarea stilului parental
1. Copilul meu trebuie să fie cuminte tot timpul.
2. Copilul meu merită să fie pedepsit pentru că m -a înfuriat.
3. Copilul meu nu trebuie niciodată să încalce regulile.
4. Atunci când copilul meu încalcă regulile trebuie pedepsit sever.
5. Copilul meu trebuie să mă asculte întotdeauna.
6. Copilul meu nu trebuie niciodată să -și contrazică părinții.
7. A mă înfuria este o modalitate eficientă de a modifica comportamentul copilului
meu.
8. Părinții treb uie să bată copiii pentru a -i aduce într -o formă civilizată.
9. Din moment ce un copil trebuie să se comporte bine, lauda și recompensa nu sunt
necesare, deoarece îl fac răsfățat.
10. Părinții au întotdeauna dreptate și deci copiii nu trebuie niciodată să -i chest ioneze sau să- i
contrazică.
11. Ca părinte, am puterea de a -l obliga pe copil să facă orice vreau eu.
12. Copiii nu trebuie să fie frustrați .
13. Toate formele de pedeapsă sunt greșite.
14. Creșterea copiilor trebuie să fie distractivă și ușoară.
15. Sunt prea slab și neajutorat și nu știu ce este mai bine tot timpul, așa că decid pe moment.
16. Consider că este groaznic și oribil când copilul meu nu este cuminte, nu pot suporta acest
lucru.
17. Sunt un părinte valoros și perfect atunci când copilul meu mă ascultă.
18. Furia mă ajută să r ezolv problemele de educație ale copilului meu.

Cotare și interpretare:
1. Stilul ferm și non -blând: Da: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10, 11

Stiluri parentale
Pagina 14 din 19 Implică un comportament parental de stabilire a unor reguli rigide, fără a permite vreodată
copilului să le chestioneze autori tatea, centrarea pe greșelile copilului, atacarea personalității
lui, strictețe și lipsa oferirii laudelor. Ca răspuns la acest stil, copiii vor ajunge să se evalueze ca fiind nevaloroși și inferiori, considerându- i pe toți ceilalți superiori; ei vor exper imenta
anxietate, nesiguranță și vinovăție, dovedindu- se a fi ezitanți, dependenți și cu un
comportament submisiv.
2. Stilul blând și non -ferm : Nu: 12,13,14,15,16,17,
Implică un comportament parental de dragoste și afecțiune, cu puține solicitări pentru copil și
cu puține limite stabilite. Părinții se comportă în relație cu copilul cu un puternic sentiment de vinovăție și doresc ca acesta să nu cunoască frustrările. Ca răspuns la acest stil parental copiii
pot deveni aiuriți, lipsiți de putere, egocentrici, infantili emoțional și dependenți, cu o
toleranță crescută la frustrare și evită responsabilitățile
.
3. Stilul non -blând și non- ferm : Nu: 10,11, 12, 13,14,18
Implică un comportament parental plin de critici la adresa comportamentelor greșite, dar lipsit
de laudelor pentru comportamentelor bune. Ca răspuns la acest stil parental copiii vor
dezvolta comportamente cronice de încălcare a regulilor, a legilor morale și scrise, furie, frustrare pentru că nu reușesc să- și mulțumească părinții, vor testa limitele p ărinților pentru a –
i face pe aceștia să arate că le pasă.
4. Stilul blând și ferm: Nu: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10, 11, 12,17
Implică un stil în care părinții împreună cu copiii participă la discuții și se gândesc împreună la ce înseamnă comportamente inacceptabile, se concentrează pe comportamente, dar nu
blamează copilul, stabilesc limite cu consecințe clare pentru nerespectarea lor, stabilesc pedepse relaționate cu învățarea regulilor, nu blamează, uneori își frustrează copilul dacă este
necesar, aplică o constrângere rezonabilă pentru învățarea auto -disciplinei și amânarea
gratificării, nu pedepsesc niciodată datorită furiei și frecvent laudă copilul și îi arată dragostea. Ca răspuns la acest stil parental copiii experimentează o stare socio -emoțională bună și au
reușite pe măsura potențialului lor. Chestinarul pentru identificarea stilurilor parentale a fost distribuit prin intermediul cadrelor
didactice părinților în cadrul reuniunilor școlare cu aceștia. Completarea s -a făcut pe loc, iar
participantii au colectat toate chestionarele completate și le- au predat în vederea interpretării
și validării lor.

Stiluri parentale
Pagina 15 din 19
1.4. Analiza datelor, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Prezentarea și analiza datelor
Subiecții selectați pentru cercetarea de față, au fost de părinți care au copi i înscriși la
Școala Generală Nr .3 Rovinari , dar si alti parinti identificati de catre membrii ai asociatiei
partenere in proiect , și care au dorit să participe la realizarea acestui proiect de cercetare.
Procedura de lucru a implicat în prima faza solicitarea consimțământului de participare la
cercetare al cadrelor didactice. Demersul realizat în vederea validării ipotezelor a fost
reprezentat de determinarea descriptorilor statistici pentru fiecare chestionar aplicat și
validarea sau an ularea chestionarelor care au prezentat erori. Recoltarea datelor s -a realizat pe
o perioadă de 15 zile calendaristice, fiecare părinte a primit un chestionar ce conținea
întrebările referitoare la tematica aleasă.
Din interpretarea statistică se observă se observă că un procent de 39,6%, părinții
consideră că adoptă un stil paretal blând și ferm, un procent de 23,4% de părinți consideră că
adoptă un stil parental non- blând și non- frem, un procent de 9,1% de părinți consideră că
adoptă un stil parental blâ nd și non- ferm, 27,6% părinți consideră că adoptă un stil parental
ferm și non- blând.
Îngrijorător este faptul că cei mai mulță părinți nu cunoșteau conceptul de stil parental
și nu erau conștienți de erorile de educație pe care le pot comite din prea mult ă iubire sau prea
multă rigiditate. Adesea atitudinea părinților este motivată de cele mai multe ori de succesul
școlar, de obținerea notelor mari și de obținerea unei poziții avantajoase în viață. Implicarea
cadrelor didactice în realizarea acestui studiu corelează intens pozitv cu dorința părinților de a
intra în contact cu dorințele reale ale copiilor și de ai ajuta să le transforme în idealuri de viață.
STIL PARENTAL

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
STIL FERM SI NON –
BLAND 85 27,6 27,6 27,9
STIL BLAND SI NON
FERM 28 9,1 9,1 37,0
STIL NON BLAND SI
NON FERM 72 23,4 23,4 60,4
STIL BLAND SI FERM 122 39,6 39,6 100,0
Total 308 100,0 100,0

Stiluri parentale
Pagina 16 din 19

STIL PARENTAL
STIL BLA ND SI FERM
STIL NON BLA ND SI NOSTIL BLA ND SI NON FESTIL FERM SI NON-BLA3

1.5. Conclu ziile
Analizând datele înregistrate observăm că cei mai mulți părinți adoptă un stil parental
care generează comportamente pozitive școlare și sociale, și că doar o parte mică din rândul părinților este adoptă un stil parental care generează comportamente negative sociale și
școlare.
Referindu -ne la ipotezele cercetării suntem de părere că ipoteza a fost confirmată ,
astfel:
► Adoptarea unui stil parental blând și ferm, și existența unor preocupări continue,
sistematice și active pentru asigurarea unui mediu de viață securizant, conduc la creșterea stimei de sine și a abilităților sociale ale copilului.
Astfel, putem concluziona că adoptarea unui stil de parental ferm și blînd asociat cu
un nivel optim de preocupare pentru binele copilului sunt predictori buni pentru dezvoltarea
abilităților emoționale și pentru creșterea stimei de sine a copiilor.
Odată confirmate aceste ipot eze putem să afirmăm că familia prin modul în care își
crește copiii, este una dintre cele mai importante instanțe socilaizatoare și că este foarte
impotant ca indeplinirea rolului de părinte să se facă în acord cu personalitatea copilului. De

Stiluri parentale
Pagina 17 din 19 cele mai multe ori asumarea rolurilor parentale ca pe o sarcină poate să conducă la epuizare
părinților și la îndeplinirea rigidă a cerințelor impuse. Cele mai multe teorii ale rolurilor
sociale se centrează pe cerințele impuse și pe tensiunile dezvoltate pentru îndeplinirea
acestora.
Abordarea stilurilor parentale este un subiect de importanță majoră deoarece numai
prin această diagnoză se pot oferi părinților sfaturi și sugestii privind impactul stilurilor asupra
performanței școlare și asupra comportamentului din afara școlii. Cercetarea a fost elaborată
din perspectivă cunoașterii conceptului de stil parental în rândul părinților și modific area
acestui astfel încât copilul să fie beneficiarul acestor schimbări.
O altă ide e care a stat la baza realizării acestui studiu este legată de faptul că în felul
acesta li se pot prezenta părinților unele aspecte legate de emoții, de cogniții și de celelalte
opțiuni legate de cum să ne comportăm și cum să ne simțim în calitate de părinte responsabil
cu îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
Emoțiile parentale negative, cum este furia, anxietatea, depresia, interferează negativ
cu orice tip de st rategie comportamentală și pot transforma cel mai rezonabil și grijuliu
părinte într -un părinte dur care poate spune lucruri pe care ar putea să le regrete sau să nu le
spună și care pun distanțe între ei și copiii.
Pregătirea pentru a fi părinte este de cele mai multe ori deficitară, în ceea ce privește
emoțiile parentale. Mai mult, părinții primesc de obicei feedbach pentru hrănire, îmbrăcare, și
aspectele comportamentale ale copilului, dar nu primește niciodată prea multă educație
privind modul cum să lucreze cu emoțiile. Stresorii adiționali prezenți în viața de zi cu zi,
preocupările financiare, preocupările maritale, pot să modifice și să se răsfrângă asupra stilului parental.
Prin acest studiu ne -am dorit să cunoaștem în profunzime atât stilurile pa rentale cât și
efectele acestora pe termen lung și scurt față de creșterea și dezvoltarea copilului.
Alte valori evidențiate în urma cercetării:
 Cadrele didactice sunt conștiente de importanța organizării de activități prin care
să ajute părinții să desco pere noi modalități de creștere și educare a copilului;
 Toți părinții care au primit chestionare de completat nu au refuzat sarcina ;
 Părinții sunt dornici să cunoască unde anume se pierde legătura cu copilul, și ce
pot face să remedieze situație;
 Interesu l părinților s -a evidențiat prin întrebările legate de rezultatul
chestionarului;

Stiluri parentale
Pagina 18 din 19  Părinții cunosc relativ efectele stilurilor parentale funcționale și a celor
disfuncționale,
 Cei mai mulți părinți nu cunosc profilul de personalitate și pe cel motivațional al
copilului;
 Părinții asigură toate condițiile prielnice învățării, dar nu reușesc să le crească motivația pentru învățare.
În elaborarea acestui studiu am pornit de la ideea că nu există rețete gata făcute și
confirmate pentru creșterea și educarea copii lor, dar știm că pentru a avea succes educație
trebuie permanent adaptată la nevoile individuale ale fiecărui copil.
Prin analiza stilurilor parentale, variabile care țin de părinți, s -a încercat obținerea unor
informații relevante și complete cu privire la dinamica motivațională a elevilor. În literatura
de specialitate există un număr relativ redus de studii care să analizeze relația dintre factorii
de personalitate ai copilului și practicile parentale. Rezultatele acestui studiu au implicații
practice, oferind un punct de plecare atât pentru cadrele didactice, cât și pentru părinții. Mai
mult credem că un părinte bine informat, este un părinte care poate anticipa posibilele probleme ce pot să apară în perioada școlară. Foarte multe cercetări sunt de păr ere că nu este
suficiente să dezvoltăm doar capacitățile intelectuale ale copiilor, ci trebuie să -i pregătim să
interacționeze cu cei din j ur într -o manieră echilibrată.

Stiluri parentale

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene
prin Programul Învățare pe Tot Parcursul Vieții.

Aceasta publicație reflectă doar punctul de vedere al autorilor
și Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informațiilor pe care le conține.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului "Healthy Lifestyle’s
Education," număr de referință COM -11-PR-06-GJ-RO, proiect finanțat
de Comisia Europeană prin Programul Învățare pe Tot Parcursul Vieții,
Comenius Regio și co- finanțat de Consiliul Local Rovinari.

AUTOR: MARIA TOMESCU Consiliul Local Rovinari
Rovinari, strada Florilor, nr. 2, județul Gorj
Cod Poștal 215400, România
Telefon: 0253 371095, 0253 371011 Fax: 0253 371004 Web: http://www.primariarovinari.ro/
E-mail: office@primariarov inari.ro

Școala Gimnazială Nr. 3 Rovinari
Strada Muncii, nr.1, județul Gorj
Cod Poștal 215400, România
Telefon/Fax: 0253 371205
Centrul pentru Educație și Consultanță Instrumente Structurale
Târgu -Jiu, str. Agriculturii, bl.7, sc.1, ap.12, județul Gorj
Cod Poștal 210239, România
Web: http://www.cecis.ro/ E-mail: office@cecis.ro