PROGRAMUL DE STUDIU LICENȚĂ : PEDAGOGIA Î NV. PRIM AR ȘI PREȘ COLAR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC,… [617537]

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU ” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU LICENȚĂ : PEDAGOGIA Î NV. PRIM AR ȘI
PREȘ COLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. DR. EGERĂU ANCA IACOB D. DENISA ANDREEA

ARAD
2017

2
UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU ” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU LICENȚĂ : PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PRIMAR ȘI PREȘ COLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

„DEZVOLTAREA STIMEI DE
SINE A ȘCOLARULUI MIC”

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV.DR EGERĂU ANCA IACOB D. DENISA ANDREEA

ARAD
2017

3
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………… ……………4
CAPITOLUL I. STIMA DE SINE -CONCEPT ȘI EVOLUȚIE…………………… ……..5
1.1. Ce este stima de sine?………………………………………………………………… ………………………….5
1.2. Care sunt caracteristicile stimei de sine?………………………………………. ………………………….7
1.3. Cum se formează stima de sine?……………………………………………………………………………. .8
1.4. Cum se dezvoltă stima de sine?………………… …………………………………..… …9
CAPITOLUL II. IMAGINEA DE SINE………………… ………… …………..………… 10
2.1. Încrederea în sine…………………………………………………………………………10
2.2. Imaginea de sine sănătoasă și imaginea de sine deficitară ……………………………… 11
2.3. Relația dintre stima de sine și performanțele școlare …………………………………… 13
2.4. Rolul școlii în dezvoltarea stimei de sine………………..… ………… ………………… 15
2.5. Rolul familiei în dezvoltarea stimei de sine…………………… …..…………………… 17

CAPITOLUL III. EXPERIMENT PEDAGOGIC. IMPACTUL SERVICIILOR DE
CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ ȘI ORIENTARE ȘCOLARĂ ÎN
DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE LA ȘCOLARUL MIC….. ……….…………………21
3.1. Argumentarea cercetării……………………………………..………………… ………..21
3.2. Obiectivele cercetării………………………………………………………… ………….22
3.3. Ipoteza cercetării……………………………………………………………………… …23
3.4. Eșantionul de su biecți……………………………………………………………………23
3.5. Eșantionul de conținut…………………………………………………………… ………23
3.6. Metode și tehinici de cercetare……………………………………………………… …..24
3.7. Etapele cercetării………………………….…………………………………………… ..26
3.7.1 Etapa pretestului……………………………………………………… .……… ….26
3.7.2 Etapa exp erimentală……………………………………………………………… 33
3.7.3 Etapa posttestului………………………………………………………………… 41
3.8. Analiza și interpretarea datelor…………………………………………………………. 41
Concluzii………………………………………………………………………………… …..44
Bibliografie…………………………………………………………………………… .…….45
Anexe…… …………………………………………………………………………… .……..46

4
Introducere

„Stima de sine este o adevarată baghetă magică prin care putem forma viitorul unui
copil. Stima de sine a unui copil poate afe cta fiecare domeniu din existenț a lui, de la
prietenii pe care și -i alege, și felul cum va învăța în școală, până la ce fel de slujbă își
va alege și ce persoană își va selecta pentru a se căsă tori.”-Stephanie Martson
Educația este cea care oferă șansa tuturor de a fi liberi. Prin educație deschidem noi
orizonturi, care fac oa menii mai buni, mai frumoși. Ca și învățători suntem izvorul de
cunoaștere și de iubire pentru sufletul copiilor. Suntem cei care la rândul nostru oferim
această șansă a libertății.
Fiecare copil are drepul de a învăța, și de a fi îndrumat în drumul să u spre viață. Copilul
pornește pe drum drept la început, care se bucură de toate frumusețile care îl înconjoară. Pe
parcur sul lui, apar devierile care îl zdruncină pe copil. Noi, suntem cei care trebuie să îi fim
aproape în aceste momente, și să îl îndrumăm astfel încât să treacă peste ele.
Personalitatea copilului este afectată atunci când adulții sunt superficiali în
comportamentul lor față e copii, și nu îngrijesc mentalitatea copilului, neglijând nevoile pe
care aceștia le au.
Stima de sine reprezintă o componentă a personalității, care din punctul meu de vedere,
este cheia către starea de bine și mulțumirea pe care ne -o dorim cu toții. Stima de sine a
copiilor este des afectată de împrejurările negative care îi urmăresc, de aceea este necesară
adoptarea unei atitudini care să schimbe situațiile negative în unele pozitive.
Am ales să realizez această lucrare din dorința de a scoate în evidență acest aspect
important al stimei de sine în viața copiilor, aspect care nu este îndeajuns discutat în școala
românescă.
Această lucrare este structurat ă în trei capito le, primele două abordând probleme teoretice
referitoare la stima de sine și consilierea psihopedagogică, iar ultimul capitol cuprinde
expermentul psihopedagogic în cadrul căruia am prezentat obiectivele, ipotezele de lucru și
comparând rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului (Scala Rosenberg) și a testului
sociometric în urma cărora am stabilit care este nivelul de stimă al elevilor care au participat
la desf ășurarea experimentului . De asemenea am desfășurat o serie de activități bazate pe joc,
care au avut ca scop dezvoltarea stimei de sine a elevilor, în urma cărora am concluzionat
prin afirmarea că strategiile psihopedagogice în dezvoltarea stimei de sine a elevilor sunt
foarte importante în dezvoltarea copilului în plan psihic și afectiv.

5
CAPITOLUL I. STIMA DE SINE -CONCEPT GENERAL
1.1. Ce este stima de sine?
Stima de sine este reprezentată de un sistem de valori pe care fiecare dintre noi îl
conștientizează și pe care îl evaluăm după implicarea acestora într -o serie de întâmplări,
acțiuni care ne schimbă, sau nu, viziunea despre sine.
Acest concept, despre care cu toți i avem cel putin o idee cu privire la semnificația sa, a
fost alcătuit ș i definit de unul dintre marii psihologi ai secolul ui al XIX -lea, William
James, în lucrarea „Principiile psihologiei” , pe care a publicat -o în anul 1980. Prima
definiț ie dată de acesta este scrisă echivalent matematic, ș i anume : Stima de sine = success /
aspirați i (James, 1890) . Aceasta conturează ideea de auto-evaluare în cadrul perceperii sinelui
și modul în care ea se modifică.
O altă definiție a stimei de sine este dată de către Richard L. Bednar, M. Gawain, Wells
și Scott R. Peterson care defines c stima de sine ca find un sentiment subiectiv ș i afectiv al
unei aprobări realistice. Aceștia consideră că ea reflectă modul în care individul percepe ș i
valorizează sinele la cele mai importante nivele ale experienț ei ps ihologice. Astfel
concluzionează spunând că î n mod fundamental, stima de fine, este un sen timent solid si
afectiv al valo rii personal e bazat pe autopercepere c orectă .
Stima de sine este un factor marcant în educație deoarece are în vedere aspecte
importante în formarea personalității copilului. De asemenea aceasta pune accentul pe
intențiile personale, ale eu -lui, ale căror dorință afectivă se regăsește î n stima de sine, și care
necesită a fi satisfăcute. Noțiunea de „stimă de sine” ne definește pe fiecare dintre noi ca și
modalitate de gandire proprie, de apreciere a sinelui, și încercare de a crea un comfort mental
despre propria persoană.
Cu toții ne dorim și trebuie să investim într -o stimă de sine crescută, respect fața de
propria persoană, acestea fiind definite de gândire sănătoasă despre noi și cei din jur. Odată
descoperite și trăite aceste modalități de comportament ale unei stime de si ne crescute, vom
putea împărtăși copiilor motivația de a avea încredere în sine, și de a induce un simț al
responsabilității personal.
Stima de sine a copilului este definită prin modul în care acesta își percepe propriul eu,
își apreciază aptitudi nile pe care le are, părerea pe care el crede că cei din jur o au despre el și
totodata eficiența pe care crede că o are în relațiile cu ceilalți. Pentru a crea o stimă de sine
pozitivă copilului, părinții și profesorii sunt cei se care manifestă prin atit udini pozitive față
de copil, încurajându -l și spijinindu -l.

6
De asemenea, există numeroase definiții ale stimei de sine, dar în general ea se referă la
percepția persoanei despre sine. Stima de sine este încrederea în abilitățile noastre de a gândi
și de a interactiona cu schimbările de bază ale vieții cu scopul de a fi fericiți, de a înlătura
sentimentul fricii, meritând ceea ce ne dorim și ce avem nevoie. Stima de sine se referă la o
viziune individuală despre sine care încadrează toți factorii încr ederii de sine și resepectul de
sine
Stima de sine este o evaluare personală a sinelui care este exprimată prin atitudinile
personale care îl definesc. În funcție de cum își percepe individul propria persoană acesta se
simte puternic, capabil, demn d e laudă. Stima de sine este vazută ca “un sentiment al
aprecierii de sine”.
Stima de sine mai poate fi definită ca modalitate în care copilul se simte față de sine.
Nivelul stimei de sine al copilului este evidențiat în comportamentul și atitudinile sale. Dacă
copilul se simte bine cu sine, aceste sentimente pozitive se vor reflecta în modul în care ei
interacționează cu prietenii, profesorii, părintii, și alții. Stima de sine este ceva care îl
afectează individual pe întreaga lui viață.
Stima de sine este colectarea părerilor sau sentimentelor pe care le avem despre noi,
propriile noastre percepții. În funcție de aceasta ne definim influențele pe care le avem,
motivațiile, atitudinile, și comportamenele.
Conceptul de success este urmărit și începe de la o varstă destul de timpurie. Copilul
încearcă, eșuează, încearcă din nou, eșuează din nou, apoi în final reușesc, dezvoltând idei
despre propriile capacități. Tot timpul își crează concepte despre sine bazate pe interacțiunile
cu al ți oameni. De aceea mediul parental este cheia spre ajutorarea copilului de a -și forma o
stimă de sine sănătoasă.
Stima de sine poate fi de asemenea definită ca sentimentul capabilității combinat cu
sentimentul de a fi iubit. Un copil care este fe ricit cu realizările pe care le are, dar nu se simte
iubit poate să conducă la o stimă de sine scazută. Iar, un copil care se simte iubit, dar care are
ezitări în ceea ce privește părerea despre sine, cum că ar fi atunci când se crede neputincios,
și că nu are anumite abilități, va sfârși, la fel, cu o stimă de sine scăzută. Stima de sine
sănătoasă devine atunci când există un echilibru între sentimentul de deținere a unor
competențe și sentimentul de a fi iubit.

7
1.2. Care sunt caracteristicile stimei de sine?
Intensitatea stimei de sine se stabilește și fluctuează în funcție de aprecierea
evaluării comportamentelor și acțiunilor proprii, a sinelui, generând astfel o stima de sine
scăzută, dominată de ne gativism, retragere, negare a propriilor valori, sau deopotrivă o stimă
de sine înaltă, caracteristicile acesteia fiind evidențiate în schema de mai jos:

Caracteristicile stimei de sine inalte; Sursa: google
Matthew McKey, subliniază în cartea sa „Self -Esteem”(„Stima de sine”), scrisă
împreună cu Patrick Fanning și publicată în anul 2000, relația de cauză -efect referitoare la
stima de sine, și anume: Succesul școlar crește stima de sine, sau stima de sine crescută
conduce către succesul școlar ?; Un înalt statut social cauzează o stimă de sine crescută, sau o
stimă de sine crescută conduce către un statut social înalt?
Putem recunoaște copiii cu o stimă de sine pozitivă prin faptul că aceștia își asumă
responsabilități, nu au probleme în a-și exprima stările pozitive sau negative, își fac prieteni
mai ușor, au încredere în forțele proprii.
Copiii cu stima de sine scazută se simt inutili, făra valoare, nu au inițiativa în a participa
la acțiuni, și nu doresc a -și asuma responsa bilități.

8
1.3. Cum se formează stima de sine?
Comportamentele educatorilor, părinților, ale adulților, în general, și atitudinile acestora
față de copii, au ca efect formarea stimei de sine a acestora. Modul în care copii sunt evaluați
își pune amprenta asupra formării stimei de sine, în consecință, a personalității. Aprecierile
sunt foarte importante pentru școlarul mic, deoarece astfel acesta capăta încredere în sine și
adoptă o atitudine p ozitivă față de acțiunile pe care le face.
Coopersmith (1996), spune că „la varsta de 6 ani, cand încep experiențele școlare și
interacțiunea cu alte persoane sau grupuri, dezvoltă nevoia de a împărtăși de a se adapta la
mediul înconjurător, care es te foarte importantă pentru dezvoltarea aprecierii de sine, pornind
de la criteriile lansate de persoanele din jurul sau. La opt -nouă ani individul are stabilit
propriul nivel de autoapreciere și îl menține relativ stabil în timp .”
Primul pas în for marea stimei de sine îl repreintă conșitentizarea eu -lui, a sinelui. Se
formează în primul rand o viziune despre propria personalitate, ce credem despre noi, sau ce
am vrea să fim. Astel apare întrebarea: „Cum sunt eu?” unde răspunsul se referă la propri a
persoană, la starea psihică, sufletească. Evaluăm astfel modul în care reacționam în diferite
situații, gestionăm problemele, astfel încât să fim încrezători în forțele proprii, și să fim
multumiți de noi înșine. Este necesar a insufla copiilor o gandir e pozitivă, formarea cu
ajutorul educatorilor, părinților, o imagine de sine care să -i motiveze.
Conceptul despre sine se referă la complexitatea experiențelor din viața copilului, în
acest concept regăsindu -se următorii factori favorabili și nef avorabili:
 Independența și responsabilitatea – independența și responsabilitatea depinde în
funcție de permisivitatea celor din jur.
Elevii încep să devină independenți când se simt responsabili.
 Gelozia – gelozia este un rezultat natural al ego -centrismu lui. Chiar dacă gelozia este
normală ea influentează într -un mod negativ stima de sine a copilului.
Copilul poate să -și exprime gelozia prin agresiune și comportament neadecvat.
 Frica – elevii pot avea adesea frici în situațiile lor sociale, care se manife stă prin
timiditate sau în urma subordonării presiunilor celor din jur.

9
1.4. Cum se dezvoltă stima de sine?
În ciuda a ceea ce unii ar putea crede, stima de sine nu se dezvoltă spunându -i copilului
că este minunat, special( chiar daca el este). A -i da copilului un trofeu nu ajută stima de sine a
acestuia. Chiar dacă, este posibil pentru copil să se simtă bine cu sine chiar când eșuează.
Când copilul câștigă sau pierde, el poate vedea că munca lui și ceea ce pune în pr actică
poate face o diferență. Câștigând un premiu, acesta contribuie la stima de sine a copilului,
numai când copilul știe că î l mer ită.
Stima de sine este rezultatul experiențelor care ajută copilul să se simtă capabil, eficient,
și acceptat.
 Când copilul învață să facă lucruri singur și se simte mândru de ceea ce el poate face,
el se simte capabil.
 Copilul se simte eficient când vede că lucrurile bune vin după efortul pe care îl depun,
făcând progrese. De exemplu, copilul care ia parte la un proi ect se simte bine cu
sinele atunci cand vede că acțiunile pe care le face sunt importante, și contează.
 Când copilul se simte acceptat și înțeles de părinți sau de cineva apropiat, ei se
acceptă pe sine, la fel. Starea lor pozitivă despre stima de sine ajuta părinții să îi
înteleagă, să le ofere ajutor când au nevoie, și să îi încurajeze și susțină.
Stima d e sine este o component importantă în aproape tot ceea ce face copilul. Aceasta nu va
ajuta doar la performanța școlară, ci și în mediul social, copilil făcându -și și păstrându -și mai
ușor prietenii. Relațiile cu apropiații și profesorii sunt deobicei mai pozitive cu o stimă de
sine crescută. Copilul are de asemenea o atitudine mai bună față de ceea ce înseamnă eșec, și
este pregatit să învețe din acesta. Este necesar să realizam cât de importantă este stima de sine
în viața copilului și trebuie să luam par te la dezvoltarea acesteia.
Pentru ca sitma de sine a copilului să crească el trebuie să înțealeagă mai multe aspecte care
țin de modul în care se comportă față de sine, cât și în relația cu ceilalți. De asemnea cei din
jur contribuie la dezvoltarea stime i de sine a copilului prin urmatoarele comportamente și
atitudini fața de acesta:
 Copilul trebuie lăsat să încerce să experimenteze singur noi situații;
 Copilul trebuie lăsat să înțeleagă că nimeni nu este perfect;
 Copilul trebuie încurajat în tot ceea ce face.

10
CAPITOLUL II. IMAGINEA DE SINE
2.1. Încrederea î n sine
Încrederea în sine este una dintre componentele stimei de sine, care se formează și se
dezvoltă în funcție de modul în care copilul este educat de către familie, școala, societate.
Încrederea în sine se formează în funcție de comportamentul pe care adulții îl manifestă față
de copil, dar și de către ce ilalți copii de aceeași vârstă. În acest sens încrederea în sine este în
stransă legatură cu imaginea de sine, și este formată din mai multe elemente, schitațe în
schema de mai jos:

„Elementele constitutive ale imaginii de sine ” (dupa S. Brehm, S.M. Kas sin, apud C. Stan,
2001, p. 47) . Sursa: google
Ceea ce ajută la formarea unei imagini de sine pozitive, care oferă copilului o
încredere în sine crescută, pornește de la încurajarea și susținerea permanentă a părinților spre
dorințele și nevo ile acestuia. Lipsa interesului părinților față de ceea ce copilul gândește,
simte și dorește să facă este bariera care pune stop încrederii în sine, blocând -o. Acest fapt
duce la comportamente neadecvate ale copilului, dorind să atraga atenția care nu ii este
oferită. Astfel copilul este etichetat ca fiind „un copil problemă”, „neascultător”,
„indisciplinat”, acesta creându -și o imagine negative despre el, înrăutățind situatia sa. De
aceea copilul trebuie să fie încurajat să facă lucrurile care -i schimbă comportamentul de
care este acuzat, în unul pozitiv. Așadar încrederea în sine a copilului începe cu
comportamentul și atitudinea adulților, în special a părinților față de el, de modul în care îl
ajută să înțeleagă cât de multe valori are, și că po ate poate depăși obstacole care apar,
ajungând la îndeplinirea dorințelor.

11
2.2. Imaginea de sine sănătoasă și imaginea de sine deficitară
Experiențele pe care copilul le are de -a lungul timpului, în relația cu școala, familia,
prietenii, conduc la formarea imaginii de sine. Aceasta este în funcție de atitudinile pe care
cei din jur o au față de el pozitivă sau negativă. Atunci cand copilul este încurajat, i se
vorbește cu respect, are prieteni de încredere, își va exprima emoțiile cu ușurință, a tât pe cele
pozitive, cât și pe cele negative. O altă trăsătură a celor care au o imagine de sine sănătoasă se
referă la faptul că este deschis către ceea ce înseamnă nou, și își asumă responsabilități.
În urma experiențelor negative pe care copilul le ar e se formează o stimă de sine deficitară.
Atunci când părinții au așteptări exagerate cu privire la situația lui școlară, intervine teama că
păinții nu -i iubesc, de aici dorința prin care crede că dacă va avea note bune părinții îl vor
iubi. Atunci când es te des criticat copilul va crede că nu reușește să facă nimic din ce își
propune, simțindu -se nevaloros și neputincios. Un alt factor care duce la formarea unei stime
de sine deficitară este compararea copilului cu ceilalți, făcâdu -l sa nu se mai simtă bin e cu
sine. În figura de mai jos putem observ a efectele dispoziției în funcție de stima de sine.

Schema efectelor dispozi ției în funcție de stima de sine. . Sursa: google.com
În urma experienț elor pe care copilul le are, acesta își poate forma o stimă de sine înaltă , care
are urmatoarele caracteristici:
 Asumarea responsabilităț ilor;
 Oferirea ajutorului ș i a spriji nului față de ceilalț i.
 Comportamentul independent;
 Exprimarea cu usurință atât a sentimentelor pozitive, cât ș i a celor negative;
 Mândria față de propriile reuș ite;
 Realizarea fără problemă a sarcinilor noi;

12

O im agine de sine echilibrată se poate forma în urma mai multor experienț e, din care fac
parte mai multi factori:
 Lauda, î ncurajarea;
 ascultarea;
 respectul;
 atenț ia;
 îmbrățiș area;
 prietenia;

Pe de altă parte, copii care în urma experiențelor au o stimă de sine scazută se regăsesc î n
urmatoarele caracteristici:
 nemulțumirea față de propria persoană ;
 evitarea implicării în experienț e noi;
 sentimentul de neputință ;
 sentimentul de nepă sare.
Acțiunile care au dus la o stimă de sine scăzută se pot caracteriza prin:
 critică ;
 ignorare;
 așteptari exagerate;
 comparații cu ceilalț i.

Stima de sine a copilului trebuie să fie una echilibrată, care să ofere acestuia
posibilitatea de a se dezvolta atât din punct de vedere psihic, moral, cât și din punct de vedere
afectiv. Este necesar ca acțiunile adulților față de copil să fie de asemenea echilibrate pentru a
nu conduce cop ilul spre egocentrism sau narcisism.

13
2.3. Relația dintre stima de sine și performanțele școlare
Odată cu intrarea în școală, copilul ia parte la activitățile educaționale, care conduc
la succesul sau eșecul școlar. Acestea sunt influențate de părerea copilului, imaginea despre
sine, formată în urma evaluării sinelui, ea fiind dată de catre părinți, cadrul didactic prin
comportamentul lor față de acesta. De aici pornește și întregul comportament al copilului, atât
în școală, cât și în societa te.
În școala contemporană se pun mari presiuni asupra copilului cu privire la
performanțele lui școlare, criticile luând locul aprecierilor. Performanța scolară se referă la
rezultatele înalte pe care școlarul le obține în urma activități i de învățare, dar și la nivelul de
învățare pe care acesta îl depășește, realizând succesul școlar. Școlarul trebuie să fie motivat
și încurajat să atingă aceste performanțe, ci nu îngrădit din cauza unor eșecuri firești. De
aceea părinții și cadrele did actice vor trebui să îl ajute pe școlar să înțeleagă că eșecul face
parte din succesul pe care dorește să îl obțină. Din păcate, în acest moment din drumul pe
care școlarul îl parcurge în activitatea sa educatională, încrederea școlarului în sine și în
forțele proprii este blocată. De ce? Mulți părinți nu știu cum să gestioneze această situație,
criticând eșecul copilului, făcându -l să se creadă neputincios, creându -și o imagine de sine
negativă.
După cum știm, modul în care sunt evaluate, cor ectate anumite activități de învățare
pe care școlarul le realizează în școală sunt focusate pe greșelile pe care acesta le face,
scoțându -le în evidență. Pentru redarea încrederii în sine a școlarului trebuie să mutăm
accentul de pe eșec, pe sucess. Un ex emplu ni -l oferă o mamă din Rusia, care evaluează
realizările copilului său în alt mod decât cel classic din învățământul românesc: pe foaia pe
care copilul a scris literele, mama încercuiește cu verde toate literele pe care copilul le -a scris
corect, încu rajându -l pe copil, demonstrându -i că poate, și motivându -l să continue cu
scrierea literelor corecte. Comportamentul greșit pe care majoritatea adulților îl au față de
copii este acela de a scoate în evidență lucrurile negative pe care aceștia le fac, ci nu pe cele
pozitive.
De obicei, performanțele școlare sunt realizate de copiii care au o stimă de sine
crescută. Ei se simt valoroși și au încredere în sine. Consideră activitatea de învățare ca fiind
una importantă pentru ei, de aceea atin gându -și obiectivele se simt bine cu ei însăși, și sunt
încrezători în propriile abilități. Pentru a atinge performanțele școlare, elevii trebuie să se afle
într-un confort emoțional față de sine și de ceilalți. Pe de altă parte întâlnim elevi nesiguri pe
ei, ai căror comoportament este neadecvat, și de retragere. Acești elevi au nevoie de

14
consiliere psihopedagogică, cu ajutorul unui specialist, sau, însuși cadrul didactic poate
acționa prin a -l pune pe elevul cu stimă de sine scazută în situații care să -l facă să realizeze
valorile pe care le are.
În ziua de astăzi stima de sine este unul din factorii influențabili care afectează
progresele școlare ale copilului, necesitând atenție crescută. O stimă de sine înaltă poate
aduce copilului succesul școlar. Stima de sine poate fi văzută ca fiind indusă de părerile pe
care individul le are asupra competențelor sale. Aceasta se observă atunci cand copilul își
compară evaluarea sinelui cu performanțele anumitor cerințe. Mai mult, comparația dintre
sinele actual și sinele ideal este deosebit de întâlnită la copii care au mari așteptări de la sine.
În general, stima de sine înaltă ajută copii să se vada pe sine ca fiind persoane capabile
care pot atinge niveluri înalte în învățarea lucrurilor noi. Stima de sine joacă un rol important
în realizările școlare și sociale. Cei care au reușite școlare tind să fie mai încrezători în
comparație cu cei care au mai patina încredere în ei, iar situația școlară este mai precară.
Realizarea școlară reprez intă unul dintre cel mai importanți indicatori ai învățării și
înțelegerii în toate sistemele de educație. Stima de sine a fost de mult timp considerată a fi
component esențială a unei minți sănătoase.
Stima de sine variază pe masură ce copilul crește. Este frecvent schimbată deoarece
acesta este afectată de experiențele copilului și de noi percepții pe care le are. Deci, îl ajută să
fie conștient de semnele prin care se observă o stima de sine sănătoasă și una nesănătoasă.
Copilul cu stimă de sine scazută nu va vrea să încerce lucruri noi, și frecvent vorbește negativ
despre sine: „Niciodată nu voi ști cum se face asta”, „Nu mă descurc”, „Oricum nimănui nu -i
pasă de mine”. El poate fi frustrat și dezamăgit de sine. Copilul c u stimă de sine scazută este
condus de un pesimism predominant.
Copilul cu stimă de sine înaltă ia parte la interacțiunile cu ceilalți. Se simte confortabil în
relațiile sociale. Când apar schimbări el poate face față acestora, găsind soluții pentru
adaptarea sau rezolvarea lor.

15
2.4. Rolul școlii în dezvoltarea stimei de sine a școlarului mic
Să educam, nu să instruim!
Școala contemporană are în vedere educarea bazată pe asimilarea cât mai multor
cunoștințe, informa ții. Din păcate nu se mai consideră educarea personalității copilului ca
fiind cel mai important aspect al vieții sale, ci se pune accentul pe câștigarea cât mai multor
cunoștințe. Însă, de acest câștig are nevoie în principal copilul? Evident, învățarea,
dezvoltarea creativității copilului, a relațiilor de cooperare sunt importante pentru copil, dar
numai cu o stimă de sine crescută a acestuia poate să le însușeasca cu un potențial maxim de
asimilare.
Școala poate influența stima de sine a elevilor pr in atitudinile pe care le promovează, cele
de competiție și diversitate în recunoașterea realizărilor școlare. Prieteniile joacă un rol
important în viața copilului. Mai multe studii au aratăt că la vârsta școlară copilul își dorește
să petreacă mai mult t imp cu prietenii decât în a -și face temele, să se uite la televizor, sau să
se joace singur. Această perioadă joacă un rol important în dezvoltarea și menținerea stimei
de sine.
Sala de clasă este un loc ideal pentru a dezvolta stima de sine și a forma relații
interpersonale. Profesorii pot ajuta elevii cu stimă de sine scazută prin a integra și desfășura
activități care pot crește stima de sine a elevilor. În completarea acestei idei care se refera la
dezvoltarea elevului, aduc aminte urmatoarele ceri nțe ale educatiei:
 “să asigure sănătatea fizică a ș colaril or petru a face din ei oameni sănătoși, feriți de
boli ș i de accidente etc.;
 Să vegheze la întărirea și menținerea sănătății lor mintale, adică să -i facă oameni
echilibrați, în stare să reacționeze pozitiv la situațiile și complicațiile vieț ii modern e:
să fie stăpâ ni pe nervii lor, capabili mai ales să -și valorifice calitățile intelectuale și
afective…;
 Să înzestreze fiecare copil cu instrumentele cuno așterii, adică cu noțiunilor de bază
fără de car e nu este posibilă nici o formativă intelectuală …”( R. Dottrens (și colab.),
(1970), “A educa și a instrui”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureș ti, pp. 14-15.)
Alături de părinți, cadrul didactic are un efect major asupra dezvoltării înc rederii în sine
a copilului, pentru care este nevoie de o relație părinte -cadru didactic sintetizată în următorii
factori:

16
 încredere reciprocă: – ascest aspect vizează încrederea pe care părinții trebuie să
o aibă în cadrul didactic, ș i de ase menea cadrul didactic trebuie să ajute părinții
să aibă încredere în relația cu el și cu copilul; să existe colaborare între aceștia,
și deschidere din ambele părți ;
 consilierea pozitivă: aici vorbim de spre comnicarea dintre familie și cadru
didactic în privința îm bunătățirii acesteia, și evidențierea aspectelor pozitive care
îi definesc;
 obiectivele comune ; stabilirea unor obiective ș i scopuri educative comune;
 cultivarea echilibrului puterilor: – calita tea comunicarii dintre familie și cadru
didactic se face în functie de acceptarea și înțelegerea ambelor parți pe plan
afectiv, dar și încrederea încuviințată reciproc.
Copii cu un concept sănătos față de sine se bucură de abilitatea de a -și exprima opiniile,
de a rezolva anumite saricini cu încredere, să reziste presiunilor pe care apropiații le fac, să -și
facă prieteni mai ușor, și să se simtă mai motivați spre a studia și a învăța. Dar peste un timp
când diferențele dintre copii care îi fac unici, îi pot îndepărta social, stima de sine sanatoasă și
încre derea în sine putând fi puse în dificultate.
 Fiecare elev merită să învețe și rezultatele lui să fie de succes în școală. Dacă nu sunt,
profesorii sunt cei care trebuie să observe și să găsească și să aplice strategii prin care
să rez olve problemele.
 Dacă elevii demonstrează prin comoportamentele sale o stima de sine deficitară,
profesorii trebuie să ia atitudine și să gestioneze situaț iile înspre schimbarea lor in
bine.
 Este necesar ca profesorii să se implice în relațiile conflictuale, și să acționeze cor ect
din punc t de vedere psihopedagogic. Ce înseamnă aceasta? Ei trebuie să le vorbească
elevilor astfel încât să nu discrimineze, ci să dea libertate egală tuturor.
 Profesorii sunt cei care invită copii la cunoaștere, de aceea modul în care îl face
trebuie să le castige î ncrede rea elevilor, care ulterior reușesc prin voință să se educe
singuri.

17
2.5. Rolul familiei în dezvoltarea stimei de sine
Una dintre problemele vechi ale educării copilului care persistă și în ziua de astăzi o
reprezintă calitate a precară a implicării familiei în educația acestuia. Copilul are nevoie în
primul rând de sprijinul familiei pentru a se putea dezvolta atât din punct de vedere moral, cât
și din punct de vedere ale performanțelor școlare. Este necesară implicarea familie i în
educația copilului cu atât mai mult în această perioadă a vieții sale, deoarece consider că
odata cu pășirea în școală, copilul începe să -și dezvolte personalitatea, care îl va conduce pe
tot parcursul vieții.
Este foarte important ca părinții să educe copilul într -un mod eficient formării unei stime
de sine pozive, și creării acestuia o parere bună despre sine, și simțământul unei stări de bine
cu propria persoană. Copilul nu se naște cu stima de sine, c i aceasta se formează în timp, în
funcție de educația pe care o primește. El nu știe ce este bine, sau ce este rău, de aceea cei din
jur îl ajută să cunoscă realitatea. Însă, de multe ori realitatea care îi este arătată copilului nu
este cea adevarată, d eoarece sunt familii care uită ceea ce este important cu adevărat pentru
copil.
Nu este îndeasjuns iubirea necondiționată a părinților față de copil pentru ca acesta să
aibă încredere în sine. Într -adevar, iubirea neconditionată este esențială în cadrul dezvoltării
armonioase a copilului din punct de vedere afectiv, emoțional, însa, copilul are nevoie de
încurajare, să simta că poate și că merită. O iubire excesivă din partea părinților se manifestă
prin grija permanentă față de copil, prin care î nsă îl ferește de responsabilități și de asumarea
acestora. Un copil care a fost crescut astfel, va avea de suferit în perioada în care va trebui să
aibă grijă de propria pesoană, neștiind și neputând să facă față presiunilor externe pe care le
va întâmpi na. Copilul nu va avea încredere în sine, se va simți neputincios, chiar dacă
primește afecțiune din partea părinților.
Atunci când copilul este pus în fața unei situații dificile, familia trebuie să -i arate căi și
modalități prin care să depășeas că problema, nu să o rezolve ei, deoarece copilul nu va putea,
sau îi va fi foarte greu să treaca peste situații negative, având astfel o stima de sine scazută.
De aceea copilul trebuie lăsat să experimenteze, să își recunoască greșelile, să își asume
responsabilitățile, părinții având rolul de îndrumător.
Pe de altă parte întâlnim părinți care niciodată nu sunt mulțumiți de rezultatele copiilor săi.
Întotdeauna au așteptări pentru copilul care înconjurat de aceste presiuni adoptă
comportamnte neadec vate..

18
Părinții isi doresc să aibă cu orice preț copii „de nota 10”, însă oare ei se simt de nota
10? Simt că vor să facă un anumit lucru, sau este supus presiunilor părinților care sunt orbiți
de „mentalitatea” societății actuale, care din p ăcate nu mai educă copii. Se pune foarte mult
accentul pe latura intelectuală a elevilor, pe realizarile și performanțele lor în școală, însă se
ignoră consecințele. Astfel elevii nu mai învață pentru ei, ci pentru părinți, pentru așteptările
lor. Copii nu sunt educați în felul în care ei să fie conștienți de faptul că dorințele lor se pot
doar de către ei, cu ajutorul celor care îi sunt aproape.
Copii trebuie să învețe să se educe singuri, pentru ei insisi, pentru viitorul lor, pentru
construi rea unui „templu” al lor, de care vor fi mandri în viitor. De aceea părinții trebuie să -și
aprecieze în permanență copilul și să -l ajute să -și creeze un sistem de idei prin care să
conștientizeze că fiecare lucru pe care îl face este pentru sine. Astfel îi crește stima de sine,
văzând că poate reuși și crezând în dorințele lui, care pot deveni realitate.
Familia reprezintă cele mai importante persoane din viața unui copil, de aceea are un
efect major în dezvoltarea stimei de sine. Părinții îl po t ajuta pe copil să -și dezvolte o stimă
de sine pozitivă tocmai prin eliminarea negației în comunicarea acestora cu copii. Trebuie să
mute accentul de pe ceea ce copilul face rău pe ceea ce face bine. Modul în care i se spune
copilului cum să acționeze est e esențial pentru modul în care acesta va acționa. Părinții
trebuie îndemnați să lase copii să înțeleagă că este normal să greșească, chiar și ei, ca adulți
greșesc, și că totul are o rezolvare. De aceea copilul trebuie să fie încurajat pentru potențialul
pe care îl are, simțind afecțiunea din partea părinților, astfel dezvoltând o stimă de sine
crescută, care îl ajută:
 să aibă încredere î n sine
 sa relaționeze ușor cu c ei din jur
 să îsi accepte responsabilităț ile
 să fie deschis noilor provocari
Dezvoltarea stimei de sine a co pilului este puternic influențată de mediul î n care este
crescut. St ima de sine pozitivă se bazează pe 4 factori:
 Relația dintre părinți și copil;
 Obiceiurile care îmbunătățesc emoțiile;
 Acceptarea sinelui;
 Comportamentul so cial.

19
Atitudinile și comportamentul părinților influențează stima de sine a copilului. Mai
mulți cercetători au conclzionat că părinții și copii cu stimă de sine scazută au fost
caracterizați de câțiva factori ai stimei de sine scazută și inst abilitate a emoțiilor. Mai mult, ei
au creat un mediu care prin care s -a îmbunătățit starea copilului din punct de vedere psihic,
emoțional, și intelectual, au arătat cât de important este mediul în care trăiește copilul. Casa
este primul loc în care copil ul creează relații cu alți oameni, de aceea este principalul factor în
dezvoltarea stimei de sine a acestuia.

Abilitatea de a avea o viziune bună față de sine este în funcție de cum sunt tratați de către
părinții lor.
Părinții trebuie să încurajeze i nteresele și talentele copilului, permițând copilului să înțeleagă
că este capabil ș i că poate să ajungă la succesul pe care și -l doreș te.

Părinții îl pot lasă pe copil să audă „ accidental” lucruri pozitive pe care le spun despre el –
este cea mai bună formă pe care părinț ii o pot folosi deoarece copilul crede ceea ce ei spun.
Copilul vede cât de mândri se simt părinții lui de el, nu numai când ii spune lui asta, și îl face
să considere că are calităț i minunate.

Părinții trebuie să îș i ajute copii să vadă eșecurile ca și oportunitate de a învăța. După un eșec,
copilul are adesea tendința de a -și face pareri greș ite despre sine.

Părinții trebuie să fie un mo del pozitiv pentru copil. Imitația joacă cel mai mare rol în
învățare pentru co pii. Din această cauză, cu cât stima de sine pe care o au părinții este mai
înaltă, cu atâ t stima de sine a copilului este la fel. Părinții nu trebuie să lase copilul să audă că
spun ceva negativ despre ei, deoarece la fel copilul va a vea tendința să se critice singur.

Părinții pot da recompense nu doar când copilul a făcut ceva bine, ci și pentru efortul pe care
îl depune în realizarea unui lucru. Astfel copii înțeleg că munca și efortul pe care îl depun
este tot o recompensă a reușitelor sale.

Pentru a dezvolta o imagine de sine sănătoasă a copilului, este esențial să se pună în
evidență atributele pozitive ale copilului, mediul și experimentarea sa ducând la formarea
relațiilor. Însă, o prea înaltă stimă de sine poate duce la egocentrism și n arcisism pentru copil.

20
Specialiștii consideră că trebuie să existe o balanță între ceea ce copilul realizează și
meritele pe care le primește. Fiecare copil a avut o stimă de sine scazută la un moment dat.
Criticismul din partea părinților ș i a altora pot face copilul cu stimă de sine scazută sa se
simtă mai ră u. Copilul de asemenea dezvoltă stima de sine scazută dacă părinții sau ceilalți
impun copilului să atinga scopuri nerealistice. Părinții ar trebui să înțeleagă când stima de
sine a copilului este scazută prin activităț ile sale zil nice. Câteva semne în comun ale simei de
sine scăzute ale copilului sunt urmă toarele:
 Simte că mereu trebuie să -i mulțumească pe ceilalț i;
 Sentimentul general de neacceptare a sinelui;
 Se simte mereu neferic it;
 Simte că problemele lui nu sunt normale și că trebuie să ii fie rusine pentru
problemele pe care le are ;
 Simte nevoia constantă de aprobare din partea celorlalț i;
 Nu își face prieteni uș or sau nu are prieteni;
 Simte nevoia de a demonst ra că este mai bu n decat ceilalț i.
Este foarte important pentru părinți să își învețe copilul să fie încrezător. Î ncrederea este
parte a succesului. Încrederea este certitudinea pe care o ai față de abilitățile pe care le deții.
Atunci câ nd copilul crede în sine el va f i mai deschis spre necunoscut, va fi încrezător în
forțele proprii și va încerca să își atingă scopurile pe care ș i le doresc.
Un lucru bun este că încrederea poate fi dezvoltată , indiferent de situația î n care copilul
este, sau de sentimentele sale. Părinții pot ajuta la îmbunătăț irea st imei de sine a copilului
prin a -i da oportunități practice pentru a -și demonstra abilităț ile pe care le are. El trebuie lă sat
să facă greșeli și să aibă acel spirit care îl face să continue să încerce pâna reușeș te să obțină
ceea ce își propune.

Așadar părinț ii sunt principal a sursă a dezvoltării stimei de sine a copilului, de aceea
trebuie sa fie conștienți de impactul pe care îl au comportamentul, acțiunile, și vorbele lor
asupra stimei de sine a copilul ui, fiind necesar un echilibru în așteptările pe care le au față de
copil, și modul în care acționează în a ajuta copilul în realizarea lor.

21
CAPITOLUL III. EXPERIMENT PEDAGOGIC. IMPACTUL
SERVICIILOR DE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ ȘI
ORIENTARE ȘCOLARĂ ÎN DEZVOLTAREA STIMEI DE
SINE LA ȘCOLARUL MIC
3.1. Argume ntarea cercetă rii
Problemele de integrare, adaptare, dar și alte nevoi pe care școlarul mic le are atunci
când intră în școală au condus la formarea unui proiect educațional prin care se dorește
combaterea lor. De aceea, este necesară consilierea cadrelor didactice, și împreună cu aceștia
a părinților, deoarece în familie se produc anuminte evenimente care afectează sănătatea
psihică a copilului. Școlarii mici au nevoie de consiliere psihopedagogică, deoarece în această
perioadă a vieții lor își formează identitatea, apare gândirea cognitivă, și deasemenea își
cunoaște ma i bine sinele.
Termenul de consiliere se referă la soluția pe care profesorul poate să i -o ofere elevului
în problemele sale, și se identifiă în urmatoarea perspectivă trială:

Perspectiva stiintifica î n care activeaza consilierea

Am ales să realizez această cercetare din dorința de afla care este efectul pe care îl
aduce consilierea și activitățile specifice acesteia în dezvoltarea stimei de sine a școlarului
mic.

Pedagogic ă
Psihică
Socială
Consiliere

22
3.2. Obiectivele cercetării
În experimentul pedagogic pe care l -am realizat am umă rit urmatoarele obiective
principale :
 Autocunoaștere și dezvoltare personală a elevilor ;
 Comunicare și abilități sociale în grupul școlar ;
 Calitatea stilului de viață;

Acestea au cuprins mai multe obiective secundare, printe care:

 Dezvoltarea stimei de sine a școlarului mic, în urma aplicării strategiilor
psihopedagogice .
 Evaluarea nivelului stimei de sine al elevilor, înainte și după aplicarea strategiilor
de consiliere.
 Stabilirea contribuțiilor strategiilor de consiliere la îmbunătățirea stimei de sine a
școlarilor mici.
 Cultivarea unei atitudini pozitive față de sine ca persoană unică.

3.3. Ipoteza cercetă rii
Dacă se vor aplica strategii de consiliere ale căror scop este dezvoltarea stimei de sine,
atunci participarea copiilor de vârstp școlară mică la activitățile care au ca scop îmbunătăț irea
stimei de sine va ajuta la dezvoltarea acesteia.

23
3.4. Variabilele de lucru
 Variabila independentă – utilizarea strategiilor de consiliere, care promovează
dezvoltarea stimei de sine, în cadrul activităților didactice din ciclul primar.
 Variabila dependentă – dezvoltarea stimei de sine a elevilor de vârstă școlară mică.

3.4. E santionul de subiecți
Activitățile ș i stra tegiile pe care le -am utilizat î n relizarea ace stui ex periment pedagogic
s-au desfăș urat la Colegiul National “Mihai Eminescu” din localitatea Petroș ani, Jud.
Hunedoara, la grupul de elevi format din 28 membri, 17 baieti si 11 fete, al clasei a IV -a.

3.5. Eșantionul de conț inut
“Gradina talentelor”
“Cutia magică ”
“Desenul dorinț elor”
“Capacităț ile mele ș i limitele mele”
“Recunoaș te descrierea mea”
Eu pot să devin mai bun
Lanțul complimentelor

24
3.6. Metode și tehnici de cercetare
Scala Rosenberg
Scopul acestei scale este de a evalua stima de sine .
Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitați de răspuns între total dezacord
(1 punct) si total acord (4 puncte).

• Pentru răspunsurile la întrebările 1, 3, 4, 7, 10:
"Total de acord" – 4 puncte; "De acord" – 3 puncte; "Dezacord" – 2 puncte; "Total dezacord" – 1
punct.
• Pentru răspunsurile la întrebările 2, 5, 6, 8, 9: "Total de acord" -1 puncte; "De acord" – 2
puncte; " Dezacord" – 3 puncte; "Total dezacord" – 4 puncte.

Notele ce se pot obține la acest chestionar se situează între 10 (cea mai scăzută notă posibilă a
stimei de sine) și 40 (cea mai ridicată notă posibilă a stimei de sine).
• Un scor cuprins între 10 și 16 tinde să indice o stimă de sine mai degrabă scăzută.
• Între 17 și 33, reprezint ă grupul subiecților cu stimă de sine medie.
• Între 34 și 40, reprezintă grupul cu înaltă stimă de sine.

Așadar, scala Rosenberg este un instrum ent prin care se poate evalua uș or stima de sine , sau
cel puț in poate ajuta la aflarea stimei de sine la un moment dat.
Stima de sine ridicată este dominate de următoarele caracteristici :
• Gândire pozitivă;
• Independență;
• Creativitate;
• Fexibilitate.
Stima de sine cu un nivel sc ăzut aparține următoarelor caracteristici :
• Gandire negativa
• Teama de necunoscut
• Comportament agresiv.

25
Testul sociometric
Al doilea instrument de cercetare pe care l -am folosit este testul sociometric.
Acesta determină apartenența unui individ în grup se numește test sociometric. Acesta este
utilizat în grupul școlar, la clasă, unde se poate afla, dupa aplicarea și interpretarea acestui
test în ce poziție al statutului social se află un elev. Acesta stabilește dacă un copil este
accepta t sau respins de către ceilalți colegi, și are în vedere relația acestuia cu restul clasei.
Totodată, prin acest test se află ce tipuri de relații există între elevi. Încă din intrarea în școală
copii interactionează unii cu ceilalți, în funcție de pref erințe, de idei și scopuri comune,
formându -se astfel relații de prietenie. Însă, un copil poate rămâne în relație de prietenie
numai cu unii dintre colegi, iar cu ceilalți rămânând la relația de colegialitate. Jacob Levy
Moreno este psihiatrul care a cre at testul so ciometric, prin care se stabilește ce poziție socială
ocupă un membru î n grupul din care face parte. Con form schemei de mai sus, există
clasificări care împart grupul în mai categorii. Astfel există elevul căruia i se atribuie rolul de
„lider ”, sau la polul opus, „ elevul timid”, izolat. Testul sociometric ajută la identificarea
eventualilor factori care sugerează determinarea clasifică rii acestor factori. De asemenea,
cadrul didactic poate acționa în acest sens, prin modalităț i de integrare a elevilor izolați,
creând relații educaționale cu elevii asa numiț i “populari”, existâ nd astfel un echilibru între
poziț iile sociale ale grupului. Aces t test presupune adresarea unor întrebări formulate în
funcție de vâ rsta elevilor, sub forma unui test. De exemplu: Dacă ai avea de făcut o lucrare
împreună cu un coleg, cu cine ai vrea sa lucrezi în echipă ?
1..……………………………..…
2…………………………………
3..………………………………..
Testul sociometric este confidenț ial, c eea ce le va permite elevilor să fie sinceri în
răspunsurile pe care le dau. În urma colectării ră spunsurilor și a prelucră rii acestora, c adrul
didactic le va introduce într -un tabel , numit sociomatrice. Acesta este alcatuit din două
coloane, una pe vertical ă unde în primul rând se scriu numele elevilor (inițialele) grupului, iar
pe celalaltă coloană numele elevilor care sunt aleși de cei de pe prima coloană, punându -se
în dreptul fiecăruia semnul „ +” pe ntru atracție, iar semnul „ -“ pentru resping ere. Astfe l se
poate afla poziția elevului în grup, în funcție de numărul de atracții sau respingere pe care l –
a adunat. Î n urma realiză rii tabelului se pot crea sociomatrice , reprezentâ nd grafic
rezultatele, în acest mod fiind interpretate mai uș or rezultatele .

26

3.7. Etapele cercetării

3.7.1. Etapa pre -testului

În prima etapă a experimentului de cercetare , cea de pre test am ales să aplic un chestionar
pentru a determina nivelul stimei de sine al elevilor .

Pentru a stabili relaț iile dint re elevii cu stimă de sine joasă și elevii cu stimă de sine înaltă
elevii au avut de completat un test sociometric.

Elevii au fost înștiințaț i despre sarcinile pe care le vor avea, ș i anume completarea
chestionarului ș i al testului.

De asemenea li s -a spus că rezul tatele acestora vor fi confidenț iale, în consecință participarea
lor să fie una sinceră .

Pentru realizarea primului obiectiv propus am utilizat ca instrument de cercetare scala
Rosenbe rg.

Elevii au dat dovada de implicare în ră spunsurile pe care le -au dat , reprezentarea grafică a
stimei lor de sine fiind urmatoarea:

27

cuprins între 10 -20 exprimă un nivel al stimei de sine foarte scăzut;
cuprins între 20 -30 exprimă un nivel al stimei de sine mediu;
cuprins între 30 -40 exprimă un nivel al stimei de sine foarte înalt .

0510152025303540A.A
A.C
C.P
D.M
D.S
G.R
I.I
N.I
P.A
S.C
S.D
S.N
T.M
T.U
U.R

28
Pentru realizarea celui de -al doilea obiectiv propus în pre test am utilizat ca instrument testul
sociometric. În urma aplică rii acestuia am identificat relațiile interpersonale din clasă .
Testul sociometric la care elevii au raspuns, este format din două intrebari. Prima urmăreș te
aspectul pozitiv al alegerii, iar celalalt negativ.

1. Dacă ai avea de făcut o lucrare împreună cu un coleg, pe care l -ai alege?
1. __________________________
2. __________________________
3. __________________________

2. .Dacă ai avea de făcut o lucrare cu un coleg, cu care nu ai vrea să lucrezi?
1. _________________________
2. _________________________
3. _____________ ____________
În urma răspunsurilor primi te, interpretarea testului s -a facut prin realizarea sociomatricei, î n
care s -au notat cu “+” alegerile pozitive, iar cu “ -“ cele negative.
De asemenea s -au calculat indicii sociometrici astfel:
ISP= A-R
N-1

In aceasta ecuatie:
 A=alegeri
 R=respingeri
 N=numarul de elevi testati

ISS= Numarul de alegeri primite
N-1

29

Sociomatricea clasei de elevi a IV -a C

A.A A.C C.P D.M D.S G.
R I.I N.I P.A S.C S.D S.N T.
M T.U U.R V.S V.M Z.D Z.P
A.A + + + + + –
A.C – –
C.P – +
D.M – + –
D.S + + + – –
G.R – – +
I.I + +
N.I – – + + –
P.A + + –
S.C + + +
S.D + – + –
S.N + – + +
T.M +
T.U – – + + + – –
U.R –
V.S – – + +
V.M + – – –
Z.D + +
Z.P +
A/R 5/1 1/
0 1/
4 4/1 1/1 1/
2 1
/
1 3/
1 1/
2 4/
0 1/
1 2/1 2/2 1/1 3/1 1/0 1/1 3/1 2/2
ISP 4/2
0 0/
20 –
3/
20 3/2
0 0/2
0 –
1/
20 0
/
2
0 2/
20 –
1/
20 3/
20 0/
20 1/2
0 0/2
0 0/2
0 2/2
0 0/2
0 0/2
0 2/2
0 0/2
0
ISS 5/2
0 1/
20 1/
20 4/2
0 1/2
0 1/
20 1
/
2
0 3/
20 1/
20 4/
20 1/
20 2/2
0 2/2
0 1/2
0 3/2
0 1/2
0 1/2
0 3/2
0 2/2
0

30
A.A
Z.P A.C

Z.D C.P

V.M D.M

V.S D.S

U.R G.R

T.U
I.I

T.M

S.N N.I
S.D S.C P.A
Atracții atracții reciproce

31
A.A
Z.P A.C

Z.D C.P

V.M D.M

V.S D.S

U.R G.R

T.U
I.I

T.M

S.N N.I
S.D S.C P.A

respingeri

32

În urma interpretării rezultatelor testului sociometric și a chestionarului, precum și în urma
construirii sociomatricei și a sociogramelor reiese că A.A . este elevul preferat de către cei
mai mulți dintre colegii săi.

Acesta a cumulat cel m ai mare număr de alegeri pozitive, și anume un număr de 5. Elevul D.
M. cu un număr 4 atrageri și elevul S.C. cu un număr tot de 4 atrageri se află și ei printre
preferați.

În urma testării cu Scala Ros enberg am observat că elevii A.A., D.M și S.C . au un nivel al
stimei de sine mai ridicat iar din relatările doamnei învățătoare de la clasă din care fac parte
acești elevi am aflat că acești elevi au rezultate bune la învățătură, sunt elevi responsabili și
conștiincioși.

Printre prefer ați se mai regăsesc și N.I. și V.S . care sunt elevi cu rezultate bune la învățătu ră.
În ceea ce -l privește pe C.P. acesta a primit un număr de patru respingeri, deducând de aici
faptul că acesta este excl us, respingându -l chiar și cei care au ieșit ca fiind preferații clasei.
Elevul C.P . este un elev problematic, el nu a reușit să se integreze în colectivul de elevi din
cauza comportamentului său impulsiv.

N.I., V.M au primit un număr de trei respingeri, aceștia fiind elevi cu slabe rezultate la
învățătură. N.I . a primit un număr de două atracții, ceea ce demonstrează că sunt și elevi care
îl acceptă .

Nu au existat elevi care să nu fi fost aleși,unii reușind să se impună în mod pozitiv, alții în
sens negativ. După ce au fost comparate rezulta tele obținute s -a constatat că C.P, N.I, V.S
sunt elevi care au obținut un număr mare de respingeri la testul sociometric și sunt cei care au
obținut scorurile cele mai slabe în urma aplicării Scalei Rosenberg, având un nivel scăzut al
stimei de sine.

Ținând cont de rezultate obținute , s-a intervenit la clasa respectivă, utilizând experimentului
psihopedagogic cu scopul de a dezvolta stima de sine a acestor elevi.

33
3.7.2 Etapa experimentala
Experimentul s -a desfasura t pe o perioada de doua saptamani, in care am desfasurat 7
activitati de consiliere psihopedagogica, menite sa aduca un plus dezvoltarii stimei de sine a
elevilor, pe care le -am sintetizat in urmatorul tabel:

Activitatea nr. 1 “Gradina talentelor”
Activitatea nr. 2 “Cutia magica”
Activitatea nr. 3 “Desenul do rintelor”
Activitatea nr. 4 “Capacitatile mele si limitele mele”
Activitatea nr. 5 “Recunoaste descrierea mea”
Activitatea nr. 6 Eu pot să devin mai bun
Activitatea nr. 7 Lanțul complimentelor

Aceste activitati au avut ca scop dezvoltarea unei viziuni și atitudini pozitive a elevilor
față de propria persoană, dar și față de cei din jur, dezvoltâ nd astfel un comportament social
pozitiv.
Odată cu punerea în practică a acestor activităț i doresc să pun în evidență impo rtanța
stimei de sine a ș colarul ui mic, aceasta fiind cea care îl face să se simta bine cu sine. O stimă
de sine pozitivă îl ajută să treacă peste lucrurile negative pe care le întâmpină, urmând să se
afle î ntr-un echilibru ps ihic ș i fizic.
Principa lul obiectiv al a cestui experiment este punerea în practică a strategiillor
psihopedagogice, în urma cărora elevii vor dezvolta o gândire pozitivă, îș i vor descoperi
capacitățile ș i valoril e pe care le au, astfel dezvoltând și competenț ele interpersonale.
În continu are voi prezenta programul desfățurat, ș i anume cele 7 activitati sustinuțe
alături de membrii clasei a IV -a, alcatuită din 2 0 de elevi, de la Colegiul Național “Mihai
Eminescu” Petroșa ni.

34
Activitatea nr. 1
“Grădina talentelor ”
Obiective
Elevii vor:
 Recunoa ște talentele lor personale ;
 Vor întelege că o stimă de sine sănătoasă este un sentiment personal al lucruril or
importante ș i al valorii lor.

Materiale:
 Obiecte de scris (stilou, carioci, creioane) ;
 Liniare, cercuri, ș i alte forme ;
 Foarfece ;
 Lipici .
Durata:
40 minute
Desfășurarea activităț ii:
Activitatea a debutat cu o scurta discutie despre talent:
În ce esti bun în ceea ce faci? În a te juca un anumit joc? Să îți faci patul? Să o faci pe mama
ta să râdă? Luc rurile pe care știi să le faci foarte bine se numesc talentele tale. Care sunt
talente le tale? De exemplu, ai putea să fii talentat în modul în care ai grijă de animalul tău.
Știind că ai un talent sau ca es ti bun în a face ceva te face să te simț i bine. A cel sentiment
face parte d in stima ta de sine, sau modul în care te simți față de tine. Un talent te poate face
să ai o bună stima de sine, care îți poate da curaj să încerci lucruri noi și sa faci alegeri b une.

Fiecare elev a cr eat o floare a talentului sau ș i a adaug at-o pe panoul clasei numit “Grădina
talentelor”. Tabloul arată talentul fiecarui elev din clasă . Ei au folosit ustensilele de scris,
colorat, pictat astfel încât să creeze imagini pe petalel e florii reprezentând ta lentul lor. După
aceea au decupat fiecare petala î n dif erite forme. Au lipit petalele între ele și apoi au ataș at
floarea pe panou. Fiecare elev ș i-a prezentat talentul prin floare a proprie și au discutat î ntre ei
lucruri despre ceea ce știu ei să facă cel mai bine.

35
Activitatea nr. 2
„Cutia magică”
Obiective:
 consolidarea demnității;
 dezvoltarea stimei de sine a copiilor.

Materiale:
O cutie care va reflecta interiorul acestuia cu ajutorul unei oglinzi aflate la baza cutiei .

Desfășurarea: La începutul activității am adresat elevilor o î ntrebare : „Cine credeți că este
persoana cea mai specială din lume?”.

În urma răspunsurilor primite, le -am spus copiilor că : „Am o cutie magică, iar în interiorul ei
veți avea posibilitatea să priviți cea mai importantă persoană din lume.”

Am cerut copiilor să se apropie pe rând pentru a privi în interiorul „cutiei magice”.
Înainte de a -le permite să se uite i -am întrebat pe cine cred ei că vor vedea în interiorul cutiei.
Le-am cerut să se întoarcă la locul lor și să țină secret, să nu spună nimănui ce au văzut în
cutie.
După ce toți au trecut și s -au uitat în cutie, le-am pus următoarea întrebare: "Cine a fost cea
mai importanta persoana pe care a -ți văzut -o în cutia magică?”. Toată lumea a răspun s „ eu”.

În continuare am discutat pe baza urmatoarelor întrebă ri:
 „Cum te -ai simți să vezi că tu ești cel mai important?
 Cu ce ne -a ajutat acest exercitiu ?”

În încheiere le -am spus elevilor că toti suntem importați și trebuie să ne respectăm unii pe
alții.

36
Activitatea nr. 3
“Ce as fi, daca as fi…”

Obiective:
 dezvoltarea autocunoașterii și formarea imaginii de sine pozitive, precum și
exprimarea alegorică a acesteia.

Materiale:
 foi de hârtie
 culori

Desfasurarea activitatii :
Copiii au primi t câte o foaie de hârtie pe care au impartit -o în trei. Ei au răspunds prin desen
la următoarele întrebări:
“Dacă ai fi un animal, ce animal crezi că ai fi ? ” ;
“Daca ai fi o culoare, ce culoare crezi că ai fi ? ” ;
“Daca ai fi o jucărie, ce jucărie cre zi că ai fi ? ” ;

Le-am adresat copiilor urmatoarele întrebă ri:
“A fost greu ce ați desenat ?” ;
“La ce te -ai gândit când ai desenat acest animal ?” ;
“De ce ai desenat aceasta culoare ? Ce reprezintă ea pentru tine ?” ;
“Cum vă simțiți acum, după ce ați desenat ?

Pentru ca scopul sa fie atins, fiecare copil va trebu i a spuns si a motivat ce a desenat. De
exemplu: “as fi un leu pentru ca este puternic “; “as fi o pisică pentru că este blândă“; ”aș fi
culoarea portocalie pentru ca este veselă “ ; “aș fi o minge pentru că este jucăușă “. Prin
desen, copiii își exprimă trăsăturile de caracter pe care consideră că le au, își fac o succintă
autocaracterizare și își exprimă imaginea de sine pozitivă. Cu lucrările executate am
organizat o expoziție intitulată: “Acesta sunt eu “.

37

Activitatea nr. 4
„Capacitățile mele și limitele mele”

Obiective:
 creșterea gradului de conștientizare a propriilor capacități și limite;
 stabilirea caracteristicilor care sunt fezabile pentru dezvoltare și schimbare;
 dezvoltarea capacității de a se autocaracteriza;

Materiale:
 fișe de lucru
 pixuri.

Desfășurare:
S-a împărțit fiecărui copi l câte o fișă de lucru ( Anexa 2 ), aceste fișe conțin câte două
coloane de cuvinte (adjective) , elevi au avut ca sarcină bifarea cuvintelor care consideră ei că
îi caracterizează cel mai mult.

O dată cu îndeplinirea sarcinii le -am spus să analizeze alegerile făcute și să pună în dreptul
fiecărei alegeri : – un „ P” dacă reprezintă o caracteristică pozitivă ce nu mai trebuie
îmbunătățită; 64 – un „Δ dacă reprezintă o caracteristică ce trebuie îmbunătățită; – un „N” în
cazul în care nu este nici o caracteristică pozitivă și nici una ce poate fi îmbunătățită.

Mai apoi am solicitat fiecărui copil să spună câți de „P” are pe fișa sa, spunându -le că
fiecare dintre noi avem calități pozitive, după care le -am cerut să ridice mâna cei ce au pe fișa
lor litera „Δ subliniind faptul că întotdeauna vom avea câte ceva de îmbunătățit.

Am purtat o discuție despre ce putem face pentru a îmbunătății aceste aspecte ale
personalității fiecăruia.

38
Activitatea nr. 5

„Recunoaște descrierea mea”

Obiective:
 valorizarea indivizilor subliniind, în special, aspectele pozitive;
 crearea unui mediu în care indivizii pot fi sinceri unul cu celălalt;
 exersarea abilităților de ascultare și observare.
 încurajarea abilității de a verifica realitatea.

Materiale:
 fișe de lucru
 pixuri.

Desfășurarea:
Am împărțit fișe de lucru (Anexa 3 ) , elevii au completat propozițiile scrise pe aceste fișe.

Când au terminat de scris toți elevii am adunat fișele și am citit cu voce tare ceea ce a scris
fiecare, fără a dezvălui identitatea persoanei ce a completat fișa respectivă, deoarece elevii
trebuiau să ghicească cine este autorul celor citite de către min e.

39
Activitatea nr. 6

„ Eu pot să devin mai bun”

Obiective:
 sprijinirea participanților în identificarea aspectelor personalității ce pot fi
îmbunătățite;
 dezvoltarea gândirii pozitive;

Desfășurarea: Am împărțit colectivul de elevii în grupuri de câte doi. Le -am cerut să stea
față în față, foarte aproape unul de celălalt. Le -am explicat tuturor următoarele reguli:
 pe parcursul acestui exercițiu doar o persoană va vorbi iar cealaltă va asculta cu
atenție, cea de a doua persoană își va arăta interesul doar prin gesturi sau limbaj
corporal, dar nu va vorbi;
 fiecare pereche va decide cine va vorbi primul;
 eu vă voi indica despre ce să vorbiți, când să începeți și când să încheiați;
 ulterior se vor inver sa rolurile, persoana care vorbea va asculta acum iar cea care
asculta va vorbi;

După aceasta le -am dat următoarele indicații „Spune partenerului tău tot ce ai vrea să
schimbi sau să îmbunătățești la tine!”. După cinci minute le -am sugerat să ter mine și să
inverseze rolurile, după alte cinci minute am spus că exercițiul s -a încheiat și că vor putea
continua în alt moment dacă doresc acest lucru.

Întrebări pentru discuții:
„Cum v -ați simțit în timpul acestui exercițiu?
De ce este util acest exe rcițiu?”

Am cerut opinia tuturor copiilor, ținând întotdeauna cont de participarea voluntară.

40
Activitatea nr. 7
“Lanț ul complimentelor ”
Obiective:
Elevii vor:
 Recunoaș te cum pot face complimentele ca o persoană să se simta apreciată

Materiale:
 “Lantul complimentelor” ;
 Obiecte de scris (stilou, carioc i, creioane) ;
 Lipici .

Durata:
30 minute

Desfasurare a activității :
La începutul activității am discutat despre complimente:
Cum crezi c ă poți să fii un bun prieten și un bun coleg de clasă? Cum te s imți când faci pe
cineva fericit sau îl înveșeleș ti pe cineva c are este trist? A fi de ajutor și prietenos cu ceilalț i
te poate f ace să te simț i bine. O mo dalitate care face pe oricine să se simtă bine este să ii spui
colegului de clasă sau prietenului cev a frumos despre el sau ea. Acele cuvinte frumoase se
numesc complimente.(Anexa 4)

Am facut un lant de complimente cu intreaga clasa, prin care fiecare elev a oferit si a primit
complimente. Fiecare dintre elevi a scris cate o propozitite despre un coleg. Aceasta
propozitie a fost un compliment. Dupa ce au scris, foaia cu propozitiile a fost decupata, iar
acestea s -au impartit aleatoriu in clasa, fiecare elev spunand complimentul scris pe foaie.
Elevii au avut grija sa multumeasca colegilor pentru fiecare c ompliment primit. Dupa aceasta
elevii au lipit foile cu complimentele pe un panou, formand “Lantul complimentelor”
In a doua parte a activitatii elevii au scris si au desenat pe o steluta 5 lucruri pe care stiu sa le
faca bine, sau care le place foarte mul t, astfel oferindu -si singuri complimente.(Anexa 5)

41

3.7.3 Etapa posttestului

În această etapă am aplicat înca o dată Scala Ros enberg, deoarece am dorit să masor nivelul
stimei de sine, în urma activităților pe care le -am desfășurat.

3.8. Analiza și interpretarea datelor
In urma aplicarii chestionarului din etapa post -testului, am colectat datele si le -am reprezentat
grafic astfel:

42

Chiar dacă la începutul experimentul ui elevii se credeau neputincioși, credeau că nu
pot face ceva foarte bine, pe parcursul desfășurării activităților și -au schimbat părerea și au
devenit mai încreză tori.
Unii elevi au avut nevoie de ajutor pentru a participa la ac tivitățile de la î nceput, deoarece
erau nesiguri pe ei.

Pe parcursul desfășurării ac tivităților, elevii au prins încredere în ei, deoarece au început să -și
descopere calităț ile.
0510152025303540A.A
A.C
C.P
D.M
D.S
G.R
I.I
N.I
P.A
S.C
S.D
S.N
T.M
T.U
U.R

43
De asemenea au dezvoltat un spirit pozitiv față de ceilalți, văzâ nd lucruri le bune pe care cu
toții le au, și au împărtășit toate aceste calități, creând relații pozitive, și de î ncredere.

Pe de altă parte în activitățile pe care le -am desfășurat împreună am dezbătut și aspectele
negative care îi înconjoară, explicându -le că eș ecul este parte din success . În urma
desfașurării acestor activități elevii au dat dov adă de o mai bună implicare în ceea ce
înseamnă necunoscut, fiind deschisi ș i pozitivi.

Elevii au început să se cunoască mai bine, deoarece prin aceste activităț i au reu șit să se
descopere atât pe ei înșiși, cât ș i pe ceilalț i. Ei au fost încurajați să se exprime liber, într -un
mediu social plăcut, activitățile desfășurate fiind de așa natură încât să facă elevii să se simtă
confortabil din punct de vedere psihic si fizic .

Un alt aspect care a fost vizibil în urma derulării acestor activități a fost cel referitor la
relațiile dintre elevi, care s -au îmbunătățit, creâ ndu-se noi prietenii .
Consider că fiecare învățător, profesor trebuie să susțină astfel de activităț i pentru a păstra
nivelu l de sine al elevilor la o scară echilibrată, dar ș i pentru starea d e bine a elevilor pe care
o au în timpul desfășurării acestor activităț i relaxante .

Așadar, învăță torul, profesorul este cel care observă comportamentele elevilor, poate apl ica
astfel de instrumente care să ajute la cunoașterea lor, prin urmare să -i poată ajuta în
dezvoltarea personalităț ii lor.

44
Concluzii

Activitatea de consiliere oferă elevului șansa de a se cunoaște mai bine. În cadrul acestor
activității copilul își recunoaște anumite comportamente și atitudini de care dă dovadă că le
are, acest fapt facându -l să conștientizeze plusurile si minusurile lor. El este pus în fața unor
evaluări personale, în urma cărora se descop eră anumite sentimente negative care îl fac să
aibă un comportament care îi daunează întregului sistem psihic.

Este foarte important ca activitățile de dezvoltare a stimei de sine să fie puse în practică,
deoarece efectul lor spijină elevii atât din punct de vedere afectiv -emoțional, cât și din punct
de vedere cognitiv -relațional. Îi ajută să se descopere, să își formeze propria individualitate, și
să își dezvolte calitățile, întelegând că deși exisă eșec, acesta poate fi depășit și înlocuit cu
succesul.
După cum s -a observat, în urma aplicării și desfășurării activităților care au avut ca
obiectiv dezvoltarea stimei de sine a copilului, strategiile psihopedagogice au fost validate de
numărul de elevi care și -au schimbat părerea despre ei, au d evint mai încrezători în forțeke
proprii si mai deschiși către nou.
Școlarului mic cu stimă de sine scăzută îi este foarte greu să facă față presiunilor din școala și
societate. Ei sunt expuși unor probleme de adaptare, care pot duce la consecințe mai grave.
De aceea este absolut necesar ca aduții să se implice în viața fiecăruia.

Stima de sine este sentimentul apre cierii sinelui și este o emoție indispensabilă a oamenilor
pe care o adaptează la societatea și viața în care traiesc. Pentru copii, în special, mediul î n
care cresc contribuie profund la dezvol tarea stimei lor de sine, care îi ajută să se adapteze mai
bine în societate. Copii cu stimă de sine joasă au riscul de a dezvolta probleme psihologice ș i
sociale. Evaluare a stimei de s ine a copiilor poate fi o metodă eficientă pentru a înțelege
problemele din trecut și prez ent ale acestora.
Consider c ă strategiile psihopedagogice și activitățile care au la bază dezvoltarea stimei de
esine au un important rol în formarea personalități, de aceea trebuie cafiecare profesor,
învățător să le aplice la grupul de elevi la care predă.

45
Bibliografie

1. Branden Nathaniel – Cei șase stâlpi ai în crederii în sine – Editura Amsta , Bucuresti,
2008 .
2. Augusto Cury – Părinți străluciți, profesori fascinanți – Editura For you, București,
2005 .
3. Ilica Anton, Herlo Dorin, Binchiciu Viorel, Uzum Corina. -O pedagogie pentru
învățământul primar -Editura Univversității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2005 .
4. Humphreys Tony – Stima de sine -cheia pentru viitorul copilului tău – Editura Elena
Francisc , 2008 .
5. Pedagogia contemporană – Anton Ilica – Arad, Tiparnița, 2015 .
6. Allport, G.W., Structura și dezvoltarea personalității , Editura Didactică și
Pegagogică, București, 1991.
7. R. Dottrens , A educa și a instrui , Editura Didactică și Pedagogică, București , 1970.
8. Atkinson, R.L, Atkinson, R.C. Smith, E.E, Bem, D.J., Inroducere în psihologie ,
Editura Tehnică, București, 2002.
9. Păun, E., Potolea, D., Pedagogie, Fundamentări teoretice și demersuri applicative ,
Polirom, 2 002.
10. Rocco, M., Creativitate și inteligență emoțională , Polirom, Iași, 2001.

46
Anexe
Anexa 1 Fișă de răspuns
Probă de evaluare a nivelului stimei de sine

Vârsta______________ Data realiziă rii_____ _____
Nume______________ Prenume______________

Citiți cu atenție fiecare frază și răspundeți în cel mai scurt timp, marcând cu semnul „X”
varianta care se apr opie cel mai mult de punctual vostru de vedere actual.

Total de
acord
De acord
Dezacord
Total
dezacord
1) În general sunt mulțumit(ă) de
mine

2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic

3) Cred că am o serie
de calități bune

4) Sunt capabil(ă) sa fac
lucrurile la fel de bine ca
ceilalți

5) Simt că nu am în mine
prea multe de care sa fiu
mândru (ă)

6) Câteodată mă simt
realmente inutil

7) Mă gândesc că sunt
un om de valoare,
cel puțin la fel ca alte
persoane

8) Mi-ar plăcea să am mai
mult respect fată de mine
însumi

9) Ținând cont de toate, am
tendința sa cred ca sunt
un (o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă
despre mine

47
Anexa 2

Nume_____________________ Prenume_____________________

Bifaț i cuvintele care credeți că vă caracterizează :

 curajos
 tăcut
 calm
 temător
 slab
 singuratic
 isteț
 sănătos
 emotiv
 timid
 puternic
 arătos
 sensibil
 prietenos
 plăcut
 drăguț
 rău  bolnav
 plictisit
 lent
 leneș
 muncitor
 generos
 obișnuit
 urât
 îngrijorat
 interesant
 gras
 inteligent
 vinovat
 nervos
 frumos
 tăcut

48
Anexa 3

Nume __________________________ Prenume _________________________

Răspundeți sincer la următoarele întrebări:

1. Cum îți petreci duminicile?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________ ________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

2. Care este hobby -ul tău preferat?
__________________________________________________________________ ________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________ ______
__________________________________________________________________________________

3. Ce dorință ai vrea să -ți îndeplinească duhul din lampa lui Aladin?
__________________________________________________________________________________
________________ __________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________ ________________________________________________________

49

4. Ce vrei să devii când ai să fii mare?
__________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________ ____
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________ ______________________________

50
Anexa 4
Lanțul complimentelor
Citeș te fieca re compliment. Apoi, completează spaț iul liber cu un nume sau c u un
compliment care completează propoziția. Vrei să oferi alte complimente? Folosește ultimele
spații goale ș i scrie complim entele personale pe care vrei să le oferi.

Când vreau să ____ _________________________ , î l intreb pe
_______________________________ dacă mă ajută .
_____________ _________ e cel mai bun la ____ ________ _________ .
_______________ ____ mă face fericit câ nd ______________________.
___________________ ____________________________ .
___________________ ____________________________ .

51
Anexa 5
Nume______________ Prenume______________

Oferă -ți complimente! Scrie sau desenează în steluță imaginile a 5 lucruri la care ești bun sau
care îți place să le faci .