PROGRAMUL DE STUDIU : TEHNOLOGII HORTICOLE MODERNE [311185]
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU : TEHNOLOGII HORTICOLE MODERNE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ
CERCETĂRI PRIVIND
OBȚINEREA PLANTELOR DE PAULOWNIA DIN SEMINȚE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. dr. ing. VLAD MARIANA
ABSOLVENT:
ŐSZ ÁNDRAS
ORADEA
2015
CUPRINS
INRTODUCERE
Importanța culturii arborilor ornamentali…………………………………………………….……3
CAPITOLUL I- Probleme generale referitoare la cultura de Paulownia……………………..9
Originea și aria de răspândire……………………………………………………………………9
Caracterizare botanică……………………………………………………………………….….9
Relațiile paulowniei cu factorii climatici……………………………………………….……..14
Temperatura …………………………………………………………..….….14
Lumina………………………………………………….…………………… 15
Apa………………………………………………………….………………..16
Aerul………..………………………………………………………………..17
[anonimizat]………………………………………………………………..17
[anonimizat] a Paulowniei tomentosa………………….………. 18
2.1 Metode de înmulțire………………………………………….…………………….….18
2.1.1. Înmulțirea prin semințe……………………………………………………………………….18
2.1.2. Înmulțirea prin butași de rădăcină………………………………………………………..24
2.1.3. Înmulțirea în vitro………………………………………………………………………………27
2.1.4. Aspecte de marketing și implicații în strategia pepinierelor……………………..27
2.1.5. Pregătirea livrării plantelor………………………………………………………………….31
2.2 Înființarea culturii de Paulownia………………….……………….………..……………32
[anonimizat]……………………………………………………………………………………..36
3.1 Prezentarea locului de cercetare………………………….…………………………..41
3.2 Elemente hidrografice………………………………………….…………………..41
3.3 Factorii edafici…………………………………………………….….……………..43
[anonimizat]………………………………………………………………………………………………47
4.1. Scopul cercetării …………………………………………….…………………….………..47
4.2. Material și metoda de lucru………………………………………………………………………..47
4.3.Rezultate și discuții…………………..………………………..……………………….49
CAPITOLUL V – Concluzii …………………………………………..……………………..….55
BIBLIOGRAFIE…..………………………………………………………..…….…….……..58
INTRODUCERE
O trăsătură caracteristică a omenirii moderne este explozian demografică. În anul 1980 populația globului era esimată la 4,5 miliarde de locuitori iar în 2011 la peste 7 [anonimizat] 10 ori mai mult decât acum 400 de ani .O altă realitate evidentă este aceea că ponderea acestei cresteri o reprezintă populația urbană ( New Iork cu 25,9 [anonimizat] 37,7 [anonimizat] 31,4 milioane de locuitori ). Consecințele ecologice ale acestei prefaceri fundamentale sunt greu de cunoscut și stăpânit..
În special modul anarhic în care s-au dezvoltat cele mai multe din aglomerațiile urbane a dus la dezechilibre în ceea ce privește relațiile om- natură. Urbanismul modern se străduiește să înlăture pe cât posibil aceste neajunsuri și să creeze un cadru civilizat de viață urbană.
Un rol esențial în realizarea echilibrului ecologic al ambianței omului, îl au armonizarea raporturilor reciproce dintre spațiile construite și cele libere și plantate.
Intervenția întâmplătoare a omului în peisaj poate avea ca rezultat o alterare sau îmbunătățire a acestuia și numai rareori poate trece neobservată. Această intervenție atotcuprinzătoare aduce după sine necesitatea grijii asupra modului și calității funcționale și estetice a prefacerii peisajului natural și a echilibrului dintre acestea și spațiile construite, aduce după sine respectul pentru arhitectura peisajeră.
Un rol esențial în amenajarea peisjului o deține vegetația lemnoasă, florile, modul cum acestea sunt dispuse exercitând influență asupra factorilor climatici, determinînd apariția de microclimate ameliorate, cu umidități atmosferice mai ridicate, cu intensități reduse ale radiației solare.
Vegetația lemnoasă are un rol activ în reducerea zgomotului, plantațiile compacte de arbuști diminuează zgomotul cu pînă la 50 % din valoarea inițială (Roisin ,1975). Puritatea aerului, este de asemenea influențată pozitiv ca urmare a reținerii pe frunze a unor mari cantități de praf și alte particule aflate în suspensie și care plutesc în aer. Influențe psihico-sanitare asupra omului manifestă forma coroanelor, culoarea frunzelor, a florilor, a fructelor. Importanța estetică a Arboriculturii ornamentale rezidă din faptul că pe lângă numeroasele influențe si servicii făcute omului , asigură confortul vizual optim, influențează mediul înconjurător, realizând cu ajutorul vegetației lemnoase valori maxime în ambianțele umane(Zaharia,D, 2003).
Celebre sunt afirmațiile în acest sens ale scriitorului francez J.J.Rousseau ,,Copacii, arbuști, plantele sunt podoaba și veșmântul pământului . Nimic nu-i mai trist decât un teren golaș, jupuit care nu înfățișează ochiului decât pietre, noroaie și nisipuri.
Dar reînviat de natură și înveșmântat în haina lui de nuntă, în mijlocul pâraielor și cântecul păsărilor, pământul oferă omului prin armonia celor trei regnuri, un spectacol plin de viață, de interes și de farmec, singurul spectacol din lume de care ochii și inima nu se satură niciodată”
Importanța culturii arborilor ornamentali implicit a Arboriculturii ornamentale rezidă și din faptul că în multe țări cultura arborilor și arbuștilor ornamentali reprezintă un compartiment economic important., atât prin numărul mare al întreprinderilor productive cât și al volumului producției și al exportului de material săditor. Pe glob se estimează o suprafață totală de 152.000 ha de pepiniere, din care SUA și Canada dețin mai mult de o treime.
Printre cele mai importante țări producătoare din Europa sunt: Germania, Olanda, Franța, Italia ,Anglia. Principalii exportatori mondiali în domeniu sunt țările europene; locul întâi îl deține Olanda, urmată de Germania și Belgia.
În România cultura arborilor și arbuștilor ornamentali este relativ modest dezvoltată. În 1977 în țară existau 855 ha pepiniere, în 1981 cifra totală a crescut la 1432. În prezent suprafețele de pepinieră sunt mult mai reduse.
Paulownia nu este doar un alt arbore exotic. Este dificil de găsit . Diferite părți ale acestuia sunt utilizate: lemn, frunze, flori – fiecare dintre ele au proprietăți care le putem folosi. Planta întreagă – crește remarcabil de rapid- este o comoară a ecologiștilor. Ei au descoperit că paulownia, cu sistemul său de rădăcină care se dezvoltă rapid, este potrivită pentru împădurirea terenurilor cu risc de eroziune, pentru reîmpădurirea terenurilor forestiere incendiate, cu avantajele evidente, din cauza cantității considerabile de frunze; oferă fertilizarea naturală a zonelor după căderea frunzelor.
Prin caracteristicile sale neobișnuite, paulownia a devenit specia obligatorie în parcuri și grădini – nu numai în Asia, dar și în Europa și Statele Unite ale Americii.
Înflorescența grea, în creștere rapidă, mare, fac paulownia extrem de potrivită pentru a popula parcurile. Frunzele sunt de aproximativ 75 cm în diametru, astfel încât prelucrează un nivel semnificativ de dioxid de carbon prin metabolismul său, respectiv – rezultă o cantitatea mare de oxigen eliberat în atmosferă în timpul procesului de fotosinteză.
Masa de frunze de paulownia poate fi folosită pentru hrana erbivorelor – conține aproximativ 20% proteine și caracteristicile sale sunt aproape de lucernă. Accesibilitatea și randamentul mare oferă cost mic al hranei pentru animale. Frunzele de paulownia sunt apreciate pentru faptul că acestea conțin anumite substanțe care influențează benefic activitatea ficatului, rinichilor și vezicii biliare și, de asemenea, au un efect bun la bolile pulmonare. Proprietățile acestora sunt cunoscute de mult timp în China, iar industria farmaceutică produce medicamente, pe bază de paulownia. Frunzele de paulownia au și alte proprietăți – aplicarea lor în compoziția produselor cosmetice este aproape la fel de veche ca și în medicină, dar este nouă în Europa, extractele din frunze de paulownia sunt incluse în formule de creme și parfumuri.
Florile de Paulownia, mari, au o aromă plăcută, apreciată de albine, care produc miere cu gust remarcabil. Mierea de paulownia se poate compara doar cu mierea de salcâm. Mierea de Paulownia este de cea mai bună calitate.
Calitățile principale :
Crește foarte rapid, putând umbri o zonă în timp record;
Înflorește abundent primăvara, înainte de înfrunzire, cu flori mari liliachii (plantă ornamentală);
Alungă insectele, absoarbe zgomotul și praful;
Dacă este tăiat sau vătămat se regenerează foarte rapid;
Lemnul său este foarte ușor, se usucă rapid, fără să se crape sau deformeze;
Florile sunt foarte apreciate de albine pentru producția de miere;
Florile, frunzele și lemnul sunt folosite în imdustria medicamentelor, cosmetică;
Frunzele sale se pot folosi cu succes pentru furajarea animalelor;
Valoarea comercială a lemnului este comparabilă cu cea a celui de nuc;
Se adaptează foarte bine în mediul citadin, plin de praf și noxe;
Sursă durabilă de bio-combustibil.
În întreaga lume, sistemele forestiere naturale sunt victime ale unei creșteri a cererii de cherestea. Pierderea acestor sisteme provoacă daune grave ecosistemului din regiune: crește eroziunea solului în timp ce scade umiditate a solului și umiditatea atmosferică. Aceste modificări duc la creșterea temperaturii, scăderea precipitațiilor și degradarea solului.
Alături de dispariția pădurilor există o creștere continuă în cererile de lemn la nivel mondial. O recentă consultare a experților FAO a estimat că va exista o creștere de 10 % în consumul mondial de produse din lemn, până în 2015.
În timp ce resursele limitate și o lungă istorie de agricultură intensivă pot accentua problema, ratele globale ale defrișărilor continuă să crească, combinate cu o cerere în creștere pentru cherestea , au creat o nevoie critică de împădurire și au realizat proiecte pentru a satisface o piață în creștere la nivel mondial.
Paulownia tomentosa oferă o soluție unică și este ideală pentru această problemă. Are un ritm rapid de creștere, este durabilă, necesită minim de management și investiții foarte puține. Recoltarea începe în termen de 8-10 ani și poate continua anual , cât timp se dorește, deoarece lăstari noi cresc din butuci de copaci tăiați.
Cultura acestui copac poate fi o mină de aur, întrucât cea mai mare parte din lemn poate fi exportat, precum cherestea de calitatea A (60% din Paulownia), iar reziduurile (30%) pot fi folosite ca biomasă în uzinele care folosesc principiul gazificării pentru obținerea de energi verde.
În Occident, copacul este tot mai cultivat, în special pentru producția de mobilier, placaj și pentru biomasă. Costurile înființării culturilor de Paulownia și a îngrijirii lor ajung la 3.000 de euro pentru un hectar. Veniturile din prelucrarea lemnului și utilizarea sa ca biomasă depășesc 30.000 de euro pentru un hectar. De altfel, aceeași suprafață de Paulownia reține anual 1200 de tone de dioxid de carbon. Lemnul de Pawlonia poate fi recoltat din 3 în 3 ani.
Avantaje Paulownia tomentosa:
– Două kilograme de Paulownia echivalează cu 1 litru motorină;
– Are o putere calorică de 3680 KJ;
– Absoarbe într-un an 1200 tone de Co2 / ha, echivalentul a 100.000 km parcurși de un autoturism;
– Este o planta meliferă cu o producție de miere / ha de circa 700 – 1000 kg;
– Nu dăunează solului, ba mai mult, îl îmbunătățește;
– Are radacina pivotantă de 10 – 12 m, având și rolul de a stabiliza solul.
Rezistența la contorsionare, cotracție și granulația fină fac din Paulownia un copac cu lemn excepțional pentru bărci, paleți, mobilier de uz casnic, precum și placaj, case, prefabricate, semifabricate și panouri interne de construcție.
Sursă durabilă de bio-combustibil, reprezintă un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale. Crește și se recoltează ca orice copac, putând deveni lemn de foc și brichete; deși arde la temperaturi mai mari, degajă multă energie.
CAPITOLUL I
PROBLEME GENERALE REFERITOARE LA CULTURA DE PAULOWNI
1.1. Originea și aria de răspândire
Genul: Paulownia, Familia: Scrophulariaceae, Specia: Paulownia tomentosa sinonimă cu P. imperialis Sieb et Yucc; Bignonia tomentosa Thunb., este o specie lemnoasă originară din China, Laos și Vietnam, unde ocupă un areal caracterizat prin climate zonale foarte diversificate.
Paulownia numita inițial Pavlovnia- arborele Prințesei, și-a căpătat numele în onoarea prințesei Anna Pavlovna (1795-1865), fiica țarului Paul I al Rusiei și soția prințului( mai tarziu regele)William al Olandei (1792-1849). Paulownia tomentosa este o specie lemnoasă în China, ocupă un areal caracterizat prin climate zonale foarte diversificate (de la moderat uscate – mezoterme la moderat umede-gimezoterme), cu temperaturi cuprinse între – 19 0…+ 42 0C.
Ea a fost sporadic introdusă din cultura ornamentală ( parcuri) ca arbore solitar, în aliniamente stradale sau în mici grupe, pentru calitățile decorative deosebite ( inflorescențe mari, liliachii și frunziș bogat). Orașele din țara noastră unde există Paulownia cu vârste de 30-50 de ani sunt: Arad, Baia Mare, Baile Herculane, București, Buzău, Mânăstirea Horezu, Govora-Spa, Caracal, Craiova, Cluj, Slatina, Târgu Jiu, Timișoara, Vaslui. Paulownia este, de asemenea, găsită și în alte localități din țară ca și în colecții dendrologice, grădini botanice și grădini private – au fost enumerate singurele locuri cu arbori care au fost supuși observației , cea mai mare parte situați în ecoclimat favorabil.( Simion F.O., 2009)
1.2. Caracterizare botanică. Este un arbore de talie mică, cu înălțimea până la 15 m. Tulpina scurtă de 2-3m, groasă, în tinerețe acoperită de o scoarță netedă, subțire, cenușie. Coroana largă, transparentă, cu lujeri foarte groși, fragili, verzi sau brun cenușii, pubescenți cu numeroase lenticele albe. Măduva lamelară, întreruptă, mugurii opuși cu 2 -4 solzi pubescenți.
Frunzele foarte mari , de 20- 30 cm lungime, ajungând uneori chiar la 50 cm, cu pețiolul de 10- 20 cm lungime, lat – ovate, la bază cordate, cu vârful acuminat, marginile întregi sau cu 2-3 lobi mici, pubescente pe față și tomentoase pe dos.
Florile mari, de 5- 6 cm lungime, hermafrodite, campanulate, mirositoare, violet deschis, în interior cu dungi gălbui, dispuse în panicule terminale, erecte, de 20- 30 cm lungime, foarte decorative. Mugurii florali se formează încă de toamna, dar se deschid primăvara înaintea înfrunzirii, în mai. Fructele sunt capsule lemnoase, ovoide de 3- 4 cm lungime, cu numeroase semințe mici, aripate, a căror germinație se păstrează puțin timp.
Lăstărește și drajoneză bine. Are o creștere deosebit de rapidă în tinerețe lăstarii anuali ating și chiar 3 m în lungime. Fiind o specie exotică , suferă în timpul iernii din cauza înghețurilor timpurii . Creșterile nelemnificte îngheață, dar se reface datorită capacității de lăstărire. Este nativa in China, Laos si Vietnam, si foarte cultivata in alte parti din Asia de Est, mai ales in Japonia si Koreea. (Ana Felicia Iliescu,1998)
Fig . 1. Paulownia tomentosa (semințe și fructe)
Fig.2. Inflorescență de Paulownia tomentosa
Fig.3. Frunze și fructe tinere de Palownia Tomentosa
În cultură se întâlnesc numeroase specii care se deosebesc prin mărimea frunzelor, forma coroanei și înălțimea plantei : Cuprinde circa 20 – 23 specii (în funcție de autor), între care :
Paulownia australis
Paulownia catalpifolia
Paulownia coreana
Paulownia duclouxii
Paulownia elongata
Paulownia fargesii
Paulownia fortunei
Paulownia glabrata
Paulownia grandifolia
Paulownia imperialis
Paulownia kawakamii
Paulownia lilacina
Paulownia longifolia
Paulownia meridionalis
Paulownia mikado
Paulownia recurva
Paulownia rehderiana
Paulownia shensiensis
Paulownia silvestrii
Paulownia taiwaniana
Paulownia thyrsoidea
Paulownia tomentosa
Paulownia viscosa
Caracteristicile sale de rezistență la putrezire și un punct de aprindere foarte mare asigură popularitatea acestui lemn pe piața mondială. (Charron,G.C., 1957)
Paulownia crește extrem de repede; pana la 6 m pe an atunci când arborele este tânăr. Unele specii de Paulownia de plantație pot fi recoltate pentru a face cherestea în mai puțin de cinci ani. Odată ce arborii sunt recoltați, se regenereaza din rădăcinile existente, ceea ce le obține numele de “copaci Phoenix.” Paulownia are capacitatea de a recupera relativ repede loturile de teren afectate ecologic și chiar deteriorate. Recent, Paulownia a primit o mare atentie pentru proprietățile sale benefice pentru mediu și a fost prezentat ca o posibilă soluție la problema defrișărilor la nivel mondial, problemă ce se află în centrul dezbaterii privind schimbările climatice.
Acesta este folosit ca un copac de reîmpădurire în mai multe țări, printre care Australia, Germania, China, SUA și Panama. Proiecte de reîmpădurire, utilizând specii de Paulownia sunt conduse de organizații, cum ar fi EcoTech Timber, Inc, ECO2 Forests Inc, Robinia Invest, Eco Sustainable Systems, Silva Tree and Kiri Park Projects impulsionate de creșterea rapidă a Paulowniei și beneficiile suplimentare asupra mediului.
Paulownia este rezistentă la contorsionare (crete drept), este rezistentă la cotracție (nu se despică) și, în general, rezistentă la deformări. Are un lemn frumos, curat și neted. Nu are noduri.
Proprietățile sale de granulație fină fac din Paulownia un copac cu lemn excepțional de potrivit pentru bărci, instrumente muzicale, cutii pentru instrumente muzicale, mobilier de uz casnic, precum și placaj, prefabricate, semifabricate și panouri interne de construcție.
Paulownia este, de asemenea, cunoscută ca o sursă durabilă de bio-combustibil, un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale.
Copacul natural se regenerează din lăstarii crescuti din radacină, caștigând pe merit apelativul de copacul păsării Pheonix. Aceasta înseamnă că se pot recolta între minim 3 și maxim 5 rotații de creștere a lemnului, fără a fi nevoie de replantare.
Frunzele sale au o creștere rapidă și au o capacitate imensă de absorbție de bioxid de carbon.
Lemnul de Paulownia tomentosa, cunoscut și folosit încă din antichitate, este de culoare galben-albicios spre roșu fad, granulat, drept, strălucind după procesare, fără miros. Lemnul se prelucrează ușor, iar produsele realizate nu crapă, nu se rup și nu se deformează, permeabilitatea pentru apă este mai mică decât la alte specii. Referitor la rezistența la putreziciune, în baza observaiilor din scrierile străvechi, s-a dovedit a fi foarte mare.
Datorită proprietăților acustice bune, lemnul a fost folosit în China la realizarea instrumentelor muzicale tradiționale, având o bună rezonanță. Lemnul de Paulownia nu se folosește pentru elementele care sunt supuse unor tensiuni. Lemnul este bun pentru confecționarea de uși, ferestre, pereți despărțitori, tavane și poduri interioare, pentru că nu se curbează în timp. Este folosit, de asemenea, la fabricarea furnirului.
Lemnul de Paulownia se folosește din ce în ce mai mult la construcția de avioane, vapoare, planoare, deoarece este ușor, rezistent la putrezire, nu se încovoaie și nu crapă. Se utilizează în fabricarea jucăriilor. Este un lemn foarte bun pentru hârtie. Populația din China, Japonia și din țările din S-E Asiei, au o îndelungată tradiie în confecționarea de vaze, statuete de Budha, pești din lemn și diverse cutii.
Paulownia tomentosa este, de asemenea, plantă medicinală folosită datorită substanțelor chimice pe care la conține. Medicamente preparate din frunze, fructe și lemn de Paulownia, au efecte în bronșite, reducerea tusei și flegmei. Ele se prepară sub formă de tablete și soluții injectabile. Xilemul de Paulownia conține paulovnina (C20H18O7CH3OH).
Frunzele de Paulownia conțin acid ursolic (C30H48O3) și este folosit în medicina tradițională, datorită componentelor responsabile de efectele terapeutice. Studii actuale cu privire la conținutul de acid ursolic din frunzele speciei Paulownia confirmă efectele terapeutice, cum ar fi: anti microbian, antiviral, hepatoprotector, antiinflamator, pentru tratamentul tumorilor și ulcerului. De asemenea, este un bun stimulator pentru regenerarea părului, se spune că determină creșterea părului și înnegrește părul albit.. Specia este folosită și pentru tratarea iritaiilor pielii și în cosmetică.
Experimente farmacologice au arătat că extractele de fructe de Paulownia pot ușura tusea și astmul și reduce presiunea sanguină.
Frunzele și florile de Paulownia constituie un furaj bun pentru porci, oi și iepuri. Ele conțin grăsimi, zahăr și proteine. Conținutul de azot din frunze, poate fi comparat cu cel al leguminoaselor.
Sursa durabilă de bio-combustibil, reprezintă un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale. Crește și se recoltează ca orice copac, putând deveni lemn de foc și brichete.
1.3. Relațiile Paulowniei cu factorii de mediu
1.3.1. Temperatura. Din punct de vedere al climei, Paulownia preferă un climat temperat cald; diferite surse citează o rezistență diferită la frig, astfel se menționează că Paulownia Tomentosa poate tolera temperaturi reci în timpul iernii între – 4 0C sau chiar de -20 0C Mai important ar fi că rezistența la temperaturi scăzute crește atunci când arborele se află într-o stare dormindă; rezistența crește, de asemenea, odată cu înaintarea în vârstă a arborelui, sunt astfel periculoase înghețurile care apar înainte de lignificarea arborilor.
Expunerea la temperaturi scăzute (sub 0 grade Celsius) rămâne periculoasă, astfel pentru puieți și arborii foarte tineri, aceasta reprezentând un important factor de risc pentru plantațiile de Paulownia.
Media anuala a temepraturii se dovedește a fi un criteriu important pentru estimarea șanselor de dezvoltare fără riscuri a arborelui Paulownia Tomentosa. Gerurile și înghețurile timpurii pot distruge puieții tineri de un an pînă la nivelul solului.
Adaptările termice ale plantelor au determinat și răspîndirea lor în anumite zone climatice. Din acest punct de vedere , plantele lemnoase ornamentale se pot grupa astfel:
specii megaterme (termofile) , adaptate la condiții de mediu cu temperaturi ridicate , peste 20 0C . Pentru aceste plante scăderea temperaturii sub 100C pe timpul perioadei de vegetație active este dăunătoare.( Cryptomeria japonica, Cercis siliqastrum , Magnolia kobus, Hibiscus syriacus , Paulownia tomentosa).
specii microterme(cu cerințe mijlocii):Quercus petrea , Abies alba, Picea abies, Pinus mugo, Spiraea vanhouttei, Betula pendula, Populus simonii.
specii mezoterme , grupă din care fac parte arborii cu frunze caduce din climatul tenmperat: Robinia pseudacacia, Castanea sativa, Quercus pedunculiflora, Fraxinus excelsior, Tilia tomentosa.
Îngheturile aspre de primavara pot distruge lastarii aflati în crestere sau pot deteriora
ramurile arborilor, afectând cresterea si forma acestora.
Pentru a obtine o înaltime si un diametru optim este necesara o temperatura medie zilnica de aproximativ 24-29°C. Rezistența la frig a arborelui Paulownia variază, specia oferita de Paulownia în Europa fiind capabila sa suporte temperaturi de pâna la -30°C ,temperatura sub care se opreste din crestere fiind de -20°
1.3.2. Lumina, variația luminii pe glob nu este așa de mare ca și a temperaturii sau a apei. Importanța radiației luminoase ca factor de mediu constă în aceea că ea reperezintă radiația fotosintetic activă, adică energia folosită de plante în proporție de 80 – 90 %, pentru producerea materiei organice. Prin variațiile sale diurne și sezoniere, lumina influențează profund ritmurile biologice ale plantelor(alternarea perioadelor de fotosinteză cu cele de repaus, înflorirea,formarea semințelor, repausul vegetatativ). Toate speciile sunt exigente față de o anumită cantitate și calitate a luminii. După cerințele față de intensitatea luminii, plantele lemnoase ornamentale se grupează astfel:
– specii exigente față de lumină (heliofile): Platanus orientalis Ginkgo biloba, Larix decidua, Eleagnus sp., Sophora japonica ,Hibiscus syriacus, Cytisus sp.,Liriodendron tulipifera, Paulownia tomentosa.
– specii iubitoare de semiumbră (heliosciadofile): Thujopsis dolobrata, Acer palmatum, Ilex aquifolium, Berberis juliane, Picea abies, Pseudotsuga sp, Acer campestre.
– specii care suportă umbra: Aesculus hippocastanum, Cornus sanguinea, Chamaecyparis lawsoniana, Abies alba, Abies normaniana, Taxus baccata, Fagus sylvatica, Cornus sanguinea, Buxus sempervirens.
Cunoașterea pretențiilor plantelor lemnoase ornamentale față de lumină este extrem de important de la înmulțire până la asocierea lor cu alte specii și stabilirea modului de dispunere a lor în spațiile verzi.
Paulownia tomentosa are temperament de lumină , vegetează activ în locuri expuse la soare.
1.3.3 Apa
Întreaga activitate biologică a organismelor vegetale este condiționată de prezența apei.
Regimul de umiditate este cel mai diversificat dintre toți factorii climatici, atât prin formele variate prin care intervine în viața plantelor, cât și prin marea sa mobilitate și prin distribuția foarte inegală pe glob. Sursa principală de apă a plantelor o reprezintă precipitațiile, la care se mai adaugă în unele situații și apa freatică de suprafață .
Umiditatea atmosferică, intervenind în procesul de transpirație joacă de asemenea un rol important în viața plantelor, în corelație cu temperatura aerului. Vaporii de apă din atmosferă și fenomenele specifice pe care le generează în raport cu starea de saturație și temperatura produc umezirea frunzelor, ramurilor,tulpinilor ,diminuează transpirați și aduc un plus de precipitații în sol. După cerințele față de apă, plantele lemnoase ornamentale se clasifică astfel:
– specii hidrofile , care pot trăi în medii terestre saturate cu apă (Paulownia tomentosa, Alnus glutinosa, Frasinus excelsior, Populus nigra, Salix alba, Taxodium distichum)
– specii mezofile cu cerințe mijlocii față de apă ( Fagus sp., Abies alba, Chamaecyparis lawsoniana, Picea sp., Larix decidua, Tsuga canadiensis, Liriodendron tulipifera.)
– specii xerofile, cu cerinșe mici fașă de apă (Pinus silvestris, Pinus nigra, Robinia pseudoacacia, Quercus pubescens, Hippophae rhamnoides). .
Pentru a asigura creșterea maximă, irigarea Paulowniei poate fi necesară pe întreaga durata a ciclului de dezvoltare.
Plantațiile trebuie sa fie bine drenate, deoarece paulownia nu tolerează solurile inundate. Arborii se defoliaza și pot chiar muri dupa ce terenul a fost inundat pentru o perioadă scurta de 3-5 zile. De aceea, locurile în care nivelul apei freatice este la mai putin de 1,5 m de suprafata nu sunt adecvate pentru paulownia. (Zaharia, D.,Dumitra; Adelina,2003)
1.3.4. Aerul
Dintre componenții aerului , bioxidul de carbon și oxigenul sunt factori ecologici direct implicați în procesele de fotosinteză și respirație. Având în general un bilanț echilibrat în atmosferă, cu unele variații locale în regiunile industriale, acești factori nu sunt limitativi pentru plante în nici o zonă a globului.
Dacă deocamdată modificările în bilanțul oxigenului și al bioxidului de carbon nu constituie o problemă ecologică pentru vegetație, ele afectând doar omul și animalele, în schimb noxele prezente în atmosferă, ca urmare a poluării, pot deveni factori limitativi pentru cultura unor specii de arbori și arbuști ornamentali.
Paulownia necesită locuri adapostite deoarece vânturile persistente și puternice pot cauza îndoirea permanenta a trunchiurilor copacilor, facându-le neutilizabile drept bușteni de gater. Vânturile puternice pot dauna si chiar rupe arborii crescuti. Butasii tineri au frunze foarte mari care sunt mai sensibile la daunele provocate de înghet, v ânt sau grindina.
Paulownia este rezistentă la fum și gaze, dar nu este rezistent fașă de bioxidul de sulf, față de fluor și față de plumb.
1.3.5. Solul și reacția soluției solului(pH-ul)
Solul, component principal al mediului de viață a plantelor lemnoase ornamentale, în același timp suport de fixare pentru acestea, determină aspecte foarte variate ale relațiilor ecologice, generate de marea sa diversitate. Complexul nutritiv al solului pune la dispoziția plantelor macroelementele (N, P,K, S, Ca, Mg, Fe) și microelemente (Zn, Cu, Mn, Mo,Co, B, Cl ) necesare nutriției plantelor, pe care acestea le absorb selectiv, sub formă ionică.
Cantitatea de humus și elementele minerale stabilesc valoare fertilității solului. Din punct de vedere al cerințelor față de gradul de fertilitate al solului, speciile lemnoase se clasifică astfel:
– specii cu cerințe mari: Catalpa bignoinoides, Frasinus excelsior, Acer sp.,Paulownia tomentosa, Campsis radicans ,Taxus baccata, Juglans nigra
– specii cu cerințe moderate: Abies sp, Larix decidua, Aesculus hipocastanum, Forsythia sp., Chamaecyparis lawsoniana, Magnolia sp., Thuja sp.
– specii cu cerințe mici: Ailanthus altisima,Betula pendula, Castanea sativa, Sorbus aucuparia, Robinia pseudoacacia, Caragana sp., Cytisus sp., Sorbus aucuparia.
Soluția solului ( apa împreună cu substanțele minerale și organice și gazele dizolvate în ea) se află în permanent schimb de ioni cu rădăcinile plantelor și cu sursele de elemente nutritive a solului ( minerale, sărurile,materia organică proaspătă, humusul).
Reacția soluției solului (concentrația ionilor de hidrogen, sau pH) influențează dinamica elementelor nutritive accesibile, de aceea are o mare importanță în nutriția plantelor. Valorile extreme ale pH-ului determină aciditatea sau alcalinitatea solului.
Din punct de vedere al sensibilității față de aciditatea solului, speciile lemnoase ornamentale ornamentale se grupează astfel:
– specii puternic acidofile: Erica sp., Calluna vulgaris, Rhododendron sp., Vaccinium mzrtillus
– specii acidofile: Pinus mugo, P. sylvestris, Betula verucosa, Populus sp. Chamaecyparis lawsoniana.
– specii moderat acidofile : Juniperus communis, Larix decidua, Salix alba, Fagus silvatica, Abies alba
Paulownia tolerează o gamă largă de tipuri de sol, dar cu toate acestea solurile adânci și fertile sunt necesare pentru o creștere optimă. Sunt de preferat solurile argilo- nisipoase afânate sau cele argiloase. Solul sărat și apa în exces pot afecta în egală măsură cresterea.
CAPITOLUL II
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PAULOWNIEI
TOMENTOSA
2.1. Metode de înmulțire
Înmulțirea speciilor se face în principal prin semințe, iar a cultivarurilor se face prin butași de rădăcină, altoire.
2.1.1. prin semințe : Paulownia, de obicei, începe să producă semințe , după 8- 10 ani. În condiții favorabile un arbore mare, poate produce mai mul 20 de milioane de semințe într-un an.
În general, timpul optim pentru colectarea semințelor este de la începutul lunii septembrie. Se adună fructele, înainte să se deschidă. Capsulele trebuie să fie predominant maro. Lucrarea de extragere a semințelor se finalizează prin condiționarea acestora și se execută când semințele sunt uscate.
Se practică procesul de vânturare și selectare cu site sau gravimetric . Semințele se depozitează în încăperi aerisite cu aer uscat, la o temperatură de 0 ° la 5 ° C pentru longevitate maximă. Acestea pot fi stocate uscate în containere închise sau stratificate , cu nisip și turbă. Ambele metode permit stocarea semințelor timp de pînă la 4 ani dar cu riscul pierderii capacității germinative. Cele mai bune rezultate se obțin cu semințe semănate în primăvara următoare recoltării sau la maxim doi ani de la recoltare.
– Majoritatea speciilor lemnoase se seamănă direct în terenul pepinierei Paulownia se recomandă să se semene pe straturi , în paturi nutritive, în sere sau răsadnițe.
Semințele de Paulownia au nevoie de multă lumină pentru a putea germina (germinația este aproape inexistentă la întuneric); în situația expunerii la lumină, perioada de germinație este de aproximativ 20 zile și ajung la germinație un procent de 90% din semințe. În lipsa luminii, procesele metabolice nu se activează și creșterea embrionului va fi blocată.
Semănarea pe straturi (teren modelat) este frecvent folosită în pepinierele dendrologice. Astfel se seamănă:
– speciile care necesită un pat germinativ mai fin sau ameliorat cu nisip, turbă, pămînt de frunze(semințe mici cu putere de străbatere mică).
specii care necesită îngrijiri deosebite( udări frecvente, mulcire, umbrire,protecție peste iarnă).
specii la care se produc cantități mici de puieți.
Straturile se amenajază de regulă în apropierea răsadnițelor și serelor, pe un teren foarte bine pregătit( arătură din toamnă, îngrășare cu gunoi de grajd bine descompus 1,5- 2 t/ar, discuire, eventual frezare), modelarea în straturi se face manual sau mecanizat, straturile au lățimea de 1,2 m și lungimea în funcție de cea a parcelei. Semănarea se poate face:
în rînduri longitudinale (când avem cantități mai mari de semințe și întreținerea se face mecanizat).
în rânduri transversale (cantități mai mici de sămâmță și întreținere manuală)
prin împrăștiere cum este cazul Paulowniei.
Semănarea în paturi nutritive. Acest sistem de cultură foarte intensivă, inițiat de forestieri se practică în scopul obținerii unui procent mare de răsărire, al creșterii randamentului la unitatea de suprafață și al scurtării perioadei de producere.
Paturile de cultură se realizează prin încastrarea în șanțuri rectangulare (lățimea de 1,20, adîncimea de 0,25 -0,30) a unor amestecuri fertile în componența cărora pot inta litiera de ace de rășinoase, pîmântul de frunze de foioase( fag, tei), turbă, nisip de râu, în diferite combinații și proporții, dezinfectate, cu sau fără adaus de îmngrășeminte la pregătire. Dezinfecția substratului este prima măsură de protecție fitosanitară a semănăturilor.
Dezinfecția solului sau a substratului se poate face cu abur de 70 – 90 0C, sau se face o dezinfecție chimică cu unul din produsele( dazomet(basamid), bromură de metil, ditrapex). Paturile se pot constitui și la suprafața solului, asemănător unor răsadnițe dar fără geamuri.În scopul devansării epocii de semănat, paturile se pot amenaja în solarii.
Semănarea în răsadnițe și sere. Semănarea în spații protejate, acolo unde le avem, are avantajul asigurării unui randament mai bun la răsărire datorită posibilității de menținere cât mai aproape de optim a factorilor de mediu și ne permite de asemenea să semănăm specii cu pretenții termice mari în perioada de răsărirecum este Paulownia, Catalpa ș.a., care necesită căldură în perioada de germinație.
Executarea semănăturilor. În funcție de sistemul de cultură, semănatul se face manual sau cu sernănători de diferite tipuri. La culturile în teren semănatul cu rnașinile de semănat permite obținerea unui randament mare de lucru și asigură uniformitatea repartizării semințelor în rigolă și a adâncimii de semănat. Acest procedeu este aplicabil pentru cantități mari de semințe din aceeași specie.(Vlad Mariana,2004)
Pentru cantități mai mici de semințe se pot utiliza semănători manuale și semănători cu tracțiune animală. Semănătorile cu tracțiune mecanică, folosite pentru cantități mai mari de semințe, permit întreținerea mecanizată a culturii.
Semănarea manuală, deși tinde să fie înlocuită de cea executată mecanizat, este indicată pentru cantitățile mai mici de semințe și pentru semințe cu forme și mărimi neadecvate caracteristicilor tehnice ale semănătorilor; semănatul manual permite îmbunătățirea patului germinativ prin acoperirea semințelor cu alte materiale decât solul pepinierei: pământ de frunze, nisip (pentru semănatul rășinoaselor, teiului ș.a.).
Semănarea se poate face manual atât pe straturi, cât și pe tarla. Pentru marcarea și deschiderea rigolelor, pentru distribuirea și acoperirea semințelor se folosesc diferite mijloace ajutătoare.
Semănatul se poate face manual în rigole deschise mecanizat (teren foarte bine pregătit); pe lângă faptul că se ușurează munca, în acest fel se poate adopta o schemă de semănat pentnt întreținerea și scoaterea mecanizată a puieților.
Pe straturi, la distribuirea semințelor se pot folosi aparate simple de semănat, acționate manual.
Indiferent de procedeul de semănare folosit, este important ca semințele să realizeze un contact cât mai bun cu solul. În cazul semănăturilor de toamnă efectuate în teren, solul se tasează singur în urrna precipitațiilor.
La semănăturile de primăvară se recomandă însă o ușoară tasare manuală sau lucrarea cu tăvălugul ușor (în funcție de caz), astfel încât semințele să adere la sol, dar stratul superflcial să rămână puțin afânat.
Semănarea în paturi nutritive și în răsadnițe se face manual, fie prin împrăștiere fie în rânduri, în funcție de specie, folosind, de asemenea, diferite mijloace ajutătoare
Se umezește patul și apoi se împrăștie semințele aproximativ 2-3 g(o linguriță) / m2 cu mâna într-o zi înnorată și fără vânt. Semănatul în paturi nutritive, sere, răsadnițe se poate face fie prin împrăștiere fie pe rînduri folosind diferite mijloace ajutătoare.
Pe straturi la distribuirea semințelor, se pot folosi aparate simple de semănat, acționate manual.( Stănică F., Dumitrașcu M., Davidescu V., Majdar R., Peticilă A. 2002)
Lucrările de întreținere în semănăturile efectuate în teren.
– mulcirea. Acoperirea culturilor cu un strat protector este indicată în regiunile reci și cu zăpadă puțină, în scopul protectiei contra gerurilor din timpul iernii, înghețurilor de primăvară. Se folosesc frunze uscate sau paie lipsite de buruieni care se aștern în grosime de 8-10 cm, toamna, după sernănat; primăvara,
Trecerea pericolului de îngheț, stratul protector se ridică, pentru a se putea executa afânarea solului, apoi se poate așeza din nou, numai pe intervale.
– udatul se face în raport cu necesitătite semănăturilor folosind instalația de udare prin aspersie, furtunul cu sită sau stropitoarea, după mărimea parcelci sernănate.
În primele stadii de dezvoltare a plantelor se face o udare folosind numai 8-10 litri de apă/m2 la un udat: ulterior, când plantele au un ,•-;rem radicular mai profund, se folosesc 20 litri/m2. Semănăturile la mică adâncime de (anin, dud, ulm, ehiparos de baltă) se udă mai frecvent (la început zilnic sau la două zile), distribuirea apei făcându-se cu atenție, cu stropitoarea cu sită sau prin aspersiune fină, în mai multe reprize, pentru a se evita spălarea îngrășămintelor și a stratului protector.
În pepinieră se fac udări numai până la începutul lunii septembrie pentru a nu stânjeni lemnificarea puieților.
– spargerea crustei este o lucrare necesară îndeosebi pe solurile grele,în urma irigatului sau a ploilor repezi. Crusta stânjenește răsărirea și favorizează pierderea apei din sol. Pe suprafețe mari spargerea crustei se face cu tăvălugul stelat, iar pe suprafețele mici, cu grebla sau unelte Wolff, imediat ce terenul se zvântă. Lucrarea trebuie efectuată și după răsărirea puieților, de câte ori este nevoie.
– prăsitul. Plivitul buruienilor se face manual, imediat ce acestea au apărut, atât înainte, cât și după răsărirea semănăturilor. Lucrarea se execută când solul este reavăn.
După răsărire, plivitul și prășitul se fac concomitent, atunci când se execută manual.
În pepinierele mari afânarea solului se face cu cultivatorul când înălțimea puieților permite trecerea tractorului și cu utilaje speciale cu autosașiu sau tractor cu sașiul înălțat, echipat cu cultivator – când puieții au talia mare.
Pentru buna dezvoltare a puieților, în cursul perioadei de vegetație se aplică 6-8 afânări în zonele secetoase si 4-6 în cele umede.
– Combaterea chimică a buruienilor permite reducerea muncii manuale, însă comportă mari riscuri.
În acest scop sunt indicate erbicide selective care au fost deja verificate în pepiniere. Utilizarea erbicidelor noi în pepinieră trebuie făcută cu precauție, prin testarea efectului pe suprafețe mici, dată fiind marea varietate de specii dendrologice cultivate. Administrarea erbicidelor se face înainte de semănat și în tirnpul perioadei de vegetație, în cazul ultim utilizând aparatură specială, echipată cu sisteme de protecție a rândurilor de puieți.
Îngrijirea semănăturilor efectuate în paturi nutritive și pe straturi
Supravegherea atentă a tuturor factorilor de mediu condiționează reușita semănăturilor în acest sistem de cultură. Se fac udări frecvente cu cantități mici de apă, eventual prin aspersie sub forma unei ploi fine sau ceață artificială.
Fertilizările se fac cu îngrășăminte lichide, de asemenea combaterea bolilor și dăunătorilor, a buruienilor se fac la intervale regulate pentru a nu stânjeni plantele cu nimic. O lucrare foarte importantă de îngrijire a semănăturilor de Paulownia este umbrirea acestora, prin montarea unor umbrare cu înălțime de 2-2,5 m acoperite cu plasă sintetică de culoare verde cu ochiuri de 0,6- l cm în cazul solariilor, plasa poate înlocui folia sau accasta se poate monta în interiorul solariului.
Fie cu panouri sau jaluzele din șipci , nuiele, stuf sau trestie ,sau cu plasă de sârmă peste care se așează răsfirat iarbă cosită.
Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere și răsadnițe
Implică reglarea temperaturii a luminii și călirea pentru acomodarea plantelor la condițiile mediului exterior. Menținerea unui mediu umed în timpul germinării și dezvoltării răsadurilor inițiale este foarte importantă. Micromediul din jurul semințelor este critic. Deshidratarea, chiar pentru perioade scurte, poate fi fatală în timpul dezvoltarii rădăcinilor. Rădăcinile în curs de dezvoltare se pot usca, chiar și în perioada între irigații, cu temperaturi ridicate și umiditate relativ scăzută.
Controlul adecvat al densitații puieților este critic pentru producerea de material săditor viguros, este necesară în culturile prea dese când nu s-a respectat norma de sămânță la unitatea de suprafață sau când nu s-a semănat uniform.
Se așteaptă până când plantele ajung la înălțimea medie de 6 cm și apoi se face prima rărire prin smulgere sau tăiere cu foarfeca, amânarea, duce la subțierea plantelor. Rărirea este necesară pentru creșterea unui răsad bun, dar densitatea puieților este specifică tipului de material săditor folosit.
La primele răriri, se lasă aproximativ 100 de plante / m2. Atunci când plantele au înălțimea de 30 cm, rărirea se face pentru a doua oară lăsând 20 până la 50 de puieți / m2. Ele în mod normal pot fi păstrate la această densitate, dacă se produc butași sau stocuri de rădăcină pentru plantarea în anul următor.
Fig. 5. Plante tinere de Paulownia
2.1.2. Înmulțirea prin butași de rădăcină. Butășirea este o metodă de înmulțire mult întrebuințată în pepiniere la numeroase specii de arbuști și de arbori, care au capacitatea naturală de a forma noi indivizi, pornind de la porțiuni de plantă puse în condiții de înrădăcinare și care în condițiile de la noi nu formează semințe.
Butașii pot fi porțiuni de ramuri, lăstari, sau fragmente de rădăcini. Prin butași de rădăcină se pot înmulții speciile care au muguri pe rădăcini și drajonează cum este și cazul Paulowniei tomentosa. În cazul butașilor de rădăcină, noile rădăcini care apar își au originea în periciclu și uneori în celulele meristematice situate în endoderm. Formarea de noi muguri pe butașii de rădăcină rezultă din diferențierea unor țesuturi localizate fie în cambiu, fie în periciclu sau în zona corticală externă urmată de evoluția acestora în meristeme mugurale. (Ana Felicia Iliescu ,2008).
Butașii de rădăcină se recoltează de regulă când plantele sunt în repaus(toamna, sau la începutul iernii, sau primăvara devreme înainte ca plantele să pornească în vegetație) scoțând planta mamă( deplantând-o) și astfel recoltând butași – fragmente de rădăcină groase de 7-11 mm și lungi astfel încât să conțină 3-4 muguri( aproximativ 3cm).
Recoltarea butașilor se mai poate face și fără să deplantăm, numai dezgropând parțial sistemul radicular superficial al plantelor și astfel recoltând butașii. În cazul butășirii un factor extrem de important este menținerea polarității la plantare în substratul de înrădăcinare, de aceea la confecționarea butașilor polul apical trebuie marcat.
Înrădăcinarea butașilor se poate face în:
teren deschis – la acele specii la care înrădăcinarea are loc chiar în condiții naturale( spirea, salix, populus).
paturi de înrădăcinare , încastrate în șanțuri de 1,20 m lățime și de 0,25- 0,3 m adâncime sau în tocuri din lemn asemănătoare răsadnițelor. Substratul de înrădăcinare din aceste paturi poate fi nisip, pământ de frunze, turbă, sau amestecate între ele în anumite proporții în funcție de specia pe care o folosim pentru înrădăcinare. Pentru înrădăcinare, butașii trebuie să beneficieze de umiditate constantă, de temperatură optimă și lumină corespunzătoare.
– în sere, solarii și răsadnițe unde factorii de mediu pot fi dirijați mult mai bine și rezultatele obținute sunt net superioare celor în paturi nutritive și în teren deschis. Ciclul de cultură la înmulțirea prin butași în sere poate fi de 1 sau 2 ani.
La înmulțirea prin butași se pot folosi substanțe stimulatoare de înrădăcinare fie în scopul extinderii perioadei de butășire în afara epocilor optime sau favorabile pentru fiecare plantă, fie pentru stimularea speciilor care emit mai greu rădăcini sau emit în timp mai îndelungat și cu procente mai mici de reușită. Substanțele stimulatoare acționează atât asupra duratei de înrădăcinare cât și asupra calității înrădăcinării (lungimea, numărul de rădăcini pe butaș).( Florin Stanică și colab.2002)
Substanțele cele mai folosite sunt:
– acidul indolil acetic(A.I.A., heteroauxina)
– acidul indolil butiric ( A.I.B.)
– acidul naftil acetic (A.N.A.)
Butașii din rădăcini de Paulownia se manipulează foarte atent fiind fragili, deshidratându-se și deteriorându-se foarte ușor. Butașii recoltați din toamnă, dacă nu dispunem de sere și înrădăcinarea se face în răsadnițe, solarii sau câmp, se păstrează legați în mănunchiuri de 10-20-50, stratificați în nisip, turbă sau înveliți în mușchi, la rece și în mediu umed, la temperaturi de 2-5° C.
Pe parcursul păstrării se va verifica umiditatea și temperatura pentru a depista orice boală care s-a instalat și pentru a putea interveni cu tratamentele necesare stopării acesteia, Pentru prevenirea apariției unor putregaiuri se pot face tratamente înainte de depozitare cu fungicide specifice.
Fig. 6. Paulownia tomentosa la ghivece
2.1.3 Înmulțirea în vitro – Această metodă permite cultivarea în condiții aseptice, pe medii nutritive favorabile, a țesuturilor vegetale, de tipul meristemelor ,detașate în special din zonele de creștere ale plantelor , Tehnicile actuale permit obținerea de noi plante , pornind de la o singură celulă.( Capuna, M., Giannini , R.,1997)
Materialul biologic obținut prin metoda în vitro prezintă o serie de avantje cum ar fi :vigurozitate, potențial biologic ridicat, rezistență la boli și dăunători și în majoritatea cazurilor este liber de viroze. Aplicarea metodei de înmulțire în vitro oferă posibilitatea de obținere, în scurt timp, a unui număr foarte mare de descendenți.În felul acesta se poate răspândi foarte repede în cultură soiurile, hibrizii sau varietățiile noi obținute de către amelioratori.( Zaharia ,D.,Dumitraș A.,2003)
2.1.4. Aspecte de marketing și implicațiile în strategia pepinierelor
Viabilitatea unei pepiniere este condiționată de asigurarea valorificării materialului săditor. Așa cum s-a arătat în introducere, în majoritatea țărilor (cu excepția Olandei) predomină consumul intern de plante lemnoase ornamentale și numai o mică parte face obiectul exportului.
Cunoașterea pieței, a celorlalți producători și a ofertei lor de material săditor, dar și a importatorilor de plante ornamentale pentru comercializare este în același timp un stimulent și un element de control al dezvoltării producției, al calității și diversității produselor de pepinieră și de reglare al prețului. În mod firesc, în economia de piață, în condițiile existenței mai multor producători și comercianți de plante ornamentale, aceste aspecte conduc la adoptarea anumitor strategii în activitatea pepinierelor.
Pentru valorificarea producției se caută noi modalități de a menține și spori interesul diferitelor categorii de utilizatori: antreprenori peisagiști, colectivități publice și private, pepiniere care achiziționează materialul tânăr, persoane particulare ș. a.
Câteva din căile de stimulare a pieței interne în țările cu tradiție în producerea de plante lemnoase ornamentale sunt:
orientarea către produse mai ușor vandabile, de calitate, cu prezentare atractivă și utilizare multiplă. O consecință remarcată în pepinierele europene este creșterea producției de plante containerizate, cu ponderea celor tinere (Foucard, J.C., 1994).
diversificarea produselor. Acest obiectiv de primă importanță se realizează prin:
introducerea de noi specii, din diferite zone ale globului;
crearea de noi varietăți care răspund anumitor exigențe privind caracterele ornamentale, rezistența biologică la diferiți factori de stress, abiotici și bio- tici, extinderea posibilităților de utilizare (de exemplu, cultivaruri de talie mică și compacte pentru terase și balcoane sau cultivaruri pentru ramuri înflorite tăiate);
livrarea de plante în stadiul de maximă atractivitate: arbuști înfloriți sau fructe, prin decalarea artificială a înfloririi și fructificării în corelație cu anumite sărbători și cu perioadele normale de vânzare; totodată se păstrează tradiția ofertei de plante modelate prin tundere sau cu forme aparte obținute prin diferite tehnici (altoire, împletirea mai multor tulpini etc.).
oferta de produse de marcă, atât pentru noi varietăți (sub licență) cât și pentru certificarea calității materialului săditor (de exemplu, marca “GARECA” a pepinierelor Guillot-Boume, prima antrepriză horticolă franceză certificată în 1988).
• inovarea în modul de prezentare a produselor care asigură o mai bună comercializare, în special pentru piața particulară:
plante condiționate, cu ambalaj atractiv, inclusiv pentru cele fără containere;
etichete care prezintă indicații de plantare și îngrijire și, mai ales pentru foioasele în repaus vegetativ, imaginea colorată din perioada de maximă de- corativitate;
expunerea plantelor la locul de vânzare în modalități avantajoase: plăci alveolate, bacuri și alte containere pentru ghivece; cărucioare etajate pentru plantele în ghivece; mici sectoare expoziționale de grădină ș.a.
Aspecte organizatorice și tehnice
În vederea vânzării materialului săditor, pentru cunoașterea disponibilităților cantitative pe sortimente, este necesară inventarierea plantațiilor.
Lucrarea se execută în timpul verii, întocmindu-se documentația de evidență pentru fiecare parcelă, pe rânduri de plante. Situația centralizată a plantelor disponibile, pe specii, categorii de folosință, calitate (repicate, număr de transplantări), mod de livrare (cu balot, fără balot, în containere) este absolut necesară pentru activitatea de valorificare. Oferta pepinierei se poate prezenta prin cataloage, anunțuri, sectorul expozițional.
Conform standardelor europene, în catalog sau în listele de prețuri, trebuie specificate prin simboluri general folosite în pepinieristică, modul de obținere a materialului săditor, vârsta și dimensiunile (în funcție de plante: înălțimea, lărgimea, circumferința trunchiului).
Puieții tineri (producție vandabilă a pepinierelor de înmulțire) se simbolizează în modul
următor, exprimându-se cifric vârsta și modul de obținere:
următor, exprimându-se cifric vârsta și modul de obținere:
se exprimă vârsta și modul de obținere ca mai sus, urmate de simbolul V și cifra care indică diametrul interior al ghiveciului. Exemplu:
plante de 2 ani, X/l/l V7 = puieți altoiți, repicați, în ghivece de 7 cm;
0/1/1 V7 = puieți din butași repicați în ghivece de 7 cm. Pentru arbuști și arbori listele de prețuri ale pepinierelor europene sunt stabilite pe categorii de material săditor precizându-se:
– numărul de transplantări (inclusiv cele din faza de înmulțire), dimensiunile în funcție de specie (înălțime, lățime, circumferința sau diametrul trunchiului la l m de sol), modul de livrare (rădăcini goale, cu ghiveci, în container).
Prețul de vânzare este cu atât mai ridicat cu cât numărul de transplantări în pepinieră este mai mare (până la 8 la rășinoase și până la 7 la arborii foioși – pepiniera Timm & Co – Elmshom, Germania).
În cataloage se indică prețul unitar; în cazul anumitor categorii de material săditor (plante de vârstă mai mică), prețul pentru 10 și 50 de bucăți este proporțional mai redus.
În România, standardul național 5971-92 pentru puieții de talie mare de arbori si arbuști ornamentali, elaborat în cadrul Institutului de Cercetări si Amenajări Silvice, clasează arborii în 4 categorii, arbuștii în 3 categorii și lianele în 2 categorii de calitate, în funcție de dimensiuni, adoptând criterii prezente și în țările cu tradiție în producerea plantelor lemnoase ornamentale. Explicația numărului mai restrâns de calități în acest STAS, comparativ cu
oferta pepinierelor de prestigiu, este în primul rând faptul că în România se comercializează mai ales material ornamental considerat finit, în limitele categoriei pe care în această lucrare am numit-o “standard” și al categoriei “arbori de talie mare”.
Varietatea dimensională a uneia și aceleiași specii nu se regăsește în totalitate în oferta de produse autohtone de pepinieră pentru că nu există motivația unei cereri importante: practic nu există pepiniere care disociază fazele obținerii materialului săditor (pepiniere de înmulțire, pepiniere de formare și pepiniere de arbori mari) și care să solicite plante de vârste și dimensiuni diferite; iar în ceea ce privește cererile populației, acestea sunt încă mici și inconstante, chiar dacă se orientează și spre plante de vârstă mai mică, cu dimensiuni mai reduse.
Actualul standard național de calitate constituie elementul de referință pentru valorificarea materialului săditor autohton. Exemple:
Abies concolor- categoria 1-130 cm înălțime
– 100 cm
– 70 cm
F- 225 cm
Acer campestre- categoria 1-250 cm înălțime; 3,0 cm diametru/9,4 cm circumferință
– 225 cm; 2,7 cm/8,5 cm
– 200 cm; 2,5 cm/7,8 cm
F – 300 cm; 5,0 cm/l 5,7 cm
Exigențele privind calitatea materialului săditor includ și certificarea stării fitosanitare, mai ales în cazul exportului și importului de plante.
2.1.5. Pregătirea livrării plantelor
După înregistrarea comenzilor, se operează marcarea disponibilităților în registrul de evidență.
Se pregătesc etichetele pentru materialul săditor solicitat.
Pe baza comenzilor, materialul este scos din locul de depozitare și transferat în hala de ambalare, amenajată după necesitățile fiecărei pepiniere.
Aici se realizează lotul de plante pentru fiecare comandă. Legăturile cu puieți se reunesc; fiecare pachet sau, în cazul exemplarelor unice, fiecare plantă este etichetată. Fiecare lot, vizibil marcat, cu numărul comenzii sau cu un număr de ordine, se așază în compartimente separate în lungul pereților halei.
Faza următoare este ambalarea plantelor pentru transport efectuată sau nu, la solicitarea beneficiarului.
În general, se ambalează numai materialul care se expediază de către pepinieră. Restul livrărilor se face fără ambalare, revenind clientului grija pentru pregătirea transportului.
Modul de ambalare depinde de durata și felul transportului.
Puieții mici, fără pământ pe rădăcini se pot ambala:
în cutii de carton ondulat, căptușite cu polietilenă (de exemplu: trandafirii);
în pachete îmbrăcate cu rogojini sau cu paie lungi, strânse cu sârmă, reunind una sau mai multe legături de puieți, cu rădăcinile protejate cu mușchi umed;
în pachete acoperite cu țesături impregnate (în S.U.A. pânză de ambalare tratată cu naftenat de cupru);
în lăzi de lemn, căptușite cu pânză impregnată și cu folosirea de mușchi sau turbă (expediție peste ocean);
în palete (specializate pentru transportul modem), cu mușchi sau paie umede.
Pentru realizarea coletelor protejate cu paie, rogojini sau prelate se pot folosi
mașini de ambalat.
Plantele mici cu balot de pământ se pot ambala:
în coșuri de nuiele sau în lăzi, reunind mai multe exemplare (stabilizate cu paie);
în palete (dacă nu depășesc înălțimea lăzii).
Baloturile de pământ ale plantelor mai mari, care se transportă în camioane sau în vagoane, trebuie pregătite corespunzător.
Plasa de consolidare a pământului pe rădăcini se îmbracă cu paie lungi, fixate cu legături de sârmă; protecția exterioară împotriva deshidratării se poate face și cu folie de polietilenă sau cu pânză impregnată.
La livrare se poate executa și ambalarea părții aeriene, mai ales la plantele înfrunzite, mai delicate, pentru a nu se deteriora. Se poate utiliza folie de polietilenă sau hârtie groasă de ambalaj, legată în spirală.(Ana Felicia Iliescu 1998)
2.2. Înființarea culturii de Paulowniei
Puieții obținuți în sectorul de înmulțire care cuprind secții pentru semănat, butășit, altoiri, marcote, drajoni, nu pot fi plantați direct în spațiile verzi, deoarece în acest stadiu de dezvoltare nu au calități decorative. Aceste plante tinere trebuie să parcurgă o perioadă de formare în pepinieră de 2 – 4- 7- ani (în funcție de specie), timp în care se aplică lucrări speciale pentru a stimula dezvoltarea sistemului radicular și a părții aeriene.astfel un puiet trece prin 1 – 3 câmpur.i
La sfârșitul acestei perioade de formare se obține material standard, adică plante care întrunesc minimul acceptat al efectului vizual pentru spațiile verzi. Unele pepiniere preiau materialul standard și îl mai formează încă minim 4 ani pentru a obține material săditor de talie mare (adică de vârstă mare, nefiind vorba aici de înălțimea plantei la vârsta adultă).
Producerea materialului săditor dendrologic se poate face după două metode tehnologice: în terenul pepinierei sau în containere.
Formarea materialului săditor în teren cuprinde mai multe etape: plantarea puieților, formarea sistemului radicular, formarea părții aeriene și scoaterea puieților din teren. Plantarea puieților de Paulownia
În secția de formare materialul săditor tânăr ajunge cu pământ pe rădăcini , butașii fiind trecuți după înrădăcinare în ghiveve sau plăci alveolare, sau cu rădăcini nude cei obținuți prin sămânță.
Numai speciile de foioase cu frunze căzătoare se livrează secției de formare cu rădăcinile nude, celelalte (conifere, speciile de foioase cu frunze persistente, toate varietățile și culturile obținute prin altoire), fiind întotdeauna cu pământ pe rădăcini.
La sosirea în secția de formare, puieții cu rădăcinile nude se stratifică imediat până în momentul plantării, pentru a evita deshidratarea rădăcinilor și riscul pierderii plantelor. Plantele livrate în ghivece sau cu pămînt pe rădăcină se depozitează până la plantare în șoproane umbrite unde sunt posibilități de udare .Se recomandă ca în momentul aducerii plantelor terenul să fie deja pregătit pentru a nu fi nevoiți să păstrîm un timp prea îndelungat plantele în detrimentul lor.
Pregătirea terenului este o lucrare foarte importantă la înființarea unui cîmp. Lucrările de pregătire a terenului constă în fertilizarea de bază cu îngrășăminte organice descompuse sau semidescompuse(gunoi de grajd) 50- 60 to/ha, completate cu îngrășăminte chimice complexe, cu fosfor și potasiu (300 – 400 kg/ha ).Administrarea acestora se face înainte de arătura adîncă și pe baza analizelor de laborator ce stabilesc exact conținutul solului în macroelemente. Arătura se face cu tractorul cu plug purtat, la adâncime de 25 – 30 cm . Momentul executării este de regulă toamna, iar peste toamnă solul rămâne în brazdă crudă
Primăvara se execută celelalte lucrări de mărunțire cum ar fi: grăparea, discuirea, lucrarea cu freza. Înainte de plantare se marchează terenul conform distanțelor de plantare.
Distanțele de plantare (repicare) sunt variabile în funcție de mai mulți factori:
– rapiditatea de creștere. Pentru speciile rapid crescătaoare se execută o singură repicare (Tilia, Forsythia, Aesculus), iar pentru cele încet crescătoare se execută și o a doua repicare la distanțe de 1m între rânduri și 0,4 – 0,6 m pe rînd./
– durata de menținere în pepinieră – între 2 ani și 4 ani ani;
– formarea cu sau fără pământ pe rădăcini – distanțe mai mari la plantele care vor fi scoase cu balot de pământ pe rădăcini;
– modul de întreținere a culturilor – la întreținerea mecanizată distanța între rândurile de plante crește pentru ca utilajele să poată intra.Sunt situații când Paulownia se formează în câmpuri la distanțe mari de 2/ 2 m , aceste exemplare sunt destinate amenajărilor speciale (expoziții sau completării unor goluri în spațiile verzi)
Epoca de plantare. Pentru toate speciile lemnoase ornamentale perioada optimă pentru plantări este primăvara. Pentru speciile de foioase termofile și speciile conifere această perioadă este obligatorie pentru asigurarea prinderii și adaptarea la condițiile de mediu și cele din teren. Speciile autohtone pot fi plantate și toamna, în zonele unde iernile nu sunt grele.
Plantarea se face în rânduri, semimecanizat sau mecanizat. Plantarea semimecanizată presupune deschiderea de șanțuri sau gropi de plantare cu ajutorul mașinilor, urmând ca plantarea să se facă manual. Plantarea mecanizată este folosită în pepinierele mari și foarte mari și necesită mașini speciale de plantare.
Adâncimea de plantare este foarte importantă pentru prinderea și dezvoltarea plantelor. Puieții cu rădăcinile nude se plantează până la nivelul coletului. Plantarea mai sus sau mai jos față de colet determină uscarea sau putrezirea rădăcinilor. Puieții cu pământ pe rădăcini se plantează la nivelul anterior. O plantare mai adâncă aduce probleme la udarea plantelor, din cauza diferențelor de textură între balotul plantei și solul pepinierei, iar plantarea mai sus de nivelul anterior determină uscarea rădăcinilor descoperite și încetinirea creșterii plantelor.
După înfiinșarea câmpului , care totdeauna se face prin plantare, se are în vedere asigurarea următoarelor aspecte :
● terenul să fie curat de buruieni și afânat. Se execută ori de cîte ori este nevoie cultivarea mecanizată între rânduri și prașile manuale pe rînd .Distrugere buruienilor de pe rînd poate fi făcută prin mulcire cu materiale biodegradabile cum ar fi paiele tocate, scoarța de arbori, rumeguș, talaș.
Mulcirea se pote face și cu folie de polietilenă de culoare închisă ce se întinde de regulă pe sol înaintea plantării. Prin folosirea foliei se realizează și o încălzire a solului cu circa 1 – 2oC . Combaterea buruienilor se poate face și prin folosirea erbicidelor , dar această metodă este mai puțin utilizată în pepinierele noastre deoarece nu dispunem de erbicide selective . În pepinierele unde se cultivă mai mult conifere rezultate bune s-au obținut cu Roundap.
● Solul din pepinieră să fie permanent umed ,creșterea și dezvoltarea puiților sunt dependente de existența apei în cantități suficiente la nivelul sistemului radicular. Administrarea apei se poate face prin aspersiune , prin brazde , sau prin picurare. Udarea suplimentară se execută imediat după plantare și ori de câte ori este nevoie pentr ca plantele să se dezvolte bine. Începând cu luna septembrie udările se întrerup pentru a nu afecta negativ lemnificarea lăstarilor.(Ana Felicia Iliescu ,2008)
● Completarea deficitului de macro și microelemente se face prin aplicarea fazială a îngrășămintelor chimice simple sau complexe . Administrarea îngrășămintelor se poate face prin împrăștiere și încorporarea în solul peinierei prin lucrările de întreținere a solului, sau se pot da sub formă diluate în apa de udare.
● Combaterea bolilor și a dăunătorilor este necesară pentru menținerea stării de sănătate a plantelor. Se folosesc produse specifice în cantitățile și dozele recomandate de producător.
Bolile fungice, precum și omizile, melcii și afidele pot afecta plantele foarte tinere de paulownia tomentosa (ca pe majoritatea plantelor tinere).Ciclul de cultură poate fi de 1 sau 2 ani. Plantațile tinere sunt afectate ocazional de putregaiul tip ,,guler” – un putregai brun sau negru pe tulpină chiar deasupra nivelului solului, care poate provoca planta să se prăbușească. Acesta este provocat de udarea exagerată, coroborat cu vremea umedă, și, uneori, de manipulare puiețiloor sau de plantarea prea adâncă. Antracol sau soluție de sulf amestecată cu mancozeb este de multe ori eficace împotriva putregaiului guler, dar prevenirea este mai eficientă decât vindecarea. Rezultate bune dau măsurile preventive care se recomandă a fi aplicate încă de la alegerea terenului, pregătirea acestuia precum și la alegerea plantelor la înființarea culturilor.
● Protejarea de îngheț a plantelor tinere, termofile. Plantele se mușuroiesc cu pămînt , se apleacă , se fixează și se acoperă cu pământ sau se leagă și se învelesc cu diferite materiale de protecție(folie de polietilenă, rogojini, prelate.). .(Ana Felicia Iliescu ,2008)
Îngrijirile aplicate cu rigurozitate în primii ani după plantare permit arborilor să se acomodeze în noua situație , să- și reia creșterea rădăcinilor . Exemplarele mari plantate cu balot de pământ pe rădăcină , necesită o atentă supraveghere, prinderea nefiind considerată definitivădecît după 2-3 ani, cînd plantele și-au refăcut în întregime sistemul radicular.
Fig.7. Cultură de Paulownia
CAPITOLUL III
PREZENTAREA FACTORILOR DINAMICI CU INFLUENȚE ASUPRA CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂTRII PLA NTELOR DE PAULOWNIA
3.1. Condiții climatice
După expoziția lui, judeul Sălaj se află sub directa influență a maselor de aer din vest, încadrându-se în sectorul cu climă continentală moderată. Circulația maselor de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui, creează diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unități geo-morfologice.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8oC si 9 oC în cea mai mare parte a județului, excepție facând culmile mai înalte ale munților Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Simișna – Gîrbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6 oC si 8oC. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 mm si 800 mm, valori mai mari inregistrându-se in muntii Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș – Agrij și pe valea Someșului.
După raionarea climatică a lui St. M. Stănescu perimetrul de ameliorare se încadrează în ținutul climatic I AB p 2 adică: I- climă continentală, B- climă de câmpie, p-ținutul vestic, 2- districtul central.
După Koppen încadrarea se face în provincia climatică C-F b-k, ce reprezintă un climat temperat, umed, cu ierni blânde, cu precipitații în tot timpul anului, cu temperaturi peste 22˚C în luna cea mai caldă a anului.
Pentru punerea în evidență a particularităților climatului regional în care se încadrează teritoriul unității de studiu, s-a realizat o analiză separată a factorilor climatici principali: regimul termic, regimul pluviometric, regimul eolian.
Regimul termic se caracterizează prin intermediul valorilor medii lunare și anuale, minimale și maximale absolute, durate și temperaturi medii a sezonului de vegetație și a datelor extreme de producere a înghețurilor târzii și timpurii, temperaturile medii pe anotimpuri, ce pot afecta vegetația lemnoasă.
Toate aceste date sunt prezentate sub formă tabelară după cum urmează:
Tabelul 1
Temperaturi medii lunare
După cum se poate observa din tabelul nr. 2 există o distribuție normală a temperaturilor, cu valori minime în luna ianuarie, de -3oC și maxime în luna iulie, cu valoarea de 20,7 oC media anuală fiind de 9,5 oC. Cu o amplitudine termică de 23,7 oC.
Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în data de 29 iulie 1936 la Stația Meteorologică Zalău, cu o valoare de + 39.5oC iar temperatura minimă absolută trimestrială la aceeași stație meteorologică a fost de – 29 oC în data de 24 ianuarie 1942.
Temperaturile medii pe anotimpuri sunt prezentate în tabelul nr. 3
Tabelul 2
Temperaturile medii pe anotimpuri
Temperatura medie, în perioada de vegetație este 13,7 0C, iar data aproximativă a primului îngheț este 10 –15 octombrie, iar ultimul îngheț se înregistrează în perioada de 20 -25 aprilie. Durata medie a intervalului fără îngheț este de 189 de zile, și a celor cu îngheț de 70 -100 de zile.
În urma analizării acestor date se poate observa în primul rând că trebuie aleși arborii care să reziste înghețurilor timpurii și târzii, în schimb temperaturile maxime și minime se încadrează în valorile normale, ce nu pot provoca arsuri la frunze și gelivuri la trunchi, în cazul acesta există o mare varietate de specii ce pot fi alese pentru alcătuirea perdelelor forestiere, temperatura ne fiind un factor care să limiteze numărul acestora.
Regimul eolian se caracterizează prin vânturi destul de echilibrate cu o viteză sub 11m/s neexistând pericolul producerii doborârilor de vânt. Vântul dominant în această zonă este cel din SV, cu acțiune continuă tot timpul anului, dar cu o intensitate moderată. Frecvența și viteza medie a vânturilor sunt redate în tabelul nr.4.
Tabelul 3
Frecvența (%) și viteza medie (m/s) pe puncte cardinale
Viteza medie mai mare a vânturilor, se înregistrează de la SV, iar frecvența medie mai mare de la N și NE, tăria vânturilor pe scara Beaufort este de 3,00 anual , aspecte foarte importante , care trebuie analizate, în perspectiva modului de amplasare a plantației de Paulownia.
Precipitațiile medii anuale, ce au fost înregistrate (pe 10 ani), sunt cuprinse între valorile de 635 – 650 mm, iar pe anotimpuri această medie este reprezentată în tabelul nr. 5.
Tabelul 4
Precipitații medii pe anotimpuri
În luna iunie se înregistrează 68 mm, iar în luna ianuarie 47 mm, o distribuție a acestor valori medii, de precipitații, înregistrate pe fiecare lună, sunt reprezentate în tabelul nr. 6.
Tabelul 5
Precipitații medii lunare
Se înregistrează un maxim de precipitații în luna iulie și un minim în luna ianuarie. Durata medie a zilelor cu zăpadă este de 30 – 40 de zile, aceasta fiind relativ mică și se datorează volumului redus de precipitații.
Umiditatea relativă a aerului este foarte importantă, în cazul secetei atmosferice, valoarea ei influențând regimul evapotranspirației. În zona perimetrului studiat umiditatea relativă a aerului este prezentată în tabelul nr. 7.
Tabelul 6
Umiditatea relativă a aerului( %)
În urma analizei diagramei climatice se obsearvă un excedent de umiditate în lunile de iarnă și toamnă, dar cu un mare deficit în lunile de vară ce provoacă seceta , prin urmare există un dezechilibru major între precipitații și evapotranspirația potențială ce trebuie reglat prin lucrări de ameliorare .
Totodată datorită duratei mici a zilelor cu zăpadă pe timpul iernii nu se face o aprovizionare suficientă cu apă necesară rădăcinilor, atfel că dezechilibrul este și mai dăunător.
Pentru determinarea bonității climei s-a calculat indicele de ariditate Martonne, cu formula:
Ir = 12 p / t+10, rezultatele fiind prezente în tabelul nr.9.
Tabelul 7
Indicele de ariditate
Conform calculelor indicelui de ariditate se pot observa valori foarte mici, mai ales în lunile de vară, ceea ce arată că apariția secetei este favorizată de temperaturile mari și lipsa precipitațiilor pentru echilibrarea deficitului hidric.
Toate datele prezentate în condițiile climatice ale zonei studiate ne indică oportună instalarea plantației de Paulownia.
3.2. Elemente hidrografice și hidrologice
Regiunea studiată este situată în bazinul de jos al râului Someș. Emisarul principal al pâraielor sunt precipitațiile scăzute de-a lungul anului , făcând legătura cu condițiile climatice prezentate în capitolul anterior se poate observa că, debitul nu este constant , majoritatea pâraielor seacă în timpul secetos. În general rețeaua hidrografică este săracă din punct de vedere al debitului.
Un factor important în apariția deficitului hidrologic este lipsa stabilității din zonă, datorat faptul că, neexistând un calm climatic, precipitațiile sunt sărace și nu pot asigura necesarul de apă zonei agricole.
3.3 Condiții pedologice
În regiunea studiată se întâlnesc soluri mijlociu profunde și profunde, fără schelet cu un conținut mediocru de substanțe nutritive, organice și anorganice. Predomină solurile din clasa argiluvisoluri de tipul brun argiloiluvial, subtipul tipic și molic, brun luvic subtipul tipic și pseudogleizat și aluvisolul albic, subtipul tipic și pseudogleizat, iar din clasa cambisoluri ,tipul bruneumezobazic, subtipul pseudogleizat.
În perimetrul studiat se întâlnesc următoarele tipuri de sol: brun argiloiluvial,subtipul tipic și brun luvic, subtipul tipic. Solurile brune argiloiluviale au fost cercetate pentru prima dată și separat ca tip genetic, de pedologul german Ronan.
Aceste soluri au fost considerate pentru Europa centrală caracteristice, cercetările ulterioare au arătat că acest tip de sol apare și în alte țări . În țara noastră pe hărțile pedologice întocmite de Gheorghe Munteanu Murgoci, solul brun nu apărea, dar apăreau solurile podzolice. Cercetările ulterioare au arătat de fapt că în zona respectivă apare un complex de soluri, de tip sol brun, brun albic.
Denumirea a înregistrat unele fluctuații și anume: popovăț brune de pădure , pe harta din 1964- so1uri silvestre brune, Chiriță 1966- 1967- so1uri brune argiloiluviale. În clasificarea din 1973 -1976 s-a folosit denumirea de sol brun argilic, iar în 1979 s-a revenit la denumirea de sol brun argiloiluvial, întrucât denumirea de sol brun argilic ar putea creea confuzii.Ca și răspândire acestea sunt localizate în podișul Transilvaniei, podișul Getic, piemonturile vestice, câmpia de vest și nord-vest a țării, Dobrogea de Nord precum și în zona subcarpatică a țării. Condițiile de formare se datoreză unei clime cu temperaturi medii de 7,6 -10,4 0C, și precipitații de 600 -1000 mm.
Vegetația specifică este de tip ierbos fiind reprezentată de specii ca :Allium sp.,Mercurialis perenis, Pulmonaria sp., în zonele ocupate cu pajiști, speciile predominante sunt gramineele.
Roca de solidificare este reprezentată prin luturi, depozite loessoide, argile,marne argiloase, nisip, gresii, depuneri de aluviuni, iar aceste materiale pot prezenta sau nu carbonați. Relieful specific este de câmpie, cu altitudine de 120 -200 m, puțin fragmentat cu forme dintre cele mai variate.
Apa freatică este la mare adâncime neinfluențând formarea acestui tip de sol. Profilul solului este alcătuit din următoarele orizonturi:
– Ao cu următoarele caracteristici:15 -40 cm grosime, culoarea brun cenușie închisă sau brună în stare umedă, cu stuctură grăunțoasă, mică sau medie;
– AB-10-20 cm grosime, culoare brun cenușie sau brună, cu structură poliedrică subangulară mică sau medie;
– Bt-60-150 cm grosime, de culoare brună, brun gălbuie în nuanța10YR, cu structură prismatică bine dezvoltată, cu numeroase pelicule de argilă la suprafață ;
– Cca apare la adâncime mai mare de 150cm cu numeroase separații calcaroase vineții, cu pete și concrețiuni.
Ca însușiri fizice se remarcă textura solului, care variază datorită depunerilor de material parental. Frecvent este luto argiloasă, argiloasă sau variabilă pe profil, astfel că orizontul Ao conține argilă în proporție de 10 – 30%, în Bt acesta este prezent în proporție de 40-60%. Argilele frecvent întâlnite sunt : ilitul, caolinitul, montmorilonitul. Porozitatea este de 48-59%.
Indicele de diferențiere texturală este de 1,2 -1,5 coeficientul de higroscopicitate este de 9-15%, coeficientul de ofilire 14-23%, capacitatea de reținere a apei in câmp este de 23-33%. Însușirile chimice sunt date de conținutul în humus, care este de 58% în orizontul Ao; 2 – 4% în culturile agricole, gradul de saturație în baze (V) este de 75% dar care prezintă variații pe profil crescând odată cu adâncimea, ajungând la o caracteristică slab acidă chiar neutră.
Fertilitatea este mai scăzută decât la alte soluri din aceeași clasă, datorită însușirilor fizico-chimice-hidrice, îmbunătățirea regimului de apă se poate face prin realizarea unor măsuri agrotehnice.
Solurile brun-luvice au fost cercetate prima dată de Gheorghe Murgoci, care pe hărțile pedologice din 1911-1924 figurau ca o așezare foarte întinsă de soluri podzolice și de soluri brun-podzolite. Cercetările ulterioare au pus in evidență faptul că, in aceste zone există un complex de soluri în care sunt incluse și solurile brun-luvice.
Sub raportul denumirii taxonomice s-a constatat că, ele au purtat denumiri diferite: soluri brune de pădure podzolite cu scopul de a pune in evidență faptul că ele s-au format sub păduri, sau o altă denumire, fiind soluri silvestre. În 1966 Chiriță le-a numit soluri brun podzolite argiloiluviale pentru a pune 1n evidență procesul de argiloiluviere. Ele s-au numit la început brun podzolite, iar din 1979 s-au numit brun-luvice.
Ca răspândire se află. În general solurile brun-luvice se caracterizează prin faptul că procesele de podzolire sunt mai intense decât în cazul solurilor brun argiloiluviale. Ele se găsesc pe suprafețe însemnate în piemontul getic, vestic, podișul Transilvaniei, podișul central al Moldovei , podișul Sucevei.
Condițiile de formare au fost temperaturile medii anuale de 7- 9°C , precipitații de 600-1000 mm.
Roca de solidificare este formată din depozite cu textură mijlocie sau grosieră cum sunt: luturile, depozitele losseoide, nisipurile, gresiile. Relieful este plan reprezentat prin terase, platforme, piemonturi dar și versanți slab înclinați și culmi interfluviale puternic rotunjite. Apa freatică nu influențează formarea acestor soluri întrucât in majoritatea cazurilor se află la adâncimi destul de mari.
Procesul de pedogeneză este foarte complex, cel mai important fiind procesul de podzolire (argiloiluviere) care are loc în condițiile unui relief așezat și a unor condiții climatice în care cantitatea de precipitații este mai mare decât evapotranspirația. În unele perioade, apa stagnează la suprafață, producând hidratarea coloizilor solului care sunt antrenați în adâncime. Se formează astfel un orizont El (eluvial) și unul Bt (iluvial). Astfel au loc procese de oxidare puse în evidență prin apariția concrețiunilor ferimanganice și a petelor ruginii de oxizi de Fe. Procesele de bioacumulare sunt mai puțin intense decât în cazul solurilor brun argiloiluviale, din cauza condițiilor climatice.
Alcătuirea profilului este următoarea: 0-Ao-EI-EB-Bt-C, fiecare orizont având următoarele caracteristici:
– 0 -1 – 4 cm grosime, cu structura OL, OF, OH;
– Ao – 20 – 25 cm grosime, culoare brun cenușie,structură granulară medie sau mică;
– EI-10-20 cm grosime, culoare brun-cenușie, brun-gălbuie cu structură poliedrică subangular slab dezvoltată sau lipsit de structură uneori, prezintă concrețiuni ferimanganice; brun cenușiu închis în stare umedă, numeroase concrețiuni ferimanganice;
– EB -10-15 cm grosime, culoare brună, brun cenușie, structură poliedrică mijlocie sau chiar mare, cu numeroase concrețiuni ferimanganice;
– Bt – 68-80-90 cm culoare brun gălbuie in stare umedă, cu pelicule evidente de argilă la suprafața unității structurale. Structura poliedrică mare sau prismatică mijlocie, cu concreți uni ferimanganice, în stare uscată este compactă, iar în stare umedă este plastică;
– C – la adâncimea de 120 cm, brun gălbuie, gălbuie în stare umedă.
Ca însușiri fizico-chimice se remarcă o textură lutoasă până la luto-argiloasă diferind de la un sol la altul în funcție de natura materialului parental. La acest profil se observă o varietate foarte accentuată a structurii pe profil astfel încât Idt (indicele de diferențiere textuară) este de 1,2-1,3 până la 3. Această varietate foarte puternică se datorează uneori și existenței bistratificării materialului parental. Orizontul El are o textură grosieră chiar nisipoasă datorită îndepărtării argilei. Uneori se remarcă la nivelul acestui orizont acumulări de siliciu sub formă de grăunțe de nisip cuarțos.
Ca argile predomină montmorinolitul și ilitul. În general densitatea în orizonturile Ao și El este de 1,2-1,3 g/cm3 și 1,5-1,6 g/cm3 în orizontul Bt. Coeficientul de higroscopicitate are valori reduse în El, 3-6%, și mijlocie în Bt 6-12%. Coeficientul de ofilire este de 4 – 4,5 până la 9% in orizontul Ao, respectiv 9 -17% în Bt, iar capacitatea de reținere a apei în câmp este de 22-26-28%.
Solul brunluvic prezintă următoarele însușiri chimice: conținutul în humus este de 5%, frecvent 2-3% la cele agricole ceea ce pune în evidență un proces de biocenozâ mai scăzut decât la brune argiloiluviale; valoarea ph-ului este cuprinsă între 4,9-6,2 în orizontul Ao, scăzând în orizontul El la 4,5-5,5, crește în orizontul Bt la 6-6,2-6,3; iar gradul de saturație în baze este, în orizontul Ao de 55-75%, mai mic de 55% in El, iar în Bt mai mare de 60-65%.
Fertilitatea este scăzută și mijlociu ridicată, drenajul fiind un factor limitativ pentru aceste soluri, pentru ridicarea ei fiind nevoie de amendamente calcice, îngrășăminte organice și minerale. Afânarea, măsurile agrotehnice duc la ameliorarea regimului aerohi dric.
Sistematic aceste soluri au fost grupate diferențiat, astfel în 1968 automorfe, pseudogleizate, freatic-umede, iar în 1973 și 1976 soluri brune podzolite. În ultima clasificare din 1979 aceste soluri au fost considerate din nou tipuri de sol dar cu numele actual tipic, vertic, planic, gleizat, pseudogleizat.
S-a introdus sub tipul vertic, culoarea roșie dată de materialul parental pentru a nu fi inclus la tipul brun-roșcat a cărei pedogeneză și culoare a orizontului Bt are o altă origine.
În suprafața perimetrului studiat cele două tipuri de sol se găsesc astfel: cca 77 ha sunt soluri brune argiloiluviale, adică suprafața ocupată de locuințe și de pășuni, și restul de 98 ha sunt soluri brune luvice ocupate cu culturi agricole.
Originea acestor soluri este dată de faptul că, înainte aceste locuri au fost ocupate cu păduri care au fost defrișate pentru instalarea culturilor agricole, astfel aceste terenuri fiind practic scoase de sub administrația forestieră.
Concluzia trasă de pe urma caracterelor acestor soluri arată că și ele pot fi factori limitativi în dezvoltarea în bune condiții a plantelor dendrologice paulownia necesită soluri fertile, profunde cu suficientă umiditate .
CAPITOLUL IV
CERCETĂRI PROPRII VIZÂND ÎNMULȚIREA PLANTELOR DE PAULOWNIA TOMENTOSA PRIN SEMINȚE
3.1.Scopul cercetărilor
Paulownia este un arbore de mărimea a II-a introdus în Europa în 1830, ca specie ornamentală, iar în ultimii ani extins în cultură pe suprafață din ce în ce mai mare , datorită creșterii rapide, calitățiilemnului, căpătând importanță forestieră.
Are trunchiul drept, scoarța cenușie mai rar cu ritidom.Frunzele de până la 30-50 cm lungime, ovate sau eliptice, întregi, pe față verzi închis iar pe dos verzi- palid.
Scopul cercetărilor a fost acela că prin folosirea unor substraturi ieftine și ușor de procurat și prin respectarea cât mai aproape de optim a verigilor tehnologice se pot obține rezultate mulțumitoare în producerea unui material săditor ieftin și de calitate.
Planta prezintă particularități biologice legate de înmulțire a căror cunoaștere și stăpânire se impun pentru conducerea unei tehnologii corecte și obținerea unui număr mare de puieți de catitate bună.
3.2. Materia și metoda de lucru
Metode de lucru au fost experimentul și observația, la care se adaugă unele analize de laborator efectuate asupra probelor de sol.
Pentru obținerea puieților prin semințe a fost utilizată ca bază materială de cercetare pepiniera dendrologică personală de la Nușfalău – Sălaj, experiențele vizând înmulțirea prin semințe s-au efectuat în perioada 2013-2014.
Semințele de Paulownia s-au semănat în 14 martie în anul 2013 și în 9 martie în 2014.
Când plantele au avut 2-3 frunzulițe s-au repicat la distanțe mai mari cu scopul de a crea condiții cât mai bune pentru creștere și dezvoltare. Momentul optim de repicare este când frunzele cotiledonale au o poziție orizontală, plantele în această fază au o plasticitate mai mare, asa că nu se pierde prea mult din sistemul radicular.După udare plantele s-au udat și s-au ferit de soare 3-4 zile.
Experiențele s-au desfășurat în trei variante :
V1 – substrat format din pământ de frunze 50% și nisip 50%;
V2 – substrat format din turbă ;
V3 – substrat format din turbă 50% + nisip 50 % ;
Conținutul în elemente nutritive a substraturilor în momentul semănării este de :
Tabel 8
Deoarece semințele de Paulownia germinează numai la lumină semănarea s-a făcut la suprafața substratului, fiecare variantă a avut o suprafață de 2 m2 . Pe fiecare m2 s-au semănat 400 de semințe.
Alte materiale
Nisipul . A fost curat(spălat), cu diametrul de 1-2 mm. Însușirile nisipului utilizat au fost :
conținutul de materie organică nul;
aerație mare peste 30 % ;
densitate aparentă mare peste 1,5 g/ cm3;
capacitate de reținere a apei 25- 30% ;
permeabilitate mare ;
pH-ul 6,9;
porozitate 25% ;
conținut de elemente nutritive foarte scăzut.
Perlitul . Principalele însușiri ale perlitului utilizat au fost:
densitate aparentă mare peste 0,3 g/ cm3;
capacitate de reținere a apei foarte mare 200- 300 % și capacitate de reținere a apei accesibilă plantelor , de 100 – 200 %;
permeabilitate mare ;
pH-ul 6,6;
porozitate 36 % ;
conținut de elemente nutritive foarte scăzut.
Pământul de țelină. A avut textură luto- argiloasă, structură glomerulară, eacție neutră, conținut ridicat în substanțe nutritive( N-15 mg, P- 10 mg și K – 25 mg /100g )
Mranița . A provenit din descompunerea gunoiului de bovine timp de peste 4 ani , și a avut următoarele însușiri:
conținut ridicat de elemente nutritive, inclusiv microelemente;
capacitate de reținere a apei mai redusă decât la turbă;
densitate aparentă 0,13 g/ cm3 ;
pH-ul 6,9;
Turba a provenit de la Călățele (jud. Cluj) și a avut următoarele însușiri:
densitate aparentă mare peste 0,11 g/ cm3;
capacitate de reținere a apei foarte mare 350- 400 %;
permeabilitate mare ;
pH-ul 4,5 ;
conținut de elemente nutritive scăzut.
4. 3. Rezultate și discuții
Semințele semănate la variantei 2(turbă) au răsărit cu 5 zile mai devreme decât ale variantei 3(turbă 50% + nisip 50 % ) și cu 9 zile mai devreme decât ale variantei 1 Martor.
Așa cum rezultă din tabelul 2 numărul de plante răsărite a avut valori cuprinse între 300 fire/m2 la varianta Martor( pământ de frunze 50% și nisip 50%) și 375 fire /m2la varianta 2(turbă)
Tabel 9
Numărul de plante de Paulownia răsărite
(valori medii, Nușfalău 2013-2014)
DL 5% – 13,5
DL1% – 25,7
DL0,1% – 48,9
Sub aspect relativ se constată o depășire a numărului de plante de Paulownia, răsărite la m2 cu 25% la varianta 2 (semănat în turbă) și cu 11% la varianta 3 (semănat în turbă 50% + nisip 50%) față de varianta 1, martor (semănat în pământ de frunze 50% și nisip 50%).
Analiza statistică ne indică o diferență foarte semnificativă între varianta 2(semănat în turbă) și varianta 1 Martor (semănat în pământ de frunze 50% și nisip 50%) și distinct semnificativă între varianta 3(semănat în turbă 50% + nisip 50%) și varianta 1, martor (semănat în pământ de frunze 50% și nisip 50%).
Fig. 8. Procentul de răsărire al plantelor de Paulownia
Plantele semănate în 2013, au fost transvazate în primăvara anului 2014 și după o perioadă de vegetație asa cum rezultă din tabelul nr.10 au atins înălțimea cuprinsă între 1,7 m cele din varianta 1 și 2,4 m cele din varianta 2, diferența de înălțime datorându-se și faptului că plantele variantei doi ( în turbă) au răsărit cu 9 zile mai repede decît cele ale variantei 1(V1 – pământ de frunze 50% și nisip 50%);
Tabel 10
Creștere plantelor de Paulownia după o perioadă de vegetație
(valori medii 2013-2014)
DL 5% – 13,5; DL1% – 25,7 ; DL0,1% – 48,9
Sub aspect relativ creștere plantelor este mai mare cu 41% la varianta 2(semănat în turbă) și cu 12% la varianta 3 ( plante semănat în turbă 50% + nisip 50%), față de varianta 1, Martor(semănat în pământ de frunze 50% și nisip 50%).
Analiza statistică ne arată o diferență semnificativă între varianta 2 și varianta 1Martor și semnificativă între varianta 3 și varianta 1
Tabel 11
Numărul mediu de frunze pe plantele de Paulownia,
Nușfalău 2013 – 2014
În ceea ce privește mărimea frunzelor la plantele de paulownia se poate vede diferențe mari de la 8 cm la varianta 1, martor (plante semănate în pământ de frunze 50% și nisip 50%) până la 17 cm la varianta 2 (semănat în turbă).
Referitor la numărul frunzelor mai mari de 10 cm nu s-au înregistrat diferențe între variante, iar la cele cu mărime mai mare de 11cm valorile au oscilat de la 1 frunză la varianta 1 la 8 frunze la varianta 2 . Numărul de frunze a variat de la 3 frunze la varianta 1 martor la 8 frunze la varianta 2 (Tab. 11).
Calitatea materialului dendrologic de paulownia este dată și de circunferința tulpinii și diametrul plantelor la colet.
Tabel 12
Diametrul plantelor de Paulownia la colet după o perioadă de vegetație
(valori medii 2013-2014 Nușfală,Sălaj)
DL 5% – 0,2;
DL1% – 0,4 ;
DL 0,1% – 0,6;
Din tabelul nr. 12 rezultă o depășire a diametrului coletului cu 47% la varianta 2( semănat în turbă) și cu 20% la varianta 3 ( turbă 50% + nisip 50 % ) față de martor, analiza statistică indicându-ne o diferență foarte semnificativă la varianta 2 și semnificativă la varianta 3 față de martor .
Referindu-ne la circumferința tulpinii după o perioadă de vegetație, la 10 cm deasupra coletului putem constata că este mai mare cu 37% la varianta 2 și cu 23% la varianta 3 față de martor.
Diferențele dintre variante fiind asigurate statistic la nivel de foarte semnificativ la varianta 2 față de martor și distinct semnificativ la varianta 3 față de varianta 1 martor(Tabel 13).
Tabel 13
Circumferința plantelor de Paulownia la 10 cm deasupra coletului
(valorii medii 2013-2014,Nușfalău, Sălaj)
DL 5% – 0,39;
DL1% – 0,60 ;
DL 0,1% -1,0;
Fig.9. Circumferința tulpini la 10 cm deasupra coletului
CAPITOLUL V
C ONCLUZII
1. Paulownia tomentosa este un arbore ornamental valoros apreciat în țara noastră datorită florilor, frunzelor sale, habitusului, iar în ultimii ani și datorită masei lemnoase, însușirilor medicinale, caracterului melifer și funcției de protecție a mediului.
2. Înmulțirea prin semințe este o tehnică de bază în obținerea materialului săditor de Paulownia.
3. Înmulțirea prin semințe permite obținerea rapidă a unui număr mare de puieți, vigoarea materialului obținut prin semințe fiind mai mare, sistemul radicular al puieților fiind mai puternic, mai ramificat.
4. Înmulțirea prin semințe este folosită pe scară largă în lucrările de ameliorare, păstrarea semințelor făcându-se fără condiții speciale de păstrare.
5. Semințele de Paulownia nu pot fi păstrate mai mult de 2 ani, deoarece pierd capacitatea germinativă.
6. Numărul de plante de Paulownia ce a răsărit la m2 a fost cu 25% mai mare la varianta 2( plante semănate în turbă) și cu 11% la varianta 3 ( plante semănate în turbă 50% + nisip 50 % ), față de varianta 1 martor( plante semănate în turbă 50% + nisip 50 %).
7. În ceea ce privește creșterea plantelor de Paulownia în primul an de la plantare la loc definitiv, acesta a fost de 2,4 m la plantele semănate în turbă, 1,9 m la cele semănate în nisip 50%+ turbă 50% și de numai 1,7 m la cele semănate în pământ de frunze 50%+ nisip 50%
8. Referitor la diametrului coletului depășirile sunt cu 47% la varianta 2( semănat în turbă) și cu 20% la varianta 3 ( turbă 50% + nisip 50 % ) față de martor, analiza statistică indicându-ne o diferență pozitivă foarte semnificativă la varianta 2 și pozitivă semnificativă la varianta 3 față de martor .
9. Referindu-ne la circumferința tulpinii după o perioadă de vegetație, la 10 cm deasupra coletului putem constata că este mai mare cu 37% la varianta 2 și cu 23% la varianta 3 față de martor. Diferențele dintre variante fiind asigurate statistic la nivel de pozitiv foarte semnificativ la varianta 2 față de martor și distinct semnificativ la varianta 3 față de varianta 1 martor .
10. Paulownia tomentosa se pretează a fi utilizată în toate tipurile de spații verzi, în plantații de aliniament stradal, izolat în grupuri sau masive, cu condiția să fie oarecum protejată de curenții de aer foarte rece, prin intermediul plantării asociate sau al protecției oferite de construcții.
11. Paulownia tomentosa poate deschide largi perspective pentru România în privința dezvoltării medicinii naturiste, prin prezența principiilor chimice cu importanță farmaceutică.
12. Pentru condițiile climatice din România se recomandă plantarea puieților de Paulownia tomentosa cu balot de pământ la rădăcină, în gropi de plantare cu adâncimea de 70 – 100 cm și utilizarea gunoiului de grajd.
13. Paulownia tomentosa cultivată experimental în pepinierele din România caracterizate prin veri secetoase, realizează puieți cu înălțimea de 1,5 – 2 m și chiar mai mari cu condiția indispensabilă a irigării, realizării unei bune aprovizionări a solului cu substanțe nutritive și a repicării în pepinieră a puieților de calitate foarte bună, obținuți în sere încălzite în ghivece sau alte tipuri de recipienți, încât perioada de vegetație în secția repicaje a pepinierei să corespundă lunilor aprilie – octombrie.
14. Puieții de Paulownia tomentosa pot fi obținuți în pepiniere, cu rezultate economice, renunțând la producerea puieților în spații protejate, în acest caz puieții realizează în secția repicaje a pepinierei, perioada august – octombrie, înălțimi cuprinse între 20 – 70 cm și o bună lemnificare care garantează rezistența la îngheț.
15. Cercetările efectuate în culturi vechi și suprafețe experimentale nou instalate au condus la concluzia că introducerea în culturi forestiere a acestei specii subtropicale în vederea producției de lemn este însoțită de riscuri și complet diferită de cea a speciilor din climate temperate; astfel ea cere scheme largi de cultură și adăpost special, cel puțin în primii ani.
16. Din cauza sensibilității la ger , mai ales la înghețurile timpurii ce o găsesc nelignificată , cultura în scop forestie
17. În arealul natural Paulownia este un important producător de lemn. Lemnul foarte ușor este folosit în industria mobilei și pentru articole sportive.
BIBLIOGRAFIE
Bandici Gheorghe Emil, 2012, Fiziologie și elemente de ecofiziologie vegetală, Ed. Universității din Oradea.
Baille, M., Baille, A.,Delmond D., 1994, Microclimate and transpiration of greenhouse rose crops,Agricultural and Forest Meteorology, 71, p83-85
Beckjord, Peter R., 1984. Paulownia tomentosa: A Brief Guide for the Tree
Farmer. Maryland Agricole Experiment Station. Univ. din Maryland.
Jeffrey W. Stringer,1986. A Practical Method for Production of Paulownia tomentosa , Department of Forestry, University of Kentucky,
Capuna, M., Giannini , R.,1997,Micropropagation of young and adult plant of cypress(Cupressus sempervirens L.),The Journal of Horticultural Science, vol72,4, p 601-608.
Charron,G.C., 1957, Encyclopedie de Jardins,Ed. Larousse, Paris.
Dumitriu Tătăranu, I.,1980, Stabilirea capacității filtrante a pădurii față de noxele din atmosferă și măsuri de gospodărire a pădurii afectate, ICAS, București.
Ede, F., Auger, M.,Green, T.G.A.,1997, optimizing root cutting succes inn Paulownia sp., The Journal of Horticultural Science, vol.72, 2, p 179-185.
Howard,B.H., Ridout,M.S.,1995,Responses of dark preconditioned and normal light- grown cuttings of Syringa vulgaris, ‚’’Madame Lemoine’’ to liht and wetness gradients in the propagation environment, The Journal of Horticultural Science, vol70, 6, p. 989- 1001.
Iliescu,Ana Felicia ,1998, Arboricultură ornamentală, Ed. Ceres, București.
Simion F.O., 2009 – Teza de doctorat (rezumat) cercetări privind producerea materialului săditor și introducerea în spații verzi a speciei Paulownia tomentosa, Universitatea din Craiova, Facultatea de horticultura,
Stănică F., Dumitrașcu M., Davidescu V., Majdar R., Peticilă A.- Înmulțirea plantelor horticole lemnoase, Ed. Ceres, București, 2002.
V. Cristescu, Radu S., Dumitriu Tătăranu I. 1989. Cercetari privind Cultura Forestiera a speciei Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud Analele ICAS., Vol.. I: 87-106.
Vlad Mariana – 2004 – Arboricultură ornamentală, Editura Imprimeria de Vest,Oradea
Zaharia, D.,Panea,Teodora,Florincescu, Adriana,1992, Producerea materialului
săditor dendrologic fără consum de energie, Bul.USACN A-H,46/2.
Zaharia, D., Dumitraș,Adelina, 2003, Arboricultură ornamentală, Ed. Risoprint ,Cluj-
Napoca
Wagner St., Oprița V., 1988 -Inrădăcinarea butașilor de Chamaecyparis și Juniperus
sub influența stimulatorilor. Rev. Hort. nr. 5.
Wagner St., 1972 -Metode moderne de înmulțire și cultura plantelor ornamentale.
Rev. Hort. nr. 10, pag. 2
www toadgully.com.au /
http://www.toadgully.com.au/paulownia-information
http://www.garten-treffpunkt.de/lexikon/blauglockenbaum.aspx
agro.afacereamea.ro/pomicultura-2/energetica/paulownia/
http://www.paulowniaromania.ro/
www.worldagroforestrycentre.org/
http://www.cropdevelopment.org
www.ecobios.ro/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROGRAMUL DE STUDIU : TEHNOLOGII HORTICOLE MODERNE [311185] (ID: 311185)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.