Programul Inovare Instrument de Valorificare a Competitivitatii Firmelor Romanesti

PROGRAMUL INOVARE INSTRUMENT DE VALORIFICARE A COMPETITIVITĂȚII FIRMELOR ROMÂNEȘTI

CUPRINS

Capitolul I. PREZENTAREA PLANULUI NAȚIONAL II

1 Orientarea Planului Național cu scopul general și obiectivele strategice ale sistemului

Cercetare Dezvoltare și Inovare

2 Principiile de construcție ale PN II

3 Focalizarea investiției publice în CDI

4 Antrenarea sectorului privat

5 Accesul lărgit și evaluarea corectă

6 Aspectele regionale ale PN II sunt complementare instrumentelor ce utilizează fondurile

structurale pentru Cercetare Dezvoltare Inovare

I. 7 Programele Planului Național II

7.1 Resursele Umane

7.2 Capacități

7.3 Idei

7.4 Parteneriate în domeniile prioritare

7.5 Inovare

7.6 Susținerea performanței instituționale

I. 8 Implementare

8.1 Modelul instituțional

8.2 Monitorizarea PN II

I. 9 Programul Inovare

9.1 Obiectivele Programului Inovare

9.2 Modulele Programului Inovare

9.3 Direcțiile de acțiune ale Programului Inovare

9.4 Participanți ai Programului Inovare

Indicatorii de rezultat pentru Programul Inovare

Capitolul II. ROLUL TRIADEI PROFIL – PIAȚĂ – PERFORMANȚĂ ÎN DEZVOLTAREA PRODUSELOR INOVATIVE

Capitolul III. INOVAREA, MOTOR DE DEZVOLTARE A CERCETĂRII APLICATIVE

Capitolul IV. CEC-URI DE INOVARE ȘI APORTUL LOR LA DEZVOLTAREA IMM-URILOR ROMÂNEȘTI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

Prezentarea Planului Național II

I. 1 Orientarea Planului Național cu scopul general și obiectivele strategice ale sistemului Cercetare Dezvoltare și Inovare

Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare II a fost aprobat pentru perioada dintre anii 2007 și 2013. El este instrumentul principal prin care Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (ANCS) introduce Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

Prin întocmirea Planului Național II s-a dorit dezvoltarea mai bună a tehnologiilor și a științei, pentru lărgirea orizonturilor de acțiune, pentru a avea o competitivitate economică crescută și de a îmbunătăți calitățile sociale.

În cadrul Planului Național II s-a dorit atingerea a trei scopuri strategice în sistemul național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare:

Obținerea rezultatelor tehnologice și științifice de calitate superioară, care pot fi concurențiale la nivel mondial, în vederea creșterii internaționale a lucrărilor de cercetare românești și transferarea rezultatelor în experiența economico-științifică.

Creșterea economiei române prin inovare, cu impact asupra agenților economici și schimbul de cunoștințe în practica economică.

Descoperirea soluțiilor științifice și tehnice care sprijină evoluția socială.

Sistemul Cercetare Dezvoltare și Inovare (CDI) poate susține performanța prin inovare în toate domeniile care participă la susținerea prosperității cetățenilor și atingerea excelenței științifice recunoscute pe plan global.

I. 2 Principiile de construcție ale PN II

Pentru structura PN II s-au luat în considerare efectele realizate în urma studiilor, asupra situației economiei naționale și a sistemului CDI și de obiectivele strategice formulate prin Cadrul Strategic Național de Referință pentru perioada 2007-2013, de perspectiva înglobării țării noastre în Uniunea Europeană. S-a avut în vedere experiența anterioară a Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare din perioada 1999-2006, a Programului de Excelența (CEEX) dintre anii 2005-2006.

PN II are la bază următoarele principii:

I. Modificarea cheltuielilor publice de CDI în investiții pentru CDI, adică:

1. Să se coreleze obiectivele ce fac referire la strategie – programe – instrumente, chiar și la nivelul indicatorilor de monitorizare.

2. Oferirea resurselor financiare pe programe se efectuează în cadrul unui model investițional, în care se impun evaluări și corecții în timpul derulării PN II.

3. Urmărirea elementelor cheie, în succesul instituțiilor care implementează programe și proiecte, profesionalismul și transparența unităților.

4. Simplificarea procedurilor de finanțare și celor de decontare ale activităților din cadrul proiectelor.

5. Estimarea programelor din PN II se realizează o dată la doi ani. Evaluarea se efectuează internațional, iar rezultatul se face public.

6. Distribuirea de fonduri prin PN II se săvârșește prin concurs. Principiile de estimare a proiectelor se menționează în pachetele de informații ale programelor și se aprobă prin Decizie a Președintelui ANCS.

I. 3 Focalizarea investiției publice în CDI, ceea ce presupune:

7. Alocarea resurselor financiare publice pentru CDI, având astfel ca destinații:

– toate domeniile care ating limitele cunoașterii, în care România are fonduri și rezultate sau ce trebuie să sprijine entitățile cercetării aplicative;

– Prioritățile Cercetării, Dezvoltării și Inovării obținute în urma exercițiului național de previziune;

– încurajarea inovării.

8. Sustenabilitatea de dezvoltare a sistemului Cercetării, Dezvoltării și Inovării va fi asigurată prin investiția în dezvoltare a resurselor umane, creșterea gradului de deschidere internațională și dezvoltarea infrastructurii de cercetare.

I. 4 Antrenarea sectorului privat:

9. Consultarea constantă a compartimentului economic pentru descoperirea necesităților sale de dezvoltare.

10. Investiția publică în CDI va stimula interesul sectorului economic față de activitatea de CDI, cu consecințe asupra creșterii investiției private în CDI.

11. Se va sprijini evoluția infrastructurii și serviciilor de transfer tehnologic pentru o mai bună valorificare a rezultatelor CDI în mediul economic, cu protejarea proprietății intelectuale.

I. 5 Accesul lărgit și evaluarea corectă:

12. Accesul la finanțarea prin PN II se va realiza prin competiție.

13. Deschiderea accesului cercetătorilor din străinătate pentru participarea în proiectele naționale.

14. Asigurarea accesului larg al firmelor inovative la finanțare pentru proiecte CDI mai ales a celor în colaborare cu cercetarea universitară și cea din institute.

15. Simplificarea formalităților legate de competiții.

16. Monitorizarea continuă a proiectelor, rapoartelor finale făcându-se publice.

I. 6 Aspectele regionale ale PN II sunt complementare instrumentelor ce utilizează fondurile structurale pentru CDI:

17. Abordarea dimensiunii regionale a obiectivelor CDI are în vedere complementaritatea cu fondurile structurale, focalizându-se pe încurajarea identificării cererii de CDI la nivel regional, stimularea dezvoltării resurselor umane și a capacităților de cercetare la nivel regional și promovarea colaborării la nivel regional.

I. 7 Programele Planului Național II

Programele care fac parte din Planul Național II sunt:

I. 7.1 Resursele Umane – în care sunt cuprinse acțiuni pentru creșterea numărului de cercetători, îmbunătățirea performanțelor lor și creșterea atractivității carierei în cercetare.

I. 7.2. Capacități – a fost creat pentru a permite cercetătorilor să lucreze pe aparatură performantă, să beneficieze de un management adecvat și să mențină o relație permanentă cu nevoile socio-economice.

I. 7.3 Idei – importanța cercetării fundamentale în dezvoltarea cunoașterii, faptul că asigură o bază puternică dezvoltării tehnologice și cercetării aplicative, prin idei și prin capacitatea de formare a personalului prin calificare înaltă, în PN II a fost introdus acest program.

I. 7.4 Parteneriate în domeniile prioritare – aici se au în vedere crearea condițiilor pentru colaborări între agenți economici, unitățile de Cercetare, Dezvoltare și Inovare sau/și unități ale administrației publice, pentru oferirea de soluții la problemele apărute în cadrul direcțiilor de cercetare rezultate în urma consultării largi efectuate în exercițiul de foresight desfășurat între 2005 și 2006.

I. 7.5 Inovare – a fost realizat pentru finalizarea cercetărilor prin rezultate practice, legate de dezvoltările tehnologice și tehnice. Programul susține dezvoltarea infrastructurii de inovare, dar și proiecte de cercetare competitivă și pre-competitivă.

I. 7.6 Susținerea performanței instituționale – stabilește forme de finanțare prin concurs, care să îngăduie unităților de cercetare performanțe de a-și introduce propriile strategii de dezvoltare, în acord cu Strategia Națională pentru CDI.

I.8 Implementare

Instrumentele folosite pentru introducerea Planului Național II sunt următoarele categorii de proiecte:

1. de cercetare, dezvoltare și inovare, din care fac parte următoarele categorii:

1.a) de cercetare exploratorie;

1.b) complexe;

1.c) pentru dezvoltarea carierei în cercetare;

1.d) CDI orientate.

2. de mobilități;

3. de investiții;

4. suport;

5. pentru finanțarea participării în proiecte internaționale;

6. pentru susținerea performanței instituționale.

I. 8.1 Modelul instituțional – reprezintă totalitatea formalităților prin care se va constitui nivelul incipient al bugetelor de programe ale PN II și se vor adapta pe parcursul desfășurării PN II.

I. 8.2 Monitorizarea PN II

Pentru a putea monitoriza introducerea PN II, este creat un proces în care se vizează nivelul de indicare a scopurilor strategice prin participarea programelor.

Indicatorii de monitorizare sunt:

cei de impact și de evaluare pentru sistemul CDI, numărul lor fiind unul mic, ei dând o imagine succintă a efectelor și sustenabilității sistemului CDI.

cei de rezultat pe programe, ei reprezentând consecințele investițiilor în CDI prin diversele instrumente.

Alcătuirea acestor tipuri de indicatori va avea la bază un sistem electronic de culegere a datelor, care ajută la evitarea dublei înregistrări a rezultatelor.

I. 9 Programul Inovare

I. 9.1 Obiectivele Programului Inovare

Obiectivul general al programului de Inovare este acela de dezvoltare tehnologică și de asimilare în producție a rezultatelor obținute în urma cercetărilor, de creștere a calității vieții oamenilor și de îmbunătățire a competitivității economiei din România.

Prin Inovare se dorește ca:

întreprinderile să aibă o bună capacitate de inovare și de consolidare a contribuțiilor lor la inventarea de produse noi iar piețele să fie bazate pe valorificarea rezultatelor cunoașterii;

stimularea colaborării și parteneriatului dintre entitățile de cercetare și agenții economici;

dezvoltarea capacității transferului tehnologic în instituțiile de învățământ;

absorbția rezultatelor de cercetare, dezvoltare și inovare de către IMM-uri;

introducerea de agende strategice care au fost elaborate în platformele tehnologice;

crearea și dezvoltarea infrastructurii de inovare;

dezvoltarea managementului și infrastructurii calității.

I. 9.2 Modulele programului Inovare

Programul Inovare este împărțit în 5 module:

Modulul I – Dezvoltarea de produs – sisteme, susține derularea proiectelor care au drept scop, transferul tehnologic al rezultatelor inovării și cercetărilor tehnologice, dar și pentru valorificarea brevetelor de agenții economici pentru realizarea lor a unor tehnologii, servicii noi sau modernizate și a unor produse și stimularea inovării tehnicii, produselor sau serviciilor realizate de către agenții economici.

Modulul II – Crearea și / sau dezvoltarea structurilor și a entităților care susțin inovare, care are drept scop crearea și dezvoltarea de infrastructuri cu facilități pentru transferul de cunoaștere, să se înființeze și să funcționeze întreprinderi inovative din următoarele categorii: centre de transfer tehnologic, centre de brokeraj, incubatoare tehnologice, parcuri științifice și / sau tehnologice, magazine ale cunoașterii și constituirea și dezvoltarea de rețele inovative.

Modulul III – Serviciile suport pentru inovare – sunt adresate entităților de cercetare, dezvoltare și inovare care pot să dezvolte diverse acțiuni pentru susținerea activităților inovative ale IMM-urilor, acțiuni pentru rețelele inovative de IMM-uri și clustere, crearea și respectiv dezvoltarea portalurilor științifice, promovarea și diseminarea cunoștințelor, târguri virtuale științifice și a rezultatelor cercetare, dezvoltare și inovare.

Modulul IV – Infrastructura și Managementul calității susțin proiectele de acreditare a laboratoarelor de încercări și analiză, pentru a dezvolta infrastructura de atestare a calității și pentru a implementa și dezvolta sistemul de management al calității.

Modulul V – Cooperarea europeană se adresează persoanelor juridice române și agenților economici care doresc să dezvolte diverse proiecte tip EUREKA, pentru a avea o competitivitate a economiei României, mai ales cea a industriei, prin crearea de tehnologii, produse și servicii noi. EUREKA-R este o componentă a programului EUREKA, el este un instrument inovativ, astfel ca, prin colaborarea dintre institutele de cercetare în domeniul tehnologiilor avansate, dezvoltare tehnologică și agenți economici să se obțină și să se exploateze noi tehnologii utile creșterii competitivității calității și economiei vieții.

În cadrul proiectelor EUREKA se susține cooperarea europeană a unor activități de dezvoltare experimentală și de cercetare industrială, în cadrul unor parteneriate la nivel european, care au ca scop producerea produselor și tehnologiilor la noi în țară în locul importurilor, o colaborare mai bună dintre IMM-uri și unitățile de cercetare din România, stimularea IMM-uri pentru a intra pe piețele mondiale și cele europene cu produse și tehnologii inovative, care să fi fost dezvoltate în cadrul proiectelor EUREKA și să se încurajeze ca IMM-urile care au profil de producție sau inovativ să participe la astfel de proiecte.

Majoritatea proiectelor EUREKA sunt proiecte care pot avea etape sau faze de cercetare industrială, de transfer tehnologic, de dezvoltare experimentală realizate și testate de modele și introducerea lor în producție.

Există măsurile de sprijin care asigură evaluarea, lansarea și verificarea proiectelor de tip EUREKA, analizarea impactului rezultatelor pe piețele internaționale și colaborările mondiale pentru lansarea și executarea proiectelor, promovarea și valorificarea rezultatelor obținute în urma lor, acestea fiind activități specifice Secretariatului român EUREKA.

Proiectele sunt introduse în 9 domenii de interes, din punct de vedere tematic: energie; sănătate; biotehnologii; mediu; tehnologia informației și comunicații; materiale-procese și produse inovative; cercetare socio-economică și umanistă; spațiu și securitate; agricultură, siguranță și securitate alimentară.

Proiectele care trebuie corelate cu domeniile din cadrul EUREKA sunt: prelucrarea industrială a materialelor, alte tehnologii industriale, științe biologice, tehnologii alimentare, energie, măsurători și standarde, electronică și tehnologia informației și comunicații, agricultură și resurse marine, chimie fizică științe, tehnologii pentru sănătate și protecția mediului.

De obicei, proiectele EUREKA sunt multisectoriale. Este hotărârea participanților la care dintre domeniile mai sus menționate se va încadra proiectul. Prin proiectele EUREKA se dorește obținerea unor rezultate care să poată fi valorificate și măsurabile, iar derularea lor poate fi efectuată separat, pe module, unde fiecare țară participă din punct de vedere financiar și tehnologic, iar rezultatele se vor valorifica în comun.

Pentru proiectele de cooperare europeană pot fi finanțate activități precum: protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, activități de cercetare la nivel industrial și dezvoltare experimentală, procurarea de servicii suport și de consultanță pentru inovare și elaborarea studiilor de fezabilitate.

Durata maximă a proiectelor EUREKA este de cel mult 36 luni de la data încheierii contractului de finanțare.

În cazul contractelor EUREKA trebuie să fie un parteneriat la nivel european, unde participă cel puțin 2 colaboratori din 2 țări membre EUREKA (1 din România), care este coordonator a colaborării naționale a IMM-urilor iar proiectul trebuie să aibă o execuție rapidă.

În cazul contractelor de tip EUROSTARS este obligatorie o scrisoare prin care se confirmă statutul de proiect EUROSTARS din partea Secretariatului EUROSTARS.

Proprietatea intelectuală va reveni agentului economic, cu condiția de a aduce aport de capital jumătate din sumele utile proiectului.

Prin proprietatea intelectuală se asigură astfel confidențialitatea și protejarea tuturor drepturilor exclusive agentului. Astfel, el poate decide sau interzice, cine poate utiliza sau nu produsul sau invenția, poate avea beneficii din punct de vedere financiar pe perioade lungi de timp.

I. 9.3 Direcțiile de acțiune ale Programului Inovare

Să dorește să se creeze tehnologii și produse din inițiativa agenților economici, să se creeze și să se dezvolte infrastructura de inovare astfel: centre de transfer tehnologic, centre de brokeraj, incubatoare tehnologice și parcuri tehnologice sau științifice, să se sprijine oferta de servicii suport pentru inovare, dezvoltarea infrastructurii de atestare a calității, să se încurajeze formarea și dezvoltarea de rețele inovative, a dezvoltării și implementării sistemului de management al calității, acreditarea laboratoarelor de încercări de analize, să se organizeze concursuri cu diverse premii pe domenii cu potențial inovativ pe plan național și sprijinirea activităților platformelor tehnologice.

I. 9.4 Participanți ai Programului Inovare

Participanți în cadrul programului Inovare pot fi: unitățile de administrare publică locală în parteneriat cu unități de transfer tehnologic sau cu entități de cercetare, dezvoltare și inovare; entități de cercetare, dezvoltare și inovare în parteneriat cu unități de transfer tehnologic sau unități de administrare publică locală sau centrală sau agenți economici; agenții economici în parteneriat cu entitățile de transfer tehnologic sau entitățile de cercetare, dezvoltare și inovare; unitățile de administrare publică locală sau agenți economici sau entități de transfer tehnologic sau entități de cercetare, dezvoltare și inovare.

I. 9.5 Indicatorii de rezultat pentru Programul Inovare

Indicatorii de rezultat sunt: număr de proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare finanțate, rata de succes a cererilor de proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare, care este contribuția financiară private pe proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare, din care contribuția financiară directă, numărul de produse transferabile obținute, numărul de brevete obținute și numărul de cereri de brevete depuse în, din care UE, SUA, Naționale sau UE + SUA + Japonia, numărul de IMM-uri care participă în proiecte, numărul de proiecte de parcuri științifice, valoarea tranzacțiilor efectuate în centrele de transfer tehnologic, numărul de incubatoare tehnologice susținute și cel al centrelor de brokeraj sprijinite, cel al rețelelor inovative susținute, valoarea investiției în infrastructura de certificarea calității, numărul laboratoarelor de certificare a calității acreditate și cel al numărului de unități cercetare, dezvoltare și inovare care au introdus sisteme de management al calității, valoarea proiectelor de cercetare, dezvoltare și inovare desfășurate în cadrul concursurilor naționale de inovare și cea a premiilor oferite în cadrul concursurilor, organizate le nivel național, de inovare.

CAPITOLUL II.

Rolul Triadei Profil – Piata – Performanta in Dezvoltarea Produselor Inovative

Dezvoltarea de produse, servicii și tehnologii inovative are o poziție foarte importantă în societatea și în organizațiile performante de astăzi. Nu avem șanse să ne menținem pe termen lung pe piața globală decât cu produse și servicii de vârf, noi sau îmbunătățite, obținute cu tehnologii performante. În acest context, putem vorbi de un cerc strategic, care trebuie să acopere continuu fiecare departament al firmei. Numai prin focalizarea eforturilor se pot găsi resursele financiare de susținere a inovării tehnologice sau inovării de produs.

Lichiditățile unei întreprinderii sunt asigurate doar atunci când activitățile la nivelul întreprinderii sunt rentabile. Lipsa de lichiditate produce dificultăți mai ales în organizațiile economice, în finanțarea și refinanțarea activităților la nivelul firmei, creând o colaborare dificilă cu creditorii sau cu băncile. La rândul ei, rentabilitatea firmei este generată în primul rând de produsele și serviciile comercializate cu succes în prezent pe piață [Fig.1]. Totuși, această sursă de obținere a rentabilității la nivelul unei firme are un ciclu de viață limitat, impus de scăderea cererii produsului pe piață. Apare de aici necesitatea de dezvoltare în viitor a noi produse și servicii inovative, care să asigure succesul continuu pe piață al firmei, așa cum este ilustrat în figura 1.

În acest spirit se înscrie Programul INOVARE care are ca obiectiv creșterea competitivității economiei naționale prin dezvoltarea inovării industriale de către agenții economici interesați și asimilarea în producție a rezultatelor propriilor cercetări. Programul permite finanțarea de la bugetul de stat a proiectelor de dezvoltare de noi produse / tehnologii / servicii propuse de agenții economici care dovedesc rentabilitatea firmei și a fezabilității proiectului propus [6].

Factorii care influențează dezvoltarea produselor inovative

Pentru multe organizații, dezvoltarea produselor inovative reprezintă un mijloc de a răspunde la cerințele clienților, sau de a promova un produs nou pe piață. De cele mai multe ori, acest lucru este posibil prin inovare industrială (inovare de produs sau inovare tehnologică).

Unul din factorii care are o influență majoră asupra procesului inovării este omul. De cele mai multe ori se vorbește de creativitate și inovare, pentru că ele se condiționează reciproc. Creativitatea este un atribut al omului, care știe să se abată de la „căile bătătorite”. Un individ creativ trebuie să fie capabil să identifice problemele ce așteaptă a fi rezolvate, să vină cu idei care să ajute la rezolvarea lor și apoi să le rezolve efectiv. Totuși, un proiect nu poate fi realizat de o singură persoană; apare de aici necesitatea lucrului în echipă. De cele mai multe ori găsirea răspunsurilor la toate problemele ce apar în procesul de inovare solicită creativitatea echipei de lucru. Pe de altă parte, creativitatea și inovarea au adesea nevoie de aceleași condiții pentru a se dezvolta în cadrul unei organizații. Pentru ca procesul de creativitate să se desfășoare eficient este necesar să fie îndeplinite o serie de condiții:

o circulație bună a informației – găsirea elementelor dispersate care trebuie puse în comun prin crearea unui sistem instituționalizat la nivelul organizației;

o bună motivație a celor care se preocupă de creativitate, ceea ce presupune întotdeauna și un sprijin larg din partea conducerii întreprinderii;

cunoașterea bună a pieții și a cerințelor clienților ei;

un contact strâns cu comunitatea științifică – sursa noilor cunoștințe din domeniul fundamental academic;

acceptarea unor idei „ciudate”, la care cei ce le-au emis țin foarte mult;

crearea unor echipe de câteva persoane inventive, cu mintea deschisă la nou;

asigurarea unei pregătiri a tinerilor în sensul creativității.

Cel mai adesea inovarea industrială pornește de la cercetarea industrială (uneori chiar de la cea fundamentală), continuă cu dezvoltarea experimentală și cu transpunerea industrială – transferul tehnologic – (etapa cea mai costisitoare), încheindu-se cu producția și desfacerea către beneficiari. Îndeplinirea în bune condiții a acestor procese presupune, practic, colaborarea personalului din toate departamentele întreprinderii. Inovarea industrială se definește ca fiind transferul unei idei noi sau a unui concept nou până la stadiul final al unui produs, proces sau serviciu promovat și acceptat pe piață. După modul de aplicare, inovarea industrială poate fi inovare de produs, respectiv inovare de proces. Inovarea industrială este condiționată, direct sau indirect, de o serie de factori motori specifici:

un climat concurențial, atât în interiorul cât și în exteriorul întreprinderii;

studii de prognoză în domeniul tehnologic și al marketingului, care să permită și să definească o strategie clară la nivelul întreprinderii;

o politică de concentrare a resurselor întreprinderii pe un număr restrâns de proiecte de inovare, cărora să li se poată asigura o evoluție rapidă spre forma finală a noilor produse, servicii sau tehnologii;

formularea de obiective clare și realiste;

management bun al întregului proces de inovare dublat de o finanțare corespunzătoare, asigurat prin cunoașterea și aplicarea principiilor managementului proiectelor de dezvoltare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor;

existența unei echipe de lucru interdisciplinare, cu un potențial științific și tehnic ridicat, care să poată rezolva toate problemele care apar pe parcurs derulării proiectului;

elaborarea unor proceduri clare și corecte de evaluare a rezultatelor și a muncii personalului angajat.

Inovarea de produs constă în introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu funcții (caracteristici) îmbunătățite în mod semnificativ, astfel încât să ofere consumatorului satisfacții, servicii suplimentare noi sau îmbunătățite. Aceste funcții – caracteristici distinctive ale produsului vor fi larg definite la începutul proiectului și vor fi explicitate și prezentate în detaliu pe măsură ce echipa de lucru capătă o înțelegere mai bună și mai completă asupra viitorului produs. Inovarea de produs are ca bază schimbarea de concepție plecând de la o idee nouă, ce se sprijină sau nu pe o tehnologie nouă, pe realizarea produsului (utilizând alte materiale sau elemente componente), pe un nou design al produsului (poate implica aspecte ergonomice sau modificări de fabricație) sau pe găsirea de noi aplicații și utilizări ale produsului.

Caracteristicile unei metodologii optime referitoare la dezvoltarea produselor inovative sunt prezentate și analizate în lucrarea lui Pahl, Beitz, ș. a. [Fig. 5]. Dintre acestea se remarcă:

generalizarea aplicabilității metodelor indiferent de domeniul de specialitate;

preocupărea constanta pentru optimizarea activităților specifice dezvoltării unor produse noi competitive;

compatibilitatea cu metodele, conceptele și descoperirile aplicate în alte domenii;

elaborarea de metodologii care să poată fi prezentate, studiate și aplicate ușor;

dezvoltarea spiritului creativ și inventiv, a unei gândiri logice la nivelul membrilor echipei, in vederea ușurării căutării și găsirii de soluții optime;

folosirea experienței proprii pentru asigurarea creativității procesului;

evitarea pe cât posibil a descoperirii de noi soluții într-un mod întâmplător;

utilizarea și aplicarea noțiunilor și aspectelor de psihologia cunoașterii și de ergonomie, cu scopul reducerii timpului de lucru, evitării erorilor umane;

desfășurarea logică a activităților și proceselor prin secvențierea acestora și aplicarea tehnicilor moderne de calcul;

posibilitatea efectuării de corecții rapide pe parcursul derulării activităților, în urma analizelor efectate periodic la nivelul proiectului;

raționalizarea dezvoltării de produse în serii de tipodimensiuni, dar și a fabricației prin realizarea de produse modulate.

În figura 2 sunt prezentați principalii factori care nu pot fi neglijați în dezvoltarea produselor inovative.

Utilizarea tehnicilor moderne de calcul în derularea proceselor specifice dezvoltării produselor a devenit astăzi o activitate obișnuită, care permite:

efectuarea de calcule complexe;

aplicarea ingineriei virtuale la realizarea de subansamble și a produsului finit pentru scurtarea ciclului de concepție;

modelarea geometrică tridimensională a produselor;

procesarea desenelor din 3D în 2D;

modelarea și simularea funcțională ca prime metode de testare a noului produs;

accesarea și utilizarea diverselor baze de date pentru o serie de elemente specifice proiectării;

simularea proceselor tehnologice de prelucrare a pieselor componente, de montaj și de realizare a SDV-urilor.

Inovarea de proces vizează procesele interne ale întreprinderii, prin care se îmbunătățesc performanțele acesteia. Este vorba de modificări ale proceselor de fabricație, determinate de o nouă investiție prin care se îmbunătățesc tehnologiile, se perfecționează personalul, se valorifică experiența dobândită pe parcurs. Inovarea de proces aduce întotdeauna întreprinderii mari beneficii în lupta concurențială deoarece îi permite fie obținerea unor costuri mai mici, fie obținerea, la aceleași costuri, a unor produse performante avand caracteristici calitative deosebite.

Inovarea tehnologică are drept scop introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv îmbunătățirea metodelor de gestiune și de organizare a muncii la nivelul întreprinderii. Ca și dezvoltarea de produs, dezvoltarea tehnologică include activități de cercetare industrială și de dezvoltare experimentală urmate de transferul tehnologic la nivelul firmei, în vederea realizării de produse performante, așa cum este ilustrat în figura 3.

Apare de aici necesitatea ca dezvoltarea unui produs să se deruleze într-un proiect în care trebuie corelate și optimizate atât activitățile, cât și resursele: financiare, materiale, informaționale, tehnologice, de timp și umane, fără a se neglija calitatea proceselor specifice dezvoltării produselor. Rezultă de aici că asigurarea calității unui proiect se obține numai printr-un management adecvat.

Din cele prezentate rezultă că se pot diferenția diverse forme ale inovării, ca de exemplu: inovații de produs (cu scopul introducerii pe piață de către întreprindere a unor servicii noi, prin produsele sale), inovații de proces (de exemplu, o fabricare imbunătățită a produselor), inovații de conducere (cu scopul imbunătățirii procedurilor administrative în cadrul întreprinderii). De obicei se inițiază strategii, cu scopul de a elabora planuri de acțiune viitoare la nivelul organizației economice.

Rentabilitate prin produse inovative

În general, inovația de produs se derulează în mediul de activitate existent al întreprinderii: societate, acționari, piață, imagine, strategie, competență etc. . Inovarea de produs reprezintă un răspuns la analiza amanunțită a situației prezente a organizației economice, mai precis la produsele aflate în producția curentă, a capacității întreprinderii, a obiectivelor propuse în urma studiului de marketing – analiza pieței, a nevoilor clienților respectiv a potențialilor concurenți [1].

Această analiză este doar primul pas, după care urmează o apreciere a viitorului – o prognoză, numită adesea proiecție sau analiză de trend. Numai în acest mod, o strategie de produs devine serios motivată și nu doar o problemă de hazard sau noroc. Ca multe alte sarcini de conducere, pentru obținerea rezultatelor scontate și această procedură este structurată în: analiză, prognoză și strategie. Pornind de la analiză, prognoză și strategie urmează, în mod firesc, poziționarea produsului pe piață. Rezultatul acestor procese se definește ca fiind “Profil – Piață – Performanță” (P P P) și se constitue în triada care stă la baza dezvoltării produselor inovative [5]. Profil – Piață – Performanță este rezultatul unor procese în cea mai timpurie fază a inovației oricărui produs. Pornind de la o analiză a trecutului și a prezentului, a capacității întreprinderii, a produselor existente, a piețelor existente și a potențialilor clienți, se elaborează prognoza care va sta la baza unei posibile strategii viitoare, de poziționare a produsului atât la nivelul firmei cât și al poziționării lui pe piață. Așa cum este ilustrat în figura 4, P P P se constituie din procese secvențiale. În realitate este vorba de procese cu un pronunțat caracter iterativ care se desfășoară în paralel și se condiționează reciproc.

Inovațiile, respectiv ideile pentru produse, tehnologii și servicii noi, pot avea cele mai diferite surse. De obicei inovațiile se găsesc în jurul câmpului de activitate al organizațiilor economice și se transpun în produsele acestora. Poate fi vorba de idei noi – diferite de cele care stau la baza produselor proprii – invenții aduse de angajați sau de persoane din afara organizației. La fel de bine inovația poate avea loc și prin cumpărarea brevetului sau licenței de la o altă firmă, respectiv prin transfer tehnologic, dar acest lucru înseamnă efort financiar suplimentar făcut la nivelul firmei.

Imagine – Strategie – Obiective

PPP-ul nu este dezvoltat independent, ci ține cont de imaginea existentă a întreprinderii și se bazează pe strategia elaborată și pe competențele de bază existente la nivelul organizației economice. De asemenea, strategia produsului influențează și ea strategia întreprinderii și solicită noi competențe de bază. La baza tematicii de dezvoltare a unui nou produs stă planul strategic de dezvoltare al întreprinderii, realizat pe termen lung. Astfel, se poate diferenția o organizație economică inovativă de alta prin: viziune, imagine, strategie și obiectivele propuse. Așa numita imagine a întreprinderii arată sensul și obiectivele propuse și stabilește – politica – codul de comportare în interiorul și exteriorul ei [5]. De obicei, imaginea existentă a întreprinderii conține următoarele teme:

obiectivele și misiunea întreprinderii;

responsabilitatea față de societate, de angajați și de acționari;

poziția pe piață;

principiile și modurile de finanțare;

relațiile cu furnizorii și clienții și întreținerea acestor relații;

politica și cultura internă față de personalul angajat;

comportamentul față de potențialii concurenți.

Viziunea reprezintă, din punct de vedere calitativ, proiecția în viitorul îndepărtat. Câteva exemple ar putea fi:

firma vrea să fie numărul unu în lume, în domeniul său de activitate;

conducerea vrea să elaboreze bariere odată cu pătrunderea concurenței pe piață;

dezvoltările noi se vor realiza prin finanțare proprie;

firma vizează o anumită rentabilitate prin promovarea noului produs;

crearea unui mediu motivant de lucru, pe termen lung, pentru personalul angajat.

Strategia întreprinderii redă direcția acesteia pe termen lung și precizează obiectivele în mod calitativ. Obiectivele sunt de durată lungă, medie, până la scurtă durată și transpun strategia în valori măsurabile, care pot fi atinse operativ. Termenii imagine / strategie / obiectiv se întrepătrund în multe rânduri și este greu să vorbim despre o diferențiere clară. Plecând de la situația actuală a întreprinderii se dezvoltă strategii care deschid, respectiv fac posibil drumul spre viziunea pe termen lung. În direcția acestei strategii se stabilesc obiective măsurabile. Imaginea folosește ca ghidaj pentru acțiunile firmei. Figura 5 ilustrează legăturile dintre acești termeni.

CAPITOLUL III.

Inovarea motor de dezvoltare a cercetarii aplicative

Noțiuni introductive

Transferul de tehnologie se bazează pe creativitate și inovare, atât în cadrul unor structuri de cercetare-dezvoltare care generează tehnologia ca produs, cât și în cadrul unor procese de transformare de anvergură a organizațiilor receptoare ale transferului tehnologic.

Interesul actual în cazul transferului tehnologic nu este unul nou. Terminologia „Transfer Tehnologic” își are originea în SUA unde, încă din 1942, guvernul Federal a fost responsabil pentru creșterea continuă a utilizării în comun a resurselor naționale pentru cercetare și dezvoltare, în primul rând pentru îndeplinirea obiectivelor politicilor militare, atomice și pentru cucerirea spațiului cosmic.

Transferul tehnologic (TT) poate fi caracterizat ca un proces activ, în timpul căruia se realizează trecerea unei tehnologii de la o entitate la alta. Aceste entități pot fi țări, companii sau chiar indivizi. Transferul tehnologic reprezintă un proces creat între doua părți, cu scopul îndeplinirii intereselor ambelor părți. Pentru ca transferul tehnologic să fie un succes, profitul ambelor părți trebuie să atingă valorile dorite, de asemenea, să existe interese reciproc avantajoase. În acest fel, parteneriatul și cooperarea vor elimina conflictele și neînțelegerile.

Transferul tehnologic poate avea două direcții:

TT vertical,

TT orizontal.

Transferul vertical are loc atunci când tehnologia este transferată între două entități ale aceleiași țări, sau între departamentele aceleiași firme.

Transferul orizontal se poate împărți, la rândul lui, în două direcții:

TT Nord-Nord (între țările dezvoltate),sau TT Sud-Sud (între țările în curs de dezvoltare); ceea ce înseamnă faptul că cele două țări au aproape același grad de dezvoltare socială, culturală și științifică. În acest caz, impactul transferului tehnologic este limitat.

TT Nord-Sud, este realizat între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. În acest caz, scopul principal al cumpărătorului (țările în curs de dezvoltare) este de a recupera decalajul dintre cele două părți prin intermediul transferului tehnologic. În același timp, vânzătorul, respectiv țările dezvoltate, recuperează o parte din costurile mari efectuate în domeniul cercetării, pentru dezvoltarea de noi tehnologii.

Obiectivul acestui studiu este dezvoltarea unui model care să acopere cele mai importante activități necesare a fi studiate înainte de implementarea proceselor specifice transferului tehnologic.

Preocupările pentru transferul tehnologic s-au amlificat vizibil în ultimii ani. Astfel, interesul specialiștilor din întreaga lume este focalizat în continuare, în special, asupra transferului tehnologic din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare. În lumea a treia, spre exemplu, transferul tehnologic este privit ca un mijloc important în procesele de dezvoltare a acestor țări. Preocuparea principală pentru companiile multinaționale pare a fi tocmai aducerea la îndeplinire a acestui scop.

Oricum, multe dintre țările în curs de dezvoltare au ca obiectiv reducerea decalajelor și în final atingerea standardelor din țările dezvoltate. Reducerea acestui decalaj este de dorit să fie atins în mai puțin de o jumătate de secol, știut fiind faptul că în țările dezvoltate acest proces a durat un secol sau chiar mai mult. Deoarece țările în curs de dezvoltare nu sunt capabile să furnizeze capitalul necesar pentru îndeplinirea acestor obiective de reducere a decalajelor, sau acolo în țările în care capitalul pare a fi disponibil, cum ar fi Kuweitul, Arabia Saudită etc., dar nu există mâna de lucru necesară, expertiza, know-how-ul tehnic și managerial trebuie să vină dinspre țările dezvoltate. În prezent, a devenit un lucru esențial ca acest capital, precum și know-how-ul tehnic și managerial să fie disponibil din partea țărilor dezvoltate. În privința investitorilor străini, experiența arată faptul că există totdeauna disponibilitatea transferului tehnologic prin intermediul licențelor, precum și prin intermediul afacerilor încheiate în țările cu o politică economică stabilă. Astfel, ei au un cuvânt important de spus în managementul capitalului pe care aceștia îl furnizează, precum și în privința facilităților ce le sunt oferite cu scopul de repatriere a profiturilor. Ca urmare, este necesară studierea atentă a unor astfel de activități importante înainte de începerea transferului tehnologic.

Toate aceste idei și concepte specifice TT pot fi aplicate parteneriatelor create între unități de cercetare și organizații economice interesate în dezvoltarea afacerilor lor.

Model general pentru transfer tehnologic

Formele transferului tehnologic

Transferul tehnologic are două forme:

Forma X;

Forma Y (The disembodied form).

Forma X include componente tehnice, cum ar fi TT prin produse, utilaje, echipamente noi, asistență tehnică și personal specializat.

Forma Y (The disembodied form) este o formă pur informațională care trebuie dezvoltată cu scopul de a utiliza cât mai eficient componentele tehnice. Această formă se bazează pe know-how în: management, marketing, producție și controlul calității, eficiență, calități practice în diferitele arii tematice și domenii funcționale. Forma Y este cea mai importantă și cea mai dificil de obținut. Cele două forme ale transferului tehnologic trebuie să fie implementate în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, știut fiind că aceste țări au resurse instituționale limitate pentru dezvoltarea propriilor tehnologii și un număr redus de specialiști.

Sfera aplicațiilor transferului tehnologic

Țările în curs de dezvoltare vor importa noile tehnologii, pe care le vor implementa în diferite sectoare. În perioada de dezvoltare, majoritatea acestor țări se vor concentra asupra chestiunilor legate de securitate si infrastructură. Astfel, pentru guvern, cele mai importante aplicații vor fi in sectoarele militar și al serviciilor, cum ar fi industria de armament, telecomunicațiile, transporturile, domeniul medical, diversele servicii publice și agricultură.

Etapele transferului tehnologic

Ciclul de viață al tehnologiei. Există în general șase etape ale ciclului de viață ale unei tehnologii, care sunt echivalente ciclului de viață al producției. Acestea sunt următoarele:

dezvoltarea tehnologică;

aplicațiile tehnologiei;

lansarea tehnologică;

creșterea tehnologică;

maturitatea tehnologică;

degradarea tehnologică.

Prima etapă a ciclului de viață al tehnologiei este dezvoltarea tehnologică. În cursul acestei etape, o companie va realiza eforturi considerabile, în căutarea unei valori de întrebuințare tehnologică.

A doua etapă o reprezintă aplicațiile tehnologiei. Aici, compania aplică tehnologia, cu scopul obținerii unuia sau mai multor produse finite.

A treia etapă constă în lansarea tehnologiei. In această etapă, compania dezvoltă tehnologii viitoare, lucru ce implică costuri mărite.

A patra etapă urmărește creșterea tehnologică. În acest punct, compania devine profitabilă, începe să câștige ceva din ce a cheltuit cu dezvoltarea tehnologică.

A cincea etapă reprezintă maturitatea tehnologică. În acest moment, aproape toți potențialii concurenți de pe piață cunosc tehnologia respectivă și din acest motiv valoarea de întrebuințare a acesteia este mult diminuată față de momentul lansării.

A șasea și ultima etapă este degradarea tehnologică. În aceasta etapă, scade interesul față de tehnologia respectivă, iar valoarea ei este practic nulă.

O funcție importantă a procesului de transfer tehnologic o reprezintă puterea de negociere a ambelor parți.

Cea mai importantă etapă a ciclului de viață al tehnolgiei, care prezintă interes pentru ambele părți, o reprezintă etapa de creștere a aplicațiilor. Există câteva motive importante demne de menționat în scopul susținerii acestei afirmații, după cum urmează:

Vânzătorul poate să nu aibă nevoie de respectiva tehnologie, deoarece câteodată poate contraveni liniei adoptate de companie, sau este prea costisitoare pentru o dezvoltare ulterioară. Astfel, acel moment este potrivit pentru vânzarea în scopul obținerii unui profit maxim, evident cu o serie de garanții și restricții impuse cumpărătorului.

Vânzarea în acest punct previne ca potențialii concurenți de pe piață să își dezvolte propriile tehnologii. Astfel, vânzătorul va fi un lider al tehnologiei respective pe piață.

Majoritatea țărilor în curs de dezvoltare au atins dezvoltarea de bază și caută tehnologii avansate pentru extinderea orizontului dezvoltăriilor tehnologice.

Cumpărătorul va avea nevoie, în această etapă, de asistență tehnică și managerială.

Prin TT se stabilesc direcții de dezvoltare în aceste țări, standardul de viață va fi îmbunătățit, va crește astfel în mod corespunzător și puterea de cumpărare. Aceasta la rândul ei va duce la o dezvoltare a importului de produse și de noi tehnologii.

Nevoile vânzătorului și ale cumpărătorului. Ciclul de viață al tehnologiei ajută la înțelegerea necesităților, atât ale furnizorului de tehnologie, cât și ale utilizatorului acesteia. Deși ambele părți implicate au ceva în comun, de obicei acestea au obiective și beneficii contradictorii. În tabelul 1 sunt prezentate câteva din necesitățile vânzătorului și ale cumpărătorului.

Tabel nr. 1

Vânzătorul nu va fi interesat să vândă tehnologia în decursul primelor trei etape, deoarece nu va găsi un preț care să acopere costurile efectuate de acesta pentru respectiva dezvoltare tehnologică. Astfel, va exista riscul competiției viitoare. In schimb, producătorul preferă, dacă este posibil, să vândă tehnologia depășită și, evident, singurul loc în care ar putea găsi piață de desfacere pentru o astfel de tehnologie o reprezintă țările mai puțin dezvoltate. În această situație, furnizorul se folosește de tehnologia depășită cu scopul acoperirii tuturor costurilor și a obținerii de profit.

Pe de altă parte, cumpărătorul încearcă să obțină de pe piață tehnologie avansată corespunzătoare stadiului de dezvoltare al aplicațiilor sale. Tehnologia obținută în această etapă va corespunde obiectivelor sale și va furniza un profit maxim pentru o perioadă de timp cât mai lungă. În continuare, cumpărătorul încearcă obținerea nu numai a tehnologiei în sine, ci și a asistenței de management și marketing corespunzătoare, precum și traning-ul necesar pentru formarea specialiștilor proprii.

Tehnologii corespunzătoare. Tehnologia potrivită nu înseamnă neapărat tehnologie avansată. Pentru majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, tehnologia potrivită reprezintă acea tehnologie cu ajutorul căreia sunt îndeplinite obiectivele planului de dezvoltare, nu necesită specializări avansate, este ușor de utilizat și oferă necesarul dorit la un cost rezonabil. Tehnologia absoarbe nu numai cunoștințele și știința societății căreia îi aparține, ci și cultura și tradițiile acelei societăți. Indiferent dacă aceste tradiții sunt bune sau rele, ele se deosebesc de cele ale țării gazdă. Astfel, nu toate tehnologiile transferate către țările în curs de dezvoltare sunt potrivite. Aceste remarci sunt importante pentru un transfer tehnologic adecvat. Printre cele mai importante caracteristici care trebuie luate în considerare sunt: costul TT, utilizarea resurselor materiale locale, crearea unui număr cât mai mare de noi locuri de muncă, complexitatea operațiilor impuse de noua tehnologie, riscurile implementării etc.

Căi pentru transferul tehnologic

Transferul tehnologic poate fi obținut printr-o gamă largă de modalități, cum ar fi: literatura, oamenii, informații, schimbul de personal tehnic, patente și licențe precum și prin comercializarea diverselor sisteme tehnice (echipamente, utilaje și mașini). Alegerea uneia sau alteia din cele câteva modalități de TT, enumerate mai sus, depinde în mare măsură de o serie de factori cum ar fi natura și complexitatea tehnologiei, politicile guvernamentale, nivelul tehnologic local și capacitatea industrială a regiunii în care are loc TT.

Comunicarea, tranzacția dintre vânzător și cumpărător poate avea loc direct sau indirect.

Transferul tehnologic direct implică contactul direct între furnizor și cumpărător, fără existența unei terțe părți. Aceste tipuri de transfer implică de obicei tehnologii simple, cum ar fi o mașină sau un echipament, un patent sau un serviciu tehnologic în domeniul ingineriei industriale. Aceasta modalitate de transfer este denumită ”tehnologie transparentă”.

Tranzacția indirectă are loc atunci când transferul tehnologic se face printr-un intermediar. Aceste transferuri implică, de obicei, procese sau produse de fabricație, cum ar fi spre exemplu, contractul la cheie (turn – key contract) sau furnizarea produsului finit. Tehnica utilizată a fost înlocuită cu o tehnologie nouă, în care furnizorul tehnologiei de producție livrează instalația, personalul necesar operării și specializarea forței de muncă locale și a managerilor firmei, în cazuri deosebite.

Cele mai importante căi de transfer tehnologic sunt:

Investițiile străine directe

Societăți mixte – Joint venture

Unități aflate în propietatea statului

Companii multinaționale

Investițiile străine directe. Caracteristica esențială a investițiilor străine directe constă în faptul ca oferă tehnologie și capital împreună cu un control direct. Direcția de transfer a investițiilor străine directe dinspre țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare servește ca indicator și instrument de măsură pentru nivelul transferului tehnologic. Țările în curs de dezvoltare s-au plâns de faptul că această cale de transfer tehnologic nu îndeplinește necesitățile de dezvoltare. Principalul scop al transferurilor a fost profitul, achiziția de noi resurse și stabilirea unui monopol asupra pieței. De aceea, au văzut în aceste investiții străine o nouă formă de colonialism.

Societăți mixte – Joint venture. Ca un rezultat al măsurilor de reglementare a investițiilor directe, creerea de societăți mixte pot constitui căi importante de participare a companiilor multinaționale la transferul tehnologic. În perioada anilor ’70, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare au creat o serie de legi și reglementări privind investițiile străine. În aceste condiții, a fost creat un nou concept: un join venture stabilit între partenerii locali și cei străini. Participarea străină era în majoritatea cazurilor sub forma transferului de noi tehnologii.

Unități aflate în propietatea statului. Transferul tehnologic realizat între entități ale statului a devenit subiectul unor măsuri sub forma unor norme și reguli bine definite de către guvernele țărilor în curs de dezvoltare. De aceea, guvernele acestor țări au jucat un rol important, vital chiar, în generarea condițiilor de dezvoltare, precum și în rezolvarea problemelor apărute în cadrul transferului tehnologic către sectoarele economice private sau de stat. În aceast mod, sectoarele publice au adoptat consecutiv mai multe tehnologii datorită unor condiții favorabile create la un moment dat.

Companii multinaționale. Aceste companii cunosc foarte bine necesitățile pieței, regulile și restricțiile transferului tehnologic. De cele mai multe ori, companiile multinaționale se regăsesc în cadrul transferului tehnologic, ca intermediari între furnizori și cumpărători.

2.5 Factorii care influențează transferul tehnologic

În continuare sunt prezentați factorii cei mai importanți cu impact asupra transferului tehnologic:

părțile implicate,

contractul,

training-ul,

legislația,

cultura,

proprietatea intelectuală,

politicile naționale.

Părțile implicate. Viitorul succes al transferului tehnologic depinde în mare măsură de caractersiticile cumpărătorului și / sau ale vânzătorului. De aceea, cu cât caracteristicile și condițiile îndeplinite de cei implicați în transferul tehnologic sunt mai apropiate, cu atât șansa de succes este mai mare. Furnizorul și cumparătorul au propriile obiective, capacități și limite. Goulet, precizează că“ furnizorii și cumparătorii au criterii diferite pentru transferul tehnologic”. În tabelul 2 sunt prezentate aceste criterii.

Tabel nr. 2

Obiectivele furnizorului și cumpărătorului sunt în divergență în mare parte a timpului, dar pentru atingerea profitului și prosperității, aceștia trebuie să conlucreze pentru găsirea unui punct comun de vedere.

Contractul În pregătirea unui transfer tehnologic, ambele părți implicate trebuie să fie clare în privința tehnologiei, know-how-ului, precum și în privința produselor conexe care urmează a fi transferate în cadrul perioadei de derulare a contractului. În cadrul acordului dintre cele două părți există o multitudine de probleme ce trebuie luate în considerare. Dintre acestea, următoarele sunt cele mai importante: documentația, trainig-ul, asistența tehnică și componentele tehnologice specifice.

Contractele pot fi clasificate în două tipuri, și anume:

contracte parțiale,

contracte complexe.

Contractele parțiale sunt contracte individuale pentru achiziția unor componente tehnologice specifice, cum ar fi un echipament, un subansamblu al unui echipament, un patent sau un serviciu tehnologic. Aceste contracte sunt simple, prin intermediul lor realizându-se o tranzacție directă.

Contractele complexe sunt contracte care duc la achiziționarea unui pachet complet de tehnologie, a cărui componență diversă formează un întreg care nu este supus negocierii. Acest tip de contract mai este cunoscut și sub forma tranzacției unui proces tehnologic unitar. Fiecare tip de tranzacție, completă sau parțială, are propriile avantaje și dezavantaje.

Câteva din avantajele tranzacțiilor parțiale sunt:

Cumpărătorul are o mai mare oportunitate de participare activă la transferul tehnologic.

Acest tip de transfer tehnologic dă posibilitatea celui care face achiziția să urmărească și să participe pe viu la asamblarea diferitelor componente.

Tehnologia oferă o bună oportunitate pentru dezvoltarea sectorului local, în special prin utilizarea forței de muncă din zona teritorială unde are loc implementarea.

Câteva din dezavantajele tranzacțiilor parțiale sunt:

Ca urmare a utilizării resurselor locale pentru asamblarea componentelor, adesea acestea nu se pot raporta la cerințele standardelor impuse de cel care vinde tehnologia. În consecință durata implementării tehnologiei este relativ mare.

Costurile întregului proces de transfer sunt relativ mari depășind estimările făcute.

Câteva din avantajele tranzacțiilor complexe sunt:

Oferă o mai bună garanție a respectării termenelor limită.

Performanțele obținute vor fi satisfăcătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ, asamblarea fiind făcută de specialiștii celui care vinde tehnologia.

Accelerarea procesului de implementare, la beneficiar, fără a necestita cerințe inginerești deosebite.

Câteva din dezavantajele tranzacțiilor complexe sunt:

Furnizorul este singurul responsabil pentru realizarea proiectului, de aceea va avea tendința de a selecta partenerii și subcontractorii. Aceștia vor servi mai degrabă propriilor interese ale vânzătorului și mai puțin intereselor cumpărătorului.

Se acordă o mai mică importanță obiectivelor economice și sociale locale, cum ar fi de exemplu integrarea resurselor regionale sau obiectivele locale de ocupare a forței de muncă.

Training-ul. Prin transfer tehnologic nu se înțelege numai partea de echipamente, ci și transferul de cunoștințe și informații. Drept urmare, cerințele de specializare ale cumpărătorului sunt necesare pentru utilizarea noii tehnologii. De obicei, nu este foarte dificil ca ambele părți să ajungă la o înțelegere asupra prețului tehnologiei ce urmează a fi transferată, dar o problemă importantă se referă asupra instruirii și a asistenței tehnice.

Metodologia instruirii și pregătirii profesionale, în majoritatea țărilor avansate tehnologic, se bazează pe importanța învățării practice. Cursurile de perfecționare sunt în strânsă legatură cu studiile de caz, discuțiile de grup, simulările și asumarea responsabilităților. În unele țări în curs de dezvoltare, astfel de metode de perfecționare sunt cu adevărat nefamiliare, atât conducerii cât și personalului. Se întâlnește des conceptul că memoria e cea mai bună metodă de învățare. Alții se bazează pe observarea acțiunilor instructorilor, ce reprezintă un model. Învățarea prin această metodă prezintă riscul ca persoana să fie privită ca un neștiutor. De aceea, problema modului de instruire a personalului este una foarte importantă, care trebuie luată în considerare. La prezentarea cursurilor de instruire, instructorul poate fi nevoit să înceapă cu lucruri formale, care nu par așa importante la prima vedere. Doar după câștigarea respectului și încrederii cursanților, se poate trece la faza de predare propriu-zisă, a metodologiilor ce trebuie însușite.

Legislația. Reglementările statale existente au rolul de a reduce costul per ansamblu al procesului de transfer tehnologic, permițând moduri diferite și nivele maxime de plată, diferite față de înțelegerile asupra prețurilor echipamentelor și a necesarului de mijloace de întreținere care este importat ca parte componentă a TT. În anii ’80, marea majoritate a țărilor în curs de dezvoltare și-au fixat propriile reglementări. Scopul era necesitatea unei dezvoltări tehnologice continue și sănătoase pe de o parte, iar pe de altă parte supravegherea atentă a transferurilor tehnologice din partea companiilor multinaționale.

Cultura. Cultura a jucat întotdeauna un rol important în succesul transferului tehnologic. Tradițiile, religia, limba, obiceiurile vor determina tehnologiile ce pot fi “acceptate”. De aceea, dacă două societăți nu sunt compatibile din punct de vedere cultural, transferul unei tehnologii oarecare va întâmpina probleme diverse. Pentru transferul tehnologic către o cultură diferită, limba este o componentă foarte importantă putând încetini procesul. În ceeace privește vocabularul existent și dificultățile gramaticale, există elemente culturale în cadrul limbii respective care se află în strânsă relație cu acestea, în sensul afectării proceselor și acțiunilor utilizatorului străin.

Proprietatea intelectuală. Furnizorii, din țările dezvoltate, se vor preocupa îndeosebi de existența unor legi care protejează proprietatea intelectuală (patente, mărci, drepturi de autor și secrete de firmă) existente în țările în curs de dezvoltare. Fără astfel de legi, noile tehnologii nu ar putea avea un avantaj competitiv la transferul tehnologic al acestora. Multe țări în curs de dezvoltare participă la un așa numit Tratat de cooperare pentru licențe PCT (Patent Co-operation Treaty).

Politicile naționale. Politicile care respectă importanța investițiilor străine variază considerabil din punct de vedere al formei, conținutului și implementării. Activitatea investițiilor străine este subiectul multor legi și a unor reglementării specifice. De la țară la țară, aceste politici vor avea un impact uriaș asupra nivelului și calității transferurilor tehnologice.

Impactul tehnologic

Transferul tehnologic se realizează de regulă între două țări diferite. Făcând abstracție de diferențele de tehnologie dintre acestea, țările implicate diferă și din punct de vedere al politicilor adoptate: economice, sociale și legislative. Conform lui Farkas-Conn [12], "Fiecare model particular de transfer tehnologic reprezintă el însuși o entitate politică și socială, având consecințe sociale adânci". În consecință, rezultatul transferului tehnologic va avea un impact pozitiv sau negativ asupra societății gazdă.

Câteva din urmările pozitive ale transferului tehnologic vor fi dezvoltarea serviciilor publice, cum ar fi asistența medicală, învățământul, transporturile, poșta și telecomunicațiile etc., iar alte tipuri de transfer tehnologic pot aduce îmbunătățiri semnificative agriculturii și industriei, ceea ce va duce implicit la o dezvoltare a țării respective. Ca rezultat, economia va suferi un proces de dezvoltare, iar productivitatea va crește. De asemenea, țara gazdă poate încuraja în continuare companiile multinaționale pentru dezvoltarea laboratoarelor de cercetare, implementarea de întreprinderi integrate pentru dezvoltarea regională, instruirea forței de muncă locale, achiziționarea de componente de la furnizorii locali, etc.

Unul din impactele negative îl reprezintă însăși țara producătoare de componente pentru furnizor, care poate avea o influență asupra țării gazdă. Companiile multinaționale sunt adesea văzute ca instrumente pentru politicile țărilor inițiatoare. Datorită climatului militar, politic sau economic, țara producătoare poate avea influență asupra companiilor create. Alterarea politicilor care încurajează legăturile economice între cele două țări, poate conduce la retragerea unora sau mai multor produse, la reducerea nivelului investițiilor străine. Alt impact negativ este dependența din punct de vedere tehnologic al țării gazdă, referindu-ne mai ales la piesele de schimb, care vor trebui cumpărate din țările avansate tehnologic, precum și la cumpărarea “experților” în respectiva tehnologie.

2.7 Analiza participantilor la procesul de TT

Obiectivul capitolului este realizarea unei capacitati de intelegere comuna a intereselor, motivatiilor, problemelor si obstacolelor diferitelor grupuri de interese care abordeaza transferul de tehnologie.

2.7.1 Grupuri de interes

Numerosi factori majori pot fi implicati intr-un transfer de tehnologie sj/sau proces de inovare tehnologica. Toti factorii majori implicati trebuie identificati si caracterizati in mod clar. Ei formeaza grupuri de interes.

De multe ori, membrii grupurilor de interes au interese si/sau motivatii conflictuale in ceea ce priveste un anumit proces de transfer tehnologie. Aceste lucruri trebuie anticipate, tinand cont de faptul ca numai un castig care sa-i satisfaca pe toti poate fi considerat un adevarat succes in cadrul unui proces de TT.

In tabelul 2 se prezinta o lista simplificata a factorilor majori ce ar putea fi implicati intr-un proces de transfer de tehnologie in contextui din Romania.

2.8 Factorii majori implicati in procesul de TT

Tabelul 2

2.9 Noi tehnici si instrumente adaptive in sprijinul valorizarii si transferului tehnologic a rezultatelor cercetarii – dezvoltarii

Cercetarea românească, în special cercetarea industrială, (adică aplicativă), este deschisă către lumea afacerilor. În esenta, mediul de cercetare este dispus și chiar este „obligat” să colaboreze cu mediul de afaceri, respectiv cu firme și agentj economici din industria și economia românească și respectiv, chiar cu institufii / firme și entitati din comunitatea europeană și cea internațională.

2.9.1 Noi tehnici si instrumente adaptive si inovative:

Cercetarea românească, prin instituțiile ei și prin reprezentanfii lor, face legătura industrială și economică” cu mediul de afaceri, în sensul că dezvoltă contacte, vizite și negocieri cu IMM-urile de profit din România, stabilind, prin expertiza cercetării, respectiv prin rezultatele cercetării, modalitatJ de valorificare și transfer tehnologic și concret, (de ce nu?), contracte cu terti care să aducă atât noi surse de finanțare, pentru cercetare, cât și noi produse, tehnologii și servicii implementate în industria și economia românească.

Această legătură cu industria și economia românească la nivel institutional, a fost deja proiectată și chiar derulată, ca proces, prin aportul infrastructurii de transfer tehnologic și incubare de afaceri, dezvoltată de ANCS, cu cativa ani în urmă, prin desfasurarea, finalizarea si monitorizarea Programului INFRATECH – coordonat de Dl. Gheorghe Bala – Director General al Direcției Generale de Transfer Tehnologic și Infrastructuri din ANCS.

Direcția Generală de Transfer Tehnologic și Infrastructuri a conceput și derulat proiectul „Caravana Inovării”, incă din anul 2008, prin care s-a realizat un circuit național al acestui proiect, în colaborare cu Camerele de Comerț și Industrie județene și cu entitatile de transfer tehnologic și de incubare afaceri.

În continuare, trebuie să găsim si alte soluții competitive și capabile de a dinamiza aceste legături cu industria și economia românească”, în vederea implicării și integrării mediului de cercetare în mediul de afaceri pentru obținerea și creșterea capabilitatii IMM-urilor productive și innovative

În general, aceste Jegături cu industria și economia românească”, trebuiesc realizate și intretinute reciproc de cele două medii, de cercetare și de afaceri, prin toate metodele și instrumentele posibile: e-mail; informare prin prospecte și produse informaționale; navigare pagini WEB ale instituțiilor din cele două medii; realizări de microportaluri WEB pentru vizitări permanente și reciproce; vizite și deplasări reciproce / consultații și negocieri la și Tntre entită|ile din cele două medii; participări in parteneriat la târguri și expoziții / la simpozioane și conferințe / la mese rotunde și alte diseminări interne.

Lumea afacerilor, trebuie să fie deschisă si interogatoare către cercetarea românească, inițiind colaborare pe tematici de interes propriu și asigurarea productivitatii și competitivitatii, acestea fiind necesare lor pentru calificare europeană.

Din practică, a rezultat că mediul de afaceri inițiază insă greoi și sporadic colaborări cu cercetarea românească, și de aici, și situatfa deloc convenabilă, că cercetarea românească nu are rezultate directe valorificate și transferate IMM – urilor din industrie și economie, situatie care exprimă aparent că cercetarea românească este ineficientă”, lucru nedrept dedus pentru cercetarea românească.

Se poate menționa că mediul de afaceri nu prea este dispus să colaboreze cu unitatjle de cercetare, din cauza incapability financiare, Tntrucât Tn această colaborare cu cercetarea, trebuie să cofinanjeze la proiectele de cercetare și din cauza lipsei fondurilor de cofinanjare, atunci această colaborare nu mai există decât tntr-un procent nesemnificativ, ceea ce conduce la această situate de necolaborare a mediului de afaceri cu cercetarea românească.

Mai există și o altă situate, care explică această necolaborare intre cele două medii, și anume, neincrederea in rezultatele cercetării.

Cele două medii de cercetare si de afaceri să-și coreleze interesele tehnice și economice in plaja temporală optimă a proiectelor și să-și insușească fazele de implementare tehnologică și de asigurare a serviciilor de evaluare / intreținere și mentenanta, conducând la eficiența rezultatelor cercetării.

Totodată, unitătile mediului de afaceri, urmărind rezolvarea unor probleme, intr-un termen foarte scurt și având o totala incredere in produsele firmelor străine cu mare experienta industrială, nu sunt dispuse să utilizeze rezultatele cercetării românești și de aici, distantarea lor de unitatile de cercetare din România.

INCD – Mecatronică si Tehnica Măsurării, are rezultate ale cercetării industriale, la nivel european high-tech, în domeniul echipamentelor mecatronice inteligente de control integrat, demonstrate de atestarea calitativă a produselor INCD-MTM, de către o firma franceză pentru o firma romaneasca cu sediul la Pitești, rezultate materializate in peste 200 de echipamente mecatronice inteligente și automatizate integrate proceselor de fabricate auto.

În contextul actual, cele două medii, de cercetare și de afaceri, sunt obligate la un sprijin reciproc, acest sprijin fiind obligatoriu tn condițiile în care statul prin bugetul de stat, a întors spatele sustjnerii financiare a acestor medii, dar mai ales pentru mediul cercetării.

Institutul de cercetare, trebuie să fie un liant și un multiplicator al posibilitatilor de colaborare și sprijin reciproc, cu intreprinderea, pentru a se identifica și a demara toate problematicile care se pot rezolva în favoarea intreprinderii, fie prin aplicarea imediată a unor rezultate ale cercetării realizate până in prezent, fie prin realizarea de modernizări și imbunătătjri a unor rezultate existente ale cercetării, fie prin realizarea de noi produse / tehnologii sau servicii industriale, cerute de intreprindere chiar in condițiile actualei crize.

Pentru succesul sprijinului parteneriatului dintre mediul cercetării sI mediul de afaceri, este bine sa fie atrase in consorții sau echipe mixte de lucru, atât organizațiile de tip asociație profesională, de tip patronală de tip ONG cât si organizațiile micilor intreprinderi si persoanelor fizice autorizate, această diversitate fiind necesară diversificării acțiunilor comune si la reprezentarea intereselor in comun pe diferite domenii.

În sprijinul parteneriatelor dintre cele două medii, trebuie atrase si entitatile de legături industriale, de transfer tehnologic, de incubare de informare tehnologică, acestea constituind liantul dintre cele două medii.

Pentru o imbunătățire reală a integrării rezultatelor cercetării in IMM- uri intreprinderi si a colaborării intre entitatile de cercetare mediul de afaceri, trebuie formulate si acordate diferite facilitati pentru IMM-uri absorbante ale produselor si tehnologiilor rezultate din cercetare, precum:

Scutire de impozit pentru primul an de fabricate cu produse din rezultatele cercetării;

Neimpozitarea profitului reinvestit, pe o perioadă de minim 5 ani;

Sprijinirea financial din bugetul de stat, a IMM-urilor la diferite târguri si expoziții interne si internaționale, atunci când produsele/tehnologiile expuse provin din multiplicarea in fabricate a rezultatelor cercetării.

Această imbunătatire reală pentru a fi asigurată, ar trebui formulate asigurate diferite facilitate si pentru institutele de cercetare a căror rezultate isi găsesc aplicabilitatea in industrie si economie, atât pentru valorificare prin utilizare cât si valorizare prin transfer tehnologic de multiplicare in fabricație a rezultatelor cercetării, precum:

alocarea de fonduri de la buget pentru entitatile de cercetare, ale căror rezultate au fost utilizate sau implementate in fabricație, pentru o perioadă de cel puțin 2 ani, pentru activitajile de consultant si asistenja tehnică pe primii ani de fabricație;

la realizarea de proiecte de cercetare in cadrul programelor natjonale si europene, in consort, in care se regăsesc atât IMM – urile cărora le-au fost implementate rezultatele cercetării in fabricație cât si institutiile de cercetare, IMM-urile din consorții să faciliteze formarea acestora, in conditiile de participare prevăzute de pachetele de informatji si să contribuie cu cofinanțarea necesară abordării proiectelor de cercetare;

in cazul când rezultatele cercetării implementate in IMM-uri (industrie si economie) are la bază brevete de acordare a dreptului intelectual – cesionate institutiei de cercetare, propunem ca acestea, să acorde instituției de cercetare, un procent stabilit, din valoarea producției anuale, pe perioada fabricate industriale;

Modul de raportare a performanțelor in domeniul inovării, transferului tehnologic, elaborarea de metodologii, instrumente pentru imbunătatirea sistemelor și procedurilor de raportare. INCDMTM a organizat, in calitate de partener, 2 sesiuni de instruire a specialiștilor implicați in procesul de colectare și analiză a informațiilor specifice domeniului Inovării și Transferului Tehnologic (ITT).

Sesiunile de instruire au avut cursanti: functjonari publici din primăria Sectorului 1 și 2, MECMA și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; s-au desfășurat pe parcursul a 2 zile (16 ore), asigurându-se toate condițiile unei bune desfășurări a sesiunii; sesiunile au constat in prezentare de generalităti baze de date și prezentarea platformei online de colectare a datelor specifice domeniului ITT.

Această activitate a proiectului mai sus amintit, este parte din proiectul PODCA „Dezvoltarea capacitatii ANCS de elaborare a politicilor publice în domeniul inovării si al transferului tehnologic pentru asigurarea unei dezvoltări socio-economice durabile”, Cod SMIS 24120” in curs de implementare de ANCS si AROTT.

3. Exemplu de transfer de tehnologie

Valorizează și realizează transfer tehnologic consistent In Echipamente și Sisteme Mecatronice Inteligente de Măsurare și Control Integrat care inglobează multe rezultate ale CDI – din proiecte și programe de cercetare, astfel:

3.1 Transfer de tehnologie la o firma din Romania

Transfer tehnologic la o firma din Romania in cadrul procesului de fabricatie industriala [peste 200 sisteme mecatronice];

La Fabrici constructoare de automobile din piața externă:

Transfer tehnologic – export din 2010 la fabrici constructoare de automobile din Portugalia – CACIA & din Franța – ACI, de Echipamente și Sisteme Mecatronice high-tech, [1 echipament și respectiv 14 dispozitive];

La alte IMM-uri – în pregătire:

Pregătire transfer tehnologic din 2011 la alte IMM-uri furnizoare de repere auto pentru firma romaneasca de Instalații și Dispozitive Mecatronice Inteligente de Măsurare și Control;

3.2 Instalatie verificare etanseitate Carter Distributie UZINAT Diversitati: H4Bt8º, H4DA49º, H4Bt49º, H4Bt49º Sulev

Instalația de verificare este o instalație monobloc complexa destinată verificării etanșeitătii pieselor tip Capac Chiulasă. Toate subansamblele în mișcare sunt acționate de cilindri pneumatici asistați la cap cursă de senzori de proximitate. Celula de măsurare ATEQ realizează ciclul de măsurare după ce piesa de verificat a fost fixată și etanșată complet.

Caracteristici tehnice :

Energie electrică: 220 V.c.a./50 Hz;

Aer comprimat: min. 6 bar;

Presiune de lucru: 5 bar;

Presiune verificare etanseitati: 1 bar;

Pierdere etanșeitate admisă: 25 cm3 /min;

Timp de ciclu: ~ 40 sec/piesă.

3.3 Instalatie de verificat etanseitatea la Carter Distributie H5 uzinat

pentru Export C.A.C.I.A. – Aveiro, Portugalia

Instalatia este destinata controlului etanseitatii la Carter distributie H5 si marcarea dupa masurare a pieselor bune.

Caracteristici tehnice:

Gabarit: 2100 x 1325 x 2535 [mm];

Celula ateq f510;

Tensiunea de alimentare: 220v/50 hz;

Presiune de alimentare aer: min. 6 bar;

Presiune de lucru: 4,5 bar;

Presiune de control etanseitate: 1 bar pe ambele circuite (circuitul de joasa presiune si circuitul de inalta presiune);

nivel maxim de pierderi: 3,6 cm3/min pe circuitul de joasa presiune si 12 cm3/min pe circuitul de inalta presiune.

3.4 Echipament de control pentru cuplul de basculare si a unghiului de dezbatere pentru pipa bieleta X52

Echipamentul asigura controlul pe masina de sertizat, in linia de montaj a pipei bieleta X52. Structura :

Sistem mecanic de prindere si antrenare pivot

Sistem pneumatic de antrenare in miscare de pivotare ± 30o

Traductoare de masurare :

Traductor de cuplu 0…5Nm

Traductor unghiular 5400 imp/rot

PC de prelucrare si afisare date Comenzi transmise masinii de sertizat :

Oprire la depasirea parametrilor setati

Confirmare reluare ciclu

Marimi masurate :

Cuplul de basculare 0…5Nm

Unghiul de dezbatere : ± 30o

Avantaje :

Suprapunerea timpului de masurare peste timpul de montaj

Economii de forta de munca

3.5 Post de control Bara de comanda viteze

Postul asigura in sectia de prelucrare, masurarea comparativa, fata de o piesa de referinta, a abaterilor de pozitie, liniare si unghiulare, intre doua puncte definite pe cele doua capete ale barei de comanda, un punct pe boltul de centrare si al doilea punct situat la 13.75 mm fata de suprafata interioara a furcii.

Structura:

Sistem mecanic de bazare orientare si fixare;

Traductoare de deplasare:

Traductoare analogice pentru ± 1 mm

Traductor digital pentru 0…50 mm

PC de prelucrare si afisare date

Marimi masurate:

Marimi liniare Ox

Marimi liniare Oy

Marimi unghiulare: ZOX

Marimi unghiulare ZOY

Caracteristici tehnice:

Rezolutie de afisare: 0.001 mm

Cursa traductorului inductiv de masurare: ± 2 mm

Eroarea de liniaritate a traductorului de masurare : ± 0.005 mm/ ± 2 mm

Precizia de masurare cote liniare/ cote unghiulare: 1/10 din campul de toleranta al marimilor masurate

4. Concluzii

Nu există nici o îndoială în privința accelerării dezvoltării economice a țărilor mai puțin dezvoltate. Transferul tehnologic este însă un drum cu două sensuri. Condițiile sociale, economice și politice existente în țările ce primesc tehnologie și dezvoltările tehnologice din țările ce exportă tehnologia afectează în mare măsură mediul și nivelul transferului tehnologic. Ambele participante beneficiază de pe urma transferului tehnologic, fiind legate în cadrul acestui proces de coexistență, unul nu poate exista fără celălalt.

Dincolo de profit, există multe beneficii care pot rezulta în urma transferului tehnologic. Furnizorii pot câștiga piața, pot obține o confirmare a calității tehnologiei transferate precum și atragerea de noi consumatori pentru viitoarele produse. Ridicarea standardelor de viață ale consumatorilor, îmbunătățirile aduse societății, eliminarea sărăciei, ignoranței și a bolilor se numără printre beneficiile aduse țărilor în curs de dezvoltare. Condițiile politice, culturale și economice vor determina tipul tehnologiei ce urmează a fi transferată într-o țară dată. Posibilitățile țării furnizoare de tehnologie, politica de cercetare și profitabilitatea vor determina ce tehnologii sunt disponibile pentru a fi transferate.

În concluzie, pentru ca transferul tehnologic să fie un succes, ambele părți implicate vor trebui să acumuleze profit și să contribuie la atingerea unui interes comun. Ca urmare, înainte de decizia tipului de proces tehnologic ce urmează a fi transferat, trebuie studiate cu atenție toate activitățile conexe.

CAPITOLUL IV.

CEC-uri de inovare si aportul lor la dezvoltarea IMM-urilor romanesti

Modulul 3 – Servicii suport pentru inovare „Cecuri de inovare”

Scop

Asigurarea unui instrument flexibil pentru susținerea IMM-urilor din sectorul productiv în vederea modernizării tehnologice și creșterii gradului de inovare. IMM-urile sunt încurajate să dezvolte parteneriate cu instituții de cercetare si inovare în scopul de a crea produse și servicii inovatoare pe bază de tehnologii avansate. Cecurile de inovare pot fi eliberate în orice domeniu economic sau științific și vor conduce la o accelerare a transferului tehnologic între instituții de cercetare și IMM-uri.

Obiective

1. Încurajarea IMM-urilor de a investi în activități de cercetare-dezvoltare.

2. Facilitarea formării de colaborări și parteneriate între IMM-uri și instituții de cercetare si inovare.

3. Exploatarea mai eficientă de către IMM-uri a expertizei și cunoașterii generate de instituțiile de cercetare.

4. Testarea conceptelor cuprinse in brevetele de invenții

5. Valorificarea competențelor tehnico-științifice din sistemul de CDI în sectorul productiv prin asistarea IMM-urilor în procesul de dezvoltare și modernizare, prin achiziționarea de servicii, tehnologii și metode noi sau avansate;

6. Creșterea productivității, competitivității și a calității produselor obținute la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii;

7. Stimularea culturii antreprenoriale în cadrul instituțiilor de cercetare si inovare din România.

8. Sprijinirea IMM-urilor inovatoare in vederea accesării fondurilor publice si/sau private din alte surse/programe (Planul National de Cercetare Dezvoltare, Inovare, Fonduri structurale Axa 2, Fonduri private de investiții, Angel Investors, etc.)

Criterii de eligibilitate

Pot beneficia de ajutor de minimis întreprinderi indiferent de forma juridică de organizare, care îndeplinesc următoarele condiții:

– sunt IMM-uri, în sensul prevederilor Legii nr. 346/2004 sau PFA în sensul prevederilor OUG 44/2008 sunt înregistrați în Registrul Comerțului și își desfășoară activitatea în România conform legislației in vigoare;

– nu sunt considerate „firme în dificultate”, în sensul instrucțiunilor privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate, elaborate la nivel european (publicate în OJC 244/2004);

– nu se află în procedura de executare silită, reorganizare juridică, faliment, închidere operațională, dizolvare, sau alte situații similare reglementate de lege;

– la data depunerii cererii de finanțare să nu înregistreze debite la bugetul de stat, sau bugetele locale sau provenind din neplata contribuțiilor de asigurări sociale, șomaj, accidente de muncă și boli profesionale, precum și asigurările de sănătate;

– nu a fost emisă împotriva acestora o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată;

– sunt întreprinderi mici și mijlocii, în conformitate cu regulamentul CE 800/2008 si Legea nr. 346/2004 cu ori fără activitate de cercetare-dezvoltare menționată în statut, dar activitatea principală nu este activitate de cercetare-dezvoltare, după cum urmează:

Numărul de angajați și plafoanele financiare pe baza cărora se stabilesc categoriile de întreprinderi:

1. Categoria microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii („IMM-uri”) este formată din întreprinderi care au sub 250 de angajați și a căror cifră anuală de afaceri nu depășește 50 de milioane EUR și/sau al căror total al bilanțului anual nu depășește 43 de milioane EUR.

2. În cadrul categoriei IMM-urilor, o întreprindere mică este definită ca fiind o întreprindere care are sub 50 de angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei total al bilanțului anual nu depășește 10 milioane EUR.

3. În cadrul categoriei IMM-urilor, o microîntreprindere este definită ca fiind o întreprindere care are sub 10 angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei total al bilanțului anual nu depășește 2 milioane EUR.

– valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate aceleiași întreprinderi pe o perioadă de 3 ani consecutivi, respectiv 2 ani fiscali precedenți și anul fiscal în curs, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, nu depășește echivalentul în lei a 200.000 euro (echivalentul în lei a 100.000 euro în cazul întreprinderilor care activează în sectorul transportului rutier);

Beneficiarii pot colabora cu furnizori de servicii, organizații de cercetare de drept public si de drept privat (conform definiției din regulamentul european CE 800/2008) ce fac parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare. O organizație de cercetare este definită drept o entitate, precum o universitate sau un institut de cercetare, indiferent de statutul său juridic (organizată conform dreptului public sau privat) sau de modul său de finanțare, al cărei scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală și de a-și face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer tehnologic; toate profiturile trebuie reinvestite în aceste activități, în difuzarea rezultatelor sau în predare; întreprinderile care pot exercita influență asupra unei astfel de organizații, de exemplu prin calitatea lor de acționari sau membri ai organismului, nu se bucură de acces preferențial la capacitățile de cercetare ale organizației în cauză sau la rezultatele cercetărilor acesteia.

În sistemul național de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse următoarele categorii de unități și instituții:

a) de drept public:

– institute naționale de cercetare-dezvoltare;

– instituții de învățământ superior de stat acreditate sau structuri de cercetare-dezvoltare ale acestora, fără personalitate juridică, constituite conform Cartei universitare;

– institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare din subordinea Academiei Române sau a academiilor de ramură;

– alte institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituții publice ori de drept public;

– centre internaționale de cercetare-dezvoltare înființate în baza unor acorduri internaționale;

– institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăților naționale, companiilor naționale și regiilor autonome;

– alte instituții publice sau de drept public care au ca obiect de activitate și cercetarea-dezvoltarea ori structuri ale acestora legal constituite."

b) de drept privat:

– instituții de învățământ superior particulare acreditate sau structuri de cercetare-dezvoltare ale acestora, fără personalitate juridică, constituite conform Cartei universitare;

– institute sau centre de cercetare-dezvoltare fără scop patrimonial, recunoscute de utilitate publică;

– alte institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial;

– alte organizații neguvernamentale, fără scop patrimonial, care au ca obiect de activitate și cercetarea-dezvoltarea sau structuri ale acestora legal constituite;

– societăți comerciale care au ca principal obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea;

– societăți comerciale care au în obiectul de activitate și cercetarea-dezvoltarea sau structuri ale acestora legal constituite.

Durata

Cecurile de inovare se decontează pe o perioadă de 6 luni de la data la care au fost eliberate, acestea nu pot fi transferate.

5. Buget

Valoarea maximă a unui cec de inovare este de 45.000 lei. Bugetul total al prezentei competiții este de 6.450.000 lei.

Pot fi finanțate activități din următoarele categorii (definiții în Anexa nr. 5):

– Cercetare industrială;

– Dezvoltare experimentală;

– Studii de fezabilitate tehnică;

– Protecția drepturilor de proprietate intelectuală;

– Inovare de proces și organizațională în servicii;

– Procurarea de servicii suport și de consultanță pentru inovare.

6. Cheltuieli eligibile:

Cheltuielile eligibile în cadrul prezentei schemei sunt cele prevăzute în HG 134/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

a) Cheltuieli directe:

– cheltuieli de personal;

– cheltuieli cu deplasările;

– cheltuieli cu logistica ce includ, conform art. 4 din HG nr. 134/2011, cheltuieli de capital, cheltuieli privind stocurile și cheltuielile cu servicii executate de terți;

o cheltuieli privind stocurile conform art. 6 din HG nr.134/201: materii prime, materiale consumabile, inclusiv materiale auxiliare, combustibili utilizați direct in cadrul proiectului, piese de schimb, semințe si materiale de plantat sau furaje; obiecte de inventar; materiale nestocate; energia si apa utilizate in mod direct in cadrul proiectului; organisme vii, plante sau animale;

o cheltuieli de capital, conform art.5 din HG nr. 134/2011 imobilizări corporale: dotări, echipamente, mobilier, calculatoare și accesorii si altele asemenea, conform legii; imobilizări necorporale: programe de calculator, licențe, brevete și altele asemenea, conform legii;

o cheltuielile cu serviciile executate de terți numai pentru taxe de protejare a proprietății intelectuale sau industriale, în țară sau în străinătate, și nu mai mult de 30% din valoarea cecului de inovare;

b) Cheltuieli indirecte (maximum 10% din cheltuielile directe excluzând cheltuielile de capital);

7. Depunerea si evaluarea proiectelor

7.1 Depunerea proiectelor: este continua pe perioada unui an calendaristic.

7.2 Verificarea eligibilității: cererile de finanțare sunt verificate de către personalul administrativ al UEFISCDI, pentru a se asigura că sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate.

7.3 Evaluarea: fiecare cerere de finanțare declarată eligibilă este evaluată de către minim 3 experți independenți validați de CNDI, care acordă note de la 0 la 5 pe fiecare criteriu conform fișei de evaluare prevăzută în Anexa 2. Experții sunt obligați sa justifice punctajele care duc la descalificarea ofertelor.

Vor fi finanțate cererile care îndeplinesc un punctaj de minim 65% până la epuizarea fondurilor alocate. Evaluarea fiecărei cereri se va finaliza, de regulă, în termen de cel mult 2 săptămâni de la data depunerii.

7.4 Publicarea rezultatelor: Lista cererilor de finanțare și punctajul obținut de fiecare dintre acestea, vor fi publicate pe pagina web a UEFISCDI, www.uefiscdi.gov.ro.

7.5 Informare: Beneficiarii care au depus cereri de finanțare sunt informați cu privire la rezultatul evaluării, prin transmiterea în format electronic a raportului de evaluare.

7.6 Contestații: Se pot depune contestații în termen de 3 zile lucrătoare după data publicării rezultatelor evaluării.

7.7 Rezultatele competiției: Lista propunerilor acceptate la finanțare se stabilește în funcție de punctajele obținute până la epuizarea fondurilor alocate. IMM-ul poate beneficia de un singur cec de inovare intr-un exercițiu financiar.

8. Cofinanțare și ajutor de stat

Contribuția maximă de la bugetul de stat pentru un anumit proiect nu poate fi mai mare decât cea mai mare din următoarele valori:

a. Maxim 90% din cheltuielile eligibile ale proiectului conform schemei de minimis aprobată prin Decizia Președintelui nr. 9038/2012.

b. 45.000 lei.

Diferența dintre totalul costurilor eligibile ale proiectului și contribuția maximă de la bugetul de stat va fi acoperită prin contribuția proprie a beneficiarului. Plata contribuției de la bugetul de stat nu se poate face înainte de plata contribuției proprii a beneficiarului. Finanțarea proprie poate proveni din surse proprii ale beneficiarului, credite bancare negarantate de stat contractate de către acesta, aport al acționarilor, alții decât entități ale statului sau din alte surse private. Nu vor fi considerate cofinanțare privată resursele obținute din măsuri de sprijin financiar al statului sau care sunt obținute ca efect al unor astfel de măsuri (e.g. credite garantate de stat, de autorități locale sau din resurse ale acestora).

Aportul Cecurilor de Inovare la dezvoltarea IMM-urilor românești

Competiția 2012 pentru subprogramul Cecuri de inovare este prima lansata pentru acest instrument de finanțare. Pachetul de informații a fost structurat sa răspundă criteriilor de eligibilitate din Schema de AJUTOR DE MINIMIS. O noutate a acestei competiții este finanțarea între trei parți: UEFISCDI – Beneficiar- Furnizor de Servicii. Plata se face de Autoritatea Contractanta catre Furnizorul de Servicii care incaseaza contravaloarea cecului de inovare de la UEFISCDI si cofinantare de la Beneficiar in valoare de minim 10% din valoarea Cecului de Inovare. Furnizorul de servicii transferă la finalul proiectului rezultatele proiectului la Beneficiar, care după 12 luni va depune un raportul de impact.

În cadrul Competiției au fost înregistrate 382 cereri de finanțare din care 16 neeligibile și 6 au fost retrase sau transferate. Un număr de 360 cereri de finanțare au fost declarate eligibile și admise la evaluarea tehnica.

Din cele 360 cereri de finanțare declarate eligibile, tipul Contractorilor Beneficiari pentru Cecurile de Inovare este prezentat în tabelul nr.2:

Tabelul nr.2

S-au finanțat 179 Cecuri de Inovare și 3 au fost reziliate la cererea contractorilor Beneficiar.

Rezultatele procesului de evaluare, rata de succes și bugetul pentru cele 17 sesiuni de evaluare sunt detaliate mai jos în tabelul nr.4:

Tabelul nr.4

Valoarea de la buget pentru Competiția 2012 Cecuri de Inovare este de 7.858.308 lei, cofinanțarea plătita de Beneficiari este de 785.830,80 lei. Valoarea finanțată pentru Competiția 2012 a fost împărțită pentru a se respecta perioada maximă de derulare a Cecului de Inovare (6 luni) asfel: 6.278.043 lei pentru anul 2012 și 1.580.265 lei pentru 2013.

Ca structură a celor 176 Cecuri de Inovare, Contractorii Beneficiarii sunt un număr de 171 IMM-uri și un număr de 5 PFA-uri. Tipul organizaților pentru Furnizorii de servicii de Cecuri de Inovare care au fost evaluate în competiția 2012 este prezentat în tabelul nr.5:

Tabelul nr.5

O analiză privind starea inițiala a propunerii de proiect este declarată în cererea de finanțare pentru fiecare Cec de Inovare depus la competiția 2012 , este detaliată în tabel nr.7:

Tabelul nr.7

Este de interes repartizarea în teritoriu a Cecurilor de Inovare dupa contractorii Beneficiari ponderea cea mai mare este la București, Cluj după cum se poate identifica în tabelul urmator:

Tabelul nr.9

Din cele 170 contacte încheiate în anul 2012 tipul Beneficiarilor este stabilit în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.10

Serviciile care au fost contractate de Beneficiari prin cele 149 Cecuri de Inovare cu Furnizorii de Servicii care au avut rapoarte în anul 2012 sunt:

Tabelul nr.12

Un indicator de rezultat pentru Programului Inovare este numarul cererilor de brevete depuse, și anume 53 din care 45 pentru Beneficiar și 8 pentru Furnizorul de Servicii.

Tabelul nr.13

Asa cum s-au estimat în raportul final depus, pentru 128 Cecuri de Inovare finalizate venituri în valoare totală de 25.491.280 lei distribuite astfel:

Tabelul nr.14

Subprogramul Servicii suport pentru Cecuri de inovare, IMM-urile sunt încurajate să dezvolte parteneriate cu instituții de cercetare și inovare în scopul de a crea produse și servicii inovatoare pe bază de tehnologii avansate.

Pentru finalizarea etapei de raportare a Cecurilor de Inovare din competiția 2012 s-au depus 128 rapoarte de impact. Depunerea și evaluarea rapoartelor de impact s-a facut în platforma www.uefiscdi-direct.ro. În raportul de evaluare evaluatorii recomandă pentru susținerea publică, ca un exemplu de bună practică a Cecurilor de Inovare evaluate și au fost recomandate 91 Cecuri de Inovare.

Din analiza rapoartelor de impact rezulta următoarele:

rezultatele proiectelor s-au materializat prin realizarea a unui numar de: 92 produse, 41 servicii, 62 tehnologii;

impactul financiar, veniturile realizate în cele 12 luni de la finalizare în tabelul nr. 27;

Tabelul nr.27

rezultatele Cecului de Inovare prin depunerea următoarelor tipuri de proiecte

Tabelul nr.28

Analiza rapoartelor de impact pentru cecurile de inovare finalizate în 2012 a evidențiat:

8 beneficiari care au avut venituri realizate din exploatarea brevetelor la un an de la finalizarea implementarii cecurilor de inovare.

52 de beneficiari au raportat venituri realizate urma exploatarii produselor

32 de beneficiari au raportat venituri din vanzari ale produsului, tehnologiei sau serviciului dezvoltat

Fig. 3. Cecurile de invoare care au raportat venituri din exploatarea brevetelor la un an de la finalizarea implementarii cecurilor de inovare.

Fig. 4. Beneficiari au raportat venituri realizate urma exploatarii produselor

Fig. 5. Total venituri realizate

In urma analizei rapoartelor de impact a rezultat ca 69 din beneficiari au raportat efecte economice rezultate din exploatarea brevetelor, din exploatarea și vânzarea produselor, tehnologiilor sau serviciilor dezvoltate.

Concluzie: Principalul impact care se profilează în contextul în care se desfășoară Programul va ține mai puțin cont de obiectivele , indicatori și condițiile stabilite prin H.G. 475 / 2007 și acesta se conturează a fi o nouă concepție ce poate fi implementată în cadrul IMM – urilor ca principală țintă a stimulării progresului și inovării prin cooperare, constituirea de grupuri de cercetare, prin continuarea proceselor de externalizare, atunci când astfel de grupuri nu se justifică. În fapt este vorba de o „educație a inovării” și o stimulare a agenților mici și mijlocii în acest sens cât și a folosirii cu dinamism a fondurilor proprii și atragerii fondurilor publice în sensul utilizării lor cu eficiență maximă.

Concluzii

Întrebarea fundamentală rămane totuși aceeași: Cum să faci cele două domenii diferite – cercetarea și industria – să lucreze împreună pentru a iniția și sprijini inovarea? Raspunsul este: Utilizarea și dezvoltarea contiună a instrumentelor transferului tehnologic, găsirea oamenilor care sunt gata să lucreze impreună, care sunt gata să-și asume riscul. Umplerea golului dintre cele două domenii diferite rămâne o sarcină care nu se termină niciodată, pentru că aceste lumi trebuie să fie diferite și în plus, tot timpul în orice societate, sunt oameni diferiți care fac afaceri. Acești oamenii trebuie să găsească căi de a lucra împreună.

Pentru dezvoltarea produselor, serviciilor inovative orice firmă trebuie să abordeze factorii care pot influența dezvoltarea acestora. Dezvoltarea oricărui produs, serviciu sau tehnologie impune indiscutabil sursa de finanțare – lichiditatea necesară – la nivelul organizației economice. Aceasta se asigură prin rentabilitatea produselor promovate și comercializate deja pe piață. La nivelul organizației economice, orice propunere de proiect de dezvoltare de produse, servicii sau tehnologii trebuie să fie fundamentată prin triada Profil – Piață – Performanță. Triada Profil – Piață – Performanță reprezintă rețeta succesului unei firme și presupune: analiza viitorului produs și a pieței, proiecția viitorului produs, definirea strategiei la nivelul organizației economice, astfel încât obiectvele să poată fi îndeplinite cu riscuri minime, iar rezultatul estimat să aibă eficiență maximă. La evaluarea ofertelor de proiect AMCSIT – Politehnica va avea în vedere fundamentarea riguroasă a efectelor economice obținute prin implementarea rezultatelor proiectelor derulate în cadrul Programului 5 INOVARE.

Obiectivele programului INOVARE sunt:

1. întărirea capacității de inovare a întreprinderilor și consolidarea contribuției lor la crearea de noi produse și piețe bazate pe valorificarea rezultatelor cunoașterii;

2. stimularea parteneriatului dintre agenți economici și entități de cercetare;

3. dezvoltarea capacității de transfer tehnologic în universități;

4. stimularea capacității de absorbție a rezultatelor CDI de către IMM –uri;

5. implementarea agendelor strategice elaborate în cadrul platformelor tehnologice;

6. crearea și dezvoltarea de infrastructuri de inovare;

7. dezvoltarea infrastructurii și managementului calității.

Pentru realizarea acestor obiective vor fi întreprinse următoarele acțiuni:

1. crearea de produse și tehnologii la inițiativa agenților economici;

2. crearea și / sau dezvoltarea infrastructurii de inovare:

– Parcuri științifice și / sau tehnologice

– Centre de transfer tehnologic

– Centre de brokeraj, magazine ale cunoașterii

– Incubatoare tehnologice;

3. sprijinirea ofertei de servicii suport pentru inovare;

4. sprijinirea dezvoltării infrastructurii de atestare a calității;

5. sprijinirea acreditării laboratoarelor de încercări și analiză;

6. sprijinirea implementării și dezvoltării sistemului de management al calității;

7. sprijinirea formării și dezvoltării de rețele inovative;

8. sprijinirea activității platformelor tehnologice;

9. organizarea de concursuri cu premii pe domenii cu potențial inovativ pe plan național.

Bibliografie

HG 475/2007 pentru aprobarea Planului Național CDI 2007-2013

www.amcsit.ro

Mansfield, Romeo, Schwartz, Teece, Wagner, and Brach – Technology Transfer, Productivity, and Economic Policy.

Mensch, G. (1975) Stalemate in Technology – Innovations Overcome the Depression, Cambridge, Ballinger Publishing Company.

Filipoiu I.D., Constantin Ranea – Managementul Proiectelor de Cercetare – Dezvoltare si Inovare a Produselor.

Al-Ghailani, H.H. and Moor, W.C. (1995) "Technology transfer to developing countries", International Journal of Technology Management, Vol. 10, Nos 7/8, pp.687-703.

Al-Ali, S. (1995) "Developing countries and technology transfer", International Journal of Technology Management, Vol. 10, Nos 7/8, pp.704-713.

Burgelman, R.A. and Maidique, M.A. (1988) Strategic Management of Technology, Homewood, Richard D. Irwin, Inc.

Mensch, G. (1975) Stalemate in Technology: Innovations Overcome the Depression, Cambridge, Ballinger Publishing Company, 1975.

United Nations (1972) Guidelines for the Study of the Transfer of Technology to Developing Countries, New York.

Mingsarn Santikarn, "Technology Transfer – A Case Study". (HC 445.S235), Singapore University Press, 1981.

Marton, K. (1986) "Technology transfer to developing countries via multinationals", World Economics, Vol. 9, No. 4, December, pp.409-426.

Goulet, D. (1977) The Uncertain Promise: Value conflict in technology transfer, New York. IDOC/North America, Inc.

Harper, R.P. (1987) "Technology transfer: an introduction", Electrical Communication, Vol. 61, No. 2, pp.144-152.

Djeflat, A. (1987) "The management of technology transfer: Views and experiences of developing countries", International Journal of Technology Management, Vol. 3, Nos 1/2, pp.149-165.

"Technology Transfer: A Project Guide For International HRD", Edited by: Angus Reynold, (HF 5549.5.M3.T255), Baston: International Human Resources Development Corp, c1984.

Farkas-Conn, I.S. (1988) "Human aspects of management of technology transfer", Information Management Review, Vol. 4, No. 2, Fall, pp.47-56.

Mansfield, Romeo, Schwartz, Teece, Wagner, and Brach : " Technology Transfer, Productivity, and Economic Policy" (T.174.3.T255).

Domnul Gheorghe Ion Gheorghe_Sustinerea Inovarii, Transferului Tehnologic si a Valorizarii rezultatelor CDI prin infrastructuri, politici, bune practici si povesti de succes

Bibliografie

HG 475/2007 pentru aprobarea Planului Național CDI 2007-2013

www.amcsit.ro

Mansfield, Romeo, Schwartz, Teece, Wagner, and Brach – Technology Transfer, Productivity, and Economic Policy.

Mensch, G. (1975) Stalemate in Technology – Innovations Overcome the Depression, Cambridge, Ballinger Publishing Company.

Filipoiu I.D., Constantin Ranea – Managementul Proiectelor de Cercetare – Dezvoltare si Inovare a Produselor.

Al-Ghailani, H.H. and Moor, W.C. (1995) "Technology transfer to developing countries", International Journal of Technology Management, Vol. 10, Nos 7/8, pp.687-703.

Al-Ali, S. (1995) "Developing countries and technology transfer", International Journal of Technology Management, Vol. 10, Nos 7/8, pp.704-713.

Burgelman, R.A. and Maidique, M.A. (1988) Strategic Management of Technology, Homewood, Richard D. Irwin, Inc.

Mensch, G. (1975) Stalemate in Technology: Innovations Overcome the Depression, Cambridge, Ballinger Publishing Company, 1975.

United Nations (1972) Guidelines for the Study of the Transfer of Technology to Developing Countries, New York.

Mingsarn Santikarn, "Technology Transfer – A Case Study". (HC 445.S235), Singapore University Press, 1981.

Marton, K. (1986) "Technology transfer to developing countries via multinationals", World Economics, Vol. 9, No. 4, December, pp.409-426.

Goulet, D. (1977) The Uncertain Promise: Value conflict in technology transfer, New York. IDOC/North America, Inc.

Harper, R.P. (1987) "Technology transfer: an introduction", Electrical Communication, Vol. 61, No. 2, pp.144-152.

Djeflat, A. (1987) "The management of technology transfer: Views and experiences of developing countries", International Journal of Technology Management, Vol. 3, Nos 1/2, pp.149-165.

"Technology Transfer: A Project Guide For International HRD", Edited by: Angus Reynold, (HF 5549.5.M3.T255), Baston: International Human Resources Development Corp, c1984.

Farkas-Conn, I.S. (1988) "Human aspects of management of technology transfer", Information Management Review, Vol. 4, No. 2, Fall, pp.47-56.

Mansfield, Romeo, Schwartz, Teece, Wagner, and Brach : " Technology Transfer, Productivity, and Economic Policy" (T.174.3.T255).

Domnul Gheorghe Ion Gheorghe_Sustinerea Inovarii, Transferului Tehnologic si a Valorizarii rezultatelor CDI prin infrastructuri, politici, bune practici si povesti de succes