PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Conf. Univ…. [608813]

Licență

PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Conf. Univ…. [608813]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE ȘI
MOTRICITATE SPECIALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. Univ. Dr. Lozincă Is abela

ABS OLVENT
Popa Tabita

ORADEA
2020

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE ȘI
MOTRICITATE SPECIALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

TITLUL LUCRĂRII
META -ANALIZĂ PRIVIND ABORDAREA KINETOTE RAPEUTI CĂ
PENTRU MANAGEMANTUL UNUI SUBIECT CU CERINȚE EDUCATIVE
SPECIALE (CES)
SAU
PROPUNEREA UNUI MANAGEMENT KINETIC PENTRU UN
SUBIECT CU CERINȚE EDUATIVE SPECIALE (ES)

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. Univ. Dr . Lozincă Is abela

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

CUPRINS
1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
1.1. Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. …………….. 5
1.2. Prezen tarea cazului ………………………….. ………………………….. …………………… 5
2. S INTEZA ABORDORII SUBIECTULUI ÎN LITERATURA DE
SPECIALITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….12
2.1. Sinteza abordării literaturii de specialitate privi nd deficiența mintală ………. 12
2.1.1.Scurt istoric privind deficiența mintală ………………………….. ……………….. 12
2.1.2. Definiție, clasificare și etiologie ………………………….. ………………………… 13
2.1.3. Simptom atologie clinică ………………………….. ………………………….. ………. 16
2.2. Sinteza abordării literaturii de specialitate privind retardul psihomotor
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 18
2.2.1.Definiție, etiologie ………………………….. ………………………….. ……………….. 18
2.2.2. Simptomatologie clinică ………………………….. ………………………….. ………. 19
2.3. Sinteza literaturii de specialitate privind scoli oza ………………………….. ….20
2.3.1. Definiție, clasificare, etiologie privind scolioza ………………………….. ……20
2.3.2. Clasificarea scoliozelor ………………………….. ………………………….. ………… 21
2.3.3. Simptomatologie clinică ………………………….. ………………………….. ………. 22
2.3.4. Tratamentul scoliozei ………………………….. ………………………….. …………… 23
2.3.5. Kineto terapia în tratarea scoliozelor ………………………….. …………………… 24
2.4. Sinteza literaturii de specialitate privind epilepsia ………………………….. ..25
2.4.1. Definiție, etiologie clasificare ………………………….. ………………………….. ..25
2.4.2. Criza de epilepsie ………………………….. ………………………….. ………………… 27
2.4.3. Simtomatologie clinică ………………………….. ………………………….. ………… 29
2.4.4. Diagnostic și tratament ………………………….. ………………………….. ………… 29
2.5. Autismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 32
2.5.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………… 32

2.5.2. Definiție, etiologie, clasificare ………………………….. ………………………….. .33
2.5.3. Autismul și tulburările din spectrul autism ………………………….. …………. 36
2.5.4. Patogeneza bolii ………………………….. ………………………….. ………………….. 38
2.5.5. S imptomatologie clinică ………………………….. ………………………….. ………. 39
2.5.6. Diagnostic și tratament ………………………….. ………………………….. ………… 39
3. PARTEA APLICATIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………. 42
3.1. Scopul și obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. …..42
Obiectivele lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………. 42
3.2. Ipoteza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 42
3.3. Metode, mijloace de evaluare ………………………….. ………………………….. …..43
3.4. Metode și mijloace de intervenție terapeutice ………………………….. ……….. 56
3.5. Program de exerciții ………………………….. ………………………….. ……………….. 58
Obiective generale și specifice ………………………….. ………………………….. ………. 58
Program kinetic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..59
4. REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. …………. 67
5. CONCLUZIE ȘI PROPUNERE ………………………….. ………………………….. …….71
Algoritm de abordare kinetică – Managementul kinetic ………………………….. ……71
6. PREVIZIONAREA MANAGEMENTULUI KINETIC ………………………….. 74
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….79
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 87
Anexa 1 – Fișe medicale ………………………….. ………………………….. …………………. 87
Anexa 2 – Fișe de lucru ale copilului . ………………………….. ………………………….. 92

5
1. INTRODUCERE
1.1. Motivația alegerii temei
Într-o lume în care suntem obișnuiți să comunicăm, să in teracționăm, să iubim, să fim
iubiți, cred că este greu să ne desprindem de toate acestea și să pătrundem într -o lume cu totul și
cu totul deosebită, în „ lumea autismului ”. Astfel, am ales această temă doearece doresc să
cunosc mai bine particularitățile copilului cu tulburări din spectrul autist. Doresc să pătrund într –
un univers prin care să pot să înțeleg ce se ascunde dincolo de liniște, care sunt metodele și ce se
poate face pentru copilul autist.
1.2. Prezentarea cazului

Date personale:
• Inițiale: C .I.C.
• Vârstă: 13 ani
• Sex: masculin
• Mediu de proveniență: elevul provine dintr -o familie monoparentală, părinții sunt
divorțați. Satutul social al familiei este unul defavorabil.
• Domiciliu: urban
• Nr. clase: 4
• Statut profesional: elev în clasa a V -a
Religie : ortodoxă
Antecedente heredo -colaterale:
– fără antecedente heredo – colaterale.
Antecedente personale fiziologice:
Subiectul nu prezintă antecedente personale fiziologice.
Antecedente personale patologice
În urma unor convulsii febrile și nefebrile, de la vârsta de 6 luni, C. I. C a fost
diagnosticat cu epilepsie. De asemnea, acesta a fost diagnosticat cu retard psihomotor și
deficiență mintală.

6
Istoric de viață:
C. I. C. provine dintr -o familie monoparentală, cu un statut social defavorabil. Acesta
locuiește în mediul urban, împreună cu mama, care se ocupă de îngrijirea sa. Nu are frați sau
surori. C. I. C. este elev în clasa a V -a la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 Oradea.

Istoricul bolii:
 Deficiență mintală:
– Debut: în primii ani de vi ață.
– Diagnostic medical: Deficiență mintală ușoară, IQ= 57.
– Tratament: recuperare în cadrul școlii.
 Retard psihomotor :
– Debut: în urma unor crize febrile și nefebrile la vârsta de 6 luni.
– Diagnostic medical: Retard psihomotor.
– Tratament: recuperar e în cadrul școlii.
 Epilepsie:
– Debut: la vârsta de 6 luni, în urma unor crize febrile și nefebrile la 6 luni.
– Diagnostic medical: Epilepsie
– Tratament: medicamentos: Depakine, Fenobarbital, Rispen.
 Scolioză:
– Debut:
– Diagnostic medical: Scolioză .
– Tratament: kinetoterapie în cadrul școlii.
 Elemente de autism:
– Debut: în jurul vârstei de 2 ani.
– Diagnostic medical:
– Tratament:

7
Examen clinic – fără examen clinic.
Examen somatic – fără examen somatic.
Examen neurologic – fără examen neurologi c.
Examen psihic:
a). Procesele psihice:
 Dezvoltarea senzorială:
– Integritatea sau afectarea senzorială (descriere): tulburare de integritate senzorială
 Percepția: câmp perceptiv afectat, hipersensibilitate auditivă
 Dezvoltarea psihomotricității (descri ere în funcție de vârstă și afectare):
– Motricitatea fină: descrierea posibilității de realizare a gesturilor fine și precise cu privire la:
 apucarea, culesul, eliberarea, aruncatul, ajungerea la un obiect: prehensiune bună;
 manipulare unilaterală sau b ilaterală: manipulare bilaterală;
 lateritate dominantă: predominant stânga.
– Motricitatea grosieră , descriere cu privire la:
 ortostatism, deficiențe de statică și mers, probleme de echilibru: ortostatism, mers cu
bază largă;
 deplasarea (se realizează c u sau fără sprijin/ ajutor, pe ce distanță se realizează pe
forțe proprii): prin forțe proprii;
 deplasarea cu mijloacele de transport publice, se realizează cu însoțitor sau autonom:
cu însoțitor;
 Reprezentarea: structurată lacunar, la nivelul achizițiilo r.
b). Activitățile psihice:
 Limbajul și comunicarea: deficiențe/ tulburări ale limbajului și comunicării care afectează
stabilirea relațiilor cu mediu;
 modul în care comunică sau se exprimă copilul în relațiile interumane/ cu mediul:
comunicare orală;
 vocabularul (activ, pasiv, dezvoltare): nu utilizează propoziții, vocabular de cuvinte
în formare, ecolalizează;
 însușirea vorbirii/ întârzâierea limbajului (fonetic, lexical, semantic, gramatical):

8
întârzâiere în dezvoltarea limbajului;
 dificultăți de pr onunție: ecolalie;
 tulburări instrumentale (scris/ citit/ calcul mental simplu/complex, rezolvarea de
probleme simple/ complexe): mâzgâlește pe hârtie, trage linii, pensa digitală în formare;
 utilizează în comunicare limbajul semnelor (după caz): se aju tă de mâna altei
persoane ca ajutor.
 Jocul: joc funcțional cu obiecte, manipulează obiectele.
 Învățarea: mecanică, prin repetiții multiple.
 Nivelul de dezvoltare psihică (testul/proba proba folosită): Matrici Progresive Raven,
Wisc.
 Vârsta de dezvoltare: 4 ani
 Coeficientul de dezvoltare: I.Q= 57
 Nivelul psihomotricității: 4 ani
Funcții mnezico -prosexice:
 Memoria:
 tipul memoriei: mecanică, predominatnt vizuală;
 capacitate mnezică: bagaj mnezic în formare, dificultăți de înregistrare, redare de
informații;
 Atenția:
 stabilitate: instabilitate, este distras de stimulii din mediu;
 concentrarea: nu fixează privirea decât dacă inițiativa pornește de la el, își pierde
repede interesul în activitate;
Gândirea (inclusiv nivelul operațional):
 stadiul operațional: st adiul operațiilor concrete;
 potențialul actual al copilului – ce știe, ce poate să facă:
– recunoaște/ denumește obiecte: recunoaște obiecte uzuale, de îmbrăcăminte, de
încălțăminte, de alimentație;
– grupează obiectele/ după criterii: grupează obiectele după culoare, mărime, formă;
– cunoaște schema facială/ corporală: indică schema facială, corporală;
– indică/ denumește/ deosebește culorile: indică culorile de bază: roșu, galben, albastru,
verde;

9
– știe să numere singur sau cere ajutor: numără singur (0 -10);
– recunoaște simboluri (cifre, imagini, caractere, litere, cuvinte): indică în imagini animale
cunoscute, emite onomatopee;
– capacitatea de a lua decizii singur: nu
– capacitatea de a emite ipoteze: nu
– capacitatea de a face față responsabilităților: nu
– capacitatea de a face față situațiilor de criză și/sau stresului: nu
– capacitatea de a -și organiza timpul propriu în desfășurarea programului zilnic/ obișnuit:
nu
– capacitatea de a finaliza o sarcină simplă, singur sau cu ajutor: nu
– orientarea temporo – spațială: dezo rientat spațio -temporal.
Motivația:
 tip: extrinsecă, determinată de aprecieri verbale, de laude;
 modalitate specifică de manifestare: pentru nevoi primare.
Idei senzitiv -relaționare:
 Comportament:
 manifestări, preocupări: manipulează obiecte, se uită la im agini și desene animate, îi
plac cântecele pentru copii;
 probleme de comportament, reactivitatea copilului: lovește, opozant, țipă, negativist;
 prezența/ absența stereotipiilor comportamentale, gestuale și/sau verbale: flutură și
bate din palme, se joacă cu apa, stinge luminile, se învârte în cerc;
 prezența comportamentului hiperkinetic: în continuă mișcare;
 alte tulburări de comportament: agresivitate, autoagresivitate;
 Caracter: personalitate imatură.
 Afectivitate:
 controlul emoțiilor (stabilitate/ inst abilitate, maturitate/ imaturitate): imaturitate
emoțională;
 tip de atașament (dependență/ autonomie): dependent de mamă;
 capacitatea de adaptare emoțională la context de viață (conform vârstei) : reacții
inadecvate în condiții noi;

10
 patologia afectivităț ii: crize, anxietate, depresie, blocaj, agitație psihomotorie, etc.:
agitație psihomotorie;
 sentimente, pasiuni. lipsa empatiei și a reciprocității afective;
 Voința:
 modalitate de manifestare și context: instabilitate volitivă, scăzută în activități cognit ive;
 forma negativă de manifestare: refuză, abandonează, dezinteres;

Examene paraclinice
• Analize de laborator
• EEG: fără EEG
• RMN/CT: fără RMN
• SCALE DE EVALUARE:
• EXAMEN PSIHOLOGIC:
• TESTE COGNITIVE:
Diagnostic pozitiv:
– Deficiență mintală;
– Retard psihomotor;
– Epilepsie;
– Scolioză;
– Elemente de autism.

Particularitatea cazului:
Subiectul prezintă următoarele caracteristici:
 gesturi reduse;
 pensa digitală în formare;
 încetinirea activității motorii;
 retard ușor în dezvoltarea senzio – motorie;
 agitație psihomotorie ;
 comportamnet agresiv;

11
 comportamentul kinetic: este în continuă mișcare;
 probleme de orientare în spațiu;
 activitatea voluntară prezintă disfuncții în toate momentele desfășurării sale;
 asimetrie la nivelul umerilor;
 asimetria bazinului;
 probleme cu echil ibrul: ortostatism, mers cu bază largă;
 platfus.

12
2. SINTEZA ABORDORII SUBIECTULUI ÎN LITERATURA DE
SPECIALITATE
2.1. Sinteza abordării literaturii de specialitate privind deficiența mintală
2.1.1.Scurt istoric privind deficiența mi ntală

Primele referințe cu privire la deficiența mintală datează din anul 1552 î.e.n. Acestea au
fost scrise pe papirusuri egiptene la Teba. Filosofii greci și romani, care susțineau că gândirea
este una dintre principalele calități ale omului îi consider au pe cei cu deficiențe intelectuale ca
fiind la nivel subuman. Din punct de vedere fiziologic, cea mai veche menționare a deficienței
mintale apare în scrierile lui Hipocrate la sfârșitul secolului al V -lea. Acesta credea că întârzierea
în dezvoltarea int electuală era cauzată de un dezechilibru între cele patru umori din creier. În
perioada iluministă, în Europa îngrijirea și azilul pentru persoanele cu deficiență mintală au fost
asigurate de familii și biserică, punându -se accentul pe asigurarea nevoilor fizice de bază, cum ar
fi hrană, adăpost și îmbrăcăminte. În secolul a XVII -lea, a fost realizată prima descriere a
dizabilității intelectuale ca boală de către Thomas Willis. Potrivit acestuia, dizabilitatea
intelectuală era cauzată de probleme structur ale ale creierului. Conform acestuia, întârzâierea
mintală era cauzată de probleme anatomice cu care subiecții se nășteau sau de unele survenite
ulterior pe parcursul vieții. Copiii cu deficiențe minatale și anomalii comportamentale au fost
luați din fami liile lor și plasați în instituții specializate care le -au oferit educație de bază minimă
și care au supraviețuit pe baza serviciilor furnizate rezidenților .1

1 Agheană, V., (2017). Dezvoltarea cognitivă la copiii cu deficiență mintală . București: Editura Universității din
București.

13
2.1.2. Definiție, clasificare și etiologie
Definiție:
,, Pentru proiectarea unor programe ed ucaționale recuperative care s ă vizeze
caracteristicile psihofizice, potențialul care poate fi stimulat, direcțiile de acțiune, nivelul posibil
de atins în demersul integrării socio -profesionale a persoanei, este nevoie de o definire și
caracterizare a di zabilității mintale dintr -o perspectivă pluridisciplinară ”.2
„ Asociația Americană pentru Întârzierea (Deficiența) Mintală [AADM] definește
întârzierea (deficiența) mintală astfel: „ deficiența mintală se referă la limitări substanțiale în
funcționarea pr ezentă. Este caracterizată printr -o funcționare intelectuală semnificativ sub medie,
existând corelări cu limitări în două sau mai multe di ntre următoarele capacități adaptive, care se
manifestă înaintea vârstei de 18 ani: comunicare, autoîngrijire, viața acasă, deprinderi sociale,
utilizarea serviciilor comunității, autoorientarea, sănătatea și securitatea personală, cunoștințe
teoretice, timp liber și muncă. ”3
Potrivit lui A. Gherguț, 4 în general prin deficiență mintală se înțelege ,,reducerea
semnifica tivă a capacităților psihice, care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și
mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului
înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr -un anumit areal cult ural, ceea ce
plasează individul într -o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr -o stare de
handicap în raport cu ceilalți membri ai comunității din care face parte. Deficiența mintală este
înțeleasă ca o deficiență globală care influenț ează semnificativ adaptarea socioprofesională,
gradul de competență și autonomie personală și socială, afectând întreaga personalitate:
structură, organizare, dezvoltarea intelectuală, afectivă, psihomotorie, adaptativ –
comportamentală.
Statisticile OMS ara tă că deficiența mintală este întâlnită la aproximativ 3 -4 % din
populația infantilă, având diferite grade de intensitate și variate forme de manifestare clinică”.
O altă definiție dată pentru deficiența mintală este cea a lui Radu, V. și Ionescu, Ș.,
(apud Radu, Ghe,.) care spune că ,,deficiența mintală este tipul de deficiență determinată de un

2 Chelemen. I., Răcășan, R. (2012). Fundamentele psihopedagogiei speciale . Oradea: Universitatea din Or adea, pag.
59.
3 Chelemen. I., Răcășan, R.(2012). apud Verza, E., (1999). Fundamentele psihopedagogiei speciale , pag. 59 -60.
4 Gherguț, A.(2015). Psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice ,
pag. 141.

14
complex de factori etiologici cu acțiune defavorabilă asupra creierului în perioada
de maturizare a acestuia, având două consecințe principale:
a) oprirea sau î ncetinirea ritmului de evoluție , îndeosebi a funcțiilor organice
b) diminuarea competenței sociale".5
,,Literatura de specialitate utilizează o serie de termeni sinonimi pentru a desemna
deficiența mintală, dintre care cei mai frecvenți sunt : întârzâie re mintală, înapoiere mintală,
ologofrenie, arierare mintală, insuficiență mintală, subnormalitate mintală, retard intelectual,
handicap mintal, debilitate mintală, amenție, alterarea comportamentului adaptativ, alterări ale
abilității/maturității de învăț are și socializare,etc.” 6
Clasificare:
„De-a lungul timpului au existat o serie de clasificări ale deficienței mintale, majoritatea
bazate pe valoarea coeficientului de inteligență IQ, care se calculează astfel: IQ= VM/ VC x 100,
unde VM = vârsta mintal ă și VC = vârsta cronologică. Cu alte cuvinte, coeficientul de inteligență
exprimă raportul dintre performanța reală a subiectului (VM) și performanța așteptată în funcție
de vârsta cronologică (VC)”.7
În prezent, majoritatea cercetătorilor, precum și a p racticienilor au acceptat următoarea
clasificare a deficienței mintale:
– deficiență mintală profundă, IQ= 0 -20/25
– deficiența mintală severă, IQ = 20/25 -35
– deficiența mintală moderată, IQ = 35 -50/55
– deficiența mintală ușoară, IQ = 50/55 -70/75
– intelect liminar (de limită), IQ = 70/85.8
Deficiența mintală profundă reprezintă categoria care ridică cele mai profunde și grave
probleme, atât pentru familie, cât și din perspectiva recuperării. Subiecții care prezintă acest tip

5 Radu, Ghe., (n.d.). Didactica și metodica învățământului special și integrat , pag.13. Accesat la data de 29.01.2020
de pe https://en.calameo.com/read/0038694750bedf92a5439
6 Gherguț, A. (2015). Psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor
didactice., pag. 141.
7 Chelemen. I., Răcășan, R.(2012). Fundamentele psihopedagogiei speciale . Oradea: Universitatea din Oradea, pag.
61.
8 Oleg, A.(2017). Managementul recupe rării copiilor cu deficiențe mintale în instituția de tip complex educațional .
Chișinău, pag. 24. Accesat la data de 29.01.2020 de pe
http://www.cnaa.md/files/theses/2017/52020/ oleg_ababii_thesis.pdf

15
de deficiență sunt aproape t otalmente dependenți de familie. Comunicarea se limitează frecvent
la exprimarea unor nevoi biologice. Mulți copii nu dobândesc mersul autonom.9
Deficiența mintală severă are ca și caracteristici slaba dezvoltare motorie, limbaj minim,
posibilități reduse de comunicare. În general, este imposibilă achiziționarea autonomiei
personale.10
Deficiența mintală moderată este reprezentată de un IQ=35 -50/55. Una dintre
principalele trăsături ale copiilor cu deficiență mintală moderată este greutatea cu care mulți
dintre ei dobândesc și folosesc limbajul și vorbirea. Aceștia nu au capacitatea de a se angrena la
un nivel superior de gândire și de a rezolva probleme, de aceea curriculum -ul pentru școala
normală le este mai greu accesibil. 11
Deficiența mintală ușoară cuprinde intervalul cuprins între intelectul liminar și deficiența
mintală moderată.
Ca și caracteristici amintim: probleme de orientare în spațiu, constanța percepției de
formă, mărime, greutate se realizează greu, cu mari dificultăți, lipsa flexibilităț ii în gândire care
este reproductivă, concretă, inaptă de abstractizări și generalizări, capacitatea achiziționării de
cunoștințe școlare care însă nu depășesc nivelul clasei a lV -a, vocabular sărac, numeroase
tulburări de limbaj, memorie slab dezvoltată, fidelitate scăzută a acesteia, nu este capabil să -și
elaboreze un plan de organizare a materialului atunci când încearcă să -l fixeze ceea ce va duce la
dificultăți de transfer a cunoștințelor; imaturitate afectivă, incapacitatea de a -și controla emoțiile
ceea ce va afecta negativ relațiile cu cei din jur, dezvoltare bună a contactelor sociale, etc.12
Intelectul limitar are ca și caracteristici: organizare mintală subnormală, cu funcții
fluctuante sau scăzute și cu un nivel fluctuant de dezvoltare ( CI = 70 – 90), ritm încetinit al
dezvoltării intelectuale, mari dificultăți în trecerea spre stadiul superior al gândirii abstract –
logice, operații mintale imprecise, nesigure și rigide, dificultăți în prelucrarea informației
dobândite, capacitate limitată de comut are și transfer a achizițiilor, imaturitate afectivă,

9 ibidem
10 Psihopedagogia deficienților mintal . Accesat la data de 15.01.2020 de pe
https://psebv .spiruharet.ro/images/secretariat/secpse2015 -bv/Sinteze_Psihopedagogia_Deficientilor__Mintal.pdf
11 Agheană, V. (2017). Dezvoltarea cognitivă la copiii cu deficiență mintală . București: Editura Universității, pag.
42;
12 Chelemen. I., Răcășan, R.(2012). Fundamentele psihopedagogiei speciale . Oradea: Universitatea din Oradea.
Pag. 63;

16
dificultăți de control voluntar, dificultăți de actualizare și aplicare acelor învățate, imaturitate
socio -afectivă.13
Etiologie:
„ Etiologia deficiențelor mintale impune o sistematizare a categoriilor de factori care
influențează apariția tulburărilor organice și funcționale ale sitemului de factori care influențează
apariția tulburărilor organice și funcționale ale sistemului nervos central și stabilirea unor
corelații între sindromele clinice și cauze le care le produc. Astfel, într -o primă clasificare pot fi
sintetizate următoarele tipuri de deficiență:
– deficiența mintală de natură ereditară;
– deficiența mintală de natură organică, urmare a unor leziuni ale sistemului nervos
central;
– deficienț ă mintală cauzată de carențe educative, afective, socioculturale;
– deficiență mintală polimorfă, cu o mare varietate tipologică.

A.F. Tredgold apud Gherguț stabilește, pornind de la factorul etiologic, patu grupe de deficiență
mintală:
– defciență mi ntală primară – determinată de factori ereditari;
– deficiența mintală secundară – determinată de factori extrinseci, de mediu;
– deficiență mintală mixtă – determinată de combinarea factorilor ereditari cu factorii de
mediu;
– deficiența mintală fără o cauză direct decelabilă”.14

2.1.3. Simptomatologie clinică:

Tabloul clinic și psihopedagogic general al persoanei cu deficiență mintală are
următoarele caracteristici:
1. Heterocronia;

13 Verza, E..(1995 ). Psihopedagogie specială , pag. 106. Accesat la data de 29.01.2020 de pe
https://www.academia.edu/35096750/Emil -Verza -Psihopedagogie -Speciala.pdf
14 Gherguț, A.(2015). Psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor
didactice . Iași: Polirom, pag. 153

17
2. Heterodezvoltarea;
3. Eterogenitatea;
4. Incompetența socială;
5. Vâscozitatea gen etică;
6. Inerția accentuată a proceselor nervoase superioare și a limbajului verbal;
7. Incapacitatea concentrării atenției asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din
jur;
8. Incapacitatea de a fixa și organiza, într -o manieră eficientă elementele unei sar cini de
lucru;
9. Rigiditatea la nivelul scoarței cerebrale;
10. Fragilitatea construcției personalității și infantilismul comportamental.15

Deficiența mintală ușoară , psihometric corespunde unui nivel de inteligență cuprins între
35/40 -50/55, vârsta mintală a a cestor subiecți nedepășind 7 ani.
Dintre caracteristicile acestei categorii de subiecți putem aminti:
– retard ușor în dezvoltarea senzio – motorie;
– probleme de orientare în spațiu;
– constanța percepției de formă, mărime, greutate se realizează greu, cu mari dificultăți;
– lipsa flexibilității în gândire care este reproductivă, concretă, inaptă de abstractizări și
generalizări;
– dificultăți de înțelegere și de integrare a noilor cunoștințe în sistemul celor existente
deja;
– activitatea voluntară prezintă disfunc ții în toate momentele desfășurării sale;
– retard ușor în dezvoltarea limbajului, atât în ceea ce privește apariția acestuia cât și
dezvoltarea ulterioară;
– vocabular sărac, numeroase tulburări de limbaj;
– memorie slab dezvoltată, fidelitate scăzută a aceste ia, nu este capabil să -și elaboreze
un plan de organizare a materialului atunci când încearcă să -l fixeze ceea ce va duce la dificultăți
de transfer a cunoștințelor;

15 Gherguț, A.(2015). Psihopedagogie special ă- Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor
didactice , pag. 159;

18
– imaturitate afectivă, incapacitatea de a -și controla emoțiile ceea ce va afecta negativ
relațiile cu cei din jur;
– dezvoltare bună a contactelor sociale;
– capacitatea achiziționării de cunoștințe școlare care însă nu depășesc nivelul clasei a
lV-a;
– în urma unei educații speciale se poate ajunge la o competență socială și profesională
bună;16

2.2. Sinteza abordării literaturii de specialitate privind retardul psihomotor

2.2.1.Definiție, etiologie
Definiție:
Termenul de „ psihomtor ” se referă la conexiunile existente între funcțiile mentale și cele
fizice. Retardul psihomotor apare atunci c ând survine o întrerupere între aceste funcții, legături.17
Retardul psihomotor reprezintă o încetinire a gândirii și reducerea mișcărilor fizice la
copil. Pe parcursul primului an de viață, retardul psihomotor poate fi identificat pe baza a două
cauze: be nignă, atunci când retardul psihomotor apare în urma unor întârzâieri datorate
deteriorării funcțiilor și structurilor acestora și o cauză nespecifică.18
Etiologie:
Printre cauzele care determină retardul psihomotor se numără:
– tulburările genetice;
– tulbu rări neurologice;
– anumite boli cronice;
– tulburări hormonale;
– tulburări psihice;

16 Chelemen. I., Răcășan, R.(2012). Fundamentele psihopedagogiei speciale . Oradea: Universitatea din Oradea.
Pag. 62 – 63;
17Psychomotor Retardation (Impairment). Accesat la dat a de 03.06.2020 de pe
https://www.healthline.com/health/psychomotor -retardation#symptoms
18 Psychomotor Development Retardation. Accesat la data de 03.06.2020 de pe
https://www.rainbowkids.com/special -needs/developmental -needs/psychomotor -development -retardation -pdr

19
De asemnea, retardul psihomotor poate fi cauzat și de:
– tulburări cefalice;
– depresie;
– Bola Parkinson;
– Sindromul Allan -Herndon -Dudley;
– Hipotiroidism.
În unele cazuri, retardul m ai este cauzat și de efectele secundare ale unor medicamente,
cum ar fi:
– stimulanți pentru ADHD;
– diverse medicamente împotriva anxietății;
– antipsihotice.19

2.2.2. Simptomatologie clinică:

Dintre simptomele fizice ale retardului psihomotor amintim:
– Lipsa z âmbetului;
– Evitarea contactului vizual;
– Gesturi reduse;
– Expresii faciale reduse și rare;
– Încetinirea activității motorii;
– Discuții scurte și lente;
Simptomele psihice includ:
– dificultăți de memorare și concentrare;
– gândire lentă, încetă;
– dificultăți în cee a ce privește luarea deciziilor;
– dezinteres față de propria -i persoană sau față de mediu.20

19Psychomotor Retardation (Impairment). Acce sat la data de 03.06.2020 de pe
https://www.healthline.com/health/psychomotor -retardation#symptoms
20 Damian, R.,O.(n.d.). Retardul psihomotor . Pag. 1 -2. Accesat la data d e 05.06.202 de pe
https://www.scribd.com/document/339993226/Retardul -psihomotor -docx

20
Retardul psihomotor poate apărea și în urma suferinței fetale. Atunci când copilului i se
atrbuie un scor Apgar scăzut, trebuie avut în vedere faptul că, acești co pii pot avea o adaptare
mai dificilă la viață. În legătură cu cauzele genetice ale acestui retard psihomotor mai stau
anomaliile cromozomiale. Reorganizările cromozomiale asupra cariotipului sunt ușor de detectat.
Se estimează că 10% -15% dintre cazuele d e retard sunt datorate de anomaliile cromozomiale.
Numărul cromozomilor includ în principal trismoii și monosomii parțiale. 21

2.3. Sinteza literaturii de specialitate privind scolioza

2.3.1. Definiție, clasificare, etiologie privind scolioza

Coloana v ertebrală reprezintă o tijă osoasă, formată prin suprapunerea unor piese osoase
numite vertebre în număr de 33 -34, legate între ele prin articulații. Vertebrele sunt dispuse în
regiuni topografice care, de sus în jos, sunt următoarele:
– cervicală cu 7 ver tebre;
– toracală cu 12;
– lombară cu 5;
– sacrală cu 5 vertebre sudate între ele;
– coccigiană, cu 4:
– 5 vertebre sudate formând osul coccis.22
Coloana vertebrală oferă cadrul în jurul căruia se fixează sau se suspendă, principalele
organe și sisteme ale corpului. Stabilitatea sa a permis postura bipedă și păstrarea echilibrului, în
timp ce trunchiul și membrele inferioare sunt poziționate pentru îndeplinirea funcțiilor. Aceasta
nu este rectilinie, ci prezintă două categorii de curburi fiziologice: patru în plan sagital și trei în
plan frontal. Când curburile naturale sunt exagerate sau în mod anormal reduse, tind să aibă
semnificație patologică.

21Lacombe, D.(2008). La geneticien face au retardpsychomotor de l’enfants. Bordeaux. Univer sité Victor -Segalen
Bordeaux 2,Bordeaux , pag. 2 -3. Accesat la data de 05.06.2020 de pe https://www.neurologie –
pratique.com/journal/articl e/le-geneticien -face-au-retard -psychomoteur -de-l-enfant
22 Morari, E., C. Morariu, E., M. (2017). Noțiuni de anatomia și fiziolofia omului , pag.62. Accesat la data de
12.02.2020 de pe http://scoalasanitara -iasi.ro/new/wp -content/plugins/pdf
viewer/stable/web/viewer.html?file=http://scoalasa nitara -iasi.ro/new/wp -content/uploads/2016/04/No%C8%9Biuni –
de-anatomia -%C8%99i -fiziologia -omului.pdf

21
Deformările patologice pot să apară în direcție antero -posterioară și/sau laterală, deoarece
limitele normalul ui sunt dificil de precizat. Deviațiile coloanei vertebrale (scolioza, cifoza,
lordoza) sunt poziții anormale persistente și provocate de factori etiopatogeni multipli.
Deviațiile laterale ale axului normal al coloanei vertebrale (scolioze) se manifestă în trei
planuri:
– frontal;
– sagital;
-orizontal (pe o suprafată mai mare sau mai mică) cu rotația corpilor vertebrali spre
partea convexă fără pierderea continuității osteo -articulare.
În timp ce scolioza se definește ca o deformare permanentă a rahisului, atitudinea
scoliotică este o problemă statică reversibilă și fără leziuni definitive.23
Scolioza este definită ca o curbură laterală anormală a coloanei vertebrale, care măsoară
10 grade sau mai mult. Scolioza afectează 3% din popul ație, fiind la fel de răspândită ca și
depresia .24
,, Scolioza este o boală evolutivă, caracterizată prin una sau mai multe curburi laterale ale
coloanei vertebrale, vizibile în plan frontal, însoțită de rotația vertebrelor, cu tendința la
compensare supe rioară și inferioară a curburilor, dar fără tendința de reducere completă și cu
răsunet asupra morfologiei trunchiului.”25

2.3.2. Clasificarea scoliozelor:
Societatea de cercetare a scoliozei a elaborat o terminologie specifică pentru a permite
clasific area, măsurarea, evaluarea, studiul curburilor și cauzele scoliozelor.
Scoliozele sunt clasificate în două grupe principale: scolioze funcționale (nestructurale )
și scolioze structurale sau osoase.
 Din punct de vedere al funcționării, scoliozele se împart în:
– Scolioze nestructurale;
– Scolioze structural sau osoase;

23 Etiopatogenia deviațiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil în plan frontal , pag. 1. Accesat la data de
15.02.2020 de pe https://idoc.pub/documents/scolioza -zpnxw78jve4v
24 Deutchman, G., Marc, L.(2008). Parent’s Guide to Scoliosis – A Practical Guide For Identifying the Early Signs of
Scoliosis , pag. 1. Accesat la data de 15. 02. 202 0 de pe https://scoliosissystems.com/ParentsGuideToScoliosis.pdf
25 Șavga, N., G., Șavga, N.N.(2013). Scolioza idiopatică la copil, pag. 51. Accesat la data de 15.02.2020.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Scolioza%20idiopatica%20la%20copil.pdf

22
 Din punct de vedere al curburii, scoliozele se împart în:
– Scolioze cu curbură dorsală de obicei dreapta și caracteristici specific, precum: gabozitate,
curburi minore cu caracter compensato r deasupra și dedesupt, potențial evolutiv mare, prejudicii
cardio -vasculare ;
– Scolioze cu curbură dorso -lombară, fie dreapta, fie stânga, însoțite de curburi minore,
distorsiuni costale mai puțin dizgrațioase și periculoase cardiopulmonar;
– Scolioze c u curbură lombară de obicei stânga, care nu dau diformitate prea mare;
– Scolioze cu dublă curbură majoră in diverse combinații, care dau diformitate scăzută.
 Din punct de vedere al echilibrului se disting :
– Scolioze de tip echilibrat;
– Scolioze de tip dezechilibrat;
 Din punct de vedere al gravității :
– Scolioze ușoare la unghi Cobb < (20 -30)ș
– Scolioze medii la unghi Cobb = (25 -50)ș
– Scolioze severe la unghi Cobb > 50ș 26
 Din punct de vedere al deformării coloanei vertebrale:
– Scolioze cu c urbură unică (C) ;
– Scoliozele cu dublă curbură majoră ( S ).27

2.3.3. Simptomatologie clinică:
– Apare asimetria la orice nivel al corpului examinat: un umăr mai înalt, un omoplat
proeminent, bazin proeminent unilateral, inegalitate de membre inferioa re;
– Se observă prăbușirea boltei plantare longitudinale doar la unul dintre picioare;
– Hiperextensia genunchiului unilateral (este mai extins decât celălalt); 28

26 Gugoașă, G.(2010). Contribuții privind implementarea unor tehnici noninvaziv e avansate de investigație a
deformațiilor de coloană vertebrală . Timișoara. Universitatea Politehnică, pag. 18 -22. Accesat la data de 15.02.
2020 de pe file:///C:/Users/USER/Downloads/TEZ A%20Gugoasa.pdf
27 Moldovan, K. .(2016). Scoliozele copilului și adolescentului, Revista de Medicină Școlară și Universitară, Vol III,
(2), aprilie 2016, pag. 23. Accesat la data de 15.02.2020 de pe
http://www.medicinascolara.ro/download/revista/vol3_nr2_2016/3%20Scoliozele%20copilului%20si%20adolescent
ului.pdf
28 Ghid pentru pacienții cu deviații ale coloanei vertebrale . Pag. 6. Ac cesat la data de 05.06.2020 de
pehttps://ortoprofil.ro/wp -content/uploads/2015/12/Ghid -pentru -pacien%C8%9Bii -purt%C3%A3tori -de-corsete.pd f

23
– Durere în anumită parte a spatelui;
– Astenie;
– Dispnee:
– Tuse;
– Palpiații;
– Infecții resp iratorii;
– apariția unor pete de culoarea cafelei la nivelul tegumentelor;29
– asimetria bazinului;

2.3.4. Tratamentul scoliozei:
Pentu tratarea scoliozelor se întâlnește mai multe tipuri de tratament:
a) Tratamentul Profilactic:
Acest tip de tratament se b azează pe combaterea unor deprinderi care pot favoriza sau
accentua deviația vertebrală, ca de exemplu ,, atitudinea soldie”, de sprijin pe un singur picior, pe
care o iau adeseori copiii și adolescenții (mai ales fetele). În acest caz este recomandabil ca
purtarea ghiozdanului să se facă de către școlar pe spate, iar dacă aceasta se face în mână este
recomandabil să se alterneze dintr -una în cealaltă. Este deosebit de important să se mențină o
poziție corectă la masa de lucru de la școală și de la domicili u. Este necesar să se încerce
combaterea pozițiilor vicioase pe care unii copii și le însușesc în timpul somnului, ca de exemplu
în flexie accentuată, sau în decubit lateral mereu pe aceeași parte.30
b) Tratament igieno -dietetic:
„ Se recomandă pacienților cu scolioză o dietă adecvată astfel încât greutatea lor
corporală să fie optimă în raport cu înălțimea și vârsta. Acest lucru este necesar mai ales la
pacienții supraponderali, deoarece greutatea poate accentua deviațiile coloanei vertebrale.”31

29 Zaharia, C.(1980). Scolioza . București: Ediferite etiologii, datorat unor descăitura Medicală. Pag. 35
30 Gugoașă, G.(2010). Contribuții privind implementarea unor tehnici noninvazive avansate de investigație a
deformațiilor de coloană vertebrală . Tim ișoara. Universitatea Politehnică, pag. 30 Accesat la data de 15.02. 2020
de pe file:///C:/Users/USER/Downloads/TEZA%20Gugoasa.pdf
31 Moldovan, K.(2016), Scoliozele copilului și adolescen tului, Revista de Medicină Școlară și Universitară, Vol III,
(2), aprilie 2016, pag.32. Accesat la data de 15.02.2020 de pe
http://www.medicinascolara.ro/download/revista/vol3_nr2_2016/3%20Scoliozele%20copilului%20si%20adolescent
ului.pdf

24
c) Tratame ntul medicamentos:
Acest tip de tratament vizează administrarea unor medicamente antialgice si
decontracturante, precum si satisfacerea necesarului de vitamine și minerale al organismului.32
d) Tratament ortopedic:
Are ca și scop reeducarea scoliozelor pu țin evolutive, juvenile și postpubertare. De un
real ajutor sunt aparatele ortopedice.

e) Tratamentul chirurgical:
Tratamentul chirurgical se realizează cu scopul redresării curburii și menținerii redresării
printr -o instrumentație metalică, precum și grefarea întregii curburi instrumentate.
Indicația chirurgicală ține cont de:
– gradul curburii;
– gravitatea evolutivă;
– localizare;
– vârstă;33

2.3.5. Kinetoterapia în tratarea scoliozelor:
Obiectivele kinetoterapiei sunt corelate cu modificările patol ogice ale aparatului
musculo -scheletic și au ca scop final ameliorarea calității vieții pacientului, fiind reprezentate de:
1. Corectarea posturilor vicioase prin: posturări corective (coordonare și autocoordonare)
și posturări hipercorective cu caracter a ntalgic.
2. Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
3. Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute prin exercițiile
specifi ce de recuperare și a gimnasticii medicale.
4. Conștientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a bazinului, prin
adoptarea unor posturi corective (corecte).

32 Manafu, C.,Bancium S., Sofariu, C., R.(n.d ). Deviatiile nestructurale ale coloanei vertebrale , pag. 7. Accesat la
data de de pe http://www.pediatriesibiu.ro/wp -content/uploads/2018/05/Deviatiile -nestructurale -ale-coloanei –
vertebrale.pdf
33 Scolioaza . Accesat la dara de 24.02.20 20 de pe http://www.bethesda.ro/wp -content/uploads/3.scolioza.pdf

25
5. Menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot parcursul
recuperării.
6. Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat.
7. Tonifierea musculaturii paravertebrale care, în caz de scolioză dorsală are un tonus
muscular diminuat.
8. Corectarea și menținerea tonusului muscular, prin exerciții și gimnastică medicală.
9. Creșterea forței și rezistenței la nivel lombo -sacrat.
10. Educarea și re -educarea conștientizată prin percepție a senzațiilor de echilibru, a
orientării mișcărilor în spațiu, a senzației de verticalizare și de înclinare a corpului; senzația de
mișcare rectilinie; senzația de rotație; senzația de vizualizare ; senzația de lateralitate.
11. Reantrenarea la efort prin creșterea treptată a forței și rezistenței la nivelul grupelor
musculare, relaxarea musculaturii contractate și contractarea musculaturii relaxate.34
Metodele kinetice cele mai eficiente în tratam entul scoliozei sunt:
– Terapia Schroth;
– Metoda Klapp;
– Metoda Niederhoeffer.35

2.4. Sinteza literaturii de specialitate privind epilepsia
2.4.1. Definiție, etiologie clasificare
Definiție:
,, Epilepsia este un ansamblu de tulburări neurologice caracter izate de recurente și
paroxistice determinate de anomalii ale activității cerebrale.”36 „Conceptul ,,epilepsie” conține o
grupă mare de diverse sindroame.”37
Epilepsia este o boală neurologică cronică frecventă. Aceasta se caracterizează prin crize
eplilept ice recurente neprovocate, prevalența acesteia fiind provocate la 1%. Incidența epilepsiei

34 Moldovan, K.(2016). Scoliozele copilului și adolescentului . Revista de Medicină Școlară și Universitară, (3) 2,
pag.31-32
35 Adorjáni, N., Filep, R., Szilágyi, Z., Pásztai, E. (n.d.). Ghid pentru pacienții cu deviații ale coloanei vertebrale .
Pag.10. Accesat la data de https://ortoprofil.ro/wp -content/uploads/2015/12/Ghid -pentru -pacien%C8%9Bii –
purt%C3%A3tori -de-corsete.pdf
36 Popa, C.(1997) Neurologie , Editura Național, pag. 646
37 Popov, A., Butnaru, M., Căpățână, G., Căpățână, A.(2018), Tulburări psihic e și de comportament în epilepsie ,
Chișinău, pag. 13

26
are două vârfuri de frecvență: până la 18 ani și după vârsta de 65 de ani, însă această afecțiune
poate debuta la orice vârstă. Incidența epilepsiei este de două ori mai mare în țările în curs de
dezvoltare, decât în țările dezvoltate. Se estimează că înte 5% și 10% dintre oameni au pe
parcursul vieții cel puțin o criză eliptică. Ambele sexe și toate rasele sunt afectate, neexistând
diferențe majore. Pacienții eliptic i au și o mortalitate mai mare față de indivizii sănătoși de
aceeași vârstă din cauza afecțiunilor cerebrale asociate cu unele cazuri, a urmare a crizelor
eliptice în circumstanțe periculoase, a stării de rău eliptic, cât și a creșterii cazurilor de suicid .38

Etiologie:
Epilepsia este un sindrom de suferință cerebrală cu o etiologie multiplă, manifestat prin
descărcări neuronale excesive cu caracter paroxistic, intermitent și repetitiv sau autosusținut. În
funcție de zona afectată sunt antrenate în proces funcții motorii, senzoriale, vegetative sau
psihice. În funcție de tipul crizei conștiența poate fi afectată sau nu.
În etiologia epilepsiilor pot fi implicați o serie de factori:
– factori prenatali (malformații craniene, malformații cerebrale, malformaț ii vasculare, etc.);
– factori perinatali (traumatisme cranio -cerebrale obstreticale, travaliu prelungit, circulară de
cordon ombilical, etc. );
– factori postnatali (traumatisme craniene, malformații vasculare, tumori cerebrale, intoxiație cu
monoxid de c arbon, etc.).39
„Pentru cazurile în care se pot stabili o etiologie (epilepsia simptomatică), aceasta este în
general corelată cu vârsta la care a debutat afecțiunea. Astfel, pentru un debut sub trei ani, putem
avea drept cauze suferința prenatală, anomali ile congenitale (malformații), traumacerebrală,
neuroinfecțiile și bolile metabolice ereditare. Între trei și douzeci de ani se întâlnesc mai frecvent
anomaliile congenitale, trauma cerebrală, neuroinfecțiile, tumorile cerebrale. După douăzeci de

38 Popescu, B.O., Băjenaru, O.(2009). Elemente Esentiale de Neurologie Clinică. București: Editura Medicală
Amaltea, pag. 141
39 Dulcan, D., C.(2012 ). Curs de neurologie clinic și lucrări practic. Bucureșt i : Editura Universității Titu
Maiorescu, pag. 146. Accesat la data de https://doku.pub/documents/curs -de-neurologie -clinica -si-lucrari -practice –
dumitru -constantin -dulcanpdf -4qz34nddn90k

27
ani (așa numita epilepsie de debut tardiv), avem drept cauze frecvente trauma cerebrală, tumorile
cerebrale, encefalopatiile metabolice, infecțiile, boala cerebro -vasculară, neuroinfecțiile.”40

Clasificare:
După Liga Internațională contra Epilepsiilor există:
a ). Epilepsii focale (localizate, parțiale):
– Idiopatice (primare);
– Simptomatice (secundare);
– Criptogenice;
b). Epilepsii generalizate:
– Idiopatice (primare);
– Criptogenice sau simptomatice;
– Simptomatice (secundare);
c). Epilepsii nedeterminate :
– Cu crize atât focale, cât și generalizate;
– Alte eplilepsii nedeterinate cu crize focale sau generalizate;
d). Sindroame eliptice particulare:
– Crize care apar în anumite circumstanțe.41

2.4.2. Criza de epilepsie
Criza epileptică reprezintă un epi sod brusc, stereotip de manifestare motorie, senzitivă,
senzorială, comportamentală și/sau modificare a stării de conștiență ce se datorează activării
bruște, neprovocate, a unei populații neuronale. Crizele epileptice repetate apar la intervale

40 ibidem
41 Mureșanu, D.,F., Sirbu, C., A., Lupescu, T., D., Protosevici, M. (2012). Curs de neurologie clinic și lucrări
practice, pag. 155 -156. Accesat la data de 24.02. 2020 de pe https://doku.pub/documents/curs -de-neurologie –
clinica -si-lucrari -practice -dumitru -constantin -dulcanpdf -4qz34nddn90k

28
scurte de timp (minute, ore) separate de intervale de timp în care pacientul revine la starea
normală anterioară (interval liber).42
„Criza constă într -o modificare bruscă a comportamentului, funcțiilor senzitivo -motorii și
vegetative, a proceselor afective, frecve nt a conștienței determinată de o descărcare excesivă a
unei populații neuronale. Epilepsia se deosebește de criză prin persistența sa în timp,
caracterizâdu -se deci prin recurența crizelor.”43

Clasificarea crizelor epileptice:

a). Crize parțiale (focale sau locale)
– Crize parțiale simple (focale sau locale);
– Complexe (cu tulburarea cunoștinței);
– Crize parțiale secundar generalizate.
b). Crize generalizate (convulsive sau neconvulsive)
– Crize absență;
– Crize mioclonice;
– Crize tonice;
– Crize tonico -clonice;
– Crize atonice.
c). Crize epileptice neclasificate
Criza care impresionează în mod deosebit și care de obicei solicită ajutor de urgență este
criza tonico -clonică generalizată, grand mal. Chiar dacă bolnavul este în tratament, este cea
generalizată însoțită d e convulsii tonico -clonice (grad mal sau criza majoră). Acest tip de criză
poate sau nu să fie însoțită de ceea ce înainte se numea „ aură ”(adiere, suflu), în prezent fiind
inclusă în criza propriu -zisă. Acolo unde este prezentă are avantajul de a -i semna liza bonavului
prezența crizei majore și de a -i da posibilitatea de a -și crea, lua măsuri de precauție împotriva

42 Băjenaru, O. (20 10). Ghiduri de diagnostic și tratament în neurologie . București: Editura Medicală Amaltea, pag.
264. Accesat la data de de pe https://www.neurology.ro/components/com_rsform/uploads/5581115d6d653 –
Ghiduri_de_diagnostic_si_tratament_in_neurologie.pdf
43Mureșanu, D.,F., Sirbu, C., A., Lupescu, T., D., Protosevici, M. (2012). Curs de neurologie clinic și lucrări
practice, pag.1 52-153. Accesat la data de 24.02. 2020 de pe https://doku.pub/documents/curs -de-neurologie -clinica –
si-lucrari -practice -dumitru -constantin -dulcanpdf -4qz34nddn90k

29
căderii brutale, care poate antrena traumatisme grave, apărând cu un timp foarte scurt înaintea
accesului. Aura poate apărea în interirul orcăr eia dintre funcțiile sistemului nervos: senzitiv,
motor, vegetativ, psihic, sensorial (auditiv, optic, vestibular, gustative, olfactiv), vasomotor,
visceral.44

2.4.3. Simtomatologie clinică:
Semnele și simptomele epilepsiei includ:
– Modificarea stării de co nștiință;
– Somnambulism;
– Pavor nocturn;
– Enurezis nocturn;
– Crize de vârtej;
– Crize de migrenă;
– Crize de isterie;
– Senzație de frică și anxietate;
– Nu răspune la zgomot sau cuvinte pentru perioade scurte de tip;
– Mișcări rotative.45

2.4.4. Diagnostic și tratament
Diagnostic:
Boala epileptică este o afecțiune al cărui diagnostic exact este important din mai multe
puncte de vedere decât cel strict terapeutic.46
Diagnosticul epilepsiei se realizează în : etape standardizate, pe baza elementelor clinice,
encelografic e, a investigațiilor de laborator și neuroimagistice.

44Ibidem .Pag. 153
45 Ioan, V. (1999). Neurologie clinică. București: Editura All. Pag. 470
46 Ibidem

30
De asemenea, pentru stabilirea diacnosticului crizei epileptice se analizează aspectul
clinic al manifestării paroxistice obținut prin:
– observație directă ( dacă se petrece în prezența examinatorul ui);
– relatarea pacientului;
– relatarea unor martori oculari.
Apoi, diagnosticarea continuă cu anamneza ( antecedente heredocolaterale și personale
patologie asociată), efectuarea unui examen clinic general și neurologic și prin determinarea
formei semio logice de criză.
Diagnosticul diferențial al crizei epileptice se face cu alte manifestări paroxistice ce
denotă o suferință cerebrală primară (dar de altă natură) sau secundară.47

Tratament:
În lucrarea ,,Ghiduri de diagnostic și tratament în neurologie ”48 ni se face o descriere
amplă a tratamentului specific epilepsiei.
Tratamentul epilepsiei se referă la:
– tratamentul crizei epileptice și al stării de rău epileptic;
– tratamentul cronic medicametos al epilepsiei;
– tratamentul chirurgical al epileps iei;
– alte tehnici terapeutice.
1. Tratamentul crizei epileptice și al stării de rău epileptic:
Criza epileptică are durată foarte scurtă și de obicei se încheie înainte de a institui un
tratament, caz în care se instituie obligatoriu măsurile de profila xia repetării crizei.
Starea de rău epileptic reprezintă o complicație severă în evoluția unei epilepsii cunoscute
sau poate să reprezinte chiar modalitatea de debut a unei epilepsii sau a unor crize epileptice
acute.
Principalele obiective ale tratament ului vizează:
– Oprirea crizelor;
– Susținerea funcțiilor vitale;
– Tratamentul cauzei sau al factorilor declanșatori;

47 Panea, C., Băjenaru, O., Șerbănescu, A. (n.d). Epilepsia dultului – Ghid de diagnostic și tratament , pag. 7 -8
48 Băjenar u, O.(2010). Ghiduri de diagnsotic și tratament în neurologie . București: Editura Amaltea, pag. 267 -271

31
– Prevenirea, tratarea complicațiilor statusului: cerebrale, cardiovasculare, respiratorii,
vegetatice, metabolice, altele.
2. Tratam entul cronic medicamentos al epilepsiei:
Potrivit nivelului actual al cunostintelor și mijloacelor terapeutice, scopul tratamentului
medicamentos al epilepsiei este dispariția sau măcar reducerea semnificativă a crizelor și o
calitate corespunzătoare a vi eții, în condițiile unor efecte secundare minime ale medicamentelor
antiepileptice.
3. Tratamentul chirurgical al epilepsiei:
Obiective:
– control mai bun al crizelor reducerea efectelor adverse ale terapiei medicamentoase;
– reducerea handicapului psihoso cial;
– reducerea morbidității medicale;
-deficit neurologic rezidual minim.

Indicații:
Epilepsia refractară la tratament medicamentos:
– > 1 criza/luna
– > 18 luni
– > 2 monoterapii esuate
Tratamentul chirurgical se efectuează în centre specializa te, cu pregătire adecvată și experiență
în domeniu.

4. Alte tehnici terapeutice:
– Stimularea vagală
Mecanismul de acțiune ce fundamentează această tehnică este incomplet elucidat, dar
eficacitatea terapeutică în reducerea frecvenței crizelor (D) recoman dă această alternativă
terapeutică în cazuri bine selecționate.
Aplicarea procedurii se efectuează în centre specializate și implică colaborarea între specialistul
neurolog cu experiența în diagnosticul și tratamentul epilepsiei (pentru stabilirea indicaț iei) și
neurochirurg (pentru aplicarea dispoziti vului de sti mulare), electrofiziolog (pentru ajustarea și
controlul parametrilor de stimulare).

32
„ Tratamentul epilepsiei este cel clasic, la adult 0,30 g fenobarbital, combinat cu 1 -3
tablete Fenitoin, sau Primidon. În ultimii ani, se tinde cãtre o înlocuire a tratamentului clasic, sau
o combinație cu Carbamazepina (Finlepsin), Valproat de sodiu (Convulex, Depakine), iar pentru
crizele de petit mal – Petilimid (Zarontin – etosuximidã) 3 -9 tablete.”49

2.5. Au tismul
2.5.1. Scurt istoric
Termenul de autism a fost introdus pentru prima dată în anul 1911 de către E. Bleuler.
Acesta a fost introdus pentru a descrie un mod de a fi în lumea caracteristică schizofrenicilor și
care comportă două aspecte: pierderea contactului cu realitatea, manif estată prin retragere,
indiferență afectivă și dezinteres în legătură cu lumea și predominanța relativă sau absolută a
vieții interioare, care explică faptul că lumea fantasmelor schizofrenicului devine cea a
realității.50
În literatura mai veche, mulți au tori considerau autismul infantil Kanner ca fiind o
manifestare precoce a schizofreniei. Ei credeau că diferența dintre autism, schizofrenie și
instabilitate emoțională este în special voalată de dificultățile de comportament și comunicare ce
caracterizea ză indivizii instabili, schizofreni ci și autiști. În literatura de specialitate, mai este
făcută diferența între autismul descris de către Bleuler și reluat ulterior de către Minkowski, Ey și
Binswanger, care considerau această tulburare un simtom secunda r al schizofreniei, unde se
poate observa o predominanță a vieții interioare și detașarea activă de lumea exterioară și
termenul de autism infantil.51
În anul 1978, înainte de prima utilizare a cuvântului ,, autism”, medicul francez Jean –
Marc Gaspard Itard l-a descris pe Victor, ,,Băiatul Sălbatic” din Aveyron, un tânăr care a fost
găsit după ce a fost izolat în pădure timp de 11 ani, ca fiind retras social și având dizabilități

49 Romila, A. (2004 ). Psihiatrie, Asociația Psihiatrilor Liberi din România . București., pag. 262. Accesat la data de
16.03.2020 de pe http://marianpopa.ro/psihiatria2004.pdf
50 Stănescu, Ciocan, E, (2018). Terapia multifocală la copilul autist, p ag. 6. Accesat la data de de pe
https://umfcd.ro/wp -content/uploads/2018/TEZA -DOCTORAT/CIOCAN -STANESCU -I-
IONELA/Doctorat_Ionela_Ciocan_Stanescu -REZUMAT.pdf
51 Gherguț, A. (2013). Sinteze de psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri și obținere a gradelor didactice.
Iași: Polirom, pag. 247

33
intelectuale și sociale. El l -a recunoscut pe Victor ca fiind diferit din punc t de vedere al
dezvoltării, față de alți copii de vârsta sa. Descrierea lui Itard despre tendințele lui Victor ar fi
ulterior caracterizate ca fiind de natură autistă.52 100 de ani mai târziu, elvețianul Paul Eugen
Bleuler folosește pentru prima dată cuvân tul ,, autism” atunci când a descris simtomele specifice
pacienților schizofrenici. La începutul secolului XX, teoriile predominante abordate asupra
autismului au fost cele de natură psihogenă. Conform acestor teorii, autismul este cauzat mai
degrabă de fa ctori emoționali și psihologici, decât de cei fizici și biologici. O parte din această
teorie a fost elaborată în teoria psihanalitică a lui Freud. Aceste explicații psihogenice asupra
autismului au fost multă veme acceptate în domeniul medical din cauza l ipsei altor cercetări. În
anul 1940, Kanner a descris autismul drept „incapacitatea copiilor de a se raporta în mod obișnuit
la persoane și situații încă de la începutul vieții”. De asemenea, acesta a separat autismul de
schizofrenie în propria categorie d e „autism infantil”.53

2.5.2. Definiție, etiologie, clasificare
Definiție:
Termenul ,,autism ” este împrumutat în psihiatria adultului, fiind introdus de psihiatrul
elvețian Ernest Bleuler în anul 1911, inițial referindu -se la unul dintre semnele fundamen tale ale
schizofreniei: ,, Numim autism detașarea de realitate, asociată cu o predominare relativă sau
absolută a vieții interioare.”54
Termenul de autism provine din grecesul ,,autos” care înseamnă ,,însuși” sau ,,Eul
propriu”. E. Bleuer definește autismu l ca fiind ,, detașare de la realitate, însoțită de o
predominare a vieții interioare”.55
Într-o altă definiție, autismul este definit ca ,, o tulburare de dezvoltare ce apare în
copilăria timpurie. Această tulburare este caracterizată de prezența a două ti puri de dificultăți:

52 Itard, .(1932).apud Kieran, A., Willmerdinger , A., N.(2015). The History of Autism, pag.1-3. Accesat la data de
23.03. 2020 de pe https://scholarexchange.furman.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1002&context=schopler -about
53 Kanner, .(1943). apud Kieran, A., Willmerdinger, A., N.(2015). The History of Autism, pag.1 -3. Accesat la data
de 23.03.2020 de pe https://scholarexchange.furman.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1002&context=schopler -about
54 Roșan, A.(2015), Psihopedagogie specia lă- Modele de evaluare și intervenție . Iași: Polirom, pag. 279
55 Gîfei, M.(2010). Autimsul la preșcolari – Ghid practic și metodologic . Bacău: Rovimed Publishers, pag.

34
dificultăți de comunicare și interacțiune socială și dificultăți de comportament – manifestări
repetitive sau interese fixiste.”56
Etilogie:
În ceea ce privește etiologia autismului, a tulburărilor din spectrul autist, încă nu a fost
dereminată o singură etiologie.
Nu se cunosc încă cauzele acestei tulburări, unii considerând că aceasta s -ar putea datora
unei predispoziții ereditare, iar alții că există o multitudine de factori care determină diverse
afecțiuni la nivelul creierului. U nele dovezi stiințifice indică faptul că simptomele TSA au
multiple cauze de natură neurobiologică, fiind pe de -o parte, urmarea unei tulburări globale de
dezvoltare, a unor disfuncții ale diferitelor sisteme și funcții ale sistemului nervos central.57
În trecut, cauzele suspectate ale acestor tulburări includeau autismul provocat, apărut din
cauza părinților, leziuni cerebrale/anomalii, vulnerabilitate, dezvoltarea afaziei, precum și
interacțiunea nefericită între factorii psihogeni și neurodezvoltare. Pri ntre alte etiologii
suspectate ale autismului se numără: modificări structurale cerebeloase, modificări genetice,
infecții virale, anomalii imunologice, cu diferite teratogene, convulsii și vaccinuri etc.58
Referitor la etiologia autismului au existat de -a lungul timpului numeroase controverse,
dezbateri aprinse, în urma cărora au fost elaborate o serie de teorii care pot fi susținute de o parte
a cazuisticii, existând însă un mare număr de probleme care nu își găsesc o explicație viabilă.
Teoriile elabora te în acest sens sunt:
– Teoriile psihogenetice;
– Teoriile neuropsihologice;
– Theory of mind;
– Teoria slabei coerențe cerebrale;
– Teoria funcțiilor executive;
– Teoria ,, gândirii oarbe”.59

56 Colomeischi, A., A.(2018). Contruind poduri: Promovarea stării de bine în famile – Manual pentru părinți, pag.
253. Accesat la data de 23.03.2020. de pe http://www.psiwell.eu/images/io2/Manual_parinti_IO2_ro.pdf
57 Pinko, D., L.(2016). Particularități ale procesării aud itive în contextul tulburărilor din spectrul autist , pag. 100.
Accesat la data de 03.04.2020. de pe https://asttlr.files.wordpress.com/2016/11/11_pinko.pdf
58 Maino, D., M., Viola, S., G. , Donati, R.(n.d.) The Etiology of Autism , pag.150. Accesat la data de 23.03.2020 de
pe https://cdn.ymaws.com/www.covd.org/resource/resmgr/ovd40 -3/articl e_etiology_of_autism.pdf
59 Roșan, A. (2015) Psihopedagogie specială – Modele de evaluare și intervenție , Polirom, Iași. pag. 279 -281

35
Niciuna dintre aceste teorii nu explică pe deplin cauzele autismului. Se p resupune că
există multiple cazue de natură:
– neurobiologică;
Diferite sisteme și funcții ale creierului la persoanele cu autism par să funcționze diferit
față de cei care nu au autism.
– genetică;
O altă cauză a autismului ar putea fi cea de natură genetică, dar situația exactă este
neclară. Încă se studiază legătura dintre genetic și autism. Unii copii au tulburări genetice
cunoscute , cum este Sindromul X sau Scleroza Tuberoasă sau alte anomalii cromozomiale.
– factorii de mediu;
În această catego rie intră toxinele, metale grele, polunații din natură și apă.
– boli din perioada prenatală sau postantală;
– reacție la anumite vaccinuri;
– intoleranțe alimentare, etc.60

Clasificare:
În 1977, psihanalista de origine engleză, F.Tustin a propus clasif icarea autismului în trei
grupe:
– autism primar anormal;
– autismul secundar cu carapace;
– autismul secundar agresiv.61
Autismul primar anormal se caracterizează prin faptul că la bebeluș nu există nicio
adevărată diferențiere între timpul său și cel a l mamei, nicio veritabilă delimitare a suprafeței
sale corporale. Funcționarea mentală s -ar organiza în jurul unor senzații primitive. Această formă
ar fi rezultatul unei carențe și a unei neglijențe în domeniul hrănirilor esențiale.62

60 Iacoblev, L., Dumitru, S. (2010). Copilul meu cu autism, Mini ghid pentru părinți , pag. Accesat la data de
23.03.2020 de pe https://ro.scribd.com/document/36549385/Copilul -Meu-Cu-Autism?fbclid=IwAR3cU5n4rkGNA –
1SGGDGHJHNeQcV -w_oeIVhN TKN4Dp8w_xTdkqgrSI5dB8
61 Ciocan, Stănescu, E.(2018). Terapia multifocală la copilul autist. Teză de doctora, pag.8. Aceesat la data de 23.
03.2020 de pe https://umfcd.ro/wp -content/uploads/2018/TEZA -DOCTORAT/CIOCAN -STANESCU -I-
IONELA/Doctorat_Ionela_Ciocan_Stanescu -REZUMAT.pdf
62 ibidem

36
Autismul secundar cu carapace are o denumire care exprimă în sine esența acestui tip
aparte de afecțiune și constă într -o ,,barieră autistic destinată să interzică accesul la ,, non -eul”
terifiant al copilului, în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activ itatea
fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire
inhibat.”63
Autismul secundar agresiv se suprapune schizofreniei infantile. În această formă, după o
evoluție aparent normală, ar apărea unele manifestări r egresive, însoțite de retragerea copilului
într-o viață fantasmatică destul de bogată, centrată pe senzațiile corporale. Pentru copil, ar exista
aici un amestec și o confuzie între el și mamă, proces susținut de mecanismul identificării
proiective, descris e de autorii kleinieni.64

2.5.3. Autismul și tulburările din spectrul autism
„ Autismul este o afecțiune care se manifestă pe tot parcursul vieții și care cuprinde trei
zone specifice în care persoana afectată poate experimenta dificultăți majore : comunic area
socială, interacțiunea socială și imaginația socială.”65
„ Autismul este tulburarea ,,centrală’’din cadrul unui întreg spectru de tulburări de
dezvoltare, cunoscut sub numele de tulburări din spectrul autist – TSA (autism spectrum
disorders), alături d e Sindromul Asperger și Tulburările pervazive de dezvoltare –nespecificate
altfel, denumite și autism atipic.”66
„Tulburările din spectrul autism reprezintă (TSA) sunt un grup de tulburări complexe de
dezvoltare a creierului. Acest termen umbrelă acoperă: tulburarea autistă, tulburarea Asperger și
autismul atipic. Aceste tulburări se caracterizează prin dificultăți în interacțiunea și comunicarea
socială și printr -o gamă restrânsă de interese și activități, cu caracter repetitiv.” Persoanele cu

63 Simion, I., A. (2013). Metode și tehnici cognitiv – comportamentale în abordarea aut ismului. Între cunoaștere și
recuperare . București : Mica Valahie. pag. 44
64 Ciocan, Stănescu, E.(2018). Terapia multifocală la copilul autist. Teză de doctorat. pag.8. Aceesat la data de 23.
03.2020 de pe https://umfcd.ro/wp -content/uploads/2018/TEZA -DOCTORAT/CIOCAN -STANESCU -I-
IONELA/Doctorat_Ionela_Ciocan_Stanescu -REZUMAT.pdf
65 Barber, C. (2013). Autismul și sindromul Asperger Ghid pentru asistenți medicali. București: All . pag.33
66 Pinko, D., L.(2016). Particularități ale procesării auditive în contextul tulburărilor din spectrul autist . pag. 99.
Accesat la data de 03.04.2020. de pe https://asttlr.files.wordpress.com/2016/11/11_pinko.pdf

37
TSA prezint ă deseori și alte afecțiuni, cum ar fi: epilepsia, depresia, anxietatea și tulburarea de
hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). 67
În tulburările de spectru autist se remarcă absența privirii ochi în ochi, joc stereotip, mers
pe vârfuri, absența lim bajului expresiv, limbaj receptiv prezent, comunicare numai non -verbală
când copilul este interesat, refuzul de a intra în spații necunoscute, incapacitate de relaționare
(absența empatiei). De asemenea, se observă deficitul în exprimarea afecțiunii. Copil ul cu autism
nu simte nevoia să fie mângâiat, nu este interesat atunci când mama intră sau iese din cameră, are
o atitudine indiferentă, detașată, nu se joacă cu ceilalți copii. Atunci când acesta se lovește nu
plânge. În ceea ce privește limbajul, fie lip sește, fie este reprezentat de particularități specifice :
dificultăți în înțelegerea sensurilor cuvintelor, învățarea se bazează pe similarități perceptuale, nu
pe atribute funcționale, nu folosește pronumele personal la persoana I.68
„ În tulburările de spectru autist apare un tipar al intereselor și comportamentelor restrâns,
repetitiv, aderența crescută și inflexibilă la rutine. Apar manierismele motorii și preocuparea
excesivă față de părți ale obiectelor, decât întregul acestora. Persoanele cu TSA po t prezenta
aderențe inflexibile la rutine sau ritualuri care nu au un caracter funcțional. Poate să apară o
rezistență crescută la schimbări minore în rutina personală sau în mediul înconjurător, cu apariția
unor tulburări de comportament de intensitate se veră.”69

67 Ziua Internațională a conștientizării autismului. (2019), pag.2. Accesat La data de 03.04.2020 de pe
https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp -content/uploads/2019/04/Analiza_situatie_Autism_ -2019.pdf
68 Rad, F., Constantinescu, R., Dobrescu, I. (2008). Adhd și tulburarea de spectru autist la vârste mici. Revista
română de pediatrie 57 (1). pag. 36 – 44. Accesat la data de 22.03.2020 de pe
https://rjp.com.ro/articles/2008.1/Pedia_Nr -1_2008_Art -05.pdf
69 Funetes et all. (2012). apud Nedelcu, C. M .(2019). Analiza statistico – matematică a ariilor care se dezvoltă prin
terapie comportamentală la copii cu tulburare de spectru autist – Teza de doctorat. București. pag.6. Accesat la data
de 03. 04. 2020 de pe https://umfcd.ro/wp -content/uploads/2019/TEZA_DOCTORAT/NEDELCU -A-MARIA –
CRISTINA/Rezumat -TEZA.pdf

38
2.5.4. Patogeneza bolii
„ Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe
tulbuări neuropsihiatrice ale copilăriei. Este o tulburare centrală din cadrul unui întreg spectru de
tulburări de dezvoltare cunoscu t sub numele de spectrul tulburărilor autismului sau tulburări
pervasive de dezvoltare.”70
Autismul este cunoscut ca o tulburare de dezvoltare complexă cu o patogeneză aparent
confuză și incertă. Mecanismele definitive de promovare ale autismului sunt sla b înțelese, dar
mai ales necunoscute. Autismul este o boală frecvent diagnosticată în psihiatria copilului și a
adolescentului. Autismul din copilărie este definit pe scară largă de prezența dezvoltării
anormale care se manifestă printr -o serie de simptome . De obicei, debutul autismului este înainte
de vârsta de 36 de luni. Printre simptomele autismului, tulburărilor din spectrul autist, amintim:
– afectări calitatetice ale interacțiunii sociale;
– modele stereotipice, ritualize, repetitive, restrictive î n ceea ce privesc interesul,
comportamentul și activitățile copilului;
– slabă dezvoltare a limbajului și abilităților de comunicare;
Aceste manifestări, simtome constiuie suplimentar, baza de diagnosticare a autismului. Evident,
pe lângă acestea, copilul afectat mai prezintă simtome nespeifice, precum: oboseală motorie,
insomnie. Majoritatea copiilor cu autism au o inteligență intelectuală limitată.71
Numeroase lucrări de specialitate din domeniul neuropsihiatriei atribuie patogeneza
autismului pe seama l ocalizării anomaliilor care pot avea un efect dăunător. O teorie privind
patogeneza autismului susține faptul că supra -conectivitatea neuronală sunt puncte cheie în
patogeneza autismului. Ansamblul anormal de sinapse, coloana vertebrală dendritică pot fi, de
asemenea, factori care contribuie la patogeneza autismului.72
În patogeneza autismului, tulburărilor din spectrul autism, unele cercetări au demonstrat
implicarea mecanismelor genetice: reglarea transcripției genice, creșterea celulară, funcția și
struc tura canalelor sinaptice.73

70 Gîfei, M.(2010). Autimsul la preșcolari – Ghid practic și metodologic . Bacău: Rovimed Publis hers. pag. 11 -12
71 Watts, T., J. (2008). The Pathogenesis of Autism. Clin Med Pathol 1. pag. 99 -101. Accesat la data de 05.04.2020
de pe https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3160002 /
65Ibidem
73 Burac, N., Hadjiu, S., Călcîi, N., Lupșor, N., Griu, C., Feghiu, F., Tihai, O., Revenco, N.,Sprincean, M. (n.d.).
Tulburările din spectrul autist la copiii cu epilepsie. n.p. Accesat la data de de pe https://snpcar.ro/tulburarile -din-
spectrul -autist -la-copiii -cu-epilepsie/

39
2.5.5. Simptomatologie clinică:
Există o gamă largă de semne și simptome ale autismului, printre acestea se includ:
– Tulburări ale somnului și ale comportamentului alimentar la bebeluși;
– Dificultăți de exprimare și înțelegere a emoțiilor;
– Dezinteres și detașare față de ce se petrece în jur;
– Tulburări de limbaj;
– Prezența unor patternuri de comportament;
– Diverse manierisme motorii repetitive și stereotipe;
– Preocupare pentru anumite părți ale obiectelor;
– Anomalii de postură (mișcăr i ale corpului și posturi corporale bizare);
– Anomalii ale dispoziției și afectului;
– Comportamnete agresive și automutilante;
– Anomalii în sfera senzorială;
– Lipsa exprimării bucuriei;
– Lipsa privirii în ochi74

2.5.6. Diagnostic și tratament:
Diagnostic:
Fiind o afecțiune definită comportamental este foarte greu de creat algoritmi de
diagnostic din cauza variabilității mari a simtomatologiei specifice, gradul de afectare variind de
la o persoană la alta în funcție de vârstă și nivelul de dezvoltare. Criteriile de dignostic au fost
stabilite prin consens și nu pe bază organică deoarece nu există teste biologice în autism.75
De-a lungul anilor au fost concepute numereoase baterii de teste clinice care sunt utilizate
ca instrumente în orientarea diagnosticului. Pr intre acestea se numără:
– ADI-R (Interviul revizuit pentru diagnosticul autismului)
– CARS (Scala de evaluare a autismului infantil)
– ADOS -G (Programul de Diagnostic și Observare a autismului)

74 Asociația psihiatrilor libri din România .(2000).Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, ediția
a IV-a. Bucurști.P ag. 58 -59
75 Gilberg, .(2010).apud Neamțu, G.(2016). Enciclopedia asistenței sociale, Iași: Polirom, pag.154

40
– PEP-R (Profilul psihoeducațional) 76
Formularea diagno sticului de autism presupune o colaborare multidisciplinară ce
include : pediatri, psihiatri, psihologi, neurologim logopezi, geneticieni, otorinolaringologi,
oftalmologi.77
„ Din cauză că autismul este o tulburare de dezvoltare heterogenă diagnosticată pe baza
unui model al deficitelor, diagnosticul se pune pas cu pas, evaluându -se care comportamente pot
fi explicate prin alte tulburări cum ar fi retardul mintal profund, surditatea severa, ulterior
stabilind dacă trasaturile rămase ale conduitei copilului c orespund cel mai bine cu autismul sau
cu o altă tulburare pervazivă de dezvoltare.” 78
„ Pentru a stabili diagnosticul diferential al autismului, avem nevoie de:
– Determinarea nivelului cognitiv al copilului (non verbal si verbal);
– Determinarea abilitatilo r de limbaj;
– Stabilirea concordanței comportamentului copilului cu vârsta mentala;
– Diagnosticul diferențial va fi efectuat în primul rând în cadrul TSA.”79
Tratament:
Pentru stabilirea unui tratament în cazul copilului cu autism este necesar să se facă o
evaluare inițială minuțioasă și diagnosticul să fie pus de timpuriu. Se știe că nu există niciun
tratament care să funcționeze în cazul tuturor subiecților și momentan nu există un tratament
biomedical al autismului. De regulă se folosesc mai multe abordări care includ o gamă largă de
servicii, în mod special intervenții psihologice, sociale și medicație.80
Metodele de tratament și terapiile complementare sunt variate, iar aplicarea lor de către
echipele specializate trebuie să fie strict individualizate pent ru a se putea obține rezultate
favorabile. Aceste terapii țintesc ameliorarea sau rezolvarea deficiențelor sociale, de limbaj, de
comunicare, senzoriale și comportamentale. Dinntre aceste terapii aminintim:
– Terapia ABA (Analiza comportamentală aplicată);
– TEACH (Tratamentul și educarea copiilor cu autism și alte tulburări de

76 Secară, M.(2006). Apud Neamțu, G. (2016). Enciclopedia asistenței sociale . Iași: Polirom, pag. 154
77 Neamțu, G. (2016). Enciclopedia asistenței sociale . Iași: Polirom, pag. 156
78 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova. (2019). Tulburări de spectru autist la
copil și adult –Protocol clinic național . Chișinău, pag. 39. Accesat la data de 22.04.2020 de pe
http://sanatatemintala.md/images/documente/protocoale_clinice/PCN348%20Tulburari%20de%20spectru%20autist
%20la%20copil% 20si%20adult.pdf
79 ibidem
80 Autismul. pag. 43. Accesat la data de 26.04.2020 de pe https://www.academia.edu/8749695/39971772 -Autismul .

41
comunicare);
– PECS (Sistemul de comunicare vizuală prin intermediul pictogramelor);
– Terapia de integrare senzorială;
– Terapii complementare (terapia prin muzică și artă, terapia cu animal e, terapia de
integritate auditivă).
Pe lângă aceste terapii mai există tratamentul medicamentos care conține: antipsihotice,
antidepresive, anticonvulsivante. Acesta poate fi util în controlarea anumitor comportamente,
reducând agitația psihomotorie, ste reotipiile, poate fi îmbunătățit nivelul de relaționare, însă cu
toate acestea nu aduce vindecarea.81

81 Dobrescu, (2003). apud Neamțu, G. (2016). Enciclope dia asistenței sociale . Iași: Polirom, pag. 156

42
3. PARTEA APLICATIVĂ
3.1. Scopul și obiectivele studiului

Scopul studiului este de a analiza, înțelege și acumula cunoștințe din ceea ce indică
literatura de specialitate legat de statusul funcțional al unui copil cu cerințe educative speciale
(CES), de evoluție, de tratament și/sau recuperare.
Obiectivele lucrării

 Studiul și selecția literaturii de specialitate și a altor mijloace inf ormative de actualitate în
ceea ce privește abordarea unui subiect cu CES, evaluarea dar și posibilitățile de
recuperare;
 Acumularea de cunoștințe referitoare la patologii;
 Stabilirea celor mai eficiente metode de evaluare a statusului funcțional în confor mitate
cu literatura de specialitate;
 Învățarea și acumularea de cunoștințe referitoare la metodologia de abordare a recuperării
copilului cu cerințe speciale
 Structurarea mijloacelor de recuperare specifică patologiilor,
 Dobândirea abilităților de cercet are și aplicarea lor practică.

3.2. Ipoteza
Prin cercetarea abordată (reprezentând un rezumat cantitativ al rezultatelor mai multor
studii) preconizez să estimez cât mai corect managementul kinetoterapeutic al unui subiect cu
cerințe educative speciale ( CES).

43
3.3. Metode, mijloace de evaluare

Pentru evaluarea domeniului motric și psihomotric al copilului, literatura de specialitate
oferă o serie de metode și mijloace de evaluare. Dintre acestea vom descrie așa cum reiese din
articolele și cercetări le realizate în domeniu, următoarele metode, probe:
Scala de evaluare a psihomotricității Portage, Testul Bruininks – Oseretsky, Scala de evaluare
Gesell, Scala de Echilibru Pediatrică Berg.
În anul 1969, la inițiativa cercetătorilor Hilard și Shearer a f ost elaborat proiectul
Portage . De-a lungul anilor, acesta a fost tradus și implementat în mai multe țări. Proiectul este
adecvat copiilor cu întârzâieri în dezvoltarea motorie, limbaj, deprinderi ale jocului, autonomie
personală, rezolvare de probleme și dificultăți de învățare sau copiilor cu risc de a devolta aceste
dificultăți.82
Scala de evaluare Portage este o scală alcătuită din șase arii de dezvoltare: stimularea
sugarului, autoservire, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea motorie, dezvoltarea limbaj ului,
socializare. În grila de evaluare trebuie răspuns începând cu primul item de la fiecare secțiune.
De exemplu dacă vrem să aflăm vârsta de dezvoltare a unui copil în aria motorie, începem cu
primul item de la vârsta de 1 an. Răspunsul afirmativ se not ează prin încercuirea itemului
respectiv pe grila de răspuns, iar dacă răspunsul este negativ, itemul nu se marchează.
Prin aplicarea acestei scale se va putea afla, nivelul de dezvoltare al copilului în fiecare
dintre cele cinci domenii, se va afla vârst a mentală a copilului prin calcularea mediei aritmetice a
celor cinci secțiuni (Limbaj + Gândire + Motricitate + Autoservire + Socializare : 5 = VÂRSTA
MENTALĂ (VM)). De asemenea, se va putea afla coeficientul de dezvoltare al copilului prin
următoarea fo rmulă QD = (VM : VC) x 100 = , rezultatul obținut oferă posibilitatea încadrării
într-un anumit tip de dezvoltare. 83
Scala de evaluare Poartage este un instrument de evaluare foarte folosit, dovadă stând
cercetările efectuate.
Peneascu Gergiana Alexandr a (1984)84 utilizează scala de evaluare Portage pentru a
determina domeniile în care subiectul asupra căruia a realizat cercetarea întâmpină dificultăți.

82 Roșan, A. (2015), Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție . Iași: Editura Polirom, pag. 158
83 Bluma,S., Shearer, M., Frohman, A., Hilliard, J., traducere Paraschiv, I. (1984). Ghidul P ortage pentru educația
timpurie. Manual – Prezentarea scalei Portag, n.p.

44
Această scală oferă posibilitatea evaluatorului să identifice deficiențele copilului și să determine
vârsta mentală a copilului,în raport cu cea crinologică. În urma obținerii rezultatelor inițiale s -a
constatat o întârzâiere în fiecare dintre cele cinci domenii, ceea ce a condus la întocmirea unui
plan de recuperare. O altă cercetare în care este utilizată scala de evaluare psihomotrică Portage
este cea realizată de către Ungureanu Aurora (2013) 85. În această cercetare, scala de e valuare
Portage este utilizată pentru a se determina nivelul achizițiilor motrice, precum și cele sociale.

INTERPRETARE:
130 s au + Excepțional
120 – 129 Foarte bun
110 -119 Mediu – Superior
90 – 109 Mediu
80- 89 Mediu – Inferior
70 -79 Granita
55 – 69 Retard ușor
40 – 54 Retard moderat
30 – 39 Retard sever
sub 30 Retard profund

Figura 1: Interpretarea punctajului ob ținut

Dat fiind faptul că scala de evaluare Portage este foarte complexă, vom prezenta
domeniul motor pentru fiecare vârstă.

84 Peneascu , G., A. (2015 ). Methods of training and development of motor behaviors in children with autism and
visual impairment – a case report. Palestrica of the third millennium – Civilization and Sport Vol. 16, (1). Accesat
la data de 12.06.2020 de pe http://pm3.ro/pdf/59/ro/12%20 -%20penescu%20%20%2046 -51.pdf
85 Ungureanu, A. (2013). Contributions to the psych omotor development of children with motor disabilities from the
perspective of their social integration through adapted physical activities . Journal of Physical Education and Sport.
13 (1), Art 10, pag. 57 – 65 Accesat la data de 12.06.2020 de pe
http://efsupit.ro/images/stories/art%2010%20final%20copy%20MS -2.pdf

45
Tabel. nr.1 Fișa de dezvoltare motorie pentru vârsta 0 -6 ani86
DEZVOLTARE MOTORIE
Crt. COMPORTAMENT
0-1 ani
1. Întinde mâna după un obiect aflat în fața lui la 15 – 22 cm.
2. Apucă un obiect ținut la 7 – 8 cm în fața sa.
3. Se întinde după obiectele plasate în fața lui și le apucă.
4. Întinde mâna dup ă un obiect preferat.
5. Duce obiectele la gură.
6. Ține capul și pieptul ridicate cu sprijin pe brațe, în timp ce stă culcat pe abdomen.
7. Susține capul și pieptul sus cu sprijin pe un braț.
8. Explorează obiectele cu gura.
9. Se întoarce de pe abdomen pe o parte și -și menține această poziție 50% din timp.
10. Se rostogolește de pe burtă pe spate.
11. Înaintează pe burtă (distanță egală cu lungimea corpului).
12. Se rostogolește de pe spate pe o parte.
13. Se întoarce de pe spate pe burtă.
14. Se ridică în poziție șezând când apucă degetele adultului.
15. Întoarce capul nestingherit când corpul este sprijinit.
16. Își menține pentru 2 minute poziția șezând.
17. Dă jos din mână un obie ct pentru a se întinde după altul.
18. Ridică și lasă să cadă un obiect, intenționat.
19. Stă în picioare cu sprijin maxim.
20. Saltă în sus și în jos fiind sprijinit să stea în picioare.
21. Merge de -a bușilea pentru a lua un o biect de la o distanță egală cu lungimea
22. Stă sprijinit în poziția șezând.
23. Din poziția șezând se întoarce în poziția de mers “de -a bușilea”.
24. Se ridică de pe burtă în poziția șezând.
25. Șade fără să se sprijine cu mâini le.
26. Aruncă obiecte la întâmplare.
27. Stând sprijinit pe genunchi și mâini, se leagănă înainte și înapoi.
28. În poziția șezând, trece un obiect dintr -o mână într -alta.
29. Reține într -o mână 2 cuburi mici (cu latura 2, 5 cm).
30. Se ridică singur în poziția “în genunchi”.
31. Se ridică în picioare sprijinindu -se.
32. Folosește pensa digitală pentru a ridica un obiect.
33. Se târăște (merge de -a bușilea).

86 idem

46
34. Apucă cu o mână din poziția târâre.
35. Stă în picioare cu sprijin minim.
36. Linge mâncarea din jurul gurii (când se murdărește).
37. Stă singur în picioare un minut.
38. Scoate obiecte dintr -un recipient, prin răsturnare.
39. Întoarce paginile unei cărți, mai multe odată.
40. Ia mâncarea cu lingurița.
41. Pune obiecte mici într -un recipient.
42. Se așază singur în poziția șezând din poziția în picioare.
43. Bate din palme.
44. Merge cu sprijin minim.
45. Face câțiva pași fără ajutor.
1-2 ani
46. Urcă pe scări de -a bușilea.
47. Se ridică în picioare din poziția șezând.
48. Rostogolește mingea imitând adultul.
49. Se urcă pe un scaun pentru adulți, se întoarce și se așază pe el.
50. Așază 4 inele pe un suport vertical.
51. Scoate din planșeta cu orificii p iese cilindrice cu 2,5 cm diametru.
52. Pune piese cilindrice în planșeta cu orificii cu diametru de 2,5 cm.
53. Face un turn din 3 cuburi.
54. Trasează linii.
55. Merge independent.
56. Coboară scările de -a bușilea, punând mai întâi pi cioarele.
57. Se așază singur într -un scaun pentru copil.
58. Se așază pe vine și se ridică din această poziție în picioare.
59. În timp ce merge, împinge sau trage o jucărie după el.
60. Se dă în balansoar.
61. Urcă scările cu ajuto r.
62. Se apleacă din talie pentru a ridica obiecte, fără să cadă.
63. Imită mișcarea circulară cu creionul.
2-3 ani
64. Înșiră 4 mărgele mari pe un șiret în 2 minute.
65. Răsucește butoane și mânere.
66. Sare pe loc cu ambele picioa re deodată.
67. Merge cu spatele.
68. Coboară treptele cu ajutor.
69. Aruncă adultului mingea la distanță de 1,5 m fără ca adultul să se miște din loc.

47
70. Construiește un turn din 5 – 6 cuburi.
71. Întoarce pagini, una câte una.
72. Desp achetează un obiect mic.
73. Împăturește o hârtie în două, imitativ.
74. Desface și îmbină jucării de asamblat.
75. Deșurubează jucării cu filet.
76. Dă cu piciorul într -o minge care stă pe loc.
77. Face biluțe din plastelină.
78. Apucă cre ionul între degetul mare și arătător, sprijinindu -l pe mijlociu.
79. Face o tumbă înainte, cu ajutor.
80. Bate cu ciocanul 5 piese cilindrice.
3-4 ani
81. Completează un incastru cu 3 forme.
82. Taie cu foarfeca.
83. Sare de la înălțime a de aproximativ 20 cm.
84. Lovește mingea cu piciorul când aceasta se rostogolește spre el.
85. Merge pe vârfuri.
86. Aleargă 10 pași cu mișcări coordonate alternative ale brațelor.
87. Pedalează pe tricicletă pe o distanță de 1,5 m.
88. Se dă în leagăn dacă leagănul este pus în mișcare de adult, la început.
89. Se urcă și își dă drumul pe topogan.
90. Se dă tumba înainte.
91. Urcă scările, alternând picioarele.
92. Merge în pas de marș.
93. Prinde mingea cu amând ouă mâinile.
94. Folosește șabloane.
95. Taie de -a lungul unei linii drepte, lungă de 20cm, depărtându -se numai cu 0,5 cm.
4-5 ani
96. Stă într -un picior fără sprijin 4 -8 secunde.
97. Aleargă, schimbă direcția.
98. Merge pe bârnă în echil ibru.
99. Sare înainte de 10 ori fără să cadă.
100. Sare peste o sfoară întinsă, înălțată la 5 cm.
101. Sare înapoi de 6 ori.
102. Lovește (face să sară) o minge și o prinde.
103. Modelează forme de plastelină și le asamblează (din 2 -3 părți).
104. Decupează de -a lungul unei linii curbe.
105. Înșurubează un obiect fixat pe filet.
106. Coboară scara alternând picioarele.

48
107. Pedalează pe tricicletă, întoarce la colț.
108. Sare într -un picior de 5 ori succesiv.
109. Decupează un cerc cu diametru 5 cm.
110. Desenează imagini simple (casă, om, copac).
111. Decupează și lipește forme simple.
5-6 ani
112. Scrie litere de tipar mari, disparate, la întâmplare pe hârtie.
113. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, în apoi, lateral.
114. Topăie.
115. Se dă în leagăn, inițiind și menținând mișcarea.
116. Desface degetele și cu cel mare le atinge pe celelalte pe fiecare în parte.
117. Poate copia litere mici.
118. Urcă scările de lemn sau treptele unui tob ogan înalt de 3 m.
119. Bate cu ciocanul un cui.
120. Driblează mingea cu direcție.
121. Colorează în interiorul conturului 95%.
122. Poate decupa poze din reviste, fără a depăși mai mult de 0,5 cm de la contur.
123. Folosește ascuțitoarea de creioane.
124. Copiază desene complicate.
125. Rupe forme simple din hârtie.
126. Îndoaie un pătrat de hârtie de 2 ori pe diagonală, în imitație.
127. Prinde o minge moale sau un săculeț cu nisip cu o mână.
128. Poate sări singur coard a.
129. Lovește mingea cu paleta sau cu bățul.
130. Ridică de jos un obiect în timp ce aleargă.
131. Patinează înainte aproximativ 3 m.
132. Merge pe bicicleta.
133. Se dă cu sania.
134. Merge sau se joacă într -un bazin cu apă până la nivelu l taliei.
135. Conduce un vehicol de jucărie (camion) împingându -se cu un picior.
136. Sare și se învârtește într -un picior.
137. Își scrie numele cu litere de tipar pe o foaie liniată.
138. Sare de la înălțimea de 30 cm și aterizează pe tălpi.
139. Stă într -un picior fără sprijin, cu ochii închiși, 10 secunde.
140. Stă atârnat de o bară orizontală 10 secunde susținându -și propria greutate în brațe.

49
Testul Bruininks – Oseretsky , publicat în anul 1978 reprezintă un test de evaluare a
abilităților motorii ale copiilor și tinerilor cu vârste cuprinse între 4 și 21 de ani. În anul 2002,
testul a suferit modificări, apărând în anul 2005 sub denumirea de Testul Bruininks – Oseretsky
de competență motorie, ediția a II -a. Testul este conceput pentru a fi utilizat de către cercetători,
fizioterapeuți, kinetoterapeuți, profesori pentru evaluarea copiilor și identificarea eventualelor
probleme de dezvoltare motorie. De asemenea, testul ajută la orienatrea înspre un program de
recuper are a acestor dizabilități.87
Testul se administrează individual și cuprinde 46 de itemi care sunt grupați în opt
subteste: viteză de rulare și agilitate, echilibru, coordonare bilaterală, rezistență, coordonarea
membrelor superioare, viteza de răspuns, co ntrol motor, dexteritate manuală.
Aceste subteste oferă o evaluare a motricității grosiere (subtestele 1 -4), a motricității fine
(subtestele 6 -8) și o evaluare a celor 2 segmente (subtestul 5). Pentru acest tip de evaluare este
necesar să se atribuie o or ă. Există și o variantă scurtă a testului, care este formată din 14 itemi.88
Oliveira Dyna Rosy Alves, Gracielle Costa Reis, Valéria Reis Barcellos, Neto José
Marinho Marques Dias Neto (2015)89, în cercetarea realizată își propun să prezinte validitatea și
eficacitatea Testului Burinink – Oseretsky, atât în formă completă, cât și în forma scurtă.
Forma scurtă a testului este ușor de aplicat deoarece durează 20 de minute. Această
variantă a testului are ca scop trei componente ale abilității motorii: abilități le motrice globale,
motricitatea grosieră și motricitatea fină , integrând 14 itemi, gruați în 8 subteste. Această formă
indică un singur indice pentru estimarea competenței motorii generale, având acceași structură ca
și forma lungă a testului.
În forma re dusă, cele opt subteste se prezintă astfel90:

87 Carmosino, K., Grzeszczak, A., McMurray, K., Olivo, S., Slutz, B. (2014). Test Items in the Complete and S hort
Forms of the BOT -2 that Contribute Substantially to Motor Performance Assessments in Typically Developing
Children 6 -10 Years of Age. Journal of student Physical Therapy research , 7(2). 2014, pag. 31 -43. Accesat la data
de 12.06.2020 de pe https://ecommons.udayton.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1037&context=dpt_fac_pub
88 Hattie, J., Edwards, H.(1987). A review of the Bruininks -Oseretsky test of motor profi ciency. British Journal of
Educational Psychology, 57(1), 104 –113. Accesat la data de 12.06.2020 de pe
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.2044 -8279.1987. tb03065.x
89 Oliveira, D.,A., Reis, G., C., Barcellos, V., R., Neto, J., M., D. (2015).Utilização e validade do teste de
proficiência motora de Bruininks – Oseretsky: Uma revisão de literatura. Ciências Biológicas e de Saúde 3 (2) , pag.
153-156. Accesat la data de 12.06.2020 de pe
https://periodicos.set.edu.br/index.php/cadernobiologicas/article/view/2471/1464
90 idem

50
Tabelul nr.2: Testul Bruininks – Oseretsky variant scurtă
Subtest Comportamnet
Viteza și
agilitatea constă într -o cursă scurtă de 13,7 metri care implică capturarea și transportul
unui obiect;
Echilibru evaluează capacitatea copilului de a menține echilibrul postural într -o poziție
statică unipodală și într -o deplasare dinamică;
Coordonare
bilaterală evaluează capacitatea copilului de a coordona mâinile și picioarele în mișcare
disociate secvențiale și simul tane, folosind ambele părți ale corpului;
Rezistență evaluează puterea membrelor inferioare într -un salt orizontal cu picioarele
împreună;
Coordonarea
membrelor
superioare evaluează abilitățile copilului în recepția bimanuală și în coordonarea ochi –
manu ală a unei mingi de tenis îndreptate către o țintă;
Viteza de
reacție măsoară viteza de răspuns a motorului la un stimul vizual (riglă) în mișcare
verticală;
Vizual –
motorie evaluează motricitatea fină în labirinturile grafomotorii și copiile figurilor
geometrice;
Dexteritate
manuală măsoară dexteritatea și viteza de manipulare a membrelor superioare.

Scala de evaluare Gesell reprezintă o scală de evaluare a comportamentului unui copil pe
patru arii de dezvoltare: senzorial -motoric , comportament adapt ativ, comportament personal –
social .
Scala de evaluare a fost elaborată de către Arnold Gesell în anul 1925, fiind ulterior
revizuită de mai multe ori.91 Scala Gesell a fost elaborată pentru copiii cu vârste cuprinse între
2-6 ani. Aceasta a fost descris ă pe nivel de vârstă, etape de dezvoltare, fiind descrise zece etape
de dezvoltare. Astfel, pentru fiecare item reușit se acordă 1 punct și în unele cazuri 0,25 puncte.

91 Guddemi, M., Sambrook, A., Wells, S., Randel , B., Fite, K., Selva, G., Gagnon, K. (2014). Arnold Gesell’s
Developmental Assessment Revalidation Substantiates Child -Oriented Curriculum. SAGE Open, 4(2),Pag.1 -18.
Accesat la data de 14. 06. 20202 de pe https://www.researchgate.net/profile/Rik_Damato2

51
Pentru copiii care prezintă întârzâieri se reparcurg, după caz, itemii ultimilor: 3 lu ni, respectiv 6
luni.92

SCALA DE DEZVOLTARE GESELL ( 2 -6 ANI)93

EVALUARE ȘI INTERPRETARE 2 ANI
ARII DE DEZVOLTARE
SENZORIAL -MOTRICĂ DEZVOLTARE LIMBAJ DEZV. SOCIO -AFECTIVĂ
Urcă/coboară scara singur ținându –
se de zid sau balustradă Apare pronumele TU, EL și
accidental EU Încearcă să facă ordine între
jucăriile și obiectele sale și
parțial reușește
Dă un șut puternic la minge din
proprie inițiativă sau când i se cere Își spune numele propriu, dar
vorbește despre sine la persoana a
III-a (Eu, Mihai, vreau, să -i dai
mâncare) Desenează o linie după model
Urmărește cu interes și încearcă și
el să împăturească o foaie de hârtie Construiește propoziții formate din
3 cuvinte (substantiv, verb,
adject iv)
Folosește relația verbală pentru a
cere, a obține, a atrage atenția
asupra sa
Poate repeta după adult orice cuvânt
din 3 -4-5 silabe
Arată cel puțin 4 imagini când i se
spune numele lor și numește cel
puțin două
TOTAL – 3 PUNCTE TOTAL – 6 PUNCTE TOTAL – 2 PUNCTE

92 https://www.scribd.com/document/334187983/scala -gessel -doc
93 Scala de evaluare Gesell. Accesat la data de 14.06.2020 de pe https://vdocumente.com/scala -de-dezvoltare -gesell –
561ec59f60a03.html

52
PERIOADA 2 – 2,6 ANI
SENZORIO/MOTOR LIMBAJ SOCIO/AFECTIV
Stă puțin timp într -un picior Apar propozițiile din 3 -4
cuvinte Trasează prin imitație o linie
orizontală și una verticală ( după
demonstrație)
Duce un pahar cu apă fără să-l verse Întrebuințează frecvent
pronumele personal Construiește un turn din 8 cuburi
Are control sfincterian ( zi și
noapte) Arată la cerere 7 imagini și
denumește 4 -5 imagini Construiește un pod după model
Participă la îmbrăcare și se încalță
fără s ă-și lege șireturile
TOTAL 4 PUNCTE TOTAL 3 PUNCTE TOTAL 3 PUNCTE

PERIOADA 2,6 – 3 ANI
SENZOTIO -MOTOR LIMBAJ SOCIO -AFECTIV
Execută ordinele
– pune jucăria pe
masă, sub masă
– după dulap Repetă după model
– tata
– fata face nani
– copil, pâine, grădină
– mi-e foame și plâng
– eu mă numesc …… și
câinele este rău
– plouă în grădină și
Costel își face lecțiile – construiește din cuburi o poartă

Construiește un turn cât mai înalt
Construiește după un model ) nu a asistat la
crearea lui) un pod cât mai complicat
Copiază un cerc demonstrat de adult
Compară două linii inegale
TOTAL 1 PUNCT TOTAL 7 PUNCTE TOTAL 5 PUNCTE

3 ANI – SE ADUNĂ PE ARII
SENZORIAL -MOTRIC 8 PUNCTE
LIMBAJ – 16 PUNCTE
SOCIO -AFECTIV – 10 PUNCTE

53
PERIOADA 4 / 5 ANI
SENZORIO/MOTOR LIMBAJ SOCIO/AFECTIV
Se imbracă și se dezbracă cu foarte
puțin ajutor Spune o poezie din 4 versuri Îi plac jocurile colective cu copii de
vârsta lui sau mai mari
Merge la culcare fară să fie dus Poveșteste o întamplare Poate viziona in spaț iul public un
film sau o piesa
Folosește wc -ul fără ajutor Poate descrie doua imagini și
îsi poate aminti și poveș ti
despre locuri Îi place să fie îmbrăcat curat și
frumos
Își spală mâinile și fața Poate exprima verbal
diferențele dimineața, amiază
și seara Repetă silabele du pă adult ca un
ecou
Folosește lingura, furculița, cuțitul Știe să joace jocuri cu temă ( de -a
familia)
Copiază figuri indicate
Își cunoaște numele de familie
Își cunoaște adresa
Poate compara 2 greutăți
TOTAL 5 PUNCTE TOTAL 4 PUNCTE TOTAL 9 PUNCTE

Scala Pediatrică pentru Echilibru Berg este o versiune modificată a Scalei Berg. Scala
evaluează activitățile funcționale pe care un copil le poate realiza acasă, la școală sau comunitate.
Această scală este relativ ușor de administrat, timpul necesar pentru administrare fiind de 15
minute.94Această scală cuprinde 14 itemi, acțiuni. Pentru fiecare acțiune se dă o notă de la 0 la 4,
apoi se face totalul punctelor. Opțional se pot nota secundele pentru fiecare acțiune în parte.95

94 Ries LG, Michaelsen SM, Soares PS, Monteiro VC, Allegretti KM. (2012) Cross -cultural adaptation an d
reliability analysis of the Brazilian version of Pediatric Balance Scale (PBS). Rev Bras Fisioter . 2012;16(3):205 –
215. doi:10.1590/s1413 -35552012005000026
95 Franjoine, M., R., Gunther, J.,S., Taylor, M,J.(2003). Pediatric Balance Scale: A Modified Versio n of the Berg
Balance Scale for the School -Age Child with Mild to Moderate Motor Impairment. Pediatric Physical Therapy , 15
(2), pag. 114 -128. Accesat la data de 16.06.202 de
pehttps://journals.lww.com/pedpt/Fulltext/2003/01520/Pediatric_Balance_Scale__A_Modified_Version_of_the.6.as
px?fbclid=IwAR23mq7FeLw4_pwUOTZ5DDpVEv 402x43B2Vrx6hsc1kUe67yybUFAhiUR5M

54
Tabel nr. 3: Sca la de Echilibru Pediatric Berg96

Pentru evaluarea dezvoltării fizice vom descrie examenul somatoscopic.

,,Examenul somatoscopic este o metodă clinică de evaluare a dezvoltării fizice, care se
realizează cel mai frecvent, concomitent cu examenul clinic al aparatelor și constă în vizualizarea
subiectului în vederea aprecierii armoniei de dezvoltare glomală și segmentară a acestuia.”97
Acestă metodă de evaluare este cu atât mai fiabil, cu cât se efectuează în aceleași condiții
pentru fiecare dintre cei testați, realizând astfel o curbă de apreciere a dezvoltării. Somatoscopia
poate fi obiectivizată prin diferite mijloace, printre care și firul cu plumb.98

96 Pediatric Balance Scale .( n.d.)Accesat la data de 16.06.2002 de pe http://links.lww.com/PPT/A15
97Drosescu, P. (n.d). Examenul medico – sportiv, pag.1. Accesat la dat a de 14.06.2020 de pe
https://www.slideshare.net/drosi/examenul -somatoscopic -somatometrie
98 idem, pag. 2
Descrierea itemilor
Scor Secunde
(Opțional)
1. Ridicarea din șezând în ortostatism
2. Din ortostatism în șezând
3. Transferurile
4. Menținerea ortostatismului fără ajutor
5. Șezând fără ajutor
6. Menținer ea ortostatismului cu ochii închiși
7. Menținerea ortostatismului cu picioarele lipite
8. Stând cu picioarele pe o linie
9. Stând într -un picior
10. Întoarcerea 360ș
11. Întoarcerea pentru a privi înapoi
12. Ridicarea unui obiect de p e podea
13. Stând cu un picior pe un scaun cu schimb alternativ
14. Aplecarea înainte cu brațele întinse

55

Examenul somatoscopic cu firul cu plumb oferă un examen obiectiv. În mod normal, firul
cu plumb atinge occipitalul, vârfula apofizizei vertebrei C7, după care coboară proiectându -se pe
linia apofizelor spinoase și cade la nivelul șanțul ui interfesier. Se înscrie cu un creiondermatograf
proiecția apofizelor spinoase pe tegumente și se măsoară eventuala ei derivă sagitală de la firul
cu plumb.99
Poziția în care se realizează evaluarea este una specifică: umerii trebuie să fei relaxați,
mem brele superioare pe lângă corp, palmele în poziție intermediară, degetele ușor îndoite, bărbia
în poziție orizontală.

Figura nr.2. Poziționarea firului cu plumb100

Testul Adams este un test de evaluare a copilulu i în vederea depistării soliozei. Pentru o
evaluare corectă, „ copilul este rugat să se aplece în față cu palmele împreunate. În cazul
existenței scoliozei se remarcă asimetria musculaturii paravertebrale cu apariția de partea
convexității acesteia a unui gibus (coaste de bizon) rezultat din coastele rotate”101.

99 Cioroiu, S.G. (2014). Health Theraphy. Concepts and methods. UK: AuthorHouse, pag. 53. Accesat la data de
14. 06. 2020 de pe https://books.google.ro/books/about/Health_Therapy.html?id=kRfoAgAAQBAJ&redir_esc=y
100 Cioroiu, S.G. (2014). Health Theraphy. Concepts and methods. UK: AuthorHouse, pag. 53. Accesat la data de
14. 06. 2020 de pe https://books.google.ro/books/about/ Health_Therapy.html?id=kRfoAgAAQBAJ&redir_esc=y
101 Moldovan, K.(2016), Scoliozele copilului și adolescentului , Revista de Medicină Școlară și Universitară, Vol III,
(2), aprilie 2016, pag. 20 -34. Accesat la data de 15.02.2020 de pe
http://www.medicinascolara.ro/download/revista/vol3_nr2_2016/3%20Scoliozele%20copilului%20si%20adolescent
ului.pdf

56
3.4. Metode și mijloace de intervenție terapeutice
Mijloacele și metodele de intervenție terapeutică utilizate sunt: Terapia 3C, Metoda
Bobath, Terapia prin muzică, Terapia ABA; Terapia Ocupațională; Art-Terapia.
Autoarea Jianu Anca (2019) utilizează ca metodă de recuperare a abilităților psihomotrice
ale copiilor cu autism Terapia 3C ( Conștientizare – Coordonare – Concentrare). Această terapie a
fost dezvoltată în România de către Paul Cojocaru, un p rofesor de arte marțiale. Terapia 3C a
fost prima terapie psihomotorie pentru persoanele cu autism, care a fost inventată de un român și
înregistrată la nivel mondial. Rezultatele obținute în urma utilizării acestei terapii au arătat o
diminuare a tulburăr ii hiperkinetice, a comportamentelor și diverselor steriotipuri la copii cu
autism.
De asemenea, s -a constatat că Terapia 3C dozată și aplicată corect duce la achiziția de
către persoanele cu autism a conștientizării propriului corp, a capacității de perc epție și orientare
spațio – temporală. Programul terapeutic 3C contribuie la obținerea unor automatisme fizice și
psihomotrice.102
De asemenea, autoarea Munteanu Carmen Ana Maria (2018) evidențiază rezultatele
avantajoase ale Terapiei 3C, aduce în evidență faptul ca utilizarea programului prin Terapia 3C
contribuie substanțial la formarea și dezvoltarea unor abilități pihomotrice care au ca finalitate
formarea unei autonomii psihomotorii reale a copiilor cu dizabilități intelectuale.
De asemenea, această T erapie ajută la formarea și dezvoltarea gândirii motrice care este
necesară formării unor comportamente autonome și adaptative la mediu.103
Autorii Chelmuș Cristina -Elena și Rață Marinela (2008) au utilizat Metoda Bobath la
copiii cu autism. Prin această me todă și -au propus să obțină îmbunătățiri asupra propriocepției și
a mecanismului postural.
Rezultatele obținute în urma efectuării acestei metode au arătat o îmbunătățire asupra
dezvoltării atenției, capacității de concentrare, a conștientizării persoanel or din jur și a mediului

102 Jianu A. (2019), 3C Therapy in recov ery of infantil autism. Journal of Sport and Kinetic Movement Nr. 34 (2)
pag.75 -79. Accesat la data de 14.06.2020 de pe: http://www.jskm.ro/images/pdfs/34volII/3C -THERAPY -IN-
RECOVERY -OF-INFANTIL -AUTISM.pdf?fbclid=IwAR2XWOSXziRbtlJuau6 –
Jen4l80D6uMx0hzb9RvUXIANGKUd3f755k3Cv8g
103 Munteanu, C, A. (2018), Research study on the development of psycho motricity in children with disabilities
through group activities integrated into a psychomotor development program through 3C Therapy, Târgu Mureș:
Arhipelag XXI Press. Accesat la data de 14.06.2020 de pe https://old.upm.ro/gidni/?pag=GIDNI -05/vol05 -Cje

57
fizic. Deasemenea s -au observat schimbări în ceea ce privește îmbunătățirea tonusul muscular,
echilibrului static și dinamic, a coordonării și a abilităților motorii controlate. 104
Autorii Geretsegger Monika, Mössler Cochavit Elef ant și Karin (2014) au utilizat
Terapia prin Muzică .
Rezultatele obținute în urma aplicării acestei terapii au arătat o îmbunătățire în ceea ce
privește comunicarea și exprimare în rândul copiilor cu autism. De asemenea, Terapia prin
muzică poate contri bui la creșterea abilităților de adaptare socială și promovarea calității
relațiilor părinte -copil.105
Alte metode și programe de intervenție pentru îmbunătățirea abilităților psihomotrice,
sociale, a comunicării și de reducere a agresivității sunt: Terapia ABA106; Terapia
Ocupațională107; Art-Terapia108

104 Chelmașu C, E., Rață M. (2008), Modalități de utilizare a Metodei Bobath la copiii cu autism. Gymnasium Nr.
14, pag. 119 – 123. Accesat la dara de: 14.06.2020 de pe: file:///C:/Users/USER/Downloads/383 -1-754-1-10-
20181018%20(2).pdf
105 Geretsegger, M., Elefant, C., Mössler, K. A., & Gold, C. (2014). Music therapy for people with autism spectrum
disorder. Cochrane Database of Systematic. Accesat la data de 14.06.2020 de pe:
https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD004381.pub3/abstract
106 Peters -Scheffer, N., Didden, R., Korzilius, H., & Sturmey, P. (2011). A meta -analytic study on the effectiveness
of comprehensive ABA -based early intervention programs for children with Autism Spectrum Disorders. Research
in Autism Spectrum Disorders, 5(1), pag 60 –69.
107 Barth K.,(2018), Terapia Ocupațională, o necesitate a zilelor noastre. Cluj: Presa Universitară Clujană, pag.36 -34.
108 Pop A.(2015), Art -terapia la copiii cu autism Revista de Medicină Școlară și Universitară 2 (3), 2015, pag. 44 -47

58
3.5. Program de exerciții

OBIECTIVE GENERALE ȘI SPECIFICE:
– îmbunătățirea performanțelor de control motor;
– îmbunătățirea funcției psihomotorie (orientării spațio -temporale, a echilibrului) și
mișcăril or de formare a gesturilor;
– dezvoltarea coordonării mușchilor mici ai mâinii;
– dezvoltarea psihomotricității (coordonarea dinamică a mâinii, echilibrului);
– conștientizarea mișcărilor posibile și normalizarea răspunsului motor (voluntar și
automat);
– tonifie rea musculaturii, în condiții de scurtare sau de alungire;
– dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și aplicative (mersul, alergarea, săritura,
aruncarea, prinderea, târârea, echilibrul), stimularea unor calități intelectuale (atenția, memoria,
gândirea, limbajul), de voință și afective, dar și cunoașterea deprinderilor igienico -sanitare;
– formarea unei ținute corporale corecte ( în ortostatism, așezat, dar și în deplasare);
– menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corporal;
– ameliorarea coord onării mișcărilor corpului;
– dezvoltarea capacității de mișcare a organismului și de adaptare la diferitele solicitări
din mediul înconjurător;
– relaxarea generală și locală a copilului prin anumite metode și jocuri.

59
PROGRAM KINETIC:

Programul kinetic cu prinde:
– Exerciții realizate prin joc, având ca scop pregătirea și încălzirea subiectului;
– Exerciții pentru motricitatea fină și grosieră;
– Exerciții de echilibru, coordonare și postură.
Exercițiile realizate prin joc sunt:

 exerciții pentru încălzire și a daptare:
– Jocul Prinde -mă:
Dat fiind faptul că subiectul este hiperkinetic, acest joc are scopul de a antrena
autocontrolul și receptivitatea față de anumite comenzi. Jocul constă în alergarea subiectului la o
comandă de start, timp în care terapeutul v a porni în urma acestuia cu scopul de a -l prinde. În
momentul în care subiectul este prins de către terapeut, cei doi vor trebui să stea timp de 10
secunde nemișcați. Acțiunea se repetă de 3 ori, timp în care se pot schimba rolurile.

 Jocuri pentru stimula rea motricității fine, a prehensiunii și a motricității grosiere:
– mototolirea și ruperea hârtiilor;
– prinderea cârlijelor de haine pe o ață;
– aruncarea mingii la coșul de baschet sau într -o anumită parte.
După realizarea jocului liber, subiectul va re aliza câteva exerciții de adaptare la efort și
mediu. Pentru fiecare exercițiu realizat se va utilize întărirea pozitivă care va consta în aprecieri,
laude.
a) jocul imitării picurilor de ploaie:
P.I: copilul în ortostatism cu membrele superioare deasupra capului.
T1: coborârea membrelor superioare cu mișcarea degetelor in forma picurilor de ploaie
Comanda : ,, coboară mâinile și mișcă degetele” ( Foarte bine, ce rapid ai fost!).
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, muzică.
Dozajul: 5 repetări.

60

b) bătăi din palme:
P.I: copilul în ortostatism .
T1: copilul va bate din palme .
Comanda: ,,bate din palme” (Bravo!).
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, muzică ,,Dacă vesel se trăiește”.
Dozajul: 5 repetări.

c) închid erea și deshiderea palmelor:
P.I: copilul în ortostatism cu pumnii închiși.
T1: copilul va deschide palmele .
Comanda: ,,C. deschide palmele” (Bravo!).
T2: copilul va închide palmele cu pumnii strânși.
Comanda: ,,C. închide palmele” (Bravo!).
Tehnici: mișc are activă liberă.
Elemente: comanda verbală, muzică .
Dozajul: 5 repetări.

d) deschiderea și închiderea unei sticle.
P.I: copilul așezat la masă
T1: mâna stângă așezată pe sticlă, iar cu poliele și indexul de la mâna dreaptă va deschide
capacul sticlei.
Comanda: ,,C., cu degetul 1 și 2 deschizi capacul sticlei” (Bravo!).
T2: mâna stângă așezată pe sticlă, iar cu poliele și indexul de la mâna dreaptă va închide capacul
sticlei.
Comanda: ,,C., cu degetul 1 și 2 închizi capacul sticlei” (Bravo!).

61
Exerciț ii pentru motricitatea fină și grosieră:

1. Obiectiv: formarea pensei digitale.
P.I: așezat la masa de lucru.
T1: apucarea bobului de fasole din bol.
Comanda: ,,ia bobul de fasole din bol” ( Foarte bine).
T2: punerea bobului de fasole în sticlă.
Comand a: ,,pune bobul de fasole în sticlă” (Bravo C.).
T3: apucarea bobului de porumb din bol.
Comanda: ,,ia bobul de porumb din bol” (Bine!).
T4: punerea bobului de porumb în sticlă.
Comanda: ,,pune bobul de porumb în sticlă” (Așa, foarte bine!).
T5: apucarea bobului de orez din bol.
Coamnda: ,,ia bobul de orez din bol” (Bine!).
T6: punerea bobului de orez în sticlâ in sticlă.
Comanda: ,,pune bobul de orez în sticlă” (Te -ai descurcat foarte bine, te felicit).
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: boluri, boabe de fasole, porumb, orez, sticla și comanda verbală.
Dozajul: până termină toate boabele din castroane.

2. Obiectiv: îmbunătățirea coordonării fine a mâinii.
P.I: copilul așezat pe scaun cu mâinile pe masă.
T1: abducția degetelor (înainte de a real iza mișcare, exemplific eu).
Comanda: ,, depărtează degetele” ( Bravo!).
T2: adducția degetelor.
Comanda: ,, apropie degetele” (Foarte bine!).
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, exemplificarea.
Dozajul: 2 serii a câte 5 repetări.

62
3. Obiectiv: îmbunătățirea coordonării fine a mâinii.
P.I: așezat pe scaun cu mâinile pe masă.
T1: imitarea mersului cu degetele arătător și medius cu mâna dreaptă pe masă (înainte de
efectuarea exercițiului, exemplific eu mișcarea).
Comanda: ,, mergi c u degetul 2 și 3 de la mâna dreaptă pe masă”
T2: imitarea mersului cu degetele arătător și medius cu mâna stângă pe masă (exemplific eu
mișcarea).
Comanda: ,,mergi cu degetul 2 și 3 de la mâna stângă pe masă”
T3: revenire în P.I.
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, exemplificarea.
Dozajul: 2 serii a câte 5 repetări.

4. Obiectiv: îmbunătățirea motricității fine și grosiere.
P.I: copilul în ortostatism cu mâinile pe langă corp
T1: abducția membrului superior și inferior în partea d reaptă
Comanda: ,,C. ridică în același timp lateral mâna și piciorul drept” ( Foarte bine!)
T2: revenire în P.I
Comanda: ,,coboară mâna și piciorul”
T3: abducția membrului superior și inferior în partea dreaptă
Comanda: ,,C. ridică în același timp later al mâna și piciorul stâng” ( Foarte bine!)
T4: revenire în P.I
Comanda: ,,coboară mâna și piciorul” ( Bine, C!)
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală.
Dozajul: 5 repetări pentru fiecare parte.

5. Obiectiv: îmbunătățirea motricității fine și grosiere.
P.I: copilul în ortostatism cu fața către kinetoterapeut, kinetoterapeutul ține în mâini o minge cu
lumini. Copilul v -a mișca capul în direcția în care kinetoterapeutul va duce mingea.

63
T1: kinetoterapeutul v -a mișca mingea spre partea dr eaptă, iar copilul v -a duce capul în partea
indicată.
Comanda: ,,C. mișcă capul în direcția în care duc mingea” ( Foarte bine!)
T2: revenire în P.I
Comanda: ,,C. mișcă capul în direcția în care duc mingea” ( Foarte bine!)
T2: kinetoterapeutul v -a duce mi ngea spre partea stângă, iar copilul v -a duce capul în partea
indicată, realizând rotirea gâtului.
Comanda: ,,C. mișcă capul în direcția în care duc mingea” (Bine!)
T4: revenire în P.I.
Comanda: ,,C. mișcă capul în direcția în care duc mingea” ( Foarte b ine!)
T5: kinetoterapeutul v -a duce mingea deaspura capului, iar copilul v -a duce capul în partea
indicată, realizând extensia capului.
T6: revenire în P.I.
Comanda: ,,C. mișcă capul în direcția în care duc mingea” ( Bine!)
T7: kinetoterapeutul v -a duce m ingea în jos, iar copilul v -a duce capul în partea indicată,
realizând flexia capului.
T8: revenire în P.I.
Comanda: ,,C. mișcă capul în direcția în care duc mingea” ( Foarte bine!)
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, mingea.
Dozaju l: 3 repetări.

6.Obiectiv: Îmbunătățirera motricității fine și grosieră
P.I: în ortostatism.
T1: lovirea mingii de fotbal cu piciorul drept spre poartă.
Comanda : ,,lovește mingea de fotbal spre poartă”(Bravo, C.!).
T1: lovirea mingii de fotbal cu pi ciorul stâng spre poartă.
Comanda : ,,lovește mingea spre poartă cu piciorul stâng”(Bravo, C.!).
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, mingea.
Dozajul: 5 repetări cu fiecare picior

64
Exerciții pentru echilibru, coordonare și postu ră:

7. Obiectiv: îmbunătățirea coordonării și a echilibrului.
P.I: copilul se află în ortostatism.
T1: săritură în înălțime cu flexia orizontală a membrelor superioare. (înainte de a efectua copilul
exercițiul, exemplific eu ).
Comanda: ,,sari ca o mi nge și ridică mâinile sus” (Bravo, C. ai sărit mai sus decât mine!).
T2: revenire în P.I.
Tehnici: mișcare activă liberă, ritmul propriu al copilului.
Elemente: comanda verbală, exemplificare.
Dozajul: 5 repetări
8. Obiectiv: îmbunătățirea coordonării și orientării în spațiu.
P.I: copilul în ortostatism cu mingea în maini.
T1: aruncarea mingii spre direcția indicată la o anumită comandă.
Comanda: ,,aruncă mingea spre mine, ACUM” (Bine, C.!).
T2: prinderea mingii.
Comanda: ,, prinde mingea” (Bravo!).
Tehnici: mișcare activă liberă, ritmul propriu al copilului.
Elemente: comanda verbală, minge.
Dozajul: 2 repetări.

9. Obiectiv: îmbunătățirea coordonării și orientării în spațiu.
P.I: copilul în ortostatism în fața unei linii trasate în zig -zag.
T1: acesta urmărește parcursul liniei trasate în zig -zag.
Comanda: ,,vino spre mine urmărind linia” (Ești foarte rapid C.!).
T2: revenire în P.I. urmărind parcursul liniei trasate în zig -zag.
Comanda: ,,urmărește linia trasată” (Bravo C.!)
Tehnici: mișcare act ivă liberă, ritmul propriu al copilului.
Elemente: comanda verbală, linia trasată.
Dozajul: 3 ture de traseu.

65
10. Obiectiv: tonifierea mușchiului trapez superior.
P.I: copilul în așezat, kinetoterapeutul înaintea pacientului, priza în partea superioară a umărului.
și contrapiza în treimea distală a brațului.
P1: ridicarea umarului, kinetoterapeutul opune o rezistență medie;
Comanda: ,,ridică umărul” (Foarte bine!).
P2: izometire.
Comanda: ,,ține umărul până numar la cinci ” (Bravo!).
P3: revenire în P.I.
Comanda: ,, coboară umărul” (Te -ai descurcat foarte bine!).
T1: contracție izotonică concentrică a trapezului.
T2: contracție izometrică.
T3: relaxare.
Elemente: comanda verbală.
Dozajul: 3 repetări.

11. Obiectiv: tonifierea musculaturii umerilor.
P.I.: așezat la marginea patului cu coatele flectate maxim și mâinile pe umeri.
T1: Ridicarea umerilor.
Comanda: „ridică umerii” (Foarte bine!)
T2: Revenire în P.I.
Comanda: „coboară umerii” (Bine, C.!)
Tehnici: T1 – contracția concentrică a ridicăto rilor umerilor
T2 – contracția excentrică a ridicătorilor umerilor
Elemente : comanda verbală.
Dozajul: 10 repetări

12. Obiectiv: creșterea forței abductorilor și adductorilor șoldului
P.I: copilul în decubit dorsal, membrul inferior stâng abdus la m axim, membrul inferior drept
addus la maxim, priză pe treimea distală a coapsei fața laterală, contrapriza la nivelul șoldului.
T1: Revenire din adducție a membrului inferior drept, mișcarea continuă cu abducție membrul
inferior drept.

66
Comanda: ,,du picio rul drept în lateral” (Felicitări, C.!).
T2: Revenire din abducție, mișcarea continuă cu adducție.
Comanda: ,,du piciorul drept lângă cel stâng ” (Te -ai descurcat foarte bine!).
T3-T4: Idem pentru piciorul stâng.
Tehnici: T1-T4-Contracție concentrică.
Elemente: comanda verbală.
Dozajul: 3 repetări.

13. Obiectiv: Creșterea forței musculare a membrelor inferioare.
P.I: copilul în decubit dorsal, cu genunchi flectți la 45 și o minge Bobath între genunchi
T1: strânge mingea între genunchi
Comanda: ,, strâ nge mingea și nu mă lăsa să o scot” (Te -ai descurcat foarte bine!).
Tehnici: T1 – Contracție concentrică
Elemente: comanda verbală, mingea Bobath.
Dozajul: 5 repetări.
14. Obiectiv: combaterea platfusului.
P.I: copilul stând pe scaun cu o minge de dimensi une mică sub talpa piciorului drept.
T1: extensia membrului inferior prin rulare.
Comanda: ,, du piciorul în fată” (Foarte bine!).
T2: revenire cu rularea piciorului în P.I.
Comanda: ,, adu piciorul lângă celalalt ” (Te -ai descurcat foarte bine!).
T1: contracție excentrică a cvadricepsului.
T2: relaxare.
-exercițiul se realizează și cu piciorul stâng.
Tehnici: mișcare activă liberă.
Elemente: comanda verbală, minge de dimensiune mică.
Dozajul: 5 repetări pentru fiecare picior.

67
4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Nr. Autor An Evaluare funcțională Metode de evaluare
1. Rîșneac, B.,
Constantinescu,
M. 2018 Evaluarea deficiențelor coloanei
vertebrale,
aliniamentului corporal. Examenul somatoscopic.
Testul firului cu plumb.

2.
Moldovan, K. 2016 Evaluare a și măsurarea deviației
laterale a coloanei vertebrale
Evaluarea și măsurarea unghiului
scoliozei (cu scoliometrul)
Testul Adams.

3. Peneascu, G., A.
2015 Evaluarea psihomotricității. Testul Portage.

4. Oliveira, D., A.,
Reis, G., C.,
Barcellos, V., R.,
Neto, J., M., D. 2015 Evaluarea psihomotricității. Testul Bruininks – Oseretsky.

5. Guddemi, M.,
Sambrook, A.
Wells, S., Randel
B., Fite, K.,
Selva, G.,
Gagnon, K.
2015 Evaluarea psihomotricității. Scala de evaluare Gesell.
6. Carmosino, K.,
Grzeszczak, A.,
McMurray, K.,
Olivo, S., Slutz,
B 2014 Testarea coordonării intersegmentare
Testul Bruininks -Oseretsky.

7. Ungureanu, A. 2013 Evaluarea psihomotricității. Testul Portage.
Testul Bruininks – Oseretsky.

8. Franjoine, M., R.,
Gunther, J.,S.,
Taylor, M, J . 2003 Evaluarea echilibrului. Scala de Echilibru Pediatrică
Berg
9. Hattie, J.,
Edwards, H. 1987 Testarea echilibrului static și dinamic
Coordonarea membrelor superioare și
inferioare. Testul Bruininks -Oseretsky.

68
Evaluarea somatoscopică și firul cu plumb ajută la identificarea anomaliilor posturale.
Subiectul prezintă: asimetrie la nivelul umerilor, a bazinului, platfus.
Testul Adams este un test important în evaluarea scolio zei și detectarea unor curburi
Testul Portage , în cazul subiectului cercet ării ajută la evaluarea nivelului de dezvoltare al
acestuia în domeniul psihomotor. De asemenea, testul ne permite identificarea nivelului de
deficiență motorie în care se încadrează.
Am ales Testul Bruininks – Oseretsky deoarece acesta oferă o evaluare co mplexă în sfera
psihomotricității (viteză, agilitate, coordonare bilaterală, coordonarea membrelor superioare,
dexteriate, viteză de răspuns, echilibru). Accest Test ajută la evaluarea subiectului în ceea ce
privește încetinirea activității motice, agitați a psihomotorie, dexteritatea, pensa digitală.
Scala de evaluare Gesell și Scala de Echilibru Pediatrică Berg sunt potrivite în evaluarea
subiectului deoarece acesta prezintă probleme de echilibru, mers cu bază largă.

69
Nr. Autor An Tratamentul aplicat
1. Jianu, A. 2019 Terapiei 3C (exerciții de echilibru, coordonare)
2. Munteanu, C, A 2018 Terapia 3C (exerciții: motricitate globală, schemă corporală,
lateralitate, structuri perceptiv motrice de spațiu și de timp)
3. Peneascu, G., A. 2015 Kinetoterapie realizată prin – Exerciții pentru postură;
Exerciții pentru echilibru și mers;
Exerciții pentru dezvoltarea schemei corporale
4. Peters -Scheffer, N.,
Didden, R.,
Korzilius, H.,
Sturmey, P. 2011 Terapia ABA
5. Chelmașu, C., E.,
Rață M. 2008 Metoda Bobath
6. Pinko, D., L. – Meloterapia – bate ritmul cântecelor prezentate cu palmele,
picioarele,
7.

Adorjáni, N., Filep,
R., Szilágyi, Z.,
Pásztai, E. – Terapia Schroth
Metoda Klapp (folosește poziția patrupedă pentru activarea
musculaturii în cond iția unei coloane orizontale, neîncărcate.)

70
Terapia 3C este o terapie foarte benefică subiectului deoarece îl poate ajuta pe accesta în
orientarea înspre conștientizarea propriului corp, a capacității de percepție și orientare spațio –
orientală . De asemnea, această terapie îl ajută pe copil în devoltarea gândirii psihomotrice.
Terapia ABA este benefică în educarea și reducerea comportamentului agresiv. De
asemenea ajută la reducerea comportamentului hiperkinetic.
Metoda Bobath a fost aleasă da torită faptului că aceasta ajută la îmbunătățirea tonusului
muscular, a coordonării, echilibru și dezvoltarea atenției.
Meloterapia este o metodă terapeutică foarte benefică pentru copilul cu autism deoarece
îl ajută pe acesta în calmarea și redu cerea co mportamentului agresiv.
Terapia Schroth și Metoda Klapp ajută la remedierea problemelor subiectului în ceea ce
privește: asimetria la nivelul umerilor și a bazinului, a scoliozei.

71
5. CONCLUZIE ȘI PROPUNERE

În urma studierii lit eraturii de speialitate și a articolelor științifice contemporante, mi -am
format cogniții care m -au ajutat să structurez un pattern de abordare a terapiei kinetice pentru
cazul luat în studiu.
Algoritm de abordare kinetică – Managementul kinetic
INIȚIAL:
1. Evaluarea clinico – funcțională

 Greutate și înălțime:
 Evaluare:
– Încetinirea activității motorii și retard usor în dezvoltarea senzio – motorie : Testul
Bruininks – Oseretsky
– Evaluarea motricității și psihomotricității: Scala de Dezvoltare Gesell și Te stul
Portage
– Evaluarea ehilibrului și al mersului folosind Scala Pediatrciă pentru Echilibru Berg.
– Evaluarea posturală: Examenul Somatosopic.
–
Este indicat să se completeze analiza medicală cu:
 Electroencefalografie ( EEG)
 Imagistia prin rezonanță magneti că (RMN)
 Tomografia computerizata (CT)

2. Diagnostic funcțional sau clinico -funcțional

72
3. Stabilirea programului de recuperare
Având în vedere rezultatele (capitolul 4) cele mai indicate sau frecvent amintite
tratamente pentru c opiii cu tulburări din spectru de autism sunt kinetoterapia, logopedia, Terapia
ocupațională și dacă este cazul intervențiile chirurgicale.
Structurarea programului de exerciții și a obiectivelor acestuia a fost făcută pentru a putea
fi aplicat direct asu pra cazului meu.

Obiective generale și specifice:
– îmbunătățirea performanțelor de control motor;
– îmbunătățirea funcției psihomotorie (orientării spațio -temporale, a echilibrului) și
mișcărilor de formare a gesturilor;
– dezvoltarea coordonării mușchilor mi ci ai mâinii;
– dezvoltarea psihomotricității (coordonarea dinamică a mâinii, echilibrului);
– conștientizarea mișcărilor posibile și normalizarea răspunsului motor (voluntar și
automat);
– tonifierea musculaturii, în condiții de scurtare sau de alungire;
– dezvo ltarea deprinderilor motrice de bază și aplicative (mersul, alergarea, săritura,
aruncarea, prinderea, târârea, echilibrul), stimularea unor calități intelectuale (atenția, memoria,
gândirea, limbajul), de voință și afective, dar și cunoașterea deprinderi lor igienico -sanitare;
– formarea unei ținute corporale corecte ( în ortostatism, așezat, dar și în deplasare);
– menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corporal;
– ameliorarea coordonării mișcărilor corpului;
– dezvoltarea capacității de mișcare a organismului și de adaptare la diferitele solicitări
din mediul înconjurător;
– relaxarea generală și locală a copilului prin anumite metode și jocuri.

Planul kinetic cuprinde:
– Exerciții realizate prin joc, având ca scop pregătirea și încălzirea subiec tului;
– Exerciții pentru motricitatea fină și grosieră;
– Exerciții de echilibru, coordonare și postură.

73
LA FINALUL PERIOADEI DE TRATAMENT:
3. Evaluarea clinico – funcțională
 Greutate și înălțime:
 Evaluare:
– Încetinirea activității motorii și retard usor în dezvoltarea senzio – motorie : Testul
Bruininks – Oseretsky.
– Evaluarea motricității și psihomotricității: Scala de Dezvoltare Gesell și Testul
Portage.
– Evaluarea ehilibrului și al mersului folosind Scala Pediatrciă pentru Echilibru Berg.
– Evaluare a posturală: Examenul Somatosopic.

4. Diagnostic funcțional sau clinico -funțional

74
6. PREVIZIONAREA MANAGEMENTULUI KINETIC

În urma aplicării metodelor de evaluare și intervenție prin intermediul cercetărilor
realizate în literatura de sp ecialitate s -au înregistrat rezultate semnificative.
Prin aplicarea Testului Portage de către Peneascu Georgiana Alexandra (2015) 109 asupra
unui subiect cu autism s -a urmărit observarea dezvoltării acestuia în mai multe domenii, însă
accentul a fost pus a supra dezvoltării motorii.
Rezultatele obținute vor fi prezentate în tabelele de mai jos:

Tabel nr. 1. Diferențele dintre testarea inițială și testarea finală
Domeniul Test inițial Test final Diferența
Socializare 1,2 ani 2,5 ani 1,3 ani
Limbaj 1 an 2,5 ani 1, 5 ani
Autoservire 1,5 ani 3, 2 ani 1,7 ani
Cognitiv 1 an 3, 5 ani 2,5 ani
Motor 1,3 ani 4 ani 2, 7 ani

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, în urma aplicării programului de
intervenție care a constat în exerciții pentru stimula rea mersul, exerciții pentru dezvoltarea
abilităților motorii (fine, grosiere), există diferențe semnificative între rezultatele obținute între
cele două testări. Diferența cea mai mare s -a înregistrat la nivelul motor, unde s -a înregistrat o
diferență de 2,7 ani.

Tabel nr. 2. Diferența de medie între cele două testări în ceea ce privește coeficientul de
dezvoltare al subiectului
Momentul testării Coeficintul de dezvoltare Diferența
Testarea inițială 17,14 puncte
14 puncte Testare finală 31,14 punte

109 Peneascu , G., A. (2 015 ). Methods of training and development of motor behaviors in children with autism and
visual impairment – a case report. Palestrica of the third millennium – Civilization and Sport Vol. 16, (1). Accesat
la data de 12.06.2020 de pe http://pm3.ro/pdf/59/ro/12%20 -%20penescu%20%20%2046 -51.pdf

75

Tabelul de mai sus prezintă coeficientul de dezvoltare al subiectului atât în urma testării
inițiale, cât și în urma testării finale. Diferența dintre cele două fiind de 14 puncte, ceea ce
înseamnă o îmbunătățire.
Astfel prin realizarea acestei cercetăr i, nu se constată doar eficiența programului de
intervenție, ci și validitatea Testului de evaluare psihomotorie Portage. Prin utilizarea acestui test
s-a putut măsura, atât nivelul de dezvoltare al subiectului în cele cinci domenii la momentul
începerii p rogramului de intervenție, cât și progresele realizate de către subiect la finalul
programului de intervenție.
În cercetarea realizată de către Oliveira Dyna Rosy Alves, Gracielle Costa Reis, Valéria
Reis Barcellos, Neto José Marinho Marques Dias Neto (2015)110 se oferă informații prin care se
arată validitatea și fiabilitatea Testului Bruininks – Oseretsky.
Astfel, în urma analizelor și cercetărilor efectuate, autorii, de mai sus menționați ajung la
concluzia că forma scurtă a testului este recomandată să fie utilizată atunci când se dorește o
evaluare rapidă a abilităților generale ale copilului. De asemnenea, această formă a testului
Bruininks – Oseretsky este ușor de aplicat și de interpretat, oferind informații fidele.
În cercetarea realizată cu scopul de a identifica tendința de instalare a posturii vicioase la
un lot de 60 de copii, care au fost împărțiți în două grupe, grupul de contol și grupul
experimental, s -a utilizat examenul somatoscopic.111

Rezultatele obținute sunt grupate în tabelul de mai jos :

110 Oliveira, D.,A., Reis, G., C., Barcellos, V., R., Neto, J., M., D. (2015).Utilização e validade do teste de
proficiência motora de Bruininks – Oseretsky: Uma revisão de literatura. Ciências Biológicas e de Saúde 3 (2). 2015,
pag. 153 -156. Accesat la data de 12.06.2020 de pe
https://periodicos.set.edu.br/i ndex.php/cadernobiologicas/article/view/2471/1464
111 Risneac, B. , Constantinescu, M.(2018). Analysis and somatoscopic interpretation of the spinal column . The
recreational and recuperation physical culture 30 (1), pag. 125 -129. Accesat la data de 16.06.20 20 de pe
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/125 -129_3.pdf?fbclid=IwAR3APNxTWqye7Yi –
r2mWLgCAQ1or hrVlL9mkB7WuSaxyDAqCynOm49V4Nj4

76
Tabel nr 3. Centralizarea tendinței de instalare a posturii vicioase la copiii incluși în
cercetare (n=60)

Tabel cu tendința de instalare a atitudinilor posturale vicioase în evaluarea
somatoscopică inițială (n=60)
Grupul de control Grupul experimen tal

Gradul
de risc
Tendință
cifotică
Tendință
lordotică
Tendință
scoliotică
Tendință
cifotică

Tendință
lordotică
Tendință
scoliotică

Total
F B F B F
B F B F B F B
C1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 B=0
F=0
C2 1 3 1 3 3 1 3 1 0 2 3 4 B=14
F=11

C3 3 1 1 0 2 2 1 2 2 1 2 1 B=7
F=11

C4 1 1 0 0 2 2 0 1 0 0 1 0 B=4
F=4

C5
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0 B=0
F=0

Total
5
5
2
3
7
5
4
4
2
3
6
5 B=23
F=26

Legenda: C = coeficientul gradului de risc (C1 și C5 – valori etreme, C2, C3 – grad mediu de risc,
C4- grad ridicat de risc) , F= fete , B= băieți

77

Figura 1 . Reprezentarea grafică a subiecților supuși analizei somatoscopice la evaluarea
inițială

După cum se poate observa în tabelul și graficul de mai sus, 49 de copii din cei 60 supuși
examinării somatoscopice prezintă o tendință de instalare a atitudinii postural vicioase, cu o rată
de instalare variată.
C2- 14 băieți și 11 fete;
C3- 7 băieți și 11 fete;
C4- 4 băieți și 4 fete.

Prin programul de recuperare psihomotorie Terapia 3C 112 în realizarea efectuată s -a
urmărit realizarea unor activități cu caracter terapeutic și de recuperare a unor deficite datorate
dizabilității intelectuale.
În ceea ce privește rezultatele obținute în urma aplicării Terapei 3 C acestea se pre zintă
astfel,

112 Jianu A. (2019), 3C Therapy in recovery of infantil autism. Journal of Sport and Kinetic Movement Nr. 34 (2)
pag.75 -79. Accesat la data de 14.06.2020 de pe: http://www.jskm.ro/images/pdfs/34volII/3C -THERAPY -IN-
RECOVERY -OF-INFANTIL -AUTISM.pdf?fbclid=IwAR2XWOSXziRbtlJuau6 –
Jen4l80D6uMx0hzb9RvUXIANGKUd3f755k3Cv8 g 5
45
4
2 23 37
6
56
012345678
Control B Experimental F Control B Experimental FTendința
cifotică
Tendința
lordotică
Tendința
scoliotică

78
Tabel.nr. 4 . Comparația pe eșantioane perechi privind motricitatea generală

Analizând tabelul de mai sus se poate observa faptul că, la un test „ t ” de 11.03, o medie
de 5.52, la 24 de grade de libertate și un prag de semnificație de 0.01, diferențele gă site între cele
două evaluări sunt semnificative. Acest lucru ne indică faptul că prin intermediul Terapiei 3 C
subiecții își pot îmbunătăți performanțele motricității generale.

Tabel nr. 5 . Comparația pe eșantioane perechi privind schema corporală

La fel ca și î n cazul evaluării în ceea ce privește motricitatea generală, terapia 3 C este
benefică și pentru îmbunătățirea schemei corporale. După cum se poate observa în tabelul de mai
sus difernțele între cele două evaluări: inițială și finală sunt puternic semnif icative.113

113 idem Diferențe între perechi

t

df

Sig.
Media
Deviația
standard
Eroarea
standard 95%
Interval de diferență
Inferior Superior
Perechea 1
MotricF
Motric I 5.5200 2. 5020 .5004 4.4872 6.5528 11.031 24 .000
Difer ențe între perechi

t

df

Sig
Media
Deviația
standard
Eroarea
standard 95%
Interval de
diferență
Inferior Superior
Perechea 1
Schema F
Schema I 3.0400 1.4855 .2971 2.4268 3.6532 10.232 24 .000

79
BIBLIOGRAFIE

Adorjáni, N., Filep, R., Szilágyi, Z., Pásztai, E. (n.d.). Ghid pentru pacienții cu deviații
ale coloanei vertebrale . Accesat la data de https://ortoprofil.ro/wp –
content/uploads/2015/12/Ghid -pentru -pacien%C8%9Bii -purt%C3%A3tori -de-corsete.pdf
Agheană, V. (2017). Dezvoltarea cognitivă la copiii cu deficiență mintală . București:
Editura Universității,
Asociați a psihiatrilor libri din România .(2000).Manual de diagnostic și statistică a
tulburărilor mentale, ediția
Autismul. Accesat la data de 26.04.2020 de pe
https://www.academia.edu/8749695/3997 1772 -Autismul .
Barber, C. (2013). Autismul și sindromul Asperger Ghid pentru asistenți medicali.
București: All .
Barth K.,(2018), Terapia Ocupațională, o necesitate a zilelor noastre. Cluj: Presa
Universitară Clujană.
Băjenaru, O. (2010). Ghiduri de diagnostic și tratament în neurologie . București: Editura
Medicală Amaltea. Accesat la data de de pe
https://www.neurolo gy.ro/components/com_rsform/uploads/5581115d6d653 –
Ghiduri_de_diagnostic_si_tratament_in_neurologie.pdf
Băjenaru, O.(2010). Ghiduri de diagnsotic și tratament în neurologie . București: Editura
Amaltea.
Bluma,S., Shearer, M., Frohman, A., Hilliard, J., traducere Paraschiv, I. (1984). Ghidul
Portage pentru educația timpurie. Manual – Prezentarea scalei Portag, n.p.
Burac, N., Hadjiu, S., Călcîi, N., Lupșor, N., Griu, C., Feghiu, F., Tihai, O., Revenco,
N.,Sprincean, M. (n.d.). Tulburările din spectrul autist la copiii cu epilepsie. n.p. Accesat la data
de de pe https://snpcar.ro/tulburarile -din-spectrul -autist -la-copiii -cu-epilepsie/
Carmosino, K., Grzeszczak, A., McMurray, K., Olivo, S., Slutz, B. (2014). Test Items in
the Complete and Short Forms of the BOT -2 that Contribute Substantially to Motor Performance
Assessments in Typically Developing Children 6 -10 Years of Age. Journal of student Physical
Therapy resear ch, 7(2). 2014. Accesat la data de 12.06.2020 de pe
https://ecommons.udayton.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1037&context=dpt_fac_pub

80
Chelemen. I., Răcășan, R. (2012). Fundamentele psihopedagogiei speciale . Oradea:
Universitatea din Oradea
Chelemen. I., Răcășan, R.(2012). apud Verza, E., (1999). Fundamentele psihopedagogiei
speciale .
Chelmașu C, E., Rață M. (2008), Modalități de utilizare a Metodei Bobath la copiii cu
autism. Gymnasium Nr. 14. Accesat la dara de: 14.06.2020 de pe:
file:///C:/Users/USER/Downloads/383 -1-754-1-10-20181018%20(2).pdf
Ciocan, Stănescu, E.(2018). Terapia multifocală la copilul autist. Teză de doctora, .
Aceesat la data de 23. 03.2020 de pe https://umfcd.ro/wp -conten t/uploads/2018/TEZA –
DOCTORAT/CIOCAN -STANESCU -I-IONELA/Doctorat_Ionela_Ciocan_Stanescu –
REZUMAT.pdf
Cioroiu, S.G. (2014). Health Theraphy. Concepts and methods. UK: AuthorHouse, .
Accesat la data de 14. 06. 2020 de pe
https://books.google.ro/books/about/Health_Therapy.html?id=kRfoAgAAQBAJ&redir_esc=y
Colomeischi, A., A.(2018). Contruind poduri: Promovarea stării de bine în famile –
Manual pentru părinți. Accesat la data de 23.03.2020. de pe
http://www.psiwell.eu/images/io2/Manual_parinti_IO2_ro.pdf
Damian, R.,O.(n.d.). Retardul psihomotor . Accesat la data de 05.06.202 de pe
https://www.scribd.com/document/339993226/Retardul -psihomotor -docx
Deutchman, G., Marc, L.(2008). Parent’s Guide to Scoliosis – A Practical Guide For
Identifying the Early Signs of Sc oliosis . Accesat la data de 15. 02. 2020 de pe
https://scoliosissystems.com/ParentsGuideToScoliosis.pdf
Dobrescu, (2003). apud Neamțu, G. (2016). Enciclopedia asistenței sociale . Iași:
Polirom.
Drosescu, P. (n.d). Examenul medico – sportiv. Accesat la data de 14.06.2020 de pe
https://www.slideshare.net/drosi/examenul -somatoscopic -somatometrie
Dulcan, D., C.(2012 ). Curs de neurologie clinic și lucrări practic. București : Editura
Universității Titu Maiorescu. Accesat la data de https://doku.pub/documents/curs -de-neurologie –
clinica -si-lucrari -practice -dumitru -constantin -dulcanpdf -4qz34nddn90k
Etiopatogenia deviațiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil în plan frontal .
Accesat la data de 15.02.2020 de pe https://idoc.pub/documents/scolioza -zpnxw78jve4v

81
Franjoine, M., R., Gunther, J.,S., Taylor, M, J. (2003). Pediatric Balance Scale: A
Modified Version of the Berg Balance Scale for the School -Age Child with Mild to Moderate
Motor Impairment. Pediatric Physical Therapy , 15 (2). Accesat la data de 16.06.202 de pe
https://journals.lww.com/pedpt/Fulltext/2003/01520/Pediatric_Balance_Scale__A_Modified_Ve
rsion_of_the.6.aspx?fbclid=IwAR23mq7FeLw4_pwUOTZ5DDpVEv402x43B2Vrx6hsc1kUe67
yybUFAhiUR5M
Funetes et all. (2012). apud Nedel cu, C. M.(2019). Analiza statistico – matematică a
ariilor care se dezvoltă prin terapie comportamentală la copii cu tulburare de spectru autist –
Teza de doctorat. București. Accesat la data de 03. 04. 2020 de pe https://umfcd.ro/wp –
content/uploads/2019/TEZA_DOCTORAT/NEDELCU -A-MARIA -CRISTINA/Rezumat –
TEZA.pdf
Geretsegger, M., Elefant, C., Mössler, K. A., & Gold, C. (2014). Music therapy for
people w ith autism spectrum disorder. Cochrane Database of Systematic. Accesat la data de
14.06.2020 de pe:
https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD00 4381.pub3/abstract
Gherguț, A. (2013). Sinteze de psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri și
obținere a gradelor didactice. Iași: Polirom.
Ghid pentru pacienții cu deviații ale coloanei vertebrale . Accesat la data de 05.06.2020
de pe https://ortoprofil.ro/wp -content/uploads/2015/12/Ghid -pentru -pacien%C8%9Bii –
purt%C3%A3tori -de-corsete.pdf
Gilberg, .(2010).apud Neamțu, G.(2016 ). Enciclopedia asistenței sociale, Iași: Polirom.
Gîfei, M.(2010). Autimsul la preșcolari – Ghid practic și metodologic . Bacău: Rovimed
Publishers.
Guddemi, M., Sambrook, A., Wells, S., Randel ,B., Fite, K., Selva, G., Gagnon, K.
(2014). Arnold Gesell’ s Developmental Assessment Revalidation Substantiates Child -Oriented
Curriculum. SAGE Open, 4(2). Accesat la data de 14. 06. 20202 de pe
https://www.researchgate.net/profile/Rik_Damato2
Gugoaș ă, G.(2010). Contribuții privind implementarea unor tehnici noninvazive avansate
de investigație a deformațiilor de coloană vertebrală . Timișoara. Universitatea Politehnică.
Accesat la data de 15.02. 2020 de pe file:///C:/Users/USER/Downloads/TEZA%20Gugoasa.pdf

82
Hattie, J., Edwards, H.(1987). A review of the Bruininks -Oseretsky test of motor
proficiency. British Journal of Educational Psychology, 57(1), 104 –113. Accesat la data de
12.06.20 20 de pe https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.2044 -8279.1987.tb03065.x
http://www.medicinascolara.ro/download/revista/vol3_nr2_2016/3%20Scoliozele%20cop
ilului%20si%20adolescentului.pdf
https://www.scribd.com/ document/334187983/scala -gessel -doc
Iacoblev, L., Dumitru, S. (2010). Copilul meu cu autism, Mini ghid pentru părinți ,
Accesat la data de 23.03.2020 de pe https://ro.scribd.com/document/36549385/Copilul -Meu-Cu-
Autism?fbclid=IwAR3cU5n4rkGNA -1SGGDGHJHNeQcV –
w_oeIVhNTKN4Dp8w_xTdkqgrSI5dB8
Ioan, V. (1999). Neurologie clinică. București: Editura All.
Itard, .(1932) .apud Kieran, A., Willmerdinger , A., N.(2015). The History of Autism.
Accesat la data de 23.03. 2020 de pe
https://scholarexchange.furman.edu/cgi/viewc ontent.cgi?article=1002&context=schopler -about
Jianu A. (2019), 3C Therapy in recovery of infantil autism. Journal of Sport and Kinetic
Movement Nr. 34 (2). Accesat la data de 14.06.2020 de pe:
http://www.jskm.ro/images/pdfs/34volII/3C -THERAPY -IN-RECOVERY -OF-INFANTIL –
AUTISM.pdf?fbclid=IwAR2XWOSXziRbtlJuau6 –
Jen4l80D6uMx0hzb9RvUXIANGKUd3f755k 3Cv8g
Kanner, .(1943). apud Kieran, A., Willmerdinger, A., N.(2015). The History of Autism.
Accesat la data de 23.03.2020 de pe
https://scholarexcha nge.furman.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1002&context=schopler -about
Lacombe, D.(2008). La geneticien face au retardpsychomotor de l’enfants. Bordeaux.
Université Victor -Segalen Bordeaux 2,Bordeaux . Accesat la data de 05.06.2020 de pe
https://www.neurologie -pratique.com/journal/article/le -geneticien -face-au-retard -psychomoteur –
de-l-enfant
Maino, D., M., Viola, S., G., Donati, R.(n.d. ) The Etiology of Autism . Accesat la data de
23.03.2020 de pe https://cdn.ymaws.com/www.covd.org/resource/resmgr/ovd40 –
3/article_etiology_of_autism.pdf

83
Manafu, C.,Bancium S., Sofariu, C., R.(n.d ). Deviatiile nestructurale ale coloanei
vertebrale . Accesat la data de de pe http://www.p ediatriesibiu.ro/wp –
content/uploads/2018/05/Deviatiile -nestructurale -ale-coloanei -vertebrale.pdf
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova. (2019).
Tulburări de spectru autist la copil și adult –Protocol clinic național . Chișinău. Accesat la data
de 22.04.2020 de pe
http://sanatatemintala.md/images/documente/protocoale_clinice/P CN348%20Tulburari%20de%
20spectru%20autist%20la%20copil%20si%20adult.pdf
Moldovan, K.(2016), Scoliozele copilului și adolescentului , Revista de Medicină Școlară
și Universitară, Vol III, (2), aprilie 2016. Accesat la data de 15.02.2020 de pe
http://www.medicinascolara.ro/download/revista/vol3_nr2_2016/3%20Scoliozele%20copilului%
20si%20adolescentului.pdf
Morari, E., C. Morariu, E ., M. (2017). Noțiuni de anatomia și fiziolofia omului . Accesat
la data de 12.02.2020 de pe http://scoalasanitara -iasi.ro/new/wp -content/plugins/pdf
viewer/stable/web/viewer.html?file=http://scoalasanitara -iasi.ro/new/wp –
content/uploads/2016/04/No%C8%9Biuni -de-anatomia -%C8%99i -fiziologia -omului.pdf
Munteanu, C, A. (2018), Research study on the development of psychomotricity in
children with disabilities through group activities integrated into a psychomotor development
program through 3C Therapy, Târgu Mureș: Arhipelag XXI Press. Accesat l a data de 14.06.2020
de pe https://old.upm.ro/gidni/?pag=GIDNI -05/vol05 -Cje
Mureșanu, D.,F., Sirbu, C., A., Lupescu, T., D., Protosevici, M. (2012). Curs de
neurologie clinic și lucrări pract ice. Accesat la data de 24.02. 2020 de pe
https://doku.pub/documents/curs -de-neurologie -clinica -si-lucrari -practice -dumitru -constantin –
dulcanpdf -4qz34nddn90k
Neamțu, G. (2016). Enciclopedia asistenței sociale . Iași: Polirom.
Oleg, A.(2017). Managementul recuperării copiilor cu deficiențe mintale în instituția de
tip complex educațional . Chișinău. Accesat la data de 29.01.20 20 de pe
http://www.cnaa.md/files/theses/2017/52020/oleg_ababii_thesis.pdf
Oliveira, D.,A., Reis, G., C., Barcellos, V., R., Neto, J., M., D. (2015).Utilização e
validade do teste de proficiência motora de Bruininks – Oseretsky: Uma revisão de literatura.

84
Ciências Biológicas e de Saúde 3 (2) . Accesat la data de 12.06.2020 de pe
https://periodicos.set.edu.br/index.php/cadernobiologicas/article/view/2471/1464
Panea, C., Băjenaru, O., Șerbănescu, A. (n.d). Epilepsia dultului – Ghid de diagnostic și
tratament .
Pediatric Balance Scale . (n.d.). Accesat la data de 16.06.2002 de
pe http://links.lww.com/PPT/A15
Peneascu , G., A. (2015 ). Methods of training and development of motor behaviors in
children with autism and visual impairment – a case report. Palestrica of the third millennium –
Civilization and Sport Vol. 16, (1). Accesat la data de 12.06.2020 de pe
http://pm3.ro/pdf/59/ro/12%20 -%20penescu%20%20%2046 -51.pdf
Peters -Scheffer, N., Didden, R., Kor zilius, H., & Sturmey, P. (2011). A meta -analytic
study on the effectiveness of comprehensive ABA -based early intervention programs for
children with Autism Spectrum Disorders. Research in Autism Spectrum Disorders, 5(1).
Pinko, D., L. (2016). Particular ități ale procesării auditive în contextul tulburărilor din
spectrul autist . Accesat la data de 03.04.2020. de pe
https://asttlr.files.wordpress.com/2016/11/11_pinko.pdf
Pinko, D., L.( 2016). Particularități ale procesării auditive în contextul tulburărilor din
spectrul autist . Accesat la data de 03.04.2020. de pe
https://asttlr.files.wordpress.com/2016/11/11_pinko.pdf
Pop A.(2015), Art -terapia la copiii cu autism Revista de Medicină Școlară și
Universitară 2 (3), 2015.
Popa, C.(1997) Neurologie , Editura Național.
Popescu, B.O., Băjenaru, O.(2009). Elemente Esentiale de Neurologie Clinică.
București: Editura Medi cală Amaltea.
Popov, A., Butnaru, M., Căpățână, G., Căpățână, A.(2018), Tulburări psihice și de
comportament în epilepsie , Chișinău.
Psihopedagogia deficienților mintal . Accesat la data de 15.01.2020 de pe
https://psebv.spiruharet.ro/images/secretariat/secpse2015bv/Sinteze_Psihopedagogia_Deficientil
or__Mintal.pdf

85
Psychomotor Development Retardation . Accesat la data de 03.06.2020 de pe
https://www.rainbowkids.com/special -needs/developmental -needs/psychomotor -development –
retardation -pdr
Psychomotor Retardation (Impairm ent). Accesat la data de 03.06.2020 de pe
https://www.healthline.com/health/psychomotor -retardation#symptoms
Rad, F., Constantinescu, R., Dobrescu, I. (2008). Adhd și t ulburarea de spectru autist la
vârste mici. Revista română de pediatrie 57 (1). Accesat la data de 22.03.2020 de pe
https://rjp.com.ro/articles/2008.1/Pedia_Nr -1_2008_Art -05.pdf
Radu, Ghe., (n.d.). Didactica și metodica învățământului special și integrat . Accesat la
data de 29.01.2020 de pe https://en.calameo.com/read/0038694750bedf92a5439
Ries LG, Michaelsen SM, Soa res PS, Monteiro VC, Allegretti KM. (2012) Cross -cultural
adaptation and reliability analysis of the Brazilian version of Pediatric Balance Scale (PBS). Rev
Bras Fisioter . 2012;16(3):205 -215. doi:10.1590/s1413 -35552012005000026
Risneac, B. , Constantines cu, M.(2018). Analysis and somatoscopic interpretation of the
spinal column . The recreational and recuperation physical culture 30 (1). Accesat la data de
16.06.2020 de pe https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/125 –
129_3.pdf?fbclid=IwAR3APNxTWqye7Yir2mWLgCAQ1orhrVlL9mkB7WuSaxyDAqCynOm4
9V4Nj4
Romila, A. (2004 ). Psihiatrie, Asociația Psihiatrilor Liber i din România . București.
Accesat la data de 16.03.2020 de pe http://marianpopa.ro/psihiatria2004.pdf
Roșan, A. (2015), Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție . Iași:
Editura Poli rom
Scala de evaluare Gesell. Accesat la data de 14.06.2020 de pe
https://vdocumente.com/scala -de-dezvoltare -gesell -561ec59f60a03.html
Scolioaza . Accesat la dara de 24.02 .2020 de pe http://www.bethesda.ro/wp –
content/uploads/3.scolioza.pdf
Secară, M.(2006). Apud Neamțu, G. (2016). Enciclopedia asistenței sociale . Iași:
Polirom.
Simion, I., A. (2013). Metode și tehnici cognitiv – comportamentale în abordarea
autismului. Între cunoaștere și recuperare . București : Mica Valahie.

86
Stănescu, Ciocan, E, (2018). Terapia multifocală la copilul autist. . Accesat la data de de
pe https://umfcd.ro/wp -content/uploads/2018/TEZA -DOCTORAT/CIOCAN -STANESCU -I-
IONELA/Doctorat_Ionela_Ciocan_Stanescu -REZUMAT.pdf
Șavga, N., G., Șavga, N.N. (2013). Scolioza idiopatică la copil . Accesat la data de
15.02.2020 de
pehttps://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Scolioza%20idiopatica%20la%20co pil.pdf
Ungureanu, A. (2013). Contributions to the psychomotor development of children with
motor disabilities from the perspective of their social integration through adapted physical
activities . Journal of Physical Education and Sport. 13 (1), Art 10. Accesat la data de 12.06.2020
de pe http://efsupit.ro/images/stories/art%2010%20final%20copy%20MS -2.pdf
Verza, E..(1995 ). Psihopedagogie specială . Accesat la data de 29.01. 2020 de pe
https://www.academia.edu/35096750/Emil -Verza -Psihopedagogie -Speciala.pdf
Watts, T., J. (2008). The Pathogenesis of Autism. Clin Med Pathol 1. Accesat la dat a de
05.04.2020 de pe https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3160002/
Zaharia, C.(1980). Scolioza . București: Ediferite etiologii, datorat unor descăitura
Medicală.
Ziua Interna țională a conștientizării autismului. (2019). Accesat la data de 03.04.2020 de
pe https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp -content/uploads/2019/04/Analiza _situatie_Autism_ –
2019.pdf

87

ANEXE

Anexa 1 – Fișe medicale .

88

89

90

91

92

Anexa 2 – Fișe de lucru ale copilului .

93

94

95

96

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Conf. Univ…. [608813] (ID: 608813)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

PROGRAMUL DE STUDIU: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Conf. Univ…. [608813]

Copyright Notice

Literatura juridic ǎ defineste unitatea de infractiune ca fiind “situa ția când o activitate infrac ționalǎ, formatǎ dintr-o acțiune sau o inac țiune… [600354]

Tartalomjegyzék [607714]

Specializarea: MANAGEMENT ȘI DEZVOLTARE RURALĂ [309373]

I. Cadru teoretic [615597]

The African continent is endowed with a variety of natural resources ranging from mineral deposits, oil and vast tracks of arable land . The… [600252]

This manuscript, prepared to defend my Habilitation thesis , summarizes a selection of my research results obtained in the eld of homogenization… [610107]

Copyright Notice

Similar Posts