Proiect Cfb 2019 [621237]

0
UNIVERSITATEA „AL EXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: FINANȚE -BĂNCI
DISCIPLINA: CONTROL FINANCIAR BANCAR

Controlul fiscal asupra veniturilor
bugetului de stat

Conducător științific
Lect . Univ. Dr. Carmen Toderașcu
Studen ți
Buftea Alexandru -Constantin
Neneciu Maria -Vasilica
Grupa nr. 3

IAȘI 201 9

1 Cuprins

Capitol 1 – Noțiunea de control fiscal ………………………….. ………………………….. ……………………. 1
Capitol 2 – Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat ………………………….. …………….. 3
2.1 Controlul fiscal asupra impozitului pe profit ………………………….. ………………………….. …. 3
2.2 Controlul fiscal asupra impozitului pe venit ………………………….. ………………………….. ….. 5
2.3 Controlul fiscal asupra venitului din profesiile libere ………………………….. …………………. 5
2.4 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii ………………………….. …………….. 6
2.5 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinței bunurilor ………….. 7
2.6 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende și dobânzi ……………………. 8
2.7 Controlul fiscal asupra impozitului pe alte venituri ………………………….. ……………………. 8
2.8 Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată ………………………….. …………………….. 8
2.9 Controlul fiscal privind accizele ………………………….. ………………………….. ………………… 10
Capitol 3 – Evaziunea fiscală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 12
Studiu de caz: Paradisurile fiscale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 15
3.1 Exemplificarea procedeului de spălare de bani cu ajutorul Paradisurilor fiscal …………. 16
3.2 Scandalul „Panama Papers” din 2017 ………………………….. ………………………….. ………… 17
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 18
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19

1 Capitol 1 – Noțiunea de control fiscal

Controlul financiar de stat urmărește administrarea și utilizarea corectă a mijloacelor
financiare publice, precum și respectarea reglementărilor financiar -contabile în activitatea
realizată de către agenții economici în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Mai precis , obiectivele controlul ui financiar al statului presupun :
• Administrarea și utiliz area fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcționare
și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților finanțate
de la buget;
• Utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de i nteres general,
subvenționarea unor activități și produse și pentru alte destinații prevăzute de lege;
• Folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar –
contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților c omerciale cu capital de stat;
• Exactitatea și realitatea înregistrărilor în evidențe și actele de constituire a societăților
comerciale și a celorlalți agenți economici, urmărind stabilirea corectă și îndeplinirea
integrală și la termen a tuturor obligațiu nilor financiare și fiscale față de stat etc.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la
prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal și vamal.
Controlul fiscal consti tuie o parte a controlului financiar fiind instrumentul pe care
organele publice îl folosesc pentru a verifica, supraveghea și determina, prin metode și tehnici
specifice, constituirea resurselor financiare ale statului.1
Controlul fiscal este reglementat de art. 113 -151 din Legea nr. 207/2015 2privind Codul de
procedură fiscală. Conceptul nu reprezintă mai exact o definiție, ci se evidențiază raportat la
formele sale: controlul antifraudă, inspecția fiscală, controlul inopinat, verificarea situației fisca le
personale de către organul fiscal central și cercetarea documentară.
Formele controlului fiscal se împart în:
a) În funcție de scopul pentru care se realizează:
• Informativ , care are scopul de a informa agenții economici cu privire la
drepturile și obligați ile fiscale;
• De rutină , cu obiectivul de a menține legătura cu contribuabilii, urmărind
respectarea obligațiilor fiscale si, totodată, înregistrarea lor ca plătitori de
taxe și impozite.
b) Din punct de vedere a sferei de cuprindere:
• General , sunt supuse controlului totalitatea impozitelor și taxelor,
contribuțiile datorate de contribuabili, inspectând aplicarea reglementărilor
financiar -fiscale și a legilor, precum și plata obligațiilor fiscale;
• Parțial, care se realizează doar pentru anumite taxe și impozite;
• Complet , care controlează toate operațiunile, documentele și evidentele
necesare constituirii unui impozit, respectiv și plata la bugetul general
consolidat al statului;
c) Din punct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal:

1 Sorin V. Mihaesc u, Control Fiscal, Editura Sedcom Libris, Iași 2003, pag. 52
2 M. Of. nr. 547 din 23 iulie 2015

2 • Selectiv , care controlează prin sondaj doar anumite documente, operațiuni
sau perioade privind alcătuirea și stabilirea unui impozit .
d) Din punct de vedere al cunoașterii realității unor operațiuni care generează obligații
fiscale:
• Controlul documentar , verificându -se atât forma, cât și conținutul legalității
operațiunilor economico -financiare desfășurate de contribuabil. Acesta
poate fi:
o Control de formă, se verifică dacă declarațiile de impozite și taxe au
fost completate corect;
o Controlul conținutului declarațiilor – are loc prin compararea datelor
și informațiilor cuprinse în declarația de impozite și taxe cu datele
regăsite în bazele de date ale organului fiscal și în portofoliul
contribuabilului.
• Controlul faptic , comparându -se existența și rularea mijloacelor m ateriale
și celor bănești cu modul în care au fost reprezentate acestea în documente,
cât și în evidența contabilă.
Procedurile de control fiscal se clasifică astfel:
a) Controlul inopinat – combină mai multe procedee de control (documentar, faptic și
prin so ndaj), rezultând astfel o anchetă urmată de alegerea celui mai bun moment
de realizare a controlului fiscal;
b) Controlul încrucișat – compară datele preluate din mai multe surse (furnizori,
clienți, persoane fizice, organe vamale etc.) pentru identificarea omisiunilor și
evaziunii fiscale prin deținerea de venituri neînregistrate fiscal sau prin sustragerea
de la plata unor obligații;
c) Controlul de grup – îmbină toate formele de control (încrucișat, documentar –
contabil, faptic, prin sondaj sau total) și verifică simultan mai mulți contribuabili
care au legături financiare sau comerciale, pentru determinarea realității
operațiunilor desf ășurate între aceștia;
d) Controlul diagnostic – este o analiză globală de durată scurtă ce cercetează
corectitudinea fiscală și apreciază seriozitatea contribuabilului.
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) înfățișează principala instituție
desemn ată de stat care coordonează controlul financiar și fiscal. A fost creată la data de 1
octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a
devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridi că proprie, prin
desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului
Finanțelor Publice. ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului
prin colectarea și administrarea eficac e și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor
sume datorate bugetului general consolidat.3
Inspecția fiscală este exercitată de către ANAF și reprezintă activitatea ce are ca scop
verificarea legalității, corectitudinii, conformității de clarațiilor fiscale, exactității înfăptuirii
obligațiilor cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale de contribuabil și respectării legislației fiscale
și contabile.

3 Prezentare ANAF, anaf.ro, accesat 16 noiembrie 2019

3 Capitol 2 – Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat

Bugetul de stat este, un instrument contabil și financiar, un act juridic și unul politic,
deoarece este, în mod esențial, un act de autorizare (de către parlament), precum și o transpunere
financiară a viziunii politice a executivului. În mod similar, se precizează că bugetul este actul cel
mai important din viața publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acțiune a
statului pe perioada de un an.4
Bugetul de stat se constituie prin atragerea de fonduri din diferite surse, precum: impozi tul
pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe venituri din salarii, impozitul din dividende și dobânzi,
impozitul pe venitul din cedarea folosinței bunurilor, taxa pe valoarea adăugată etc. Din cauza
predispoziției umane asupra fraudei (ex.: evaziunea fi scală), a fost necesară implementarea unor
forme de control privind aceste surse de finanțare.

2.1 Controlul fiscal asupra impozitului pe profit

Impozitul pe venit este un impozit pe care guvernele îl impun asupra veniturilor generate
de întreprinderi și pe rsoane fizice din jurisdicția lor. Prin lege, contribuabilii trebuie să depună
anual o declarație pe venit pentru a -și determina obligațiile fiscale. Impozitele pe venit sunt o sursă
de venit pentru guverne. Acestea sunt utilizate pentru a finanța servicii le publice, pentru a plăti
obligațiile guvernamentale și pentru a furniza bunuri pentru cetățeni
În Romania, p lata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv
a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționa le a României, a băncilor române
și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăți lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop
profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul
anului sau lunar, în cazul băncilor.5
În privința acestui tip de impozit, situația din România nu este una tocmai fericită. Datorită
mai multor factori precum: echiparea tehnolo gică precară a agenților economici, presiunea fiscală
destul de mare asupra achitării impozitului, controlul fiscal neînsemnat, culminând cu numărul
extrem de mare de al contribuabili, impozitul pe profit este cel mai supus fraudei și evaziunii
fiscale. Di n această cauză, valoarea lui ca și sursă de venit pentru bugetul statului este destul de
mică, fiind necesară o creștere imediată a randamentului de funcționare.
Prima dată trebuie să înțelegem că un agent economic cu o atitudine pozitivă asupra
fraudării statului va recurge la orice îi stă în putință să își mascheze sursele de venit pentru a crea
un profit maxim prin metode ilegitime.
Una dintre cele mai frecvente forme de evaziune este sustragere a unor venituri de la
declarare . Cele mai întâlnite forme al acestei forme reprezintă:
• Omiterea de la declarațiile de impunere a veniturilor procurate de la toate punctele
în care își desfășoară activitatea firma;
• Rulajul mărfurilor fără facturi și documen te de proveniență pentru a nu contabiliza
veniturile de pe urma lui;

4 Florin Oprea, Sisteme bugetare publice. Teorie și practică, Editura Economică, pag. 19
5 Legea 414/202 p rivind impozitul pe profit, Art. 20

4 • Crearea de documente doveditoare de livrare fictive pentru a crește artificial
cheltuielile, pentru a diminua veniturile și, automat, pentru scăderea impozitelor
plătite;
• Alterarea modulu i de funcționare al aparatelor de taxat, de marcaj și de stocare a
datelor, pentru ascunde valorile reale ale veniturilor în contabilitate.
Și în privința cheltuielilor se pot face modificări pentru a profita ilicit. Procedura standard
se numește „Supradim ensionarea cheltuielilor”. Aceasta urmărește creșterea artificială a
cheltuielilor pentru a diminua veniturile si, implicit, baza impozabilă. În acest sens putem enumera
câteva situații reprezentative:
• Contabilizarea unor cheltuieli cere nu sunt aferente veniturilor;
• Includerea în costurile firmei a dobânzilor de la creditele bancare pentru investiții;
• Includerea în cheltuielile firmei a altor cheltuieli realizate de o altă firmă deținută
de același patron;
• Includerea în cheltuieli a penalităților și amenz ilor nedeductibile;
• Crearea de salarii fictive pentru a crește cheltuielile;
• Crearea de cheltuieli false ce nu au nicio bază reală.
Procedeele enumerate mai sus cu care un număr considerabil de contribuabili reușesc să
păcălească legea pot fi numit e și „Contabil itate creativă”.
Prin contabilitate creativă se poate înțelege un set de tehnici sau metode contabile (de
înregistrare, de sinteză, de consolidare și de comunicare către stakeholders) care urmărește
maximizarea rezultatelor firmei, din perspectiv a interesului managerilor organizației economice
în cauză.6
Pentru a combate activitatea ilicită a agenților economici prin metode similare celor
menționate mai sus, controlul fiscal urmărește să atingă mai multe obiective:
În primul rând, se dorește verif icarea evidențierii și luării în calcul a tuturor veniturilor
realizate de un agent economic. Ele pot proveni din surse multiple, diferite de activitatea principală
a individului/firmei, precum:
• Activitatea pe piața imobiliară;
• Vânzarea de bunuri mobile pr ocurate de acesta cu orice destinație;
• Alte surse, ca și dividendele, participațiile etc.
În al doilea rând, unitatea de control are ca obiectiv verificarea cheltuielilor care afectează
impozitul pe profit. Astfel se urmărește excluderea din calculul profi tului impozabil al cheltuielilor
care nu s -au realizat pentru obținerea de venituri. Pentru realizarea celor menționate, trebuie
cercetate toate conturile de cheltuieli din contabilitatea firmei.
În al treilea rând, trebuie verificat modul în care s -a calc ulat impozitul pe profit. Chiar dacă,
în cele mai multe cazuri, se aplică cota generală de 16% sau cotele în caz de excepție, iar greșelile
nu sunt frecvente, trebuie totuși verificate riguros pentru a nu modifica rezultatul final.

6 Dr. Emil Dinga, Considerații Teoretice privind Evaziunea Fiscală vs Frauda Fiscală, 2008

5 2.2 Controlul fiscal asupr a impozitului pe venit

Potrivit Ordonanței 73/1999, este considerată subiect al impozitului pe venit :
• Orice persoană fizică cu domiciliul în România, atât pentru veniturile obținute în
țară, cât și pentru cele obținute în străinătate;
• Persoanele fizice s trăine sau cele fără domiciliu stabil în România, pentru veniturile
obținute în România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României
într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni,
începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
• Persoanele fizice străine sau cele fără domiciliu stabil în România care au venituri
din România în alte condiții decât cele precizate mai sus, potrivit convenției de
evitare a dublei impuneri.
Impozitul pe venit, la general, este format din mai multe tipuri de impozite:
• Impozitul pe venitul persoanelor fizice;
o Impozitul pe venit reținut de la sursă;
▪ Impozitul pe salarii;
▪ Impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
▪ Impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de
consignație;
▪ Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor
de agent, comision sau mandat comercial;
▪ Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza
contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit C odului Civil;
▪ Impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și
tehnică, judiciară și extrajudiciară;
▪ Impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr -o asociere cu
o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu
genere ază o persoană juridică;
o Impozitul pe venitul global;
• Impozitul pe venitul persoanelor juridice:
o Impozitul pe profit;
o Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
o Impozitul pe dividende;
o Impozitul pe venituri din vânzarea activelor.7

2.3 Controlul fiscal a supra venitului din profesiile libere

Veniturile din activitățile independente se divid in: venituri din profesii libere, venituri
comerciale, venituri din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuală.
Persoanele fizice ce real izează o activitate individual plătesc un impozit pe venit ce
cuprinde toate veniturile obținute în România.
Veniturile din profesii libere , includ veniturile dobândite din exercitarea profesiilor de
avocat, notar, consultant fiscal, auditor financiar, ex pert contabil, consultant de plasament in valori

7 mfinante.gov.ro, accesat 17 noiembrie 2019

6 mobiliare , contabil autorizat, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate independent,
în conformitate cu normele legale.
Persoanele care obțin venituri din profesii libere, au obligația depun erii la organul fiscal în
a cărui rază teritorială își au sediul de desfășurare a activității, ”Declarație de înregistrare
fiscal/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod
independent sau exercită profesii libere” -formularul 070.8
În cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul unor asocieri sau alte entități fără
personalitate juridică, contribuabilii au obligația depunerii la organul fiscal în a cărui răspundere
teritorială își are asocierea sediul de desfășurare a activității, „Declarație de înregistrare
fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele juridice, asocieri și alte entități fără personalitate
juridică” -formularul 010.9
Venitul impozabil este format din diferența într e venitul brut și cheltuielile făcute în scopul
obținerii de venituri, deductibile, în conform cu datele din contabilitatea realizată în partidă simplă.
În cazul acestei clase de contribuabili, organele fiscal vor verifica dacă la determinarea
venitului s -au luat în considerare aceste elemente:
• De faptul că dețin sau nu utilaje specifice și atelier;
• De felul produselor și serviciilor pe care le efectuează;
• De poziția atelierului și de frecvența și felul clientele;
• Dacă utilizează materiale propria sau doar materialul clienților;
• De numărul și felul comenzilor;
• De sursele de aprovizionare;
• De condițiile de desfacere și prețul pe care îl au produsele și serviciile pe care le
desfășoară;
• De zona unde sunt situați;
• De suma investită;
• De categoria mărfurilor pe care le comercializează;
• De cheltuielile efectuate;
• De modul în care lucrează (singuri sau ajutați).

2.4 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii

Veniturile din salarii sunt toate sumele (încasări bănești și/sau echivalentul în lei a
veniturilor în natură) obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma
sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.10
Organul de control ce se ocupă de veniturile din salarii urmărește să atingă mai multe
obiective:
• Constituirea bazei de impozitare cu ajutorul tuturor elementelor constitutive, a
scutirilor și deducerilor precizate de le ge;

8 Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizic e -formular 070, Ordinul nr. 250
din 22 februarie 2013, http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/dec_070_2013.pdf;
9 Declarație de înregistrare fiscal/Declarație de mențiuni pentru personae juridice -formular 010, Ordinul nr. 35 din
14 iunuarie 2014, http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/dec_010_2014.pdf;
10 MINEA, Mircea Ștefan ; POTCOAVĂ, Elena. Impunerea globală a veniturilor realizate de către persoanele
fizice. Revista Transilvană de Științe Administrative, 2000, 3.4: 27 -37.

7 • Aplicarea cotelor de impunere pe tranșee de venit; stabilirea și justificarea legală a
facilităților fiscale; efectuarea corectă a calculelor;
• Plata la termen etc.
O mare sursă de evaziune fiscală care evită plata impozitului pe venit din salariu este munca
la negru. Cele mai frecvente forme de muncă „la negru ” întâlnite în țara noastră sunt:
• Prestarea de muncă pentru un angajator fără existența unui contract individual de
muncă;
• Realizarea perioadei de probă (între 90 și 120 de zile) fără încheierea unui contract
de muncă;
• Prestarea de muncă zilieră în gospodăriile cetățenilor fără prezența unui contract
de muncă;
• Prestarea de ore suplimentare la locul de muncă fără a fi înregistrate în contract;
• Prestarea de muncă în program full -time (8 ore), în timp ce pe contract angajatul
este înregistrat doar part -time.
Toate practicile menționate anterior ale angajaților/angajatorilor sunt sancționate dacă sunt
descoperite de organul de control. Astfel, de exemplu, pentru prestarea de muncă nelegitim ă, fără
contract, angajatorii pot fi amendați cu sume de până la 20.000 RON pentru fiecare persoană, cu
un cuantum maxim cumulat de 200.000 RON.
Impozitul pe venitul din salarii se calculează cu ajutorul informațiilor din fișa fiscală ce
urmează să fie com pletată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului ,
mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salariile obținute și impozitul reținut
și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plă tit pe venitul anual sub
formă de salarii.
Mai precis, obiectul controlului fiscal este reprezentat de:
• Folosirea corectă a cotei privind impozitul pe venitul din salarii;
• Tinerea corectă a evidenței contabile privind impozitul pe salarii; întocmirea
statelor de salarii;
• Virarea la termen a impozitului către bugetul de stat;
• Păstrarea statelor de salarii arhivate în mod corect;
• Depunerea declarațiilor pentru obligațiile de plată către bugetul de stat.
Controlul fiscal propriu -zis dorește să vadă dacă impozi tul pe salarii este calculat în fiecare
lună pentru fiecare loc de muncă și asupra întregului venit realizat în luna expirată de către fiecare
salariat pe baza cotelor de impozitare, pe tranșe de venit, și dacă s -a reținut lunar din sumele
cuvenite la a do ua chenzină.
Impozitul neplătit la timp sau nu în suma specificată de lege, se va procura de către plătitor
de la salariații în cauză pe o perioadă de până la 3 ani de la data constatării. Dacă impozitul nu
poate fi recuperat de la angajați în timp util, a ngajatul va suporta cheltuielile din buzunarul propriu.

2.5 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinței bunurilor

Veniturile provenite din cedare folosinței de bunuri, fie prin vânzare -cumpărare, fie prin
alt mod, se stabilesc pe b aza unui contract încheiat între cele două părți, în scris, și înregistrat la
organul fiscal în termen de maxim 15 zile de la data întocmirii acestuia.
Venitul net se obține din deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 30% care a
fost aplica tă venitului brut, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului. Contribuabilul

8 în cauză merge la administrația financiară și depune o declarație specială de venit pe baza căreia i
se stabilesc plățile la impozitul pe venit din cedarea folosinței bunurilor.

2.6 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividen de și dobânzi

Veniturile din dividen de fac parte din veniturile din investiții, care sunt supuse impozitării,
de către Codul fiscal. Mai exact pentru dividen de asociatul plătește în anumite condiții CASS, și
impozit pe venit.
Impozitarea venitului din dividen de este mai puțin expus evaziunii fiscal, datorită faptului
că se percepe prin intermediul reținerii la sursă. Cu toate acestea, acest impozit este și el supus
unui c ontrol fiscal strict care are următoarele obiective:
• Stabilirea legală și exactă a profitului impozabil și a impozitului pe profit net de
repartizat ;
• Calcularea corectă în cee a ce privește impozitul pe dividen de prin aplicarea cotei de 10%
asupra bazei de calcul;
• Respectarea termenelor de plată.
Cu privire la CASS, contribuția este plătită de persoanele fizice care estimează ca în anul
2019, acestea vor avea de încasat venituri din dividen de, ce au o valoare cumulate cel puțin egală
cu 12 salarii minime b rute.
Veniturile sub formă de dobânzi, potrivit Codului fiscal, fac parte din clasa mai amplă a
veniturilor din investiții, împreună cu veniturile din dividen de, câștigurile din transfer al aurului
financiar, câștigurile din transfer al titlurilor de valoa re, venituri din lichidarea unei perso ane
juridice.
Cota de impunere a veniturilor de dobânzi este de 1% din suma acestora.

2.7 Controlul fiscal asupra impozitului pe alte venituri

Salariul de la locul de muncă sau profitul obținut dintr -o afacere nu sunt singurele surse de
venit ale unei persoane. Astfel, un individ poate avea venituri din jocuri de noroc, din premii și
prime în bani (sau în natură). Toate acestea se impun de către stat prin reținere la sursă cu o cotă
de 10% aplicată venitului brut propr iu-zis.
În cazul în care se realizează un transfer de proprietate, prin vânzare -cumpărare, asupra
unor valori mobiliare, impozitul de calculează cu ajutorul unei cote de 1% din valoarea tranzacției.

2.8 Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului care
este aplicat asupra bunurilor și serviciilor , direct proporțional cu prețul acestora, indiferent de
numărul de operațiuni care au loc în procesul de producție și d e distribuție anterior etapei în care
este perceput impozitul.11

11 Art. 1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare
adăugată.

9 Taxa pe valoare adăugată prezintă numeroase avantaje pentru stat deoarece are un
randament fiscal ridicat prin faptul că este platită in mod obligatoriu de către toți beneficiarii
operațiunilo r supuse impozitării, nu presupune cheltuieli mari de percepere și nu este susceptibila
de evaziuni fiscale.12
Mai mult decât atât, acest tip de impozit este stabil, întrucât nu se modifică în funcție de
conjunctura economică și este elastic, așa încât el p oate fi majorat sau micșorat în funcție de
nevoile bugetului de stat. Această majorare sau micșorare se poate realiza prin modificarea cotei
de impozitare.
Acest tip de impozit este comun pentru statele din Uniunea Europeana și ocupă un loc
principal între impozitele indirecte, el reprezentând o cerință și o obligație pentru statele membre
ale Uniunii Europene cu câteva excepții, cum ar fi Insulele Canare si Muntele Athos.13
Taxa pe valoare adăugată a fost precedată de taxa proporțională introdusă asupra
plătitorilor, impozitul pe cifra de afaceri, taxe unice pentru diferite produse, taxa unică asupra
producției și de sistemul plăților fracționare.
Evaziunea fiscală realizată pe TVA apare, în cele mai multe cazuri, din tentația unor sume
reprezentative care pot fi însușite. Procedeul pe care îl urmează agenții economici, de cele mai
multe ori, sună astfel: acesta majorează fictiv TVA deductibil ă prin intrări fictive de bunuri sau
micșorează fictiv TVA colectată prin subevaluarea ieșirilor de bunuri.
În cazul taxei pe valoarea adăugată, organul de control trebuie să își focuseze atenția asupra
delimitării corecte a operațiunilor efectuate de agenții economici asupra cărora se ap lică TVA
(operațiunile impozabile obligatorii, operațiuni la care se aplică cota 0, operațiuni scutite de plata
TVA). Organul fiscal care realizează controlul trebuie să țină cont de mai mulți factori:
• Determinarea TVA colectată:
o Bunurile/serviciile trebui e însoțite de facturi și alte documente doveditoare ;
o Cotele de impozitare folosite trebuie să fie conform cu legislația în vigoare;
• Verificarea documentelor și a evidențelor contabile:
o Înscrierea corectă a documentelor de aprovizionare/vânzare în Jurnalul
pentru cumpărături/vânzări;
• Verificarea ca decontul TVA să fie întocmit corect și prezentat la termen organelor
fiscale:
o Înscrierea corespunzătoare a datelor din jurnal în decont;
o Determinarea corectă a operațiunilor corespunzătoare regimului TVA;
o Determi narea corectă a proratei;
o Determinarea corectă a sumelor datorate/de primit de la buget;
o Preluarea corectă a soldului de la finele lunii precedente în funcție de
depunerea sau nu a cererii de rambursare;
• Verificarea plății TVA în conformitate cu decontul;
• Verificarea regularizării diferenței de T.V.A. conform dispozițiilor legale;
• Verificarea aprobării rambursării TVA:
o Cererea trebuie realizată de persoanele autoziate;
o Suma cerută trebuie să fie identică cu cea trecută în decontul de TVA;
o Cererea trebuie do vedită de documente legale, cum ar fi:

12 D.D.Șaguna, op.cit., p. 810
13 Art. 267 din C odul fiscal referitor la aplicarea teritorială a taxei pe valoare adăugată

10 ▪ Livrare la e xport – Declarația vamală de export vizată de organele
vamale, documentele de transport internațional, polița de asigurare –
reasigurare, alte documente care să certifice exportul;
▪ Prestare de servicii la ex port – Contractele cu beneficiarii externi,
factura externă, dovada încasării facturii externe sau, după caz,
introducerii în bancă a declarației de încasare valutară;
▪ Transporturile internaționale de persoane sau de marfă –
Documentul de transport internațional, licența de transport cu
aprobările legale, justificarea cu documente legale a efectuării
transportului.
• Verificarea dacă sunt îndeplinite celelalte obligații ale plătitorului de TVA.

2.9 Cont rolul fiscal privind accizele

Persoanele juridice care produc, importă sau achiziționează intracomunitar produse din
tutun prelucrat și băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere și
vinuri, produse intermediare, așa cum sunt definite prin Codul fiscal, datorează contribuția pentru
finanțarea unor cheltuieli de sănătate.14
Nivelul contribuțiilor se actualizează anual, cu creșterea prețurilor de consum din
ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada
octombrie 2013 -septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică și se
aplică astfel:
• pentru țigarete: de la data de 1 aprilie a fiecărui an;
• pentru țigări și țigări de foi, tutun destinat fumatul ui (tutun fin tăiat destinat rulării în
țigarete și alte tutunuri de fumat), băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi
fermentate altele decât bere și vinuri, produse intermediare: de la data de 1 ianuarie a
fiecărui an.15
Responsabilul cu contr olul privind accizele, în desfășurarea acestuia, urmărește să verifice
dacă:
• agentul economic a desfășurat activitatea cu produse supuse accizelor;
• baza impozabilă a fost determinată corect;
• cotele utilizate sunt legitime și au fost aplicate corect;
• au exi stat produse retrase de la export și valorificate autohton, cu același regim fiscal
cu cele livrate de la început la interne;
• termenul de exigibilitate a fost respectat;
• plata mărfii sau a taxa vamală a produselor de import a fost plătită la timp (ziua de 25
a lunii);
• Decontul a fost creat și depus în termen la organele fiscal.
Pentru produse ca și țițeiul produs intern, gazul metan gazul de sondă și amestecul de gaze
naturale produse intern din producția de import, agenții economici trebuie să achite

14 Legea nr. 95/2006, Art. 369, Alin. 1 și 2, Lit. a)
15 Ibidem

11 bugetului de stat accize la momentul livrării. Controlul fiscal studiază dacă i mpozitul a fost
calculat corect asupra cantităților livrate.
Accizele se datorează din ziua primirii produselor livrate sau a serviciilor prestate,
în termen de 25 de zile de la data expirării lunii pentru care se întocmește decontul.

12 Capitol 3 – Evaziunea fiscală

O componentă a controlului financiar este controlul fiscal, care include toate activitățile
care vizează verificarea realității, legalitatea și sinceritatea declarațiilor, verificarea corectitudinii
și exactității performanței, în conformitate cu legea, obligațiile fiscale ale contribuabililor și
activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale. Folosind controlul fiscal, administrația
fiscală are sarcina de a compensa omisiunile fiscale insuficiente sau erorile comise de
contribuabili. Toate acestea au scopul de a preveni frauda fiscală făcută de contribuabili.
Controlul fiscal este o componentă importantă în atingerea obiectivelor de management ale
Ministerului Finanțelor, parte a managementului public. Obiectivul principal este găsirea de s oluții
relevante care pot duce la atenuarea și, de asemenea, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Reducerea evaziunii fiscale depinde de organizarea și eficiența controlului financiar,
precum și de gradul de colectare a veniturilor bugetare. Lipsa unui control eficient va conduce la
proliferarea evaziunii fiscale cu consecințe negative asupra contribuabililor și a statului.
Combaterea evaziunii fiscale se poate realiza prin măsuri de politică fiscală și agenții
specializate autorizate să prevină și să combată evaziunea fiscală.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, își desfășoară activitatea în subordinea
Ministerului Finanțelor Publice, fiind un organ de specialitate, o instituție publică cu personalitate
juridică.
Direcția Antifraudă Fiscal ă efectuează la nivel național, activități de inspecție fiscală, cu
scopul identificării, prevenirii și combaterii fraudei fiscale. Aceasta informează conducerea
Agenției Naționale de Administrare Fiscală asupra cazurilor speciale de evaziune fiscală și
măsurile dispuse ori luate și totodată oferă informații despre cazurile de corupție, care implică
persoane care fac parte din activitatea de inspecție fiscală.
Principiile de bază ale activității desfășurate de Agenție sunt:
• Transparența activității, în conf ormitate cu normele legale;
• Eficiența activității;
• Respectul față de contribuabili;
• Tratament nediscriminatoriu și egal în aplicarea legislației;
• Stabilitate, coerență și predictibilitate.

13 Agenția îndeplinește în desfășurarea activității ei următoarele funcții:

Sursă: prelucrare proprie a datelor

Pentru a ocupa o funcție publică în cadrul structurii antifraudă, trebuie respectate condițiile
precum, absolvirea de studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii superioare, juridi ce
sau economice, promovarea evaluării psihologice complexe, organizate prin intermediul unităților
specializate acreditate în condițiile legii, promovarea evaluărilor de integritate, inclusiv prin
evaluarea personalului Direcției generale antifraudă fisc ală din punct de vedere psihologic și al
comportamentului simulat, de către personal sau cabinete de specialitate, autorizate în condițiile
legii.16
O acțiune de control este exercitată de cel puțin 2 inspectori antifraudă. În cazul unei
acțiune de control cu un grad ridicat de periculozitate, echipa de control va fi însoțită de membri

16 Sorin V. Mihăiescu, Controlul financiar -bancar, pagina 110
De strategie si
management
De gestiune a
contribuabililor
și a impozitelor,
taxelor
De inspecție
fiscală și de
verificare fiscală
De colectare a
veniturilor
statului
De asigurare de
servicii pentru
contribuabili
De control
operativ și
inopinantDe prevenire și
de combatere a
evaziunii fiscaleDe suport
tehnic de
specialitateDe
supraveghere
vamală și fiscalăDe control
vamalDe cooperare
internaționalăDe coordonare,
îndrumare și
control al
aplicării
reglementărilor
legale

14 ai subunităților specializate de intervenție imediată, aceștia aflându -se în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne.
Recunoscând implicațiile serioase ale evaziunii fisc ale asupra securități naționale, proiectul
strategic confirmă că evaziunea fiscală continuă să producă daune majore asupra bugetului
consolidat al statului român, în ciuda faptului că, în ultimii ani, fenomenul a avut parte de o ușoară
scădere, în principa l în zona evaziunii în masă (evaziune fiscală făcută de agenții comercial i de
clasă mică și de grupurile „criminale”), ca rezultat al măsurilor legislative adoptate de autorități.
Trendurile și factorii de risc ale evaziunii fiscale identificate în proie ctul strategic din anii
2015 -2020 prezintă o creștere a numărului de fraude vamale, incluzând cele din categoria bunurilor
contrafăcute și complexitatea aspectelor specifice ale fenomenului spălării de bani , precum și a
rețelelor criminale angajate într -o evaziune răspândită, care acționează independent în România
sau în legătură cu structuri similare din statele membre și care au vizat în principal tranzacțiile
comunitare.

15 Studiu de caz: Paradisurile fiscale

Paradisul fiscal corespunde unui stat sau un ei zone geografice cu un regim de impozitare
aproape inexistent și un grad ridicat de discreție fiscală. Potrivit opiniei lui C. Corduneanu
paradisul fiscal este „un instrument prin care se realizeaz ă evaziunea fiscal ă interna țional ă de către
contribuabili i care caut ă un tratament fiscal mai avantajos” .17
Într-o economie globalizată, paradisurile fiscale sunt o problemă internațională. Rețeaua
de justiție fiscală, angajată într -un sistem de impozitare socială justă, democratică și progresivă,
estimează că în fiecare an se pierd 255 miliarde USD pentru guvernele din întreaga lume din cauza
impozitării scăzute sau a zero a fondurilor din centre offshore. Acesta este venitul fiscal
suplimentar care ar fi fost generat dacă câștigurile din averea totală a celor ap roximativ 70 de
paradisuri fiscale din lume ar fi impozitate la cotele standard ale țărilor din care provin. În
consecință, guvernele sunt obligate să reducă cheltuielile publice sau să crească impozitarea pentru
companii mai mici, mai puțin mobile și pers oane mai sărace.
Paradisurile fiscale compromit interesele țărilor sărace în patru moduri majore:
• Conturile bancare secrete și trusturile offshore din paradisurile fiscale oferă elite lor
și companii bogate mijloace de a scăpa de obligațiile fiscale . Se estimează că 50%
din totalul deținerilor de numerar și titluri de valoare ale persoanelor bogate din
America Latină sunt deținute în paradisuri fiscale. Această cifră crește la 70% în
cazul țărilor din Orientul Mijlociu ;
• Capacitatea multinaționalelor de a -și reduce substanțial sarcinile fiscale prin
dirijarea fluxurilor de capital prin intermediul firmelor fantomă din paradisuril e
fiscal, le oferă avantaje competitive neloiale față de concurenții lor – adesea mai
mici – din țările în curs de dezvoltare ;
• Secretul bancar și trusturile offshore oferite de instituțiile financiare în paradisurile
fiscale fac posibilă spălarea veniturilor realizate cu ajutorul corupției politice, a
tranzacțiilor ilicite privind armele, delapidarea și comerțului mondial de dro guri.
Lipsa de transparență pe piețele financiare internaționale contribuie la răspândirea
criminalității globale, a terorismului, a luării de mită și a jefuirii resurselor naturale
de către elită ;
• Paradisurile fiscale au contribuit la creșterea incidenței crizei financiare care poate
distruge traiul în țările sărace.

Tabel 3.1: Cele mai populare 7 paradisuri fiscale
ȚARA PIB
BERMUDA 91.479 USD
QATAR 60.796 USD
INSULELE
CAYMAN 54.827 USD
KUWAIT 30.147 USD
EMIRATELE
ARABE UNITE 25.773 USD
BAHAMAS 20.690 USD

17 Popa Diana Claudia, Paradisurile fiscale, Oradea, 2006

16

3.1 Exemplificarea procedeului de spălare de bani cu ajutorul Paradisurilor fiscal

Presupunem o fundație înființată în Liechtenstein. Beneficiarul este cel care încearcă să
scape de plata impozitul ui. Numele evazionistului care a furnizat banii nu apare în niciunul dintre
documentele fundației, ci doar cel al unei persoane de încredere (avoca t sau notar) care efectuează
toate tranzacțiile în numele evazionistului. Astfel, fondatorul rămâne necunoscut autorităților
fiscale străine. Fundația conduce o companie fantomă ; plasarea este încheiată.
Acum este momentul în care începe disimularea provenienței capitalurilor (layering) .
Compania fantomă se implică în afaceri cu o altă firmă fantomă dintr -un paradi s fiscal și își
canalizează banii spre aceasta (de exemplu, prin facturi fictive). Evazionistul fiscal primește averea
sa transferată într -un centru offshore (paradis fiscal) printr -o companie de finanțare provizorie ca
împrumut.
Imediat ce împrumutul ajun ge în țara de reședință a evazionistului, faza de integrare este
completă.

Figura 3.1.1.: Traseul banilor de la ilegalitate către legalitate

Deținătorul unei sume de
bani ilegali din Austria
Companie fantomă dintr –
un Paradis fiscal Companie fantomă din
Liechtenstein Fundația din
Liechtenstein Trimite banii cu
ajutorul unei pers. de
incredere
Trimite banii prin cumpărarea
de acțiuni
Bani
ilegali
Factură fictivă
Bani ilegali
Obligațiuni Instituție de finanțare din
Paradisul fiscal
Împrumut

17
3.2 Scandalul „Panama Papers” din 2017

„Panama Papers” reprezintă o scurgere de informații de aproximativ 11,5 milioane de
fișiere din baza de date a celui de-al patrulea cel mai mare cabinet de avocatură offshore din lume,
Mossack Fonseca. Înregistrările au fost obținute dintr -o sursă anonimă de ziarul german
Süddeutsche Zeitung, care le -a împărtășit la ICIJ (International Consortium of Investigative
Journalists ). ICIJ le -a împărtășit apoi unei rețele mari de parteneri internaționali, inclus iv Guardian
și BBC.
Documentele arată numeroase modalități prin care cei bogați pot exploata regimuri fiscale
discrete . Doisprezece lideri naționali se numără printre 143 de politicieni, familiile lor și asociații
apropiați din întreaga lume, cunoscute că foloseau paradisuri fiscale.
Un traseu de 2 miliarde de dolari duce până la Vladimir Putin. Cel mai bun prieten al
președintelui rus – un violoncelist numit Sergei Roldugin – este în centrul unei scheme în care banii
de la băncile de stat ruse sunt ascunși în larg. O parte din acestea se termină într -o stațiune de schi
unde în 2013, fiica lui Putin, Katerina s -a căsătorit. Printre liderii naționali cu avere din offshore
se numără Nawaz Sharif, prim -ministrul pakistanez; Ayad Allawi, fost prim -ministru inter imar și
fost vicepreședinte al Irakului; Petro Poroșenko, președintele Ucrainei; Alaa Mubarak, fiul fostului
președinte al Egiptului; și prim -ministrul Islandei, Sigmundur Davíð Gunnlaugsson.
Un fond de investiții offshore, condus de tatăl premierului brit anic David Cameron, a evitat
să aibă vreodată de plătit impozit în Marea Britanie, angajând o mică armată de rezidenți din
Bahamas pentru a semna documentele sale. Fondul a fost înregistrat la „HM Revenue and
Customs ” de la creația sa și a depus declarații fiscale detaliate în fiecare an.

18 Concluzii

Am observat pe întregul studiu al controlului fiscal asupra veniturilor de stat că, indiferent
de ce categorie a acestora am vorbi și, indiferent dacă ne referim la persoane fizice, firme mici si
mijlocii, companii mari, populația încă are tendința să recurgă la evaziune fiscală pentru a -și spori
câștigurile.
Astfel, necesitatea pentru un control fiscal potent este maximă. Datorită numărului din ce
în ce mai mare al contribuabililor, controlul realizat doar cu ajutorul factorului uman va începe să
nu mai ati ngă randamentul necesar . Trebuie să profită m de singurul lucru mai eficient decât mintea
noastră : computer ul.
Digitalizarea siste mului de control financiar și fiscal este soluția care ne va ajuta să ne
apropiem cât mai mult de eliminarea evaziunii fiscale și a fraudei. Așa cum băncile realizează un
profil al clienților și folose ște un algoritm pentru a semnala anomaliile în comporta mentul acestora,
un astfel de sistem ar trebui adaptat și implementat pentru controlul fiscal.
Prin evidența continuă a intrărilor și ieșirilor, a facturilor și a mărimii acestora, se va putea
semnala imediat și fără a fi ne cesar un om care să se ocupe de a șa ceva, imediat ce un
comportament ne obișnuit se întâmpla. De abia în acest moment s e poate pasa sarcina către un
organism de control care va avea rolul de a analiza situația și de a lua decizia corectă în ceea ce îl
privește pe contribuabil.
În sfârșit, vedem că, în ciuda complexită ții sale, contro lul fiscal asupra veniturilor de stat
nu este un sistem perfect, evaziunea fiscală fiind în continuare pri ncipa lul său inamic.

19 Bibliografie

• Emil Dinga, Considerații Teoretice privind Evaziunea Fiscală vs Frauda Fiscală, 2008 ;
• Florin Oprea, Sisteme bugetare publice. Teorie și practică, Editura Economică ;
• Ionel Bostan – Control ul fiscal, Ed. Polirom, 2003
• MINEA, Mircea Ștefan ; POTCOAVĂ, Elena. Impunerea globală a veniturilor realizate de
către persoanele fizice. Revista Transilvană de Științe Administrative, 2000 ;
• Petre Popeangă, Gabriel Popeangă, Control financ iar și fiscal, Ed. CECCAR, București,
2004
• Popa Diana Claudia, Paradisurile fiscale, Oradea, 2006
• Robert W . McGee, The Ethics of Tax Evasion: Perspectives in Theory and Practice,
Springer -Verlag New -York, 2012
• Sorin V. Mihaesc u, Control Fiscal, Editura Sedcom Libris, Iași 2003 ;
• TJN, “Tax us if you can: A true strory of global failure,” TJN Briefing paper, Sep 2005
(Sep 2006) ;