PROGRAMUL DE STUDIU:KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE [618726]

1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICÃ ȘI SPORTURI MONTANE
PROGRAMUL DE STUDIU:KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

Lucrare de licență

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. DR . CARMEN GUGU -GRAMATOPOL
STUDENT: [anonimizat]
2019

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICÃ ȘI SPORTURI MONTANE

IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN
PARALEZII

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. DR . CARMEN GUGU -GRAMATOPOL
STUDENT: [anonimizat]
2019

3

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………………. …………………. 5
Generalități…………………………………………………………………………………………. ……………………. 5
Actualitatea temei……………………………………………………………………………………… ……………… 5
Motivul alegerii temei……………………………………………………………. ………………………………….. 6
Scopul și sarcimile cercetării…………………………………………………………………………… …………. 6
Obiectivele cercetării………………………………………………….. ……………………………………………… 6
Ipoteza cercetării……………………………………………………………………………………… ………………… 7
CAPITOLUL I ……………………………………….. ………………………………………………………………… 7
Fundamentarea teoretică a lucrării……………………………………………………………………….. …….. 7
I.1. Anatomia și fiziologia sistemului nervos……. ……………………………………………………………. 7
I.1.1. Anatomia măduvei spinării…………………………………………………………………………. ……….. 7
I.1.2. Fiziologia măduvei spinării……………….. …………………………………………………………………. 10
I.1.3. Anatomia trunchiului cerebral……………………………………………………………………… ……… 10
I.1.4 Fiziologia trunchiului cerebral……….. ……………………………………………………………………… 11
I.1.5. Anatomia cerebelului……………………………………………………………………………… ……………. 12
I.1.6. Fiziologia cerebelului…………………………………………………………………………………………….. 13
I.1.7. Anatomia diencefalului……………………………………………………………………………. …………… 13
I.1.8. Fiziologia diencefalului………………………………………………………………………….. ……………… 13
I.2. Patologia infarctului lacunar……………………………………………………………………….. …………… 14
I.2.1. Infarctul cerebral……………………………………………………………………………….. …………………. 14
I.2.2. Infarctul cerebral lacunal……………………………………………………………………………………….. 15.
I.3. Paraleziile ………………………………………………………………………………………………….. ………….. ..18
I.3.1. Hemiplegia………………………………………………………………………………………. ……………………. 18
I.3.2. Tetrapareza spastică……………………………………………………………………. ………………………… 21
I.4. Mersul și noțiuni elementare de biomecanică…………………………………………………………… …23
I.4.1. Caracteristicile somato -funcționale ale adulților de 40 de ani…………………………. ……….. 25
I.4.2. Importanța kinetoterapiei în paralezii……………………………………………………………… …….. 26
CAPITOLUL II……………………………………………………………………………………….. …………………… 28
ORGANIZAREA CERCETĂRII………………………………………………………………………………….. …28
II.1. Perioada, locul și subiectul cercetării……………………………………………………. ………………….. 28
II.2. Aparate, instalații și materiale……………………………………………………………………. ……………. 29
II.3. Metode și tehnici de cercetare…………………………………………………. ……………………………….. 29
II.3.1. Metoda bibliografică…………………………………………………………………………….. ……………… 29
II.3.2. Metoda de observație…………………………………………. ………………………………………………… 29
II.3.3. Metoda anchetei…………………………………………………………………………………. ……………….. 29

4
II.3.4. Metoda de evaluare………………………… ……………………………………………………………………. 30
II.3.5. Teste de evaluare a pacientului…………………………………………………………………… ………… 30
II.3.6. Metoda statistică…………………………………………………………………………………………………… 32
II.3.7. Metoda grafică și tabelară……………………………………………………………………….. ………… …32
II.3.8. Fișa de observație………………………………………………………………………………. ………………… 32
II.4. Procedura de desfășurare a cercetării………………………………………………………… ……………. 33
II.4.1. Programul I de kinetoterapie…………………………………………………………………………………. 33
II.4.2. Programul II de kinetoterapie…………………………………………………………. …………………….. 41
II.4.3. Terapia ocupațională…………………………………………………………………………….. ………………. 46
II.4.4. Evaluarea ADL -urilor…………………………………………………… ………………………………………. 46
II.4.5. Fișa de observație intermediară a comportamentului pacientului…………………………….. 46
II.4.6. Instrucțiuni date subiectului…………………………………………………….. ……………………………. 47
II.4.7. Relația pacient kinetoterapeut……………………………………………………………………. …………. 47
CAPITOLUL III………………………………………………………………………………………………………….. ..48
PREZENTAREA , PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII…………………………………… ……………………………………………. 48
III.1. Tabelele activităților vieții zilnice ……………………………………………………………… ………….. 48
III.1.2. Concluzii și recomandări……………………………. ………………………………………………………. 55
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………… ………………. 56
ANEXE……………………………………… …………………………………………………………………………………. 59

5

Introducere
Generalități

„Kinetologia sau kinetoterapia reprezintă o formă de terapie prin mișcare, care urmărește prin
intermediul unor programe de exerciții fizice statice sau dinamice: refacerea funcțiilor diminuate,
creșterea nivelului funcțional, realizarea unor mecanisme com pensatorii în situații de readaptare
funcțională. Kinetoterapia urmărește recuperarea anumitor funcții pierdute parțial sau total prin
utilizarea diverselor mijloace terapeutice, cu scopul de a îmbunătății viața pacientului, de a -i crea
independență motori e, cât și de a îmbunătății capacitatea de autoervire.” [Cioroiu,2012, p.1]
Analizând din punct de vedere etimologic, cuvantul kinetoterapie provine din limba greacă
„kinesis”, traducându -se prin cuvântul „ mișcare.” Exercițiile fizice, practicate atât pen tru
menținerea unei bune forme fizice, dar și pentru tratarea unor afecțiuni precum: dureri musculare,
gută, obezitate, își fac apariția încă din antichitate, în China, India, Grecia și Egiptul antic, fiind
prezentate sub diverse forme, precum lupta cu s abia, aruncare suliței și a discului, alergarea, boxul,
aruncarea cu piatra, săriturile și înotul. Încă din secolul IV, înainte de Hristos, marele medic al
antichității grecești, Hipocrate, studia atent efectele fiziologice ale gimnaticii și masajului, def inind
sănătatea ca un echilibru între exercițiile fizice și alimentație, și pentru prima dată sesizându -se
relația dintre mișcare -hipertrofie și imobilozarea – atrofie musculară. Printre alte personalități care au
participat la dezvoltarea domeniului, se re găsesc Herodicus – întemeietorul gimnasticii terapeutice,
care a elaborat normele gimnasticii igienice și Platon, care in operele „Legile și Republica”, prezintă
un sistem de educație armonioasă a corpului uman . . [ Mariana Cordun, 1999,p14 -20 ]
Lucrarea de față are drept scop prezentarea importanței kinetoterapiei în recuperarea medicală a
tetraparezei spastice, obiectivele, sarcinile si mijloacele folosite in recuperare, fiind totodată un
instrument de cunoaștere a celor ce intenționează să c unoască aceast domeniu.

Actualitatea temei:
Cu ajutorul literaturii medicale de specialitate, s -a constatat faptul că aproximtiv 15% din toate
accidentele vasculare cerebrale sunt reprezentate de infarcturile lacunare. Această problemă a fost
studiată de catre neurologii ruși, E.I. Gusev, E.V. Schmidt, V.I. Skvortsova, care au stabilit că
frecvența problemelor dintre persoanele cu vârsta între 25 -64 ani, este de 1 -3 cazuri la 1000 de
locuitori. Cunoscut și sub denumirea de accident vasculat cerebral isch emic, accidentul vascular
lacunos, apare ca urmare a leziunii arterelor mici responsabile pentru perforare. Statisticile arată
faptul că 15 -25 % dintre pacinți, își pierd viața în prima lună după atac, iar în decursul primului an
încă aproximativ 29 -40%.

6
Până în prezent, în țările cu economie bine dezvoltată, s -a remarcat un procentaj mai mare de
decese, la 60 la 80 de persoane din 100 de mii pentru un an . În Rusia cazurile de mortalitate sunt
mult mai frecvete decăt în țările care fac parte din Uniunea Europeană și Statele Unite.

Motivul alegerii temei:
Motivul alegerii temei, este unul profesional. Întrucât sunt studenta anul III, la KMS, prin
intermediul orelor de practică am dorit să îmi pun în aplicare competențele practice de recuperare
dobândite de -a lungul celor trei ani de studiu. Pe parcursul o relor de practică desfășurate în cadrul
centrului de recuperare, Kinetic Plus Brașov, am putut avea contact direct cu pacientul și astef am
conceput un program de recuperare pentru un adult de sex masculuin, diagnosticat cu tetrapareză
spastică. Conștienti zând dificultate cu care se confruntă, mi -am propus ca prin intermediul
kinetoterapiei, să îi ofer o îmbunătățire a calității vieții și în același timp să demonstrez practic
efectele benefice ale kinetoterapiei.
Tetrapareza spastică este un sindrom de neu ro motor central, in care sunt afectate atat membrele
superioare cât și cele inferioare. Indivizii afectați, își doresc să își reia activitățile sociale si
familiale, acest lucru fiind imposibil, făra o recuperare kinetoterapeutică de durată.

Scopul și s arcinile cercetării:
Scopul acestei cercetări este acela de a arăta importanța kinetoterapiei în recuperare tetraparezei
spastice, prin realizarea obiectivelor propuse și folosirea mijloacelor kinetoterapeutice specifice
adecvate. Ne propunem să îmbunătăți m calitatea vieții pacinetului și a activităților zilnice (ADL).
Printre sarcinile cele mai importante, se regăsesc documantarea de specialitate, studierea și
sistematizarea mijloacelor de recuperarea, întocmirea si punerea în aplicarea a uni plan kinetic și
concluzionarea în urma rezultatelor obținute.

Obiectivele cercetării:
Întregul plan de recuperarea a fost construit pe baza obiectivelor specifice propuse :
 Creșterea forței musculare, la nivelul membrelor inferioare și superioare.
 Combaterea spasticității.
 Îmbunătățirea mobilității membrelor superioare și membrelor inferioare.
 Refacerea funcțiilor motorii de apucare și prindere.(ADL -1,2,3,4)
 Refacerea echilibrului și funcțiilor de deplasare.

7
Ipoteza cercetării
Presupunem că prin aplicarea u nui program de kinetoterapie unui adult de 45 de ani cu tetrapareză
spastică vom obține creșterea forței musculare, îmbunătățirea mobilității articulare, refacerea
funcțiilor motorii de apucare și prindere, și a celei de deplasare. Ne propunem să ajungem l a o
reluare a activităților, dar și o integrare în viața socială și familiară, ținând cont de faptul ca în urma
diagnosticului primit, moralul și pofta de viață a pacientului este scăzută.

8
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
I.1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Împreună cu sistemul endocrin, sistemul nervos reglează majoritatea funcțiilor organismului, având
ca rol principal reglarea activității musculaturii și a glandelor exocrine și endocrine, pe când
sistemul e ndocrin se ocupă cu reglarea funcțiilor metabolice. S -a dovedit faptul că între cele doua
sisteme, SN și sistemul endocrin se află o strânsă relație de interdependență, astfel reglarea
activității musculaturii schelerice îi aparține SN somatic, iar SN veg etativ îi revine reglarea
activității musculaturii viscerale dar și a glandelor exo – și endocrine. Prin activitatea centrilor
nervoși, anume prelucrarea informațiilor primite și eleborarea comenzilor ce ulterior sunt transmise
efectorilor, se bazează regl area nervoasă a funcțiilor corpului. „Reglarea nervoasă a funcțiilor
corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoși care prelucrează informațiile primite și apoi
elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest punct de vedere, fiecare cent ru nervos
poate fi separat în două compartimente funcționale, compartimentul senzitiv, unde sosesc
informațiile culese la nivelul receptorilor și compartimentul motor, care transmite comenzile la
efectori. Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fu ndamentale: funcția semzitivă și funcția
motorie. La nivelul emisferelor cerebrale și funcția psihică. Separarea funcțiilor sistemului nervos în
funcții senzitive, motorii și psihice este artificială și schematică. În realitate, nu există activitate
senzit ivă fără manifestări motorii și psihice rezultă din integrarea primelor două. Toată activitatea
sistemului nervos se desfășoară într -o unitate, în diversitatea ei extraordinară. ”[Dan Cristescu,2006,
p.13]

I.1.1 Anatomia măduvei spinării

Măduva spinării este formată din suprapunerea orificiilor vertebrale, aceastea nefiind ocupate în
întregime găsindu -se situată în canalul vertebral. În dreptul vertebrei L2 se află limita inferioară a
măduvei, iar cea superioară corespunde găurii occipitale sau emergenței primului nerv spinal.
Cele trei membrane ale meningelor vertebrale asigură nutriția și protecția măduvei, acestea fiind
situate între peretele osos al vertebrelor și măduvă . „Sub vertebra L2, măduva se prelungește cu
conul medular, iar acesta cu filum terminale. [ Cristescu,2006, p.19]. ”Așa numita coadă de cal se
formează de o parte și de alta a conului medular și a filumului terminal, nervii lombari și sacrali
având o direcție aproape verticală. Privind aspectul exterior al măduvei, se poate observa în dreptul
regiunilor cervicale și lombare, două porțiuni voluminoase ale măduvei, intumescențele cervicală și
lombara, acestea corespunzând membrelor. Măduva este formată din substanșa albă, fiind situată la

9
periferie sub formă de cordoane și d e substanța cenușie, care dispusă în centru sub formă de coloane
având aspectul literei H. Substanța cenușie este alcătuită din corpul neuronilor, porțiunile laterale
ale H -ului fiind ramificate in coarne anterioare, laterale și posterioare, pe cand bara t ransversală a
H-ului formează comisura cenușie a măduvei. Substanța albă este localizată la periferia măduvei,
fiind dispusă sub formă de cordoane. În interiorul acestora sunt întâlnite fascicule de asociație care
sunt situate mai profund, în vecinătatea substanței cenuși, fascicule ascendebte, localizate periferic
și fascicule descendente situate spre interior față de precedentele .[ Cristescu,2006, p.19].
Din măduva spinării se desprind nervii spinali, care sunt alcatuiți d in țesut conjunctiv, vase
sangvine și fibre nervoase. Acești nervi prezintă ramuri, trunchi și rădăcini. Ramurile nervilor sunt
dorsală, comunicantă albă și comunicantă cenușie, ventrală și meningiala, iar trunchiul nervului
spinal est mixt. Rădăcina anter ioară, este alcătuită din axonii neuronilor motori medulari, fibrele
somatomotorii având rolul de a transite impulsurile de la nivelul musculaturii svheletice, pe când
cele visceromotorii musculaturii viscerale. Rădăcina posterioară este senzitivă fiind fo rmată din
axonii neuronilor din ganglionul spinal și dendrite. Ca și distribuire, nervii spinali se găsesc in numă
de 31 de perechi, dintre aceștia 8 perechi cervicali, 12 perechi toracali, 5 perechi lombari, 5 perechi
sacrali și o pereche coccogieni. [Ion el Roșu,2006, p.17 -23]

Fig. 1 -1 Măduva Spinării
https://www.prostemcell.org/leziuni -ale-coloanei -vertebrale/maduva -spinarii.html

10
I.1.2 Fiziologia măduvei spinării

Măduva spinării îndeplinește două funcții, cea de conducere și cea reflexă. Funcția de conducere a
măduvei spinării are ca și substrat anatomic substanța albă ce este alcătuită din fascicule ascendente
și descendente, în care substanța albă are în componența sa fibre nervoase mielinice. Pe lângă aceste
fibre, în substanța albă medulară sunt întâlnite și fibre scurte, acestea făcând legătura între diferite
segmente ale măduvei. Căile ascendente medulare sunt căile sensibilității, acestea fiind
exteroceptive, în alcătuirea cărora intră sensibilitatea tactilă grosieră, fină, termică și dureroasă,
caile sensibilității proprioceptive specifică fiind sensibilitatea proprioceptivă inconștientă și
conștientă. Tot aici sunt întâlnite și caile sensibilită ții interoceptive. Căile descendente, sunt acele
căi specifice motilității voluntare și involuntare. Din această categorie fac parte căile motilității
voluntare, în care influxul nervos se distribuie la musculatura scheletică determinând contracții
muscula re conștiente și căile motilității involuntare . Funcția reflexă prezintă la nivelul închiderii
măduvei, reflexele monosinaptice cunoscute și sub denumirea de reflexe miotatice sau
osteotendinoase, arcul lor reflex fiin construit din doi neuroni (reflexul ahilian si rotulian) și
reflexele polinaptice, avanâd și denumirea de reflexe nociceptive sau reflexe de flexie, care au
proprietatea de a raspunde la acțiunea unui stimul. [Ionel Roșu,2006, p.17 -23]

I.1.3 Anatomia trunchiului cerebral

Encefalul cupr inde emisferele cerebrale, diencefalul, cerebelul și trunchiul cerebral, fiind acoperit
de meningele cerebrale, ca și măduva. Trunchiul cerebral este alcătuit din mezencefal, puntea lui
Varolio și bulb, secționate pe trei etaje. Zece din cele 12 perechi d e nervi își au originea în
trunchiul cerebral, bulbul , puntea și mezencefalul fiind locul în care sunt întâlnite atât reflexele
vegetative cât și cele somatice. Dintre aceste reflexe amintm: reflexul fotomator, lacrimal, de
clipire, de strănut, de tuse, d e vomă, de deglutiție, salivator și pupilare de acomodare. Din sistemul
nervos periferic fac parte cele 12 perechi de nervi cranieni, ce se deosebesc de nervii spinali prin
faptul că nu au două rădăcini și nu au o ordine matematică. [Dan Cristescu,2006, p.26-28]. Astfel :
 Perechea I de nervi sunt reprezentați de nervii olfactivi, aceștia conducând informții legate
de miros.
 Perechea II de nervi este corespunzătoare nervilor optici.
 Perechea III de nervi corespunde nervilor oculo -motori .
 Perechea IV de n ervi corespunde nervilor trohleari .
 Perechea V de nervi corespunde nervilor trigemeni.

11
 Peerechea VI de nervi corespunde nervilor abducens.
 Perechea VII de nervi corespunde nervilor faciali.
 Perechea VIII de nervi corespunde nervilor vestibulocohleari.
 Perechea IX de nervi corespunde nervilor glosofaringieni.
 Peechea X de nervi corespunde nervilor vagi sau pneumogastrici.
 Perechea XI de nervi corespunde nervilor accesori sau spinali.
 Perechea XII de nervi corespunde nervilor hipogloșisau nervi motori. [Dan Cristescu,2006,
p.26-28]

Fig. 1 -2 Trunchiul cerebral
http://www.esanatos.com/anatomie/creierul/Trunchiul -cerebral -functiile -t24659.php

I.1.4 Fiziologi a trunchiului cerebral

Centrii nervoși din substanța cenușie a trunchiului cerebral, adăpostesc reflexe somatice ca, reflexe
de tuse, strănut, vomă și deglutiție, reflexe de reglare a mișcărilor și a alternanței somn -veghe,
reflexe de supt, clipire și ma sticație, reflexe de diminuare a tonusului muscular și reflexe de
orientare a capului în funcție de sursa de lumină sau de cea de zgomot. [Ionel Roșu,2006,p. 17 -22]

12
Cu ajutorul fibrelor asccendente și descendente, transversale din punte și prin fibrele pr oprii care
leagă între ei diferiți nuclei, se realizează funcția de conducere a trunchiului cerebral. În același
timp aceste fibre conduc impulsurile de la măduvă la cortex și invers, între nucleii trunchiului
trunchiului sau între nuclei și măduvă sau c ortex. [Ionel Roșu,2006,p. 17 -22]

I.1.5 Anatomia cerebelului

Cerebelul este situat înapoia bulbului și a punții, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul
cerebelului, ocupând fosa posterioară a craniului. Având forma unui fluture, cerebelul prezintă două
porțiuni laterale, voluminoase, numite emisfere cerebrale și o porțiune mediană. Penduculii
cerebeloși superiori, mijloci și inferiori leagă cerebelul de bulb, punte și mezencefal. Acești
pedunculi conțin fibre eferente și aferente, pe când pedunculii mijlocii doar fibre aferente .La
suprafața cerebelului sunt întâlnite șanțuri parale cu diferite adâncituri, iar la exterior se află un strat
de substanță cenușie formând scoarța cerebrală. Substanța albă centrală este înconjurată de scoatța
cerebeloasă ,dând aspectul unei coroane de arbore . Micile zone de substanță cenușie se găsesc în
interiorul masei de substanță albă, care formează nucleii cerebelului. Îndepărtarea cerebelului
produce scăderea orței voluntare, astăzi tulburări ale ortostati smului, și diminuarea tonusului
muscular . [Dan Cristescu,2006, p.29]

Fig. 1 -3 Cerebelul
http:// www.corpul -uman.com/2011/04/structura -interna -a-cerebelului.html

13

I.1.6 Fiziologia cerebelului

Analizând din punct de vedere funcțional, cerebelul cuprinde trei componente: arhicerebelul,
paleocerebelul și neocerebelul. Prin lezarea arhicerebelului, nu sunt afectate mișcările comandate de
scoarță, dar echilibrul este afectat, ajungându -se la pierderea acestuia. Dacă excitarea determină
scaderea tonusului muscular, extirparea paleocerebelului determină creșterea tonusului muscular.
Tulburările de mers și atonie, pierderea capacităților de execuție a mișcărilor fine, sunt consecințe
ale extirpării neocerebelului. Prin extirparea totală a cerebelului, toate funcțiile sale sunt preluate de
catre cortex. [Ionel Roșu,2006,p.17 -18]

I.1.7Anatomia diencefalului

În alcătuirea diencefalului intră talamusul, metatalamusul, epitalamusul și hipotalamusul.
Talamusul: releu pentru toate sensibilitățile, cu excepția celor auditive, vizuale și olfactive.
Metatalamusul:releu pentru sensibilitate auditivă și vizuală.
Hipo talamus, care este principalul centru de integrare, coordonare și reglare, a tuturor principalelor
funcții ale organismului, regăsindu -se printre acestea și unele acte comportamentale, ritmul somn –
veghe, secreția endocrină, termoreglarea, digestia prin cen trii foamei, setei și sațietății. [Dan
Cristescu, 2006,p.30]

I.1.8 Fiziologia diencefalului

Funcțiile talamusului :
 „Reprezinta stație de releu (al treilea neuron) pentru toate căile ascendente ale sensibilităților
specifice: entero, proprio și interoceptive. Fac excepție căile: acustică, vizuală și olfactivă.
 Realizează conexiuni subcorticale.
 Realizează conexiuni cu ariile corticale de asociație. ”
Funcțiile epitalamusului :
 „Coordonează reflexele motorii și secretorii digestive.
 Coordonează re flexe olfactivo -somatice.
 Acționează asupra complexului hipotalamo -hipofizar.
Funcțiile hipotalamusului:

14
 „Controlează și integrează funcțiile vegetative.
 Menține homeostazia.
 Reglează temperatura corpului și aportul alimentar și hidric.
 Rglează bioritmul somn -veghe (ritmul nictemeral).
 Reglează comportamentul afectiv -emotional și sexual. ”[Larouse,202, p.16]

I.2. PATOLOGIA INFARCTULUI LACUNAR
I.2.1 Infarctul cerebral

Acesta se caracterizează prin acea întrerupere a circulației sângelui într-unul dintre vasele de sânge
ale creierului, care pot fii de scurtă sau lungă durată. Accidentele vasculare cerebrale, pot fi
provocate fie de o scădere a circulației sangvine sau de întrerupere, într -un vas cerebral. În acest caz
se poate vorbi de isc hemie sau infarct cerebral .În general, barbații sunt cei mai afectați, în special
cei înaintați în vârstă.
Simptome :
 Apariția unui deficit neurologic brutal de durată, caracterizat prin hemiplegie ,
afazie(dificultăți de vorbire).
 Probleme oftalmologice complexe.
 Probleme de coordonare a mișcărilor.
 Vertijuri.
Aceste infarcturi pot fi foarte severe sau abia observate, iar simptomele, cum ar fi problemele de
vorbire, vedere și amorțeala unui picior sau braț, dipar cu totul după 24 de ore.
Cauze:
 Afecțiun ea arterelor(arterioscleroza). Arteroscleroza, duce la formarea de plăci care se
depun la aortă, inimă și gambe. Este prima cauză de deces în Europa, deoarece afectează
aproximativ o treime din populație, cel mai des fiind afectați bărbații până în 65 de a ni.
 Obstrucție brutală a unei artere ce irigă creierul (embolie). Embolia se caracterizează prin
obstrucția unei artere, desfășurându -se în două moduri. În primul caz la nivelul inimii se
formează un cheag de sânge care se deplasează spre creier, iar în c el de -al doilea caz datorită
îngustării unei artere de la o placă de depozitare pe peretele intern al unei artere se formează
un cheag.

15
Tratament:
 Tratamentul de urgență în faza acută –are drep scop menținerea funcțiilor vitale ale
pacientului, dar și evitarea apariției complicațiilor care țin de imobilizarea la pat și
extinderea complicațiilor și leziunilor.
 Tratamentul pe termen lung – are ca și s cop prescriere tratamentul medicamentos, în funcție
de cauza infarctului suferit.
 Recuperarea – se referă la recuperarea de specialitate, cum ar fi kinetoterapia ergoterapia și
ortofonia.
Profilaxie:
 Se recomandă respectarea unui regim alimentar pentru o viață mai sănătoasă
 Diminuare factorilor de risc, fumatul excesiv, diabetul, colesterolul ridicat și hipertensiunea.
Consecinșele infarctului cerebral :
 Viața bolnavului este dată peste cap, în urma accidentelor ischemice apar sechelele
neurologice, cum ar fi hemiplegia, dificultăți în vorbire și vedere.
 Handicapul aparut poate fii diminuat prin recuperare de specialitate. [Larousse,202,p27 -28]

I.2 .2 Infarctul cerebral lacunar
Istoric

Pentru prima dată, în 1838 Dechambre utilizează termenul de lacună, iar abia în 1960 se readuce în
discuție termenul, de catre Charles Miller Fischer care definește aspectele morfopatologice ale
arterelor performante produse de hiepertensiune sub denumirea de lipohialinoză. O data cu
introducerea unor noi metode de inves tigație imagistică (CT, RM) s -a putut evidenția lacunele „în
vivo” și totodată a arătat fatul ca la baza originii bolii, sunt întalnite și alte procedee neurologie,
altele decât cele legate de hipertensiune.

Epidemiologie

În urma neumăratelor cercetări, s -a aratat faptul că aproximativ 15 -25% din ischemiile cerebrale
sunt reprezentate de infarctul lacunar. În SUA, incidența anuală este de 13,4 -19,5 la 100.000 de
locuitori, spre deosebire de țările europene, unde aceasta est e de 31,7 -53 la 100.000 de locuitori.
Într-un articol mai recent, sunt prezentate alte statistici, care arată că proporția persoanelor cu ictus

16
lacunar a fost de 28%, iar anumite studii arată faptul că varsta medie de apariție a infacturilor
lacunale este de 65 de ani, prevalența infarctelor fiind mai mare cu 31% din totalul AVC -urilor la
populația neagră și hispanică din Statele Unite, iar doar 17% în populația albă.

Morfopatologie

Lacunele, sunt cel mai des întâlnite la nivelul ganglionilor bazali, nucleului lenticular,
putamentului, capsulei interne, talamusului, coroanei radiată și punții. Infarcturile lacunare sunt rare
la nivelul substanței gri,corpului calos și radiațiilor optice, iar uneori pot aparea și în cerebel, girii
cerebrali și măduva sp inării. [Infarctul lacunar, M. Petreanu, C.Mutu,2013 ] Infacrtul lacunar este
un tip de accident vascular cerebral, care prin blocarea uneia dintre arter ce transportă sângele
structurilor interne ale creierului, îl lasă pe acesta fără oxigenul si substan țele nutritive atât de
necesare pentru funcționare. În timpul producerii unui infarct lacunar, datorită lipsei de
oxigen,celulele unei zone relativ limitate ale creierului se deteriorează sau mor, prezentând un risc
semnificativ pentru instalarea unei diza bilități. În comparație cu celelalte accidente
cerebrovasculare, infarctul lacunal repezintă 20% din infarcturile cerebrale suferite de oamnei.

Fig. 1 -4 Infarct lacunar
https://thegalleria.eu/stroke -wikipedia.html

17

Simptome:
Având în vedere faptul că anumite zone ale creierului controlează diverse funcții precum, vorbirea,
viziunea dar și mișcarea, simptomele diferă în fumcție de zona adeteriorată. Printre aceste simptome
sunt incluze:
 Probleme în vorbire și mișcare.
 Amețeli musculare acute.
 Slăbiciune sau paralizie la nivelul mușchilor oculari, feței, brațului și piciorului.
Dintr -o listă de 85 de simptome, sunt întâlnite 5 simptome lacunare specifice și principal e.
1. Sindromul motorului pur. Apariția hemiparezei,ce afectează 50% dintre persoanele care au
suferit un infarct lacunar.
2. Hemipareză ataxică: Se caracterizează printr -o pareză parțială de severitate diferită, în care
pacientul este posedar de o mare dificu ltate de mișcare și coordonare la nivelul membrelor.
3. Dizartrie: Se caracterizează prin scăderea dexterității mișcărilor mâinii, dificultate în
articularea sunetelor și cuvintelor, fiind cauzate de paralezia musculară facială.
4. Sindromul senzorial pur : Pac ientul simte o amorțeală continuă pe o parte a corpului,
disconfort sau senzație de arsură sau durere.
5. Sindromul motor -senzorial: Acest sindrom este un amsetec dintre simtptomele hemiparezei
și hemiplegiei, incluzând o scădere a rezistenței unei părți a co rpulu i „împreună cu o
paralizie și tulburări senzoriale, toate pe aceeași parte .”

Cauze:
Printre cele mai importante cauze în apariția infarcturilor lacunare, amintim problemele de
hipertensiune, care este cauza cea mai fregventă, diabetul, problemele cu inima, sarcina, consumul
de droguri, fumatul, viața sedentară, dieta nesănătoasă și nivelul ridicat de colesterol.

Tratament:
Intervenția promptă și eficintă imdiat după producerea infarctului lacunar sporește șansele
pacientului de a supraviețui accidentului. Detectare și intervenția în primele trei ore ale instalării
infarctului lacunar medicamentele anticoagulante, sunt sufici ente petru îmbunătățirea sângelui. În
același timp dacă atacul de cord este mult mai sever este necesar injectarea medicamentelor direct

18
în zona creierului afectat. Pentru reabilitate pacientului sunt necesare ședințele de fizioterapie
pentru restabilirea abilităților motorii, terapia ocupațională, intervenția logopedică și terapia
farmacologică și psihologică. [ Infarto Lacunar: causas, síntomas y tratamiento , por Isabel Rovira
Salvador ]
1.3 Paralezii
Paralizia se definește ca fiind incapacitatea de mobi lizare voluntară a mușchior, datorată lipsei
influxului nervos, provenit din sistemul nervos. Impulsurile de la creier, ce transmit influxul nervos
prin nervii periferici și măduvă până la mușchi declanșează contracțiile ce produc mișcările. Orice
tip de t raumatism ce se află pe traiectul nervos, poate determina o paralizie, acestea fiind pe de o
parte paraliziile centrale, având ca și sediu lezat măduva spinării sau encefalul, iar pe de altă parte
paraliziile periferice, unde leziunea se localizează pe ner v , între rădăcină și terminația sa. Paralizia
poate afecta un singur muschi sau un întreg membru, cunoscută fiind și sub numele de monoplegie.
În alte cazuri, aceasta afectează, o jumătate de corp, hemiplegie, ambele membre inferioare,
paraplegie sau chia r toate cele patru membre, tetraplegie. Vorbim despre pareză, doar în cazul în
care muschiul este capabil să execute anumite mișcări. Paraliziile de origine centrală se evidențiază
prin rigiditate musculară dar și o exagerare a reflexelor membrelor,se mai numesc și spastice, pe
cand paraizia de origine periferică se caracterizează prin relaxare usculară și o abolire a reflexelor în
regiunea afectată. Cunoscut și sub denumerea de sindrom piramidal, acest tip de paralizii,
corespunde unei leziuni a căii pira midale, și anume a fasciculului de fibre nervoase, care se întinde
de la terminațiile fibrelor musculare pe mușchi până la cortex, comandând mișcările. Semnul
Babinski, ce constă în exetensia involuntară a halucelui în momentul în care marginea externă a
plantei este stimulată, este caracteristic sindromului piramidal.
I.3.1 Hemiplegia
Paralizia ce afectează jumătatea dreaptă sau stângă a corpului, poartă numele de Hemiplegie.
Apariția hemiplegiei este datorată multor cauze, tipice fiind accidentele vasculare cerebrale, unde la
nivelul țesutului nervos se produce o leziune datorită obst rucției unei artere din creier. Hemiplegia
este pe partea dreaptă în momentul în care leziunea este situată în emisfera stăngă, iar hemiplegia
este pe partea stangă, în momentul în care apare leziunea este în emisfera dreaptă. Paralizia se
instalează brus c atunci când vorbim despre apariția unui accident vascular, iar instalarea este
progresivă, agravându -se treptat atunci când cauza este o tumoră ce se dezvoltă în creier.
[Larousse,2002,VIp.81 -82]

19

Fig.1 -5 Hemiplegie
http://www.thestrokefoundation.com/index.php/natural -remedies -for-stroke -recovery/hemiplegia –
treatment -causes -symptoms -homeopathic -treatment

Principalul simptom cu care se confruntă bolnavul este dificultate de a -și mișca brațul și piciorul
din partea afectată. Semnul Babinski, este caracteristic diagnosticului, și acesta constă în ducerea
degetului mare în sus, iar celelalte degete de l a picior se răsfiră în evantai fii exact contrariul unui
reflex normal, în momentul în care doctorul freacă cu ajutorul unui obiectv ascuțit exteriorul labei
piciorului din partea afectată. [Larousse,2002,VIIIp.35 -36]
Pe lângă acesta, anumite simptome ale hemiparezei inclusd și incapacitate de a -și menține
echilibrul și de a prinde obiecte, lipsa de coordonare, scăderea preciziei în mișcare, oboseala
musculară, dificultate de mers pe jos, dar și pierderea controluluii ntestinal sau al vezicii uriare. [ by
Jose Vega ,MD,PHD,2019 ]
Cauza apariției hemiplegiei, constă în lezarea fasciculului de fibre nervoase, de la diferite niveluri
ale măduvei spinării până la cortexul cerebral, care în acesși timp comandă și contracția m ușchilor.
[Larousse,2002,VIIIp.35 -36]
Printre alte cauzesunt amintite și:
 Afecțiuni inflamatorii și autoimune.
 Post paralizia ictală.
 Provocarea slăbiciunii temporale datorată condițiilor psihologice și psihiatrice.
 Infecțiile meningelor,coloanei vertebral e sau creierului.

20
 Boala coloanei vertebrale.
 Paralezii cerebrale și accident vascular cerebral.
 Scleroză multiplă.
Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul care se ocupă de pacient, execută un examen fizic, ce
constă în testarea puterii, senzațiilor și reflexelor pacientului, fiind evaluate cu note, pe o scară de la
0-5. [by Jose Vega ,MD,PHD,2019 ]
Astfel, forța 5, sau F5, este considerată ca fiind forță normală, caracterizându -se prin execuția
milcării mușchiului pe toată amplitudinea con tra unei forțe externe. F4, este considerată ca fiind o
forță bună, deoarece, în momentul în care apare o rezistență medie mușchiul poate deplasa întregul
segment antigravitațional. F3, este o forță acceptabilă.Aceasta se caracterizează prin capacitate
segmentului de a se mobiliza împotriva gravitației fără contrarezistență. F2, forță mediocră, doar
atunci cănd mușchiul mobilizează segmentul prin eliminarea gravitației. F1, considerată o forță
schițată, se caracterizează prin incapacitatea de a -și mobiliza segmentul, contracția mușchiului fiind
sesizată doar prin palparea mușchiului și a tendonului. F0, mușchiul nu realizează contracție.
[Cioroiu,2012, p.85 -86]
În funcție de zona în care sunt localizate leziunile, medicul poate determina tipul de hemiplegie.
Astfel o leziune la nivelul trunchiului cerebral provoacă, paralezia membrelor afectează o parte a
corpului dar în același timp și unii nervi cranieni, fapt ce conduce la paralizia ochilor ,mușchilor
limbii, a deglutiției și a sensibilității feței. Pe de altă parte, o leziune pe cortexul cerebral, provoacă
o hemiplegie care afectează în principal, coapsa , brațu și fața. Ținând cont de emisfera afectată,
paralizia este asociata de afazie ( tulburări de vorbire ), sau de tulburări de vedere când emisfera
stângă la un dreptaci este afectată.
Ca și tratament, se pune accentul pe tratarea principalei cauze care poate surveni la o regresie a
hemiplegiei sau o poate îmiedica să se agraveze. Recuperarea parțială sau în întregime a motricității
membrului paral izat poate fi recuperată datorită chineziterapiei. Această tehnică, care are drept scop
redarea elasticității și mobilității, mușchilor și articulațiilor, prin utilizarea masajului și a
întinderilor . Acest tip de recuperare poate fi practicat atăt în pisci nă cât și cu aparate
speciale(suspensor). O altă tehnică de recuperare este ortofonia, care are ca și scop principal
ajutarea bolnavului să -și redobândească vorbirea, în mare măsură. Durata tratamentului se întinde
pe câteva luni, rezultatele fiind influen țate atât de leziunile existente cât și de motivația bolnavului
care luptă să -și doboare handicapul. [Larousse,2002,VIIIp.35 -36]
Întregul plan de recuperare este bazat atât pe terapia fizică cât și pe cea ocupațională. Planul de
recuperare poate utilizad ispozitive asistive, cum ar fii un scaun cu rotile, un cărucior ,sau includerea

21
unor stimuli electrici, atât pentru creier cât și pentru imagistică. Benefice pentru creșterea
mobilității dar și pentru adaptarea pacientului, sunt schimbările aduse domicili ului bolnavului.
Acestea includ, amplasarea barelor și rampelor de prindere, plăcile adezive antiderapante în cadă și
scaunele de toaletă, dar și utilizarea periuțelor de dinți electrice. [ by Jose Vega ,MD,PHD,2019 ]
Handicapul motor al bolnavului hemiplegi c se definește ca fiind o reducere drastică a activităților
fizice a membrelor, trunchiului sau capului. La adulți, acestea se produce în urma unor accidente,
sau este cauzt de boli, anume hemiplegia. În ceea ce privește copii, acest handicap motor este ca uzat
de o leziune creierului, ori o afectare a măduvei spinării, produsă înainte sau după naștere.
Bolnavul, în această perioadă și situație, devine dependent de persoanele din jur, în anumite cazuri
aceștia nu își acceptă boala comportându -se precum niște copii, regresând total, instalându -se în
același timp depresia, care adesea este greu de tratat. [Larousse,2002,VIIIp.35 -36]

I.3.2 Tetrapareza spastică

Tetrapareza spastică este un sindrom neuro -motor central, fiind o formă de paralezie cerebrală, ce
afectează în mod egal toate membrele, sau sunt afectate mai mult membrele superioare față de cele
inferioare. [Dr. Dolfi Alexandra, 2013]

Fig. 1 -6 Tetrapareză
https://neuropediatra.org/2016/03/28/tetraparesia -espastica -paralisis -cerebral -infantil/
Din punct de vedere etimologic, cuvântul tetrapareză își are originea în limba greacă, unde prefixul
derivă din verbul „tessares” ce definește numărul patru , iar „pareze ” provine din verbul „parmit”
ce se traduce prin expresia „să fie lăsat afară sau pe lateral, în scădere”. Potrivit Lexiconului greco –
englez, „Liddlle și Scott”, o altă formă diferită de verb semnifică „a fi relaxat,s lăbit”.[Jose De
Souza R ibeiro,2016]

22
Tetrapareza este caracterizată de mobilitatea scăzută în cele patru membre și este considerată o
paralezie infantilă cerebrală, întâlnită în aproape 30% dintre toate cazurile, în momentul în care
apare înainte de vărsta de trei ani. Datorotă d aunelor extinse asupra cortexului cerebral, acesta
determină o alterare atonusului muscular, având diferite cauze, precum tulburări infecțioase
traumatice, vasculare și prematuritate. În ceea ce privește copii, cei care au un grad mai grav de
paralezie, nu au control asupra posturii, întâmpină dificultăți în a -și ține capul, iar cei cu un grad
mai scazut au capacitatea de a se depasa în mod autonom. În ceea ce privește spasticitatea, la
nivelul brațelor, mușchii flexori sunt într -o contracție continuă, tru nchiul și brațele se află într -o
dificultate de separare, palmele sunt întoarse și orientate în sus, gegetele fiind deschise în afară și
indexul este inclus în palmă, făcând manipularea foarte dificilă. La nivelul membrelor inferioare,
spasticitatea provo acă atât flexia cât și extensia excesivă. La nivelul șoldului, se poate observa o
îndoire ce determină trunchiul la o aplecare în față, iar la nivelul genunchiului se observă o flectare
și o orientare spre interior sau o întindere a piciorului.
Pentru ca o tetrapareză spastică sp fie produsă, este nevoie ca leziunea cortexului cerebral să aibe o
extindere largă. Această extindere a cortexului cerebral, provoacă apariția altor probleme
asociate,cum ar fi afectarea motilității feței și gurii .Deasemenea, p ot apărea dizabilități intelectuale,
dizabilități cognitive și dizabilități lingvistice, făcănd comunicarea foarte dificilă. [Maria Jose
Mas,2016]
În ceea ce privește tetrapareza spastică dobândită, un principal factor ce determină apariția acesteia
este d egeneraea neurologică. Printre alte cauze sunt amintite atât miopatiile acute, tulburările de
conversie și sindrom de blocaj, cât și traume ale coloanei vertebrale ce duc la deteriorarea măduvei
spinării, precum rupturile discului intervertebral, căderile sau un accident de mașină.

Simptome ale tetraperezei spastice

Semnalarea unei leziuni este caracterizată de apariția hipotoniei acute sau a reflexei împreună cu
tetrapareza. În paralezia cerebrală, atât membrele superioare cât și cele inferioare sunt afectate
simetric, slăbiciunea musculară prezintă un grad sever, ia r în cele mai multe cazuri, reflexele sunt
absente. Tetrapareza spastică afectează întregul corp, apărând modificări în special la nivelul
membrelor . Datorită spasticității, pot apărea în timp probleme serioase asupra coloanei vertebrale,
determinând apa riția scoliozei, dar și probleme la nivelul membrelor, caracterizate prin deformări.
Un alt simptom ce caracterizează tetrapareza spastică este cel legat de către dificultate de hrănire,
datorată slabului control asupra gâtului, gurii și limbii. Astfel pa cientul prezintă dificultate în
câștigarea și menținerea unei greutăți optime. Retardul mintal în tetrapareza spaticăafectează

23
capacitățile intelectuale ala pacientului, iar problemele aculare și dificultățile senzoriale întregesc
tabloul clinic.

Metode de diagnostic pentru tatrapareză spastică

Pentru confirmarea stării pacientului sunt necesare utilizarea atât a testelor neurologice cât și a celor
electromiografice. Examnul clinic și anamneza pacientului, dar și testele funcționale au rolul de a
arăta modificările apărute asupra musculaturii, da r și a refelexelor și deprinderilor. Cu ajutorul
testelor imagistice, medicii au posobiitatea de a privi în interiorul ceerului și de a descoperii
anoaliile ce caracterizează boala. În cadrul acestor metode de imagistică sunt incluse ecografiile
craniene, tomografia computerizată, electroencefalograma și imagistica prin rezonanță magnetică
(RMN).

Recuperarea în tetrapareză spastică

În ceea ce privește recuperarea în tetrapareza spastică, fizio -kinetoterapia reprezintă primul pas. Cu
ajutorul ei se mențin e flexibilitate și puterea ligamentelor și mușchilor. În același timp se încearcă
redobândirea sau menținerea funcțiilor locomotorii, creșterea rezistenței și coordonarea.
Programele de kinetoterapie includ și metode de prevenire a complicațiilor, pe lăng ă cele ce vizează
întărirea, rezisteanșa și forța musculară, dar și posturarea, coordonarea, echilibrul și mersul. Ca și
elememte ajutătoare în grăbirea procesului de recuperare, programul kinetic poate include atât
utilizarea electroterapiei, cât și a mas ajului și ultrasunetului. Tratamentul medicamentos este și el
utilizat. Pentru relaxarea mușchilor rigizi și contractați sunt utilizate medicamente precum,
diazepan, baclofen, dantrolensodiu și tizanidian. Pentru mușchii hiperactivi, la copii cu tetraparez ă
spastică, toxina botulinica (BT -A) care este injectată oral, este un tratament standard.
Un tratament ortopedic eficient, este reprezentat de dispozitivele ajutătoare precum scaunul cu
rotile, cadrul fix și mobil, dar și bastonul. [ https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explicata/totul –
despre -recuperare/tetrapareza -spastica/ ]

I.4 Mersul și noțiuni elementare de biomecanică

„Biomec anica abordează cauzele mecanice și biologice ale formării mișcărilor și particularitățile
execuției lor, mijloacele și condițiile oprime pentru îndeplinirea acțiunilor motrice.” [ Ifrim, 1978,
p. 11]. Prin cele trei legi ale mecanicii, Newton a încercat s ă demonstreze și să explice modul prin
care se produce diversificarea mișcării corpului. Acesta concluzionează faptul că, legea I se

24
bazează pe capacitatea corpului de a -și menține starea de reapuz sau de mișcare fără a fii constrâns
de anumite forțe apli cate asupra lui să și -o modifice. Legea II susține faptul că produsul dintre
masa corpului și accelerația imprimată prin aplicarea forței este egală cu forța care acționează
asupra unui corp. Iar legea III definește „acțiunile reciproce a două corpuri ce sunt întotdeauna
egale ca mărime și de sens contrar. ”[Cioroiu, 2006, p. 91]
Activitatea statică, ce se ocupă cu asigurarea poziției corpului și activitate dimamică, raspunzătoare
pentru efectuarea mișcărilor, sunt cele două tipuri de activități ce se rea lizează în cadrul
biomecanicii. În ceea ce privește activitatea statică,aceasta se efectuează prin acele contracții
izometrice ale musculaturii, ce nu au efect asupra deplasării corpului sau a segmentelor sale. Pe
când activitate dinamică este opusul celei statice, realizândi -se prin contracțiile izotone de învingere
și cedare, a musculaturii.
Dinamica membrelor superioare se referă la acele mișcări mai complexe, precum mișcarea de
prindere, mișcarea de învingere, mișcarea de lovire și mișcarea de aruncare . Pe când dinamica
membrelor inferioare se caracterizează prin acele lanțuri musculare ce realizează funcții statice dar
și mișcări precum amortizarea, mișcare de impulsie și lovire, dar și asigurarea stașiunii. [Cioroiu,
2006, p. 93 -95 ]
Ifrim, definește mersul ca fiind „o mișcare locomotorie ciclică care se efectuează prin ducerea
succesivă a unui picior înaintea celuilalt .”[Ifrim, 1938, p. 350]
Cu alte cuvinte mersul reprezintă o înlănțuire de pași, pasul fiin acea mișcare prin care un picior
trece în f ața celuilalt. Mersul cunoaște două perioade: perioada piciorului de sprijin și perioada
piciorului ascilant. Prima perioadă înglobează faza de amortizare, momentul verticalei piciorului și
faza de impulsie, iar cea de -a doua perioadă, faza pasului posteri or al piciorului, momentul
verticalei piciorului oscilant și faza pasului anterior a piciorului oscilant. [Cioroiu, 2006, p.98 -100]

Fig. 1 -7 Fazele mersului
https://www.google.ro/search?q=fazele+mersului&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0a hUKEw
i7ho6NyqziAhVul4sKHaA3AH8Q_AUIDigB&biw=1366&bih=657#imgrc=AM13Z58E9WocxM:

25
Mersul spastic este caracteristic paraleziei spastice. Astef, în parapareza spastică mersul este dificil,
fiecare membru inferior avansează lent, cu pași mici, coapsele având t endința de a se încrucișa cu
fiecarea pas făcut. În ceea ce privește hemipareza spastică, mersul este caracterizat prin aducerea
piciorului spre înainte printr -o mișcare de circumduncție și imposibilitatea membrului superior
afectat de a se balansa în timp ul mersului, acesta fiind lipit de corp. [ Béres Réka -Brigitta , 2019]
Din perspectiva kinetoterapeuților, mersul și deplasările în afara locuinței cu diferite aparate
ajutătoare, dar ș i urcatul și coborâtul treptelor țin de mobilitate și forță musculară. Încă din
momentul în care pacientul rămâne imobilizat, kinetoterapeutul introduce elemente ale mersului și
instalații ajutătoare, pentru reeducarea și redobândirea acestuia. Pentru real izarea acestui lucru ,
scopul principal al kinetoterapeutului este acela de a întări musculatura trunchiului, dar și a
membrelor superioare. În primă fază, utile sunt mobilizările active, pasive, pasivo -active ce vizează
întregul corp, deoarece mersul fii nd un act motric de bază și o mișcare complexă, antrenează
întregul corp.
Pe tot parcursul recuperării mersului, kate utilizează și mijloacele de asistență, precum scaunul cu
rotile, barele paralele, cadrul mobil și fix, bastoanele și cârjele, ce sunt fol osite după crtieriileca,
greutatea pacientului, forșa musculară, echilibrul și mobilitatea. [Universitatea din Oradea, Curs 6 ,
Reeducarea mersului cu mijloace de asistență, 2011].

I.4.1. Caracteristici somato -funcționale ale adulților de 40 de ani

Din punct de vedere fiziologic, perioada de îmbătrânire este stăpânită de către procesul de
catabolism, iar perioada de creștere de procesele anabolice. Chiar și la embrioni, sunt sesizate
anumite degenerări la diverse zone cerebrale, însuși sistemul nervos au tonom fiind extrem de
rezistent la procesele de involiție. S -a demonstrat faptul că după vârsta de 25 de ani, numărul de
neuroni ce se distrug în masa creierului crește semnificativ. [Ioana Lepădatu , Psihologia
Dezvoltării II].
Semnele de îmbătrânire sunt foarte bine evidențiate, între 40 -65 de ani, apar schimbări asupra
aspectului exterior, organele senzoriale au mai puțină acuitate, iar din punct de vedere al energiei,
sunt sesizate schimbări asupra vigurozității.
[https://ro.thpanorama.com/blog/psicologia/adultez -intermedia -40-65-aos-caractersticas -y-cambios –
fisiolgicos.html ]
După 40 de ani apar schimbări asupra forței fizice. Întrucât inima și plămânii se află în procesul de
scădere a capacității de pompare a sângelui, energia intră în procesul de descreștere, determinând
scăderea tonusului muscular și creșterea cantității de grăsimi. În acelși timp, se sesizează atît
declinul vizual, cât și cel auditiv, acesta fiind mai puțin evident. Apar schimbări asupra culorii

26
tegumentului, iar la nivelul scalpului se observă rărirea parului și apariția firelor albe. „J. Birren
consideră că între 20 -60 de ani, are loc o scădere de 10 -20% a reactivității senzoriale generale. În
opinia lui M. Beehler rapiditatea capacităților cognitive scade la aproximativ 30 de ani, iar precizia
în jurul vărstei de 40 de ani.”[ Ioana Lepădatu , Psihologia Dezvoltării II].
Odată cu înaintarea în vârstă, forma corpului se modifică. După vârsta de 30 de ani, se instalează
procesul de atrofie, ce constă în scăderea gradată a tonusului muscular, iar ficatul și rinichi încep sa
își piardă din țesutul celular. În același timp cu înaitarea în vârstă, se amplifică pr ocesul de
diminuare a cantităților de apă, de la nivelul țesuturilor, iar oasele încep să își ăiardă din monerale,
astefel devenind mai puțin dense. Atingerea vârstei de 30 de ani, aduce cu ea acumularea într -un
ritm stabil, a depozitelor de grăsimi, aju ngându -se la un procentaj de 30% către partea centrală a
organismului, cauzând dezechilibrarea și creșterea riscului de accidentar. Astfel s -a demonstrat
faptul că între 40 -50 de ani procentajul normal de grăsime al bârbaților este de 11% -21%, mult mai
mic decât cel al femeilor, ce se încadrează între 23% -33%. Este foarte important ca după atingerea
vârstei de 40 de ani, pacientul să își mențină o greutate normală. Respectarea indicilor de greutate
normali, va scădea riscul de apariție ale bolilor cardiace și afecțiunilor cronice, al diabetului, al
hipertensiunii arteriale, al colesterolului, dar și a diferitelor tipuri de cancer și pierderea acuității
mentale. [ http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie -pentru -sanatate/ce -inseamna -sa-aveti -o-greutate –
normala -la-fiecare -varsta_12622 ]

I.4.2. Importanța kinetoterapiei în paralezii

Kinetoterapia, cunoscuta ca și „ terapia prin mișcare ” are ca și scop principal, păstrarea calității
viețiiși recuperarea capacității funcționale a pacientului. Aceste obiective, sunt modelate prin
aplicarea programelor kinetoterapeutice de recuperare.
[https://www.arcadiamedical.ro/articol/rolul -kinetoterapiei -si-importanta -acesteia -in-viasa -de-zi-cu-
zi/]
În urma accidentelor vasculare, din punct de vedere clinic , apar diverse defici te. Printre cele mai
cunoscute întâlnim deficitul motor, senzitiv, mental perceptual și de limbaj. În ceea ce privește
deficitul motor, acesta se caracterizează prin paralezie (hemiplegie) sau scăderea parțială a forței.
Odată cu vârsta, aceste incidențe c resc alarmant, fregvența maximă fiind de 55 de ani, iar cauzele
cele mai des întâlnite fiind tromboza, embolismul sau hemoragia cerebrală. În ceea ce privește
hemoragia cerebrală, aceasta apare ca urmare a rupturii unui vas cerebral, moartea putând apărea în
câteva ore dacă hemoragia este masivă.
Recuperarea kinetică începe încă din stadiul acut, dupa 24 -36 de ore, când pacientul este stabil. În
lipsa contraindicațiilor medicale, kinetoterapia își propune antrenarea imediată a pacientului prin

27
ridicări la marginea patului și ortostatism. Aceste metode favorizează accelerarea recuperării și
îmbunătățirea funcțiilor vitale. Kinetoterapia își propune, prin programele de recuperare, să ajungă
la îmbunătățirea calității vieții pacientului, la recuperarea forței musculare, la recuperarea stabilității
și echilibrului, la recuperarea funcțiilor motorii de prindere, la recuperarea mersului, la recuperarea
funcțiilor de autoângrijire și la reintegrarea în viața socială.
[https://www.google.com/search?q=importanta+kinetoterapiei+in+hemipareza&oq=importanta+kin
etoterapiei+in+hemipareza+&aqs=chrome..69i57.10839j0j8&sourceid=chrome&ie=UTF -8]

28

CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CERCETĂRII:
II.1. Perioada, locul și subiectul cercetării :

Subiectul cercetarii este un barbar de 45 ani, perioada cercetării a cuprins un interval de 12 luni,
evaluarea inițială având loc în data de 1 mai 2018,iar cea finală pe 15 aprilie 2019,Brașov .

Istoricul bolii :

Bărbatul în vârstă de 45 de ani, sex masculin, fost contabil, a fost diagnosticat cu tetrapareză
spastică, declanșat de un infarct lacunar. Neluându -se măsurile necesare, în decursul a 6 ani s -a
instalat hemipareza pe partea dreaptă . Conștient fiind de schimbarile ce s -au produs la nivelul
corpului, pacientul își continuă activitățiile, dar fără a lua atitudine. Din an în an starea acestuia s -a
agravat, astfel încât la început se deplasa fără sprijin, a urmat folosirea bastonului și a rolatorului,
ajung andu -se în cele din urmă la imobilizare la pat. În decusul celor 6 ani, hemipareza pe partea
dreaptă a avansat la parapareză, ajungându -se la tetrapareză spastică. Pornind de la datele din
anamneză, pacientul beneficiază de aproximativ 1 an și jumătate de kinetoterapie, remarcându -se o
îmbunătățire ușoară atât fizică cât și socială.
Potrivit surselor medicale cât și cele oferite de pacient, incidentul s -a întâmplat într -o după -amiază,
pe caniculă fapt ce a determinat ca presiunea atmosferică cât și canicu la să fie factori ce au
influențat demersul programului kinetic pe tot parcursul acestui interval.
În momentul producerii accidentului,pacientul se afla în parc. Mai mulți factori precum, oboseala,
stresul, supărările și certurile cu fosta soție , dato rate falimentării propriului magazin, și -au pus
amprenta la fața locului pe organismul său. Imediat după accident, pacientul nu s -a prezentat la
spital, și si -a continuat activitățile zilnice. Din an în an, starea acestuia s -a înrăutățit drastic,
disfunc țiile locomotorii cu preponderență pe partea dreaptă au început să apară , iar deplasarea a
evoluat de la cea fără sprijin, la baston ajungând în cele din urmă la impotență funcțională. Astfel
în decursul a șase ani, s -a trecut de la hemipareză pe partea dreaptă la tetrapareză spastică.
Recuperarea pacientului are loc la domiciliul stabil al acestuia, cu ajutorul meu, acesta având un
program de trei ședințe pe săptămână, a câte două ore fiecare, și o ședințe de electroterapie și
masaj, a câte o oră, ce s unt realizate la centrul Kinetic Plus, Brașov.

29

II.2. Aparate, instalații și materiale

Ca aparate și instalații folosite, în decursul realizării programului de recuperare, am folosit o boxă
portabilă pentru a pune muzică de relaxare în timpul masajului și muzică pop, în timpul efectuării
exercițiilor de kinetoterapie (menționez faptul că prezența muzicii îi oferă pacientului optimismul și
motivația necesară pentru realizarea corectă a exercițiilor). Pe lângă acestea am utilizat telefonul
mobil, atât pen tru pozarea mijloacelor folosite în recuperare, cât și camera video pentru a realiza o
comparație între fiecare ședință și pentru a nota evoluția pacientului în fiecare săptămână. Ca și
materiale, am f olosit bastonul de gimnastică, mingii, o bandă elastic ă, stepper, o minge de fitbool,
mingea bossu, bile din plastic, cadru mobil și fix, barele paralele, scaun cu rotile, un scaun, masa si
ulei de masaj, dar și aparate de electronice.

II.3.Metode și tehnici de cercetare

II.3.1. Metoda bibliografică :

Această metodă este strict necesară pentru tema aleasă. Documentarea atât din surse electronice cât
și din cele clasice, discuția cu persoane și medici de specialitate, m -au ajutat în realizarea unui plan
kinetic eficient, în recuperarea pacientului cu tet rapareză spastică.

II.3.2. Metoda de observație:

Este cea mai veche metodă de cercetare, ce constă în observarea în detaliu atât a progresului cât și a
regresului pacientului, starea de spirit, entuziasmul și dorința de vindecare, dar și comportamentul
bolnavului, pentru stabilirea planului de recuperare .

II.3.3. Metoda anchetei:

Această metodă constă în culegerea de informații și date cu privire la starea pacientului, la
evaluările pe care le realizăm la începutul recuperării, atât pentru forță cât și pentru echilibru,
coordonare și mobilitate, ce su nt atât de utile pentru o bună comparție în evoluția fiecărei mișcări

30
II.3.4. Metoda de evaluare:

Această metodă este utilă pentru adaptarea mult mai eficientă a complexului de exerciții ce este vizat
pacientului. Această metodă evaluează atăt la început cât și la sfârșit, mersul, echilibrul, forța
muusculară, stabilitatea, orientarea, durerea și arată clar atât progresul cât și regresul pacientului. La
baza acestei metode stau testele de evaluarea a pacientului.

II.3.5. Teste de evaluare a pacientului :
1. Evaluarea prin inspecție și palpare – aici ne referim la toate modificările apărute asupra
pacientului, ce se pot observa . Se inspectează aspectul general al corpului, cum ar fi greutatea
,înălțime ,mersul, aspectul și mișcările segmentelor , dar și la apectul general al pielii. Palparea
articulațiilor și a grupelor musculare , face diferența între musculatura membrelor afectate și cele
sănătoase.
 Subiectul – în timpul palpării s -a constatat o diferențiere de amplitudinea a mișcării între
membrele superioare și cele inferioare. La nivelul membrelor inferioare, a prezentat la
palpare hipotonie musculară.

2. Evaluarea durerii – Scala vizuală analoagă (VAS) – aceasta determină intensitatea durerii,
prezentând pe o săgeată orizontală de 10 cm, c oeficinte de durere , notate cu cifre de la 0 -10. Pentru
determinarea gradului de durere, pacientul este rugat să arate numărul corespunzător acestuia. În
același timp, prin efectuarear, Scalei Copenhanger, Scalei Jordon,Chestionarului Nothwich Park și a
chestionarului Bournemouth, sunt determinate intensitățile de durere. [Mădălina Elena,2014]
 Subiectul -sex masculin, 45 de ani, tetrapareză spastică,prezintă un nivel mediocru de
durere, VAS 6.

3. Evaluarea forței musculare – este reprezentată de o scală care indică forța musculaturii prin
coeficiente de la F0 -F5.
 F5- Contra unei rezistențe semnificative se execută mișcarea
 F4- Contra unei rezistențe medii se execută mișcarea
 F3-Mișcarea este realizată conta gravitației, dar fără o altă rezistență
 F2- În lipsa gravitației, se poate executa mișcarea
 F1- Inexistența contracției, dar se poate palpa

31
 F0- Lipsa contracției[Cioroiu ,2012,p.85 -86]
Subiectul -în urma evaluării musculaturii, a răspuns cu coeficienții de forță F2/F3/F4, la diferite
mișcări.

4.Evalua rea spasticității – Scala Ashworth – aceasta determină gradul de spasticitate, scorul fiind
cuprins între 0 -5,unde cel mai mic scor indică tonusul muscular normal iar scorurile mai mari
spasticitatea. [Bulete Ioana,2016]
 Subiectul -sex masculin, 45 ani, aprezentat următoarele scoruri:
 Biceps brahial 4
 Flexorii pumnului 3
 Fesieri mari 2
 Ischiogambieri 1
 Adductori ai șoldului 2
 Cvadriceps 2
 Tibial posterior 1

5.Evaluarea echilibrului – Scala Echilibrului Berg -test ce arată tulburările de echilibru ,repetându –
se de trei ori și luându -se performanța cea mai bună. Scala echilibrului Berg constă într -o serie de 14
acțiuni ,realizate de către pacient , fiind cotate cu coeficienți de la 0, ce indică incapacitatea de
execuție, pân ă la 4, ce indică executarea fără nici o dificultate.[Cristina,2018]
 Subiectul -a realizat urmatorul scor:
 Asezat(poziția din care se ridică în ortostatism) – 3
 Așezat nesprijinit – 0
 Ortostatism fără sprijin -0
 Așezat în ortostatism – 1
 Stând cu ochii închi și- 0
 Stân cu picioarele apropiate -0
 Stând cu un picior în fața celuilalt -0
 Stând unipodal – 0
 Rotația trunchilului din ortostatism -0
 Transferurile (de pe scaun pe pat) -2
 Întinderea membrelor superioare înainte din ortostatism – 0
 Culegerea, ridicarea unui obiect de pe sol -1
 Întoarcerea la 360 de grade -0

32
 Plasarea și menținerea unui picior pe scaun -1.

6. Evaluarea mersului – Acest test constă în observarea tuturor deficiențelor mersului,
avaluându -se cu ajutorul unei scale 0 -1-2-3, cel mai mic coeficient reprezentând
normalitatea, iar cel mai mare,gradul cel mai avansat.[Moldovan, 2016,p.34]
 Subiectul ,în urma evaluării mersului, a fost evaluat cu coeficientul 3, deplasarea acestuia
nefiind posibilă fără cadru sau ajutor.

II.3.6 . Metoda statistică:
Metoda statistică se referă la punerea în lumină a diferențelor apărute între evaluarea inițială și cea
finală, cu privire la evoluția fiecărui segment aflat pe partea de recuperare.

II.3.7. Metoda grafică și tabelară:

Această metodă are drept scop compararea rezultatelor, atăt în timpul evaluării inițiale cât și celei
finale. Grficele evidențiază clar, diferența dintre rezultate, oferind o bună observare asupra regresului
sau progresului diferitelor tipuri de acțiuni realizate de catre pacient în timpul progra mului de
recuperare.

II.3.8 .Fișa de observație:

Nume și prenume – N.M
Vârsta – 45
Sex – masculin
Domiciliu – Brașov
Profesie – fost contabil și anteprenor
Diagnostic – Tetrapareză spastică
Proceduri – kinetoterapie(2 ședințe a cate 2 ore fiecare ), 1 ședință electroterapie și masaj , a câte
o oră jumătate.

33

II.4. Procedura de desfășurare a cercetării :
 În prima etapă am stabilit tema de licență și am început culegerea de informații pentru
realizarea părții fundamentale a lucrarii.
 În timpul practicii am lucrat cu un pacient diagnosticat cu tetrapareză spastică și am stabilit
să îmi efectuez planul de cercetare pe acesta.
 În a treia etapă a urmat stabilirea scopului, obiectivelor și a sarcinilor, programului de
cercetare, pentru întocmirea procedeului de recuperare individual.
 Am realizat evaluările inițiale și programul de kinetoterapie, uramt de punerea în aplicare a
programului de recuperare individual.
 Evaluare inițială 1.05.2018 – Am aplicat programul 1 de kinetoterapie
 Evaluare intermedială -fișa de observație – 15.10.2018
 Evaluare finală 30.04.2019 – Am aplicat programul 2 de kinetoterapie
 A urmat recalcularea datelor și realizarea tabelelor și graficelor, în urma evaluărilor și
interpretărilor.
 Stabilirea concluziilor și recomandările făcute.
II.4.1.Programul I de Kinetoterapie Planul cercetării:
Planul de recuperare 1 cuprinde 2 ședințe de kinetoterapie la domiciliu, a câte doua ore fiecare și 1
ședință de electroterapie și masaj terapeutic și decontracturant, a câte o oră, realizată la centrul de
recuperare Kinetic Plus, Brșov. Zilele în care sunt puse în aplicare programele kinetice sunt: luni și
sâmbătă.

Program de recuperare :
Dozarea:
 La evaluarea inițială ,dozarea cuprinde 2 serii a câte 10 repetări,cu pauză de 20 secunde.
 La evaluarea finală,dozarea cuprinde 4 serii a câte 10 repetări, cu pauză de 10 secunde .

Obiectivele recuperării pe termen lung dar și scurt:
 Refacerea funcțiilor motorii pe termen scurt dar și lung.
 Refacerea funcțiilor de deplasare.
 Creșterea forței musculare:

34
la membrele superioare: De la F3 -F4
la membrele inferioare : Picior drept – De la F2 -F3
Picior stâng – De la F1 -F2
 Creșterea mobilității articulare
Articulația umărului: -flexie –de la 120 -130
Extensie -de la 20 -30
Adducție -de la 10 -20
Abducție –de la 130 -140
Articulația cotului –Flexie –de la 120 -130
Extensie -de la -120-130
Pronație -de la -70-80
Supinație -de la -70-80
Articulația pumnului –Flexie –de la -20-30
Extensie -de la -20-30
Articulația mâinii -Abducție degete -de la -10-20
Adducție degete -de la -10-20
Flexie-de la -30-40
Extensie –de la -20-30
Articulația șoldului – Flexie -de la -90-100
Abducție -de la -15-25
Adducție -de la -10-20
Articulația genunchiului -Flexie -de la -80-90
Extensie -de la -80-90
Articulația gleznei – Flexie plantară -de la -10-20
Flexie dorsală -de la -5-10
Articulația piciorului -flexie/extemsie/supinație/pronație -de la -10-20
Abducție -de la -5-10
Adducție –de la 10 -15
 Dezvoltarea deprinderii de apucare și mers
 Reintegrarea în viața socială și familiară
 Reluarea activităților diurne

35
 Luni: Programul de recuperare de la începutul săptămânii se bazează pe execiții pentru
mobilitate.În prima parte a programului, pacientul beneficiază de masaj decontracturant și de
mobilizări ce vizează întreg corpul.

36
Nr. crt Descrierea exercițiului Dozare Feedb ack
1. P.o Din decubit dorsal, membrele
superioare pe lângă corp și cele inferioare
flectate.
T.1 Aducerea genunchiului drept peste
genunchiul stâng, menținerea poziției
cateva secunde și revenire la poziția
inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
2. P.o Din decubit dorsal, membrele
superioare pe lângă corp și cele inferioare
flectate.
T.1 Ducerea genunchilor la piept,
alternativ și simultan, menținerea poziției
și revenire la poziție inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
3. P.o Din decubit dorsal, membrele
superioare pe lângă corp și cele inferioare
flectate.
T.1 Ridicări de bazin, cu menținerea
poziției și revenire la poziție inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
4. P.o Din decubit dorsal, membrele
superioare pe lângă corp și cele inferioare
flectate.
T.1 Ridicări de bazin concomitent cu
depărtarea genunchilor, menținerea poziției
și revenire la poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
5. P.o Culcat costal cu genunchii flectați.
T.1 Se va realoza abducția și adducția
genunchilor, menținerea poziției și
revenire la poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
6. P.o Culcat facial, cu membrele superioare
pe lângă corp și membele inferioare
extinse.
T.1 Flexia genunchilor cu adicerea
călcâielor la șezut, menținerea poziției și
revenire la poziția inițilă. 2×10 Se va realiza în primă fază, până apare
oboseala activ, iar după aceea pasiv.

37
7. Streching pentru cvadriceps
P.o Pe genunchi cu membrele superioare
întinse spre înainte cu palmele pe suprafața
de sprijin, capul între umeri.
T.1 Aducerea bazinului pe călcâie,
menținerea poziției și revenire la poziția
inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
8. Restabilirea mobilității la nivelul
membrelor superioare.
P.o Așezat la marginea patului cu cotul
flectat și antebrațul în fața pieptului,
degetele extinse.
T.1 Prinderea degetului mare cu mâna
stângă trăgând ușor spre dreapta,
menținerea poziției și revenire la poziția
inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atun ci
când sesizează greșeli de execuție.
Pacientul execută exercițiul în fața oglinzii,
pentru autocorectare.
9. P.o Așezat la marginea patului cu cotul
flectat și antebrațul în fața pieptului,
degetele extinse.
T.1 Strângerea pumnului cu rasucirea spre
podea și flectarea acestuia, menținerea
poziției si revenire la poziția inițială.
2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
Pacientul execută exercițiul în fața oglinzi i,
pentru autocorectare.
10. P.o Așezat la marginea patului, cu ambele
coate flectate și antebrațele poziționate în
fața pieptului, palmă în palmă.
T.1 Streching în zona încheieturii prin
împingere ușoară palmă în palmă. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
Pacientul execută exercițiul în fața oglinzii,
pentru autocorectare.
11. P.o Pe genunchi, cu membrele superioare
întinse spre înainte, la nivelul umerilor,
bastonul de capete apucat.
T.1 Ducerea brațelor prin înainte sus
concomitent cu rasucirea trunchiului spre
dreapta. Menținerea poziției și revenire la
poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.
Pacientul execută exercițiul în fața ogl inzii,
pentru autocorectare.

38

Joi

Programul de recuperare vizează reeducarea mersului, refacerea echilibrului creșterea forței
musculare atât pentru membrele superioare cât și pentru membrele inf erioare.

Nr. Crt Descrierea exercițiului Dozare Feedback
1. P.o Așezat în scaunul cu rotile, cu brațele pe
lângă corp.
T.1 Împingerea în suportul pentru brațe și
ridicarea trunchiului de pe scaun, menținerea
câteva secunde și revenire. 2×10 Kinetoterapeutul se află în
imediata apropiere a pacientului,
fiind gata să intervină.
2. P.o Așezat în scaunul cu rotile, cu brațele pe
lângă corp, cu fața către scara fixă.
T.1 Ridicarea brațelor prin înainte, cu apucarea
primei trepte a barei fixe, fle xia coatelor și 2×10 Palmele apuca fiecare treaptă în
parte, mână după mână, în
timpul ridicării trunchiului. 12. P.o Pe genunchi cu fața la perete, cu
membrele superioare întinse spre înainte la
nivelul umerilor, palmele sprijinite de
perete.
T.1 Urcări și coborâri ale palmelor pe
perete. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.

13. P.o Pe genunchi cu fața la perete, cu
membrele superioare întinse spre înainte la
nivelul umerilor, palmele sprijinite de
perete.
T.1 Flectarea brațelor cu aducerea
pieptului spre înainte. 2×10 Kinetoterape utul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.

14. P.o Așezat la marginea patului cu
membrele superioare în unghi de 90 grade
între braț și antebraț, cu antebrațul sprijinit
pe masa.
T.1 Se va executa flexia și extensia
degetelor. 2×10 Kinetoterapeutul corectează pacientul atunci
când sesizează greșeli de execuție.

39
ridicarea în poziția ortostatică.
3. P.o Așezat pe banca de gimnastică , brațele pe
lângă corp, cu flexia degetelor pe săculeții de
nisip.
T.1 Ridicarea brațelor prin lateral până la nivelul
umerilor, menținerea poziției și revenire la
poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
4. P.o Așezat pe banca de gimnastică , brațele pe
lângă corp, cu flexia degetelor pe săculeții de
nisip.
T.1 Ridicarea brațelor prin înainte sus,
concomitent cu rasucirea trunchiuui spre dreapta
și spre stânga, menținere și revenire la poziția
ințială. 2×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
5. P.o Așezat pe mingea fitball, cât mai aproape de
scara fixă, membrele inferioare ușor depărtate,
membrele superioare întinse spre înainte,
palmele apucă bara de la scara fixă.
T.1 Flexia coatelor, cu aducerea trunchiului spre
înainte, menținerea poziției și revenire la poziția
inițială. 2×10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță.
6. P.o Așezat pe mingea fitball, cât mai aproape de
scara fixă, membrele inferioare ușor depărtate,
membrele superioare întinse spre înainte,banda
elastică de capete apucată.
T.1 Flexia coatelor,menținere și revenire la
poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță.
7. P.o Din ortostatism, premergătorul de capete
apucat.
T.1 Ridicări pe vârfuri, menținere și revenire la
poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță.
8. P.o Din ortostatism, premergătorul de capete
apucat.
T.1 Fandare spre înainte, atât pe piciorul drept 2×10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță.

40
cât și pe cel stâng, menținere și revenire la
poziția inițială.
9. P.o Din ortostatism, premergătorul de capete
apucat.
T.1 Rulări pe o minge din cauciuc, a labei
piciorului spre înainte și spre înapoi, menținere
și revenire la poziția inițială. 2×10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță.
10. P.o Din ortostatism,barele pa ralele de capete
apucate.
T.1 Balansarea membrului inferior drept/stâng
spre înainte și înapoi, revenire.
2×10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță.
11. P.o Din ortostatism,barele paralele de capete
apucate.
T.1 Flectarea genunchiului drept/stâng și
aducerea acestuia pe stepper, menținere și
revenire la poziția inițială. 2X10 Kinetoterapeutul pe află în
spatel pacientului, pentru a -i
oferi siguranță. În fața
pacientului este poziționat un
stepper.
12. P.o Din ort ostatism, între barele paralele.
T.1 Flectarea genunchiului drept/stâng și
aducerea acestuia pe stepper, menținere și
revenire la poziția inițială. 2X10 Kinetoterapeutul se află în fața
pacientului susținându -l de
mâini.
13. P.o Din ortostatism, între barele paralele.
T.1 Flectarea genunchiului drept și aducerea
acestuia pe stepper, urmat de flectarea piciorului
stând și aducerea acestuia lângă piciorul drept,
menținere și revenire la pozișia inițială. 2X10 Kinetoterapeutul se află în fața
pacientului s usținându -l de
mâini.
14. P.o Din ortostatism, între barele paralele.
T.1 Flectarea genunchiului drept și trecerea
acestuia peste mingea medicinală, urmata de
aceeași mișcare a piciorului opus, menșinere și
revenire la poziția inițială. 2×10 Kinetoterape utul se află în fața
pacientului susținându -l de
mâini.
15. P.o Din ortostatism, cadrul mobil de capete
apucat.
T.1 Mers până în dreptul kinetoterapeutului. 2×10 Kinetoterapeutul se află în fața
pacientului, iar în spatele
acestuia o altă persoană pentru
oferirea senzației de siguranță.

41
II.4.2. Programul 2 de Kinetoterapie
Obiectivele recuperării pe termen lung dar și scurt:
 Refacerea funcțiilor motorii pe termen scurt dar și lung.
 Refacerea funcțiilor de deplasare.
 Creșterea forței musculare:
la membrele superioare: De la F4 -F5
la membrele inferioare : Picior drept – De la F3 -F4
Picior stâng – De la F2 -F3
 Creșterea mobilității articulare
Articulația umărului: -flexie –de la 130 -145
Extensie -de la 30 -45
Adducție -de la 20 -30
Abducție –de la 140 -160
Articulația cotului –Flexie –de la 130 -145
Extensie -de la -130-145
Pronație -de la -80-90
Supinație -de la -80-90
Articulația pumnului –Flexie –de la -30-45
Extensie -de la -30-45
Articulația mâinii -Abducție degete -de la -10-20
Adducție degete -de la -10-20
Flexie -de la -40-60
Extensie –de la -30-40
Articulația șoldului -flexie -de la -100-120
Abducție -de la -25-30
Adducție -de la -20-25
Articulația genunchiului -flexie -de la -90-100
Extensie -de la -90-100
Articulația gleznei – Flexie plantară -de la -20-30
Flexie do rsală -de la -10-20
Articulația piciorului -flexie/extemsie/supinație/pronație -de la -10-20
Abducție -de la -10-20

42
Adducție –de la 15 -25
 Dezvoltarea deprinderii de apucare și mers
 Reintegrarea în viața socială și familiară
 Reluarea activităților diurne

Luni:

Programul de recuperare de la începutul săptămânii se bazeaz ă pe execiții pentru mobilitate.
În prima parte a programului, pacientul beneficiază de masaj decontracturant și de mobilizări ce
vizează întreg corpul.
Nr. Crt Descrierea exercițiului Dozare Feedback
1. P.o Așezat la marginea patului cu membrele
superioare pe lângă corp.
T.1 Ridicarea membrului superior drept prin
înainte până la nivelul umerilor, strângerea și
flectarea pumnilor, menținerea poziției și
revenire la poziția inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
2. P.o Așezat la marginea patului cu membrele
superioare întinse spre înainte până la nivelul
umerilor și pumnii strânși.
T.1 Flectarea pumnului și de sfacerea palmei cu
degetele depatate, meținerea poziției și revenire
la poziția inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
3. P.o Așezat la marginea patului cu membrul
superior întins spre înainte și palma deschisă.
T.1 Tragerea cu mâna opusă de degete spre
umăr și menținerea poziției, revenire la poziția
inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este ex ecutat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
4. P.o Așezat la marginea patului cu membrele
superioare pe lângă corp.
T.1 Abducția brațului cu flexiampalmei și
răsucirea acesteia lateral dreapta, cu înclinarea
capului spre dreapta și menținerea poziției cu 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.

43
revenire la poziția inițială.
5. P.o Așezat la marginea patului cu cotul flectat și
antebrațul în fața pieptului, degetele extinse.
T.1 Prinderea degetului mare cu mâna stângă
trăgând ușor spre dreapta, menținerea poziției și
revenire la poziția inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
6. P.o Așezat la marginea patului cu cotul flectat
și antebrațul în fața pieptului, degetele extinse.
T.1 Strângerea pumnului cu rasucirea spre
podea și flectarea acestuia, menținerea poziției
si revenire la poziția inițială.
4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet.
Exercițiul este executat în fața
oglinzii pentru autocorectare.
7. P.o Din decubit dorsal cu membrele superioare
pe lângă corp și membrele inferioare flectate,
banda elastică poziționată la nivelul
genunchilor.
T.1 Ridicări de bazin concomitent cu depărtarea
genunchilor, menșinerea pozișiei cu revenire la
poziția inițială. 4×10 Kinetoter apeutul se află lângă
pacinet, corectându -i execuția.
8. P.o Din decubit dorsal cu membrele superioare
pe lângă corp și membrele inferioare în unghi de
90 grade. Banda elastică este poziționată la un
cap de laba piciorului iar la celălalt capăt la
nivelul palmei pacientului.
T.1 Extinderea piciorului drept cu flexia
plantară a labei piciorului, menținerea poziției și
revenire la poziția inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet, corectându -i execuția.
9. P.o Din decubit dorsal cu membrele supe rioare
pe lângă corp și membrele inferioare extinse.
Sub tendonul Ahilian este poziționat un rulou,
iar banda elastică este poziționată la un cap de
laba piciorului iar la celălalt capăt la nivelul
palmei pacientului.
T.1 Flexia dorsală și flexia plantară a labei
piciorului, menținerea poziției și revenire. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet, corectându -i execuția.

44

Joi

Programul de recuperare vizează reeducarea mersului, refacerea echilibrului creșterea forței
musculare atât pentru membrele superioare cât și pentru membrele inferioare.

Nr. crt Descrierea exercițiului Dozare Feedback
1. P.o Așezat în scaunul cu rotile, cu brațele pe
lângă corp.
T.1 Împingerea în suportul pentru brațe și
ridicarea trunchiului de pe scaun, menținerea
câteva secunde și revenire. 4×10 Kinetoterapeutul se află în
imediata apropiere a
pacientului, fiind gata să
intervină.
2. P.o Așezat în scaunul cu rotile, cu brațele pe
lângă corp, cu fața către scara fixă.
T.1 Ridicarea brațelor prin înainte, cu apucarea
primei trepte a barei fixe, flexia coatelor și
ridicarea în poziția ortostatică. 4×10 Kinet oterapeutul se află în
imediata apropiere a
pacientului, fiind gata să
intervină.
3. P.o Din ortostatism pe mingea bossu, cu fața la
scara fixă, bara de capete apucată.
T.1 Joc de glezne.
Pauză și revenire la poziția inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află în
spatele pacientului, pentru
sprijin și încredere.
4. P.o Din ortostatism pe mingea bossu, cu fața la
scara fixă, bara de capete apucată.
T.1 Genuflexiuni
Menșinerea poziției și revenire la poziția
inițială. 4×10 Kinetoterapeutul se află în
spatele pacientului, cu priză la
nivelul șoldului, pentru sprijin
și încredere.
5. P.o Din ortostatism între barele paralele. 4×10 Kinetoterapeutul 1 se află în 10. P.o Din culcat dorsal cu membrele superioare pe
lângă corp și membrele inferioare extinse.
T.1 Forfecări de picioare. 4×10 Kinetoterapeutul se află lângă
pacinet, corectându -i execuția.
11. P.o Din culcat dorsal cu membrele superioare pe
lângă corp și membrele inferioare flectate în
unghi de 90 grade.
T.1 Mersul bicicletei, înainte și înapoi. 4×10 Kinetoterapeutul se află lâ ngă
pacinet, corectându -i execuția.

45
T.1 Mers între barele paralele. spatele pacientului, palmele
cuprind șoldul pacientului,
piciorul drept susține piciorul
pacientului în momentul
descărcării, iar kinetoterapeutul
2 în fața pacientului, cu priză la
nivelul feței anterioare a gambei
și feței posterioare a coapsei.
6. P.o Din ortostatism între barele paralele.
T.1 Urcări și coborări pe scara.
Pauză și revenire. 4×10 În fața pacientului se află o
scară mobilă, de dimensiune
medie .
Pacientul își menține echilibrul
ajutându -se de bară.
Kinetoterapeutul se afșă în
spatele pacientului.
7. P.o Din ortostatism între barele paralele.
T.1 Mers cu trecerea peste obstacole.
Pauză și revenire. 4×10 În fața pacientului, la distamțe
de jumătate de metru, sunt
plasate mingi de dimensiuni
variate.
Kinetoterapeutul se afșă în
spatele pacientului.

8. P.o Din ortostatism între barele paralele.
T.1 Mers cu ocolirea obstacolelor.
Pauză și revenire. 4×10 În fața pacientului, la distamțe
de jumătate de metru, sunt
plasate mingi de dimensiuni
variate.
Kinetoterapeutul se afșă în
spatele pacientului.

9. P.o Așezat în scaunul cu rotile.
T.1Pacientul se r idică din cărucior și incepe
mersul pe distanțe scurte. 4×10 În fața sacunului cu rotile se
află cadrul mobil.
Kinetoterapeutul se află în
imediata apropiee de pacient.
10. P.o Așezat în scaunul cu rotile.
T.1 Cu ajutorul cârjelor pacientul se ridică din 4×10 Kinetoterapeutul se află în
imediata apropiere de pacient.

46
cârucior și începe mersul pe distanțe scurte.
11. P.o Așezat pe canapea.
T.1 Cu ajutorul cârjelor acesta se ridică și
începe mersul. La semnal ul kinetoterapeutului,
pacientul execută întoarcerea și își continuă
deplasarea. 4×10 Kinetoterapeutul se află în
imediata apropiere de pacient.
12. P.o Așezat pe canapea.
T.1 Cu ajutorul cârjelor acesta se ridică și
începe mersul cu schimbarea direcției la fiecare
jalon. 4×10 . Kinetoterapeutul se află în
imediata apropiere de pacient.
Pe o distanță medie sunt plasate
jaloane în zig -zag,

II.4.3. Terapia ocupațională: Este un factor important în procesul de recuperare al pacientului,
activitățile precum pictura, modelarea plastilinei și realizarea puzzle -urile ,ajută la recuperarea
prehesiunii mâinii.

II.4.4 Evaluarea ADL -urilor : constă în observarea în detaliu a ac tivitățiilor caznice ce pot fii sau nu
realizate de câtre pacient, fie cu ajutor fie singur.
 Subiectul N.M – La realizarea primei evaluări inițiale ,pacientul avea nevoie de
asistența familie pentru realizarea oricărui tip de activitate, iar la evaluarea finală s -a
constat o îmbunătățire și un progres semnigicativ, pacientul a început să aibe un
minim de asistență asupra anumitor activități.
II.4.5 .Fișa de observație intermediară a comportamentului pacientului :

Pe tot parcursul ședințelor , pacientul a prezentat interes față de exercițiile propuse , progresul fiind
vizibil de la o ședință la alta. Entuziasmul și voința pacientului a crescut de la începutul programului
până la finalizarea acestuia, iar seriozitate cu care a tratat executarea fiecărui exercițiu în parte , a
condus la rezultate vizibile. Starea de spirit și încrederea pacientului în sine , a evoluat, astfel , acesta
și-a reluat vechiile obiceiuri de a iesi în parcul din fața blocului, susținut atât f izic cât și psihic atât de
mine cât și de familie, reintegrându -se cu succes în viața socială.

47
II.4.6 . Instrucțiuni date subiectului :

 Respectarea tratamentului medicamentos prescris de către personalul de specialitate
 Resprectarea execuției corecte a programului kinetic realizat pe baza diagnosticului
său
 Respectarea dozării și a pauzelor între exercițiile efectuate
 Evitarea suprasolicitării în timpul execuției exercițiilor

II.4.7 . Relația pacient – kinetoterapeut :

Relația dintre noi, s -a bazat pe respect și încredere , încă de la prima întâlnire .Comunicarea ,a fost
punctul forte ce a sudat relaționarea cu pacientul, constatând faptul că aceasta a fost un factor benefic
în progresul de recuperare. Discuțiile libere , cu precăderea la importanța ambiției și a voinței unui
pacient de a se face bine, dar și importanța respectării indicațiilor terapeutului în timpul execuțiilor,
au fost de mare ajutor, pacientul conștientizând importanta acestora , fapt dovedit prin prog resele
acumulate.

48

CAPITOLUL III
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A CERCETĂRII
Interpretarea statistică și rezultatele în urma reeducării ADL -urilor :
III.1. Tabelele activitaților vieții zilnice

Evaluările vor fi notate cu note de la 0 -3
Activități nedesfășurate – 0
Cu dificultate -1
Aproape normal -2
Normal -3

Tabel 1. ADL -uri de auto îngrijire:

Nr. Activitățile vieții zilnice
ADL -uri Evaluare inițială Evaluare finală
1. Se poate ridica din culcat în șezând 0 2
2. Se poate dezbrăca/îmbrăca 1 2
3. Se poate duce la baie 0 2
4. Se poate spăla pe corp 1 2
5. Se poate spala pe față 2 3
6. Poate desface capacul de la pasta de
dinți 1 2
7. Se poate spăla pe dinți 1 3
8. Se poate spăla pe mâini 1 3
9. Se poate pieptăna 1 3

49
10. Se poate bărbieri 0 2
11. Se poate hrăni cu lingura 1 3
12. Poate scrie 1 3
13. Se poate încălța și descălța 1 2
14. Se poate deplasa până la ușa 0 2
15. Se poate muta de pe scaun pe pat și
invers 0 1
16. Poate urca și coborâ scările 0 0

Fig. 1 -8 ADL -uri de auto -îngrijire
Evaluare inițială
35%
52%6%7%ADL-uri de auto -îngrijire
Evaluare Inițială
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal

50

Fig. 1 -9 ADL -uri de auto -îngrijire
Evaluare finală

Conform diagramelo de mai sus, în ceea ce privește evoluția ADL -urilor de auto -îngrijire, se observă
o creștere cu 3% de la evaluarea inițială la cea finală a activităților n edesfășurate. (Evaluarea inițială
35%, iar cea finală 38%). În ceea ce privește activitățiile desfășurate aproape normal, se observă o
creștere în procentaj, de la 6% la evaluarea inițială, la 50% la evaluare finală.

Tabel 2 ADL -urile de muncă
Nr. Activitățile vieții zilnice
ADL -uri Evaluare inițială Evaluare finală
1. Poate face patul 0 1
2. Poate sta în ortostatism lângă pat 0 1
3. Poate curăța legume 1 3
4. Poate să ungă pâinea cu gem 2 3
5. Poate tăia alimente 1 3
6. Poate să calce haine 0 3
7. Poate să închidă lumina 1 3 6%
6%
50%38%ADL-uri de auto -îngrijire
Evaluare Finală
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal

51

Fig. 10.ADL -uri de muncă
Evaluare inițială

Fig. 11 ADL -uri de muncă
Evaluare finală
43%
43%14%0%ADL-uri de muncă
Evaluare Inițială
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal
0%
29%
0%
71%Column1
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproapenormal Normal

52
Reprezentările grafice de mai sus, arată că într -un procentaj de 43% la evaluarea inițială, se
încadrează activitățiile nedesfășurate , urmând ca în evaluarea finală,recuperarea activitățiilor
desfășurate să ajungă la un procentaj de 71%.
Tabel 3 ADL -urile de timp liber
Nr. Activitățile vieții zilnice
ADL -uri Evaluare inițială Evaluare finală
1. Ieșitul afară 0 2
2. Plimbările 0 2
3. Mersul la cinema 0 1
4. condusul 0 0

Fig. 12 ADL -uri de timp liber
Evaluare inițială
100%0%0%0%ADL-uri de timp liber
Evaluare Inițială
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal

53

Fig. 13 ADL -uri de timp liber
Evaluare finală

Statisticile de mai sus prezintă o evoluție clară. Dacă în evaluarea inițială activitățile nedesfășurate
sunt într -un procentaj de 100%,în evaluarea finală procentajul ajunge la 0%.

Tabel 4 ADL -uri instrumentale
Nr. Activitățile vieții zilnice
ADL -uri Evaluare inițială Evaluare finală
1. Utilizarea telefonului 1 3
2. Utilizarea laptopului 1 3
3. Manevrarea banilor 1 3
4. Manevrarea medicamentelor 0 2
5. Flolosirea electrocasnicelor 0 3
25%
25%50%0%ADL-uri de timp liber
Evaluare Finală
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal

54

Fig. 14 ADL -uri instrumentale
Evaluare inițială

Fig. 15 ADL -uri instrumentale
Evaluare finală

Diagramele de mai sus, ne arată o diferență clară între cele două evaluări. În evaluarea
inițiaă,activitățiile desfășurate cu dificultate sunt prezente într -un procentaj de 50%, iar în evaluarea
finală realizarea activitățiilor a ajuns la un grad de normalitate de 80%. 40%
60%0%0%ADL-uri instrumentale
Evaluare Inițială
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal
0%0%
20%
80%ADL-uri intrumentale
Evaluare Finală
Activități nedesfășurate Cu dificultate Aproape normal Normal

55

III.1.2 . Concluzii și recomandări
Concluzii:
 În urma programului de kinetoterapie aplicat pacientului cu tetrapaeză spastică, s -au obsevat
progrese vizibile, începănd de la îmbunătățirea activităților de auto -îngrijire și terminănd cu
activitățile de timp liber.
 Pe parcursul aplicarii acestui program, conform statisticilor și graficelor, se remarcă o
îmbunătățirea a mobilității și o creștere asupra forței musculare.
 Refacerea funcțiilor de deplasarea, au fost atinse într -un proncentaj de 50%, iar refacerea
funcțiilor motorii nde apucare și prindere într -un procentaj de 80%.
 Ca și mijloace ce au facilitat recuperarea, s -au folosit ședințele de masaj terapeutic și
decontracturant, dar și ședințele de electroterapie si terapie ocupațională.
Recomandări:
 Este indicat ca pacientul să își co ntinue programul kinetic stabilit de către kinetoterapeut.
 Suportul moral dar și fizic al familiei trebuie să ramană permanent, pentru ca integrarea in
viața socială și familială a bolnavului să revină la normal.
 Activitățile de timp liber sunt recomanda te, astef moralul, încredrerea și motivația vor fii
factori importanți în recuperarea totală a pacientului.

56
BIBLIOGRAFIE

1. Cioroiu, S. G., (2012), Kinetoterapie De la teorie la practica , Editura Universitatii
transilvania din Brasov.
2. Cioroiu, S. G., (2006) , Esențial în anatomie și biomecanică, Editura Universității
Transilvania .
3. Cristescu, D., (2006), C.S., B.V.,C.TH.N.,R.C Biologie, manual pentru clasa a XI A , Editura
Corint.
4. Gugu, G., (20150, L.C., Metode și tehnici de reeducare n euromotorie, Editura Universității
Transilvania din Brașov.
5. Ifrim, M., Iliescu, A., (1978) Anatomia și biomecanica educției fizice și sportului, Editura
Didactică și Pedagogică, București .
6. MOLDOVAN E., (2016), Măsurare și evaluare în kinetoterapie; Brașov .
7. Passerieux , L., (2002), Les maladies du cerveau et des organes des sens , Bibliotheque
medicale de la famille, Larousse, Paris .
8. Passerieux, L., (2002), Les maladies des os, des muscles et de la peau , Bibliotheque
medicale de la famille, Larousse, Paris .
9. Roșu, I., (2006) C.I.,A.A., Biologie , manual pentru clasa a XI -a , Editura Corint.
.

57

BIBLIOGRAFIE ÎN FORMAT ELECTRONIC

10. https://www.scribd.com/doc/156766544/Kinetologie -Medicala -Mariana -Cordun -2
(15.10.2018)
11. https://jnnp.bmj.com/content/76/5/617.info (15.10.2018)
12. https://www.scribd.com/doc/135897321/Infarctul -Lacuna r (26.10.2018)
13. https://psicologiaymente.com/clinica/infarto -lacunar (17.10.2018)
14. https://www.scribd.com/doc/135897321/Infarctul -Lacunar (29.10.2018)
15. https://www.verywellhealth.com/what -is-hemiparesis -3146197 (10.01.2019)
16. https://www.romedic.ro/tetrapareza -spastica -2 (10.01.2019)
17. https://desafiaroslimites.blogspo t.com/2016/08/qual -diferenca -entre -tetraplegia -e.html
(13.01.2019)
18. https://neuropediatra.org/2015/03/04/tipos -de-paralisis -cerebral -infantil/ (15.01.2019)
19. https://www.scribd.com/document/369275954/Teste -de-echilibru (15.01.20190
20. https://prezi.com/wkvwe4oqzoj7/recuperarea -medicala -in-tetrapareza –
spastica/?fbclid=IwAR11vSatwj9oragf9Gz2F8MuJdDrs0Emx0w2N5FzRbQJ9CeltTj4A1D –
rkM (16.01.2019)
21. https://www.scribd.com/document/228855328/Scala -VAS (20.02.2019)
22. https://neuropediatra.org/2016/03/28/tetraparesia -espastica -paralisis-cerebral -infantil/
(20.02.2019)
23. https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explicata/totul -despre -recuperare/tetrapareza –
spastica/ (20.02.2019)
24. https://www.scribd.com/doc/185689476/Evaluarea -mersului ( 21.02.2019)
25. http://fefs.s1t.eu/fisiere/cadre/tehn ici_curs.pdf . (21.02.2019)
26. https://ro.thpanorama.com/blog/psicologia/adultez -intermedia -40-65-aos-caractersticas -y-
cambios -fisiolgicos.html (21.02.2019)
27. https://pse -bv.spiruharet.ro/images/secretariat/secpse2015 -bv/Psihologia_varstelor_2.pdf
(21.02.2019)
28. http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie -pentru -sanatate/ce -inseamna -sa-aveti -o-greutate –
normala -la-fiecare -varsta_12622 (21.02.2019)

58
29. https://www.arcadiamedical.ro/articol/rolul -kinetoterapiei -si-importanta -acesteia -in-viasa –
de-zi-cu-zi/ (21.02.2019)
30. https://www.google.com/search?q=importanta+kinetoterapiei+in+hemipareza&o q=importan
ta+kinetoterapiei+in+hemipareza+&aqs=chrome..69i57.10839j0j8&sourceid=chrome&ie=U
TF-8 (21.02.2019)

59
ANEXE

60

61