Proiect Certificare A Competentelor Profesionale

PROIECT CERTIFICARE A COMPETENȚELOR PROFESIONALE

CUPRINS:

Argument

PREPARATELE INJECTABILE ȘI PERFURZABILE

Istoric

Preparatele injectabile – definiție conform FR X.

Preparatele perfuzabile – definiție conform FR X.

Avantajele si dezavantajele preparatelor injectabile

Avantajele si dezavantajele preparatelor perfuzabile

Preparate injectabile – formulare ca substante medicamentoase, solventi, substante auxiliare

Preparate perfuzabile – formulare ca substante medicamentoase, solventi, substante auxiliare

Operatia de sterilizare – definitie conform FR X si rolul acesteia in practica farmaceutica

Metodele de sterilizare oficializate in FR X:

1.8.1.Sterilizarea cu aer cald

1.8.2. Sterilizarea cu căldură umedă

1.8.3. Sterilizarea prin încălziri repetate (tindalizare)

1.8.4.Sterilizarea prin filtrare

1.8.5. Prelucrarea pe cale aseptică

2. Metodele de preparare a preparatelor parenterale in industria farmaceutica.

2.1. Prepararea formelor farmaceutice injectabile

2.2. Prepararea formelor farmaceutice perfuzabile

3. Clasificarea formelor farmaceutice injectabile si perfuzabile

3.1. Preparatele injectabile – clasificare dupa anumite criterii (ex.: administrare, natura vehiculului, durata de actiune, etc.)

3.2. Preparatele perfuzabile – clasificare dupa anumite criterii (ex.: administrare, natura vehiculului, durata de actiune, etc).

4. Controlul și conservarea, conform F.R.X., a formelor farmaceutice injectabile și perfuzabile

5. Preparate parenterale oficinale și magistrale

5.1. Preparatele injectabile oficinale și magistrale

5.2. Preparatele perfuzabile oficinale și magistrale

6. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Fabricația produselor medicinale sterile impune cerințe speciale în vederea reducerii la minim a riscurilor de contaminare biologică, cu particule solide și cu substanțe pirogene.

Injectarea sau transfuzia este metoda de tratament aplicată pentru pacienții inconștienți sau care prezintă simptome digestive, precum voma, diareea, care nu permit absorbția medicamentelor.

În aceste situații se înțelege rolul și importanța acestor tipuri de medicamente sterile, injectabile sau perfuzabile. Ele prezintă multe avantaje, printre care efectul foarte rapid prin administrarea intravenoasă, deoarece pătrund direct în fluxul sanguin și sunt eliminate etapele de absorbție digestivă și intestinală; se pot obține forme injectabile cu o activitatea prelungită prin administrarea intramusculară, absorbția realizându-se treptat, într-o anumită perioadă de timp; sunt eliminate efectele adverse care apar la administrarea pe cale digestivă; aceste medicamente se pot doza foarte exact; sunt eliminate erorile de administrare.

Pentru că substanțele medicamentoase nu mai trec prin sistemul digestiv, este eliminată posibilitatea de inactivare de către sucul gastric, cum este cazul, de exemplu, al penicilinei.

De asemeni, prin această metodă se pot administra și substanțele medicamentoase care nu se pot absorbi pe cale intestinală, cum este cazul vitaminei B12.

Deoarece sunt administrate direct în circulație, intramuscular sau intravenos, aceste produse farmaceutice trebuie să îndeplinească câteva condiții speciale, foarte stricte și riguroase de igienă, puritate, caracteristici fizico-chimice, și microbiologice.

Aceste aspecte impun și condiții speciale de fabricație și respectiv de control și verificare.

Această lucrare își propune să evidențieze aceste cerințe speciale aplicate în cazul obținerii formelor farmaceutice sterile, injectabile și perfuzabile.

CAPITOLUL I. PREPARATELE INJECTABILE ȘI PERFURZABILE

ISTORIE

Dr. Thomas Latta din Leith, în timpul epidemiei de holeră din anul 1831–1832, a folosit perfuzia intravenoasă cu soluție salină pentru tratarea holerei. A utilizat această perfuzie la o femeie batrană, introducând soluția în vena bazilică, cu rezultat remarcabil. Din păcate, pacienta a murit la câteva ore după ce Latta a lăsat-o în grija unui chirurg. După cum zicea el, cazul ar fi avut succes dacă acel chirurg ar fi continuat perfuziile. Pacienta a murit pentru că perfuziile au fost întrerupte și boala a recidivat.

Latta a folosit o seringă modificată cu un tub de argint mic atașat la extremitatea flexibilă a tubului de injectare. El spunea că seringa trebuie să fie perfecta, astfel încât să se evite riscul de injectare a aerului și fluidul salin nu trebuie injectat repede și în cantitate mare deodată și vena ar trebui tratată cu multă delicatețe pentru a evita flebita.

El a enumerat câteva motive pentru eșecul său, și anume:

nu au fost administrate suficiente lichide

boala de bază era foarte gravă

aplicarea remediului s-a făcut cu întârziere.

Această metodă a fost practicată și de alți doctori precum Robert Lewins, Thomas Craigie, J. Mancintosh care confirmau tratarea holerei prin această metodă.

Au fost găsite rapoarte suplimentare cu efectele benefice ale acestui nou tratament. Au fost descrise etapele vindecării de către martori, astfel: la scurt timp dupa începerea injectării, pulsul care era neperceptibil revenea treptat, ochii care “priveau peste cap”, reveneau în poziția normală brusc, pacientul arăta ca un om sănătos, temperatura corpului era restaurată treptat, respirația greoaie și senzația de greutate în piept dispăreau și devenea în scurt timp normală, chipul întreg avea un aspect normal, natural, sănătos.

Cu toate acestea terapia cu fluide intravenoase a fost departe de a fi acceptată universal.

Ideea de injecție intravenoasă nu a fost cu totul nouă în anul 1831. În anul 1830 au existat rapoarte privind tratarea tetanosului cu opium intravenos la soldații ruși.

În anul 1650, Cristopher Wren a efectuat experimente, în care a injectat vin în circulația venoasă la câini, cu rezultate neașteptate. Pornind de la aceste experimente, au avut loc primele teste medicale pentru realizarea transfuziilor de sânge.

Primele transfuzii de sânge, sau mai correct denumite, donări de sânge au fost practicate în Egiptul antic și au fost descrise în Tratatul de anatomie a lui Herophilus, medic grec, primul specialist în anatomie cunoscut. Se folosea, în special, sânge de origine animală.

Un tratament cu sânge, a fost administrat papei Innocent al XVIII-lea, în anul 1492. Sângele fusese recoltat de la trei băieți. Tratamentul nu a avut succes, după puțin timp au murit întâi copiii, apoi și papa.

Pași importanți în cercetarea circulației sanguine au fost făcuti de medicul englez, William Harvey în anul 1616. Descoperirile sale arătau că sângele transportă ceva, dar nu era determinat încă ce fel de susbstanțe era transportate.

Un experiment reusit a fost tratamentul injectabil aplicat de medical francez Jean Baptiste Denis, în anul 1667. Bazându-se pe documentare din tratatele medicale ale vremii, el a injectat sânge de miel unui copil de 15 ani cu febră foarte mare. Doctorul i-a administrat 300 de grame de sânge.

În 1668 medicul francez a avut loc un caz celebru care a ajuns până în instanță. Bazându-se pe prima reușită, el a administrat prin transfuzie, sânge de vițel unui pacient, Antoine Mauroy, care avea problem medicale mintale. Din păcate, după a treia transfuzie, pacientul a decedat. Medicul a fost dat în judecată de văduva bolnavului, deși medicul a fost declarant nevinovat, Curtea de la Châtelet a hotărât ca orice transfuzie de sânge să fie aprobată întâi de medicii de la Facultatea de Medicină din Paris. În anul 1675, Parlamentul francez a legiferat condițiile în care se puteau face transfuzii și a aprobat doar experimentele pe animale, interzicându-le pe cele pe oameni.

O descoperire foarte importantă a avut loc în anul 1788, când s-a constatat că un câine slăbit în urma unei hemoragii puternice a putut fi reanimat prin transfuzie de sânge. Cercetătorii de atunci au concluzionat că aceeași situație este valabilă și la oameni.

Tot în anul 1788 oamenii de știință au descoperit că sângele transportă oxigenul prin organism, aspect esențial și indispensabil pentru menținerea vieții.

Au trebuit sa mai treacă încă trei decenii până a început aplicarea primelor transfuzii la om, cu sânge uman. Datorită deceselor multiple în cazul utilizării sângelui de animal, se renunțase la folosirea acestuia. Dar medicii nu cunoșteau încă aspectele legate de importanța grupelor de sânge pentru transfuzii.

Ideea de injecție intravenoasă nu a fost cu totul nouă în anul 1831, dar ideea de perfuzie cu cristaloide și repetarea acesteia de câte ori este nevoie, era nouă.

În anul 1864 Goltz a demonstrat că pierderea de volum intravascular a fost cauza de deces ca urmare a hemoragiilor. Cincisprezece ani mai târziu, în anul 1879, Kronecker și Sander au constatat că doi câini cu hemoragie masivă au putut fi resuscitați cu o soluție încălzită de sare de bucătărie 6 g și 0,05 g hidroxid de sodiu într-un litru de apă distilată, injectată prin vena jugulară externă.

În anul 1880 doctorii R. Montard – Marti și Richet Ch. au demonstrat că nu orice fel de soluție ar putea fi eficace, comparând efectele injecției intravenoase cu soluții de zahăr și gumă de salcâm în soluție salină 0,9 %. Ei au descoperit că soluția de zahăr nu are nici un efect asupra tensiunii arteriale dar determină poliurie, în timp ce a doua soluție determină creșterea tensiunii arteriale.

Aplicarea practică a acestor rezultate a fost realizată și în anul 1881, în Basel Bischoff, cu ajutorul unei perfuzii intraarteriale de soluție salină, la o pacientă cu anemie acută postpartum. Anul următor, C. Egerton Jennings a raportat utilizarea de soluție salină în resuscitarea unei femei cu hemoragie severă obstetricală. Soluția folosită avea în compoziție apă încalzită la 100° F, 50 picături de clorură de sodiu, 2 picături de fosfat de sodiu, 3 picături clorură de potasiu, 25 picături sulfat de sodiu, 25 picături de bicarbonat de sodiu, 2 g alcool pur. El a descris un kit de perfuzie care includea: un tub elastic, canule de dimensiuni diferite, kit de disecție, pulberi saline, astfel încât soluția perfuzabilă să fie pregatită repede. Tehnica lui a fost în scurt timp adoptată de mai mulți medici.

În anul urmator, în clinica Wochenscherift, din Berlin, doctorul L. Szuman a descris un caz cu o victimă care a suferit un traumatism, tratată prin anestezie cu eter, datorită respirației artificiale, a fost operată, dupa care perfuzată cu soluții de sare obișnuită (6 g la 1000 g apă distilată) cu 1 g de bicarbonat de sodiu, la nivelul venei mediane stângi. Cantitatea de soluție perfuzabilă a fost de 760 g, cazul fiind un succes.

După acest ultim caz, s-a constatat că transfuziile de sânge nu tratează cu succes toate cazurile de hemoragie, pe când o soluție simplă salină este mult mai eficientă, mai ușor de utilizat și o alimentare cu această soluție e mai ușor de obținut.

În anul 1889, dr. W. Hunter a ținut prelegeri pe fiziologie, patologie și practicarea transfuziilor. În ultima prelegere el a comentat că principalul beneficiu al transfuziilor de sânge a fost acela de restaurare a volumului de sânge pierdut și a tensiunii arteriale, care ar putea fi la fel de ușor obținut prin perfuziile cu ser fiziologic.

Soluțiile saline au fost, de asemenea, folosite în tratamentul diabetului zaharat, a comei și a hemoragiei postpartum.

Prin anul 1902 perfuziile saline au devenit un instrument standard în resuscitare, cu adăugarea de ser antistreptococic în cazurile de infecție sau sepsis și soluții hipertone saline. În acești ani, aceste perfuzii au fost folosite mai mult decât transfuziile de sânge.

În România, primele perfuzii au fost consemnate în Farmacopeea Română numărul VI, și delimitarea acestora de soluțiile injectabile a fost introdusă în F.R. VIII, suplimentul I.

În F.R. X exist[ o monografie generală cu denumirea Infundibilia și 16 monografii de preparate perfuzabile.

Dezbaterile privind resuscitarea ideala prin perfuzii continuă și astăzi.

1.1. Preparatele injectabile – definiție conform F.R. X

Formele farmaceutice injectabile sunt reprezentate de soluții, suspensii, ee sodiu, la nivelul venei mediane stângi. Cantitatea de soluție perfuzabilă a fost de 760 g, cazul fiind un succes.

După acest ultim caz, s-a constatat că transfuziile de sânge nu tratează cu succes toate cazurile de hemoragie, pe când o soluție simplă salină este mult mai eficientă, mai ușor de utilizat și o alimentare cu această soluție e mai ușor de obținut.

În anul 1889, dr. W. Hunter a ținut prelegeri pe fiziologie, patologie și practicarea transfuziilor. În ultima prelegere el a comentat că principalul beneficiu al transfuziilor de sânge a fost acela de restaurare a volumului de sânge pierdut și a tensiunii arteriale, care ar putea fi la fel de ușor obținut prin perfuziile cu ser fiziologic.

Soluțiile saline au fost, de asemenea, folosite în tratamentul diabetului zaharat, a comei și a hemoragiei postpartum.

Prin anul 1902 perfuziile saline au devenit un instrument standard în resuscitare, cu adăugarea de ser antistreptococic în cazurile de infecție sau sepsis și soluții hipertone saline. În acești ani, aceste perfuzii au fost folosite mai mult decât transfuziile de sânge.

În România, primele perfuzii au fost consemnate în Farmacopeea Română numărul VI, și delimitarea acestora de soluțiile injectabile a fost introdusă în F.R. VIII, suplimentul I.

În F.R. X exist[ o monografie generală cu denumirea Infundibilia și 16 monografii de preparate perfuzabile.

Dezbaterile privind resuscitarea ideala prin perfuzii continuă și astăzi.

1.1. Preparatele injectabile – definiție conform F.R. X

Formele farmaceutice injectabile sunt reprezentate de soluții, suspensii, emulsii sau pulberi sterile, care sunt dizolvate sau suspendate într-un solvent steril. Ele sunt ambalate în fiole și în flacoane speciale și specifice. Administrarea se face prin injectare.

În categoria medicamentelor injectabile sun considerate și comprimatele speciale pentru soluții injectabile, care au fost condiționate steril și care se folosesc în formă dizolvată sau ca și comprimate implant.

Preparatele farmaceutice injectabile sunt incluse în grupa medicamentelor parenterale, adică a acelor medicamente care nu tranzitează tractul digestiv.

Preparatele perfuzabile – definiție conform F.R.X

Preparatele perfuzabile sunt soluții apoase sau emulsii de tip ulei în apă, izotonice, sterile și apirogene, care se administrează intravenos, într-un volum de 100 ml sau mai mare, folosindu-se dispozitiv special de perfuzare. În această clasă sunt incluse și soluțiile pentru dializă peritoneală și hemodializă, cât ți soluțiile pentru nutriție parenterală și enterală.

1.3. Avantajele si dezavantajele preparatelor farmaceutice injectabile:

Medicamentele sub formă injectabilă au multe avantaje, dintre care amintim:

au un efect foarte rapid prin administrarea intravenoasă deoarece pătrund direct în fluxul sanguin și sunt eliminate etapele de absorbție digestivă și intestinală,

se pot obține forme injectabile cu o activitatea prelungită prin administrarea intramusculară, absorbția realizându-se treptat, într-o anumită perioadă de timp,

sunt eliminate efectele adverse care apar la administrarea pe cale digestivă,

aceste medicamente se pot doza foarte exact, sunt eliminate erorile de administrare,

pentru că substanțele medicamentoase nu mai trec prin sistemul digestiv este eliminată posibilitatea de inactivare de către sucul gastric, cum este cazul, de exemplu, al penicilinei G,

prin această metodă se pot administra și substanțele medicamentoase care nu se pot absorbi pe cale intestinală, cum este cazul vitaminei B12,

injectarea este metoda de tratament aplicată pentru pacienții inconștienți sau care prezintă simptome digestive, precum voma, diareea, care nu permit absorbția medicamentelor.

Preparatele farmaceutice injectabile au și câteva dezavantaje precum:

Modul de administrare al acestor medicamente este traumatizant pentru pacient.

Administrarea nu se poate face decât de către personal medical calificat din cauza traumelor fizice care pot fi provocate de persoane nepregătite.

Aceste metode de tratament sunt mai costisitoare datorită mai multor factori: costul mai mare al recipientelor, procese tehnologice mai complexe, necesitatea sterilizării etc.

Riscul dezvoltării de reacții alergice la nivel local, la locul administrării medicamentelor (venă, mușchi, locul injectării).

Avantajele si dezavantajele preparatelor farmaceutice perfuzabile:

Avantaje:

Au o aplicabilitate multiplă: înlocuiesc apa pierdută din organism, pot fi utilizate pentru alimentația parenterală sau ca tratament medicamentos;

Cele mai multe sunt soluții apoase care pot fi transportate ușor în aparatul circulator și asimilate în organism;

Pot fi folosite ca sistem pentru dizolvarea unor substanșe medicamentoase;

Produc efecte sistemice directe;

Reprezintă un mijloc temporar de tratament pentru anumiți pacienți la care nu se poate folosi o alta cale de administrare a unui medicament;

Se recurge la perfuzii pentru înlocuirea unor pierderi masive de sânge.

Dezavantaje:

Procedee de fabricare și condiționare costisitoare;

Timp de administrare prelungit (zile, luni);

Riscul apariției de infecții fungice, hepatite virale, prin administrarea incorectă sau perfuzii contaminate;

Se pot produce modificări în izostructura sângelui, sau chiar tulburări cardiovasculare și pulmonare, sclerozarea venelor, apariția de tromboflebite;

Se aplică doar în spital, sau sub strict control medical;

Diferențele dintre perfuzii și medicamentele injectabile:

perfuziile se administrează intr-un volum mai mare (până la 1-2 litri în 24 de ore) și administrarea durează de la jumătate de oră până la una sau două ore,

cele mai multeperfuziile sunt soluții apoase (foarte rar emulsii de tip ulei/apă)

perfuziile se administrează numai intravenos

în cazul perfuziilor, parametric precum izotonia, izohidria și lipsa substanțelor pirogene sunt condiții obligatorii.

În cazul perfuziilor nu sunt admiși conservanți, agenți pentru ajustarea pH-ului și stabilizanți la prepararea perfuziilor.

Preparate injectabile – formulare ca substante medicamentoase, solvenți, substanțe auxiliare

În compoziția preparatelor farmaceutice injectabile se folosesc două categorii de substanțe:

ingrediente active, cele care au efectul terapeutic dorit,

substanțele auxiliare, solvenți sau excipienți care transformă substanțele active în forme injectabile, potrivite pentru administrarea parenterală.

Condiții de calitate impuse substantelor active și auxiliare:

Pentru a fi folosite în procesul de fabricare a preparatelor injectabile atât substanțele active cât și cele auxiliare trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate, fizico-chimice, microbiologice.

Substanțele medicamentoase:

Deoarece aceste medicamente sunt introduse în mod direct în circulația sanguină sau/și limfatică din oragnism o condiție obligatorie de îndeplinit este puritatea din punct de vedere fizico-chimic și microbiologic. În cazul unor anumite ingrediente se folosesc sorturi speciale, de exemplu în cazul glucozei, fiind specificată mențiunea ,,pro injectione”. Dacă pentru medicamentele cu administrare perorală unele impurități de natură chimică nu constituie un pericol, în cazul preparatelor injectabile pot să apară probleme serioase. De exemplu, datorită acestor impurități pot să apară preciptate sau substanțe colorante în timpul sterilizării.

Pulberile care se folosesc pentru obținerea preparatelor farmaceutice injectabile trebuie dozate foarte riguros iar în acest proces trebuie să se țină cont și de apa de cristalizare, cum este cazul, de exemplu la sulfatul de magneziu.

II.Solvenții.

A doua categorie de substanțe folosite în prepararea medicamentelor injectabile sunt solvenții, acele substanțe în care se dizolvă ingredientele active și care folosesc ca mijloc de transport al acestora în procesul injectării sau transfuziei.

Conform F.R.X. se pot folosi următorii solvenți:

II.1.Apa distilată pentru preparatele farmaceutice injectabile – Aqua destillata ad iniectabilia

În Farmacopeea Română X se reglementează criteriile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească apa distilată pentru a putea fi folosită în scop farmaceutic:

Să fie sterilă

Să fie pură din punct de vedere chimic și mecanic (fără substanțe sau materiale străine)

Să nu aibă în compoziție substanțe pirogene.

Apa distilată folosită la prepararea medicamentelor injectabile se obține cu aparatură de distilat corespunzătoare, performante, prepararea se face în boxe sterile și colectarea acesteia se face în containere și vase sterile. Se vor aplica toate măsurile necesare pentru prevenirea contaminării fizico-chimice sau microbiologice.

Deși apa distilată obținută în mod corect este teoretic sterilă, ea se poate utiliza doar pentru un timp limitat. În timpul distilării apei se distrug formele vegetative ale microorganismelor, dar sporii nu. Acești spori, după o anumită perioadă de timp, trec în formă vegetativă, încep reproducerea și înmulțirea și astfel ele vor produce substanțe pirogene. Din acest motiv, Farmacopeea Română X stabilește că, în procesul de preparare a medicamentelor parenterale, să fie folosită doar ,,apă proaspăt preparată”, adică apa distilată să fie folosită în circa 4 ore de la obținere.

Substanțele pirogene reprezintă produsele de secreție ale microorganismelor și diverse component ale pereților celulari ai bacteriilor gram negative, care sunt cunoscute ca și endotoxine. Aceste substanțe sunt toxice pentru organismal uman, determinând reacții adverse, toxice sau alergice.

II.2. Un alt solvent folosit pentru fabricarea preparatelor farmaceutice sterile este uleiul de floarea-soarelui neutralizat (Helianthi oleum neutralisatum conform F.R.X)

Indicele de aciditate al acestui ulei este de maxim 0,2. În Farmacopee, acest ulei este indicat pentru prepararea soluțiilor injectabile și a picăturilor destinate utilizării la nivel ocular. Uleiul este sterilizat cu aer cald la 140oC timp de 3 ore. El se păstrează în vase cu o capacitate mica, cu închidere etanșă și ferite de lumină.

II.3. O altă categorie de solvenți folosiți în procesul de preparare a medicamentelor injectabile sunt solvenții miscibili cu apa, din care amintim:

Alcoolul etilic – conform Farmacopeiei alcoolul se poate folosi pentru obținerea unor soluții injectabile ca și cosolvent, împreună cu apa distilată, în concentrații de circa 10%, deoarece peste concentrația de 10% injecțiile devin dureroase. Există anumite situații în care se pot folosi, totuși, și concentrații de până la 30%.

Glicerina se folosește în concentrație de până la 10% pentru a stabiliza unele substanțe medicamentoase și pentru a preveni și a întârzia hidroliza acestora.

Propilenglicolul – este folosit la concentrația de maxim 60% pentru a dizolva unele substanțe medicamentoase greu solubile în apă sau care prezintă o reacție de descompunere în apă. De exemplu, injecția de fenobarbital este preparată cu amestec de propilenglicol și apă.

Polietilenglicol (conform F.R. X, prescurtat PEG sau Macrogola) – drept solvenți se folosesc PEG-uri cu o masă moleculară medie de 200-400, în formă de cosolvenți și în concentrație de circa 10-20%;

N-beta hidroxietil lactamiăa – se utilizează ca solubilizant pentru tetraciclină;

Lactatul de etil – se utilizează pentru dizolvarea unor hormoni steroidici;

Dimetilacetamida – este utilizată ca și cosolvent pentru a dizolva unele substanțe medicamentoase.

Dioxolanii – reprezintă produșii de condensare ai glicerinei cu aldehide sau cetone;

II.4. Solvenți care sunt nemiscibili cu apa:

Ulei de ricin (conform F.R. X, ricini oleum) este folosit pentru a dizolva hormonii steroidici;

Uleiul de floarea soarelui a fost prezentat mai sus;

Oleatul de etil;

Uleiul de măsline (conform F.R. X, Olivarum oleum);

Carbonat de etil – este folosit pentru dizolvarea eritromicinei

Miristat de izopropil – este folosit pentru dizolvarea hormonilor estrogenici.

II.5. Alți auxiliary folosiți:

În F.R. X, mai sunt consemnați următoarele substanțe auxiliare care pot fi folosite pentru prepararea preparatelor injectabile:

Agenți de emulsionare – Tween-uri, polietileniglicoli;

Solubilizanți – Tween-uri, alcool, propilenglicol, glicerină;

Antioxidanți – acid ascorbic, vitamiaa E;

Agenți de suspensie – gelatină, carboximetilceluloză, metilceluloză, etc;

Conservanți antimicrobieni.

În F.R. X se stabilește metoda de preparare aseptică pentru acele soluții injectabile care nu pot fi sterilizate. Se pot folosi și conservanți antimicrobieni, cu excepția preparatelor farmaceutice injectabile care sunt condiționate în volume mai mari de 10 ml.

Nu este admisă utilizarea conservanților în cazul soluțiilor apoase injectabile care se administrează intraocular, intracardiac, intracisternal, intrarahidian și peridural.

Cei mai folosiți conservanți sunt nipaginul, nipasolul, fenolul, alcoolul benzilic etc.

Preparate perfuzabile – formulare ca substanțe medicamentoase, solvenți, substanțe auxiliare

Se utilizeaza materiile prime descrise la medicamentele injectabile, ele trebuie să îndeplinească condițiile de calitate din F.R. X sau normele în vigoare.

Operația de sterilizare – definiție conform F.R.X și rolul acesteia în practica farmaceutică:

Sterilizarea este operația prin care sunt distruse sau îndepărtate toate organismele vii în formă vegetativă sau sporulată de pe un obiect sau un produs.

Sterilizarea este obligatorie în următoarele situații:

pentru preparate administrate parenteral (injecții, perfuzii etc);

pentru preparate oftalmice;

pentru preparate farmaceutice (pulberi, suspensii, unguente) care se aplică pe răni, pe arsuri sau pe pielea sugarului;

pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar în absența microorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc);

pentru instrumentar și diferite materiale medico chirurgicale.

Sterilizarea se poate realiza în diferite moduri. Alegerea metodei de sterilizare se face în funcție de natura produsului și stabilitatea acestuia.

Metodele de sterilizare oficializate in F.R X.:

Sterilizarea este operațiunea prin care microorganismele vii, sub formă vegetativă sau sporulată, sunt omorâte sau îndepartate din preparatele medicamentoase sau diverse materiale.

Metodele prin care se poate obține sterilizarea medicamentelor și a diferitelor materiale sunt:

sterilizarea cu aer cald

sterilizarea cu vapori sub presiune

încălzirea repetată

filtrarea prin materiale poroase

prepararea pe cale aseptică

în cazuri speciale se poate recurge și la sterilizarea prin încalzire la 1000 timp de 60 de minute.

Metoda de sterilizare se alege în funcție de proprietățile fizico-chimice ale medicamentelor și ale materialelor de sterilizat pentru a evita eventualele modificări în ceea ce privește calitatea produselor. Cele mai sigure procedee de sterilizare sunt: sterilizarea cu aer și sterilizarea cu vapori sub presiune.

1.8.1.Sterilizarea cu aer cald:

Are 2 etape:

flambarea

sterilizarea cu aer cald

Flambarea – este cel mai simplu mijloc de sterilizare prin caldură. Obiectul este supus acțiunii directe a flambării, când microorganismele sunt incinerate. În acest scop se poate folosi becul de gaz și lampa cu spirt.

Pe aceasta cale se sterilizează unele ustensile folosite în tehnica aseptică.

Se recurge la flambare numai atunci când obiectul este imediat folosit (răcit în prealabil cu grijă), spre a nu se contamina din mediul extern.

Sterilizatorul cu aer cald, tip EC, este destinat utilizării în unitățile sanitare, în cabinete și laboratoare, pentru sterilizare cu aer cald uscat, a obiectelor care suportă temperaturile de lucru specifice acestui tip de sterilizare: instrumentar de uz medical și de laborator, recipiente, obiecte din sticlă, etc.

Caracteristici funcționale:

simplitate în utilizare

consum redus de energie electrică

siguranță în funcționare (procesele sunt controlate cu un microprocesor)

fiabilitate ridicată, asigurată de materialele utilizate

izolație cu vată minerală

afișare digitală și optică a parametrilor temperatură și timp

gama de temperatură: 50-240 °C

rezoluție de afișare și reglaj a temperaturii (a timpului): ± 1 °C (± 1 min)

durata de menținere în palier: reglabilă între 1 și 9999 minute

timp de omogenizare a temperaturii în incintă: circa 45 de minute

protecție la întreruperea accidentală a alimentării cu energie electrică (reluarea automată a procesului)

parametru de prestart (timp după care să pornească).

Sterilizarea cu aer încălzit – se realizează încălzind materialul la temperatură ridicată, când bacteriile și sporii sunt omorâți. Se realizează de cele mai multe ori în etuve electrice, prevăzute cu termoregulator.

Cu ajutorul etuvelor se sterilizează ustensilele de sticlă, porțelan, metal, vase, fiole goale, uleiuri grase, vaselină, pulberi. Durata sterilizării variază între 1–3 ore, uneori și mai mult, dacă volumul materialului este prea mare.

Sterilizarea cu aer încălzit se efectuează la 1800 C, timp de o oră (vase de sticlă, obiecte metalice și din porțelan, pulberi termosensibile, glicerină etc); la 1400 – 1500 timp de 3 ore sau la 1600 – 1700 timp de 2 ore (uleiuri, grăsimi, parafină, lanolină etc.).

Oricât de bine ar fi condusă operația de sterilizare, operațiile ulterioare pot duce la contaminarea materialului. De reținut este faptul că orice contact al materialului sterilizat cu aerul din încăperi, la manipulări ulterioare poate duce la contaminare. De aceea trebuie respectate următoarele măsuri :

Orificiile pipetelor și flacoanelor vor fi prevăzute cu dopuri de vată înfășurate în tifon; pipetele vor fi împachetate individual în hârtie, de preferință pergamentată, spre a proteja vârful. Pentru pipete se mai pot folosi casete metalice, cilindrice, care se închid cu capac;

Mojarele vor fi împachetate în hârtie legată cu sfoară;

Transvazarea lichidelor sterilizate se va face în condiții aseptice;

Pulberile medicamentoase se asează în straturi, recipiente cu fundul lat diametrul mare; se folosesc cutii Petri, care se vor împacheta în hârtie, deoarece capacul capsulei nu asigură închiderea etanșă.

1.8.2. Sterilizarea cu căldură umedă:

Sterilizarea cu căldură umedă a soluțiilor injectabile a dat loc la mai multe discuții, unii autori demonstrând o scădere a activității fizilogice după sterilizarea soluțiilor injectabile cu alcaloizi, în timp ce alți autori arată că rezultatele nemulțumitoare își au explicația în folosirea unor soluții preparate inițial, care având pH slab alcalin nu numai că nu puteau asigura o stabilitate bună a preparatelor, a alcaloizilor, dar chiar contribuiau la degradarea acestora.

După studii recente, sterilizarea cu vapori sub presiune în autoclave la 1100 C, timp de 30 de minute, nu oferă suficientă garanție, datorită unor spori rezistenți la această temperatură. În prezent se consideră că numai încălzirea la 1200 – 1250 în autoclave, permite omorârea microorganismelor vii, atât a formei vegetative, cât și a sporilor. Efectul sterilizării în aceste condiții este echivalent cu cel al unei sterilizări cu aer încălzit la 1800 C, timp de 1 oră.

Prin urmare, sterilizarea cu vapori sub presiune oferă avantajul de a atinge scopul urmărit, la o temperatură mai joasă. Eficacitatea acestui procedeu se datorează nu numai temperaturii și umidității, dar și presiunii la care sunt supuși vaporii, care le mărește forța de penetrație.

Pentru reușita operației este necesar ca vaporii de apă să vină în contact cu materialul de sterilizat sau, dacă acesta este închis în recipiente, să fie în mediul apos.

Operația de sterilizare se efectuează în autoclave cu vapori de apă sub presiune. Este necesar ca tot aerul din autoclave să fie eliminat, spre a efectua operația numai cu vapori saturați. Pentru a înțelege ce mare importanță are sterilizarea cu vapori saturați și greșelile care pot rezulta din rămânerea aerului în autoclave, se pot da rezultate obținute la sterilizarea la 1220 a unor spori rezistenți în amestec de aer sau vapori.

Durata încălzirii și temperatura la care se sterilizează preparatele injectabile variază după Farmacopee. În farmacopeele mai vechi se indică mai mult temperatura de 1100 – 1200 C, iar în cele mai noi, temperatura de 1150 – 1200C, timp de 20 – 30 de minute.

Sterilizarea se execută în autoclave de diferite tipuri. Unele autoclave sunt prevăzute cu termomentru, pe care se urmărește temperatura la care se face sterilizarea. Cele mai multe sunt prevăzute cu manometru, iar temperatura este dedusă după tensiunea de vapori a apei, indicată de manometru.

Reguli practice folosite la sterilizarea în autoclave :

În autoclave se va introduce numai apă distilată

Autoclavul trebuie să conțină o anumită cantitate de apă

Șuruburile capacului nu trebuie strânse prea tare, spre a se evita deteriorarea rapidă a garniturii

Se verifică din când în când funcționarea supapei de siguranță și, la nevoie, se reglează, slăbind sau strângând arcul supapei, spre a răspunde la presiunea maximă suportată de cazanul autoclavului

Manometrul se verifică anual cu ajutorul unui termonetru maximal și, în lipsă, cu ajutorul tuburilor de control

Înainte de a aprinde flacăra, se deschide robinetul pentru vapori

Este obligatoriu ca robinetul să fie închis după ce tot aerul a fost eliminat din autoclave.

O metodă inovativă de sterilizare/pasteurizare este cea cu apă fierbinte în cascadă, transferul  termic din exteriorul în interiorul autoclavei fiind realizat printr-un schimbător de căldură special. Autoclavele pot avea un diametru între 900-2300 mm și 1-9 coșuri, în variante statice sau rotative.

În autoclavele acestea pot fi tratate termic produse din orice tip de ambalaje: din sticlă, metalice, ambalaje flexibile, fără șoc termic în cazul ambalajelor din sticlă și fără deformarea ambalajelor flexibile.

 Avantajele autoclavelor sunt date de:

Coeficientul optim de penetrare a căldurii;

Distribuirea eficientă a temperaturii;

Lipsa șocului termic;

Faza de răcire se realizează cu apă sterilizată;

Întreg ciclul este controlat în mod automat;

Construcția din oțel inoxidabil de bună calitate;

Calculatorul poate asigura: corectări automate ale deviațiilor față de valorile programate, operare simplă grație listelor de funcții, alarmă audio-vizuală până la dispariția eventualelor disfuncționalități, memorarea a până la 100 de rețete, conectarea de sisteme periferice, fiind simplă operarea sa este repede însușită de lucrători etc.

1.8.3. Sterilizarea prin încălziri repetate (tindalizarea):

Substanțele medicamentoase care în mediul apos suportă încălzirea la temperatură moderată se descompun peste 1000C, se sterilizează prin încălziri repetate.

Sterilizarea prin încălziri repetate, numită și sterilizarea discontinuă sau fracționată, constă în încălzirea repetată a preparatelor, la o temperatură cuprinsă între 700 – 1000 C.

Practic operația se execută încălzind preparatele într-o baie sau o autoclave cu vapori fluienti ( pentru 1000), de 3 – 4 ori pe zi la interval de 24 ore, câte 30 minute – 1 oră.

În intervalul dintre încălziri, preparatele se mențin la temperatura camerei. Temperatura la care se încălzesc este în funcție de stabilitatea substanței active și de măsura în care lichidul este sau nu prielnic dezvoltării microorganismelor.

1.8.4. Sterilizarea prin filtrare:

Dacă se trec soluțiile speciale prin filtre speciale, ai căror pori au dimensiuni microscopice, se obțin soluții sterile. Această metodă se aplică numai soluțiilor apoase. Metoda nu se aplică la soluțiile uleioase, suspensii sau emulsii injectabile.

Pe această cale, microorganismele și sporii sunt îndepărtate. Aceste materiale filtrante îndepărtează microorganismele atât mecanic, datorită diametrului redus al porilor cât și fizic, prin absorbția lor la nivelul porilor.

Prin filtrarea bacteriană, virusurile nu sunt îndepărtate.

Filtrarea bacteriană se aplică numai în aceste cazuri în care nu este posibilă aplicarea sterilizării prin căldură.

Pentru filtrarea bacteriană sunt urmatoarele tipuri de filtre :

Filtre de azbest

Filtre de sticlă sintetizată

Filtre de pământ sticlos

Filtre de porțelan poros

Filtre de azbest: cel mai răspândit filtru de acest gen este filtrul Seitz, constituit dintr-un recipient de metal argintat cu fundul mobil și suport pentru discul filtrant de azbest.

Filtrarea este eficientă după îmbinarea materialului filtrant cu apa.

Filtre de sticlă sintetizată: sunt constituite din pâlnii de sticlă de forme diferite, prevăzute cu o placă poroasă și tija de scurgere.

Fundul poros este obținut prin presarea la cald a pulberii de sticlă de diferite granulații, ceea ce aduce la obținerea de diferite porozități.

Filtre de pământ sticlos: cunoscute sub numele de bujii filtrante au forma unor eprubete, prevăzute cu o garnitură metalică cu tub de evacuare.

Ele sunt marcate după presiunea necesară, pentru ca forța aerului să treacă prin bujia cunfundată în apă.

Filtre de porțelan poros: cele mai utilizate sunt filtrele Selas, bujiile Pasteur – Chamberland și filtrele Doultn.

Din cele arătate se observă că filtrarea bacteriană este eficientă, expeditivă și aplicabilă acolo unde o sterilizare prin căldură este contraindicată.

1.8.5. Prelucrarea pe cale aseptică

Prelucrarea pe cale aseptică se aplică la formele farmaceutice care nu se pot steriliza după preparare (unguente, suspensii, pulberi medicamentoase) sau când substanța medicamentoasă este labilă și se descompune la încălzire.

La prepararea medicamentelor injectabile, acest procedeu de lucru se poate aplica numai în unitați bine dotate și prevăzute cu camere sterile.

În farmacii se pot obține preparate sterile pe cale aseptică numai dacă farmacia este dotată cu o boxă asterilă în care se pot efectua operațiile pentru obținerea preparatelor.

Substanțele medicamentoase, recipienții, vesela, ustensilele, flacoanele sau borcanele în care se condiționează preparatele se vor steriliza în autoclave cu vapori sub presiune sau în etuve. Boxa va fi iradiată cu radiații ultra violete în timpul necesar pentru asigurarea sterilitații.

Preparatele care constituie medii prielnice dezvoltării microorganismelor nu e indicat să fie pe cale aseptică.

CAPITOLUL 2. Metodele de preparare a preparatelor parenterale în industria farmaceutică

Fabricarea produselor farmaceutice sterile necesită cerințe speciale pentru a reduce la minim riscurile de contaminare biologică, cu particule solide și cu substanțe pirogene. Calitatea acestor forme farmaceutice depinde foarte mult de instruirea și de modul de acțiune al personalului implicat. Aceste metode de fabricație trebuie să urmeze foarte strict protocolul de fabricație și procedurile riguros stabilite și validate. Sterilitatea și alte aspecte privind calitatea nu trebuie să se bazeze excluziv pe un proces terminal sau pe un test al produsului finit.

2.1. Forme injectabile

Procesul tehnologic de preparare a formelor farmaceutice injectabile decurge în mai multe etape:

Amenajarea spațiului de lucru

Sterilizarea spațiului de lucru

Pregătirea vaselor și a recipientelor de lucru

Prepararea soluțiilor, a suspensiilor și a emulsiilor injectabile

Ambalarea sau înfiolarea preparatelor injectabile

Sterilizarea preparatelor injectabile

Signarea flacoanelor (fiolelor)

Ambalarea fiolelor în cutii de carton sau alte ambalaje potrivite.

I. Amenajarea spațiului de lucru

În procesul de preparare a soluțiilor și suspensiilor injectabile se respectă întocmai precizările Farmacopeiei Române stabilite pentru a asigura stabilitatea fizico-chimică, biologică și microbiologică a acestora. În acest sens, atât în farmacii cât și în fabricile de medicamente de la nivel industrial, spațiile de producție trebuie să fie pregătite corespunzător și se vor respecta normele tehnico-sanitare stabilite prin GMP.

În cadrul farmaciilor în care aceste încăperi special nu există, pentru fabricarea acestor forme farmaceutice sterile, se vor folosi boxe sau dulapuri sterile destinate acestui scop.

Boxele sterile sunt curățate cu dezifenctanți speciali, aerul este sterilizat cu ajutorul unor lămpi cu radiații ultraviolet, operatorul trebuie să lucreze cu echipament (mănuși, halat etc) și ustensile sterile. Pereții acestora sunt din sticlă sau un material transparent astfel încât să poată fi vizualizate operațiile effectuate în timpul preparării.

Alegerea unei hote cu flux de aer laminar sau hote de siguranță biologică trebuie făcută, în primul rând, în funcție de tipul de protecție necesar: protecția produselor, protecția personalului față de microorganisme din grupurile de Risc 1-4 și față de expunere la radionuclizi și substanțe chimice toxice/volatile sau o combinație a acestora, precum și protecția mediului înconjurător.

Substanțele chimice toxice sau volatile nu trebuie manipulate în HSB care recirculă aerul de evacuare prin încăpere, cum ar fi cele de Clasa I care nu au conducte de comunicare cu sistemul de evacuare al clădirii, sau cele de Clasa II tip A1 sau tip A2. HSB de Clasa II tip B1 sunt acceptabile pentru lucrul timp de câteva minute cu radionuclizi și substanțe toxice/volatile. Hotele de Clasa II tip B2, numite și hote cu evacuare completă, se impun atunci când se manipulează radionuclizi și substanțe chimice volatile în cantități mari.

În prezent există o gamă deosebit de variată de hote și boxe sterile pentru laboratoare și secții de producție farmaceutică.

Pentru prepararea produselor farmaceutice sterile este recomandată hota Hota cu flux laminar orizontal, având următoarele caracteristici:

Camera pentru protecție a produsului și spațiul de lucru (atmosfera internă a hotei) filtrează aerul nesterilizat care pătrunde din exterior peste suprafața de lucru. Prin hota cu flux orizontal se asigură numai protecția produsului.

Caracteristicile tehnice:

Hota cu flux laminar orizontal cu carcasă construită din oțel și acoperită cu strat de vopsea rezistentă la substanțe corozive și dotată cu filtru HEPA (High Efficiency Particulate Air).

Filtru HEPA este fabricat din fibre de sticlă. Eficiența acestui tip de filtru este calculată ca fiind mai mare de 99.999% la particule de 0.3 µm (penetrare 0.001%) cu testul DOP și asigură o performanță superioară față de cea cerută de US Federal standard 209/E. 

Curentul de aer generat de ventilator este unidirecțional și are aceeași viteză în toate punctele, acest curent de aer se produce omogen fără nici o turbulență, obtinându-se în acest fel un mediu steril.

◤ Domeniile de aplicații:

Laboratoare de chimie alimentară, producție de microcipuri electronice și componente senzoriale, laboratoare optice, preparare produse farmaceutice și medicamete, unde trebuie o protecție asupra produsului în mediu steril.

◤ Conformitate – Certificate – Standarde
• marcaj de certificare CE – TUV/GS – EMC/Europa – ISO 
• CEE – 73/23, 89/392 89/336, 91/368, 92/31, 93/44, 93/68

Pentru prepararea de cantități mari de forme farmaceutice sterile se folosesc spații speciale compartimentate și mobilitate în mod corespunzător. Pereții acestor spații vor îmbrăcați cu faianță până la înălțimea de 2 m, iar tavanul și celelalte suprafețe vor fi vopsite cu uleiuri. Instalațiile electrice și cele de apă vor fi protejate în tuburi speciale sub tencuială, pardoseala va fi confecționată din beton. Pardoseala va fi înclinată astfel încât să se asigure scurgerea apei.

Picioarele mobilierului trebuie să aibă minim 20 cm înălțime pentru a se putea face o igienizare corespunzătoare.

Mesele de lucru sunt realizate dintr-un metal inoxidabil, dulapurile sunt prevăzute cu geamuri glisante. Se vor menține condiții deosebite de curățenie iar încăperea va fi prevăzută cu instalații de aerisire și ventilație corespunzătoare. Spațiul de producție destinat produselor farmaceutice sterile cuprinde următoarele compartimente:

Compartimentul de recepție și depozitare a materiilor prime, recipientelor și ambalajelor

Compartimentul de intrare și echipare a personalului. Personalul care muncește în locuri nesterile are un echipament de protecție format din halat, bonetă, mănuși de cauciu și cizme de cauciuc. Cei care muncesc în spații sterile au în plus ochelari de protecție, mască și huse sterile peste încălțăminte sau papuci speciali destinați doar utilizării doar în zona sterilă. Acest personal intră în vestiar, trece în sala cu dușuri, de unde vor merge într-un alt vestiar îm care se echipează.

Compartimentul special pentru curățarea și spălarea vaselor și a recipientelor folosite, în care sunt plasate spălătoare, de mare capacitate, realizate din oțel inoxidabil.

Compartimentul de uscare a recipientelor, vaselor și ustensilelor în care se găsesc etuvele folosite pentru uscarea și sterilizarea acestor vase.

Compartimentul de preparare și păstrare a apei distilate, aici se găsesc distilatoarele și recipientele necesare colectării apei distilate. Se vor asigura condiții de păstrare a apei în mediu steril.

Compartimentul de preparare a formelor sterile, prevăzută cu balanțe, mese de lucru, vase din sticlă în care se prepară soluțiile farmaceutice. Mesele sunt tot din oțel inoxidabil. Este ideal ca zona de cântărire să fie plasată într-o încăpere separată. Etapele preparării sunt: cântărirea substanțelor, dizolvarea în solvenții prevăzuți, filtrarea soluțiilor obținute și apoi condiționarea în vasele special. Se asigură condiții foarte stricte de curățenie și igienă.

Compartimentul de sterilizare. Sterilizarea produselor farmaceutice ambalate se face în autoclave.

Compartimentul pentru control organoleptic.

Compartimentul de finisare, aici se realizează etichetarea sau signarea fiolelor.

Compartimentul de carantină, este depozitul provizoriu în care se păstrează formele farmaceutice obținute până este eliberat buletinul de analiză prin care se atestă că produsul corespunde calitativ și cantitativ.

Spațiul de lucru este astfel compartimentat încât să asigure fluență în procesul tehnologic și o desfășurare bună a activității.

Sterilizarea spațiului de lucru:

Sterilizarea suprafețelor interne și a mobilierului se realizează cu soluții de hipoclorit de sodiu cu concentrația de 2-3%, bromocet (5-10%), cloramină, fenosept cu concentrația de 0,4-0,5%, formol.

Sterilizarea aerului se realizează cu:

Lampă cu ultraviolet, care se utilizează înainte și după prepararea produselor sterile injectabile. Lămpile UV cu radiații ultraviolete asigură dezinfecție perfectă a aerului și a suprafețelor din încăpere sau obiectelor contaminate cu încărcătură microbiană mare; este o metodă perfectă pentru dezinfecția suprafețelor și aerului în laboratoare, cabinete medicale, spitale, săli de operații, hale de producție produse farmaceutice, alimentare etc. Aceste lămpi emit radiații UV-C la lungime de undă = 253.7 nm, unde eficacitatea este maximă, distrugând irevocabil bacterii, virusi, mucegaiuri, fungi, și oricare alte microorganisme. Lămpile sunt destinate în ridicarea și menținerea nivelului de puritate microbiologică în spitale, sălile de operație, laboratoare, farmacii, în industria alimentară, farmaceutică, cosmetică, farmaceutică, etc. Utilizează aparate cu radiație directă, din acest motiv dezinfecția se efectuează în absența persoanelor. Nu este admisă expunerea directă a persoanelor la radiația lămpilor de dezinfecție cu raze UV-C.

Aerosoli din propilenglicol, oxid de etilen cu bioxid de carbon, dispersați în aer.

Instalații speciale de filtrare și sterilizare a aerului. Rolul pregătirii aerului, în funcție de necesitatea fiecărei aplicații în parte, este de a elimina impuritățile aflate în aerul comprimat. În timpul comprimării ajung, în compressor, praf, vapori de apă, ulei, eventual vapori de solvenți, respectiv multe alte elemente poluante provenite din industrie sau circulație rutieră. Tratarea aerului comprimat, după ieșirea lui din compresor, se realizează prin transformarea acestuia într-un aer fără urme de ulei, apă și impurități, în special lipsit de gust și steril. Prin filtrarea adecvată procesului tehnologic deservit se obțin economii importante de energie, piese de schimb, manopera și crește productivitatea proceselor de producție.

III. Pregătirea recipientelor folosite pentru condiționarea formelor farmaceutice sterile:

Aceste recipiente trebuie să îndeplinească o serie de condiții pentru a fi potrivite scopului propus:

Să fie confecționate din materaile transparente, în acest fel poate fi realizat controlul organoleptic

Să fie inerte din punct de vedere chimic

Să nu se dezintegreze mecanic sau fizic în nici un fel pentru a nu impurifica preparatele obținute

Să asigure păstrarea sterilității și a stabilității preparatelor farmaceutice.

Recipientele folosite sunt de mai multe tipuri:

Recipiente din sticlă:

a1. Fiole, au diferite forme, adesea cilindrice, cu diverse capacități de 0,5, 1 2, 5, 10, 20, 50 ml. Reprezintă volumul de lichid, capacitatea fiolei este mai mare pentru că în fiolă mai rămâne un spațiu liber în care se află aer sau gaz inert. Acest spațiu este necesar deoarece în timpul sterilizării lichidul condiționat din fiole se dilată.

Fiolele din sticlă sunt de 3 tipuri, de tip A, B sau C.

Fiole de sticla siliconate cu punct de rupere (figura 3).

Figura 3. Fiole de sticlă de tip A

Fiolele pot fi inscriptionate cu scris colorat, de la 1 la 4 culori. Fiolele din sticlă brună cu punct de rupere de 1ml – 2ml – 5ml – 10 ml pentru soluții injectabile și perfuzabile. Se folosesc utilaje pentru încărcat fiole și de închis cu flacără, cu 12 dispozitive de umplere și 4 de închidere complet automatizat.

Din aceste tipuri de fiole, există două variante, închisă și deschisă.

Fiolele de tip B seamănă cu cele de tip A, doar că partea inferioară este rotundă.

Fiolele de tip C sunt alungite la ambele capete și sunt folosite pentru soluții buvabile.

A2. Flacoane multidoză – recipiente din sticlă cu capacitate mică, sunt închise cu un dop de cauciuc fixat ermetic cu o capsulă metalică din aluminiu. Sunt de diferite capacitîți, de 1ml, 5 ml, 20 ml, 50 ml. Se condiționează preparatele injectabile în formă de pulberi liofilizate, suspensii injectabile sau comprimate care se prepară ex-tempore.

Exemple:

a3. Seringi – recipiente de sticlă cilindrice, gradate pentru a asigura dozarea soluțiilor injectabile, sunt prevăzute cu un piston.

Se folosesc și seringi din plastomer, polimer sintetic. Acul este montat pe seringă sau este ambalat separat, steril. Fiolele și recipientele folosite pentru condiționarea soluțiilor sau a pulberilor sterile se pregătesc astfel:

Fiolele se taie

Recipientele se spală

Se usucă în etuve, la aer uscat, la 140-160oC.

IV. Obținerea preparatelor injectabile:

Medicamentele care se adimistrează parenteral, injectabil, pot fi sub formă de soluții, emulsii sau suspensii. Ingredientele active se cântăresc și se dizolvă sau se dispersează apoi într-o parte din solventul indicat în rețetă. Se completează apoi la volumul specificat cu solventul folosit. Se folosesc baloane cotate dar și alte recipiente de dimensiuni diferite, în funcție de cantitatea prevăzută.

Prepararea soluțiilor injectabile:

După dizolvarea substanțelor active în solvent se mai realizează câteva operații tehnologice: izotonizarea soluțiilor injectabile, filtrarea soluțiilor, reglarea pH-lui și verificarea modului în care s-a realizat filtrarea.

Izotonizarea soluțiilor injectabile este obligatorie în cazul soluțiilor injectabile apoase cu substanțe cu acțiune osmotică (glucoză, electroliți etc). Prin fenomenul de osmoză, o soluție difuzează prin membrane semipermeabile care despart două soluții cu concentrații diferite.Tendința este ca cele două soluții să fie uniformizate din punct de vedere al concentrațiilor. Deoarece ionii difuzează foarte greu. Atunci când se adaugă soluții hipotone în mediul intern, solventul trece prin membrana semipermeabilă mărind volumul celulelor (prin fenomenul denumit turgescență), și astfel, după o anumită perioadă, se poate distruge (liza) celula.

Atunci când se adaugă o soluție hipertonă, are loc efectul invers, și anume, apa trece din spațiul intracelular în cel extracelular, celula își micșorează volumul, citoplasma se aglomerează și se desprinde de membrana celulară, acest fenomen se numește plasmoliză.

Pentru aceste motive este necesară izotonizarea soluțiilor administrate parenteral. Farmacopeea Română prevede izotonizarea soluțiilor injectabile care se administrează în volum mai mare de 5 ml.

Necesarul de substanță izotonizantă se poate calcula prin mai multe metode:

a1. Metoda de izotonizare oficinală din F.R. X., după următoarea formulă:

în care

m este masa de substanță necesară pentru izotonizarea a 1000 ml soluție (g)

C, C1, C2… Cn reprezintă concentrațiile moleculare ale ingredientelor active din soluția injectabilă, care se obțin cu formula:

, în care:

Mr este masa moleculară relativă a substanțelor active

c este concentrația substanței active în g/l

i, i1, i2…in reprezintă coeficienții de disociere a substanțelor active

i’ este coeficientul de disociere a substanței izotonizante

Coeficientul de disociere pentru substanța izotonizantă se calculează cu formula:

în care:

n este numărul de ioni în care disociază substanța respectivă:

i = 1 în cazul substanțelor care nu sunt disociate în soluție;

i = 1,5 în cazul substanțelor care sunt disociate în doi ioni;

i = 2 în cazul substanțelor care sunt disociate în trei ioni;

i = 2,5 în cazul substanțelor care sunt disociate în patru ioni.

Soluțiile coloidale nu se izotonizează.

a2. Izotonizarea soluțiilor injectabile bazată pe punctele crioscopice a soluțiilor tratate. Această procedură are la bază faptul că scăderea punctului crioscopic a unei soluții este direct proporțională cu concentrația soluției și cu presiunea osmotică. Punctul de congelare a serului este în jur de -0,520. Pentru diferitele soluții se folosesc tabele de calcul.

a3. Calcularea cu ajutorul Valorii echivalente de clorură de sodiu

Prin această metodă de calcul se determină echivalentul dintre soluțiile cu concentrația de 1% pentru unele substanțe medicamentoase și pentru o soluție cu o anumită cantitate de clorură de sodiu. Valoarea obținută se înmulțește cu concentrația soluției și valoarea obținută se scade apoi din 0,9.

a4. Metodele grafice de calculare:

În metoda grafică, se trece pe abscisă concentrația în procente a soluției care conține substanța medicamentoasă care trebuie izotonizată, iar pe ordonată se trece cantitatea necesară de izotonizant.

b. Reglarea soluțiilor injectabile la pH convenabil

Farmacopeea Română stabilește că pH-ul medicamentelor injectabile trebuie să asigure stabilitatea acestora. Soluțiile izohidrice au pH-ul identic sau foarte apropiat de cel al serului sanguine (7,36-7,42). Creșterea sau scăderea pH-lui sub aceste valori produc alcaloză sau acidoză care pot provoca chiar și decesul. Reglarea pH-lui se face cu ajutorul soluțiilor tampon care se aleg în funcție de proprietățile fizico-chimice ale substanței active și de toleranța acesteia.

Filtrarea soluției injectabile se realizează folosind diverse materiale filtrante, hârtie de filtru, filtre poroase, membrane filtrante etc. Soluția rezultată trebuie să fie limpede, lipsită de particule. Se înfiolează și se ambalează în recipiente.

Verificarea soluțiilor injectabile filtrate – flacoanele sau recipientele se răstoarnă de câteva ori și apoi, pentru examinarea se folosește un ecran cu dimensiunea de 50/50 cm, jumătate alb, jumătate negru. Flacoanele se poziționează într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de neon sau a unui bec electric mat de 100 W, în dreptul ecranului.

Prepararea suspensiilor injectabile:

Aceste produse farmaceutice se pot prepara în medii apoase sau uleioase folosind substanțe active cu un grad de finițe prevăzut în rețeta sau monografia respectivă, folosind sau nu agenți de suspensie.

Cel mai important factor în acest caz este dimensiunea particulelor. Farmacopeea Română stabilește că mărimea particulelor în suspensiile injectabile trebuie să corespundă „probei de pasaj”, care se realizează prin trecerea suspensiei prin acul de seringă nr. 16. Particulele trebuie să aibă diametrul de cel mult 50 m.

În cazul suspensiilor apoase se folosesc drept agenți de suspensie soluții coloidale de carboximetilceluloză sodică sau metilceluloză, iar pentru soluțiile uleioase, se folosește stearatul de aluminiu. Suspensiile se prepară doar aseptic.

Prepararea emulsiilor injectabile

Emulsiile injectabile, care se administrează intravenos, emulsii de tip U/A, sunt forme disperse eterogene care conțin o fază lipofilă și una hidrofilă și o substanță emulgatoare.

Cei mai folosiți emulgatorii sunt Tween, gelatina etc. Dimensiunea particulelor fazei interne, faza lipofilă, nu poate depăși 5 m diametru pentru a se evita riscul de embolie.

Sterilizarea emulsiilor se face prin autoclavare la 110-1200C, timp de 15-30 minute. Condiționarea acestora se face flacoane sau recipiente siliconate.

Prepararea pulberilor de uz parenteral

Ingredientele active și substanțele auxiliare solide sunt măcinate până la gradul de finițe stabilit în rețetă. Apoi se divizează în recipient, ținându-se cont și de volumul necesar dizolvării substanței respective în solventul prevăzut. Prin această metodă se obțin diverse antibiotice, hormoni și alte substanțe care se descompun în prezența apei.

V. Înfiolarea preparatelor injectabile. Se realizează cu seringi automate în laboratoarele farmaceutice. În industria farmaceutică se folosesc mașini automate de diverse capacități și specializate pe tipul de recipient folosit.

Mașini de închidere și umplere a flacoanelor injectabile și liofilizate.

Umplerea de la 0,1 ÷ 540 ml.

Ieșiri de până la 5.200 unit / h

Pentru produse cu diam. max.de Φ 80 mm si inaltimea max. de 310 mm

Iețiri de până la 9.000 unit / h

Pentru produse cu diam. max.de Φ 26 mm si înălțimea max. de 80 mm

SFL Seringă + RAB

Mașini de umplere și închidere a seringilor și fiolelor de unică folosință.

Umplerea de la 0,5 ÷ 20 ml.

Ieșiri de până la 22.600 unit / h

Pentru produse cu diam. max.de Φ 6,85 ¸ 22,05 mm

VI. Închiderea recipientelor. În mod manual sau semiautomat, recipientele se închid, prin două metode:

Se încălzește fiola la incandescență în jurul capilarului, și apoi, prin ușoară rotire se închide vârful fiolei.

Se aplică pe vârful fiolei o picături de sticlă topită care închide orificiul. Se realizează în mediu aseptic. Acum, cu utilajele automatizate, această etapă este inclusă în etapa a V-a.

VII. Sterilizarea

Prin autoclavare se elimină formele vegetative. Pentru a elimina și formele pirogene încălzirea se realizează la 180-2000C timp de 60 de minute. În acest scop se pot aplica mai multe tehnici de sterilizare:

Cu ajutorul filtrelor Seitz având un diametru al porilor mai mic decât cel al moleculelor substanțelor pirogene. Dezavantajul este saturarea prea rapidă a rețelei filtrante.

Prin absorbție cu cărbune activ. Se pot absorbi și alte substanțe și pot avea loc și unele reacții chimice carea fectează preparatul.

Tratarea cu oxidanți de tipul permanganatului de potasiu, peroxidului de hidrogen, hipocloriților. Aceste substanțe pot reacționa și pot oxida și unele substanțe active.

Prin folosirea unor fermenți se pot descompune substanțele pirogene.

VIII.Signatura fiolelor

De preferabil se realizează înainte de spălare, uscare și sterilizare. După condiționare se poate realiza și prin folosirea unor etichete de hârtie. Pe flaconul tipizat sau pe eticheta fiolei se înscriu următoarele informații:

denumirea produsului injectabil

modul de administrare

cantitatea și concentrația

seria și termenul de valabilitate

producătorul.

Culoarea cernelii folosite este stabilită, în mod standard, în funcție de modul de administrare:

pentru injectabile i.m. (intramusculare) și subcutanate – culoare albastră;

pentru injectabile i.v. (intravenoase) – culoare verde;

pentru injectabile de uz veterinar – culoarea neagră.

Fiolele se ambalează apoi în cutii compartimentate corespunzător și prevăzute cu etichete.

După ambalare, preparatele injectabile se verifică luând în considerare parametrii prevăzuți de Farmacopeea Română X:

Aspect:

Soluții injectabile trebuie să fie limpezi și în mod practic lipsite de particule în suspensie. Controlul se face pe 25 fiole cu soluții sau pe 10 flacoane cu pulberi sterile pentru preparatele injectabile dizolvate.

După ce sunt agitate timp de 1-2 minute, suspensiile injectabile trebuie să fie omogene și să nu prezinte reziduuri fixate pe fundul sau/și pe gâtul fiolei sau al flaconului. Este admis ușor sediment redispersabil prin agitare. Suspensiile trebuie să corespundă probei de pasaj.

Suspensiile injectabile de tip uleios se pot încălzi ușor, la 37oC, înainte de verificare.

Emulsiile injectabile trebuie să aibă un aspect omogen, după ce sunt agitate și să nu prezinte separarea fazelor.

Este necesar ca pulberile pentru suspensii sau pentru soluții injectabile trebuie să se disperseze uniform.

Culoarea – este în funcție de ingredientul activ folosit sau de solvent. Se verifică după informația din monografie.

pH-ul trebuie să fie apropiat de neutralitate și se verifică potențiometric.

Controlul sterilității se face conform Farmacopeiei Române.

Controlul substanțelor pirogene se face conform Farmacopeiei Române și este obligatoriu pentru produsele farmaceutice care se administrează în cantități mai mari de 10-15 ml.

Uniformitatea volumului se verifică conform Farmacopeiei Române. Se realizează pe 10 fiole și se folosește o seringă pentru a determina volumul. Conform F.R.X, volumul de lichid injectabil care este admis în fiole este trecut în următorul tabel:

Uniformitatea masei se efectuată, tot conform F.R.X, pe 10 flacoane de pulbere, iar masa individuală a conținutului pe flacon poate să prezinte față de masa medie calculate, abaterile standard prevăzute în următorul tabel:

Dozarea se va face conform rețetei din monografia respectivă. În cazul soluțiilor, suspensiilor și a emulsiilor injectabile, conținutul în substanță activă este calculat procentual. Este admisă o abatere de ±5% față de valoarea declarată, în situația în care monografia nu prevede altfel. În cazul pulberilor injectabile, dozarea se face conform prevederilor din monografia respectivă.

Conform F.R. X, la prepararea soluțiilor injectabile toate operațiile se efectuează în flux continuu.

2.3. Preparare perfuziilor:

Prepararea perfuziilor prezintă câteva caracteristici, după cum urmează:

Din punct de vedere tehnologic prepararea perfuziilor se face în mod asemănător cu cea a soluțiilor injectabile.

PH-ul soluțiilor perfuzabile va fi aproape de neutralitate dacă nu estee prevăzut altfel.

Soluțiile perfuzabile hipotonice se izotonizează. Nu este permis adaosul de soluții tampon care să ajusteze pH-ul și nici a conservanților antimicrobieni.

Soluțiile perfuzabile se vor filtra prin materiale filtrante potrivite astfel încât să se obțină soluții perfect limpezi. Acestea se condiționează apoi în recipiente din sticlă gradată sau din materiale plastice cu o capacitatea de 100, 250, 500 și 1000 ml.

Concentrația substanțelor active este exprimată în unități de masă pentru 1000 ml soluție, în miliechivalenți (mEg/l) pe 1000 ml soluție sau în milimoli pe 1000 ml soluție.

Preparatele perfuzabile se sterilizează printr-o metodă potrivită.

Recipientele se pregătesc astfel:

Flacoanele de sticlă sunt spălate, uscate, sterilizate, la fel ca și fiolele.

Dopurile de cauciuc se spală cu apă și detergent,se clătesc cu multă apă. Se fierb timp de 30 de minute cu o soluție de carbonat de sodiu 2%, se spală iar cu multă apă, apoi se fierb timp de 30 minute într-o soluție de HCl cu concentrația de 0,01 N. După ce se spală iar cu apă distilată, se vor autoclava la temperatura de 1200 C, timp de 60 de minute.

Recipientele din materiale plastice folosite sunt saci, flacoane semi-rigide sau rigide de diferite capacitate, pungi, etc, se spală și apoi se sterilizează.

Recipientele din material plastic nu vor fi refolosite.

Farmacopeea Română X prevede controlul următorilor indicatorilor:

Aspectul soluțiilor perfuzabile

a1. Soluțiile perfuzabile, în mod obligatoriu, vor fi limpezi și fără particule în suspensie. Controlul se va face pe 10 recipiente (flacoane din material plastic, flacoane de sticlă sau saci din material plastic). În cazul recipientelor din materiale plastice, conținutul se transvazează, întâi, în flacoane din sticlă corespunzătoare și apoi se procedează conform prevederilor din monografia din F.R. X Injectabilia.

a2. Emulsiile perfuzabile, după ce sunt agitate, vor avea un aspect omogen și nu va prezenta separarea fazelor. Diametrul particulelor fazei dispersate, se determină la microscop și trebuie să fie de maxim 5m.

Culoarea – soluțiile perfuzabile vor fi, în general, incolore. O eventuală colorare nu va depăși colorația etalonului de culoare prevăzut în monografia respectivă.

Uniformitatea volumului – va fi cel puțin egal cu volumul declarant pe eticheta produsului. El se verifică pe 10 recipiente prin transvazarea și măsurarea cu cilindri gradați.

Dozarea substanței active se va face în conformitate cu prevederile din monografia respectivă. În general este admisă o abatere de 5%, în situația în care monografia nu prevede altfel.

pH-ul se determină prin metoda potențiometrică.

Impuritățile pirogene – preparatele farmaceutice perfuzabile trebuie să fie corespunzătoare testului pentru impurități pirogene.

Sterilitatea – controlul acesteia se va face conform prevederil din Farmacopeea Română

Soluțiile perfuzabile se conservă în recipiente închise etanș.

Pentru prepararea soluțiilor perfuzabile, toate operațiile se efectuează într-un flux continuu.

3. Clasificarea formelor farmaceutice injectabile si perfuzabile

3.1. Preparatele injectabile – clasificare dupa anumite criterii (ex.: administrare, natura vehiculului, durata de acțiune etc)

Medicamentele injectabile se clasifică după următoarele criterii:

I. După locul de administrare:

Preparate injectabile intradermice (i.d.) – la nivelul suprafeței anterioare a antebrațului, se folosesc mai ales în scop diagnostic; se efectuează cu seringi 0,5-1ml, cu ace fine, care au vârful tăiat scurt; sunt folosite în special în scop diagnostic.

Preparate injectabile subcutanate (s.c.) – se administrează soluții și suspensii izotonice, izohidrice care sunt întâi preluate de sistemul limfatic și apoi ajung în circulația sanguină. Injecția se efectuează cu o seringă obișnuită, cu ac hipodermic, ascuțit, cu tăietură lungă. Prin această metodă nu se administrează compuși ai metalelor cu greutate moleculară mare (cum ar fi Bi, Hg, I) deoarece provoacă necroză locală. Sunt preparate cu o absorbtie mai lentă decât cele i.v și i.m.

Preparate injectabile intramusculare (i.m.) – prin această metodă se administrează soluții, suspensii apoase și uleioase, preparate vâscoase apoase. Locul injectării – mușchii fesieri. Sunt preparate cu o viteza de acțiune mai mică decât la cea intravenoasă.

Preparate injectabile intravenoase (i.v.) – pe această cale se pot administra numai soluții și emulsii de tip U/A. Se obține cel mai rapid efect. Se efectuează în regiunile unde se pot evidenția vene mai superficiale. Efect imediat.

Preparate injectabile intracardiace – folosite în special în situații de urgențe cardiace.

Preparate injectabile intraoculare

Preparate injectabile intrarahidine – pentru aceste preparate, ca și pentru cele intraoculare, peridurale, intracardiace, nu este permis adaosul de conservanți antimicrobieni.

Preparate injectabile intraarticulare – reprezintă o procedură invazivă minimală care are efecte temporare de atenuare a durerii de spate si de gat cauzate de inflamarea articulațiilor. O astfel de injecție intraarticulară este pe bază de corticosteroizi cum ar fi triamcinolonul, metilprednisolon sau/și anestezice precum lidocaina sau bupivacaina. Preparatele anestezice sunt injectate la nivelul articulațiilor dureroase, în țesutul din jurul capsulei articulare sau în capsula articulară. Aceste procedee îl ajută pe doctor în stabilirea diagnosticului.

Preparate injectabile intraarteriale – sunt folosite pentru substanțele radioopace utilizate în vederea diagnosticului radiologic. În unele situații de excepție pot fi injecatte în acest mod substanțe citotoxice sau metaboliți care protejează organismul față de citotoxine.

II. După gradul de dispersie, preparatele injectabile sunt:

Soluții

Suspensii

Pulberi

Comprimate

III. După timpul de acțiune:

Preparate injectabile cu effect rapid

Preparate injectabile cu acțiune prelungită

IV. După procedeul de condiționare sunt:

Unidoză

Multidoză

V. După natura vehiculului în care sunt înglobate ingredientele:

Soluții apoase

Soluții uleioase

Sisteme vâscoase

Amestec de solventi.

3.2. Preparatele perfuzabile – clasificare dupa anumite criterii (ex.: administrare, natura vehiculului, durata de actiune, etc).

Aceste forme farmaceutice se pot calsifica după mai multe criterii:

3.2.1. După criteriul anatomo-terapeutic și chimic:

3.2.1.1.Substituenți de sânge și alte fracțiuni proteice plasmatice:

Substituenți de sânge din fluorocarbon

Albumină

Dextran

Hidroxietilamidon

Hemoglobin raffimer

Hemoglobin crosfumaril

Alte fracții proteice plasmatice

3.2.1.2. Soluții pentru administrare intravenoasă care se clasifică după cum urmează:

3.2.1.2.1. Soluție cu administrare parenterală:

Aminoacizi

Combinații

Carbohidrați

Emulsii uleioase

Hidrolizate proteice

3.2.1.2.2. Soluții pentru echilibrarea hidroelectrolitică:

Electroliți

Trometamol

Electroliți și carbohidrați

3.2.1.2.2. Soluții pentru diureza osmotică:

Carbamidă

Manitol

3.2.1.3. Soluții perfuzabile calsificate astfel:

3.2.1.3.1. Antiinfecțioase:

Cetilpiridină

Nitrofural

Clorhexidină

Sulfametizol

Acid mandelic

Taurolidină

Noxitiolină

Lactat de etacridină

Neomicină

Combinații

3.2.1.3.2. Soluții saline:

Clorură de sodiu

Citrat de magneziu

Citrat de sodiu

Combinații

Bicarbonat de sodiu

3.2.1.3.3. Alte soluții cu administrare intravenoasă:

Glucoză

Glicină

Sorbitol

Manitol

Combinații

3.2.1.4. Soluții folosite dializa perotoneală:

Soluții hipertone

Soluții isotone

3.2.1.5. Alte soluții intravenoase, din care avem:

3.2.1.5.1. Soluții de electroliți:

Clorură de potasiu

Clorură de sodiu

Clorură de amoniu

Fosfat de potasiu, inclusiv combinații cu alte săruri de potasiu

Clorură de zinc

Glicerofosfat de sodiu

Clorură de calciu

Fosfat de sodiu

Bicarbonat de sodiu

Lactat potasiu

Combinații de electroliți

Fosfat de magneziu

Clorură de magneziu

Soluții cardioplegia

Acid clorhidric

Electroliți în combinații cu alte preparate

3.2.1.5.2. Aminoacizi:

Hidroclorură de arginină

Lizină

Alanil glutamină

3.2.1.5.3. Vitamine:

vitamina A (retinol propionat)

vitamina B1 (tiamina clorhidrat)

vitamina B2 (riboflavin-5 –fosfat sodic)

vitamina B3 (dexpantenol)

vitamina B6 (piridoxina clorhidrat)

vitamina B12(cianocobalamina)

vitamina D3 (colecalciferol)

vitamina E (alfatocoferol acetat)

nicotinamida

biotina colina

acid folic

3.2.1.5.4. Alte soluții aditive intravenoase:

Trometamol

3.2.1.6. Soluții pentru hemofiltrare și hemodializă:

3.2.2. După destinația și indicația lor, perfuziile sunt:

3.2.2.1. Soluții de bază:

Aceste soluții servesc ca vehicul de transport pentru lichide, pot fi suport pentru medicamente, pot fi soluții complementare pentru soluțiile corectoare sau mijloc de păstrarea a permeabilității unei linii venoase.

Exemple:

soluții perfuzabile glucozate cu electroliți

solutie glucozatã 5%, fãrã electroliti

soluții izotone de electroliți

3.2.2.2. Soluții corectoare:

Aceste soluții se folosesc pentru corectarea unei tulburări metabolice, cum sunt acidoza, alcaloza, pot completa un deficit de electroliți.

Exemple:

Soluții tampon, cum sunt cele de bicarbonat de sodiu în diferite concentrații – 1,4%, 4%, 8,4%, indicate pentru acidoza metabolicã.

Soluții de electroliți, indicate pentru suplinirea unui deficit hidroelectrolitic.

Soluții diuretice osmotice, cum sunt manitol 10%, sorbitol 40%, glicerină 10%, indicate pentru reducerea edemelor, probleme cu diureza, intoxicații.

Soluții concentrate de electroliți, cum ar fi de potasiu, sodiu, potasiu, calciu, magneziu.

3.2.2.3. Soluții cu alimentare parenterală:

În funcție de natura substanțelor nutritive, de hrănire parenterală, există:

3.2.2.3.1. Glucide: glucoză, xilitol, glucoză-xilitol, fructoză, sorbitol. Furnizează energie pentrru metabolism. Fructoza și sorbitolul se administrează pe perioade limitate.

3.2.2.3.2. Aminoacizi, esențiali pentru sinteza proteică. Există 8 aminoacizi esențiali care nu pot fi sintetizați de organismul uman. Ei sunt incluși în soluții perfuzabile cu sau fără glucozã și/sau electroliți. Se vor respecta foarte atent timpii de administrare prescriși. O administrare prea rapidă poate să aibă ca efecte eliminarea unei mari cantități pe cale renală.

3.2.2.3.3. Lipide, sub formă de emulsii, cuprind trigliceride din uleiul de soia, lecitină și glicerina care menține izotonia soluției. Nu se administrează simultan cu alte soluții perfuzabile. Perfuzarea se face foarte lent și se urmărește apariția unor efecte secundare.

CAPITOLUL 4. Controlul și conservarea, conform F.R.X, a formelor farmaceutice injectabile și perfuzabile

4.1. Controlul și conservarea, conform F.R.X., a formelor farmaceutice injectabile:

În controlul preparatelor farmaceutice injectabile, conform F.R.X, se verifică următorii parametri:

Aspect

I.1. Formele farmaceutice injectabile trebuie să fie limpezi, să nu prezinte particule în suspensie. Controlul se realizează pe 25 de fiole cu soluții sau pe 10 flacoane cu pulberi folosite pentru preparate injectabile dizolvate.

Acest control se realizează în fața unui ecran, jumătate alb, jumătate negru. Fiola sau flaconul se răstoarnă de câteva ori și se poziționează perpendicular pe raza de lumină emisă de un tub de neon sau un bec electric mat de 100 W.

I.2. După ce sunt agitate timp de 1-2 minute, suspensiile injectabile trebuie să fie omogene, pe fundul sau pe gâtul fiolei sau al flaconului. Se admite un sendiment mic care să fie redispersabil prin agitare. Pentru controlul suspensiilor injectabile este permisă încălzirea ușoară la 37oC.

II.3. Aspectul emulsiilor injectabile trebuie să fie omogen și să nu se observe în nici un fel separarea fazelor.

II.4. Soluțiile injectabile și pulberile pentru suspensii trebuie să fie dispersate în mod uniform.

Culoarea

Acest parametru depinde de substanța activă și/sau de solvent. Eventuala colorare trebuie să mai redusă decât colorația etanolului de culoare prevăzut în monografia respectivă.

pH-ul trebuie să fie cât mai aproape de neutralitate și se controlează prin metode potențiometrice.

Controlul sterilității, se face după cum este prevăzut în F.R.X

Controlul impurităților pirogene se face după prevederile F.R.X. Acest control este obligatoriu pentru formele injectabile care se administrează în cantități mai mari de 10-15 ml.

Uniformitatea volumului – se controlează pe 10 fiole conform indicațiilor indicațiilor F.R.X. Se folosește o seringă pentru a măsura volumul în ml. În tabelul următor sunt trecute condițiile care trebuie îndeplinite (tabel 1):

Uniformitatea masei – controlul se realizează pe 10 flacoane de pulbere. Sunt admise următoarele abateri față de masa medie calculată (tabel 2):

Dozarea se realizează respectând prevederile din fiecare monografie în parte. În cazul soluțiilor, emulsiilor și suspensiilor injectabile se admite o abatere de +5% pentru conținutul în substanță activă, dacă nu este trecut altfel în monografie. În cazul pulberilor injectabile se dozează conform prevederilor monografiei iar abaterile admise sunt conform F.R.X.

Preparatele injectabile se condiționează în recipiente închise etanș.

4.2. Controlul și conservarea, conform F.R.X., a formelor farmaceutice perfuzabile:

În controlul preparatelor farmaceutice perfuzabile, conform F.R. X, se verifică următorii parametri:

I. Aspectul

I.1. Formele farmaceutice perfuzabile trebuie să fie limpezi și să nu prezinte particule în suspensie. Controlul se realizează pe 10 flacoane de sticlă, din material plastic sau pe saci din plastic. Dacă flacoanele sunt din plastic, inițial se transvazează conținutul în flacoane din sticlă.

I.2. Emulsiile perfuzabile, după ce sunt agitate, vor avea un aspect omogen și nu trebuie să apară o separare a fazelor. Diametrul particulelor din faza dispersată trebuie să fie de maxim 5m. Determinarea se face la microscop.

II. Culoarea – preparatele perfuzabile trebuie să fie incolore. Eventuala colorare trebuie să mai redusă decât colorația etanolului de culoare prevăzut în monografia respectivă.

III. pH-ul trebuie să fie apropiat de neutru și se determină potențiometric.

IV. Uniformitatea volumului – acesta trebuie să fie minim egal cu volumul declarat pe etichetă. Se verifică pe 10 flacoane prin transvazarea în cilindri gradați.

V. Impurități pirogene – preparatele farmaceutice perfuzabile trebuie să corespundă testului pentru impurități pirogene.

VII. Sterilitate. Preparatele farmaceutice perfuzabile trebuie să fie sterile. Controlul acesteia se face conform prevederilor din F.R. X.

VIII. Dozarea. Cantitatea de substanță activă se dozează conform prevederilor din fiecare monografie. Este admisă o abatere de 5% în situația în care în monografie nu este prevăzut altfel.

Soluțiile perfuzabile se conservă în recipiente închise etanș. Procesul de preparare a formelor farmaceutice perfuzabile se face în flux continuu.

CAPITOLUL 5. Preparate parenterale injectabile și perfuzabile, oficinale și magistrale

5.1. Preparatele injectabile oficinale și magistrale:

1. Iniectabile Acidi Ascorbici

Reprezintă soluția injectabilă de acid ascorbic (vitamin C).

Are în general concentrația de 100 mg/ml și este o soluție apoasă sterilă și apirogenă de ascorbat de sodium. Din soluție a fost îndepărtat oxigenul.

Vitamina C este o vitamină hidrosolubilă esențială pentru organismul uman. Vitamina C este cofactor în multe sisteme enzimatice din organism cum sunt: formarea colagenului și a matricei intarcelulare, hidroxilarea steroizilor, tirozinei și substanțelor exogene, sinteza catecolaminelor, biosinteza carnitinei, conversia acidului folic la acid folinic, amidarea unor peptide.

Deficitul de vitamină C duce la afecțiuni grave precum scorbutul, precum și la scăderea sistemului imunitar, a rezistenței la infecții, la apariția anemiei etc.

Ascorbatul de sodiu se prepară din hidrogenocarbonat de sodiu și din acid ascorbic.

CAS Reg. No. 50-81-7

Se prepară cu apă pentru injecții, acid ascorbic, cu adaos de hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu sau bicarbonat de sodiu.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de acid ascorbic trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, rezistente la lumină, de preferat sticlă de tip I sau II.

Se admit concentrații mai mici de 1,2 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de acid ascorbic.

pH = 5,5-7,0

Acțiune farmacologică și utilizări: aport de vitamina C.

Exemple:

Vitamina C Arena 750 mg, soluție injectabilă. Soluție injectabilă. Soluție limpede, slab galbenă

ACID ASCORBIC soluție injectabilă – 10% de la Farmaco. Lichid transparent, incolor sau slab colorat

REDOXON solutie injectabila, Fiole de 5 ml a 500 mg (5 buc.). Fiole de 5 ml a 1 g (5 buc.).

2. Iniectabile amitriptylini hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de amitriptilină.

Are concentrația de 25 mg/ml și este o soluție apoasă sterilă de clorhidrat de amitriptilină.

De exemplu, există solutie injectabilă 2,5% – fiole de 2 ml conținând 50 mg clorhidrat de amitriptilină. 

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de clorhidrat de amitriptilină trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, sau multidoză, sticlă de tip I.

pH = 4,0-6,0

Actiunea terapeutică: antidepresiv triciclic cu proprietati sedative și antianxioase (efectul antidepresivse instaleaza dupa 1-3 saptamani detratament); analgezic, anticolinergic central si periferic.

Acțiune farmacologică și utilizări: antidepresiv.

Soluția injectabilă se folosește în urgențe psihiatrice în perfuzii i.v., 1-2 fiole in 500 ml ser glucozat, izotonic, ser fiziologic sau Dextran-40 sau injectii intramusculare profunde.

3. Iniectabile Calcii Chloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorură de calciu.

Aceasta are concentrația de 100 mg sau 200 mg/ml, este o soluție apoasă sterilă de clorură de calciu.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea de clorură de calciu CaCl2∙2H2O, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, de preferat sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 1,2 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de clorură de calciu.

pH = 5,5-7,5 în injecții nediluate, excepție atunci când concentrația este mai mare de 1:20, în acest caz verificarea se face pe o soluție diluată care să nu depășească 1:20.

CLORURA DE CALCIU 10%: Soluție injectabilă. Pentru combaterea stărilor alergice și hipocalcemiei. Substanța activă: Clorură de calciu 10 g/100 ml. Excipient (apă distilată) ad. până la 100 ml.

Clorura de calciu (Actinmed): Clorura de calciu, Kalcio chlorido. Solutiile hipertone se administreaza i.v. lent (5 ml n 3-5 min). Poate fi administrat în perfuzie i.v. dilund 5-10 ml de preparat n 100-200 ml ser fiziologic sau solutie 5% de glucoza, cu viteza 6 pic/min.

Acțiune farmacologică și utilizări: combate stările alergice și aduce aport suplimentar de calciu în organism.

4. Iniectabile Coffeini Et Natrii Benzoatis

Reprezintă soluția injectabilă de cafeină și benzoat de sodiu:

Are o concentrație de 250 mg/ml și este o soluție apoasă sterilă de cafeină și benzoat de sodiu, care au dizolvate prin încălzirea la aproximativ 70o C. Conține cantități egale de cafeină C8H10N4O2, și benzoat de sodiu C7H5N4O2

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea totală de cafeină și benzoat de sodiu, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, de preferat sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 0,7 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de amestec de cafeină și benzoate de sodiu.

pH = 6,5-8,5

Exemplu: Cofeina benzoat de sodiu sol. inj. 20% 1ml N10 (Borisov): Compozitie si forma de prezentare: Fiole continind cafeina: 0,125 g, benzoat de sodiu: 0,125 g. Acțiunea farmacologica: datorita actiunii excitante cerebrale, fiind si un analeptic cardiovascular si vasodilatator al vaselor splanhnice, cerebrale si coronare, preparatul este indicat in stari de precolaps.

5. Iniectabile Deslanosidi

Reprezintă soluția injectabilă de deslanozidă.

Această soluție are o concentrație de 0,2 mg/ml și este o soluție sterilă pentru care s-a folosit un amestec de alcool și propilenglicol și în apă distilată. Poate conține și glicerină.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de deslanozidă C47H74O19, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, de preferat sticlă de tip I.

pH = 5,5-7,0

Acțiune farmacologică și utilizări: cardiotonic.

Exemplu: Deslanozid, Fiole a 2 ml solutie injectabila continand deslanozida 0,4 mg. Actiune  terapeutica: Tonicardiac cu actiune intensa, rapida (apare in 10-30 minute, este maxima dupa 1,5-3 ore de la injectarea intravenoasa) si de durata relativ scurta (in conditiile digitalizarii complete compensarea se mentine in medie 6 zile dupa oprirea medicatiei). 

6. Iniectabile Digoxini

Reprezintă soluția injectabilă de digoxină

Are o concentrașie de 0,25 mg/ml. Este o soluție sterile având ca solvent un amestec de alcool și propilenglicol, în apă distilată.

Conține minim 90% și maxim 105% din cantitatea de digoxină C41H64O14, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, de preferat sticlă de tip I.

Se evită expunerea la căldură excesivă.

Se admit concentrații mai mici de 200,0 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de digoxină.

Alcool, între 9-11%.

Exemplu: DIGOXIN 0,5 mg/2 ml, Solutie injectabila, 0,5 mg / 2 ml. 2 ml solutie injectabila conține: digoxină 0,50 mg și excipienți: alcool etilic, propilenglicol, apa pentru preparate injectabile.

Prezintă acțiune cardiotonică.

7. Iniectabile Dinatrii Hydrogenophsphatis [32P]

Reprezintă soluția injectabilă de hidrogenofosfat [32P] disodic.

Concentrația acesteia este de74-740 MBq/ml sau 2-20 mCi/ml. Reprezintă o soluție izotonică, care conține radionuclidul fosfor-32 din amestecul de hidrogenofosfat [32P] disodic și dihidrogen fosfat manosodic [32P]: H2NaO432P . HNa2O432P.

Soluție clară, incoloră.

Timpul de înjumătățire pentru P32 este de 14,3 zile.

După condiționarea aseptică a primei doze dintr-un recipient multidoză, containerul se depozitează la o temperatură cuprinsă între 2 ° C și 8 ° C, iar conținutul este utilizat în decurs de 7 zile.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de 32P indicată.

Nu mai puțin de 95% din radioactivitatea totală se datorează-fosfor 32. Activitatea specifică nu este mai mică de 11,1 MBq (0,3 mCi) pe mg de ion fosfat la data de referință și ora înscrisă pe etichetă.

Injecâia nu conține mai mult de 175 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per ml.

Administrare intravenoasă.

Acțiune farmacologică și utilizări: este folosită în diagnosticarea și tratarea unor tumori maligne și a unor afecțiuni hematologice.

8. Iniectabile Dopamini Hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de dopamine.

Această soluție are o concentrație de 5 mg/ml. Este o soluție sterilă și apirogenă pentru care s-a folosit drept solvent un amestec din apă distilată, alcool și propilenglicol. Se îndepărtează oxigenul. Poate conține și antioxidanți.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea totală de clorhidrat de dopamină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză, de preferat sticlă de tip I.

Nu se folosește dacă nu are o culoare slab gălbuie sau este decolorată.

Injecția este diluată cu un vehicul parenteral potrivit înainte de infuzia intravenoasă.

Se admit concentrații mai mici de 16,67 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de clorhidrat de dopamină.

pH = 2,5-5

Exemplu: ,,Dopamina clorhidrat, solutie injectabila: Fiole a 10 ml, continand solutie 0,5% clorhidrat de dopamina. Continutul unei fiole (50 mg) se dilueaza in 250 ml solutie salina sau glucoza (solutii izotone) – (1 ml sau 20 picaturi contin 200 mg dopamina); se introduce strict intravenos, in perfuzie cu debit constant. Doza se stabileste in functie de starea hemodinamica si greutatea corporala: se incepe cu 285 mg/kg corp si minut (14-36 picaturi/minut la adultul de 70 kg), crescand progresiv – doza eficace uzuala, in jurul a 6,5 mg/kg corp si minut (45-46 picaturi/minut la 70kg greutate corporala) poate fi crescuta, la nevoie, pana la 15 mg/kgcorp si minut (105 picaturi/minut la 70 kg greutate corporala); la sfarsitul tratamentului doza se reduce progresiv (se injumatateste la fiecare ora). Administrarea dopaminei se face obligatoriu sub supraveghere clinica si hemodinamica, corectand in prealabil hipovolemia, hipoxemia, acidoza si dezechilibrele electrolitice eventuale.”

Acțiune farmacologică și utilizări: are proprietăți adrenomimetice.

9. Iniectabile Doxepini Hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de doxepină.

Această soluție are concentrația de 12,5 mg sau 25 mg/ml. Este o soluție apoasă sterilă de clorhidrat de doxepină. În soluție mai este introdusă și clorura de sodiu, propilenglicolul iar pH-ul este ajustat la 6,0 cu o soluție de acid clorhidric 0,1 mol/l.

Exemplu: Doxepin 25 mg. Fiole de 2 ml continand 25 mg sau 50 mg doxepina (28,26 mg, respectiv 56,52 mg clorhidrat de doxepina). În cazul pacientilor cu simptomatologie severa, se administreaza i.m. sau perfuzii i.v. 1-2 fiole (25-50 mg), in 250-500 ml ser izotonic glucozat.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte antidepresive.

10. Iniectabile Etamsylatii

Reprezintă soluția injectabilă de etamsilat.

Această soluție are o concentrație de 125 mg/ml. Este o soluție apoasă sterilă din care a fost îndepărtat oxigenul.

Adiminstrare intravenoasă sau intramusculară.

Exemplu: ETAMSILAT 250mg/2ml. O fiolă a 2 ml soluție injectabilă conține etamsilat 250 mg excipienți: metabisulfit de sodiu (E 223), edetat disodic, fosfat disodic dodecahidrat, acid citric monohidrat, apă pentru preparate injectabile. Grupa farmacoterapeutică: Vitamina K și alte hemostatice. Alte hemostatice sistemice.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte hemostatice.

11. Iniectabile Furosemidi

Reprezintă soluția injectabilă de furosemid.

Această soluție are o concentrație de 10 mg/ml. Este o soluție apoasă sterilă.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea totală de furosemid, C12H11∙CN2O5S, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză sau multidoză, rezistente la lumină, de preferat sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 3,6 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de amestec de furosemid.

pH=8.0-9.3

Exemple: Furosemid, Sicomed. O fiola contine Furosemid: 0,02 g/2 ml. Furosemid este un diuretic de ansa cu actiune diuretica si saluretica prompta, de intensitate mult mai mare decât alte diuretice (se instaleaza în decurs de câteva minute dupa injectare i.v. atât la omul sanatos cât si în retentiile hidrice) si cu o curba de actiune dependenta de doza. Dupa administrarea i.v., efectul apare în 5-15 min, este maxim ?n 15-30 min. si dureaza 2-3 ore.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte diuretice.

12. Iniectabile Glucosi

Reprezintă soluția injectabilă de glucoză.

Poate avea concentrații de 200 mg, 330 mg sau 400 mg/ml. Este o soluție apoasă sterilă și apirogenă. pH-ul este ajustat la 4,0 cu o soluție de acid clorhidric 0,1 mol/l.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea totală de glucoză, C6H12O6∙H2O, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză sau multidoză, din sticlă sau plastic.

Se admit concentrații mai mici de 0,5 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de amestec de furosemid.

pH=3,2-6,5

Exemplu: Glucoză 3,3 g/10 ml, soluție injectabilă intravenos. O fiolă de 10 ml conține: glucoză monohidrat 3,63 g (corespunzător la substanța anhidră 3,30g) și excipienți: clorura de sodiu, acid clorhidric, apă pentru preparate injectabile.

Acțiune farmacologică și utilizări: sursă energetică prin aport de glucoză.

13. Iniectabile Glyceryli Trinitratis

Reprezintă soluția injectabilă de trinitrat de gliceril.

Această soluție are concentrația de 5 mg/ml. Este o soluție sterilă și apirogenă de nitroglicerină. Se obșine prin diluarea unei soluții concentrate de trinitrat de gliceril cu un solvent reprezentat de amestec format din alcool, apă distilată și propilenglicol. Se îndepărtează oxigenul.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea totală de nitroglicerină, C3H5N3O9, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză sau multidoză, din sticlă de tip I sau II.

Se admit concentrații mai mici de 0,1 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de amestec de nitroglicerină.

pH=3,0-6,5

Exemplu: Trinitrosan, solutie injectabila: 1 fiola (1 ml/10 ml) contine 5 mg/50 mg nitroglicerina (glicerol trinitrat).  Administrare intravenoasă.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte coronaro-dilatatoare.

14. Iniectabile Heparini Natrici

Reprezintă soluția injectabilă de heparină sodică.

Această soluție are o concentrație de 5.oo U.I./ml. Este o soluție apoasă sterilă și apirogenă. pH-ul este ajustat la valoarea de 7,5. Se folosește și un stabilizant potrivit.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea totală de heparină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză sau multidoză, din sticlă de tip I sau II. Se păstrează la temperature mai mici de 40o C, de preferat la temperature camerei.

Se admit concentrații mai mici de 0,03 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de heparină sodică.

pH=5,0-7,5

Exemplu: Heparin – solutie injectabila: Solutie injectabila continand heparina (ca sare de sodiu) 5000 u.i./ml si 25 000 u.i/ml. Heparina poate fi injectata intravenos sau administrata prin perfuzie. Administrarea intravenoasa, doza zilnica totala de 40000 pana la 50000 u.i. trebuie divizata in 4-6 prize a 75-100 u.i. /kg administrate la interval de 4 ore.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte anticoagulante.

15. Iniectabile Hydroxyprogesteroni Caproatis

Reprezintă soluția injectabilă de caproat de hidroxiprogesteronă.

Această soluție are concentrația de 125 mg/ml. Este o soluție sterilă având solvent alcoolul benzilic, în ulei de floarea-soarelui care a fost neutralizat și sterilizat.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea totală de caproat de hidroxiprogesteronă, C27H 40O4, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane unidoză sau multidoză, din sticlă de tip I sau II.

Se admit concentrații mai mici de 0,2 de apă.

Exemplu: Progesteron, solutie injectabila: O fiola de 1 ml solutie uleioasa contine 10 sau 12,5 mg progesterona. O fiola de 1 ml solutie uleioasa contine 125 mg caproat de hidroxiprogesterona. Progesteron se administreaza intramuscular, profund.

Acțiune farmacologică și utilizări: este un hormon progestativ feminin.

16. Iniectabile Insulini

Reprezintă soluția injectabilă de insulină

Are o concentrație de 40 U.I./ml și este o soluție apoasă sterile. pH-ul este ajustat la 3,0 cu o soluție de acid clorhidric 0,1 mol/l. Va conține și un antimicrobian potrivit. Prepararea se face pe cale aseptică.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea totală de insulină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane multidoză, din sticlă de tip I sau II. Se păstrează la frigider, ferită de lumină, se evită înghețarea.

Se admit concentrații mai mici de 80 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de insulin.

pH=7,0-7,8.

Administrare subcutanată.

Acțiune farmacologică și utilizări: hipoglicemiant.

Exemplu: LANTUS SoloStar. 100 unități/ml soluție injectabilă în stilou injector (pen) preumplut. Fiecare ml conține insulină glargin 100 unități (echivalent cu 3,64 mg). Fiecare stilou injector (pen) conține soluție injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 unități. Insulina glargin este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.  Excipienți: Clorură de zinc, m-crezol, glicerol, acid clorhidric, hidroxid de sodiu, apă distilată.

17. Iniectabile Lidocaini Hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de lidocaină

Poate avea concentrașii de 10 mg, 20 mg sau 40 mg/ml și este o soluție apoasă sterile. Adaos de acid hidrocloric.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea de clorhidrat de lidocaină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză, din sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 1,1 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de clorhidrat de lidocaină.

pH=5,0-7,0.

Acțiune farmacologică și utilizări: anestezic local.

Exemplu: Lidocaină clorhidrat 10%. Este utilizată și ca solvent pentru dizolvarea pulberilor pentru soluții injectabile, conform recomandărilor de administrare a acestora. Se recomandă injectarea lentă, cu aspirație frecventă, pentru a se evita administrarea intravasculară rapidă accidentală, care poate fi urmată de reacții toxice.

18. Iniectabile Magnesii Sulfatis

Reprezintă soluția injectabilă de sulfat de magneziu

Are o concentrație de 200 mg/ml și este o soluție apoasă, sterilă și apirogenă. MgSO4∙7H2O

Conține minim 93% și maxim 107% din cantitatea de sulfat de magneziu, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză, din sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 0,09 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de sulfat de magneziu.

pH=5,5-7,0 când e diluată la 5%.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte tocolitice, anticonvulsivante, și este indicat în tratamentul hipomagneziemiei.

Exemple: Sulfat de magneziu, fiole continand 2 g sulfat de magneziu/10 ml. Injecții intravenoase.

19. Iniectabile Methylergometrini Hydrogenomaleatis

Reprezintă soluția injectabilă de hidrogenomaleat de metilergometrină

Are concentrația de 0,2 mg/ml și este o soluție apoasă sterile. pH-ul este ajustat la 3,2 cu o soluție de hidroxid de sodiu 1 mol/l.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de hidrogenomaleat de metilergometrină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză, din sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 1,7 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de hidrogenomaleat de metilergometrină, C20H25N3O2∙C4H4O4

pH=2,7-3,5

Acțiune farmacologică și utilizări: este un hemostatic uterin.

Exemplu: METILERGOMETRINA MALEAT solutie pentru uz intern. Fiole a 1 ml solutie injectabila continand metilergometrina maleat 0,2 mg (cutie cu 10 buc.); drajeuri continand metilergometrina maleat 0,125 mg (flac. cu 50 buc.); solutie pentru uz intern continand metilergometrina maleat 0,25 mg/ml sau 20 picaturi (flac. cu 10 ml). Injectii intramusculare .

20. Iniectabile Natrii Chloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorură de sodiu

Are concentrații de 100 mg sau 200 mg/ml și este o soluție apoasă sterilă și apirogenă.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea de clorură de sodiu, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză, din sticlă de tip I sau din plastic.

Se admit concentrații mai mici de 0,5 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de clorură de sodium NaCl.

pH=4,5-7,0.

Acțiune farmacologică și utilizări: aduce un aport de clorură de sodiu în organism.

21. Iniectabile Natrii Chromatis [51Cr]

Reprezintă soluția injectabilă de cromat [51Cr] de sodiu

Are o concentrație de 37 – 185 MBq/ml sau 1 – 5 mCi/ml) și este o

soluție izotonică și sterile. Aceasta conține radionuclidul crom 51, fiind radioactivă. Soluția trebuie să fie izotonică, motiv pentru care se adaugă clorură de sodiu.

Conține minim 9o% și maxim 110% din cantitatea de 51Cr, exprimată în megabecquereli (milicurie) per ml la momentul etichetării. Activitatae specifică nu este mai mica de 370 megabecquereli (10 milicurie).

Condiționarea se face în flacoane monodoză, sau multidoză.

Se admit concentrații mai mici de 175/V USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de cromat de sodiu.

pH=7,5-8,5.

Acțiune farmacologică și utilizări: utilizată pentru investigarea tulburărilor hematologice prin marcarea hematiilor.

Exemplu:

22. Iniectabile Natrii Iodidi [125I]

Reprezintă soluția injectabilă de iodură [125I]de sodiu

Această soluție are concentrația de 37 – 370 MBq/ml sau 1 – 10 mCi/ml. Este o soluție izotonică conținând radionuclidul iod – 125 și tiosulfat de sodium.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de 125I, exprimată în megabecquereli (milicurie) per ml la momentul etichetării.

Condiționarea se face în flacoane monodoză, sau multidoză, tratate inițial pentru a preveni adsorbția.

Se admit concentrații mai mici de 175/V USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de iodură de sodiu.

pH=7,5-9,0.

Acțiune farmacologică și utilizări este folosită în scintigrafie pentru investigarea funcției tiroidei.

23. Inieictabile Natrii Iodidi [131I]

Reprezintă soluția injectabilă de [131I] iodură de sodiu

Aceasta are o concentrație de 370 – 3700 MBq/ml sau 1+ – 100 mCi/ml și este o soluție izotonică. Această soluție conține radionuclidul iod-131 și tiosulfat de sodiu sau alte substanțe reducătoare.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de 131I, exprimată în megabecquereli (milicurie) per ml la momentul etichetării.

Condiționarea se face în flacoane monodoză, sau multidoză, tratate inițial pentru a preveni adsorbția.

Se admit concentrații mai mici de 175/V USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de iodură de sodiu 131I.

pH=7,5-9,0.

Acțiune farmacologică și utilizări: este folosită în tratamentul tireotoxicozei și a cancerului tirodian și pentru investigarea funcției tirodiene,

Exemplu: 131I Thyro Top

Administrare intravenoasă.

24. Iniectabile Natrii Iodohippurati [131I]

Reprezintă soluția injectabilă de iodohipurat [131I] de sodiu

Această soluție are o concentrație de 7,4 – 185 MBq/ml sau 0,2 – 5 mCi/ml) și este o soluție izotonică de (2-iodobenzamid [131I]) acetat de sodium.

Iodul-131 este un izotop radioactiv de iod și poate fi obținută prin iradierea cu neutron telur sau prin extracție din produse de fisiune a uraniului. Injecția conține minim 90% și maxim 110% din radioactivitatea declarată pentru iod-131 la data și ora înscrisă pe etichetă.

Radioactivitatea specifică este de 0,74 GBq la 7,4 GBq de iod-131 per gram de sodiu 2-

Lichid incolor limpede.

pH=6-8,5

Iod-131 are un timp de înjumătățire de 8.04 zile si emite unde beta și gamma.

Acțiune farmacologică și utilizări: este utilizată în scintigrafie pentru investigarea funcției

renale.

25. Iniectabile Natrii Pertechnetatis [99mTc]

Reprezintă soluția injectabilă de pertechnetat [99mTc] de sodium.

Această soluție are concentrația de 370 – 3700 MBQ/ml sau 1+ – 100 mCI/ml și este o soluție izotonică. Soluția este radioactivă și conține radionuclidul technețiu-99m.

Se adaugă NaCl pentru ca soluția să fie izotonică.

Technețiu radioactive se formează din degradarea radioactivă a molibdenului 99.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de 131I, exprimată în megabecquereli (milicurie) per ml la momentul etichetării.

Condiționarea se face în flacoane monodoză, sau multidoză.

Se admit concentrații mai mici de 175/V USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de pertechnetat [99mTc] de sodiu.

pH=4,5-7,5

Acțiune farmacologică și utilizări: este utilizată în scintigrafia creierului, a glandelor salivare și a tiroidei.

26. Iniectabile Natrii Rosei Bengalensis [131I]

Reprezintă soluția injectabilă de roz bengal [131I] sodic

Concentrația este de 18,5 – 185 MBq/ml sau 0,5 – 5 mCi/ml și este o soluție radioactivă de 4,5,6,7-tetracloro-2’,4’,5’,7’-tetraiodo [131I] fluoresceinat de disodiu.

Conține minim 90% și maxim 110% din cantitatea de 131I, exprimată în megabecquereli (milicurie) per ml la momentul etichetării.

Condiționarea se face în flacoane monodoză, sau multidoză.

Se admit concentrații mai mici de 175/V USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de pertechnetat [99mTc] de sodiu.

pH=7,0-8,5

Acțiune farmacologică și utilizări: folosită în scintigrafie pentru investigarea vezicii biliare.

27. Iniectabile Oxytocini

Reprezintă soluția injectabilă de oxitocină

Această soluție are concentrația de 1 U.I. sau 5 U.I./ml și este o soluție apoasă sterile. pH-ul este ajustat la 3,0-4,0 cu o soluție de acid acetic 100 g/l.

Conține minim 90% și maxim 110% din din activitatea oxitocică exprimată în unități USP/ml.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză, din sticlă de tip I. Se păstrează la 2-8oC

Se admit concentrații mai mici de 35,7 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de oxitocină.

pH=3,0-5,0.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte ocitocice.

Exemplu: Oxitocin S, Fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila continand oxitocina sintetica 2 u.i., fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila, continand oxitocina sintetica 5 u.i. Administrare subcutanat, intramuscular sau intravenos (lent si cu prudenta).

28. Iniectabile Papaverini Hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de papaverină

Concentrația acestei soluții este de 40 mg sau 100 mg/ml și este o soluție steril. Se dizolvă prin încălzire la circa 500C în apă distilată. Poate să conțină stabilizanți potriviți.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea de clorhidrat de papaverină C20H21NO4∙HCl.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză, din sticlă de tip I.

Se admit doar concentrații mai mici de 2,9 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de oxitocină.

pH>3,0.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte antispastice.

Exemplu: Papaverina fiole 2% 2ml N10(Farmaco). Soluție injectabilă 2% – 2 ml. Lichid transparent, incolor sau cu nuanță pal gălbuie.

29. Iniectabili Pentoxifyllini

Reprezintă soluția injectabilă de pentoxifilină

Această soluție are concentrația de 20 mg/ml și este o soluție apoasă sterile. Dizolvarea se face prin încălzire la circa 500C. Soluția conține și 6,2 mg/ml de clorură de sodiu. Este eliminat CO2 din soluție.

Conține minim 98% și maxim 102% din cantitatea de pentoxifilină C13H18N4O3.

Acțiune farmacologică și utilizări: efect vasodilatator.

Exemplu: PENTOXIFILIN solutie injectabila Terapia S.A. Drajeuri continand pentoxifilina 100 mg (flac. cu 60 buc. sau 6 folii ambutizate cu 10 buc.); fiole a 5 ml solutie injectabila continand pentoxifilina 100 mg (cutie cu 5 sau 100 buc.).

30. Iniectabile Phenobarbitali

Reprezintă soluția injectabilă de fenobarbital

Această soluție are concentrația de 100 mg/ml și este o soluție sterilă în propilenglicol.

Conține minim 90% și maxim 105% din cantitatea de fenobarbital, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză din sticlă de tip I.

Se admit concentrații mai mici de 0,3 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de fenobarbital, C12H11N2NaO3.

pH=9,2-10,2.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecte anticovulsivante, hipnotice și sedative.

Exemplu: FENOBARBITAL solutie injectabila, Fiole continand solutie 10% (200 mg/2 ml) si 4% (40 mg/1 ml) fenobarbital. Comprimate continand 100 mg si 15 mg fenobarbital.

31. Iniectabile Phytomenadioni

Reprezintă soluția injectabilă de fitomenadionă

Această soluție are concentrația de 10 mg/ml și este o soluție apoasă sterile. Se folosesc agenți de solubilizare potriviți. pH-ul este ajustat la 6,0 cu o soluție tampon de acetat cu pH 5,9. Soluția conține și un conservat antimicrobian potrivit.

Este un amestec de 2-methyl-3- [(2E)-(7R,11R)-3,7,11,15-tetramethylhexadec-2-enyl]naphthalene-1,4-dion (trans-phytomenadionă), 2-methyl-3-[(2Z)-(7R,11R)-3,7,11,15-tetramethylhexadec-2-enyl]naphthalene-1,4-dion (cis-phytomenadionă) și 2,3-epoxy-2-methyl-3-[(2E)-(7R,11R)-3,7,11,15-tetramethylhexadec-2-enyl]-2,3-dihydronaphthalene-1,4-dion (trans-epoxyphytomenadionă). Conține maxim 4,0% de trans-epoxyphytomenadione și minim 75.0% de trans-phytomenadione. Totalul acestor 3 componente este de minim 97% și de maxim 103,0%. Un lichid clar, galben intens, uleios, vâscos, insolubil în apă, greu solubilă în alcool, miscibil cu uleiurile grase. Se descompune la expunerea la lumină actinică. Indicele de refracție este de aproximativ 1.526.

Acțiune farmacologică și utilizări: vitamina K cu efect în coagularea sângelui.

32. Iniectabile Piracetami

Reprezintă soluția injectabilă de piracetam

Această soluție are concentrația de 200 mg/ml și este o soluție apoasă sterilă.

Acțiune farmacologică și utilizări: efecet neurotonice.

Exemplu: PIRACETAM fiole, continand piracetam 1 g/5 ml. Se injecteaza intramuscular sau intravenous.

33. Iniectabili Procaini Hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de procaină

Aceasta area concentrația de 10 mg sau 40 mg/ml și este o soluție apoasă sterilă și apirogenă. pH-ul este ajustat la 4,2 cu o soluție de acid clorhidric 0,1 mol/l. Poate conține și stabilizanți potriviți.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea de clorhidrat de procaină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză din sticlă de tip I sau II.

Se admit concentrații mai mici de 0,6 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de clorhidrat de procaină, C13H20N2O2∙HCl.

pH=3,0-5,5

Acțiune farmacologică și utilizări: utilizat ca anestezic local.

Exemplu: CLORHIDRAT DE PROCAINA fiole, continand clorhidrat de procaina 1%: 0,20 g, apa distilata pana la 20 ml; fiole continand clorhidrat de procaina 4%: 0,08 g, apa distilata pana la 2 ml.

34. Iniectabili Procaini Hydrochloridi

Reprezintă soluția injectabilă de clorhidrat de procaină

Aceasta are o concentrație de 80 mg/ml și este o soluție apoasă sterile.

pH-ul este ajustat la 4,2.

Conține minim 95% și maxim 105% din cantitatea de clorhidrat de procaină, trecută pe etichetă.

Condiționarea se face în flacoane monodoză sau multidoză din sticlă de tip I sau II.

Se admit concentrații mai mici de 0,6 USP (unități endotoxine) de endotoxine bacteriene per mg de clorhidrat de procaină, C13H20N2O2∙HCl.

pH=3,0-5,5

Acțiune farmacologică și utilizări: folosit ca anestezic local.

35. Iniectabile L-Seleni Methionini [75Se]

Reprezintă soluția injectabilă de L-seleni [75Se] metionină

Această soluție are concentrația de 16,65 – 20,35 MBq/ml sau 0,45 – 0,55 mCi/ml și este o soluție izotonică și apirogenă. Este o soluție radioactivă care conține radionuclidul seleniu-75 înglobat în L-metionină (C5H11NO2S) în care sulful a fost înlocuit cu seleniu.

Acțiune farmacologică și utilizări: folosită în scintigrafia pancreasului.

5.2. Preparatele perfuzabile oficinale și magistrale:

5.2.1. Infundibile natrii chloridi – 9 g/l clorură de sodiu adică 154 mmoli de Na+ și 154 mmoli Cl-.

Perfuzie cu soluție de NaCl – solutii perfuzabile 0,9% (izotone) și injectabile 10 % și 20 % (hipertone), sterile, apirogene, limpezi, incolore, inodore, gust sarat, pH = 5,5 – 7.0.

Contribuie la menținerea presiunii osmotice a lichidelor extracelulare și a echilibrului acido-bazic.

Perfuzia cu 0.9% NaCl, se administrează în perfuzie i.v., la o doză medie de 500 – 1000 ml/zi/70 kg. Viteza de perfuzare este de 180 pic./min., asociată cu 1 – 1, 5 l soluție de glucoză 5%. Dozele sunt stabilite în funcție de vârstă, greutate corporală, starea clinică, necesarul hidro – electrolitic.

5.2.2.Soluție perfuzabilă de NaCl și glucoză – soluție incoloră, sterilă, limpede, apirogenă. Conține doze echimoleculare de sodiu și clor și 5% glucoză. Osmolaritatea teoretică este de 586 mOsm/l, iar pH-ul de 3,5-5,5.

Soluția are concentrația 0,9% NaCl și 5% glucoză, se recomandă maxim 40 ml /kg/zi la o viteză de perfuzare de 5 ml/kg/oră, sau 1,7 picături/kg/minut.

5.2.3. Infundibili natrii chloridi composita – (Infundibili Ringeri)

Soluție perfuzabilă de clorură de sodiu compusă – sterilă, incoloră, apirogenă, inodoră, cu pH=5,0-6,5, osmoloritate de 309 mOsm/l. Conține clorură de sodiu 8,6 g/l, clorură de calciu 0,5 g/l și 0,3 g/l clorură de potasiu.

Funcție de reechilibrare hidroelectrică.

Soluția Ringer, se administreaza în perfuzie intravenoasă, în funcție de vârstă, greutate, stare clinica și după necesarul hidroelectrolitic. Doza maximă este de 40 ml/kg/zi, iar viteza maximă de perfuzare este de 5 – 7,7 ml/kg/ora.

5.2.4. Infundibili natrii chloridi composita cum natrio lactato sau soluția Hartmann

Soluție perfuzabilă de clorură de sodium compusă cu lactat de sodium – soluție Ringer cu adaos de lactat de sodium. Compoziția: NaCl – 6g/l, CaCl2 – 0,5 g/l, KCl – 0,3 g/l, C3H6O3 – 100% 4,02 g/l). Soluția este sterilă, apirogenă, incoloră, fără miros. Are pH = 5,0 – 7,0 si o osmolaritate teoretică de 278 mOsm/l.

Soluția Ringer compusă din lactat de sodiu se administrează în perfuzie intravenoasă. Doza zilnică maxima este 40ml/kg/zi iar viteza maxima de perfuzare este de 3 ml/kg/ora.

Soluție perfuzabilă de clorură de potasiu – soluție perfuzabilă 7,75% KCl, sterile, apirogenă.

Potasiul are funcție plastică, intervine în glicogenogeneză, glicogenoliză și în sinteza proteinelor, are rol important în transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor, este indispensabil pentru funcționarea miocardului.

Atunci când potasemia este sub 2,5 mEq/l și elecrocardiograma este normal, se folosește o perfuzie cu cel mult 30 mEq/l, la viteza maximă de 10 mEq/ora și 100 – 150 mEq/zi, timp de câteva zile. Atunci când valorile potasemiei sunt mai mici de 2 mEq/l și tulburările elecrocardiografice necesită tratament de urgență, se folosește o solutie cu până la 60 mEq/l, cu o viteză de la 40 mEq/ora până la 150 mEq/zi. Clorura de potasiu se diluează în soluție salină. La concentrații de peste 40 mEq/l se recomandă introducerea soluției pe o venă centrala.

Soluție perfuzabilă cu lactat de sodiu – sterilă, apirogenă. La concentrația de 1,72% (g/v), soluția este izoosmotică cu serul. Soluția de lactat de sodium 1/6 M are 1,87% sodium (167 mEq/l), în timp ce soluția hipertonă are 11,2%. PH-ul este de 6-7,5.

Pentru administrare, soluția se diluează cu 100 ml soluție de glucoză 5%. Viteza de administrare este de 200-300 ml/oră în caz de acidoză și de 30 ml/kg în alcalinizarea urinii.

Infundibili natrii hydrogenocarbonatis – este o soluție perfuzabilă de hidrogencarbonat de sodiu care conține 13 g bicarbonat de sodiu la 1000 ml

Soluție perfuzabilă de bicarbonat de sodiu – 8,4%, soluție sterilă, apirogenă. Este un antiacid și un alcalinizant sistemic.

Soluția perfuzabilă de bicarbonat de sodiu se administrează intravenous într-o doză dependent de examenele de laborator.

Soluție perfuzabilă de trometamol – 3,66% trometamol și 0,172% clorură de sodium în apă distilată. Soluție sterilă, apirogenă.

Prezintă acțiune tampon și antiacidotică. Administrarea se face lent, intravenos, cu o viteză de perfuzare de 8 ml/kg, pentru cel puțin 1-2 ore.

Soluție perfuzabilă de clorură de amoniu – soluție perfuzabilă izotonă cu concentrația de 0,8%.

Acționează ca factor acidifiant.

Necesită prescripție magistrală. Se administrează cu o viteză de maxim 150 ml/oră.

Soluție perfuzabilă de arginină-sorbitol – soluție sterilă, apirogenă, cu compoziția: clorhidrat de arginină 50 mg/ml și sorbitol 100 mg/ml.

Aminoacidul arginină este foarte important în sinteza proteică, în sinteza creatininei și a hemoglobinei. Sorbitolul este un substrat energetic pentru cellule hepatice.

Infundibili glucosi

Soluție perfuzabilă cu glucoză – soluții apoase de 5%, 10%, 20%. Soluția izotonă cu 5% glucoză aduce un aport caloric de 200 cal/l. Soluțiile hipertone furnizează un aport caloric mai mare, de 400-1600 cal/l, într-un volum de lichid mai mic.

Glucoza constituie un suport energetic pentru organism.

Se administrează lent, cu viteză constantă, circa 1 l/zi, iar pentru soluțiile 33% și 40% se administrează circa 550 ml.zi. Nu trebuie să se depășească 800-900 mg glucoză/kg/oră. Soluțiile de 10% și 15% se administrează discontinuu pe vena periferică, iar cea de 20% doar pe caterer subclavicular sau jugular.

Infundibili fructosi – soluție de fructoză care conține 5,4 g fructoză la 1000 ml (izotonă) și mai sunt oficinale și soluțiile de fructoză cu 100 g/l și 400 g/l. Fructoza este metabolizată parțial în organism și în absența insulinei.

Infundibili sorbitoli – este o soluție perfuzabilă de sorbitol care poate avea următoarele concentrații, 50 g/l, 100 g/l și 400 g/l. Față de glucoză și fructoză, sorbitolul nu se caramelizează în timpul sterilizării la 120o C. Metabolizarea sorbitolului nu depinde de prezența insulinei.

Soluție perfuzabilă cu sorbitol – soluție apoasă 5%.

Funcție calorigenă, hepatoprotectoare, anticetogen, tolerat bine de rinichi.

Se administrează în perfuzie intravenoasă, la o viteză de 1 g/kg/oră.

Infundibili mannitoli – soluții de manitol cu următoarele concentrații: 50 g/l (soluție izotonă), 100 g/l sau 200 g/l. Manitolul este folosit ca diuretic osmotic. Se folosește ca dezhidratant în edem pulmonar, în caz de intoxicație cu somnifere, de asemeni reduce presiunea intracraniană și intraglobulară. El nu este metabolizat.

Perfuzia cu aminoacizi conține aminoacizii esențiali pentru oganism în raport similar cu cel din proteinele din organism: izoleucina – 16%; fenilalanina – 20%; lizina – 10%; leucina – 12%; treonina – 10%; metionina – 20% și triptofanul 5%.

Pe lângă aminoacizii esențiali, conțin și aminoacizi neesențiali. Se adaugă și substanțe calorigene, precum sorbitolul și vitamin cum ar fi vitaminele B, C etc. De obicei soluția conține și electroliți, K+, Mg2+. Se adaugă acidul malic pentru a elimina azotul neutilizat.

Perfuziile care înlocuiesc plasmă sunt:

Infundabili Dextrani 40 cum glucoso conține dextran 40 (100 g/l) cu glucoză (50 g/l).

Infundibili Dextrani 70 cum glucoso conține dextran 70 (60 g/l) cu glucoză (50 g/l),

Infundibili Dextrani 40 cum natrio chlorido conține dextran 40 (100 g/l) cu clorură de sodium (9 g/l).

Infundibili Dextrani 70 cum natrio chlorido conține dextran 70 (60 g/l) cu clorură de sodium (9 g/l).

Perfuzii medicamentose oficinale în F.R. X:

Infundibili metronidazoli conține 5 g/l metronidazol și este indicată în infecții sistemice cu bacterii anaerobe și în abcese hepatice amibiene.

Infundibili tinidazoli conține 2 g/l tinizadol. Indicațiile sunt similare cu cele ale soluției perfuzabile de metronidazol.

Soluții folosite pentru dializa peritoneală și pentru hemodializă:

Soluțiile pentru dializa peritoneală – se îndepărtează din organism substanțele toxice care traversează membranele semipermeabile pe principiul osmozei. Se introduce soluția în cavitatea abdominală cu ajutorul a 2 catetere.

Soluțiile utilizate pentru hemodializă – pentru funcționarea rinichiului artificial, în caz de insuficiență renală gravă. Pentru funcționare rinichiului artificial sunt necesare cantități mari de soluții (150-300 l/6 ore).

CONCLUZII:

Atât preparatele farmaceutice injectabile cât și cele perfuzabile acționează foarte rapid, efectele terapeutice fiind intense.

Se prepară în condiții special de sterilitate și trebuie respectate foarte strict rețetele și concentrațiile pentru a avea proprietățile fizice și chimice prevăzute: pH, osmolaritate, echilibru electrolitic și colloidal etc.

Perfuziile se prepară doar cu apă distilată, excepție făcând cele pe bază de plasma sau sânge. Injecțiile se prepară cu apă distilată, dar și cu alte vehicule, alcooli, uleiuri, în funcție de proprietățile fizico-chimice ale substanțelor medicamentoase.

Se folosesc soluții, sisteme disperse colidale și mai rar, emulsiile.

Preparatele injectabile se administrează în cantități de 1-20 ml, în timp ce perfuziile pot ajunge și la câțiva litri.

Preparatele injectabile se administrează intravenous, intradermic, intramuscular sau/și intrarahidian.

Perfuziile se administrează intravenous.

Formele farmaceutice injectabile se administrează în câteva secunde până la câteva minute. Perfuziile se administrează de la 30 de minute la câteva ore.

Pentru preparatelele perfuzabile este obilgatorie izotonia, pH de 7,5 și o compoziție cât mai apropiată de fluidele din organism. În cazul preparatelor injectabile nu este obligatorie mereu această condiție.

În cazul preparatelor perfuzabile nu sunt admise substanțele pirogene, în cazul injecțiilor există limite până la care acestea sunt admise, datorită cantității mici folosite.

În prepararea perfuziilor nu sunt permiși conservanții, în schimb la formele injectabile, apar, în unele situații și conservanți și/sau stabilizatori.

Atât perfuziile cât și injecțiile au multiple aplicații, în tratamente rapide, eficiente, reprezintă, de asemenea, o metodă eficientă de tratament pentru pacienții inconștienți.

Administrarea acestor forme farmaceutice necesită personal medical calificat și de multe ori este necesară și supravegherea medicală.

BIBLIOGRAFIE

Anon. History of the rise, progress, ravages, &c. of the cholera of India. Lancet1831;i:240–80.

C. Baloescu, Elena Curea, Controlul medicamentului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

Bologa, V.L. (coordonator) – Istoria medicinei universale, Ed. Medicală, București, 1970

Brătescu, G. – Dicționar cronologic de medicină-farmacie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975

Sipos Emese, Ciurba Adriana, Tehnologie farmaceutică pentru asistenți de farmacie, Ed. University Press Târgu Mureș, 2003

*** European Pharmacopoeia 5th, Counsil of Europe, Strasobourg, (2004).

*** Farmacopeea Română, Ediția X-a, Editura Medicală, București, 1993

*** The United States Pharmacopoeia XXIII, (1995), Rockville

Stoian Ionescu P., V. Ciocănelea, L. Adam, și alții, Tehnică farmaceutică, Ediția II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974

S. Leucuța, Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1995

S. Leucuța, Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

Adriana Popovici, Ioan Ban, Tehnologie farmaceutică, Editura Tipour Târgu-Mureș, 2004

Ioan Rad, Forme farmaceutice sterile, Școala postliceală ,,Dimitrie Cantemir” Târgu-Mureș, 2011

W. P. Saunders, Fiziologia umană și mecanismele bolilor, Editura Medicală Amaltea, 1984

Resurse electronice:

http://www.multilab.ro/hote/hota_flo1200.html

http://farmaciadeacasa.md/index.php/vitamine-si-minerale/vitaminy-po-gruppam-a-k/cofeina-benzoat-de-sodiu-sol-inj-20-1ml-n10-borisov.html

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/deslanozid-fiole_11227

DIGOXIN 0,5 mg/2 ml, Solutie injectabila, 0,5 mg / 2 ml

http://www.copilul.ro/medicamente/Dopamina-clorhidrat-solutie-injectabila-12798.html

http://www.medipedia.ro/Dictionarmedical/Medicamente/tabid/59/prospect/W42869003/f/2/ETAMSILAT-250mg-2ml.aspx

http://www.netmedic.ro/medicamente-afisare-medicament/1301/FUROSEMID,_fiole

GLUCOZA 3,3 g/10 ml, soluţie injectabilă i.v.

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/trinitrosan-solutie-injectabila_7767

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/progesteron-solutie-injectabila_8339

Lidocaină clorhidrat, 10 mg/ml, soluţie injectabilă

http://www.paginafarmacistilor.ro/medicamente/prospect-metilergometrina-maleat-1179/

http://www.paginafarmacistilor.ro/medicamente/prospect-pentoxifilin-1462/

http://lib.njutcm.edu.cn/yaodian/ep/EP5.0/16_monographs/monographs_l-p/Phytomenadione.pdf

http://www.paginafarmacistilor.ro/medicamente/prospect-piracetam-1485/

BIBLIOGRAFIE

Anon. History of the rise, progress, ravages, &c. of the cholera of India. Lancet1831;i:240–80.

C. Baloescu, Elena Curea, Controlul medicamentului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

Bologa, V.L. (coordonator) – Istoria medicinei universale, Ed. Medicală, București, 1970

Brătescu, G. – Dicționar cronologic de medicină-farmacie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975

Sipos Emese, Ciurba Adriana, Tehnologie farmaceutică pentru asistenți de farmacie, Ed. University Press Târgu Mureș, 2003

*** European Pharmacopoeia 5th, Counsil of Europe, Strasobourg, (2004).

*** Farmacopeea Română, Ediția X-a, Editura Medicală, București, 1993

*** The United States Pharmacopoeia XXIII, (1995), Rockville

Stoian Ionescu P., V. Ciocănelea, L. Adam, și alții, Tehnică farmaceutică, Ediția II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974

S. Leucuța, Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1995

S. Leucuța, Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

Adriana Popovici, Ioan Ban, Tehnologie farmaceutică, Editura Tipour Târgu-Mureș, 2004

Ioan Rad, Forme farmaceutice sterile, Școala postliceală ,,Dimitrie Cantemir” Târgu-Mureș, 2011

W. P. Saunders, Fiziologia umană și mecanismele bolilor, Editura Medicală Amaltea, 1984

Resurse electronice:

http://www.multilab.ro/hote/hota_flo1200.html

http://farmaciadeacasa.md/index.php/vitamine-si-minerale/vitaminy-po-gruppam-a-k/cofeina-benzoat-de-sodiu-sol-inj-20-1ml-n10-borisov.html

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/deslanozid-fiole_11227

DIGOXIN 0,5 mg/2 ml, Solutie injectabila, 0,5 mg / 2 ml

http://www.copilul.ro/medicamente/Dopamina-clorhidrat-solutie-injectabila-12798.html

http://www.medipedia.ro/Dictionarmedical/Medicamente/tabid/59/prospect/W42869003/f/2/ETAMSILAT-250mg-2ml.aspx

http://www.netmedic.ro/medicamente-afisare-medicament/1301/FUROSEMID,_fiole

GLUCOZA 3,3 g/10 ml, soluţie injectabilă i.v.

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/trinitrosan-solutie-injectabila_7767

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/progesteron-solutie-injectabila_8339

Lidocaină clorhidrat, 10 mg/ml, soluţie injectabilă

http://www.paginafarmacistilor.ro/medicamente/prospect-metilergometrina-maleat-1179/

http://www.paginafarmacistilor.ro/medicamente/prospect-pentoxifilin-1462/

http://lib.njutcm.edu.cn/yaodian/ep/EP5.0/16_monographs/monographs_l-p/Phytomenadione.pdf

http://www.paginafarmacistilor.ro/medicamente/prospect-piracetam-1485/