Programul de studiu: Planificare Teritorială Studiu geomorfologic al Văii Dunării între Brăila și Galați Îndrumător științific: Lect. Univ. Dr. Achim… [303100]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Lect. Univ. Dr. Achim Florin

Absolventă:

Avramescu Gabriela

BUCUREȘTI

2017

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Programul de studiu: Planificare Teritorială

Studiu geomorfologic al Văii Dunării

între Brăila și Galați

Îndrumător științific:

Lect. Univ. Dr. Achim Florin

Absolventă:

Avramescu Gabriela

BUCUREȘTI

2017

Cuprinsul

Capitolul 1 – INTRODUCERE……………………………………………………………..5

1.1 Alegerea temei…………………………………………………………………………5

1.2 Metodologia……………………………………………………………………………5

Capitolul 2 – PREZNTARE GENERALĂ…………………………………………………7

2.1 Poziția geografică………………………………………………………………………7

2.2 Limite și așezări…………………………………………………………………………..9

Capitolul 3 – GEOLOGIA ………………………………………………………………..13

3.1 Structura geologică……………………………………………………………………13

3.2 Tectonica……………………………………………………………………………….15

Capitolul 4 – RELIEFUL…………………………………………………………………..18

4.1 Geneza reliefului………………………………………………………………………18

4.2 Caractere morfografice și morfometrice………………………………………………20

4.2.1 Energia reliefului…………………………………………………………….21

4.2.2 Declivitatea…………………………………………………………………..22

4.3 Relieful fluviatil………………………………………………………………………..25

4.3.1 Lunca…………………………………………………………………………27

4.3.2 Terasele………………………………………………………………………30

Capitolul 5 – SOLURILE……………………………………………………………………31

5.1 Factori pedogenetici…………………………………………………………….31

5.2 Tipurile principale de soluri…………………………………………………….33

Capitolul 6 – CLIMA………………………………………………………………………..34

6.1 Temperatura aerului…………………………………………………………….34

6.2 Precipitațiile atmosferice…………………………………………………………35

6.3 Dinamica atmosferică…………………………………………………………..36

Capitolul 7 – Hidrografia……………………………………………………………………37

7.1 Alimentarea și scurgerea………………………………………………………….37

7.2 Scurgerea solidă și transportul de aluviuni……………………………………..42

7.3 Regimul de îngheț………………………………………………………………44

7.4 Chimismul apei…………………………………………………………………45

Capitolul 8 – HAZARDE ȘI RISCURI……………………………………………………..47

Capitolul 9 – VEGETAȚIA……………………………………………………………..52

Capitolul 10 – FAUNA…………………………………………………………..………54

Capitolul 11 – POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE…………………………………………..55

11.1 Popularea……………………………………………………………………55

11.2 Evoluția numărului de locuitori………………………………………………55

Capitolul 12 – ECONOMIA……………………………………………………………….57

Capitolul 13 – CONCLUZII…………………………………………………………… …59

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..60

Capitolul 1 – INTRODUCERE

1.1 Alegerea temei

Conceptul de „studiu geomorfologic” [anonimizat] : [anonimizat], [anonimizat], și multe altle. Pentru realizarea acestei lucrări, a [anonimizat]. Studiul a fost elaborat pe baza a trei etape:

– informarea, prin consultarea unor lucrări geografice mai vechi a [anonimizat], [anonimizat]-hidro, [anonimizat], prin interpretarea datelor și elaborea lor în lucrarea de licență.

Cel care a folosit pentru prima data conceptul de „geomorfologie” a fost John Wesley Powell (1888) în sintagma “geomorphic geology”.

[anonimizat] „geografia unei țări trebuie să înceapa cu geografia unui loc natal, ale cărui elemente proaspete (…) există în sufletul oricarui copil. Prin cunoașterea ținutului natal formezi <<alfabetul geografic>>…" . Acest citat m-a ajutat foarte mult si reprezintă motivul pentru care am ales sa studiez arealul municipiului Brăila, acesta fiind locul meu natal. Întocmirea lucrării de licență pentru sectorul Brăila – Galați, a fost realizată datorită acumulării de cunoștințe în urma celor trei ani de facultate. Obiectivul principal vizat al acestui studiu este de a afla cât mai multe despre zona în care m-am născut și am crescut.

1.2 Metodologie

În cuprinsul studiului , am realizat diverse hărți grafice , pentru zona văii Dunării, în cadrul sectorului Brăila – Galați. Pentru întocmirea acestora, am utilizat soft-uri GIS, precum GlobalMapper, ArcMap10.1 dar și soft-uri de prelucrare a datelor precum Inkscape și CorelDraw.

La realizarea tuturor hărților , principalele date de baza sunt curbele de nivel. Cu ajutorul funcției Spatial Analyst Tools, am finalizat hărțile , după care au fost exportate într-un format .SVG, în programul Inkscape. Acolo au fost prelucrate grafic, prin claritatea culorilor si întarirea contrastului, aranjarea în pagină, prelucrarea textului, etc. Au fost realizate profilele topografice prin prelucrarea și vectorizarea datelor din alte vechi profile ale lui Canciu Cătălin (2008), acestea fiind în programul Inkscape.

În programul GlobalMapper a fost realizat modelul digital altimetric al țării, prin utilizarea DEM-ului României; a însemnat un element important și pentru întocmirea hărților pentru limitele arealului văii Dunării între Brăila și Galați.

În programul ArcMap, cu ajutorul curbelor de nivel vectorizate , am putut realiza un model digital altimetric 3D al reliefului; aceasta a dus la observarea limitelor și a diferențelor clare între unitățile de relief.

Capitolul 2. – PREZENTARE GENERALĂ

2.1 Poziția geografică

Prin poziția sa geografică, fluviul Dunărea a reprezentat, dintotdeauna, o punte de legatură între popoarele Europei Occidentale, cele ale Europei Centrale și Mediteraneene, cu Marea Neagră dar și Orientul Apropiat. Străbate diverse regiuni din punct de vedere morfologic, sisteme montane, hercinice și alpine, unități de câmpie, regiuni cu aspecte climatice si hidrologice . Județul Brăila este situat în estul Câmpiei Române, la confluența Siretului și Călmățuiului cu Dunărea. Zona periurbană a Municipiului Brăila cuprinde zona nord -estică a județului Brăila, zona sudică a Județului Galați și zona nord-vestică a Județului Tulcea, cuprinzând confluența Dunării cu Siretul.

Figura 1 Harta zonelor periurbane Braila si Galati (http://www.anpm.ro/documents/12220/2307323/RM+-+11.07.2016+-+CJ+Braila.pdf/8d00319b-2ba4-42de-b848-415b6f4e946b)

Arealul studiat , se situeaza în sud-estul României, la contactul dintre câmpia

Brăilei în sud vest, câmpia Covurlui în nord vest și podișul Dobrogei în est. În acest sector, valea Dunării împreună cu valea Siretului au rolul de graniță între județele Brăila, Galați și Tulcea.

Delimitarea acestor județe se face în lungul râurilor, astfel fluviul Dunărea delimitează teritoriul județului Brăila, situat în sud-vestul văii, pe malul stâng al acesteia, de județul Tulcea aflat pe partea cealaltă a malului, până la contactul cu valea Siretului, aceasta vale fiind graniță între județul Brăilin partea de sud și Județul Galați la nord. După vărsarea Siretului în Dunăre, aceasta delimitează județul Galați aflat la nord de județul Tulcea situat la sud ; acest fapt putand fi observat și in figura de mai jos.

Figură 2 Harta limitelor zonei pe sectorul Brăila – Galați

(http://impact-est.ro/wp-content/uploads/harta-gl-braila-modif.jpg)

Figură3 Harta fizico-geografică a arealului Brăila (http://www.arcgis.ro/Item.aspx?item=429)

2.2 Limitele si așezările

Ceea ce delimitează limitele văii Dunării sunt unitățile de relief pe care fluviul le străbate. În imaginile ce urmeaza mai jos sunt cuprinse atât așezări urbane cât și rurale.

Figură4 Așezările urbane și rurale în arealul Brăila-Galați (Sursa Google Earth)

Așezările urbane sunt reprezentate de orașe, municipii și sunt caracterizate de densitatea mare a populației, centre puternic industrializate, diverse imobile cu functii specifice, zone rezidențiale și drumuri de legătura. Centrele urbane din această zona sunt reprezentate de orașele Brăila, Galați și Măcin.

Așezările rurale sunt reprezentate de sate și cătune, au un număr redus al populației, unde predomină sectorul primar, bazat pe agricultură. Centrele rurale din această regiune sunt satele Movileni, Vădeni, I.C. Brătianu și Smârdan. (Fig.4)

Figură5 Harta așezărilor umane (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape )

Tabel 1 Datele morfometrice ale sectorului analizat (www.anpm.ro)

Figură 6 Harta sectorului Brăila – Galați (http://cdn.allshops.ro/files/clients/23/7295/p/100/14895075/harta-judetului-braila-70×100-cm-sipci-lemn-2.jpg)

Capitolul 3 – GEOLOGIA

3.1 Structura geologică

Din punct de vedere morfostructural, arealul studiat aparține unității de platformă, ce are drept fundament platforma Moesică. Dintr-o perspectiva morfotectonică, evoluția arealului este dirijată de epoca precarpatică, regasindu-se aici o serie de faze tectonice care au dus in cele din urma la formarea și consolidarea unităților de platformă.

Sub raport geologic,în zona studiată, formațiunile de suprafață aparțin erei Cuaternarului și anume Halocenului Inferior, reprezentat prin depozite loessoide cu grosimea de 5 -10 m. Ele cuprind depozite loessoide, acumulări aluvionare de luncă și nisipuri eoliene.

Este evidentiata grosimea mare a depozitelor salmastru-marine, fapt ce denota că în toată perioada de sedimentare, miscarile tectonice negative au fost deosebit de active. Manifestarea mișcărilor neotectonice și în Cuaternar a jucat un rol foarte important în realizarea arhitecturii actuale a fluvilui in aria de studiu: depozite de aluviuni între Galati si Brăila , adâncimi mari ale albiei, cu mult sub nivelul mării la Grindu.

Dupa cum regasim si intr-un articol „pe partea stanga până la Galați, versantul văii fluviului Dunarea străbate depozite ce apartin cuaternarului, alcătuite in special din aluviuni, depozite loessoide, ce acoperă o mare parte din suprafața câmpiei și uneori depozite de dune. Depozitele aluvionale contin nisipuri fine sau grosiere, pietrișuri, bolovănișuri , maluri, și argile cu grosimi variabile , bine reprezentate în lunca Dunării, precum și în luncile apelor afluente acesteia.

Începand din zona Brăila, Dunărea își adună din nou apele într-o singură albie, dupa care ea ocolește pintenul hercinic al Măcinului și își taie ultimul său defileu, separând Horstul dobrogean de prelungirile sudice ale Podișului Moldovei.”( Geografia vaii Dunării Romanești Institutul de geologie si geografie al academiei republicii socialiste romania, Bucuresti, 1969).

Figură 7. Zona fizico – geografica Braila – Galati (http://earthobservatory.nasa.gov/IOTD/view.php?id=3997&eocn=image&eoci=related_image)

Pe teritoriul județului Galați , cuvertura sedimentară care acoperă solul rigid al platformei cu grosimi mai mari de 3.000 m este alcatuita din formațiuni paleozoice și neozoice. Arealul în care este amplasat județul aparține în mod exclusiv cuaternarului; acesta se dezvoltă în depozite detritice groase, nisipuri și pietrișuri pe văi și culmi unde este acoperit de loessuri groase de 6-8 m. Caracterul geologic reprezinta o fragmentare deosebită a reliefului și manifestări de pantă, torente, alunecări, prăbușiri.

3.2 Tectonica

În zona studiată, predomină un relief de origine acumulativă, dat fiind faptul că procesul de acumulare s-a desfășurat încă din perioada de la începutul levantinului și până în cuaternar. În holocen, s-au format terasele , ca urmare a topirii ghețarilor, iar după retragerea apelor s-au format și luncile din lungul văilor .

Figură 8. Harta geomorfologică a văii Dunării în Brăila – Galați ( realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

Geomorfologia reprezintă unul dintre principalii factori importanți ai relieului. În figura 8 de mai sus, sunt evidențiate procesele geomorfologice ale văii Dunării. Putem observa abrupturi de eroziune activă, situate chiar la contactul dintre campiile de terasă și lunca Dunării, diferența de nivel dintre ele de cel puțin 20 de metri. Se poate observa , de asemenea și ostroavele , formate în urma proceselor de eroziune, transport și acumulare.

După cum afirma și inspectorul școlar pentru geografie, Canciu Cătălin, în anul 2008 „în prezent, procesele geomorfologice fluviale se desfășoară și acționează pe o suprafață redusă a albiei majore, în zona de dig-mal (atenuate de prezența perdelei forestiere plantate). Intervenția umană și activitățile antropice din a doua jumătate a secolului al XX-lea a impus peisajul antropic, rezultat în urma diverselor modificări survenite la nivelul mediului geografic al ariei de studiu. Odată cu finalizarea incintelor îndiguite, se impune peisajul agricol. (Posea și colab., 1976) realizat ca urmare acțiunilor de nivelare, de excavație și constructive.

– prin nivelare s-au redus micile asperități ale reliefului, rezultate în urma desecării vechilor lacuri și bălți;

– prin excavație s-au realizat canaluri de irigație și s-au adâncit vechile privaluri și gârle; totodată cu acestea s-au desfășurat și lucrări de desecări-drenaje pentru colectarea surplusului de apă de la suprafața vechilor depresiuni; apariția gropilor din care s-a excavat material pentru construirea digurilor de apărare;

– formele constructive cele mai reprezentative sunt digurile de apărare din lungul albiei minore, care mențin, de fapt, peisajul agricol din aria de studiu și amenajările caracteristice sistemelor de irigații (stații de pompare, rețele de conducte, stăvilare, podețe etc.).”

Figură 9 Harta petrografică a văii Dunării în sectorul Brăila și Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

Din punct de vedere geologic, sectorul văii Dunării, este alcătuit din șisturi verzi, șisturi cristaline precambriene și paleozoice. In timp ce ghetarii se topeau, in arealul respectiv s-au depus straturi de sediment precum nisipuri, pietrișuri, argile, gresii si marne. Pe suprafata superioara a acestora se află un strat de 10 – 30 de metri de loess, iar deasupra se află un strat compus din depozite de aluviuni predominante zonei de luncă.

Capitolul 4 – RELIEFUL

4.1 Geneza reliefului

Relieful semnifică rezultatul acțiunilor agenților atat interni cât și a celor externi (clima și hidrografia, impactul oamenilor și a faunei asupra reliefului) prin modelare. Rezultatul acestor acțiuni este reprezentat de: densitatea fragmentării, energia de relief, lungimea teraselor dar și panta.

Figură 10 Localizarea județului Brăila (http://maps.maphill.com/romania/braila/3d-maps/physical-map/darken/darken-physical-3d-map-of-braila.jpg)

Figură 11 Localizarea județului Galați (http://maps.maphill.com/romania/galati/3d-maps/physical-map/darken/free-darken-physical-3d-map-of-galati.jpg)

Se întâlnesc procese de eroziune ce sunt înregistrate de o parte si de alta a văii Dunării, la contactul cu terasele. Procesul de eroziune rezultat fiind dat de faleze .

În citatul următor putem observa caracteristicile și formele de relief ale unei lunci, după cum relateaza autorul Ardeleanu, I. în studiul său monografic :

„Termenul de luncă, în înțelesul dat în lucrarea de față, definește o noțiune complexă al cărei conținut cuprinde în același timp mai multe elemente: formă de relief, hidrografie, vegetație specifică, soluri specifice, aluviuni, resurse economice, de asemenea specifice.

Luând ca termen de comparație linia etiajului,relieful luncii prezintă forme de relief pozitiv, situate deasupra liniei etiajului, și forme de relief negative, situate sub linia etiajului.” (Academia republicii socialiste România, Limnologia sectorului romanesc al Dunării, 1967)

„Cursul actual al Dunării urmărește o veche și mare depresiune geologică-geomorfologică, depresiune care străbate Europa în direcția aproximativ vest-est și care în oligocen și miocen a fost acoperită de un braț al Mării Mediterane.” (Academia republicii socialiste România, Limnologia sectorului romanesc al Dunării, 1967). Aici autorul evidențiază faptul că Dunărea a avut o evoluție destul de lentă , pe parcursul unei perioade îndelungate de timp.

4.2 Caractere morfografice și morfometrice

Sub raport morfografic, se pot realiza hărți ale unităților de relief, acestea fiind posibile cu ajutorul analizei calitative a reliefului.

Figură 12. Aglomerarile urbane în sectorul analizat (https://plusminusgalati.wordpress.com/page/4/)

Din punct de vedere morfometric, vorbim de o analiză cantitativă a reliefului, prin care se pot realiza diverse hărți, precum harta geodeclivității, harta pantelor, harta energiei de relief, harta densității fragmentării reliefului.

4.2.1 Energia reliefului

Energia de relief semnifică și un indicator morfometric strâns legat de densitatea fragmentării reliefului, acesta arătând intensitatea până la care a ajuns eroziunea lineara generată de râuri. Harta adâncimii fragmentării reliefului indică energia de relief sau altfel spus gradul de adâncire al văilor și se exprimă în m/kmp.

În harta de mai jos, putem observa că cea mai înalta treapta valorică este cea de 100-125m/km2, ce apare in zona de est a văii Dunării, in nordul orașului Măcin, înregistrând cea mai mare pantă, în ciuda suprafeței celei mai reduse.

Următoarea treaptă valorică mai joasă este cea de 75-100 de metri, aceasta fiind regasită în trei locuri, precum : în nordul lacului Jijia și orasului Măcin, dar și în sud-estul orașului Galați. Această treaptă are o suprafața de doar 5 km2 , însemnând o mică parte de 1,28% în zona studiată.

Cea de-a treia treaptă valorică este cuprinsă între 50 – 75 de metri si se regăsește cu predominanta în orașul Galați in lungul a doua văi, Făloaiei și Filești, dar și în zonele treptei superioare. Ceea ce au determinat aceste valori, au fost organismele torențiale

care au actionat asupra regiunii, prin cele trei procese de eroziune, transport și acumulare; se regasesc în procent de 6,92%, pe o suprafață de 27 km2.

Treapta valorică cuprinsă între 25 – 50 de metri este situată de-a lungul Văii Siretului și Văii Dunării. Ea semnifică rezultatul eroziunii laterale a acestor doua râuri. Se desfășoară pe o suprafață de 64 de km2 și reprezintă 16% din arealul bazinului.

Urmatoarea treapta valorică este cuprinsă între 0 – 25 de metri, fiind regăsită în restul suprafeței arealului studiat. Această treaptă ocupă cea mai mare suprafață, și anume de 287 de km2 și reprezintă un procent de 73,58%.

Așadar, analizând toate aceste valori, putem spune că arealul studiat, sectorul văii Dunării între Brăila și Galați are valori reduse ale adâncimii fragmentării reliefului, regăsind valori de 0 – 10 m în mai mult de jumătate a suprafaței date.

Figură 13 Harta energiei de relief în sectorul Brăila-Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

4.2.2 Declivitatea

Declivitatea este un factor important în dinamica și evoluția reliefului în directa corelație cu specificul geologic, climatic, hidrologic, pedologic, fitogeografic și antropic al acestuia. Astfel prin distribuirea valorilor pantelor, se remarcă pe hărțile topografice prin modul de grupare diferită a curbelor de nivel, pante drepte, convexe, concave și mixte.

Altfel spus, geodeclivitatea reprezintă înclinația față de orizontală a unei suprafețe. Importanța acesteia este dată de faptul că oferă posibilitatea de a observa dinamica reliefului.

Un principal factor în evoluția și dinamica proceselor geomorfologice este diferența de nivel între două unități morfologice. Prin panta terenului se întelege unghiul de înclinare a suprafeței topografice față de planul orizontal, formând de obicei versantul unei forme de relef. Panta nu intră în alcatuirea formelor de relief, ea fiind de fapt o noțiune geometrică: expresie cantitativă ( deplasarea materialelor care sunt mobile), dar și calitativă (în sensul transformărilor care le condiționează, rezultând procese și forme specifice).

Figură 14 Harta geodeclivității văii Dunării în sectorul Brăila – Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

4.3 Relieful fluviatil

Regăsim în lucrarea „Geografia văii Dunării Românești” din anul 1969, afirmația precum că în regiunea Brăilei, „un rol important în dezvoltarea largă a luncii pe malul dobrogean, la nord de Măcin, pare să-l fi jucat zona de subsidență activă de la gura Siretului, care a forțat brațul Dunărea Veche, ce însoțește tot timpul îndeaproape versantul dobrogean în dreptul Bălții Brăila, să-și schimbe brusc direcția către vest, până la Smârdanul Nou unde întâlnește brațul Cremenea. De aici Dunărea, cu toate că primește ca afluent Siretul, datorită prezenței ariei de subsidență își continua drumul direct către nord.”

În acest areal de luncă, se întâlnesc, la fel ca și în restul cursului Dunării, aceleași tipuri de forme relief.

Factorul care influențeaza morfologia albiei sunt relieful (ca volum deasupra nivelului de baza), prin energia depusă în sistem cu scopul de a direcționa gravitațional întregul flux de materie (apa și sedimente) spre nivelul de bază. De aici reiese că tratarea în ansamblu a reliefului din întreg bazinul hidrografic al Dunării ne ajută la evaluarea principalelor intrari (materie și energie) în sistemul geomorfologic fluvial dintre Brăila și Galați.

După afirmația lui Ichim și colab., (1989), albia minoră reprezintă un tip negativ de relief care indică o concavitate ocupată de apă temporar sau permanent prin care tranzitează fluxul de materie și energie supus gravitației. Putem evidenția în cadrul albiei, cateva subunități ierarhice : profilul longitudinal, profilul transversal dar și sectorul de albie.

Secțiunea transversală a albiei minore semnifică o unitate geomorfologică de bază a structurii unui sistem geomorfologic fluvial unde se desfașoară procese ce modelează albia, ele reprezentând de fapt multiplicarea tuturor fenomenelor de la nivelul secțiunii transversale. Secțiunea transversală a albiei râurilor este puternic influențată de forma și structura văii.

În general, în secțiunea transversală a albiei se pot distinge:

–   Albia minoră caracterizată prin scurgeri permanente, este aceea prin care se scurg apele mici și mijlocii (limitată la nivelul debitelor medii multianuale).

–   Albia majoră în care se scurg apele mari în timpul viiturilor este formată din albia minoră și părțile laterale (luncile). Zonele mai ridicate, aflate deasupra nivelului apelor mari, formează terasele. Lățimile albiilor minore și majore variază foarte mult de la un curs la altul, precum și de la un sector la altul pe același râu (Vladimirescu I., 1984).

Albia este incadrată de maluri; unele fiind abrute, iar opus acestora, maluri cu panta lina, unde frecvent se întalnesc acumulări de nisip, pietriș, întrucât viteza apei este redusă.

Din punct de vedere hidrologic acest profil prezintă o importanță deosebită, deoarece în funcție de caracteristicile lui se stabilește capacitatea de curgere, repartiția vitezelor, direcția curenților longitudinali și transversali ai râurilor etc.

O secțiune transversală este definită prin anumite caracteristici ce denotă forma geometrică :

– perimetrul udat (definește lungimea conturului secțiunii transversale )

– lățimea albiei ( este reprezentată de distanța dintre cele două maluri, la nivelul apei)

– suprafața secțiunii transversale (semnifică arealul cuprins între maluri și oglinda apei)

– raza hidraulică (raportul dintre aria secțiunii și perimetrul udat)

– adâncimea maximă (aceasta este masurată între nivelul apei și punctul cel mai coborât al secțiunii transversale, denumit talveg);

– adâncimea medie ( se determină ca fiind raportul dintre aria secțiunii și lățimea albiei ).

4.3.1 Lunca

Termenul de luncă, în înțelesul dat în lucrarea de față, definește o noțiune complexă al cărei conținut cuprinde în același timp mai multe elemente: formă de relief, hidrografie, vegetație specifică, soluri specifice, aluviuni, resurse economice, de asemenea specifice.

Lunca este cea mai nouă componentă a văii Dunării, ce a apărut în urma unei acțiuni complexe de eroziune laterală și de acumulare pe care fluviul a exercitat-o sub influența oscilațiilor sezoniere și accidentale ale nivelelor și debitelor. În regim natural , principala schimbare ce se înregistrează în lunca Dunării în timpul inundațiilor este ridicarea nivelului apei, succedată de revărsări. După trecerea undei de viitură, scăderea debitului atrage și scăderea capacității de a transporta aluviuni, ceea ce determină depunerea unei părți din particulele în mișcare sub formă de bare de nisip și pietriș. (Strahler A., 1973)

„Formarea luncilor este reprezentata de un proces complex datorat tendinței continue de echilibrare a albiilor , iar rezultatele acestuia , reprezintă un reflex variat, prezent în toate unitățile de relief, dar cu dezvoltare maximă în treapta câmpiilor. Fizionomia, extinderea și structura luncilor sunt condiționate de modificările raportului dintre debitul solid și debitul lichid , de variațiile sezoniere și accidentale ale regimului de scurgere.” (Tratat de Geografie a României, vol. I, 1983)

Imagine 1. Fotografie realizată în Galați unde distanța dintre maluri este de 1080 de metri

Tot în cadrul luncii întalnim și cursurile de ape parasite. Belciugele definesc meandrele părăsite ale râului, acestea fiind situate în Valea Siretului, în apropierea devărsării acesteia în Dunăre. Ele măsoară în linie dreaptă 1200 de metri, cel situat dincolo de malul stâng al Siretului, iar celălalt 900 de metri situat pe malul opus.

Imagine 2. Fotografie realizată în Brăila

Morfologia luncii denotă rezultatul migrarii prin meandrare a albiei râului, a proceselor de eroziune laterală și de acumulare a aluviunilor la varsarea afluenților. Printre cele mai însemnate forme de relief ce se încadrează în cuprinsul luncii sunt :

Popinele : sunt martori de eroziune în foste meandre părăsite

Grindurile: sunt forme de acumulare a pietrișurilor și nisipurilor grosiere în vecinatatea albiei.

Digurile: reprezintă forme pozitive de relief, amenajate antropic în apropierea albiilor minore, cu scopul de a feri restul luncii de inundații

Conurile de aluviuni: sunt depuse de torenții care ajung în luncă

Belciuge: acestea rezultă prin procese de autocaptare

Microdepresiuni: au lacuri sau suprafețe cu exces de umiditate

4.3.2 Terasele

O serie de cauze, cum ar fi ridicările scoarței terestre, coborârea nivelului oceanic sau schimbările climatice pot scoate râul din profilul de echilibru, obligându-l ca pe distanțe mai mari sau mai mici să se adâncească puternic în interiorul luncii.

Altfel spus, terasele reprezintă forme de relief cu aspect de trepte, provenite din urma ridicării scoarței terestre sau în urma eroziuniilor apelor în lungul unei râu. În cadrul teraselor se regăsesc: Câmpia Brăilei și Câmpia Covurlui, acestea fiind dezvoltate pe malul stâng al văii Dunării.

Întalnim patru tipuri de clase ce sunt reprezentate de:

– lunci largi, situate de o parte și de alta a albiei râurilor Dunăre, Brațul Măcin și Siret

-câmpii înalte ( terasele Dunării), situate în partea stângă a fluviului, Câmpia Brăilei situată în sud pe care se află orașul Brăila și în nord Câmpia Covurlui pe care se situează orașul Galați

– dealuri, situate în nordul Câmpiei Covurlui și în nordul orașului Măcin

– podișurile, fiind situate în nordul orașului Măcin.

Capitolul 5 – SOLURILE

5.1 Factri pedogenetici

Aceștia sunt reprezentați de componenții mediului înconjurător, ce au contribuit la formarea învelișului de sol.

Factorii pedogenetici se împart în două categorii:

Factorii externi care se referă la condițiile bioclimatice ale solificării (vegetația și clima). Acești factori dau zonalitatea.

Factori interni care includ condițiile geologico-geomorfologice ale teritoriului, regiunii în care are loc solificarea având o importanță mai mult locală (roca, relieful, apa).

Au fost identificate în bazinul văii Dunării, cinci clase de soluri :

Clase suplimentare (reprezintă solurile aflate temporar sau permanent sub ape)

Soluri neevoluate ( caracteristice prin lipsa orizontului A si E, îndepărtate prin eroziune accelerata )

Molisolurile („Sunt cele mai productive. Sistemul des de rădăcini fibroase al ierburilor favorizează dezvoltarea unui orizont A gros, negru, bogat in humus, cu o mare abundenta de substanțe nutritive pentru plante.” (http://iovucatalin.blogspot.ro/2010/08/clasificarea-solurilor.html)

Solurile hidromorfe ( procesele pedologice sunt dominate de prezența unei cantități abundente de apă)

Soluri halomorfe ( Aestea mai sunt numite si sărături si se caracterizează prin prezența unui orizont salic, sau natric. Cuprind solurile solonceacul și solonețul. )

Figură 15 Harta tipurilor de sol ale văii Dunării pe sectorul Brăila-Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

Distribuția claselor de soluri în valea Dunări reflectă răspândirea tipurilor litologice pe care au luat naștere. În general în arealul văii Dunării se găsesc cernoziomurile, solurile fertile, utilizate pentru culturile agricole, dar și solurile aluviale.

5.2 Principalele tipuri de sol

-cernoziomuri

-cernoziomuri cambice

-erodisoluri

-litosoluri

-psamosoluri

-soluri aluviale

-soluri balane

-soluri gleice

Capitolul 6 – CLIMA

Bazinul Dunării se desfășoară pe un teritoriu extins (aproximativ 8 % din suprafața Europei), motiv pentru care la nivelul său interferează 3 tipuri de climate , ce dețin diferite caracteristici, impunând fluviului un regim hidrologic complex.

Clima este reprezentată prin totalitatea fenomenelor meteorologice, precum: temperatura, precipitații atmosferice,vânt, înregistrate într-o anumită regiune. Pentru determinarea climatului, pot contribui atât relieful cât și poziția longitudinală a suprafeței analizate față de radiația solară. Pe teritoriul României, climatul este unul temperat continental, specific zonei sud-estice a Europei.

6.1 Temperatura aerului

După cum afirmă Stoienescu, St., într-una din lucrările sale, 1961 „mediile anuale ale temperaturii aerului, calculate dintr-un șir de 60 de ani de măsurători instrumentale (1901 – 1960), efectuate sistematic la principalele stații meteorologice din lungul văii Dunării, depășesc 11˚C, în timp ce pe câmpurile de la nord valorile anuale ale temperaturii aerului sânt în general mai mici de 11˚C. Acest fapt poate fi urmărit în tabel” .

Tabel 2. Temperatura aerului pe medii lunare și anuale in perioada 1901-1960

Ca să putem observa existența unor diferențe majore pe o perioada mai mare de 100 de ani, aceste date au fost comparate cu datele măsurate în perioada anilor 1961-2010, acestea fiind extrase de la Institutul de Meteorologie și Hidrologie București.

Tabel 3 . Temperatura aerului pe medii lunare și anuale in perioada 1961 – 2010

Mai jos am realizat o diagrama prin care se pot analiza cele doua tabele; se poate observa faptul că în media lunilor ianuarie realizate în perioadele de ani 1901-1960 și 1961-2010 atât la stația meteorologică din Brăila cât și la cea din Galați s-au înregistrat creșteri ale temperaturii de aproximativ 1,5˚C. În lunile aprilie și iulie putem observa clar, ca temperaturile nu înregistrează fluctuații majore, iar în luna octombrie se pot observa fluctuații de până la 4˚C.

Grafic 1. Diagrama temperaturii aerului în perioada 1901-2010

6.2 Precipitațiile atmosferice

Produsele de condensare sau sublimare ale apei din atmosfera care cad din nori și ajung pe suprafața Pământului formează precipitațiile atmosferice. Acestea pot avea diferite forme : ploaie, grindină, brumă, lapoviță, ninsoare, și altele.

Profesorul Stoienescu Ștefan analizează datele măsurate în perioada anilor 1901 – 1960 pe sectorul văii Dunării între Brăila și Galați, observand în cele din urmă, că precipitațiile atmosferice din acest areal au prezentat fluctuații de-a lungul timpului, înregistrându-se atât maxime de 727mm la stația din Brăila și 767mm la stația din Galați, cât și minime de doar 177mm la ambele stații.

6.3 Dinamica atmosferică

Datorită configurației zonei există posibilitatea unor schimbări permanente cu ajutorul circulației curenților. Umezeala relativă nu depășește 60% în zilele de vară. Tsectorul studiat are un climat specific de câmpie, fiind apropiat de cel al Bărăganului, cu o dinamică a atmosferei mai intensă, iar amenajările hidrotehnice de pe terase unde sunt numeroase canale de irigații, îndulcesc climatul, atenuând ariditatea și diferențele de temperatură dintre sezoane.

Clima fluviului Dunărea în cursul inferior are în ansamblu un caracter temperat-continental, peste care se suprapun si alte influențele generate de anumite tipuri de circulație a maselor de aer: influențe oceanice si submediteraneene, determinate de ciclonii de pe Oceanul Atlantic și cei de pe Marea Mediterană. Putem spune că bazinul fluviului Dunărea este dominat în întregime de masele de aer vestice și nord-vestice, după cum spune și Stoienescu, Șt., 1961 : „Toata suprafata bazinului Dunărea, este situat la latitudini medii, si se găsește în tot cuprinsul anului sub dominarea circulației zonale din vest ți nord-vest. Procesele advective generate de conjunctura, de gradul de dezvoltare și de tendința de deplasare a sistemelor barice sunt influențate de formele de relief și de ansamblul condițiilor fizico-geografice.”

O anumita suprafata din valea Dunării este situată la periferia sudică și estică a Bărăganului si este expusă vânturilor frecvente din sectorul nordic. În apropierea Câmpiei Siretului inferior are loc dezvoltarea unor mișcări ale aerului, pe de o parte dinspre nord și nord-est, iar pe de alta din sud și sud-vest( la Galați, frecvența vânturilor din N + NE este de 36%, iar a celor din S + SV este 25%).” ” (Stoienescu, St. 1961).

Viteza vântului lunară înregistrată în perioada anilor 1961-2010 la posturile meteorologice, Brăila și Galați nu a depășit viteza de 5m/s respectiv 6m/s.

Capitolul 7 – HIDROGRAFIA

7.1 Alimentarea și scurgerea

Rețeaua hidrograficăa bazinului hidrografic Dunărea, de pe teritoriul României, este format din 179 cursuri de apă cadastrate fără afluenții de ordinul 1 (Nera, Cerna, Jiu, Olt, Vedea, Arges, Ialomița, Siret si Prut) cu o lungime totalăde 4.540 km si care dreneazo suprafațăde 33.250 km2, densitatea rețelei hidrografice fiind de 0,149 km/km2, față de media pe țară de 0,33 km/km2.

În cadrul sistemului fluvial al albiei, debitul lichid și solid dețin rolul variabilelor de control. Daca debitul lichid impune marimea albiei, debitul solid dictează stabililitatea sau instabilitatea acesteia. De aici rezultă faptul ca , analizarea regimului hidrologic al fluviului reprezintă o condiție de bază în cunoașterea dinamicii actuale a albiei fluviului.

Zavoianu, I. , este printre cei care susține că bazinul Dunării este unul foarte extins, având o suprafața de 805300 de km2 și reprezentând 8% din suprafața continentului european. Dunarea izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și se varsă în Marea Neagră prin cele trei brațe:Sulina, Chilia si Sf. Gheorghe. Acest fapt se poate observa și în imagiea de mai jos, preluată dintr-una din lucrările lui Vintilă Mihăilescu.

Imagine 3. Bazinul idrografic al Văii Dunarii de la izvor până la varsare (preluată din "Geografia Văii Dunării Românesti-Anexe de Hărți" – Vintilă Mihăilescu, 1969)

Debitul mediu multianual al fluviului nu are o valuare constantă, aceasta depinzând de lungimea perioadei de timp luată în considerare. Astfel, debitul mediu multianual la stația hidrometrică Brăila, în perioada anilor 1931 – 2013 este de 6240 m3/s.

Figură 16. Harta reliefului fluviatil pe sectorul Brăila – Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

Scurgerea maximă se înregistrează la sfârșitul primăverii. Atunci se declanșează ploile de primăvară; acestea pot coduce la formarea viiturilor prin intensitatea apelor mari de primăvară provenite din topirea zăpezilor. Procesul de trecere de la apele mari de primăvară la viiturile de primăvară se determină prin analizarea surselor acestora: topirea zăpezilor, alimentarea din ploi. Cele mai însemnate valori se înregistrează în lunile aprilie și mai; după cum ne arata și statisticile, în Brăila în perioada anilor 1931 – 2013 , debitul maxim era de 15,800 m3/s în luna mai (2010).

Cât despre scurgerea minimă pe Dunăre, aceasta se înregistrează în toamnă, iarnă sau la începutul primăverii. La stația hidrometrică Brăila debitul minim s-a înregistrat în anul 1954, ianuarie, cu o valoare de 1,460 de m3/s.

Imagine 4. Vărsarea Siretului în Dunăre (http://photos.wikimapia.org/p/00/00/50/40/36_big.jpg)

Apele subterane și cele de suprafață reprezintă o resursă economică deosebit de importantă. Apele subterane din zona de studiu se constituie din acvifere freatice dar și de adâncime. Apele freatice se regăsesc la adâncimi reduse fiind situate în lunci și în formațiunile de terase. În arealul studiat, apele freatice se regăsesc la adâncimi mici, datorită formelor joase de relief (Lunca Dunării). Factorii climatici acționează asupra scurgerii subterane, fiind „mijlociti” de sol , vegetație dar și de scurgerea de suprafață.

Apele de suprafață în sectorul analizat sunt reprezentate de canalele irigabile din luncă, de bazinul Dunării, Siretul dar și de Brațul Măcin. În imaginea de mai jos se poate observa confluența râului Siret cu Dunărea.

Figură 17. Hartă hidrografică a sectorului Brăila – Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

7.2 Scurgerea solida și transportul de aluviuni

Dunărea transportă în Marea Neagră peste 70 milioane de tone de aluviuni în suspensie. Materialele sedimentare erodate și transportate cresc în număr o dată cu creșterea debitului lichid. Râul transportă aluviuni, printr-o serie de procese precum eroziunea, transportul și acumularea. Materialele sunt transportate diferit, în funcție de greutatea și mărimea acestora; ele pot fi târâte , rostogolite, transportate prin salturi sau în suspensie.

Figură 18 Grinduri pe malul stâng al Dunării, în orașul Brăila

Cât despre arealul analizat, în sectorul văii Dunării între Brăila și Galați, aluviunile sunt transportate în suspensie, datorită gradului redus de înclinare al pantei. În urma acumulării aluviunilor, rezultă diferite forme de relief, printre care și lunci, terase, meandre, grinduri și belciuge.

Imagine 5. Extrasă din programul Google Earth – ostrovul Veriga de pe Dunăre, situat între orașele Brăila și Galați.

Imagine 6. Prelucrată în programul Google Earth ) meandre si belciuge, aproape de orasul Galati.

7.3 Regimul de îngheț

Dunărea constituie cel mai mare și cel mai important fluviu al Europei Centrale și Sud-Estice și totodată și cel mai mare afluent al Mării Negre. Deși Dunărea are un debit foarte mare de apă, sunt unele ierni în care se înregistrează temperaturi foarte scăzute, fapt pentru care întreaga suprafață a râului poate îngheța.

Imagine 7. A fost realizată în anul 2012, pe malul stang al Dunării în orașul Brăila.

7.4 Chimismul apei

Chimismul apei se stabileste în funcție de structura geologică a unei zone străbătute de râu. Pentru sectorul analizat în lucrarea de licenta, caracterizarea hidrochimică a fost realizată pe baza unor analize efctuate la postul hidrometric Brăila în perioada anilor 1956 – 1961. Majoritatea mineralelor existente referitoare la chimismul apelor Dunării indică o mineralizare intre 200 și 500 mg/l. Mineralizarea este strâns legată de perioadele caracteristice ale scurgerii din timpul anului, variază în sens invers cu aceasta, fapt pentru care la o creștere a debitului se produce o scădere a mineralizarii și invers.

După cum relatează și Zăvoianu I., în anul 1966, „ din analizele existente se constată că cea mai mare pondere o au ionii de calciu și bicarbonic, fapt care permite încadrarea apelor Dunării în clasa bicarbonată, grupa calciului. Astfel pentru postul Brăila această legătură în cazul ionilor de HCO3 este: HCO3 =0,582 M , M reprezentând mineralizarea totală”.

Capitolul 8 – HAZARDE SI RISCURI

Hazardele naturale sunt reprezentate de fenomene ce pot fi dăunătoare pentru societate, și care sunt declanșate de manifestări extreme ale unor procese din natură. Acestea semnifică o formă de interacțiune dintre om și mediul înconjurător, în cadrul acesteia fiind depășite anumite praguri de adaptare ale societății.

Inundațiile sunt reprezentate de fenomene frecvente, care comportă riscuri serioase pentru om și activitățile sale. Semnifica hazardul cel mai larg răspândit pe Glob, si ocupă primul loc în privința pagubelor provocate de catastrofele naturale, cauzând anual pierderi economice de mari proporții, și moartea a zeci de mii de oameni.

În arealul studiat, Brăila – Galați al Văii Dunării, cele mai insemnate hazarde sunt definite prin riscul la inundabilitate a zonei de luncă, datorită altitudinilor foarte joase a reliefului. Metode care pot combate acest risc de inundabilitate din sectorul respectiv, pot fi lucrări de îndiguire a malurilor Dunării.

Zona inundabila, este definită ca "o arie care este periodic inundată prin intrările

laterale ale râurilor sau lacurilor și/sau direct din precipitații sau ape de adâncime" (Junk W.J.-1989). Aceasta face parte din categoria mai vastă a zonelor umede. Sub denumirea de zona inundabilă a Dunării putem înțelege totalitatea suprafețelor de teren cuprinse între malurile albiei minore și curba de inundație , adică toate acele terenuri care , în starea lor naturală și în momentul inundațiilor fluviale de nivel maxim, sunt acoperite de apele de inundație.

Figură 19. Harta terenurilor inundabile ale văii Dunării în sectorul Brăila – Galați (realizata cu ajutorul programelor Qgis si Inkscape)

Pentru a realiza aceasta hartă ce semnifică o simulare a unui risc de inundații în sectorul studiat, a trebuit să marim nivelul Dunării cu 5 metri. A fost aleasă această medie deoarece este o marjă calculată în urma unui studiu amplu al inundațiilor în acele zone . Așadar, putem observa că terenul dispus inundațiilor este într-un procent foarte ridicat , de peste 50 %. Părțile ferite de inundații din acest sector sunt terasele Dunării alaturi de cele doua orașe Brăila și Galați, dar și relieful de deal și podiș din nordul orașului Măcin.

Imagine 8. Faleza inundată la Galați, 2010

Imagine 9. Fotografie realizată pe faleza din Galați, 2014

Imagine 10. Faleza inundată la Brăila, 2006

Imagine 11. Faleza inundată la Brăila, 2010

După cum se poate observa și în imaginile de mai sus, în anul 2010 s-a înregistrat o creștere maximă a debitelor : Brăila, cu un nivel 709 de cm (+ 49 cm), Galați cu un nivel de 677 cm (+ 17 cm). Acest fapt întâlnit predominant în lunile martie, aprilie și mai.

Cum relatează si Dr.Gr.Antipa în anul 1910, putem spune că în perioada inundațiilor „toată lunca Dunării este o adevărată mare cu valuri puternice, pe care vapoare și șlepuri pot naviga până la distanțe mari în interior” .

Capitolul 9 – VEGETAȚIA

Vegetația reprezintă o componentă fundamentală pentru sistemele fluviale. Aceasta are o influență directă asupra eroziunii, dar și asupra consolidării pantei malurilor. Vegetația este la rândul ei influențată de anumiți factori, precum : relieful de luncă din acest sector, temperatura, dar și precipitațiile. Acești factori conduc la extinderea unei diversități de plante.

În categoria terenurilor agricole, regăsim culturi de porumb, grâu,orz, ovăz, mazăre, cartofi, rapiță, viță de vie, livezi de fructe (cireși, meri, pruni), și multe altele.

În arealul analizat, întâlnim mai multe tipuri de vegetație: cea arborescentă, de stepă, forestieră dar și acvatică.

Vegetația arborescentă este reprezentată de salcami, stejari, tei, ulmi, plopi și alte multe specii .

Imagine 12. Pădure de stejari în Județul Brăila

Vegetația de stepă este prezentă în zonele necultivate ; aici întâlnim păiușurile stepice, pelin, cimbrișor, specii de ceapă, lucernă, pirul, etc.

Vegetația forestieră cuprinde păduri de amestec cu specii de plop și salcie, dar și salcâmi.

Vegetația acvatică este compusă din diverse plante: ciulunul de baltă, nufărul, rogozul, plutică, stuful, papura, săgeata apei, broscărița dar și de plante arborescente precum: salcia și răchită.

Imagine 13.Vegetație acvatică în Balta Mică a Brăilei (situata în lunca inundabilă a Dunării)

Capitolul 10 – FAUNA

Fauna încadrează trei categorii: fauna terestră (cuprinde reptile, mamifere și insecte), fauna acvatică (diverse specii de pești) și fauna alcatuită din diferite specii de păsări.

Fauna terestră definesc specii ca: lupul, popândăul, șoarecele de câmp, șoarecele de stepă, hârciogul, iepurele de câmp, vidra, șobolanul de câmp, viezurele, broasca de baltă. Dintre speciile de insecte fac parte: greierele,lăcusta de pășune, ploșnița, cosașii,si viespea de pai.

Fauna acvatică ilustrează specii precum șalăul, crapul, carasul, somnul, știuca, scrumbia, obletul, morunul, mreana.

În aceasta regiune de luncă regăsim ca și specii de păsări : rațe, pescăruși, prepelițe, gâște, potârniche, coțofana , barza, pelicanul, lebăda și altele.

Imagine 14. Crap de Dunare

Imagine 15. Popandaul

Capitolul 11 – POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE

11.1 Popularea

În prezent așezările omenești din sectorul văii Dunării sunt în numr relativ mare, cuprinzând doua categorii: așezări rurale și urbane. Cele rurale sunt satele și comunele (Vădeni, Movileni, Smârdan, I.C.Brătianu) iar cele urbane cuprind orașele (Brăila, Galalți, Măcin) .

Populația de pe aria Brăilei, atestată arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această perioada populația se regăsește în regiunea intermediară dintre Chiscani și Baldovinești, adică pe locul Brăilei și Brăiliței. Numărul locuitorilor din această regiune crește o dată cu bunăstarea lor.

11.2 Evoluția numărului de locuitori

În sectorul studiat, orașele cele mai dezvoltate sunt Brăila și Galați, fiind și reședințe de județ, având o populație sporită față de anul 1966, ajungând împreuna la o populație de 430,034 de locuitori.

Brăila este cel mai vechi oraș din această regiune, fiind atestată din anul 1368. Orașul se situează pe malul stâng al Dunării, fapt ce a favorizat dezvoltarea sa. Un studiu arată că regiunea a fost locuită din vremuri străvechi, existând numeroase vestigii arheologice (în anul 5000 i.Hr.) dovedind prezența omului neolitic.

Galați este cel mai mare oraș din sectorul analizat și datează încă din anul 1445. El a reușit o dezvoltare mult mai rapidă decât a orașului vecin, Brăila, fapt dovedit și la recensământul din anul 2011, unde populația era de 249.732 locuitori în Galați și de 180.302 locuitori în Brăila.

Figură 20. Harta municipiului Brăila din anul 1789 (https://www.google.ro/search?tbm=isch&q=harta+braila&imgrc=SPk3UFeFiAWhKM:&ei=ililWP23KIT8UPrSo5gF&emsg=NCSR&noj=1)

Figură 21. Harta municipiului Galați din anul 1908 (http://3.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/THdzF0Wem3I/AAAAAAAACgE/-07JZFiFDL8/s1600/harta%2520Galati.jpg)

Capitolul 12 – Economia

În prezent economia așezărilor din valea Dunării este constituită de agricultură și de industrii. Întâlnim mai multe tipuri de industrii:

– industria extractivă, prin extragerea argilelor, nisipurilor dar și a pietrișurilor. Se regăsesc resurse de ape minerale și termale în stațiunea balneară Lacul Sărat.

– industria prelucrătoare, în orașul Brăila:

-“Laminoru” industrie metalurgică neferoasă

– Șantierul Naval “STX OSV Brăila”

– “Braiconf” fabrică de confecție

– Întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul”

– Industria construcțiilor de mașini și echipamente,

-Termocentrala Brăila

-industria prelucrătoare, în orașul Galați:

-Navrom

– ArcelorMittal

-Mittal Steel

Capitolul 13 – CONCLUZII

Sectorul analizat al văii Dunării între Brăila și Galați, este primul sector maritim, datorită adâncimilor mari pe care le are, față de regiunile din amonte.

Prin acest studiu, am încercat să redau prin elemente grafice structura geologică a văii Dunării, am evidențiat influențele fluviului asupra dezvoltării așezărilor umane din împrejur dar și asupra reliefului aferent. Dunărea prezintă atât influențe pozitive, cât și negative, acestea din urmă fiind reprezentate de inundațiile apărute frecvent în această regiune, lăsând în urmă pagube materiale.

BIBLIOGRAFIE

Achim, F., (2013) „Cartografie geomorfologică.” 113 pagini. Editura Universitară. București.

Achim, F., (2013)„Câmpia Bărăganului de Sud. Relief și hidrografie.” 272 pagini. Editura Transversal. Târgoviște.

Achim, F., (2015) „Studiul Geografiei României prin aplicația practică de teren”. 211 pagini. Editura Transversal. București.

Achim, F., (2015) „Geografia Fizică a României”. 472 pagini. Editura Transversal. București.

Achim, F., (2016) „Profile de studiu a Geografiei României prin aplicația practică”. 199 pagini. Editura Transversal. București.

Achim, F., (2017) „Analiza cartografică a reliefului și atlasul semnelor convenționale geomorfologice”. 160 pagini. Editura Transversal. București.

Achim, Daniela Paula, Achim, F., (2013) „Relieful Bazinului hidrografic Sălătrucel Coisca.” 180 pagini. Editura Universitară. București.

Grigore, M.,Achim, F., (2003), “Inițiereși date generaleprivindalunecările de terenșiuneleelementespecifice ale acestorapeteritoriulRomâniei”. 141 pagini. EdituraUniversitară, București.

Albu Dumitrica (1993) – Rezervatii naturale, zone protejate si monumente ale naturii din tinuturile Brailei, Editura Alma, Galati

Batuca D. (2005) – Water flow and sediment transport in the Lower Danube River, Geophysical Research Abstracts, Vol. 7, 05967

Bratescu C. (1921) – Miscari epirogenetice si caractere morfologice in Bazinul Dunarii de Jos, An. Dobrogei I, 4, Bucuresti

Canciu C., (2008), Valea Dunării între Brăila și Pătlăgeanca- Studiu geomorgologic, Teză de Doctorat

Grigore A., (1910), Regiunea inundabila a Dunării, starea ei actuala si mjloacele de a o pune in valoare, Bucureșt

Ielenicz M. , P. Ileana, 2005, Geografia fizica a Romaniei, Editura Universitara, Bucuresti.

Posea G. , 2002, Geomorfologia Romaniei, Universitatea Spiru Haret, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti.

Stioenescu Șt. și Dumitrescu Elena, (1964) , Regimul precipitațiilor atmosferice pe valea Dunării între Baziaș și T.Severin, Anal. Univ. București

Mutihca V., Stratulat M.I., Fechet M.R., 2003, Geologia Romaniei, Fundatia Ion Atanasiu, Editura Didactica si pedagogica, R.A.

Valsan G., (1971) – Opere alese, Edit. Științifică, București

***1969 Geografia văii Dunării, Institutul de geologie si geografie al academiei Republicii Socialiste România, București

***(1967) Limnologia sectorului romanesc al Dunării studiu monografic, Academia Republicii Socialiste România, București

***http://curierul-iasi.ro/tragedia-inundatiilor-din-1932-749

***http://www.geoecomar.ro/website/publicatii/supliment2008/3.pdf

***http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/img/soluri_-_C.Romana_jpeg.jpg

***https://www.google.ro/search?tbm=isch&q=harta+braila&imgrc=SPk3UFeFiAWhKM:&ei=ililWP23KIT8UPrSo5gF&emsg=NCSR&noj=1

***http://3.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/THdzF0Wem3I/AAAAAAAACgE/-07JZFiFDL8/s1600/harta%2520Galati.jpg

***http://cdn.allshops.ro/files/clients/23/7295/p/100/14895075/harta-judetului-braila-70×100-cm-sipci-lemn-2.jpg

***https://i0.wp.com/www.reteauadestiri.ro/wp-content/uploads/Padurea-Stejaru.jpg

***http://www.arcgis.ro/Item.aspx?item=429

*** http://www.anpm.ro/documents/12220/2307323/RM+-+11.07.2016+-+CJ+Braila.pdf/8d00319b-2ba4-42de-b848-415b6f4e946b