Programul Erasmus Mobilitati Pentru Studiu Si Formare Profesionala In Uniunea Europeana
LUCRARE DE LICENȚĂ
Programul erasmus- mobilități pentru studiu și formare profesională în Uniunea Europeană
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: PROCESUL BOLOGNA
Procesul Bologna: Scurtă descriere, evoluție
Obiectivele Bologna
Spațiul European al Învățământului
CAPITOLUL II: PROGRAMUL SECTORIAL ERASMUS
2.1. Programe și politici ale Uniunii Europene pentru Educație și Formare
2.2. Programul de Învățare pe Tot Parcursul Vieții 2007-2013
2.3. Programul Sectorial Erasmus – Abordare în detaliu
2.4. Mobilități și plasamente Erasmus
CAPITOLUL III: PROGRAMUL SECTORIAL ERASMUS ÎN ROMÂNIA
3.1. Scurt istoric al implementării
3.2. Analiza calitativă și cantitativă asupra implementării Programului Sectorial Erasmus
3.3. Studiu de Caz asupra implementării Programului Erasmus
CONCLUZII GENERALE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Erasmus a fost și rămâne un factor cheie al internaționalizării și al „europenizării” sistemelor universitare din Uniunea Europeană. El a depășit stadiul de program educațional oferind multor studenți europeni prilejul de a locui pentru prima dată într-o țară străină și deja are reputația unui fenomen social și cultural. Programul este un excelent exemplu de ceea ce se poate obține la nivel european în domeniul educației prin intermediul unei acțiuni coordonate și demonstrează faptul că o acțiune concertată la nivel european are o valoare adăugată mai mare decât suma unor excelente inițiative individuale.
Programul Sectorial Erasmus reprezintă mai mult decât o experiență academică. Este o posibilitate de a privi lumea cu alți ochi, de a trăi, a simți și a descoperi noi lucruri și noi emoții.
Motivația pentru alegerea acestei lucrări este faptul că eu am fost studentă Erasmus și pentru mine acest lucru a însemnat o experiență unică. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am dobândit în timpul stagiului Erasmus a fost o nouă abilitate, perseverența. Am învățat că, atunci când ajungi într-o țară nouă, ai nevoie de ceva mai mult decât entuziasmul și motivația pentru a te adapta. Am învățat că persoanele diferite trebuie abordate diferit. Am învățat cum să-mi fac prieteni din alte colțuri ale lumii.
Am trăit o experiență unică, aceea de a fi într-un mediu similar, dar în același timp complet diferit. Am observat că, deși suntem foarte diferiți unul față de celălalt și vorbim limbi diferite, se pot găsi persoane receptive și cu un scop comun.
Lucrarea de față își propune realizarea unei analize a evoluției programului sectorial Erasmus, implementarea sa și impactul său pe teritoriul nostru.
Ea este structurată pe trei capitole ordonate logic în cadrul fiecăruia abordându-se o problematică specifică, subordonată realizării obiectivelor proiectului.
În primul capitol am realizat o scurtă descriere a procesului Bologna punând accent pe obiectivele și evoluția sa.
O analiză mai amplă a programului sectorial Erasmus este prezentată pe parcursul capitolului al doilea. Capitolul mai înglobează programele și politicile Uniunii Europene pentru Educație și Formare, prezentarea Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții încheindu-se cu mobilitățile și plasamentele Erasmus.
Ultimul capitol începe cu un scurt istoric al implementării Erasmus în țara noastră. El cuprinde și o analiză calitativă și cantitativă a implementării încheindu-se cu un studiu de caz. Studiul presupune o cercetare care vizează impactul programului asupra beneficiarilor.
Rezultatul acestui demers a fost să evidențiez importanța acestui program sectorial, impactul pe care îl are asupra studenților, cadrelor didactice și contribuția pe care o are la îmbunătățirea continuă a sistemelor universitare europene.
CAPITOLUL I: PROCESUL BOLOGNA
1.1. PROCESUL BOLOGNA: SCURTĂ DESCRIERE, EVOLUȚIE
Procesul de la Bologna este un proces de reformă europeană care a vizat stabilirea unui spațiu european al învățământului superior până în 2010.
Procesul de la Bologna este numit după Declarația de la Bologna, care a fost semnată în orașul italian Bologna la 19 iunie 1999 de către miniștrii responsabili cu învățământul superior din 29 de țări europene. Astăzi, procesul Bologna reunește 47 de țări (Albania, Andora, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Sfântul Scaun, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Federația Rusă, Serbia și Muntenegru, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Turcia, Ucraina,Kazakhstan și Marea Britanie) – toate fiind părți la Convenția Culturală Europeană și angajate la obiectivele din Spațiul European al Învățământului Superior. O caracteristică importantă a Procesului Bologna și cheia succesului său este faptul că aceasta implică, de asemenea, Comisia Europeană, Consiliul Europei și UNESCO-CEPES, precum și reprezentanți ai instituțiilor de învățământ superior, studenți, cadre didactice, angajatori și agenții de asigurare a calității.
Există mai multe niveluri de punere în aplicare: internațional, național și instituțional. La nivelul internațional există mai multe moduri de cooperare și mai multe structuri în curs de dezvoltare al Procesului de la Bologna. Există așa-numitul Grup de urmărire a implementării Procesului Bologna (BFUG), care constă din toate țările semnatare și Comisiei Europene, precum și Consiliului Europei, EUA, ESIB, EURASHE, UNESCO-CEPES, ENQA, International Educational pan-european Structura și UNICE ca membrii consultativi.
Bologna Follow-Up Group (BFUG) reprezintă o structură care se întrunește cel puțin o dată la fiecare șase luni, este prezidat de către țara care deține președinția Uniunii Europene și este sprijinit de un secretariat Bologna. De la 1 iulie 2010, începând cu Procesul de la Bologna și Bologna Follow-Up Group au în comun prezidarea de către țara care deține președinția Uniunii Europene și o țară din afara UE (în ordine alfabetică, începând cu Albania). În afară de aceasta, numeroase seminarii au fost organizate în întreaga Europă, care poartă eticheta, neoficial, de "seminarii la Bologna". Acestea discută diverse aspecte ale Procesului de la Bologna, obstacole în calea punerii în aplicare și posibilitățile de cooperare.
La fiecare doi ani, a fost organizată o conferință ministerială, unde miniștrii responsabili cu învățământul superior din toate țările participante se adună pentru a evalua progresele înregistrate și pentru a stabili orientările și prioritățile pentru perioada următoare. Conferințele au avut loc până acum la Bologna (1999), Praga (2001), Berlin (2003), Bergen (2005), Londra (2007), Leuven / Louvain-la-Neuve (2009) și Budapesta / Viena (martie 2010). Anul acesta va avea loc cea de-a opta conferință ministerială la București. Aceasta se va desfășura la 26 aprilie.
Nivelul național implică de obicei, guvernul și ministerele responsabile pentru învățământul superior, rectori, conferințe sau alte asociații universitare, sindicatele studențești, dar, de asemenea, în unele cazuri, agenții de asigurare a calității, angajatorii, etc. Multe țări europene și-au schimbat deja legislația în conformitate cu obiectivele Procesului de la Bologna, iar altele se pregătesc să facă acest lucru. În funcție de țară și de dezvoltarea sistemului său de învățământ superior până în prezent, unele introduc ECTS, discută: gradul structurilor, calificărilor, finanțarea și gestionarea învățământului superior, programele de mobilitate, etc.
Nivelul instituțional implică instituții de învățământ superior, facultăți sau departamente, reprezentanți ai studenților și ai personalului și mulți alți actori. Prioritățile diferă de la țară la țară și de la instituție la instituție. Cu toate acestea, este important de subliniat că, fără punerea în aplicare adecvată la nivel instituțional, puține lucruri pot fi realizate în atingerea obiectivelor Procesului Bologna.
Pentru punerea în aplicare a reformelor de la Bologna și pentru a se obține progrese în toate domeniile prioritare, eforturi puternice vor fi necesare în special la nivel național și instituțional. Pentru a sprijini aceste eforturi printr-o acțiune comună la nivel european, miniștrii au încredințat Grupului de urmărire a implementării Procesului Bologna pregătirea unui plan de lucru pentru perioada care va conduce la Conferința ministerială din 2012, care va avea loc la București. Ca parte a planului de lucru 2009-2012, Grupul de urmărire a implementării Procesului Bologna a creat șapte grupuri de lucru pe următoarele teme:
– Dimensiunea socială
– Deschidere internațională
– Cadrul calificărilor
– Raportare privind punerea înaplicare a Procesului de la Bologna
– Recunoașterea
– Mobilitate
– Mecanisme de transparență.
România a semnat Declarația de la Bologna în 1999, angajându-se astfel să includă obiectivele stabilite în prioritățile învățământului superior românesc.
Înainte de semnarea Declarației de la Bologna, un alt document a fost adoptat de către patru țări: Franța, Germania, Italia și Regatul Unit – Declarația de la Sorbona. Această declarație a reprezentat un impuls necesar pentru Declarația de la Bologna și a indicat deja în 1998, obiectivele principale ale Spațiului European al Învățământului Superior (European Higher Education Area – EHEA).
La următoarea conferință ce a avut loc la Praga pe data de 19 mai 2001, numărul obiectivelor a crescut de la 6 la 9, iar statele semnatare și-au reafirmat obligațiunile de a forma Spațiul European al Învățământului Superior până în 2010.
Următoarea Conferință ministerială a avut loc la Berlin, în 19 septembrie 2003, astfel Comunicatul de la Berlin extindea numărul de țări la 40 de membri. Principalele prevederi ale acestei Conferințe, se refereau la o extindere a obiectivelor, în termeni de a promovare legătura între Spațiul European al Învățământului Superior la Spațiul European de Cercetare, precum și promovarea asigurării calității. Acest aranjament a stabilit Bologna Follow-up Group, Consiliul și Secretariatul Bologna.
La Conferința ministerială de la Bergen din mai 2005, cinci noi țări s-au alăturat (Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova și Ucraina), ca noi țări participante în Procesul Bologna aducând numărul total de țări participante până la 45. S-a decis, de asemenea mărirea cercului de membrii consultativi la Educație Internațională (EI), Structura Pan-europeană, Asociația Europeană pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ENQA) și Uniunea Federațiilor Patronale și Industriale Europene (UNICE). Conferința de la Bergen a subliniat importanța parteneriatelor, inclusiv a părților interesate – studenții, instituțiile de învățământ superior, personalul academic și angajații, împreună cu creșterea în continuare a cercetării, în special cu privire la al treilea ciclu – programe de doctorat.
La Conferința de la Londra, din 18 mai 2007, numărul țărilor participante a fost mărit la 46, alăturându-se Republica Muntenegru. Această conferință s-a axat pe evaluarea progresului realizat până la acea dată, în ceea ce privește mobilitatea, gradul de structurare, de recunoaștere, cadrele pentru calificări (atât global și național), învățarea pe tot parcursul vieții, asigurarea calității, dimensiunea socială, și, de asemenea, a stabilit prioritățile pentru anul 2009, acestea fiind, în principal, mobilitatea, dimensiunea socială, care a fost definită aici pentru prima dată, colectarea datelor, angajare, Spațiul European al Învățământului Superior într-un context global și de inventariere. Pentru 2010 și dincolo de această limită de timp, s-a subliniat faptul că este nevoie de colaborare în continuare. Acest spațiu trebuie perceput ca o oportunitate de a reformula viziunile șprogresului realizat până la acea dată, în ceea ce privește mobilitatea, gradul de structurare, de recunoaștere, cadrele pentru calificări (atât global și național), învățarea pe tot parcursul vieții, asigurarea calității, dimensiunea socială, și, de asemenea, a stabilit prioritățile pentru anul 2009, acestea fiind, în principal, mobilitatea, dimensiunea socială, care a fost definită aici pentru prima dată, colectarea datelor, angajare, Spațiul European al Învățământului Superior într-un context global și de inventariere. Pentru 2010 și dincolo de această limită de timp, s-a subliniat faptul că este nevoie de colaborare în continuare. Acest spațiu trebuie perceput ca o oportunitate de a reformula viziunile și valorile.
La zece ani de la Declarația de la Bologna, care a remodelat istoric structura învățământului superior european, o altă conferință ministerială a avut loc la Leuven / Louvain-la-Neuve (Belgia) la 28-29 aprilie 2009, care – pentru prima dată – a fost transmisă în direct prin Internet. Prin Conferința de la Leuven și Louvain-la-Neuve, miniștrii din 46 de țări europene au stabilit prioritățile pentru Spațiul European al Învățământului Superior până în 2020. Ei au subliniat în special importanța învățării pe tot parcursul vieții, extinderea accesului la învățământul superior și de mobilitate și au convenit ca până în 2020 cel puțin 20% din absolvenții din Spațiul European al Învățământului Superior să beneficieze de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate.
Următoarea conferință ministerială a avut loc numai după un an, mai precis în martie 2010. Aceasta a avut loc la Budapesta-Viena și a fost o conferință de aniversare, celebrarea unui deceniu a Procesului de la Bologna. Cu această ocazie, a avut loc lansarea oficială a Spațiului European al Învățământului Superior, ceea ce însemna că, din punct de vedere al unui cadru european comun pentru învățământul superior, obiectivul stabilit în Declarația de la Bologna a fost realizat. De asemenea, începând cu Conferința ministerială de la Budapesta-Viena, Spațiul European al Învățământului Superior a fost extins la 47 de țări, cel mai recent fiind admis Kazahstanul.
1.2. OBIECTIVELE BOLOGNA
Declarația de la Bologna este un document cheie care marchează un punct de cotitură în dezvoltarea învățământului superior european. A fost semnat inițial de 29 de țări, care se angajează să atingă obiectivele Declarației, și, în acest scop se angajează în coordonarea politicilor lor. Acesta este un angajament luat în mod liber de fiecare țară semnatară pentru a reforma propriul său sistem de învățământ superior, în scopul de a crea o convergență generală la nivel european. Declarația de la Bologna nu este doar o declarație politică, ci un angajament obligatoriu la un program de acțiune. Programul de acțiune prevăzut în declarație se bazează pe un scop comun clar definit, un termen limită și un set de obiective specifice.
Un scop clar definit, comun, este urmărit pentru a crea un spațiu european pentru învățământul superior, pentru a spori șansele de angajare și mobilitatea cetățenilor și pentru a crește competitivitatea internațională a învățământului superior European. Un termen limită pentru crearea unui spațiu european pentru învățământul superior este acela ca spațiul respectiv să fie finalizat în 2010.
Declarația de la Bologna are un set de obiective specifice care sunt:
1. Recunoașterea diplomelor. În 1999, la Bologna, miniștrii au hotărât adoptarea unui sistem de diplome ușor de citit și comparat la care să contribuie și la implementarea Suplimentului de Diplomă, pentru a promova angajabilitatea cetățenilor europeni și competitivitatea internațională a sistemului de învățământ european. Această linie de acțiune se înscrie în efortul mai larg de a crește mobilitatea studenților și forței de muncă prin eliminarea principalului obstacol: recunoașterea diplomelor și a perioadelor de studiu petrecute în afara țării. Suplimentul de diplomă este un document cu un format standard care începând cu 2005 a fost eliberat tuturor absolvenților învățământului superior, gratuit și în cel puțin o limbă de circulație europeană.
2. Adoptarea unui sistem bazat pe două cicluri (bacalaureat / master). Accesul într-un ciclu superior este posibil doar după absolvirea ciclului inferior. Avantajele noului sistem sunt multiple. Unul dintre ele este faptul că oferă ocazia de a regândi vechile programe de studii într-o formă mai flexibilă. Accesul la al doilea ciclu va necesita completarea cu succes a studiilor din primul ciclu, cu o durată minimă de trei ani. Diploma acordată după primul ciclu va fi, de asemenea, relevantă pentru piața europeană a muncii ca nivel adecvat de calificare. Al doilea ciclu ar trebui să conducă la master și / sau doctorat, la fel ca în multe țări europene.
3. Implementarea sistemului de credite (ECTS). Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS) a fost inițiat sub formă de proiect pilot în 1989, în cadrul programului de mobilitate Erasmus. Scopul său la momentul respectiv era să faciliteze recunoașterea perioadelor de studiu petrecute în străinătate prin transferarea creditelor.
În timp, ECTS a evoluat într-un sistem cu ajutorul căruia descriem și înțelegem programele de studiu, cursurile sau alte activități de învățare. Sistemul European de Credite Transferabile și de Acumulare este un sistem centrat pe student, bazat pe volumul de muncă necesar pentru a atinge obiectivele unui program de studiu. Aceste obiective sunt de preferat să fie redactate sub formă de rezultate ale învățării și competențe dobândite. ECTS este bazat pe principiul că 60 de credite care măsoară volumul de muncă depus de un student sunt corelate cu program de studiu dintr-un an universitar. Acest volum de studiu, în Europa, ajunge în majoritatea cazurilor la 1.500 – 1.800 de ore pe an și în acest caz un credit înseamnă 25-30 de ore. Creditele pot fi obținute doar după parcurgerea cu succes a activităților de învățare și evaluarea atingerii rezultatelor.
Rezultatele învățării sunt un set de competențe care exprimă ceea ce va știi, va înțelege și va putea să facă studentul în urma procesului de învățare.Volumul de studiu corespunzător creditelor constă în timpul necesar realizării tuturor activităților de învățare planificate, cum sunt: participarea la cursuri și seminarii, studiu individual sau pregătirea examenelor. Creditele sunt alocate tuturor componentelor unui program de studiu (cursuri, module, stagii de practică, proiecte de diplomă etc.) și reflectă volumul de muncă/studiu necesar fiecărei componente pentru a atinge obiectivele specifice sau rezultatele învățării în raport cu volumul de muncă/studiu total necesar pentru a termina cu succes un an de studiu.
Creditele se pot aloca oricărui tip de program de studiu, indiferent de durată, conținut sau tip. Programele pot consta în cursuri de un an sau module mai scurte. Acestea pot acoperi stagii de practică, internshipuri sau stagii de cercetare. Creditele pot fi oferite și pentru cursuri care nu fac parte dintr-un program de studiu. Alocarea creditelor se face pentru diferite componente ale unui an de studiu, pe baza estimării realiste a volumului de muncă/studiu necesar pentru un student mediu, pentru a atinge rezultatele învățării. Numărul total de credite pentru tot anul universitar trebuie să fie 60. Mai departe, se verifică regulat alocarea inițială a creditelor colectând și analizând informații colectate de la studenți în privinta volumului de muncă/studiu real;
4. Promovarea mobilității prin depășirea obstacolelor în calea exercitării efective a liberei circulații:
– pentru studenți, acces la oportunități de studiu și de formare și la serviciile conexe;
– pentru profesori, cercetători și personalul administrativ, recunoașterea și valorificarea perioadelor petrecute într-o context european, prin cercetare, predare și formare, fără a prejudicia drepturile lor statutare;
5. Promovarea cooperării europene în domeniul asigurării calității cu scopul de a dezvolta criterii și metodologii comparabile. Miniștrii au recunoscut rolul vital pe care îl joacă sistemele de asigurare a calității în asigurarea unor standarde ridicate de calitate și în facilitarea comparabilității calificărilor în Europa. Ei au încurajat, de asemenea, cooperarea mai strânsă între recunoașterea calificărilor și rețelele de asigurare a calității. Au subliniat nevoia unei cooperări strânse, în Europa, precum și a încrederii reciproce și acceptării sistemelor naționale de asigurare a calității. Mai departe, ei au încurajat universitățile și alte instituții de învățământ superior să disemineze exemple de practici positive și să conceapă scenarii pentru o acceptare reciprocă a evaluării și a mecanismelor de acreditare și certificare. Miniștrii au făcut apel la universități și la alte instituții de învățământ superior, la agenții naționale și la Rețeaua Europeană de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ENQA), în cooperare cu organismele corespunzătoare din țările care nu sunt membre ale ENQA, pentru a colabora în stabilirea unui cadru comun de referință și de a disemina bune practici.
6. Promovarea dimensiunii europene în învățământul superior, în special în ceea ce privește dezvoltarea curriculară, cooperarea inter-instituțională, schemele de mobilitate și programele integrate de studiu, formare și cercetare. Pentru a consolida dimensiunea europeană a învățământului superior și a oferi posibilitatea de angajare a absolvenților, miniștrii au făcut apel la sectorul de învățământ superior pentru îmbunătățirea dezvoltării modulelor, cursurilor și a programelor cu conținut, orientare și organizare europeană. Acest lucru este legat în special de modulele, cursurile și programele de absolvire oferite în parteneriat de către instituții din diferite țări și care conduc spre o diplomă comună recunoscută.
1.3. SPAȚIUL EUROPEAN AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR
În ansamblul general al proceselor și fenomenelor care își pun amprenta asupra caracteristicilor și evoluției societății la început de mileniu, educația cu principalul său purtător de progres, învățământul superior, apar ca prezențe tot mai convingătoare ale unei noi lumi și ale unei noi societăți.
Universitatea este chemată să asigure generațiilor viitoare o educație și o pregătire care să le permită să contribuie la menținerea echilibrului din mediul natural și din cel al vieții, formarea la fiecare absolvent a acelor noi trăsături de personalitate în măsură să le asigure integrarea rapidă la dinamica des schimbătoare a societății viitoare.
Necesitatea istorică a înfăptuirii unei Europe Unite a prins contur tot mai clar în ultimii ani, când relațiile dintre statele europene se îmbogățesc și se consolidează tot mai mult. Suntem martorii unei atitudini pozitive tot mai evidente în opinia publică, în mediile politice, diplomatice și universitare cu privire la necesitatea de a construi rațional o Europă a tuturor, pentru toți, având ca fundamente pozitive susținerea dată de valorile intelectuale, culturale, sociale, științifice și tehnologice.
Aducerea în prim plan a rolului didactic al universității, în cadrul dezvoltării dimensiunilor culturale europene, evidențiază necesitatea constituirii unui spațiu european al învățământului superior ca mijloc privilegiat de încurajare a mobilității cetățenilor, de favorizare a integrării acestora pe piața europeană a muncii, și de promovare a dezvoltării globale a continentului nostru.
Pe data de 19 iunie 1999, la un an după Declarația de la Sorbona, Miniștrii responsabili pentru învățământul superior din 29 de țări ale Europei au semnat declarația de la Bologna. Ei au convenit asupra unor obiective comune importante pentru dezvoltarea coerentă și armonioasă în domeniul învățământului superior pentru anul 2010. La următoarea conferință ce a avut loc la Praga pe data de 19 mai 2001, numărul obiectivelor a crescut, iar miniștrii au reafirmat obligațiunile de a forma Spațiul european de învățământ superior către anul 2010. Pe data de 19 septembrie 2003 Miniștrii responsabili pentru învățământul superior din 33 de țări ale Europei s-au întâlnit în Berlin cu scopul de a analiza progresele obținute în domeniu și de a stabili prioritățile și noile obiective pentru anii următori cu scopul de a accelera formarea Spațiului european de învățământ superior. Ei au convenit asupra următoarelor considerații, principii și priorități.
Miniștrii au reafirmat importanța dimensiunii sociale a procesului de la Bologna. Necesitatea de a crește caracterul competitiv trebuie să fie echilibrată cu obiectivele de îmbunătățire a caracteristicilor sociale în domeniul Spațiului european de învățământ superior, având drept scop intensificarea coeziunii sociale și reducerea inegalităților sociale și de sex atât la nivel național, cât și la cel european. În acest context, Miniștrii și-au reafirmat poziția că învățământul superior este un bun și o responsabilitate publică. Ei au accentuat faptul că în cooperarea și în schimburile internaționale academice, trebuie să prevaleze valorile academice.
Miniștrii au convenit asupra faptului că trebuie întreprinse eforturi pentru a asigura legături mai adecvate dintre învățământul superior și sistemul de cercetare în țările respective.
Spațiul european de învățământ superior în curs de devenire va beneficia din sinergiile cu Spațiul european de cercetare, consolidând astfel o Europă bazată pe cunoștințe. Scopul acestei acțiuni este de a păstra bogăția culturală și diversitatea lingvistică a Europei, bazată pe moștenirea diferitor tradiții, precum și de a educa potențialul de inovație, de dezvoltare economică și socială printr-o cooperare atotcuprinzătoare dintre instituțiile europene de învățământ superior.
Calitatea învățământului superior s-a dovedit a fi baza formării Spațiului european de învățământ superior. Miniștrii s-au angajat să susțină dezvoltarea în continuare a sistemului de asigurare a calității la nivel instituțional, național și european. Ei au accentuat necesitatea de a elabora criterii mutual acceptate și metodologii de asigurare a calității.
Ei, de asemenea, au accentuat că, conform principiilor autonomiei instituționale, responsabilitatea de bază pentru asigurarea calității în învățământul superior aparține fiecărei instituții aparte și acest lucru formează temelia unei responsabilității autentice a sistemului academic în cadrul național.
Spațiul european deschis al învățământului superior oferă mari perspective pozitive, respectându-se diversitățile, dar impune pe de altă parte eforturi susținute pentru eliminarea barierelor și dezvoltarea unui cadru favorabil de învățământ pentru a putea promova politici educaționale universitare, naționale și europene.
Înființarea spațiului european al învățământului superior necesită sprijin constant, supraveghere și adaptare la nevoile în continuă evoluție, din această cauză miniștrii au hotărât să se întâlnească din doi în doi ani, cu scopul de a evalua progresul realizat și pentru a stabili noi măsuri care trebuie luate. Astfel, în 2001 a avut loc Conferința miniștrilor de la Praga, către realizarea spațiului european al învățământului superior, unde s-au stabilit noi acțiuni cum sunt:
1. Învățarea pe tot parcursul vieții. Într-o Europă construită pe o societate bazată pe cunoaștere și economie, strategii de învățare continuă sunt necesare pentru a face față provocărilor de competitivitate și utilizarea de tehnologii noi și pentru a îmbunătăți coeziunea socială, egalitatea de șanse și de calitate a vieții.
2. Instituțiile de învățământ superior și studenții. Miniștrii au pus accentul pe faptul că implicarea universităților și a altor instituții de învățământ superior și a studenților ca parteneri competenți, activi și constructivi în stabilirea și conturarea unei arii europene de învățământ superior, este necesară și binevenită. Instituțiile au demonstrat importanța pe care ei o acordă ideii de a crea o arie europeană de învățământ superior compatibilă și eficientă, dar în același timp și diversificată și adaptabilă. De asemenea, miniștrii au subliniat ideea calității drept condiție absolut necesară pentru încredere, relevanță, mobilitate, compatibilitate și atractivitate în aria europeană de învățământ superior. Ei au apreciat contribuția în ceea ce privește dezvoltarea programelor de studiu care combină calitatea academică cu relevanța, pentru creșterea capacității de angajare și au sugerat ca instituțiile de învățământ superior să joace un rol continuu și activ. Miniștrii au susținut că studenții ar trebui să participe și să influențeze organizarea și conținutul educației în universități și în alte instituții de învățământ superior. De asemenea, ei au reafirmat nevoia, semnalată și de studenți, de a lua în considerare dimensiunea socială a procesului de la Bologna.
3. Promovarea caracterului atractiv al spațiului european al învățământului superior. Miniștrii au fost de acord asupra importanței care trebuie acordată creșterii atractivității învățământului superior european pentru studenții din Europa și din alte părți ale lumii. Comparabilitatea diplomelor europene de învățământ superior în toată lumea trebuie să fie sprijinită și îmbunătățită de către dezvoltarea unui cadru comun al calificărilor, ca și a unor mecanisme coerente de asigurare a calității și de acreditare și certificare și de eforturi mai mari pentru informare. Calitatea învățământului superior și a cercetării a fost considerată drept un factor important pentru creșterea atractivității și competitivității internaționale a învățământului superior din Europa. Miniștrii au fost de acord că trebuie să se acorde o importanță mai mare pentru ca aria europeană de învățământ superior să beneficieze de instituții și programe cu diferite profiluri. Ei au cerut o creștere a colaborării țărilor europene în legătură cu posibilele implicații și perspective ale educației transnaționale.
Pe data de 19 septembrie 2003 miniștrii responsabili cu învățământul superior din 33 de țări ale Europei s-au întâlnit în Berlin cu scopul de a analiza progresele obținute în domeniu și de a stabili prioritățile și noile obiective pentru anii următori cu scopul de a accelera formarea Spațiului european de învățământ superior. Această întrunire a stabilit pentru perioada următoare un singur obiectiv: crearea Spațiului european al învățământului superior și Spațiului european al cercetării – doi piloni ai societății bazate pe cunoaștere.
Conștienți de necesitatea de a promova legături mai strânse între EHEA și ERA (Spațiul European de Cercetare) într-o Europă a cunoșterii și de importanța cercetării ca parte integrantă a învățământului superior din Europa, miniștrii consideră necesar de a merge mai departe de actuala configurație cu două cicluri a învățământului superior și de a include nivelul doctoral ca de-al treilea ciclu al Procesului Bologna.
Ei accentuează importanța cercetării și a pregătirii în acest domeniu și promovarea interdisciplinarității în menținerea și îmbunătățirea calității învățământului superior și în asigurarea competitivității învățământului superior european în general. Miniștrii au chemat la o mobilitate crescândă la nivel doctoral și postdoctoral și au încurajat instituțiile implicate să-și intensifice cooperarea în sfera studiilor de doctorat și în pregătirea tinerilor cercetători. Miniștrii vor întreprinde eforturile necesare pentru a face instituțiile de învățământ superior din Europa parteneri mai atractivi și mai eficienți.
De aceea, miniștrii au solicitat instituțiilor superioare de învățământ să sporească rolul și relevanța cercetării la nivel de evoluție tehnologică, socială și culturală și la necesitățile societății. Miniștrii au înțeles faptul că exista obstacole în realizarea acestor scopuri și ele nu pot fi rezolvate singure de către instituțiile de învățământ superior. Se solicită astfel un sprijin puternic, inclusiv financiar și un set de decizii adecvate din partea guvernelor naționale și a organismelor Europene. Totodată Miniștrii au declarat faptul că rețelele de nivel doctoral trebuie susținute pentru a stimula dezvoltarea excelenței și pentru ca ele să devină unul din simbolurile Spațiului european de învățământ superior.
Următoarea conferință a avut loc în orașul Bergen (Norvegia), la data de 19-20 mai, în anul 2005, și a stabilit atingerea obiectivelor procesului Bologna. Miniștrii doreau progrese până în 2007 în următoarele domenii:
• Învățământul superior și cercetare. Importanța învățământului superior în domeniul cercetării și consolidarea în continuare a cercetării stau la baza dezvoltării economice și culturale a societăților noastre și pentru coeziunea socială. S-a remarcat faptul că eforturile de a introduce schimbări structurale și de a îmbunătăți calitatea predării nu trebuie să distragă atenția de la efortul de a consolida cercetarea și inovarea. Prin urmare, s-a subliniat importanța formării în cercetare și a cercetării în menținerea și îmbunătățirea calității și sporirea competitivității și atractivității învățământului superior. În vederea obținerii unor rezultate mai bune se recunoaștea necesitatea de a îmbunătăți sinergia dintre învățământul superior și alte sectoare de cercetare în țările respective, precum și între Sistemul European al Învățământului Superior și Spațiul European de Cercetare.
• Dimensiunea socială. Dimensiunea socială a Procesului de la Bologna este o parte componentă a EHEA și o condiție necesară a atractivității și competitivității EHEA. Dimensiunea socială cuprinde măsuri adoptate de guverne pentru a ajuta studenții, în special din grupurile dezavantajate social, sub aspect financiar și economic și de a le oferi servicii de orientare și consiliere, cu scopul de a extinde accesul la învățare.
• Mobilitate. Mobilitatea studenților și a personalului între toate țările participante rămâne unul dintre obiectivele cheie ale Procesului de la Bologna. Se vor intensifica eforturile miniștrilor de a elimina obstacolele din calea mobilității prin facilitarea regimului de vize și de emitere a permiselor de muncă și prin încurajarea participării la programele de mobilitate.
• Atractivitatea EHEA și cooperarea cu alte părți ale lumii. Spațiul European al Învățământului Superior trebuie să fie deschis și atractiv pentru alte părți ale lumii. Asigurarea educației pentru toți trebuie să se bazeze pe principiul dezvoltării durabile și să fie în conformitate cu activitatea internațională în curs de desfășurare privind dezvoltarea liniilor directoare pentru asigurarea calității transfrontaliere de învățământ superior.
La doi ani după Comunicatul de la Bergen a avut loc Comunicatul de la Londra din 18 mai 2007, care urmărea realizarea EHEA, dar care trebuia să răspundă la provocările unei lumi globalizate. Deși s-au realizat progrese considerabile în crearea EHEA, cu toate acestea au rămas încă multe obiective de atins. Astfel că acțiunile următoare care erau vizate a se realiza până în 2009, când va avea loc următoarea conferință erau:
• Mobilitatea. În rapoartele naționale pentru 2009 se vor preciza acțiunile întreprinse la nivel național pentru promovarea mobilității studenților și cadrelor didactice, inclusiv măsurile pentru evaluarea ulterioară. Se va înființa o rețea de experți naționali pentru a schimba informații, pentru a contribui la identificarea obstacolelor în vederea obținerii fără dificultate a burselor și împrumuturilor.
• Dimensiunea socială. În mod similar, se vor întocmi rapoarte asupra strategiilor naționale și politicilor care vizează dimensiunea socială, incluzând planurile de acțiune și măsurile necesare pentru evaluarea eficienței lor, cu participarea tuturor partenerilor de la nivel național.
• Colectarea datelor. Se are în vedere necesitatea de a îmbunătăți disponibilitatea datelor referitoare la mobilități și la dimensiunea socială pentru toate țările participante la Procesul Bologna. În acest sens, s-a solicitat Comisiei Europene Eurostat (organismul care se ocupă cu statistica Comisiei Europene) ca, împreună cu Eurostudent (program care vizează strângerea de date comparabile privind dimensiunea socială a învățământului superior european) să stabilească indicatori comparabili și obiectivi pentru măsurarea progresului înregistrat în realizarea obiectivului global vizând dimensiunea socială și mobilitatea studenților și cadrelor didactice în toate țările Bologna. Datele trebuie să reflecte echitatea participării la educație în învățământul superior, precum și posibilitățile de angajare pentru absolvenți. Această activitate trebuie să se desfășoare în cooperare cu Bologna Follow-Up Group (BFUG), finalizată cu înaintarea unui raport pentru conferința ministerială din 2009.
• Angajarea. Ca urmare a introducerii sistemului cu trei cicluri, s-a solicitat Bologna Follow-Up Group (BFUG) să ia în considerare în detalii modalitatea de angajare în raport cu fiecare dintre cele trei cicluri și în contextul educației permanente. Acest lucru reclamă responsabilitatea tuturor partenerilor. Guvernele și institutele de învățământ superior vor fi obligate să comunice în mai mare măsură cu angajatorii și cu alți parteneri cu privire la fundamentarea reformelor. Pentru atingerea acestui deziderat se solicită instituțiilor să dezvolte parteneriate și cooperarea cu angajatorii în procesul continuu de inovare curiculară bazată pe rezultatele învățării.
• Spațiul European al Învățământului Superior în contextul global. S-a solicitat Bolognei Follow-Up Group (BFUG) în anul 2009 un raport cu privire la realizările în această direcție la nivel european, național și instituțional. Toți partenerii au jucat un rol în sfera lor de responsabilitate. În acel raport privind implementarea strategiei Spațiului European al Învățământului Superior în contextul global, Bologna Follow-Up Group (BFUG) s-a luat în considerare două priorități. În primul rând, a optimizat informația disponibilă despre Spațiul European al Învățământului Superior prin dezvoltarea site-ului Secretariatului de la Bologna și să realizeze Manualul de la Bologna al Asociației Europene a Universităților. În al doilea rând, s-a optimizat recunoașterea diplomelor. S-a apelat la institutele de învățământ superior, la centrele ENIC/NARIC și la alte autorități de recunoaștere de competențe din Spațiul European al Învățământului Superior să acrediteze calificările din alte părți ale lumii cu aceeași deschidere și obiectivitate cu care calificările europene ar fi acreditate în alte zone ale lumii și să se bazeze pe principiile Convenției de Recunoaștere de la Lisabona.
ENIC/NARIC este un organism public și o parte a CIEP (Centru Internațional de Cercetare Educațională) responsabil cu: recunoașterea calificărilor, recunoașterea academică informativ care oferă acces la programe de învățământ superior, recunoașterea academică informativ pentru folosirea unui titlu academic, recunoașterea informativ și de consultanță care oferă acces la piața forței de muncă, recunoașterea profesională în conformitate cu directivele Uniunii Europene, etc.
În urma întîlnirii de la Neuve din 2009 s-au stabilit o serie de priorități intermediare pentru perioada 2010-2012:
– Pregătirea Cadrelor naționale ale calificărilor pentru învățământ superior pentru auto-certificare până în 2012;
– Definirea unor indicatori pentru măsurarea mobilității și a dimensiunii sociale;
– Monitorizarea elaborării unor mecanisme de asigurare a transparenței instituțiilor de învățământ superior;
– Crearea unei rețele pentru o mai bună informare și promovare a Procesului Bologna în afara SEIS;
– Punerea în aplicare a recomandărilor în urma planurilor naționale privind recunoașterea diplomelor.
Spațiul european al învățământului superior s-a dezvoltat pozitiv de la Declarația de la Bologna din 1999. Totuși, anumite obiective trebuie încă să fie concretizate pe deplin și să fie aplicate în mod adecvat la nivel european, național și instituțional. Prin urmare, comunicatul a arătat că procesul de la Bologna va continua și după 2010, stabilind următoarele priorități pentru noul deceniu:
– Garantarea egalității de șanse pentru accesul la un învățământ de calitate. Extinderea participării la învățământul superior; în special, studenților care provin din grupuri slab reprezentate ar trebui să li se ofere condițiile necesare pentru a putea participa la acesta;
– Creșterea participării la învățarea pe tot parcursul vieții. Trebuie să se asigure accesibilitatea, calitatea și transparența informațiilor referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții. Politicile conexe ar trebui să fie implementate în paralel cu cadrele naționale de calificări și prin parteneriate solide între toate părțile implicate;
– Promovarea capacității de inserție profesională. Părțile implicate ar trebui să coopereze pentru a îmbunătăți calificările inițiale și pentru a reînnoi o forță de muncă calificată, precum și pentru a îmbunătăți oferta, accesibilitatea și calitatea consilierii cu privire la cariere și ocuparea forței de muncă. În plus, ar trebui să se încurajeze în continuare stagiile practice incluse în programele de studiu și formarea la locul de muncă;
– Definirea unor rezultate ale învățării și a unor misiuni de predare centrate pe studenți. Aceasta ar trebui să includă elaborarea unor puncte de referință internaționale pentru diversele materii și îmbunătățirea calității didactice a programelor de studiu;
– Asocierea învățământului cu cercetarea și inovarea. Ar trebui să se îmbunătățească dobândirea de competențe de cercetare, cercetarea ar trebui să fie mai bine integrată în cadrul programelor doctorale și ar trebui să se promoveze atractivitatea perspectivelor profesionale ale cercetătorilor aflați la început de carieră;
– Deschiderea instituțiilor de învățământ superior spre scena internațională. Instituțiile de învățământ europene ar trebui să își internaționalizeze mai mult activitățile și să colaboreze la scară mondială;
– Creșterea oportunităților de mobilitate și a calității mobilității. Până în 2020, 20% dintre absolvenți trebuie să fi petrecut o perioadă de studiu sau de formare în străinătate;
– Îmbunătățirea colectării datelor. Ar trebui să se colecteze date pentru a monitoriza și evalua progresele în vederea realizării obiectivelor procesului de la Bologna;
– Crearea unor instrumente multidimensionale de asigurare a transparenței. Pentru a obține informații detaliate cu privire la instituțiile de învățământ superior și programele acestora, ar trebui să se creeze instrumente de asigurare a transparenței, cu contribuția părților implicate. Aceste instrumente ar trebui să se bazeze pe date comparabile și indicatori specifici și să integreze asigurarea calității și recunoașterea principiilor procesului de la Bologna;
– Garantarea finanțării. Ar trebui să se identifice soluții noi și diverse de finanțare, în completarea finanțării publice.
Declarația de la Budapesta și Viena din 12 martie 2010, a marcat sfârșitul primului deceniu al procesului de la Bologna și a lansat în mod oficial Spațiul european al învățământului superior (EHEA), astfel cum a fost acesta prevăzut în Declarația de la Bologna din 1999. Cu ocazia declarației, miniștrii:
Au salutat prezența Kazahstanului ca a 47-a țară participantă la Spațiul european al învățământului superior;
Au subliniat natura specifică a procesului de la Bologna, și anume un parteneriat unic între autoritățile publice, instituțiile de învățământ superior, studenți și personal, alături de angajatori, agențiile de asigurare a calității, organizațiile internaționale și instituțiile europene;
Au subliniat că procesul de la Bologna și Spațiul european al învățământului superior care a rezultat din acesta sunt exemple fără precedent de cooperare regională și transfrontalieră în domeniul învățământului superior și că au trezit un interes semnificativ în alte părți ale lumii, ceea ce a făcut ca învățământul superior european să fie mai vizibil pe scena internațională. Miniștrii au declarat, de asemenea, că își propun să intensifice dialogul și cooperarea în materie de politici cu partenerii din întreaga lume;
Au recunoscut concluziile diferitelor rapoarte care au indicat că unele linii de acțiune ale procesului de la Bologna au fost implementate în diverse proporții și că recentele proteste din unele țări au arătat că obiectivele și reformele nu au fost aplicate și explicate în mod corespunzător. Miniștrii au promis că vor asculta vocile critice venite din partea personalului și a studenților;
Și-au reiterat angajamentul pentru implementarea integrală și adecvată a obiectivelor convenite și a agendei pentru următorul deceniu stabilite prin Comunicatul de la Leuven/Louvain-la-Neuve.
De asemenea, miniștrii au evidențiat următoarele aspecte: libertatea academică, autonomia și responsabilitatea instituțiilor de învățământ superior ca principii ale Spațiului european al învățământului superior; rolul-cheie al comunității academice (directori ai instituțiilor, profesori, cercetători, personalul administrativ și studenți) în a face ca Spațiul european al învățământului superior să devină o realitate; învățământul superior ca responsabilitate publică: instituțiile de învățământ superior ar trebui să beneficieze de resursele necesare într-un cadru stabilit și supervizat de autoritățile publice; necesitatea intensificării eforturilor care vizează dimensiunea socială, pentru a garanta egalitatea de șanse în privința accesului la un învățământ de calitate, acordând o atenție deosebită grupurilor slab reprezentate.
Prin continua dezvoltare, îmbunătățirea și consolidarea EHEA și ținând în continuare sinergiile cu Spațiul European de Cercetare, Europa va fi capabilă să facă față cu succes provocărilor din următorul deceniu.
La Budapesta și Viena în anul 2010, miniștrii responsabili cu învățământul superior au convenit asupra următoarei reuniuni de la București în perioada 26-27 aprilie 2012.
Au fost prezenți 500 de participanți, din 100 de țări. Conferința a fost una importantă, pentru că Proiectul Bologna vizează reformarea învățământului universitar european, a diplomelor acordate și a modului în care absolvenții sunt inserați pe piața muncii.
Scopul acestor conferințe ministeriale bianuale este de a stabili direcțiile politice ale Procesului Bologna. Evenimentul este organizat și sprijinit de Secretariatul Bologna Follow-Up Group (BFUG), care în acest moment este găzduit tot de România. Bugetul Romaniei pentru organizarea conferinței a fost de de 256.000 de euro, a declarat ministrul Cătălin Baba.
La deschiderea conferinței a participat președintele Traian Băsescu, ministrul Educației, Cătălin Baba, comisarul european pentru Educație, Androulla Vassiliou, și ministrul danez al Educației, Morten Ostergaard.
A mai participat însă la evenimentele ministeriale de la București, printre alții, Eduardo Ochoa – subsecretarul pentru învățământ superior din SUA, Igor Remorenko – viceministrul Federației Ruse, Omar Arias – economistul șef al Băncii Mondiale, Karlheinz Tochterle – ministrul educației din Austria, Francesco Profumo – ministrul educației din Italia, Mohammad Alohali – ministrul adjunct din Arabia Saudită și David Willets – ministrul pentru Universități și Știință al Marii Britanii.
Europa se confruntă cu o criză excepțională și tocmai pentru că trăim într-o perioadă de criză este vital ca factorii de decizie europeni să privească mai ales educația ca o soluție și să articuleze opinia că educația este cheia pentru creșterea economică.
Astfel trebuie încurajate universitățile care au capacitatea să pregătească tinerii pentru o piață a muncii tot mai dinamică, și susținerea dezvoltării unui „mecanism prin care parte din resursele naturale să fie direct folosite în cercetare”.
România a aprobat în 2011 o nouă Lege a Educației care integrează elementele Procesului Bologna. Universitățile trebuie să devină un important pol de dezvoltare regională prin trei politici conectate între ele: prin formarea resursei umane, prin cercetare și prin participarea la fundamentarea politicilor de dezvoltare regională în colaborare cu autoritățile locale. Lor le revine sarcina de a transforma conceptul de spațiu european în ceea ce trebuie să fie un spațiu european al competitivității.
Avem nevoie de instituții dinamice, oameni performanți și idei inovatoare.
Nimeni nu e mai în măsură să îndeplinească cele trei condiții decât universitățile, cu condiția să colaboreze cu mediul privat și să respecte autonomia universitară.
În mare măsură, competitivitatea unei regiuni sau a unei țări ține de modul în care sunt utilizate resursele ei. România face parte din țările care au atât resurse naturale, cât și resurse umane.
Procesul Bologna a schimbat fața învățământului superior european, a adus principiile și valorile academice în prim-planul dialogului transnațional
Toate țările au făcut schimbări majore și ireversibile angajând valorile Procesului Bologna.
Învățământul superior este chemat să aducă viitorul în prezent, să se bazeze pe talentele tinerilor și pe capacitățile creative și inovative ale cercetătorilor, să contribuie la prosperitatea comunităților și regiunilor de dezvoltare
Prioritățile actuale ale învățământului superior din România sunt următoarele: diferențierea misiunilor și a profilurilor universităților, asigurarea unei diversificări a ofertelor educaționale pentru a răspunde cerințelor de dezvoltare personală a studenților, nevoilor mediului economic și ale pieței muncii și specificului cultural și comunitar al fiecărei regiuni de dezvoltare.
Asigurarea, în următorii 5 ani, a frecventării studiilor universitare de către un procent de 40% dintre tinerii ce aparțin cohortei corespunzătoare de vârstă este pentru România o opțiune și un angajament.
Rezultatele scontate ale conferinței sunt adoptarea Comunicatului Ministerial de la București, readoptarea strategiei de mobilitate și adoptarea Bologna Policy Forum Statement. Cele două evenimente susțin creșterea vizibilității României în plan internațional și promovarea problematicii specifice țării noastre în învățamântul superior.
CAPITOLUL II
PROGRAMUL SECTORIAL ERASMUS
2.1. PROGRAME ȘI POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE PENTRU EDUCAȚIE ȘI FORMARE
Existența unei oferte de educație și formare de înaltă calitate este fundamentală pentru a-i permite Europei să se afirme ca societate a cunoașterii și să facă față în mod eficient concurenței din economia globalizată. Politica în materie de educație este stabilită de fiecare stat membru în parte. Totuși, țările convin asupra obiectivelor comune și fac schimb de bune practici în domeniu.
Conform comunicării Comisiei Europene politicile educaționale și de formare ale statelor membre trebuie să integreze în mai mare măsură principiile eficienței și echității atunci când acestea întreprind reforme ale sistemelor lor educaționale și de formare. Experiențele anumitor state membre și activitățile de cercetare pe care se bazează această comunicare demonstrează efectele benefice pe care politicile educaționale și de formare le pot avea în materie de echitate și eficiență.
Totuși, numeroase sisteme educaționale și de formare reproduc și chiar accentuează inegalitățile existente, persoanele cel mai vulnerabile fiind cele care au cele mai joase calificări (32 % în 2004). Parcursul acestora demonstrează că nu dispun de aceleași oportunități de educație și formare ca persoanele care urmează programe complete de studii, inclusiv studii superioare.
În plus, inegalitățile în materie de educație și formare generează costuri, de exemplu în ceea ce privește impozitul pe venit, cheltuielile de sănătate și de asistență publică, infracționalitatea sau delincvența (potrivit unor studii realizate în Statele Unite și în Regatul Unit al Marii Britanii). Politicile educaționale și de formare bazate pe eficiență și echitate oferă, în schimb, posibilitatea de a maximiza beneficiile de termen lung, de a reduce costurile economice și sociale și de a aduce o valoare adăugată altor domenii politice, cum ar fi dezvoltarea durabilă și coeziunea socială. Într-adevăr, astfel de inițiative presupun anumite costuri, dar costurile inacțiunii și ale incidenței ridicate a abandonului școlar sunt mai mari.
Asigurarea unei educații și formări de calitate pentru toți cetățenii UE va permite, de asemenea, Uniunii să facă față provocărilor socio-economice cu care se confruntă, și anume globalizarea și competitivitatea țărilor nou industrializate, structura demografică a UE (îmbătrânirea populației și fluxurile migratorii), evoluția rapidă a pieței muncii și revoluția tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC).
Eficiența și echitatea ar trebui integrate într-un mod prospectiv în strategiile de învățare pe tot parcursul vieții (strategiile naționale de educație și formare pe tot parcursul vieții trebuiau să fie adoptate de statele membre până la sfârșitul anului 2006). Repercusiunile și efectele investițiilor în educație și formare sunt de apreciat pe termen lung. În cadrul acestor strategii, ar trebui să se pună accentul pe:
• planificarea pe termen lung la nivel local și național cu ocazia stabilirii priorităților în materie de cheltuieli;
• validarea învățării în toate contextele, inclusiv în cadre non-formale și informale, care permit dobândirea de cunoștințe sau competențe-cheie. Această validare va fi facilitată de cadrele naționale și europene ale calificărilor;
• o cultură a evaluării care să permită stabilirea unor date solide rezultate din activitățile de cercetare, statistici sau mecanisme de evaluare a progreselor, sprijinind astfel eficiența politicii;
• politici transsectoriale.Reducerea inegalităților nu rezultă doar din politica educațională, ci și din asocierea acesteia cu alte politici referitoare la anumite domenii, cum ar fi ocuparea forței de muncă, economia, incluziunea socială, tineretul, sănătatea etc.
Învățământul preșcolar se dovedește a fi esențial pentru etapele ulterioare ale învățării, în special în ceea ce privește rezultatele și socializarea. Acesta ajută la prevenirea abandonului școlar, la îmbunătățirea echității rezultatelor și la creșterea nivelului general de competențe, dar și la reducerea costurilor în alte domenii (șomaj, infracționalitate etc.).
De aceea, urmând exemplul anumitor state membre ca Belgia sau Italia, învățământul preșcolar trebuie să fie însoțit de programe de intervenție precoce pentru a sprijini persoanele cele mai defavorizate. În plus, pentru a consolida eficacitatea acestor programe, ele trebuie să fie însoțite și de alte măsuri de intervenție, cum ar fi învățarea limbilor străine sau sprijinul pentru adaptarea socială.
Astfel de programe trebuie să fie adaptate perioadei preșcolare, ținând seama de natura învățământului oferit (învățare, competențe individuale și sociale) și de aspectele pedagogice (îmbunătățirea ofertei de educatori, angajamentul parental etc.). Angajamentul parental poate fi și el susținut prin programe speciale de educație parentală și de sensibilizare a persoanelor marginalizate.
Învățământul primar și secundar trebuie să fie orientat spre calitatea formării de bază pentru toți. Cu alte cuvinte, învățământul de bază și competențele-cheie trebuie să fie garantate în mod echitabil pentru toți într-o societate bazată pe cunoaștere. Astfel, anumite proceduri, cum ar fi „tracking-ul” precoce, adică regruparea elevilor de 10-12 ani în programe diferențiate în funcție de aptitudini, ar trebuie să fie evitate, deoarece constituie o sursă de inechitate, în special pentru persoanele defavorizate și comunitățile de imigranți.
Au fost create sisteme centrale de responsabilizare pentru a completa autonomia sporită acordată instituțiilor școlare în numeroase state membre. Această combinație între autonomia instituțională și responsabilizare s-a dovedit a fi pozitivă în ceea ce privește eficacitatea. Totuși, trebuie să se asigure că standardele și criteriile de evaluare țin seama de echitate și de difuzarea rezultatelor.
Și în acest caz, se asigură eficiența și echitatea dacă natura învățământului și metodele pedagogice sunt adaptate, în special prin politici de recrutare care să asigure un învățământ de calitate. În plus, trebuie să se încurajeze colaborarea între profesori, părinți și serviciile de asistență socială, în special prin strategii actualizate de incluziune socială bazate pe o abordare pedagogică.
Învățământul superior, care înglobează educația, cercetarea și inovarea („triunghiul cunoașterii”), este un sector-cheie în cadrul economiei și al societății bazate pe cunoaștere. De aceea, acesta trebuie să fie competitiv și să promoveze excelența, după cum a subliniat Comisia în comunicarea sa din 2006 privind modernizarea universităților. Comisia a propus atunci să se ajungă la alocarea a 2% din produsul intern brut (PIB) pentru învățământul superior în următorii zece ani.
Trei elemente sunt importante pentru un învățământ superior modernizat: acesta trebuie să fie echitabil pentru toți, viabil din punct de vedere financiar și să dețină un rol mai eficient. Sistemele naționale de învățământ superior gratuit nu sunt însă neapărat cele mai echitabile, deoarece privilegiază persoanele provenite din medii socio-economice favorizate sau care au urmat o formă de învățământ superior. În plus, finanțarea acestora nu a crescut, spre deosebire de numărul de studenți și de așteptările din partea învățământului superior. Beneficiile de care se bucură studenții nu sunt complet compensate de sistemele de impozitare progresivă, ceea ce duce la un efect de redistribuire inversă.
Prin urmare, este necesar să se pună accentul pe investițiile în învățământul superior, în special prin introducerea taxelor de înscriere. Acestea vor permite reechilibrarea într-un mod echitabil a costurilor suportate de indivizi și de societate, precum și a beneficiilor de care se bucură fiecare, aducând fonduri suplimentare universităților. S-ar îmbunătăți astfel calitatea învățământului, administrarea universităților și motivația studenților.
Însă pentru a garanta accesul tuturor la învățământul superior, introducerea taxelor de înscriere trebuie să fie compensată de un ajutor financiar acordat persoanelor cel mai defavorizate, deoarece acestea investesc, în general, mai puțin în viitorul lor, în măsura în care randamentele personale nu sunt garantate. Acest aspect este deosebit de important atunci când cuantumul taxelor de înscriere se bazează pe o estimare a indicilor privind randamentele viitoare. Astfel, pentru a remedia această situație, se pot prevedea burse de studiu, împrumuturi bancare și împrumuturi rambursabile în funcție de veniturile viitoare pentru a încuraja accesul la învățământul superior.
În același timp, învățământul superior trebuie să devină mai atractiv pentru elevii care provin din medii defavorizate, pentru cei care dețin calificările pentru a accede la învățământul superior, dar și pentru copiii mai tineri și familiile lor, precum și să modifice percepțiile culturale. Prin urmare, trebuie să se pună accentul pe oferirea de informații prin vizite școlare, programe de tutoriat și de orientare pe tot parcursul vieții, politici globale de sensibilizare a persoanelor marginalizate și de acces la învățământul de nivel universitar (inclusiv „programe-pasarelă” și locuri rezervate).
Trebuie să se îmbunătățească relația între învățământ și mediul profesional. Învățământul ar trebui să integreze o formare profesională pentru a face ca sistemele profesionale să devină mai atractive și pentru a facilita tranziția absolvenților de învățământ superior care dețin calificări profesionale. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât nevoile pieței muncii au evoluat, în special printr-o cerere sporită de lucrători mai calificați. În plus, trebuie să se țină seama și de alți factori, cum ar fi îmbătrânirea populației sau șomajul în rândul tinerilor; de exemplu, numărul europenilor cu vârsta de sau peste 65 de ani va crește cu 65% până în 2050, în timp ce populația activă (15-64 de ani) va scădea cu 20%.
Astfel, o intervenție precoce pentru a spori participarea în cadrul sistemului de învățământ și a crește nivelul de studii nu este suficientă pentru a îmbunătăți perspectivele de ocupare a forței de muncă. Trebuie să se instituie filiere de studiu flexibile și clare, începând cu învățământul profesional care să ducă la aprofundarea ulterioară a învățării și la ocuparea forței de muncă, după exemplul sistemelor de educație și formare profesională (EFP). Acestea oferă participanților posibilitatea unor beneficii rezonabile în ceea ce privește veniturile.
Educația adulților contribuie, de asemenea, la adaptarea la o piață a muncii în schimbare și la îmbunătățirea perspectivelor de ocupare a forței de muncă. Persoanele cu cele mai puține calificări sunt însă cele care beneficiază cel mai puțin de pe urma învățării și formării în cadrul activității lor profesionale. Numai 10,8% dintre adulții europeni participă la o activitate formală, non-formală sau informală de învățare pe tot parcursul vieții, ceea ce este cu mult sub nivelul de referință stabilit de UE, și anume o participare de 12,5% până în 2010.
Aceste activități de formare aduc însă beneficii culturale și sociale semnificative (motivația și sentimentul de angajament social, reintegrarea în ciclul de învățare). Totuși, și în acest caz, bilanțul capacității acestor programe de a lărgi perspectivele de încadrare în muncă ale adulților defavorizați s-a dovedit a fi, în general, mediocru. Acesta poate fi îmbunătățit în două moduri:
• pe durata învățării, prin parteneriate între întreprinderi, sectorul public, partenerii sociali și organizațiile locale din sectorul asociativ, cu accent pe grupurile-țintă și nevoile acestora. Aceste parteneriate și-au demonstrat succesul în prevenirea abandonului școlar;
• pe durata activității profesionale, prin cursuri de formare adaptate nevoilor de competențe ale angajatorilor, sub forma parteneriatelor. Acestea corespund nevoilor de competențe de pe piața muncii, dar sunt menite, de asemenea, să apropie oferta și cererea și să faciliteze alegerea formării și a carierei. Acestea s-au dovedit eficace în lărgirea perspectivelor de încadrare în muncă ale persoanelor defavorizate. Statele membre oferă informații și programe de formare, încurajând astfel și investițiile private și diminuând costurile suportate de întreprinderi și de lucrători. În paralel, angajatorii trebuie să investească în educație și formare pentru a rămâne competitivi și pentru a se achita de responsabilitatea lor socială, care constă în a deveni „organizații de învățare”.
Statele membre sunt responsabile pentru politicile lor educaționale și de formare, însă o acțiune la nivelul UE poate promova învățarea reciprocă și schimburile de bune practici între statele membre. De aceea, UE sprijină statele membre să integreze principiile eficienței și echității în sistemele lor educaționale în contextul Strategiei de la Lisabona revizuite și al programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”.
De asemenea, aceste principii vor fi integrate și în activitățile vizând educația adulților, crearea unui Cadru european al calificărilor și a unui Cadru european al statisticilor și indicatorilor, precum și în proiectele de cercetare care se înscriu în al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare al UE.
Programul de acțiune în domeniul educației și formării pe tot parcursul vieții și cooperarea transnațională prin intermediul mobilității persoanelor vor favoriza, de asemenea, dobândirea de noi competențe și adaptarea la piața europeană a muncii, îmbunătățind, în același timp, calitatea și legăturile dintre instituțiile de învățământ și de formare din UE.
Statele membre ale UE trebuie să dispună de sisteme educaționale și de formare de înaltă calitate pentru a face față provocărilor competitivității și coeziunii sociale. Aceste obiective fac parte din parteneriatul de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă și din Metoda deschisă de coordonare pentru protecție socială și incluziune socială. Cu ocazia Consiliului European de primăvară din 23-24 martie 2006, s-a reamintit nu doar importanța, ci și necesitatea accelerării ritmului reformelor.
Consiliul „Educație, Tineret și Cultură” din 13-14 noiembrie 2006 a adoptat concluziile sale cu privire la această comunicare a Comisiei. Reamintind rolul statelor membre și avantajele unei cooperări la nivel european, Consiliul a subliniat necesitatea unei abordări transsectoriale pentru a asigura eficiența și echitatea educației și formării pe tot parcursul vieții. Salutând comunicarea Comisiei, Consiliul a declarat calitatea ca fiind un element esențial și un obiectiv comun al tuturor formelor de educație și formare. Aceasta se referă nu doar la competențele dobândite prin educație și activități pedagogice, ci și la capacitatea sistemelor educaționale și de formare de a răspunde nevoilor individuale, sociale și economice, precum și la consolidarea echității și creșterea bunăstării.
Statele membre au fost invitate să acorde o mai mare atenție optimizării resurselor sistemelor educaționale și de formare, prin integrarea principiilor eficienței și echității, și să stabilească obiective efective de reformă și investiții, cu accent pe învățământul preșcolar, programele de intervenție precoce orientate și sistemele de învățământ și de formare care pot fi surse de echitate, pentru a garanta accesul tuturor la educație. De asemenea, Consiliul a subliniat importanța unui personal calificat cu acces la activități de formare continuă. În plus, este necesară o finanțare adecvată pentru educație și formare, fie publică, fie privată, precum și pentru educația adulților și educația și formarea profesională continuă. De asemenea, mediul profesional trebuie să fie mai implicat în educație și formare: întreprinderile trebuie să se implice în educația și formarea în domeniile cercetării și dezvoltării, iar angajatorii trebuie să se implice sub forma parteneriatelor active care să răspundă nevoilor de competențe ale economiei. Pentru a garanta calitatea, echitatea și eficiența în întregul sistem educațional și de formare, trebuie să se încurajeze procedurile de evaluare și de monitorizare, studiile și oferirea unor informații transparente, permițându-se astfel evaluarea rezultatelor reformelor, a adaptărilor și a nevoilor care ar putea rezulta, precum și elaborarea unor metode și practici de învățare și de predare. În acest sens, Comisia și statele membre sunt invitate să coopereze cu centrele de cercetare și să țină seama de aceste rezultate, în special în cadrul programelor comunitare și îndeosebi în contextul obiectivelor programului Educație și formare profesională 2010.
Astfel Uniunea finanțează programe care le permit cetățenilor săi să valorifice cât mai bine posibilitățile de dezvoltare personală și potențialul economic al UE – prin studiu, formare sau activități de voluntariat în alte țări.
Pentru perioada 2007-2013, UE a alocat aproape 13 miliarde de euro stimulării învățării de-a lungul vieții și schimburilor internaționale. Principalele programe sectoriale ale Programului Integrat denumit Învățare pe Tot Parcursul Vieții sunt:
– Leonardo da Vinci (Formare profesională)
– Programul Erasmus (Învățământ superior)
– Grundtvig (Educația adulților)
– Comenius (Învățământ preuniversitar) la care se adaugă: acțiunile cheie KA1, KA1, KA3 și KA4 (pentru învățarea limbilor străine, utilizarea TIC în învățare, diseminare și rețele)
– Jean Monnet (integrare europeană)
– Marie Curie (Oportunități pentru cariere în cercetare).
Fondurile puse la dispoziție de UE sunt menite să promoveze și cooperarea politică, învățarea limbilor străine, învățarea on-line (e-learning), precum și difuzarea și schimbul de bune practici.
Elevii, profesorii și instituțiile de învățământ din alte țări, în special din cele aflate în imediata vecinătate a UE sau care intenționează să adere la Uniune, sunt eligibili pentru o mare parte din aceste programe. De asemenea, UE promovează schimburi și cursuri pe tema integrării europene prin intermediul altor programe și acorduri de cooperare cu aproximativ 80 de țări din întreaga lume.
Politicile în acest domeniu se implementează de către Comisia Europeană prin Directoratele Generale și prin Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA).
Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii, având responsabilitatea implementării și coordonării politicilor.
Ea lucrează prin Directoratele Generale (DG) structurate în principal pe cele 17 politici ale UE la care se adaugă altele structurate pe relații externe (ex: DG Extindere, DG agricultură, DG dezvoltare regională etc.).
Aceste activități și programe sunt administrate direct de Agenția Executivă pentru Cultură, Educație și Audiovizual (EACEA) a Comisiei Europene.
EACEA are sediul la Bruxelles. Și-a început activitatea la 1 ianuarie 2006.
Agenția este implicată în punerea în aplicare a peste 15 programe și acțiuni finanțate de Comunitatea Europeană în domeniile educației și formării, al cetățeniei active, al tineretului și al culturii.
Reunirea acestor programe într-o structură unică permite o mai bună coordonare a gestionării acestora și oferă beneficiarilor lor un serviciu complet.
Aceasta deține personalitate juridică însă se află sub autoritatea următoarelor Direcții Generale ale Comisiei Europene:
• Educație și Cultură (EAC)
• Comunicare (COMM)
• Oficiul de Cooperare EuropeAid.
Agenția este responsabilă de majoritatea aspectelor de administrare a programelor, inclusiv cu redactarea apelurilor pentru propuneri, selectarea proiectelor și semnarea acordurilor de proiecte, gestiunea financiară și monitorizarea proiectelor (rapoarte intermediare și finale), comunicarea cu beneficiarii și realizarea controalelor pe teren.
Componentele programului gestionate de Agenție sunt centralizate și vin în sprijinul proiectelor tehnice, care nu implică luarea de decizii politice.
2.2. PROGRAMUL DE ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII 2007-2013
Cerințele noului mileniu au ridicat standardele învățării, a educației și a formării profesionale. Acestea numai reprezintă un lux, ci o condiție necesară pentru adaptarea la cerințele profesionale, sociale, economice și informaționale mereu în schimbare.
Cooperarea privind politicile europene în domeniul educației și formării profesionale a început odată cu adoptarea Cărții Albe privind educația și formarea profesională. „A preda și a învăța – spre societatea cunoașterii”, prin care Uniunea Europeană se autodefinește ca îndreptându-se spre o societate care învață, bazată pe dobândirea de noi cunoștințe și pe învățarea pe tot parcursul vieții. Documentul a fost publicat chiar înainte de lansarea în 1996, a Anului European al Învățării pe tot parcursul vieții.
În ultimii ani, educația pe tot parcursul vieții (Lifelong Learning) a devenit o prioritate a sistemelor de învățământ la nivel global. Chiar dacă rolul educației de bază, formale, rămâne esențial, învățarea permanentă, împreună cu educația nonformală, vin să personalizeze și să dezvolte aptitudini cât mai aproape de cerințele pieței și societății, pe de o parte, și priceperea și sufletul celui care învață, pe de altă parte.
În noiembrie 2006 apare Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013. Noul program reunește fostele programe Socrates și Leonardo da Vinci.
Comisia Europeană a reunit inițiativele sale privind educația și formarea sub o singură umbrelă – Programul de învățare pe tot parcursul vieții. Acesta are patru subprograme – Comenius (pentru învățământul preuniversitar), Erasmus (pentru învățământul superior), Leonardo da Vinci (pentru educație și formare profesională) și Grundtvig (pentru educația adulților) – și oferă persoanelor de orice vârstă oportunități de a studia oriunde în Europa.
Începând cu perioada de finanțare 2007-2013, un program transversal completează aceste patru subprograme, printre activitățile cheie ale acestuia numărându-se: cooperarea în domeniul politicii, limbile străine, tehnologiile informaționale și de comunicare, diseminarea și exploatarea eficientă a rezultatelor proiectelor.
Jean Monnet este un alt program prin care executivul european încurajează predarea, reflecția și dezbaterile pe tema procesului de integrare europeană în cadrul instituțiilor de învățământ superior din lume, tot pentru perioada 2007-2013.
Prioritatea centrală a Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții este să întărească contribuția adusă de educație și formarea profesională în atingerea obiectivului Lisabona de transformare a Uniunii Europene „în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică durabilă însoțită de o creștere cantitativă și calitativă a numărului locurilor de muncă și de o mai mare coeziune socială”, potrivit unui document al Comisiei Europene.
Programul de învățare pe tot parcursul vieții este implementat la nivel european și urmărește să contribuie la dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere, cu o dezvoltare economică durabilă, la pregătirea de calitate a resurselor umane și la o mai mare coeziune socială.
Programul sprijină cooperarea și comunicarea între sistemele de educație și formare profesională din țările participante, în vederea armonizării și raportării la standarde comune europene, transferului de practici și de expertiză și creșterii calității.
Pentru a realiza acest obiectiv general, programul urmărește obiective specifice privind învățarea pe tot parcursul vieții în Uniunea Europeană, care vizează:
• să contribuie la dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții de calitate și să promoveze un nivel de performanță ridicat, inovarea și o dimensiune europeană a sistemelor și practicilor în domeniu;
• să sprijine realizarea unui spațiu european al învățării pe tot parcursul vieții;
• să ajute la îmbunătățirea calității, atractivității și accesibilității posibilităților de învățare pe tot parcursul vieții;
• să consolideze contribuția învățării pe tot parcursul vieții la coeziunea socială, la cetățenia activă, la dialogul intercultural, la egalitatea de șanse între bărbați și femei și la împlinirea personală;
• să ajute la promovarea creativității, competitivității, capacității de inserție profesională și a dezvoltării spiritului antreprenorial;
• să contribuie la creșterea participării la învățarea pe tot parcursul vieții a persoanelor de toate vârstele, inclusiv a celor cu nevoi speciale și a grupurilor defavorizate;
• să promoveze învățarea limbilor străine și a diversității lingvistice;
• să sprijine dezvoltarea resurselor bazate pe TIC;
• să consolideze rolul învățării pe tot parcursul vieții în crearea unui sentiment de cetățenie europeană, bazat pe respectul pentru valorile europene, precum și toleranța și respectul față de alte popoare și culturi;
• să promoveze cooperarea în ceea ce privește asigurarea calității în toate sectoarele educației și formării profesionale;
• să îmbunătățească calitatea acestora, încurajând o utilizare optimă a rezultatelor și a produselor și proceselor inovatoare, precum și schimburile de bune practici.
În acest sens, coerența și complementaritatea cu politicile UE condiționează punerea în aplicare a programului de acțiune. Acesta contribuie astfel la realizarea obiectivelor UE în materie de politici orizontale prin adoptarea de dispoziții pentru persoanele cu nevoi speciale care învață, în special favorizând promovarea integrării acestora în sistemul tradițional de educație și formare. Acesta promovează, de asemenea, egalitatea de șanse între bărbați și femei, precum și sensibilizarea publicului cu privire la diversitatea culturală și lingvistică și multiculturalismul ca mijloc de combatere a rasismului, prejudecăților și xenofobiei.
Pentru a atinge aceste obiective, programul sprijină următoarele acțiuni:
• mobilitatea persoanelor care participă la învățarea pe tot parcursul vieții;
• parteneriatele bilaterale și multilaterale;
• proiectele unilaterale, naționale sau multinaționale, inclusiv cele care au ca scop promovarea calității în sistemele de educație și formare profesională prin intermediul transferului transnațional de inovare;
• rețelele multilaterale;
• studii și reexaminări ale politicilor și sistemelor din domeniul învățării pe tot parcursul vieții și a componentelor acestora;
• subvenții de funcționare pentru acoperirea anumitor cheltuieli de funcționare și costuri administrative ale instituțiilor sau asociațiilor din domeniu;
• măsuri adiacente, și anume alte inițiative pentru promovarea obiectivelor programului;
• activități pregătitoare pentru aceste acțiuni;
• organizarea de evenimente (seminarii, colocvii, întruniri) pentru a facilita punerea în aplicare a programului, informarea, publicarea, acțiunile de sensibilizare a publicului și de diseminare, precum și monitorizarea și evaluarea programului.
Participarea la program este deschisă nu numai pentru statele membre, ci și țărilor AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb) țărilor care sunt membre ale Spațiului Economic European (Islanda, Liechtenstein și Norvegia), Confederației Elvețiene și țărilor candidate și potențial candidate din Balcanii de Vest, în conformitate cu normele și acordurile care reglementează participarea lor la programele comunitare.
În plus, Comisia poate, de asemenea, organiza acțiuni de cooperare cu țări terțe și organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
Beneficiarii programului sunt:
• elevi, studenți, persoane în formare și adulți care învață;
• toate categoriile de personal didactic;
• persoanele prezente pe piața muncii;
• instituții și organizații care oferă oportunități de învățare în cadrul programului;
• persoanele și organismele responsabile pentru sisteme și politici la nivel local, regional și național;
• întreprinderi, parteneri sociali și organizațiile acestora la toate nivelurile, inclusiv organizațiile profesionale, camerele de comerț și industrie;
• organisme care oferă servicii de orientare, consiliere și informare;
• asociațiile de participanți, părinți și profesori;
• centre și organisme de cercetare;
• organizații non-profit, organizații voluntare, organizațiile neguvernamentale (ONG-uri).
Gestionarea programului este împărțită între Comisie și agențiile naționale. În acest sens, agențiile naționale pot fi responsabile cu selecția anumitor tipuri de proiecte, mobilitatea persoanelor fizice, parteneriatele bilaterale și multilaterale sau proiecte unilaterale și naționale. Pentru punerea în aplicare a programului, Comisia este asistată de un comitet de gestionare format din reprezentanți ai statelor membre ale UE. Măsurile de punere în aplicare trebuie să fie adoptate în cadrul procedurii de comitologie, în conformitate cu procedura de gestionare. Această procedură în limbajul comunitar desemnează tocmai această practică a utilizării comitetelor în procesul de execuție. Astfel pentru a supraveghea modul în care Comisia exercită puterea executivă, Consiliul a creat patru tipuri de comitete compuse din experți ai statelor membre, prezidate de către un reprezentant al Comisiei, în funcție de gradul de sensibilitate a sectorului în chestiune.
După modul de funcționare, comitetele sunt de mai multe tipuri: comitete consultative, comitet de gestionare, comitet de reglementare și comitete de reglementare cu control.
Doar deciziile privind atribuirea anumitor subvenții specifice sunt luate fără asistența comitetului. În contextul dialogului social la nivel comunitar și implicarea mai îndeaproape a partenerilor sociali în punerea în aplicare a programului de acțiune, aceștia din urmă pot participa la lucrările comitetului în calitate de observatori în chestiuni referitoare la educație și formare profesională.
Programul de acțiune este structurat în șase subprograme, dintre care patru sunt sectoriale. Ele sunt structurate în mod similar și răspund necesităților în materie de predare și învățare ale tuturor participanților, precum și ale instituțiilor și organizațiilor care furnizează sau facilitează educație și formare profesională în fiecare sector în parte. Toate acțiunile includ mobilitatea, limbile și noile tehnologii.
Primul program sectorial este COMENIUS. El este prima componentă a Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții. Se adresează instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și private (de la grădinițe la școli postliceale) și tuturor celor care își desfășoară activitatea în acest sector: elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum și autorităților locale, asociațiilor de părinți sau ONG-urilor care activează în domeniul educațional.
Comenius urmărește să impulsioneze dezvoltarea calitativă a învățământului școlar, să întărească dimensiunea europeană a acestuia și să promoveze mobilitatea, învățarea limbilor străine și un grad sporit de includere prin schimburi și colaborări dintre școli din diferite țări.
Cele două obiective specifice ale programului sunt:
• să dezvolte cunoștințele și înțelegerea în rândul tinerilor și al personalului educațional cu privire la diversitatea culturilor europene;
• să ajute tinerii la dobândirea calificărilor și aptitudinilor de bază care sunt necesare pentru împlinirea lor personală, pentru activitatea lor profesională viitoare și pentru o cetățenie europeană activă.
În acest context, programul urmărește următoarele obiective operaționale:
• o mai bună mobilitate, în special în ceea ce privește calitatea și volumul;
• parteneriate mai bune între școli din diferite state membre, în special în ceea ce privește calitatea și volumul, astfel încât să implice cel puțin 3 milioane de elevi pe durata programului;
• încurajarea învățării limbilor străine;
• dezvoltarea unui conținut, a unor servicii, pedagogii și practici inovatoare bazate pe TIC;
• o mai bună formare a cadrelor didactice în ceea ce privește calitatea și dimensiunea europeană;
• sprijinirea îmbunătățirii abordărilor pedagogice și a gestionării școlilor.
Programul Comenius poate sprijini următoarele acțiuni:
• Mobilitatea persoanelor. Această acțiune constă în:
Formarea la locul de muncă în altă țară permite profesorilor și altor membri ai personalului din învățământ să își perfecționeze abilitățile practice și să dobândească o înțelegere mai amplă privind învățământul școlar din Europa, de exemplu, prin cursuri de dezvoltare profesională, conferințe și urmărirea activității unui coleg.
Statutul de asistent Comenius permite viitorilor profesori să petreacă între 3 și 10 luni într-o școală din străinătate, unde asistă la predarea din școala-gazdă.
Mobilitatea individuală a elevilor din cadrul Comenius oferă elevilor de liceu posibilitatea de a petrece între 3 și 10 luni într-o școală-gazdă în străinătate, locuind la o familie-gazdă.
• Parteneriate
Parteneriatele școlare multilaterale permite elevilor și profesorilor acestora să participe la activități de învățare comune împreună cu școli din diferite țări europene. Acest lucru contribuie la promovarea conștiinței interculturale și la dezvoltarea abilităților din domeniile alese.
Parteneriatele școlare bilaterale cu orientare lingvistică încurajează folosirea limbilor europene oferind elevilor ocazia de a le exersa în străinătate, prin schimburi de clasă, elevii lucrând împreună la școală și oferindu-și găzduire reciprocă în familie.
Parteneriatele regionale Comenius ajută entitățile de la nivel local și regional interesate de învățământul școlar – profesori, elevi și cei responsabili de sistemele de învățământ – să efectueze schimburi de bune practici.
eTwinning valorifică posibilitățile internetului pentru a facilita întâlnirile dintre profesori din întreaga Europă, în scopul schimbului de idei și resurse și al pregătirii unor proiecte de colaborare împreună cu elevii acestora. În loc de finanțare, se oferă sprijin, formare, instrumente și exemple de bune practici.
• Proiecte și rețele multilaterale
Proiectele multilaterale Comenius reunesc personalul din învățământ, instituțiile de formare și alte organizații active în domeniul învățământului școlar, precum și școli, pentru a spori calitatea predării și a învățării la clasă și a ajuta organizarea de schimburi internaționale de experiență pentru viitorii profesori. Rețelele multilaterale Comenius, care reunesc consorții active în învățământul școlar, sunt forumuri de reflecție comună care urmăresc promovarea inovației și a bunelor practici într-o arie tematică.
• Măsuri acompaniatoare
Măsurile acompaniatoare Comenius ajută programul Comenius să își atingă obiectivele, de exemplu, prin conștientizarea privind importanța cooperării școlilor la nivel european.
Vizitele pregătitoare permit partenerilor potențiali din cadrul proiectelor Comenius să se întâlnească și să definească obiectivele și planul de lucru al viitorului lor proiect.
Participarea este deschisă tuturor membrilor activi ai comunității de învățământ școlar: elevi, profesori, autorități locale, asociații ale părinților, organizații non-profit, organizații neguvernamentale care activează în domeniul învățământului școlar, institute de formare a profesorilor, universități, centre de cercetare și alți membri ai personalului educațional.
Țările eligibile sunt cele 27 de state membre UE, Islanda, Liechtenstein și Norvegia, precum și Turcia. Participarea Croației, a fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și a Confederației Elvețiene este definită în cererea anuală de propuneri.
Cel de-al doilea program sectorial este Leonardo da Vinci. Acesta ajută cetățenii europeni să dobândească noi abilități, cunoștințe și calificări, precum și să obțină recunoașterea internațională a acestora, pentru a-și spori șansele de angajare pe piețele muncii aflate în schimbare. De asemenea, programul sprijină inovațiile și îmbunătățirile din cadrul sistemelor și practicilor de educație și formare profesională.
Leonardo da Vinci sprijină:
cerințele de predare și formare ale oamenilor implicați în educația și formarea profesională. Toate materiile cuprinse în educația și formarea profesională sunt eligibile dacă permit transferul transnațional al cunoștințelor, inovațiilor și experienței.
„Mobilitatea pentru formarea profesională inițială” este pentru stagiarii, practicanții, elevii sau studenții din educația și formarea profesională.
„Mobilitatea pentru persoanele de pe piața muncii” pune accent pe mobilitatea de învățare pentru persoanele cu o diplomă profesională sau care au absolvit o facultate, indiferent dacă sunt angajate sau nu.
„Mobilitatea VETPRO” sprijină schimbul de experiență între profesioniștii din domeniul educației și formării profesionale, precum profesorii și formatorii, personalul care se ocupă de aspecte legate de educația și formarea profesională și specialiștii în orientare.
Parteneriatele sunt proiecte de cooperare la scară mică în organizații partenere din diferite țări, pe teme de interes reciproc referitoare la educația și formarea profesională.
„Transferul de inovație” se concentrează asupra proiectelor de cooperare multilaterală pentru transferul și adaptarea soluțiilor inovatoare între țări, în cadrul sistemelor de educație și formare profesională.
„Dezvoltarea de inovație” privește proiectele multilaterale, transnaționale de dezvoltare a unor soluții inovatoare în sistemele de educație și formare profesională de la nivel european.
Rețelele multilaterale pun accent pe rețelele transnaționale pentru schimbul de experiență și informații în domeniul educației și formării profesionale printr-o abordare tematică sau sectorială.
Se pot finanța vizite pregătitoare pentru identificarea de parteneri și pregătirea unui proiect.
Obiectivele specifice ale acestui program sectorial sunt:
• să sprijine participanții la activități de formare să dobândească și să utilizeze cunoștințe, aptitudini și calificări în vederea facilitării dezvoltării personale, a capacității de angajare și a participării la piața europeană a muncii;
• să îmbunătățească calitatea și inovarea;
• să îmbunătățească atractivitatea educației profesionale, precum și a formării profesionale și a mobilității.
În acest scop, programul urmărește obiective operaționale care vizează să dezvolte și să consolideze:
• mobilitatea (inclusiv calitatea) în acest domeniu și în cel al formării continue, inclusiv stagii în întreprinderi, astfel încât numărul acestora să crească până la 80.000 pe an, până la sfârșitul programului;
• volumul cooperării (inclusiv privind calitatea) între diferiții actori;
• practici inovatoare și transferul acestora între țări;
• transparența și recunoașterea calificărilor și competențelor, inclusiv cele obținute prin învățare non-formală și informală;
• învățarea limbilor străine;
• un conținut, servicii, pedagogii și practici inovatoare bazate pe TIC.
Acțiunile de mobilitate și parteneriate reprezintă cel puțin 60 % din bugetul alocat acestui program.
Cei care pot aplica la acest tip de program sunt studenții care au absolvit recent sau urmează un curs post-universitar sau de formare profesională, trebuie să contacteze responsabilul de proiect sau biroul de relații internaționale din instituția în care studiază. Formularele de candidatură (aplicațiile) Leonardo da Vinci trebuie să fie depuse de către organizații și nu de către studenți. Aceasta deoarece programul este menit să aibă impact asupra instituțiilor și sistemelor de formare, precum și să aducă beneficii participanților la program.
Următorul program este Erasmus. El sprijină mobilitatea sporită în învățământul superior – în special în rândul studenților, dar și al profesorilor și al altor membri ai personalului. Obiectivul este de a sprijini o abordare paneuropeană a învățământului superior. Oferindu-le studenților contactul cu alte țări și culturi, nu numai că li se îmbogățește experiența de studii, dar se promovează crearea unei forțe de muncă mobile și flexibile, mai clar orientată spre Europa, care va spori potențialul de competitivitate și inovare al Europei.
Programul sprijină mobilitatea transfrontalieră a studenților în cadrul Europei – în învățământul superior formal și în învățământul profesional avansat și formarea profesională de la nivel postliceal – , precum și a profesorilor și a personalului neacademic. Din 1987, când a fost creat programul, au participat peste 2 milioane de studenți.
Ultimul program sectorial este Grundtvig. El servește la educația adulților, ridică nivelul cunoștințelor, al abilităților și al competențelor în rândul populației adulte și oferă o a doua șansă de importanță vitală pentru numeroși adulți care părăsesc școala de timpuriu. De asemenea, el ajută la rezolvarea problemei pe care o reprezintă îmbătrânirea populației pentru societatea europeană în ansamblu.
Grundtvig cuprinde toate nivelurile și sectoarele educației pentru adulți și toate formele de învățare: formală, neformală și informală.
Obiectivele sale operaționale sunt următoarele:
• îmbunătățirea calității și accesibilității mobilității în vederea sprijinirii a 7.000 de persoane pe an, până la sfârșitul programului;
• îmbunătățirea cooperării (calitatea și volumul);
• sprijinirea și găsirea de alternative pentru persoanele defavorizate și vulnerabile, cum ar fi persoanele mai vârstnice și cei care și-au abandonat studiile fără a obține calificările de bază;
• sprijinirea dezvoltării unor practici inovatoare și transferul acestora între țări;
• sprijinirea dezvoltării unui conținut, a unor servicii, pedagogii și practici inovatoare bazate pe TIC;
• îmbunătățirea abordărilor pedagogice și a gestionării organizațiilor de învățământ pentru adulți.
Programul Grundtvig poate sprijini următoarele acțiuni:
• mobilitatea persoanelor, incluzând pregătirea, supravegherea și sprijinul adecvat;
• „Parteneriatele de Învățare Grundtvig”, care pun accent pe teme de interes comun;
• proiectele multilaterale vizând îmbunătățirea sistemelor de educație pentru adulți, prin intermediul dezvoltării și transferului de inovare și de bune practici;
• „rețele Grundtvig”, rețele tematice de experți și organizații;
• măsuri adiacente.
Acțiunile de mobilitate și parteneriate reprezintă cel puțin 55 % din bugetul programului Grundtvig.
În ceea ce privește acțiunea Jean Monnet aceasta urmărește să stimuleze excelența în predarea, cercetarea și dezbaterea privind integrarea europeană în instituțiile de învățământ superior.
Obiectivele sale operaționale sunt, prin urmare, promovarea excelenței, sporirea cunoștințelor și a gradului de conștientizare a problemelor legate de integrarea europeană, precum și sprijinirea instituțiilor europene care lucrează în domeniul integrării europene și a instituțiilor și asociațiilor europene de înaltă calitate.
Acțiunile includ proiecte unilaterale și naționale, cum ar fi catedre, centre de excelență și module de predare Jean Monnet sau sprijinirea tinerilor cercetători, precum și proiectele și rețelele multilaterale.
Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013 cuprinde toate programele europene în domeniul învățării pe tot parcursul vieții. Prin urmare, se bazează pe programele anterioare pentru perioada 2000-2006: Socrates, Leonardo da Vinci, eLearning și acțiunea Jean Monnet.
Un singur program comunitar de sprijin în domeniul educației și formării profesionale (față de o serie de programe care acționează separat) este mai rațional, mai coerent și mai eficace. Prin urmare, aceasta ar trebui să conducă la o mai bună interacțiune între diferitele domenii, la o mai bună vizibilitate, în special în ceea ce privește capacitatea de a răspunde la evoluțiile din acest domeniu, și la o mai bună colaborare.
2.3. PROGRAMUL SECTORIAL ERASMUS – abordare în detaliu
Erasmus este parte a Programului Comunitar de Învățare pe tot Parcursul Vieții și cuprinde acțiuni destinate cooperării europene în domeniul învățământului superior. El a fost lansat în anul 1987 sub forma unui program destinat sprijinirii studenților în scopul efectuării unei perioade de studiu într-o altă țară europeană, cu recunoașterea formală a perioadei petrecute la instituția parteneră. Începând cu anul 1995, programul a devenit o subcomponentă a programului Socrates al Uniunii Europene. Concepția generală și obiectivele noului program au evoluat, astfel încât mobilitatea reprezintă în prezent doar unul dintre aspectele vizate la nivelul studenților și al personalului didactic. Noul program Erasmus urmărește extinderea formelor de cooperare la nivelul învățământului superior, oferind unui număr cât mai mare de instituții partenere posibilitatea de a participa în proiecte transnaționale și de a valorifica în interes comun tehnologia informațională.
Programul Erasmus abordează învățământul superior formal și învățământul profesional și formarea profesională de nivel superior, indiferent de durata cursurilor sau de calificare, incluzând și studiile de doctorat. Spre deosebire de programele anterioare, învățământul profesional și formarea profesională de nivel superior, în prezent, se încadrează în programul Erasmus și nu în programul Leonardo da Vinci.
Obiectivele specifice și operaționale ale programului Erasmus sunt următoarele:
Obiectivele specifice ale programului Erasmus sunt:
• sprijinirea realizării unui spațiu european al învățământului superior;
• consolidarea contribuției învățământului superior și a învățământului profesional superior la procesul de inovare.
Obiectivele operaționale ale programului Erasmus sunt:
• îmbunătățirea calității și creșterea volumului mobilității studenților și cadrelor didactice în Europa, astfel încât să contribuie la atingerea, până în 2012, a unui număr de cel puțin 3 milioane de participanți la mobilitatea studenților în cadrul programului Erasmus și al programelor precedente;
• îmbunătățirea calității și creșterea volumului cooperării multilaterale între instituțiile de
învățământ superior din Europa;
• creșterea gradului de transparență și compatibilitate între calificările obținute în învățământul superior și învățământul profesional superior în Europa;
• îmbunătățirea calității și creșterea volumului cooperării între instituțiile de învățământ
superior și întreprinderi;
• favorizarea dezvoltării unor practici inovatoare în educația și formarea de nivel superior, precum și a transferului acestora de la o țară participantă la alta;
• sprijinirea dezvoltării, în domeniul învățării de-a lungul vieții, a unui conținut, a unor servicii, pedagogii și practici inovatoare bazate pe TIC.
Însă principalul obiectiv al programului Erasmus este promovarea dimensiunii europene în învățământul superior. în acest sens, mobilitatea studenților și profesorilor rămâne una din activitățile principale, dar se acordă o mare atenție și altor activități, destinate perfecționării programelor de studiu și introducerii unor teme și cursuri noi, prin colaborarea transnațională între universități.
Programul Erasmus are trei mari componente: (a) Cooperare europeană inter-universitară, (b) Granturi de mobilitate pentru studenți și personal didactic universitar, OM și ECTS și (c) Rețele Tematice. Granturile de mobilitatea pentru studenți sunt finanțate parțial de către Comisia Europeană, fiind necesară o finanțare complementară, din interiorul sau exteriorul universității, din surse naționale sau regionale, publice sau private.
Grantul alocat lunar studenților Erasmus calculat în funcție de bugetul național acordat acestei acțiuni și de numărul studenților selecționați pe baza deciziei universităților nu poate acoperi decât o mică parte din cheltuielile de transport și de subzistență (cazare, masă, taxe de folosire a unor facilități în cadrul universităților gazdă, etc).
Statutul de bursier Erasmus exceptează însă pe beneficiarii de mobilități de plată taxelor de curs. Asigurarea tuturor cheltuielilor directe implicate de desfășurarea unei perioade de studiu într-o universitate gazdă reclamă cu necesitate suplimentarea grantului Erasmus. Suplimentarea poate proveni din resursele proprii ale beneficiarului, prin contribuția propriei universități, de la alți sponsori (întreprinderi, instituții din țară și din străinătate) sau prin cumularea mai multora dintre aceste surse, fără însă ca același tip de cheltuieli (de exemplu: transport) să fie acoperit din surse diferite.
Pe de altă parte, statutul de student Erasmus nu presupune în mod obligatoriu acordarea unui grant. O parte din studenții selectați pot să își acopere integral din surse complementare de finanțare cheltuielile implicate de perioada de studiu în străinătate. Ei beneficiază însă de toate celelalte drepturi ale unui student Erasmus (exceptarea plății taxelor de studiu la universitatea-gazdă, recunoașterea perioadei de studiu în străinătate, etc.) Acești studenți sunt desemnați în terminologia formală a Acțiunii: „zero-grant Erasmus students”.
Cele 27 state membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria participă la programul Erasmus.
De asemenea, participă la program Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Turcia (țări membre ale Zonei Economice Europene). Instituțiile de învățământ superior din aceste țări pot participa în program cu condiția să fi fost desemnate de Ministerul Educației din țara respectivă ca fiind eligibile pentru Erasmus.
Comisia Europeană a subliniat în anul 2010, că Programul Erasmus a acordat finanțare (din partea Uniunii Europene) unui număr record de studenți, cărora li s-a oferit posibilitatea de a studia sau de a se forma în străinătate.
Potrivit unui comunicat al CE, din anul 2011, numărul de studenți care au studiat sau au fost plasați în cadrul unor companii în străinătate, cu sprijinul UE, prin intermediul programului Erasmus, a fost mai mare ca niciodată. Conform unor date recente, aproape 200.000 de studenți încadrați în instituții de învățământ superior au primit burse pentru a studia sau pentru a se forma în străinătate. Acest număr reprezintă o creștere generală de 8,7% față de precedentul an academic și face ca numărul tinerilor europeni care au beneficiat de finanțare prin programul Erasmus de la lansarea acestuia în 1987 să treacă de două milioane. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în numărul studenților plasați în cadrul unor companii – mai mare cu peste 50% față de anul precedent. În plus, în anul care a trecut, un număr de peste 36.000 de angajați ai unor instituții de învățământ superior au predat sau au participat la activități de formare în străinătate, într-una dintre cele 31 de țări europene participante la programul Erasmus.
În anul academic 2009/2010, un total de 198.600 de studenți au plecat într-un dintre cele 31 de țări care participă la programul Erasmus (state membre ale UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Turcia).
Numărul record de studenți care beneficiază de programul Erasmus reflectă o creștere de 12% a bugetului disponibil în 2010 pentru studii, plasări în cadrul unor companii și alte acțiuni de mobilitate din sfera programului Erasmus. Această creștere bugetară a determinat și o creștere a valorii medii lunare a bursei – de la 255 EUR la 272 EUR – pe care studenții Erasmus au primit-o din partea UE în 2009/2010. Doar două țări, Islanda și Liechtenstein, au trimis în străinătate mai puțini studenți Erasmus decât în trecut.
Creșterile mai mici ale bugetului preconizate pentru următorii câțiva ani înseamnă că va fi dificil ca programul să se extindă într-o manieră similară în viitorul apropiat, fără alocarea unor resurse suplimentare.
167.400 de studenți au primit sprijin în cadrul programului Erasmus pentru a studia în străinătate și au petrecut în medie șase luni în țara respectivă, ceea ce reprezintă o creștere de 3,4% față de cifrele pentru anul precedent. În două țări (Germania și Polonia), numărul studenților care au ales această opțiune nu a crescut, iar opt țări au înregistrat o scădere (Austria, Cipru, Danemarca, Estonia, Islanda, Irlanda, Liechtenstein și Regatul Unit). Factorii despre care se crede că se află la baza acestei scăderi sunt reprezentați de creșterea preferinței pentru plasare în cadrul unor companii, competiția realizată de țări non-europene, debutul crizei economice și valoarea mică a unei burse.
Din 2007, programul Erasmus a oferit studenților oportunitatea de a fi plasați, în străinătate, în companii sau în alte organizații. Numărul acestor studenți a înregistrat o creștere mai mare de 50% față de anul precedent, până la un număr de 30.400 de studenți pentru 2009/2010. Dorința studenților de a-și crește șansele obținerii unui loc de muncă prin intermediul unei activități practice – după cum a indicat o anchetă Eurobarometru în 2010 – este considerată motivul principal care stă la baza creșterii popularității plasării în cadrul unor companii prin intermediul programului Erasmus.
Țările care au trimis cel mai mare număr de studenți Erasmus au fost Franța (28.300 de studenți), Germania (27.900) și Spania (27.400). Ca procent din populația lor de studenți, pe primele locuri s-au situat Luxemburg (15,5%), Liechtenstein (3%), Austria (1,9%) și Republica Cehă (1,7%). Cele mai populare destinații pentru studenții Erasmus au fost Spania (33.200 de studenți), urmată de Franța (24.600) și de Germania (22.000).
Programul Erasmus a sprijinit mai mult de 36.000 de schimburi de personal din instituțiile de învățământ superior (creștere de 13,6%). În 28.600 de cazuri, cadrele universitare au primit burse pentru a preda în străinătate, iar în 7.700 de cazuri, personalul din instituțiile de învățământ superior a petrecut o oarecare perioadă de timp într-o altă țară pentru a se forma în cadrul unor companii sau al unor instituții partenere.
În prezent, se estimează că, într-un anumit stadiu al studiilor, 4% din studenții europeni primesc o bursă Erasmus. Prin programul Erasmus nu se oferă doar burse pentru studenți și personal universitar, ci se oferă sprijin și pentru instituții de învățământ superior, pentru a conlucra în cadrul unor rețele, al unor proiecte multilaterale și al altor măsuri. De asemenea, se acordă o importanță crescândă extinderii către mediul economic și către societate.
Prin adăugarea în 2009 a Croației și a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei la programul Erasmus, numărul țărilor participante a crescut la 33.
Conform unor studii independente, programul Erasmus a avut un impact substanțial la mai multe niveluri: participanții dobândesc cunoștințe care le cresc șansele de obținere a unui loc de muncă sau, în cazul personalului din instituțiile de învățământ superior, de a avansa în carieră. Instituțiile de învățământ superior își internaționalizează campusurile, introduc noi servicii și metode de predare, își dezvoltă capacitatea de administrare și activitățile de cercetare și creează legături cu mediul economic.
Comisia consideră că programul Erasmus poate contribui la strategia Uniunii „Europa 2020” pentru creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă, prin înzestrarea tinerilor cu competențe adaptabile, necesare într-o societate bazată pe competiție și cunoaștere.”
Însă pentru a putea fi student Erasmus român trebuie îndeplinite câteva criterii de eligibilitate și selecție. Cele de eligibilitate vizează:
– Să aibă cetățenie română;
– Să fie student la o instituție de învățământ superior;
– Să fie absolvent cel puțin al primului an de studii, în momentul când are loc mobilitatea;
– Să nu fi beneficiat de un alt stagiu Erasmus;
– Să promoveze un test de limbă străină.
Cele de selecție prevăd ca studentul să aibă: rezultate academice bune în anul universitar anterior, să prezinte o scrisoare de intenție și un Curriculum Vitae.
Primul pas pentru a deveni student Erasmus este acela de a depune cerere. Studenții trebuie să contacteze biroul de Relații Internaționale din cadrul universității sau al colegiului lor. Universitățile și alte organizații trebuie să ia legătura cu agenția națională din țara lor.
Există Carta Universitară Erasmus (EUC) care este elementul de bază în orice activitate de cooperare europeană pe care o universitate o poate desfășura în cadrul programului Erasmus.
Carta aprobată de Comisia Europeană, stabilește principiile pe care instituțiile de învățământ superior se angajează să le respecte. Aproximativ 4.000 de instituții din 33 țări dețin în prezent Carta, aceasta fiind o precondiție pentru participarea instituțiilor la activitățile Erasmus.
În ceea ce privește tipurile de acțiuni din cadrul Erasmus acestea sunt:
1. Mobilități de studiu pentru studenți (SM). Obiectivele acestei acțiuni este să ajute studenții să beneficieze educațional, lingvistic și cultural din experiența studierii în alte țări europene. Această acțiune promovează cooperarea între instituții și îmbogățește mediul educațional al instituțiilor gazdă. Ea contribuie și la dezvoltarea unui corp comun de tineri calificați, cu deschidere și cu experiență internațională, ca viitori specialiști dar facilitează și transferul de credite și recunoaștere a perioadelor de mobilitate petrecute în străinătate, utilizând ECTS sau un sistem de credite compatibil.
2. Plasamente studențești (Student Placement – SP). Un plasament este o perioadă de timp petrecută într-o întreprindere sau organizație din altă țară participantă, cu intenția de a ajuta beneficiarii să se adapteze cerințelor pieții de muncă comunitare, să capete aptitudini specifice și să-și îmbunătățească cunoașterea culturii economice și sociale a țării implicate în scopul acumulării de experiență în muncă. Perioada poate fi susținută corespunzător cursurilor pregătitoare sau recapitulative în limba țării gazdă sau cea de lucru.
Organizațiile gazdă pentru plasamentele studențești pot fi întreprinderi, centre de formare, centre de cercetare și alte organizații.
Plasamentul se face în baza unui contract aprobat de către instituția de învățământ superior de origine, organizația gazdă și de beneficiar.
3. Mobilități cu scop de predare – Cadre Didactice (Staff mobility for Teaching Assignments – STA). Obiectivele acestei acțiuni sunt următoarele: să permită studenților care nu pot să participe într-un plan de mobilități, să beneficieze de cunoștințele și expertiza unui personal academic din universități din alte țări europene, să promoveze schimbul de expertiză și experiența în ceea ce privește metodologia de predare, să încurajeze universitățile să își extindă și să își îmbogățească conținutul cursurilor ce le oferă.
Cadrele didactice ce desfășoară misiuni de predare trebuie să fie integrate într-un departament sau facultate al instituției gazdă.
4. Programe intensive (Intensive Programmes – IP). Un IP este un program de studiu de scurtă durată ce reunește studenți și cadre didactice din diferite țări participante pentru a:
– Încuraja predarea eficientă și multinațională pe teme de specialitate care altminteri nu pot fi studiate, sau numai într-un număr restrâns de universități;
– Permite studenților și profesorilor să lucreze împreună în grupuri multinaționale pentru a beneficia de condiții de învățare și predare speciale care nu sunt disponibile într-o singură instituție și pentru a câștiga perspective noi în legătură cu temele studiate;
– Permite cadrelor didactice să schimbe între ei opinii în legătură cu conținutul didactic și noile abordări curiculare și de a testa metode de predare într-o clasă internațională.
Un IP poate consta dintr-o singură activitate sau se poate repeta într-un anumit număr de ani. IP-urile necesită coordonare academică transnațională între instituții din cel puțin trei țări participante. Numai instituția coordonatoare a parteneriatului trebuie să trimită propunerea pentru IP. El nu trebuie să conțină activități de cercetare.
5. Mobilități pentru formarea personalului didactic și nedidactic (Staff Mobility – Staff Training – STT). Acest tip de mobilitate cuprinde trei tipuri de activități:
• Mobilitatea personalului dintr-o instituție de învățământ superior către o întreprindere și mobilitatea personalului dintr-o întreprindere către o instituție de învățământ superior.
• Mobilitatea personalului administrativ și nedidactic din instituții de învățământ superior către o instituție de învățământ superior parteneră.
• Mobilitatea personalului didactic dintr-o instituție de învățământ superior către o instituție parteneră în scopul formării.
Beneficiarii acestei acțiuni au posibilitatea să învețe prin schimbul de cunoștințe și aptitudini, în vederea îmbunătățirii îndemânării practice. Ei învață din experiența și bunele practici ale instituției partenere îmbunătățindu-și îndemânarea necesară activității curente.
Astfel această acțiune încurajează formarea profesională a personalului didactic și nedidactic dintr-o instituție de învățământ superior.
Bazându-se pe succesul programului Erasmus, Erasmus Mundus sporește calitatea din învățământul superior prin burse și colaborare academică între Europa și restul țărilor lumii.
Erasmus Mundus sprijină:
• Programe comune la nivel postuniversitar sau înființarea de parteneriate de cooperare interinstituționale, între universități din țări europene și din afara Uniunii Europene;
• Burse de studiu, cercetare sau predare pentru studenți, cercetători și cadre universitare în contextul programelor comune de la nivel postuniversitar sau în contextul cooperării interinstituționale;
• Proiecte orientate spre sporirea atractivității, a profilului, a vizibilității și a imaginii învățământului superior european.
La acest program pot participa instituții de învățământ superior, organizații active în domeniul învățământului superior și al cercetării, studenți, candidați la doctorat, profesori, cercetători și cadre universitare.
Există trei mari grupuri țintă pentru finanțarea Erasmus Mundus: studenții care urmează cursuri comune de masterat și doctorat; parteneriatele între universități și proiectele care vizează promovarea sectorului european al învățământului superior.
Peste 160 de instituții de învățământ superior participă în prezent la programe comune, inclusiv 25 instituții în țările din afara UE. 131 cursuri de masterat comune și 34 de programe comune de doctorat vor fi deschise pentru cereri de burse în 2012-2013, acoperind o gamă largă de subiecte, de la chimie și până la informatică și de la criminologie la coregrafie.
Se atribuie granturi și prin parteneriate Erasmus Mundus. Acestea permit studenților, cercetătorilor și cadrelor universitare să viziteze instituții partenere din străinătate pentru a studia sau preda pentru o perioadă cuprinsă între trei luni și trei ani. În iulie 2011, au fost selectate pentru finanțare 46 noi parteneriate în care s-au implicat 369 de universități din UE și 450 din afara acesteia. Consorțiile trebuie să includă cel puțin cinci instituții de învățământ superior din cel puțin trei țări europene și instituții de învățământ superior din țări din afara UE. Se acordă o atenție specială grupurilor dezavantajate și persoanelor cu o situație vulnerabilă.
Erasmus Mundus va fi integrat în noul program propus de Comisie pentru educație, formare, tineret și sport – „Erasmus pentru toți” – care urmează să fie lansat în 2014.
Erasmus Mundus este deschis solicitanților din întreaga lume, inclusiv din Uniunea Europeană. De la lansarea sistemului în 2004, peste 12.000 de studenți, 300 de candidați la doctorat și 2.000 de profesori au primit burse pentru cursuri de masterat sau programe de doctorat comune.
În anul universitar 2011-2012, aproximativ 6.000 de studenți și cercetători din 150 de țări au primit deja burse în valoare totală de 210 milioane Euro. Comisia a oferit 10 milioane Euro în plus pentru finanțarea celor 559 de burse suplimentare pentru țări din sudul Mediteranei. Aceste țări sunt așteptate să beneficieze și de alte sporuri de finanțare pentru bursele și granturile Erasmus Mundus în 2012-2013.
Peste trei sferturi dintre granturile oferite prin Erasmus Mundus începând cu anul 2004 s-au acordat unor persoane din țări care nu sunt membre ale UE, inclusiv peste 3.000 din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Dimensiunea bursei depinde de durata perioadei de studiu sau de formare, nivelul de educație al candidatului și țara de origine.
Cetățeni din afara Europei care doresc să studieze în Uniunea Europeană primesc cel puțin 1.000 Euro pe lună pentru costurile lor de subzistență, în timp ce studenții europeni care studiază în afara Europei primesc cel puțin 500 Euro pe lună.
În concluzie Erasmus este un prim exemplu despre modul în care Europa creează oportunități pentru cetățenii săi. Studenții și profesorii se deplasează în alte țări și se întorc cu un bagaj de cunoștințe și experiența acumulate. Cu excepția dobândirii de informații în domenii noi și în metode de predare, de abilități organizaționale și în comunicarea interculturală, aceștia își îmbunătățesc nivelul limbilor străine și învață să se integreze în țara gazdă.
2.4. MOBILITĂȚI ȘI PLASAMENTE ERASMUS
Mobilitatea Erasmus pentru studenți se desfășoară în baza Cartei Studentului Erasmus. Această Cartă oferă cadrul general pentru activitățile de cooperare europeană pe care o institutie de învățământ superior le poate realiza în cadrul programului Erasmus. Tot ea constituie o condiție prealabilă esențială pentru ca instituțiile de învățământ superior să organizeze acțiuni de mobilitate pentru studenți, profesori și alte persoane, să realizeze cursuri intensive de limbi străine și programe intensive Erasmus și să candideze pentru proiecte multilaterale, retele, măsuri acompaniatoare și să organizeze vizite pregătitoare.
Studentii, ghidați de responsabilul facultății pentru bursele Erasmus profesorul îndrumător pentru proiectul de diplomă sau lucrarea de disertație sau conducătorul științific al doctorandului, vor solicita universității gazdă acceptul pentru mobilitatea Erasmus și confirmarea prin trimiterea unei invitații. În continuare studentul va urma pașii descriși în cadrul secțiunii
Una dintre problemele mobilităților din cadrul programului pentru care trebuie acordată o atenție deosebită este cazarea. De aceea, studenții sunt sfătuiți să contacteze în timp util Biroul pentru Programe Comunitare Educaționale al universității gazdă pentru a cere informații privind cazarea. Informații utile în acest sens pot fi furnizate de alți studenți care au beneficiat de bursa Erasmus în anii anteriori sau de către cadrele didactice care au ghidat studenții în anii anteriori pe parcursul mobilității Erasmus.
Durata stagiului bursei Erasmus se stabilește în concordanță cu scopul acesteia și cu politica implementată de Senatul UPB privind bursele Erasmus. Astfel, dacă scopul bursei Erasmus este participarea la cursuri, durata stagiului este de un an academic (4 – 9 luni). Dacă scopul bursei Erasmus este elaborarea proiectului de diplomă sau a lucrării de disertație, durata stagiului este între 3 și 5 luni, fiind variabilă de la an la an. În cazul bursei doctorale, durata stagiului Erasmus este de 6 luni.
Bursa Erasmus se concretizează printr-un sprijin de două tipuri:
– sprijin financiar: studentul beneficiar al bursei Erasmus va primi un grant Erasmus, provenit din fondurile programului LLP, în conformitate cu numărul de luni și al cuantumului lunar; pe lângă acesta, pe perioada mobilității Erasmus, studenții beneficiază de bursa de studiu / de performanță / socială precum și de un sprijin financiar pentru transport, suportate de UPB.
– sprijin instituțional: bursierii Erasmus sunt scutiți de orice taxă de școlarizare percepută în mod uzual de universitatea gazdă.
Bursa Erasmus nu este gândită să asigure integral toate cheltuielile (transport, cazare, masă, cărți și rechizite). Fiecare aplicant este responsabil să își suplimenteze, atunci când este cazul, fondurile necesare. De aceea, trebuie ca o rudă apropiată să declare că va sprijini financiar, pe toată perioada stagiului Erasmus, pentru orice cheltuieli suplimentare.
Un student poate beneficia de bursa Erasmus (cu sau fără grant) o singură dată în viață, respectiv pe durata maximă a unui an academic.
În ceea ce privește organizarea mobilităților aceasta reprezintă o măsură de sprijin care se referă la:
– Mobilități studențești pentru studii
– Mobilități studențești pentru plasament
– Mobilități de personal – Misiuni de predare
– Mobilități de personal – Formarea personalului.
Organizarea mobilităților studenților și personalului instituțiilor de învățământ superior se referă la crearea unor condiții optime, prin asigurarea unui sprijin de calitate, în vederea realizării unei perioade de studiu, de formare sau de predare în instituții de învățământ superior sau întreprinderi din alte țări participante. Instituția de învățământ superior primește un grant OM pentru cheltuielile de management, valoarea acestuia depinzând de numărul de mobilități efectuate în străinătate și de numărul de vizite efectuate de personalul din întreprinderi care vine în misiuni de predare.
Organizarea de mobilități mai poate include următoarea listă de activități (care nu este exhaustivă):
Selecția studenților și a personalului care urmează să participe la mobilități;
Pregătirea lingvistică a studenților și a personalului care participă la mobilități;
Oferirea de informații și sprijin studenților și personalului care efectuează mobilități (de ex. prezentarea universității/organizației gazdă, servicii de primire, consiliere academică pentru studenți, asistență cu privire la aspecte concrete cum ar fi cazare, asigurări sociale, permise de rezidență, activități de tutorat/mentorat pentru studenții străini);
Acorduri academice și organizatorice cu instituțiile partenere;
Obținerea de feedback de la studenții și cadrele didactice revenite din mobilitate. Asigurarea transparenței acestor informații pentru studenții și cadrele didactice interesați să plece în mobilitate (implicarea asociațiilor studențești locale sau selectarea de studenți care să ofere informații și consiliere studenților care vor pleca în mobilitate, precum și studenților străini);
Demersuri specifice pentru asigurarea calității plasamentelor studențești în întreprinderi.
Oferirea de informații și materiale publicitare cu privire la programul Erasmus (mobilitățile studenților, cadrelor didactice și personalului administrativ).
Finanțarea mobilităților se face pe baza contractului instituțional anual încheiat între facultate și Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP). Viziunea ANPCDEFP poate fi rezumată prin cuvintele Integrare prin educație și Educație pentru integrare. Educația reprezintă un pas important înspre o Europă unită, care cultivă, în același timp, diferența și interculturalitatea. În ce privește misiunea instituției el este elementul cheie pentru dezvoltarea cooperării în educație și pentru participarea României în programele europene de educație și formare profesională.
Pe lângă mobilitățile de studiu, programul oferă studenților și posibilitatea de a efectua un stagiu de practică (plasament) finanțat, într-o companie (sau altă organizație) din Europa. Durata stagiului este între 3 și 12 luni. Studenții au posibilitatea să combine o perioadă de studiu cu una de stagiu de practică, adică să studieze la universitate și, apoi, să facă practică la o companie din aceeași zonă.
Un plasament este o perioadă de timp petrecută într-o întreprindere sau organizație din altă țară participantă, cu intenția de a ajuta beneficiarii să se adapteze cerințelor pieții de muncă comunitare, să capete aptitudini specifice și să-și îmbunătățească cunoașterea culturii economice și sociale a țării implicate în scopul acumulării de experiență în muncă. Perioada poate fi susținută corespunzător cursurilor pregătitoare sau recapitulative în limba țării gazdă sau cea de lucru.
Organizațiile gazdă pentru plasamentele studențești pot fi întreprinderi, centre de formare, centre de cercetare și alte organizații.
Caracteristicile plasamentelor individuale sunt:
Trebuie asigurată recunoașterea completă de către instituția de învățământ superior de origine pentru perioada petrecută în străinătate;
Trebuie să i se asigure studentului un contract de studiu (Learning Agreement) referitor la programul perioadei de plasament; acest acord trebuie aprobat de către instituția de învățământ superior de origine și de către organizația gazdă.
Plasamentul se face în baza unui contract aprobat de către instituția de învățământ superior de origine, organizația gazdă și de beneficiar.
Pot participa studenții români înscriși la orice formă de învățământ universitar (licență, master, doctorat), cu excepția studenților din primul și ultimul an de studii.
Pentru șanse crescute de selectare, studentul trebuie să cunoască limba de studiu de la universitatea gazdă, să aibă un nivel de cunoștințe și competențe care se pot adapta la cerințele și exigențele organizațiilor gazdă, dar și să aibă minime aptitudini de lucru pe computer.
Plasamentele Erasmus sunt diferite față de bursele de studiu Erasmus. Plasamentele se desfășoară pe perioade mai scurte de timp (3 luni – anul acesta), iar activitatea studentului se poate realiza în cadrul unei Universități (dar în laboratoare sau ateliere), unui institut de cercetare sau chiar în mediul privat.
Alocația pe care o primește fiecare student este de 325 euro/lună. Studenții pot beneficia de o bursă de plasament Erasmus, chiar dacă au beneficiat în trecut de o bursă de studiu Erasmus.
Importanța mobilităților se reflectă în:
• ajutorul în momentul solicitării unui serviciu;
• importanța pe care o poate avea pentru un student experiența unei culturi diferite. El primește acces la noi cunoștințe, își dezvoltă competențele lingvistice și își lărgește orizontul intercultural;
• contribuția la realizarea și menținerea parteneriatelor dintre universități;
• dezvoltarea unui corp comun de tineri calificați, cu deschidere și cu experiență internațională, ca viitori specialiști.
CAPITOLUL III
PROGRAMUL SECTORIAL ERASMUS ÎN ROMÂNIA
3.1. SCURT ISTORIC AL IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI ERASMUS
Erasmus a apărut în România ca o posibilitate de a dobândi o experiență educațională și culturală în afara țării și de a obține o recunoaștere în acest sens, atât la nivelul universității de origine, cât și la nivel european. După aproape 50 de ani de comunism, mirajul studiilor în străinătate era incontestabil, iar posibilitatea de a trăi această experiență fără a se angaja pe termen lung în a se stabili în altă țară a fost și rămâne un criteriu esențial în alegerea Erasmus. Programul este direcționat prin intermediul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), subordonată Ministerului Educației și Cercetării, dar care funcționa încă dinainte prin intermediul a două alte organisme create încă din 1996. Erasmus este deci încadrat instituțional iar majoritatea universităților românești au creat departamente ce se ocupă special de implementarea acestui program. Potrivit ANPCDEFP, peste 60 de universități românești sunt înscrise în programul Erasmus.
Chiar anul acesta pe data de 18 mai s-a sărbătorit programul Erasmus: 15 ani de viață în România și 25 de ani de existență în Europa. Cu această ocazie, Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP) și Erasmus [anonimizat] (ESN), în parteneriat cu Primăria Municipiului București, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, „I.L.Caragiale“ și Teatrul „Nottara“s-a organizat un eveniment unde s-a celebrat importanța, utilitatea și necesitatea experiențelor academice derulate în țări europene.
Erasmus a fost lansat în 1987 ca program de sprijin pentru studenți în efectuarea unei perioade de studiu într-o altă țară europeană, cu recunoașterea formală a studiilor realizate la instituția parteneră. Din 1995, a devenit o componentă a programului Socrates al Uniunii Europene, cu o arie de cuprindere mai largă.
În România, programul Erasmus funcționează din anul 1998. Instituțiile de învățământ superior din România au participat la proiecte de cooperare europeană inter-universitară (Acțiunea 1), la rețele tematice europene (Acțiunea 3).
În perioada 1998-2006, 18740 de studenți și 4606 cadre didactice universitare au participat la programul de mobilități Erasmus. Participarea studenților și cadrelor didactice universitare la studii/stagii într-o universitate europeană (Acțiunea 2) a înregistrat o tendință pozitivă, atât în ceea ce privește numărul candidaturilor, cât și al burselor acordate.
Începând din anul 2001, Agenția Națională, în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării și cu sprijinul Delegației UE la București, au inițiat proiectul Phare End User Support, cu scopul de a facilita accesul studenților la un număr mai mare de mobilități și de a crește cuantumul grantului lunar până la maximum 500 EURO/lună.
În ceea ce privește distribuția țărilor alese de către studenții români pentru desfășurarea programului de studii, cele mai multe opțiuni se îndreaptă spre Franța, Germania, Italia, Spania, Grecia și Portugalia. O tendință ascendentă a cunoscut și numărul studenților străini care vin să studieze la universități din România.
Socrates a reprezentat programul de acțiune al Comunității Europene pentru cooperare în domeniul învățământului. România a participat la acest program din 1997. În 1999, Ministerul Educației a inițiat demersurile privind continuarea participării României la programele comunitare Socrates II. Obiectivele generale stabilite în Decizia Consiliului nr.253/2000 privind faza a doua a Programului Socrates (2000 – 2006) au fost asumate în întregime de România și sunt statuate în Decizia Consiliului de Asociere nr. 3/2000, care reglementa participarea României la a doua etapă a programelor comunitare.
Obiectivele generale ale programului Socrates s-au referit la:
• promovarea dimensiunii multiculturale europene și dezvoltarea unei atitudini civice active a viitorilor cetățeni ai Europei;
• sprijinirea educației persoanelor defavorizate și a stimulării accesului la educație în general;
• combaterea excluderii sociale;
• promovarea șanselor egale pentru femei și bărbați;
• folosirea tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor moderne;
• promovarea învățământului deschis și la distanță;
• încurajarea recunoașterii reciproce a diplomelor și a perioadelor de studiu;
• dezvoltarea schimbului de informații și experiențe;
• încurajarea inovației în educație și învățarea limbilor din țările Uniunii Europene.
Analiza activităților și rezultatelor înregistrate în cadrul programului Socrates relevă un nivel ridicat de atingere a obiectivelor, o convergență a nevoilor individuale ale beneficiarilor, cu nevoile instituționale și cu cele ale sistemului de educație.
Mobilitățile studenților și cadrelor didactice în cadrul Programului Socrates schimburile de experiență realizate între instituții și experți din România și din alte țări au avut o serie de efecte pozitive.
Tematicile proiectelor au abordat aspecte relevante ale reformei educației, ale utilizării noilor tehnologii, ale racordării învățământului la piața muncii. Multe dintre acestea au promovat dimensiunea europeană în domeniul educației.
Pe lângă toate acestea Programul Socrates a sprijinit și dezvoltarea competențelor lingvistice ale beneficiarilor.
Programul Socrates menționează explicit politica egalității de șanse și a nondiscriminării. Accesul la program este deschis, selecția fiind făcută în baza criteriilor anunțate, construite pe baza priorităților și a exigențelor specifice managementului de proiecte. Categoriile țintă sunt, de regulă, largi sau diverse.
Cu toate acestea, există anumite decalaje în reprezentarea diferitelor categorii de beneficiari, realizându-se o auto-cenzură sau o cenzură de tip social. Persoanele și instituțiile din mediul rural au mai puține oportunități. Însă începând cu anul 2006 situația s-a îmbunătățit.
Astfel pentru ameliorarea participării acestor grupuri țintă la programele Socrates au fost adoptate o serie de măsuri de discriminare pozitivă. Astfel, în funcție de acțiune, au fost acordate punctaje suplimentare instituțiilor și persoanelor care nu au mai beneficiat de finanțare europeană, școlilor din mediul rural sau din zone defavorizate, cadrelor didactice care au obținut definitivatul, profesorii care lucrează cu elevi cu nevoi speciale de educație etc.
Agenția Națională a dezvoltat politici de asigurare a unei cât mai largi participări la program prin încurajarea instituțiilor care nu au mai participat niciodată la program și prin stabilirea unui număr maxim de proiecte/beneficiari pe instituție, în cazul unor subprograme. Tot pentru facilitarea accesului grupurilor țintă, au fost proiectate activități de informare și asistență tehnică. Și numărul de participanți la mobilitățile Erasmus a cunoscut o evoluție ascendentă, atât în cazul studenților, cât și în cel al cadrelor didactice.
În perioada 1996-2005, pregătirea pentru participarea la programele comunitare și managementul programelor au fost asigurate de Agenția Națională Socrates – unitatea operațională de promovare, implementare și management al programului Socrates în România – și de Centrul Național pentru Programul de Formare Profesională Leonardo da Vinci.
În ianuarie 2005, a fost înființată Agenția Națională pentru Programe Comunitare în domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), prin Hotărârea de Guvern nr. 76/27.01.2005. Aceasta este instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și s-a constituit prin fuziunea Agenției Naționale Socrates și a Centrului Național pentru Programul de Formare Profesională Leonardo da Vinci.
În definirea obiectivelor ANPCDEPF, s-a ținut cont atât de prioritățile stabilite de Comisia Europeană, cât și de particularitățile sistemului de educație și de formare profesională din România.
Astfel, ANPCDEPF urmărește:
– promovarea calității activităților de cooperare europeană în cadrul programelor Socrates și Leonardo;
– sprijinirea factorilor de decizie din sistemul de educație și formare profesională românesc, pentru ca aceștia să aibă o mai bună înțelegere a structurii și conținutului sistemelor europene;
– diseminarea exemplelor de bună practică;
– încurajarea schimburilor interculturale și a respectului pentru diversitate;
– sprijinirea sistemului de educație și de formare profesională românesc în atingerea obiectivelor Lisabona;
– diversificarea ofertei de formare.
Agenția Națională pentru Programe Comunitare de Cooperare în domeniul Educației și Formării Profesionale și-a dezvoltat expertiza în managementul și evaluarea programelor comunitare, în primul rând prin programe de formare în care a fost implicat personalul său. A desfășurat numeroase activități de informare asupra programelor și oportunităților oferite, precum și activități de formare pentru diferite categorii de beneficiari sau de experți implicați, activități de monitorizare și de evaluare.
Ea monitorizează și evaluează proiectele descentralizate, dezvoltând, în acest sens, instrumente specifice de raportare, evaluare și autoevaluare intermediară și finală. Managementul financiar asigurat de Agenția Națională și auditat extern a fost apreciat pozitiv.
La nivelul sistemului de educație, programul Socrates a reprezentat un mecanism relevant de susținere a reformei. A fost sprijinit procesul de compatibilizare a sistemului românesc de educație și formare cu sistemele europene, atât la nivel preuniversitar, cât și la nivel universitar (Procesul Bologna) a fost promovată. Toate componentele programului Socrates au avut o contribuție semnificativă pentru consolidarea cooperării internaționale și pentru pregătirea sistemului de educație și formare profesională în vederea integrării europene.
Programul Socrates a contribuit semnificativ la promovarea dimensiunii europene a educației, formării și dezvoltării profesionale, prin cooperarea transnațională, prin susținerea dialogului intercultural, a schimbului de experiență.
Tematicile proiectelor relevă contribuția la promovarea dimensiunii europene: legislația europeană, cadrul comun de structurare a sistemului de învățământ superior (Procesul Bologna), instrumentele comune de recunoaștere a competențelor și a calificărilor, sisteme de asigurare a calității, mobilitatea geografică și profesională etc.
Experiența Erasmus rămâne o experiență interculturală, universitară dar și personală unică și asta nu doar pentru cei care au participat în program, dar și pentru cei care sunt motivați să se înscrie. De altfel, așa cum afirma în 2009 studenta româncă nominalizată pentru a vorbi despre Erasmus în cadrul campaniei aniversare organizate de Comisia Europeană: Erasmus deschide noi perspective iar „momentele grele construiesc caractere”. Procentul încă redus de participanți nu trebuie să ascundă faptul că numărul acestora este în continuă creștere. Dacă Erasmus nu este perfect, este în orice caz perfectibil și are potențialul de a fi. Problema reală care se pune este mai degrabă aceea a unei publicități cât mai clare și active a acestui program în România, întrucât, de cele mai multe ori, experiențele reușite ale studenților care pleacă să studieze la universtități din afară rămân cunoscute doar unui cerc restrâns de prieteni și nu sunt popularizate de universitățile de origine pentru a atrage și mai mulți studenți.
România nu trebuie văzută ca locul din care trebuie fugit cu orice preț, iar Erasmus nu este ultima șansă a celor care nu au reușit să plece altfel. Poate că principalul motiv pentru care experiența Erasmus trebuie trăită este acela de a oferi deschiderea culturală necesară pentru a aprecia atât locul în care ajungi, cât și cel de unde ai plecat.
Universitățile care participă în România la proiectele Erasmus sunt:
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Universitatea Aurel Vlaicu din Arad
Universitatea din Bacău
Universitatea George Bacovia din Bacău
Universitatea de Nord din Baia Mare
Universitatea Transilvania din Brașov
Academia de Științe Economice din București
Universitatea Națională de Muzică din București
Universitatea din București
Universitatea Babeș- Bolyai
Universitatea Ovidius din Constanța
Universitatea din Craiova
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Universitatea din Oradea
Universitatea din Pitești
Universitatea Constantin Brâncoveanu din Pitești
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.
Și lista poate continua. În total sunt 72 de Universități din România care participă la Programul Erasmus.
Erasmus este poate modul cel mai bun de a se simți parte a unei adevărate comunități, Uniunea Europeană, fără a renunța la specificitatea studiilor naționale. Să sperăm că până la termenul de 2020 impus de Procesul de la Bologna, studenții români vor avea din ce în ce mai mult curaj și vor fi din ce în ce mai mult încurajați să trăiască această experiență.
3.2. ANALIZA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ ASUPRA IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI SECTORIAL ERASMUS
Între anii 2010-2011 Programul Erasmus a derulat în țara noastră următoarele proiecte:
• Proiectul „Erasmus pentru Tineri Antreprenori” promovat și finanțat de Comisia Europeană are ca scop principal susținerea și încurajarea mobilității internaționale a tinerilor antreprenori, stimularea antreprenoriatului și competitivității.
• Proiectul „European Virtual Academy” care s-a aplicat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Bugetul alocat acestui proiect a fost de 300.000 de Euro.
• Proiectul „Master Professionnel Europeen D'Administration Publique” care s-a aplicat în cadrul Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș. Bugetul alocat acestui proiect a fost de 358.999 de Euro.
• Proiectul Erasmus Mundus, Acțiunea 2 – Parteneriate, intitulat EMERGE – Erasmus Mundus (Euopean Mobility with Neighbouring ReGion in the East), primul proiect european de acest tip coordonat de o universitate românească. Acesta s-a derulat în septembrie 2011 în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Prin intermediul proiectului, studenții și cadrele didactice din 17 universități au beneficiat de stagii de studii și predare în spațiul UE și cel non-UE. Principalii beneficiari sunt studenți la programele de licență, master, doctorat și postdoctorat precum și cadre didactice de la 9 universități din Repubica Moldova, Ucraina și Belarus. Proiectul se va derula pe parcursul a trei ani.
• Proiectul „Studenții Români Erasmus descoperă Transilvania” s-a desfășurat în luna octombrie a anului 2011. Proiectul a avut peste 250 de beneficiari, studenți străini Erasmus aflați la studii în România. Astfel s-a reamintit că anul 2012 marchează aniversarea a 15 ani a programului Erasmus în România. Până în prezent, aproximativ 50.000 de studenți și profesori români au avut ocazia de a beneficia de mobilități Erasmus într-o altă țară europeană.
În ceea ce privește proiectele Erasmus care s-au desfășurat în ultimii doi ani în cadrul Universității din Pitești acestea au fost:
• Proiectul „Managerial Competencies”. Din acest proiect au făcut parte studenți și cadre didactice din Lituania (coordonator), România, Polonia, Portugalia, Bulgaria. Cursurile au urmărit dobândirea de competențe manageriale și implicit o mai bună pregătire a studenților pentru carieră. De la Universitatea din Pitești au participat 4 studenți de la specializarea Inginerie Fizică.
• Proiectul „Stabilitate și securitate pentru dezvoltare europeană durabilă” (Stability and security for European sustainable development” – SSESD). La acest program de studiu au participat 5 de studenți de la Universitatea din Pitești și 20 de la instituțiile partenere (Austria, Bulgaria, Lituania, Polonia și Portugalia). Acesta a avut un caracter multi-disciplinar, cursul abordând teme legate de globalizare, acquis comunitar, securitate, instituționalizare și reforma în UE, programe și politici ale UE, strategii de dezvoltare durabilă și s-a încheiat cu un workshop la care alături de studenți și cadre didactice au fost invitați să participe experți și profesioniști ai domeniului.
• Proiectul „Career Package Yourself for Success” (Erasmus IP).
• Proiectul „International Busssiness Management” (Erasmus IP).
• Proiectul „EC Competition Law and its Enforcement in the National Jurisdictions: Policy Issues, Case Law and Compliance” (COMPETA). Acest proiect urmărește îmbunătățirea abilităților și competențelor profesionale ale judecătorilor și altor persoane din grupul țintă (judecători stagiari, procurori, universitari, etc.) în domeniul legii concurenței, mai precis referitor la Articolele 81 și 82 din Tratatul Comunității Europene.
• Proiectul „European Language Teachers Assessment and Certification Scheme”.
• Proiectul „Disability and Active Citizenship” (D-ACTIVE).
• Proiectul „Boosting EntrepreneurShip Tools For Migrants” (Best Form). Este un proiect care se derulează pe parcursul a doi ani.
Făcând o analiză asupra rezultatelor implementării Erasmus, studenții care au plecat cu bursă în ultimii trei ani de la Universitatea din Pitești sunt:
• Începând cu anul universitar 2008-2009 studenții care au beneficiat de bursa de studiu Erasmus din cadrul Universității Pitești au fost în număr de 34. Aceștia au plecat de la următoarele specializări:
Facultatea de Drept: 2 studenți care au plecat în Franța la Université Nancy 2.
Facultatea de Limbi Străine, Specializarea: Franceză-Spaniolă: 3 studenți care au plecat în Spania la Universidad de Castilla – La Mancha.
Facultatea de Limbi Străine, Specializarea: Franceză-Engleză: 1 student care a plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne Amiens.
Facultatea de Istorie: 1 student care a plecat în Grecia la University of Western Macedonia.
Ingineria Transporturilor și a Traficului: 2 studenți care au plecat în Franța la Université de Bourgogne.
Autovehicule rutiere: 1 student care a plecat în Franța la Université de Bourgogne.
Facultatea de Calculatoare: 1 student care a plecat în Danemarca la Syddansk Erhvervsskole Odense-Vejle.
Facultatea de Filosofie: 1 student care a plecat în Franța la Université de Bourgogne.
Facultatea de Educație Fizică și Sport: 2 studenți care au plecat în Franța la Université de Nice-Sophia Antipolis.
Facultatea de Inginerie Economică Industrială: 2 studenți care au plecat în Franța la Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
Facultatea de Inginerie Electrică: 1 student care a plecat în Cehia la University of West Bohemia.
Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune: 1 student care a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor: 1 student care a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Finanțe-Bănci: 1 student care a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Contabilitate și Informatică de Gestiune: 1 student care a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Horticultură: 4 studenți care au plecat în Italia la Universita Degli Studi Della Basilicata.
Facultatea de Matematică: 1 student care a plecat în Grecia la Aristotle University of Thessaloniki.
Aceștia au fost cei care au intrat în categoria nivelului de studiu Licență. Dar se numără și cei din nivelul de studiu Master și Doctoral. Aceștia au fost:
2 studenți de la Specializarea Știința și Practica Traducerii care au plecat în Franța la Université de Bourgogne.
2 studenți de la Specializarea Sport, Turism și Loisir care au plecat în Franța la Université de Nice – Sophia Antipolis.
2 studenți de la Specializarea Știința și Tehnologia Materialelor care au plecat în Franța la Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
1 student de la Specializarea Sisteme Inteligente pentru Comunicații care a plecat în Franța la Institut Polytechnique de Grenoble.
1 student de la Specializarea Inginerie Electronică și Telecomunicații care a plecat în Franța la Institut Polytechnique de Grenoble (doctoral).
• În anul aniversitar 2009-2010 specializările care au beneficiat de programul sectorial Erasmus în cadrul Universității Pitești au fost:
Automobile Rutiere: 2 studenți au plecat în Franța la Université de Bourgogne (Institut Supérieur de L’Automobile des Transports).
Relații Internaționale și Studii Europene: 2 studenți care au plecat în Lituania la College of Social Sciences, alți 3 care au plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca și încă 2 care au plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne.
Facultatea de Drept: 2 studenți care au plecat în Franța la Université Nancy 2.
Contabilitate și Informatică de Gestiune: 1 student care a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Facultatea de Istorie: 2 studenți care au plecat în Franța la Université de Bourgogne.
Informatică: 10 studenți, dintre care 2 au plecat în Grecia la University of Patras, 6 au plecat în Franța la Université Henri Poincare Nancy 1 și încă 2 care au plecat în Grecia la Aristotle University of Thessaloniki.
Facultatea de Educație Fizică și Sport: 2 studenți care au plecat în Grecia la National and Kapodistrian University of Athens și încă 2 studenți plecați tot în Grecia la Aristotle University of Thessaloniki.
Kinetoterapie și Motricitate Specială: 2 studenți care au plecat în Franța la Université de Nice Sophia Antipolis.
Horticultură: 1 student plecat în Letonia la Latvia University of Agriculture.
Facultatea de Biologie: 1 student plecat în Franța la Institut National des Sciences Appliquées de Lyon.
Inginerie Electrică: 1 student plecat în Spania la Universidad del Pais Vasco.
Tehnologia Construcțiilor de Mașini: 2 studenți plecați în Franța la Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
Am enumerat studenții care au intrat în categoria nivelului de studiu Licență. Dar se enumără și cei din nivelul de studiu Master:
Studii Literare Franceze: 2 studenți plecați în Franța la Université Paris – Est Creteil Val de Marne.
Sport, Turism și Loisir: 1 student plecat în Franța la Université de Nice Sophia Antipolis.
Știința și Tehnologia Materialelor: 5 studenți plecați în Franța, dintre care 2 la Institut National Polytechnique de Toulouse, 1 la Université Paul Verlaine Metz, 1 la Institut National des Sciences Appliquées de Lyon, și alți 2 la Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
Inginerie Mangerială și de Fabricare de Produse: 1 student plecat în Franța la Université Paul Verlaine Metz.
• În anul universitar 2010-2011 de la Universitatea din Pitești au plecat studenți de la următoarele specializări:
– Finanțe-Bănci: 1 student a plecat în Lituania la College of Social Sciences.
Administrarea Afacerilor: 1 student a plecat în Lituania la College of Social Sciences.
Economie Agroalimentară și a Mediului: 1 student a plecat în Lituania la College of Social Sciences.
Economie și Afaceri Internaționale: 8 studenți, dintre care 7 au plecat în Lituania la College of Social Sciences și unul în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Autovehicule Rutiere: 3 studenți au plecat în Franța la Université de Bourgogne (Institut Supérieur de L’Automobile des Transports).
Jurnalism: 4 studenți, 2 au plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne, și alți 2 în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Drept: 3 studenți care au plecat în Franța la Université Nancy 2.
Sport și Perfomanță Motrică: 3 studenți, dintre care 2 au plecat în Grecia la National and Kapodistrian University of Athens și unul în Bulgaria la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Educație Fizică și Sport: 2 studenți, unul care a plecat în Grecia la National and Kapodistrian University of Athens și altul care a plecat în Bulgaria la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Informatică: 3 studenți, dintre care 1 a plecat în Grecia la Aristotle University of Thessaloniki, al 2 în Franța la Université Paul Verlaine Metz și ultimul a plecat în Germania la Katholische Universität Eichstätt-Ingolstadt.
Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor: 1 student a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Asistență Socială: 1 student a plecat în Anglia la University of Winchester.
Istorie: 2 studenți au plecat în Grecia la University of Western Macedonia.
Limbi Moderne Aplicate: 6 studenți, dintre care 4 au plecat în Spania la Universidad de Castilla – La Mancha și Universidad de Jaen, și alți 2 care au plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne.
Facultatea de Limbi Străine, Specializarea Română-Franceză: 1 student care a plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne.
Facultatea de Limbi Străine, Specializarea Franceză-Engleză: 1 student care a plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne.
Inginerie Economică și Industrială: 2 studenți care au plecat în Franța la Université de Technologie Belfort-Montbeliard.
Inginerie Fizică: 1 student care a plecat în Danemarca la Syddansk Erhvervsskole Odense-Vejle.
Calculatoare: 1 student care a plecat în Danemarca la Syddansk Erhvervsskole Odense-Vejle.
Inginerie Electrică: 3 studenți dintre care 2 au plecat în Polonia la Dolnoslaska Wyzsza Skola Przedsiebiorczosci I Techniki W Polkowicach.
Horticultură: 1 student care a plecat în Letonia la Latvia University of Agriculture.
Relații Internaționale și Studii Europene: 2 studenți care au plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Matematică: 1 student care a plecat în Grecia la Aristotle University of Thessaloniki.
Chimie: 2 studenți care au plecat în Grecia la Aristotle University of Thessaloniki.
În acest an universitar a fost un singur student de la specializarea Știința și Tehnologia Materialelor aflat la nivelul doctoral care a plecat în Franța la Université Blaise Pascal Clermont Ferrand II.
În ultimii trei ani de la Universitatea din Pitești au plecat un număr de 133 de studenți.
În ceea ce privește cadrele didactice care au plecat de la Universitatea din Pitești cu bursă în ultimii trei ani situația este următoarea:
• În etapa 2008-2009:
Științe Pedagogice: 2 cadre didactice au plecat în Franța la Université de Picardie Jules Verne.
Relații Internaționale și Studii Europene: 1 cadru didactic a plecat în Bulgaria la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Fizică: 1 cadru didactic a plecat în Bulgaria la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Inginerie Mecanică: 6 cadre didactice au plecat în Franța la Université de Bourgogne (Institut Supérieur de L’Automobile des Transports) și la Conservatoire National des Arts et Metiers Paris.
Inginerie Electrică: 1 cadru didactic a plecat în Spania la Universidad del Pais Vasco.
Drept: 1 cadru didactic a plecat în Franța la Université Nancy 2.
Știința și Tehnologia Materialelor: 2 cadre didactice au plecat în Franța la Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
Informatică: 2 cadre didactice au plecat în Franța la Université Henri Poincare Nancy 1 și la Université Paul Verlaine-Metz.
• În etapa 2009-2010 situația este următoarea:
Inginerie Mecanică: 8 cadre didactice au plecat în Franța, Italia, Bulgaria și Portugalia.
Inginerie Electrică: 1 cadru didactic a plecat în Cehia la University of West Bohemia.
Știința și Tehnologia Materialelor: 2 cadre didactice au plecat în Franța Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
Informatică: 3 cadre didactice, dintre care 2 au plecat în Franța la Université Henri Poincare Nancy 1 și Université Paul și ultimul a plecat în Spania la Universidad de Granada.
Horticultură: 1 cadru didactic a plecat în Letonia la Latvia University of Agriculture.
Fizică: 1 cadru didactic a plecat în Bulgaria la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Relații Internaționale și Studii Europene: 1 cadru didactic a plecat în Bulgaria la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
• În ultima etapă 2010-2011:
Management: 3 cadre didactice, doi au plecat în Franța la Université de și unul a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Inginerie Mecanică: 6 cadre didactice, dintre care 4 au plecat în Franța la Université de Bourgogne (Institut Supérieur de L’Automobile des Transports) și alți 2 au plecat în Portugalia la Universidade de Lisboa.
Știința și Tehnologia Materialelor: 2 cadre didactice au plecat în Franța la Ecole Nationale D’Ingénieurs de Tarbes.
Informatică: 2 cadre didactice au plecat în Franța la Université Henri Poincare Nancy 1 și la Université Paul Verlaine .
Contabilitate: 1 cadru didactic a plecat în Portugalia la Instituto Politécnico de Braganca.
Educație Fizică și Sport: 6 cadre didactice, dintre care trei au plecat în Grecia la National and Kapodistrian University of Athens și alți 3 au plecat în Franța la Université de Nice-Sophia Antipolis.
Inginerie Electrică: 1 cadru didactic a plecat în Spania la Universidad del Pais Vasco.
Știința Educației: 2 cadre didactice au plecat în Grecia la and Social Sciences și la Aristotle University of Thessaloniki.
Electronică: 1 cadru didactic a plecat în Danemarca la Copehangen University College of Engineering.
Fizică: 1 cadru didactic a plecat în la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Relații Internaționale și Studii Europene: 1 cadru didactic a plecat în la St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo.
Astfel, în ultimii trei ani au plecat de la Universitatea din Pitești un total de 59 de cadre didactice.
Un alt aspect important este numărul studenților străini care au venit la Universitatea din Pitești în ultimii trei ani. Situația este următoarea:
• 2008-2009: 3 studenți care au venit din Bulgaria de la specializarea Informatică.
• 2009 -2010: 5 studenți care au venit din Portugalia de la specializarea Contabilitate.
• 2010-2011: 9 studenți care au venit din Portugalia de la specializarea Informatică, 7 studenți care au venit din Letonia de la specializarea Managamentul Afacerilor și 1 student care a venit din Polonia având specializarea de Relații Internaționale și Studii Europene.
Un total ar fi de 25 de studenți ai universităților partenere la Universitatea din Pitești care au venit în ultimii trei ani.
În continuare vom enumera și cadrele didactice ale universităților partenere la Universitatea din Pitești. Situația din ultimii trei ani este următoarea:
• 2008-2009: 8 cadre didactice care au venit din Franța de la specializările: Știința și Tehnologia Materialelor și Educație Fizică și Sport.
• 2009-2010: 4 cadre didactice, dintre care 3 au venit din Franța de la Specializarea Știința și Tehnologia Materialelor și 1 cadru didactic venit din Portugalia de la Specializarea Inginerie Mecanică.
• 2010-2011: 13 cadre didactice venite din Franța având următoarele specializări: Educație Fizică și Sport, Informatică, Inginerie Mecanică, Știința și Tehnologia Materialelor. Urmează alte 3 cadre didactice venite din Spania de la specializările Limbi și Științe Filologice. Alte 3 cadre didactice venite din Polonia având specializări de Relații Internaționale și Studii Europene și Tehnologia Informației. Alte 2 cadre didactice venite din Grecia cu specializarea de Științe Economice și Educație Fizică și Sport. Alte 3 cadre didactice venite din Bulgaria având specializarea de Educație Fizică și Sport și ultimele 2 cadre didactice venite din Portugalia de la specializarea Inginerie Mecanică.
Astfel în ultimii trei ani numărul total al cadrelor didactice ale universităților partenere la Universitatea din Pitești au fost de 38.
3.3. STUDIU DE CAZ ASUPRA IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI ERASMUS
În acest mic studiu de caz am aplicat chestionare în care se identifică punctele forte și punctele slabe ale programului Eramus, posibilitățile de îmbunătățire a programului, impactul acestuia și sprijinul acordat de către instituțiile avizate.
În urma aplicării chestionarelor respondenții au avut opinii asemănătoare în unele privințe dar și diferite cu referire la programul Eramus. Majoritatea respondenților au știut de existența programului Erasmus mai ales prin intermediul Facultății la care a studiat dar și prin intermediul altor studenți care au trăit o astfel de exeperiență. Și în ceea ce privește existența mobilităților de studiu și plasamentelor respondenții au răspuns pozitiv la cunoașterea existenței acestor posibilități de studiu.
În ceea ce privește motivele care a determinat studentul/respondentul să accepte o astfel de bursă majoritatea respondenților au răspuns asemănător. Și anume că ar dori să trăiască o asemenea experiență unică în altă țară, să învețe cu această ocazie o altă limbă străină și să cunoască alte tradiții și obiceiuri culturale.
Majoritatea respondeților au trăit prin această experiență, au beneficiat de o astfel de mobilitate de studiu dar au fost și cazuri unde au beneficiat și de Program Intensiv sau proiect multilateral. Acestora li s-a părut destul de ușor de realizat și de trăit astfel de mobilități.
Cu privire la informațiile și sprijinul acordat atât din partea universității de origine și a universității gazdă majoritatea respondanților au răspuns pozitiv. Cele două instituții au acordat suficiente informații și un sprijin eficient studenților beneficiari.
Având în vedere valoarea grantului oferit mobilității de studiu și de plasament respondenții au răspuns diferit. Unora li se pare insuficent valoarea grantului mai ales în ceea ce privește mobilitatea de studiu în cea de plasament grantul li se pare suficient. Alții au afirmat că depinde de țară. De exemplu în Letonia grantul oferit este suficient pentru un trai decent dar dacă mergi în Franța pe o mobilitate de studiu grantul este insuficient.
Oricum la majoritatea studenților care au beneficiat de o bursă Erasmus granturile li s-au insuficiente.
Ca urmare a unei astfel de experiențe Erasmus o parte din respondenți își doresc posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă într-o țară membră a Uniunii Europene. Alții merg pe premisa că îi va ajuta în găsirea și consolidarea unei cariere promițătoare la noi în țară. Oricum ar fi respondenții afirmă că experiența Erasmus îi va ajuta foarte mult în carieră.
Beneficiile, avantajele și câștigurile oferite de mobilitățile Erasmus sunt asemănătoare. Respondenții afirmă că principalele beneficii și câștiguri sunt: o experiență nouă, îmbunătățirea limbii străine (practicarea ei), crearea de contacte în mai multe țări, avantaje academice, dezvoltarea profesională.
Mobilitatea Erasmus reprezintă pentru majoritatea respondenților o experiență de viață ce îi ajută în primul rând să se dezvolte ca persoane, să devină mai maturi, mai responsabili. Totodată, le deschide noi orizonturi, întâlnirea cu persoane noi și contactul cu diverse culturi. Astfel le dă posibilitatea de a-și face prieteni și, deloc de neglijat, învață să își perfecționeze o limbă străină.
Desigur, ei consideră că o mobilitate Erasmus îi poate determina să își dezvolte o carieră în străinătate sau îi poate ajuta să își găsească un loc de muncă mai bun în țară. Din proprie experiență, am observat că cei care au fost studenți Erasmus sunt destul de apreciați de eventualii angajatori.
Pentru alți respondenți mobilitatea Erasmus a însemnat posibilitatea cunoașterii a unui număr mai mare de persoane, și a formării unui grup mai mare de prieteni cu care păstrează legătura și cu ajutorul acestui program și-au îmbunătățit comunicarea inter-personală în cadrul unui colectiv.
Chestionarele aplicate au avut în vedere două puncte importante. Acestea vizează recomandările și sugestiile respondenților pentru viitorii studenți Erasmus și cu privire la îmbunătățirea Programului Erasmus.
La primul punct respondenții au răspuns în felul următor:
Unii consideră ca viitorii studenți să se informeze corect la birourile avizate, de pe site-uri, de la profesori, de la foștii studenți care au beneficiat de bursa Erasmus. Să se mobilizeze la timp, să aleagă corect tipul de mobilitate care i se potrivește, să se implice cât mai mult în activitățile respective, să încerce să stabilească o comunicare eficientă cu cei de acolo. Astfel viitorii studenți care vor beneficia de bursa Erasmus va trebui să acorde maximum de atenție atât surselor de informare cu privire la mobilitate cât mai ales a formalităților anterioare depunerii candidaturii.
Desigur ei afirmă și faptul că ei trebuie să se gândească să profite din plin de frumusețile și distracțiile de care beneficiază Europa.
La cel de-al doilea punct respondenții au propus câteva schimbări care ar putea îmbunătăți evoluția și funcționarea Programului Erasmus. Acestea ar fi:
Programul Erasmus are nevoie de mai multă reclamă în mediile tinerilor: licee, universități;
O colaborare mai eficientă a universităților partenere, ar fi o îmbunătățire a tot procesului ce cuprinde Programul Erasmus;
Promovarea programului în incinta întregii universități, pentru a fi cunoscută atât de studenți cât și profesori la un nivel satisfăcător, pentru ca mai apoi să nu apară probleme în legătură cu echivalarea materiilor la întoarcere;
Mărirea grantului care este destul de mic oferit pentru mobilitățile de studii;
O adevărată problemă o constituie, însă, faptul că, deși teoretic programul pune accent pe asigurarea recunoașterii studiilor efectuate, mulți studenți Erasmus au avut neplăcuta surpriză ca la întoarcere să nu li se recunoască notele obținute la examenele date la universitatea gazdă;
Mai multă grijă în asigurarea condițiilor de găzduire pe timpul stagiului;
Conștientizarea autorităților cu privire la importanța în plan profesional și personal a mobilităților de tip Erasmus pentru viitorii studenți;
Să aibă cât mai multe proiecte și cât mai multe locuri pentru studenții din România;
Să mărească volumul cooperării multilaterale între instituțiile de învățământ superior din Europa;
Îmbunătățiri în ceea ce privește modul de organizare a mobilităților;
Stagii pentru perfectarea limbilor străine chiar și pentru persoanele care au finalizat studiile.
În urma datelor furnizate aproape 95% dintre respondenți consideră că finanțarea este foarte mică pentru bursele Erasmus. Iar prin acest lucru majoritatea sunt speriați numai auzind această sumă modică, prin urmare mulți se feresc să plece din cauza banilor.
Aproape 80% dintre respondenți li s-a părut ușor de realizat o mobilitate Erasmus și 90% consideră că îi va ajuta foarte mult în dobândirea unei cariere de succes.
Prin urmare experiența Erasmus a însemnat pentru majoritatea respondeților o trăire unică, ceva pentru care merită să te sacrifici și să răzbați pentru a arăta că poți să reușești în alt mediu, altă cultură și de ce nu altă gândire și mentalitate.
CONCLUZII GENERALE
Erasmus a fost și continuă să fie un vector al schimbării pentru sistemul universitar european. Acesta a contribuit la remodelarea sistemelor universitare din Europa prin intermediul Procesului Bologna, o inițiativă majoră menită să simplifice diversitatea sistemelor universitare europene, care acoperă 45 de țări, la ora actuală.
Nenumăratele relatări ale studenților fac dovada impactului pe care Erasmus l-a avut asupra vieții și a dezvoltării personale a participanților la program și a faptului că Erasmus le-a îmbunătățit percepția cu privire la faptul că sunt cetățeni europeni. Acest lucru este evidențiat mai ales în ultimul capitol unde în urma aplicării chestionarelor se relatează experiențele trăite, recomandările și sugestiile venite din partea respondenților.
Totuși, încă mai sunt întâlnite unele provocări serioase. Sumele acordate pentru burse, recunoașterea perioadelor de studiu și serviciile pentru studenți se pot îmbunătăți.
Prin interconectarea instituțiilor europene participante, prin intermediul mobilității, la nivel individual, și prin intermediul rețelelor tematice și al proiectelor de dezvoltare a planurilor de învățământ, la nivel organizațional, Erasmus contribuie la îmbunătățirea continuă a sistemelor universitare europene.
Programul Erasmus a îmbogățit oferta preexistentă de învățământ la nivel de licență și master din Uniunea Europeană atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Impactul Erasmus a fost enorm, nu numai pentru fiecare student în parte, ci și pentru economia europeană în ansamblu. Prin sprijinul său pentru competențe și pentru un sistem de învățământ superior modern, cu legături mai strânse între lumea academică și angajatori, Erasmus ajută să combată neconcordanța de competențe. De asemenea, programul le oferă tinerilor încrederea și capacitatea de a lucra în alte țări, unde s-ar putea găsi locurile de muncă potrivite pentru ei.
În România Erasmus a apărut ca o posibilitate de a dobândi o experiență educațională și culturală în afara țării și de a obține o recunoaștere în acest sens, atât la nivelul universității de origine, cât și la nivel european.
Și la noi în țară impactul Programului Sectorial Erasmus a fost unul pozitiv. Erasmus a permis studenților să își îmbunătățească cunoștințele de limbi străine și să dezvolte competențe, precum capacitatea de adaptare, care le îmbunătățesc perspectivele de ocupare a unui loc de muncă. De asemenea, programul oferă ocazia profesorilor și altor categorii de personal de a vedea în ce fel funcționează învățământul superior în alte țări și de a se întoarce acasă cu cele mai bune idei.
În ultimii 25 de ani, programul a înregistrat o creștere constantă, atât în ceea ce privește numărul de studenți, cât și în ceea ce privește calitatea și diversitatea activităților propuse. Profesorii și alte categorii de personal, precum responsabilii pentru relații internaționale din cadrul universităților, care reprezintă adesea primul punct de contact pentru potențialii studenți Erasmus, pot beneficia de sprijinul Uniunii Europene pentru a preda sau pentru a fi formați în străinătate – aproape 40.000 au făcut aceasta în anul academic 2010/2011.
În anul universitar 2011/2012, peste 250.000 de studenți vor beneficia de pe urma programului Erasmus. Cele mai populare destinații pentru studenți sunt preconizate a fi Spania, Franța, Marea Britanie, Germania și Italia, în timp ce țările care trimit cei mai mulți studenți în străinătate se estimează a fi Spania, Franța, Germania, Italia și Polonia. Uniunea Europeană a alocat aproximativ 3 miliarde de euro pentru Erasmus în perioada 2007-2013.
Experiența Erasmus rămâne o experiență interculturală, universitară dar și personală unică și asta nu doar pentru cei care au participat în program, dar și pentru cei care sunt motivați să se înscrie.
Erasmus este poate modul cel mai bun de a se simți parte a unei adevărate comunități europene, fără a renunța la specificitatea studiilor naționale. Să sperăm că studenții români vor avea din ce în ce mai mult curaj și vor fi din ce în ce mai mult încurajați să trăiască această experiență.
Pentru mine Erasmus a însemnat posibilitatea de a întâlni mulți oameni, de a învăța de la ei diverse lucruri, de a cunoaște noi locuri. Primirea, cursurile și activitățile au fost foarte bine documentate și agreabile. Datorită programului Erasmus, nu numai că am avut posibilitatea de a studia în străinătate, dar am avut și ocazia de a trăi noi experiențe.
În primul rând, sunt foarte fericită pentru că m-am simțit foarte bine în Portugalia acolo unde am studiat. Dar în același timp sunt și puțin tristă, deoarece îmi este dor de acea perioadă. Mai pe scurt Erasmus mi-a schimbat viața.
BIBLIOGRAFIE
Agenția Națională pentru Programe Comunitare în domeniul Educației și Formării Profesionale, „Ghid Erasmus“, București, 2005
Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 8 septembrie 2006, intitulată „Eficiența și echitatea sistemelor europene de educație și formare”
Comunicatul de la Berlin, http://administraresite.edu.ro, 2003
Comunicatul de la Budapesta/Viena, 2010
Comunicatul de la Leuven/Louvain la Neuve, http://europa.eu/legislation_summaries
Comunicatul de la Praga, http://www.cnfis.ro/fd/bologna/documente/Praga2001.pdf
Declarația Bologna, http://ec.europa.eu/education/policies/educ/bologna/bologna.pdf
Declarația de la Sorbona, http://www.aic.lv/rec/Eng/new_d_en/bologna/sorbon.html Education and Training for social inclusion, Education and Training, Luxembourg, 2010
Eficiența programelor comunitare în contextul reformei educației din România, pdf, București, 2008
Ghidul candidatului la mobilitățile Erasmus, Departamentul de Relații Internaționale și Programe Comunitare, 2008
Mie ce mi se potrivește. Oportunități UE pentru educație, cultură și tineret, Broșură Centrul Europe Direct Argeș, 2010
Oprea, Dumitru, Meșniță, Gabriela, Fonduri europene pentru România în perioada 2007-2013, Editura Sedcom Libris, Iași, 2007
Reglementări europene în domeniul ocupării forței de muncă și formării profesionale, Raport, București, 2010
Voinicu, Mihaela, Fii informat!, Fii implicat!, Fii voluntar!, Broșură, Centrul Europe Direct Argeș, 2011
www. epochtimes-romania.com/news/conferinta-procesului-bologna-gazduita-lbucuresti
www. europa.eu
www. europuls.ro
www.anpcdefp.ro
www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2003/Spatiu.pdf
www.bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul de laLondra.pdf
www.bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul Leuven-Louvain-la-Neuve.pdf
www.bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul%20de%20la%20Viena-Budapesta.pdf
www.cmi.interculturel.org/files/morega.cristina.reforma.de.la.bologna.pdf
www.cultura2007.ro
www.die.ro
www.euractiv.ro
www.eurodesk.ro
www.europedirect.centras.ro
www.feaa.uaic.ro
www.finantare.ro
www.fjsc.ro
www.granturi.ro/src/print2pdf.php?searchtype=appan&searchid
www.hotnews.ro
www.llp-ro.ro
www.scoalaedu.ro
www.uauim.ro
www.upb.ro
BIBLIOGRAFIE
Agenția Națională pentru Programe Comunitare în domeniul Educației și Formării Profesionale, „Ghid Erasmus“, București, 2005
Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 8 septembrie 2006, intitulată „Eficiența și echitatea sistemelor europene de educație și formare”
Comunicatul de la Berlin, http://administraresite.edu.ro, 2003
Comunicatul de la Budapesta/Viena, 2010
Comunicatul de la Leuven/Louvain la Neuve, http://europa.eu/legislation_summaries
Comunicatul de la Praga, http://www.cnfis.ro/fd/bologna/documente/Praga2001.pdf
Declarația Bologna, http://ec.europa.eu/education/policies/educ/bologna/bologna.pdf
Declarația de la Sorbona, http://www.aic.lv/rec/Eng/new_d_en/bologna/sorbon.html Education and Training for social inclusion, Education and Training, Luxembourg, 2010
Eficiența programelor comunitare în contextul reformei educației din România, pdf, București, 2008
Ghidul candidatului la mobilitățile Erasmus, Departamentul de Relații Internaționale și Programe Comunitare, 2008
Mie ce mi se potrivește. Oportunități UE pentru educație, cultură și tineret, Broșură Centrul Europe Direct Argeș, 2010
Oprea, Dumitru, Meșniță, Gabriela, Fonduri europene pentru România în perioada 2007-2013, Editura Sedcom Libris, Iași, 2007
Reglementări europene în domeniul ocupării forței de muncă și formării profesionale, Raport, București, 2010
Voinicu, Mihaela, Fii informat!, Fii implicat!, Fii voluntar!, Broșură, Centrul Europe Direct Argeș, 2011
www. epochtimes-romania.com/news/conferinta-procesului-bologna-gazduita-lbucuresti
www. europa.eu
www. europuls.ro
www.anpcdefp.ro
www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2003/Spatiu.pdf
www.bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul de laLondra.pdf
www.bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul Leuven-Louvain-la-Neuve.pdf
www.bologna.ro/a/upfolders/Comunicatul%20de%20la%20Viena-Budapesta.pdf
www.cmi.interculturel.org/files/morega.cristina.reforma.de.la.bologna.pdf
www.cultura2007.ro
www.die.ro
www.euractiv.ro
www.eurodesk.ro
www.europedirect.centras.ro
www.feaa.uaic.ro
www.finantare.ro
www.fjsc.ro
www.granturi.ro/src/print2pdf.php?searchtype=appan&searchid
www.hotnews.ro
www.llp-ro.ro
www.scoalaedu.ro
www.uauim.ro
www.upb.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Programul Erasmus Mobilitati Pentru Studiu Si Formare Profesionala In Uniunea Europeana (ID: 129244)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.