PROGRAMUL DE STUDIU KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ [305836]
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
PROGRAMUL DE STUDIU KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Prof. dr. Silviu-Gabriel CIOROIU
Absolventă:
Ioana-[anonimizat] A F
RACTURII SPIRODE DE TIBIE
Coordonator științific:
Prof. dr. Silviu-Gabriel CIOROIU
Absolventă:
Ioana-Roxana GAGA
INTRODUCERE
Noțiuni generale
Kinetologia este o [anonimizat], a elementelor anatomice și functionale care concură la realizarca acesteia și a modalităfilor de corectare sau conpensare a [anonimizat].[M.Cordul,1999,pag11]
Kinetoterapia este o [anonimizat], prin intermediul unor progame de exerciții fizice statice și/[anonimizat] a îmbunătații viața pacientului și capacitațile acestuia de autoservire. [Cioroiu, S.G. 2012,pag6]
Tratamentul terapeutic are ca obiective generale următoarele:
după T. Sbenghe sunt:
relaxarea generală
corectarea posturii și a aliniamentului corpului;
creșterea mobilitii articulare;
creșterea forței și a rezistenei musculare;
reeducarea coordonrii și a echilibrului;
antrenarea la efort;
reeducarea respiratorie;
reeducarea sensibilitii. [Cotman, R. 2006, pag9]
dupa M.Cordun sunt:
restabilirea aliniamentului normal al corpului;
redobândirea amplitudinii de mișcare, a fortei și rezistenței musculare;
[anonimizat];
reeducarca sensibilitäții;
corectarea deficitului respirator;
redobândirea capacitäți de effort;
formarea capacitații de relaxare.
Fracturile reprezintă întreruperea totală sau parțială a continuității osoase. Fractura este o solutie de continuitate la nivelul osului produsă în urma unui traumatism.Osul pe care se produce fractura poate să fie sănătos. [Lupescu, V. 2001, pag9]
În cazul tibiei se pot produce urmatoarele tipuri de fracturi:
Fractură stabilă. O fractură stabilă implică o fisură în os care lasă cea mai mare parte a osului intact și în poziția normală. Părțile sparte ale tibiei se aliniază și își mențin poziția corectă în timpul procesului de vindecare. Aceasta se numește fractură nemodificată.
Fractură deplasată.O fisură în os mișcă o parte a osului, astfel încât să nu mai fie aliniată. Chirurgia este deseori necesară pentru a corecta acest tip de fractură și pentru a realinia oasele înapoi.
Fractură de stres. [anonimizat], sunt leziuni frecvente în exces. Aceste fracturi sunt fisuri mici și subțiri ale osului.
Fractură spiroidă. Când o mișcare de răsucire provoacă o rupere, poate exista o fractură în formă de spirală a osului.
Fractură cominutivă. [anonimizat].[ https://www.medicalnewstoday.com/articles/321642.php#types ]
Fig. nr. 1 Tipuri de fracture tibiale
Sursa: http://www.ortokinetic.ro/p170-Fracturi – acesat în 21.11.2019
Etiopatologie
Fractura spiroida de tibie apare atunci cand o [anonimizat] o [anonimizat].In functie de marimea fortei aplicate pe tibie, fractura spiroida poate fi atat stabila (fara deplasare), cat si instabila (deplasata). Fractura apare consecutiv acțiunii unei forțe de mare intensitate pe care osul nu o poate suporta.
Fracturile la copii sunt foarte diferite de cele ale adultului.Există anumite tipuri de fracturi la care copiii sunt mai expuși decȃt adulții datorită caracteristicilor diferite ale structurii osoase la această vȃrstă.[ https://www.romedic.ro/fractura-la-copii ]
Semne clinice
Mobilitate anormală;
Întreruperea la inspecție sau palpare a continuității osoase;
Netransmiterea mișcărilor distal;
Crepitații osoase.
Pot fi însoțite de o serie de complicații: transformarea unei fracturi închise într-o fractură deschisă, lezarea vaselor sau a în nervilor, infecția focarului de fractură [https://www.academia.edu/31240509/TRAUMATISMELE_MEMBRELOR ]
În urma unui studiu relizat la Universitatea din Virginia de Vest pe un eșantion de 124 de schiori, a rezultat faptul că există două profiluri de schiori cu un risc ridicat de rănire: pe de o parte, foarte tânărul practicant care crede că este priceput în tehnică și se lansează pe trasee dificile și cu viteze foarte mari. Și, pe de altă parte, persoana neînvățată, care nu practică sport pe tot parcursul anului și care suferă brusc o activitate fizică foarte intensă, fără pregătirea necesară. Dintre aceștia 74 au recunoscut sa sunt responsabili pentru aceste vatămări.
[https://www.elmundo.es/salud/274/18N0142.html]
Diagnosticul se pune cu ajutorul examenului radiologic, urmărește verificarea diagnosticului, și precizează dacă există sau nu o dislocare a fragmentelor. Pe radiografie se mai poate vedea dacă fractura s-a produs la un os sanatos sau la unul patologic. De asemenea, ne arată tipul de fractură, traiectul, daca este fractura articulara sau nu, prin ce mecanism s-a produs, ajutându-ne la relizarea unui tratament care să ajute la vindecarea fracturii.
[https://www.scribd.com/document/258587360/Fractura-de-Tibie]
Se poate trata neoperator (imobilizarea completă a membrului cu atelă sau gips, administrarea medicamentelelor pe cale orală și terapia fizică) sau chirurgical(reducere închisă a osului,întinderea intramedulară și fixarea interna cu tije și șuruburi)Antecedentele clinice, metoda de producer a traumatismului, vârsta influențează deciziile de tratament. Tratamentul urmărește reducerea anatomică a suprafeței articulare și stabilizarea pentru a permite mobilizarea timpurie, pentru a putea preveni complicațiile cum ar fi rigiditatea articulară.[ https://sfaturimedicale.ro/fractura-de-tibie/#4]
Actualitatea temei
Ținand cont de importanța unei bune functionalități a membrului inferior și de utilizarea acestuia în activitățile zilnice,se întelege și preocuparea kinetoterapeuților și a specialiștilor din domeniu pentru aceasta afectiune.
Un om căriua i se pune în pericol viața socilală și profesională, brusc îi crește interesul în a afla cât mai multe soluții pentru vindecare. Pornind de la această idee se deduce și implicarea profesională a kinetoterapeutului pentru rezolvarea acestor cazuri
Tema aleasă reprezintă un subiect de actualitate în rândul persoanelor diagosticate cu fractură spirodă treime medie diafizară tibie, deoarece în urma sondajului realizat de colegiul fiziokinetoterapeuților din România peste 50% din sportivii legitimați la cluburile sportive sunt suferind de patologii la nivelul membrelor inferioare, 20 dintre aceștia la nivelul tibiei.
La nivel European, conform platformei pubmed, peste 25% dintre persoanele suferind de afecțiuni la nivelul membrelor inferioare au fost diagnoasticate ulterior cu patologii la nivelul coloanei vertbrale.
În urma studeirii acestor date releveante pentru alegerea temei de licență consider că este necesară o nouă abordare modernă în tratamentul fracturii spirode de tibie stangă, localizati în treimea medie diafizară.
Motivul alegerii temei
Optiunea mea de a lege acesta temă constă în faptul că afecțiunea este întâlnită atât la nivelul oamneilor ce practică un sport de performanță cât și la nivelul persoanelor cu o activitate fizică redusă. Consider că este una din cele mai frecvente patologii apărute în rândul sporturilor de iarna la copii.
În prumul rând motivul pentru care am optat pentru alegrea acestei teme este acela că efacțiunea prezentată a foat întalnită la colege, colegi de generatii.
În a doilea rând patologia din cadrul temei fost întalnită la nivel familiar, sora mea suferind de fractură spirodă treime medie diafizară tibie stângă, pe perioada practicării spoturilor de iarnă.
Recuperarea deficinețelor apărute la nivelul membrelor inferioare este foarte importantă deoarece poate duce la apariția altor patologii la nivelul anumitor segmente ale corpuluiu uman, care pot duce la degradarea capacitaților de autosevire și automat conduc la apariția unui dezechilibru psiho-emoțional.
Astfel, orice deficiență apărută poate să fie un factor de producere a alor de ficiențe daca nu este tratată corespunzător.
Scopul și sarcinile cercetării
În această lucrare am încercat să găsesc unele metode și modalități de aplicare timpurii și metodice a mijloacelor și proceselor kintetoterapeutice prin care să se restabilească cât mai mult posibil funcționalitatea sau pierderile pacientului diagnosticat cu fractură spirodă treime medie diafizară tibie stângă. Scopul recuperării constă în evitarea oricărei infirmiți/patologii în reducerea invalidității și capacității fizice restante, prin intermediul cărora pacientul trebuie să fie învățat și antrenat să se adapteze la o viață activă.
Lucrarea de față își propune să demonstreze că modelul kinetoterapeutic propus ajută la îmbunătățirea capacității funcționale și a calității vieții la persoanele cu fractură spirodă treime medie diafizară tibie stângă. Pornind de la importanța pe care o are recuperarea în reintegrarea socială și profesională, sarcinile acestei lucrări sunt și ele deosebit de importante acordând atenție sporită asupra:
-documentării bibliografice de specialitate;
-participării la discuții cu anumiți specialist din domeniu;
-stablirea iportezei;
-alegerea subiecților;
-evaluarea subiecților;
-elaborarea unui program individualizat de kinetoterapie;
-aplicarea programului de recuperare;
-reevaluarea pacientului;
-evaluarea finală;
-interpretarea grafică si statistica;
-realizarea concuzii propuneri si recomandari;
-susținerea licenței și prezentarea power-point-ului.
Examinarea clinico-funcțională trebuie să se efectueze atent și precoce pentru a analiza toate modificările existente. Trebuie să se realizeze o evaluare corectă și completă pentru a putea elabora un program de recuperare și pentru derularea cât mai corectă a acestuia.
Obiectivele cercetării
Prin lucrarea de față se dorește stabilirea unui protocol de recuperare care sa evidențieze importanța idividualizării prin:
Stabilirea exerciților optime din cadrul programului de recuperare în confromitate cu starea pacientului;
Stabilirea standardizată a mijloacelor de reabilitare utilizate în ședința de recuperare;
Stabilirea numărului optim de ședințe de recuperare;
Stabilirea perioadei optime de aplicare a programului recuperator pentru pacient;
Aplicarea sistematică a programului de recuperare pe care pacientul să îl urmeze acasă pentru un regim normal de viață și de munca;
Ipotezele caercetării
Ipoteza a pornit de la premiza că prin identificarea unor mijloace specifice cuprinse într-un program adecvat de kinetoterapie și implementarea acestuia, asociate cu o bună colaborare din partea pacientului pot aduce rezultate semnificate și pot influența în mod pozitiv calitatea vieții pacientului prin recuperarea fracturi spirode de tibie stângă, localizate în treimea medie diafizară.
CAPITOLUL I FUDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRARII
I.1 Elemente de anatomie și biomecanică ale membrelor inferioare
Biomecanica este știința care studiază mișcările ființelor vii, ținând seama de caracteristicile lor mecanice. Ea poate fi considerată o mecanică aplicată la statica și dinamica viețuitoarelor în general și a omului în special. Are un domeniu de cercetare apropiat de cel al anatomiei, fiziologiei și mecanicii. Biomecanica studiază modul cum iau naștere forțele musculare, analizându-le din punct de vedere mecanic, cum intră în relație cu forțele exterioare care acționează asupra corpului.[ http://editurauniversitaria.ucv.ro/biomecanica-aparatului-locomotor/rasfoire ]
Newton a enunțat cele trei legi fundamentale ale mecanicii:
Legea 1- orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare dacă nu este obligat de forțe aplicate asupra lui să și-o modifice;
Legea Il- forța care acționează asupra unui corp este egală cu produsul dintre accelerația imprimată prin aplicarea forței respective și masa corpului;
Legea III- acțiunile reciproce a doul:i corpuri sunt întotdeauna egale ca mărime și de sens contrar. Aceste legi ajută la înțelegerea producerii mișcarilor corpului. [https://www.academia.edu/19607323/Esențiale-in-anatomie-și-biomecanică-Silviu-Gabriel-Cioroiu-text_1_]
Mușchii acționează ca forțe active în cadrul aparatului locomotor, producând mișcările prin deplasarea oaselor pe care se inseră. Astfel, mușchii și oasele alcătuiesc în biomecanică lanțuri mobile, care se comportă ca sisteme complexe de pârghii. Pârghiile osoase, biologice, sunt formate de două oase vecine, articulate mobil și legate printr-un mușchi. La o pârghie, se disting trei elemente:
punctul de sprijin (S) sau fulcrum-ul (F) reprezintă axa biomecanică a mișcării;
forța de rezistență (R) este dată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează și la care se poate adăuga greutatea sarcinii de mobilizat;
forța activă (F) este dată de mușchiul care realizează mișcarea.[https://www.academia.edu/8735725/Biomecanica_ap_loc]
Pârghia de gradul I se produce atunci când forța activă și forța de rezistență sunt aplicate de o parte și de alta a axei de rotație și acționează în același sens. Exemplu:capul în echilibru pe coloana vertebrală:
-S- articulația atlantoocipitală;
-R- greutatea capului care tinde să cadă înainte;
-F- mușchii cefei care opresc căderea capului înainte.
Forța activă și forța de rezistență sunt aplicate de aceeași parte a axei de rotație. Forța activă este aplicată la mai mare distanță față de axa de rotație decât rezistența. [https://www.scribd.com/presentation/397529877/Parghii-Biomecanica]
Pârghia de gradul II se produce atunci când forța activă și rezistența acționează în sensuri opuse. Exemplu:ridicarea pe vârful picioarelor
-S – capetele metatarsienelor;
-R – proiecția centrului de greutate, care cade la nivelul articulației gleznei;
-F – inserția tricepsului sural (pe calcaneu). [Cordun, M. 2002, pag35]
Pârghia de gradul III se produce atunci când forța activă și forța de rezistență sunt aplicate de aceeași parte a axei de rotație.Forța activă este aplicată mai aproape față de axa de rotație decât rezistența.Forța activă și rezistența acționează în sensuri opuse.Pârghia de gradul III acționează cu câștig de viteză și deplasare și pierdere de forță. Exemplu:flexia cotului
-S – articulația cotului;
-F – inserția bicepsului (pe tuberozitatea radiusului);
-R – greutatea antebrațului și a mâinii + a obiectului din mana.
[https://www.scribd.com/presentation/397529877/Parghii-Biomecanica]
Osteologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor. Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alb-gălbuie. Ansamblul lor constituie scheletul. La om oasele sunt situate în interioml părților moi, cărora le servesc drept sprijin; uneori ele formează cavități pentru adăpostirea unor organe delicate; ele servesc la inserțiile musculare devenind astfel pârghii acționate de diverse forțe musculare (componenta pasivă a aparatului locomotot). [Cioroiu, S.G. 2006,pag17]
Oasele, deși atât de rezistente, suferă influența organelor învecinate: tracțiunea mușchilor, presiunea unor organe, pulsațiile arterelor și acțiunea forței de gravitație. De aceea, suprafața lor exterioară poate fi descompusă într-un număr de elemente morfologice care se numesc: fețe, margini și unghiuri, care cuprind, la rândul lor, detalii importante din punct de vedere morfologic și aplicativ. [Papilian, V. 2003, pag 8]
Oasele au forme și structuri variabile legat de funcția și situația lor în corp. În general într-un os se găsește o substanță compactă sau osul cortical (substanția compacta corticalis) iar în interiorul oaselor scurte, plate și cu epifiza oaselor lungi se găsește o retea aparent spongioasă (substanția spongioasa), în ochiurile căreia se află măduva osoasă. [Ifrim, M., Niculescu, Gh. 1988, pag496]
După formă deosebim: oase lungi (ossa longa) oase plate (ossa plana), scurte (ossa brevia) și pneumatice (ossa pneumatica).
Oasele lungi -la aceste oase,lungimea depășește lățimea și grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau diafîză și două extremități sau epifize . între diafiză și cele două epifize se delimitează o zonă numită metafiză.. Oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor; ele îndeplinesc rolul de pârghii de viteză în diferitele mișcări. [Papilian, V. 2003, pag 7]
Oasele plane-la aceste oase,lungimea și lățimea sunt aproape egale între ele, dar depășesc grosimea; sunt turtite și prezintă două fețe și un număr variabil de margini și unghiuri.
Oasele scurte au cele trei dimensiuni (lungime, lățime și înălțime) aproape egale și se întâlnesc la scheletul coloanei vertebrale al mâinii și piciorului (oasele carpiene, tarsiene). Le exterior sunt formate din țesut compact iar în interior din țesut spongios. [Cioroiu, S.G. 2006,pag18]
Oasele pneumatice au in interiorul la cavităti tapetate cu mucoasă în care se găsește aer. [Ifrim, M., Niculescu, Gh. 1988 ,pag496]
Oasele sesamoide-sunt oase de obicei lentiforme, mici, ce se dezvoltă în vecinătatea unor articulații.
Oasele suturale sunt oase mici, plane.
Oasele neregulate, datorită formei și arhitecturii lor complicate nu pot fi încadrate în nici unul din grupurile precedente. [Papilian, V. 2003, pg.7-8]
Secționând diferite oase și examinându-le pe secțiune,observăm că substanța osoasă propriu-zisă (albicioasă,de consistență dură-lemnoasă) se prezintă sub două aspecte: compactă și spongioasă.
Substanța spongioasă incorect denumită țesut osos spongios, are aspectul unui burete. Este formată tot din lame sau trabecule osoase, însă acestea sunt orientate în sensuri diferite, întretăindu-se în anumite puncte și delimitând prin aceasta o serie de cavități, unde se află măduvă osoasă. Aceste cavități pot avea dimensiuni variabile:de la un bob de fasole la o gămălie de ac. Când acestea sunt de mărimea unui bob, substanța osoasă se mai numește areolară. Formatul cavității poate fi tubularcilindric, ovalar, sferic. Diametrele areolelor variază, de asemenea: cele apropiate de suprafața osului sunt mai mici, iar cele profunde devin din ce în ce mai mari, pe măsura apropierii lor de cavitatea medulară a osului. [Papilian, V. 2003, pag 9]
În canalul medular și areolele țesutului spongios se găsește măduva oaselor, care se prezintă sub trei forme:
măduva roșie(hematopoietică) se găsește în majoritatea oaselor scurte și late ale adultului. Are rol în formarea globulelor sângelui. în perioada de dezvoltare a osului, măduva roșie participă la procesul de osteogeneză;
măduva galbenă se află în toate oasele adultului, excepție oasele late și scurte. Se caracterizează prin conținutul de celule adipoase, care îi dau culoarea galbenă. Este depozitul de grăsimi al organismului;
măduva cenușie se găsește în oasele varstnicului. Este formată preponderent din țesut conjunctiv și are rol de umplutură.
Măduva oaselor alcătuiește cu osul un intreg morfo-funcțional, având aceeași inervație și vascularizație. [Albu, R.M., Bistriceanu, V. 2001,pag45]
Substnța compactă este formată din lamele osoase alăturate și alipite. Ea formează diafiza oaselor lungi, stratul osos superficial al epifizelor și al oaselor scurte precum și cele două lame ale oaselor late. [Cozma, N., Frasin, Gh. 1983, pag4]
Dezvolatrea si creșterea oaselor
Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneză, care constă în transformarea tesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului și apoi al fatului în scheletul osos al adultului.
Procesul are loc în două faze:
faza de osificare primară, în care predomină procesele constructive in urma cărora se realizează osul brut, nefuncțional.
faza de osificare secundară, in care procesele constructive se realizează concomitent cu cele de distrugere și care duce la formarea osului functional, cu lamelele osoase dispuse pe directiile liniilor de fortă. După originea lor, oasele se împart în oase de membrană, dezvoltate prin osificare desmală, și oase de cartilagiu, dezvoltate prin osificare encondrală. [Niculescu, C.Th., Carmaciu, R. 2009, pag49]
Creșterea în lungime are loc printr-o înmultire interstițiala a condroblastelor din cartilajul hialin ce se gaseste de o parte si de alta a centrului primar de osificare
Creșterea în grosime se realizează prin apoziția de noi lamele osoase de catre periostul ce înconjoară modelul cartilaginos.
[https://www.academia.edu/32052946/OSTEOGENEZA_SI_OSIFICAREA]
Structura oaselor lungi
Oasele lungi formează în special scheletul extremităților, al membrelor. Oasele lungi prezinta, un canal medular central,o diafiză (corp) și două epifize(extremități). [Cioroiu, S.G. 2006,pag17]
Epifizele osului lung sunt formate dintr-o pătură subțire de substanță compactă la periferie, care îmbracă o masă de substanță spongioasă. Cavitățile acesteia comunică printr-un grup de areole cu cavitatea medulară. [Papilian, V. 2003, pag 9]
Printr-o secțiune transversală sau longitudinală prin diafiză se observă că în axul diafizei se află un canal, numit canalul medular, în care se găsește o substanță de culoare galbenă, roșie sau cenușie, denumită măduva osoasă. Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei, în constituția căruia intră, de la exterior către interior următoarele componente: periostul, masa osoasa și endostul.
[https://sistemul-osos.weebly.com/structur259.html]
Periostul este o membrană fibroasă care învelește osul pe toată suprafața sa exterioară,exceptând suprafețele articulare acoperite de cartilaj articular și a unor inserții musculare.La nivelul articulațiilor, periostul se continuă cu capsula articulară. Microscopic,este format din două straturi:stratul superficial(periostul fibros) și stratul profund(periostul osteogen).Rolurile periostului sunt:in perioada osteogenezei participă la formarea de țesut osos și are rol in formarea calusului in caz de fracturi. [Zamora, E., Note de curs ,pag7]
Masa osoasă din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul medular și este delimitată în partea externa, care vine în contact cu periostul, și în partea internă, care vine în raport cu endostul, de câteva straturi de lamele osoase dispuse concentric, formând sistemul lamelar fundamental extern (subperiostic) și intern (perimedular). Între cele două sisteme, masa osoasă este alcătuită din țesut osos compact haversian și interhaversian.
[https://sistemul-osos.weebly.com/structur259.html]
Endostul este o membrană conjunctivă care căptușește la interior masa osoasă atât a diafizei, cât și a epifizelor. Ca structură este asemănător cu periostul, el fiind format din fibre conjunctive, în special de reticulină, dintr-un număr restrâns de celule conjunctive, din puțină substanță fundamentală și din rare vase sanguine.
[http://sistemulosos.blogspot.com/2010/01/structura-oaselor-lungi.html]
Fig. nr. 2 Structura oaselor
Sursa: https://sistemul-osos.weebly.com/structur259.html- accesat în
I.2 Scheletul membrelor inferioare
Membrul inferior se împarte în patru segmente:
centura pelviană;
coapsa;
gamba;
piciorul.
1. Centura pelviană este alcătuit din cele două oase coxale, reunite anterior prin simfiza pubiană și posterior prin segmentul sacro-coccigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articulează strâns.
Osul coxal este un os plat, de formă patrulateră, alcătuit din trei piese osoase: iliacul,pubisul și ischionul.Are:două fețe (externă și internă) și patru margini(superioară,inferioară, anterioară,posterioară). [Nenciu, G. 2005, pg 99-100]
2. Coapsa este alcatuită din doua oase: femur si patelă
Femurul este cel mai lung os al corpului omenesc este un os pereche. Pe schelet este oblic îndreptat de sus în jos și latero-medial. Când călcâiele sunt lipite, cele două oase se ating prin epifizele lor inferioare. Această oblicitate este mai accentuată la femei, deoarece pelvisul este mai larg decât la bărbați. [Papilian, V. 2003, pag 74]. Femurul este alcătuit dintr-un corp și două epifize(extremități).
Patela sau rotula este un os scurt, turtit și pereche, situat în tendonul mușchiului cvadriceps femural. Prezintă o baza, un vârful, două fețe și două margini.
3. Gamba este alcatuită din doua oase: tibie și peroneu(fibulă)
Tibia este un os lung si pereche, cu direcția verticală. Tibia prezintă un corp și două epifize.
Corpul prezintă două ușoare curburi: una superioară, convexă medial, și alta inferioară, concavă medial, care îi dau aspectul literei S. Corpul este prismatic triunghiular și prezintă trei fețe și trei margini. [Papilian, V. 2003, pag 76]
Tibia este situată in partea medială a scheletului gambei și reprezintă principalul os de sprijin. [Albu, R.M., Bistriceanu, V. 2001,pag63]
Tibia prezintă două curburi, una convexă medial, superioară și una concavă medial, inferioară. Corpul are fonna unei prisme triunghiulare având trei fețe și trei margini.[S.CIORIU,2006,pag52]
Fig nr. 3 Componentele tibiei, vedere anterioară și posterioară
Sursa: Bordei, P. 2003, pag 89-91
Cele trei fețe sunt:
Fața medială este plană și netedă, se poate palpa sub piele, nefiind acoperită de mușchi. În partea superioară se insera o formațiune fibroase numită piciorul gâștei;
Fața laterală este evidentă numai în porțiunea superioară, în porțiunea inferioară își schimbă orientarea, devenind anterioară. În porțiunea superioară prezintă un șanț longitudinal, în care se insera mușchiul tibial anterior;
Fața posterioară prezintă în porțiunea superioară o linie oblică, orientată în jos și medial și anume linia solearului pentru inserția mușchiului omonim. Aici se găsește gaura nutritivă a osului. [Papilian, V. 2003, pg 76-77]
Cele trei margini sunt:
Marginea anterioară este foarte ascuțită si de aceea mai poartă numele de creasta tibiei,are forma de S. Proemină sub piele și este palpabilă pe toată lungimea ei, în sus se bifurcă și cuprinde tuberozitatea tibiei de pe epifiza superioară,iar în jos se termină pe maleola medială a osului;
Marginea medială bine pronunțată numai în porțiunea inferioară;
Marginea interosoasă sau laterală dă inserție membranei interosoase.Se bifurcă pe epifiza inferioară, delimitând incizura fibulară.[https://kupdf.net/download/anatomie-caiet-lucrari-practice_59f232cae2b6f5ea5608ef97_pdf ]
Epifiza superioara este o masă voluminoasă, alungită în sens transversal. Este constituită din doi condili: condilul medial și condilul lateral.
Condilii prezintă o față superioară comună și o circumferință. Fața superioară sau platoul tibiei, prezintă mai multe detalii.
1. Fața articulară superioară este alcătuită, la rândul ei din două suprafețe articulare ce răspund condililor femurali. Suprafața medială este ovală și mai adâncită suprafața laterală este mai lărgită în sens transversal. [Rață M. 2014, pag130]
Fig nr. 4: Platoul tibial
Sursa:http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-inferior/Oasele-gambei-tibia-si-peroneu23115.php
2. Eminența intercondiliană sau spina tibiei este un masiv osos ce separă cele două suprafețe articulare. Este formată din doi tuberculi intercondilieni (unul medial și unul lateral) între care se găsește o mică incizura. Anterior și posterior față de eminența intercondiliană, se află două suprafețe neregulate și rugoase, numite aria intercondiliană anterioară pe care se insera ligamentul încrucișat anterior și aria intercondiliană posterioară pe care se insera ligamentul încrucișat posterior ale articulației genunchiului. [Papilian, V. 2003, pag77]
3. Circumferinta are o inăltime de 2 cm, este întreruptă posterior de aria intercondilara posterioară. Pe portiunea postero-laterală a circumferintei se află o fetișoara articulară plană, rotunjitä, care privește inferior și postero-lateral,suprafața articulară fibulara pentru capul fibulei. În partea antero-laterală a circumferinței se află o proeminență, tuberculul lui GERDY, de la care pleaca o creastä osoasă oblică antero-inferior până la marginea laterală a tuberozitätți tibiei. Pe tubercul și pe creastă se insera mușchii tibial. Pe portiunea anterioara a circumferintei se gasește o suprafată triunghiulara, limitata de bifurcarea marginii anterioare a corpului. În această suprafată se gasește tuberozitatea tibiei care da insertie ligamentului patelar. [Bordei, P. 2003, pag90]
Extremitatea inferioara este mai redusa în volum. Are forma unui trunchi de piramidă patrulatera, careiai se descriu 6 fețe:
-Fața superioară care se continuă cu diafiza osului;
-Fața inferioară prezintă o creastă anteroposterioara care o împarte în 2 fetisoare.Atât creasta cât și fetisoarele raspund trohleei talusului cu care se articuleaza;
-Fața anterioara este convexa si neteda. Vine în raport cu tendoanele muschilor ex tensori;
-Fața posterioara prezinta un sant oblic prin care trece tendonul flexorului lun g al halucelui;
-Fața laterala prezinta scobitura fibulara (incisura fibularis) care se articule aza cu fibula;
-Fața mediala se prelungeste în jos cu un proces voluminos numit maleola mediala care se fractureaza relativ usor. Maleola este vizibila sub piele si se poate fractura relativ usor. Maleola prezinta o fata articulara pentru talus si posterior santul maleolar prin care trec tendoanele muschilor. [https://www.scribd.com/doc/68981964/Tibia]
Peroneul sau fibula este un os lung, pereche,situat lateral, care are în componența sa un corp și două epifize. Acesta pare torsionat pe axul său. [Cioroiu, S.G..,2006,pag52]
Fig nr. 5 Componentele peroneului, vedere anterioară și posterioară
Sursa: Bordei, P. 2003, pag 92-93
Epifiza superioara este reprezentata de capul fibulei, care prezintă o
fetișoară articulară pentru tibie. Capul se prelungește superior cu un vârf sau procesu
stiloidian, pe care se inseră ligamentul colateral lateral al articulației genunchiulul. Capul este legat de corp printr-un col,inconjurat lateral de nervul peronier comun,raport important în fracturile osului la acest nivel. [Bordei, P. 2003, pg92-93]
Corpul este prismatic triunghiular.Este învelit aproape în întregime de mușchi. Are trei fețe:
a) laterală-prezintă un șanț longitudinal, în care se insera mușchii peronieri;
b) medial-pe care se insera extensorul lung al degetelor și lung al halucelui;
c) posterioară-este cea mai întinsă dintre cele trei fețe și vine în raport cu mușchii flexori ai piciorului. Pe ea se găsește o creastă longitudinală numită creasta medială. Pe această față se găsește și gaura nutritivă a osului.
Corpul are trei margini, și anume:
a) anterioară (Margo anterior);
b) posterioară;
c) medială, puternic pronunțată în porțiunea mijlocie a diafizei. Pe ea se insera membrana
interosoasă și din această cauză se mai numește margine interosoasă. [Papilian, V. 2003, pag78]
Epifiza inferioară:este formată dintr-o proeminență turtită din afară înăuntru, vizibilă sub piele, numită maleola laterala. Ea coboară mai mult decât maleola medială.
Maleola laterală prezintă:
bază – care confundă cu osul;
un vârf;
fată laterală subcutanată;
față medială ce prezintă:
o fețișoară articulară pentru tibie și talus;
o escavație profundă numită fosa maleolei laterale;
un șanț situat posterior, pentru trecerea tendoanelor mușchilor peronieri.
Maleola laterală se poate palpa cu ușurință; se fracturează relativ ușor.
[ https://kupdf.net/download/anatomie-caiet-lucrari-practice_59f232cae2b6f5ea5608ef97_pdf]
4. Piciorul este alcătuit din 26 de oase, dispuse in trei rânduri :
Tarsul-7oase;
Metatarsul-5 oase;
Falegele – 14 oase.
I.3 Mușchii membrelor inferioare
Miologia este partea anatomiei care se ocupa cu studiul mușchilor și al tuturor formațiunilor anexate lor. Mușchii au proprietatea de a realiza contracția, funcție prin care își micșorează lungimea realizând astfel mișcări. Aceștia reprezintă componenta activă a aparatului locomotor. "Mușchii sunt formați din corpul muscular, ce constituie porțiu nea principală contracW ă ș i din tendoane, prin care forța musculară se transmite oaselor" [Sechel, 2002, p.54].
Se pot diferenția trei feluri de mușchi: striați, netezi și mușchiul cardiac. Mușchiul striat (scheletic) constituie cea mai mare parte din masa musculară a corpului. Aceștia se contractă voluntar cu viteză și forță mare dar obosesc repede
Mușchii coapsei
Regiunea anterioară: cvadricepsul(drept femoral, vast:lateral,medial,intermediar), croitor;
Regiunea laterală:adductorii coapseo(mare, lung, scurt) gracilis pectineu; [Sbenghe, T. 1987, pag77 ]
Regiunea posterioară: biceps femoral, semitendinos, seminembranos.[Theodorescu, Dem. 1982, pag 14]
Mușchii gambei
Tabel nr. 1. Mușchii gambei aflați în regiunea anterioară [după Niculescu, C.Th., Carmaciu, R. 2009, pag107]
Tabel nr. 2. Mușchii gambei aflați în regiunea laterală [după Niculescu, C.Th., Carmaciu, R. 2009, pg107-108]
Tabel nr. 3. Mușchii gambei aflați în regiunea posterioară [după Niculescu, C.Th., Carmaciu, R. 2009, pag109]
I.4 Sistemul articular al membrelor inferioare
Ca element mecanic efector al mișcării, articulația poate sta la baza deficitului articular prin pierderea stabilității și/sau a gradului de mobilitate a celor două segmente adiacente. Toate structurile articulare și periarticulare pot sta la baza acestor două perturbări funcționale (sta-bilitatea și mobilitatea). Efectele acestor mecanisme conduc spre redoare sau anchiloză articulară, spre dificultăți de mentinere a unei posturi și a unui aliniament corect corporal.[Sbenghe, T. 1987, pag156]
În nomenclatura romaneasca se evidentieaza o clasificare dupa gradul de mobilitate in:
sinartroze sau fibroase (articulatii fixe);
amfiartroze sau cartilaginoase ( articulatii semimobile);
diartroze sau sinoviale ( articulatii mobile ). [ Papilian, V. 2003, pag. 95]
Elementele unei articulații:
Suprafețele articulare pot fi sferice,concave, în formă de mosoraș, plane. Acestea sunt acoperite de cartilajul articular cu rol de tampon, amortizând presiunea exercitată de greutatea corpului, și rol de protecție;
Capsula articulară prezintă un strat extern fibros și unul intern reprezentat de membrană sinovială.Rolul capsulei este de a proteja articulațiile de procesele patologice periarticulare și de a împiedica răspândirea lichidului sinovial în țesuturile vecine;
Membrana sinovială reprezintă stratul profund al capsulei articulare, secretă sinovia cu rol în mișcările articulare;
Cavitatea articulară este un spațiu virtual, cuprins între capetele osoase care articulează și capsula articulară;
Ligamentele articulare: sunt formațiuni fibroase care se inseră pe cele două oase ale unei articulații. [Niculescu, C.Th., Carmaciu, R. 2009, pag.80]
Oasele gambei sunt unite prin epifizele lor: cele superioare printr-o articulație sinovială, cele inferioare printro sindesmoză. între diafizele celor două oase se găsește un spațiu ocupat de membrana interosoasă crurală. [Papilian, V. 2003, pag140]
Articulatia tibio-peronieră superioară este o artrodie.
Suprafetele articulare sunt date de fata posterioară a tuberozitătii externe a extremitătii superioare a tibiei și fata interna a capului peroneului. Ambele suprafețe sunt plane și acoperite de un cartilaj hialin de 1-2 mm grosime;
Cele două suprafețe articulare sunt menținute în contact de o capsulă fibroasă, întăritä de două ligament (anterior și posterior);
Sinoviala tapetează fața interioară a manșonului capsular și în 10% din cazuri comunică cu sinoviala articulatiei femuro-tibiale. [Clement, C.B.1977, pg411-412]
Articulatia tibio-peroniera inferioara este tot o artrodie.
Suprufețele articulare sunt date de fața externă a extremitäțil inferioare a tibiei și de fața interna a extremității inferioare a peroneulul. Ambele suprafete sunt plate și acoperite de un strat subtire de cartilaj hialin;
Cele două suprafețe articulare sunt menținute în contact de o capsulă fibroasă, întarita de3 tigamente, unul anterior, unul posterior și unul intraarticular, intercsos, care se continuă proxmal cu membana interosoasa tiblo-peroniera;
Articulația tibio-peroniera inferioară nu prezintă nici cartilaj articalar, nici snovială; este o articulatie striet ligamentară. [Clement, C.B.1977, pg411-412]
Membrana interosoasă a gambei este un dispozitiv fibros care se întinde între marginile
interosoase ale tibiei și peroneului. Fibrele sunt dispuse oblic inferior și lateral. Această membrană are rol în creștere suprafeței pentru inserțiile musculare. Ca și membrana interosoasă a antebrațului și la acest nivel există găuri nutritive arteriale.Grosimea membranei interosoase este maximă la unirea 1/4 superioare cu 3/4 inferioare.În articulația tibio-fibulară sunt realizate mișcări de alunecare, fiindo articulație plană.
[https://www.academia.edu/22548515/._Membrul_inferior_-_articulatii_biomecanica]
I.5 Mișcările specifice membrelor inferioare
Articulația coxo-femurală:-flexie;
-extensiie;
-adducție;
-abducșie;
-rotație internă;
-rotație externă;
-circumducție.
Articuația genunchiului:-flexie;
-extenie.
Articulația talo-crurală:-flexie dorsală;
-flexie plantară;
-iversie;
-eversie;
Descrierea mișcărilor
Flexia dorsală (dorsiflexia) este mișcarea prin care fața dorsală a piciorului se apropie de fața anterioară a gambei;
Flexia plantara (extensia) este mișcarea opusă prin care fața dorsală a piciorului se depărtează de gambă;
Adductia este mișcarea prin care varful halucelui se apropie de planul medial și sagital al corpului;
Abductia este mișcarea prin care varful halucelui se depärtează de acest plan;
Eversia este mișcarea prin care marginea medială a piciorului este ridicată de pe sol;
Iversia este miscarea inversă prin care marginea laterală se ridică de pe sol;
Circumductia este mișcarea prin care varful halucelui descrie un cerc(rezultă din executarea alternativă a mișcărilor precedente.
I.6 Bilanțul articular al membrelor inferioare
Bilanțul articular reprezintă măsurarea amplitudinil articulare de miscare. Amplitudinea articulară reprezintă, un semn obiectiv de o mare importanță în examinarea deficiențelor motorii, pentru aprecierea stării prezente și pentru a putea urmării din punct de vedere științific rezultatele terapeutice și a timpului necesar de recuperare. In laboratoare se pot folosi aparate complexe adaptate fiecărei articulații și mișcări în parte, dar în anumite cazuri se poate folosi gomiometrul. [Sbenghe, T. 1987, pag 176]
Tabel nr. 4. Bilantul articular la genunchiului [după Cioroiu, S.G. 2012,pag 81-82]
Tabel nr. 5. Bilantul articular la nivelul gleznei [după Balint, T. 2007, pag 113-114]
Inversia este o miscare care asociază adductia cu supnația și o ușoară extensie. Poziția preferabilă pentru testare este din șezând la marginea mesei, cu geninchiul felctant, pentru a evita rotația soldului. Goniometrul se fixează pe talpă, brațul fix între calcaneu și spațiul dintre metatarsianul I și III. Eversia este o miscare alcătuită din pronație, abducție și ușoară felxie.Testarea se face ca și în cazul inversiei. [Sbenghe, T. 1987, pag 53]
I.7 Bilanțul muscular al membrelor inferioare
Bilanțul muscular reprezintă un sistem de tehnici de examinare manuală, pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a grupelor musculare. Evaluarea stării mușchiului, cu aparate mecanice, electrice, electronice, nu intră în cadrul bilanțului.
Evaluarea este globală, când explorează grupe musculare cu acțiuni principale comune, și analitică atunci când, prin poziții și manevre specifice este evidențiată acțiunea izolată a unui mușchi.[http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/evaluarea-aparatului-locomotor-2007.pdf]
Cotarea bilanțului muscular
Pentru cotarea bilanțului se utilizează scară cu 6 trepte (0-5) pentru testarea forței musculare.
Forță 0 (zero): mușchiul nu realizează nici un fel de contracție. În zâcazul mușchilor profunzi nu se poate face diferența între forțele 1 și 0.
Forță 1(schițată):reprezintă sesizarea contracției mușchiului prin palparea lui sau a tendonului și observarea unei ușoare tremuraturi a acestuia. Forța 1 a unui mușchi este incapabilă să mobiiizeze segmentul. Se poate sesiza o contracție a mușchilor supsrficiali, care pot fi palpați.
Forță 2(mediocră):permite muschiului să mobilizeze segmentul, prin eliminarea gravitației. Testarea manuală a forței 2 presupune cunoștințe precise in legătură cu poziționarea pacientului și a segmentului respectiv pentru putea pune în evidență forța ,,mediocră". În general se utilizează planuri de alunecare, plăci de plastic, melacart, lemn talcat, pe care segmentul respectiv alunecă ușor, mobilizat.
Forță 3 (acceptabilă): este forță unui mușchi de a mobiliza complet segmentul contra gravitației (fără altă contrarezistenta). Valoarea forței 3 reprezintă un prag funcțional muscular, care indică minimă capacitate funcțională. Această este reală pentru membrele superioare, dar nu și pentru cele inferioare, deoarece acestea suportă greutatea corpului.
Forță 4(bună):reprezintă capacitatea muschiului de a deplasa antigravitational, segmentul contra unei rezistente medii. Vom aplica aceleași principia ca la testarea forței 5, dar vom aplica o rezistentă mai mica.
Forță 5(normală):mușchiul poate execută mișcarea pe toată amplitudinea contra unei forțe exterioare (rezistență opusă de testator), egală cu valoarea forței normale. Această ,,normalitate" este apreciată prin comparație cu segmentul opus, sănătos, sau, dacă și acesta este afectat, pe baza experienței testatorului, care va ține seama de vârstă, sex, masă musculară, gradul de antrenare fizică a pacientului. Testatorul nu opune rezistență pe toată amplitudinea de mișcare, ci la punctul cursei maxime, unde îi va comandă pacientului: ,,ține” încercând să remobilizeze segmentul spre poziția de 0 anatomic. Forță aplicată de terapeut trebuie să fie progresivă.
Rezultatul bilanțului muscular se notează în fișe, care cuprind toți mușchii care trebuie testați, pe diferite segmente ale corpului.
[https://www.scribd.com/doc/111103267/Evaluarea-fortei-musculare]
Flexia genunchiului este relizată de semitendinos, semimembranos și bicebs femural.
Poziție fără gravitație(de facilitare): decubit lateral, membrul inferior testat fiind susținut de kinetoterapeut
-pentru F1 se va palpa tendonul bicepsului pe marginea laterală și semintendinosul pe marginea mediană a zonei poplitee
-pentru F2 se executa flexia gambei
Poziția antigravitaținală: decubit ventral, vanad membrele inferioare complet întinse
-pentru F3 se ridică gamba
-pentru F4-5 se va aplica rezistență pe fața posterior a gambei, în treimea distală. [Cioroiu, S.G. 2012,pg109-110]
Extensia genunchiului este relizată de drptul femural, vasutul intern, vatul medial și vastul lateral
Poziție fără gravitație (de facilitare): decubit lateral, gamba fiind flectată
-pentru F1 se va palpa fața anterioră a coapsei
-pentru F2 se executa extensia gambei
Poziția antigravitaținală: așezat, genunchiul flectat 90 la marginea mesei
-pentru F3 se face extensia gambei
-pentru F4-5 se se va aplica rezistență pe fața anterioară a gambei. [Balint, T. 2007,pag.94-95]
Flexia dorsală este realizată de tibiarul anterior și extensorul lung al degetelor și al halucelui.
Poziție fără gravitație(de facilitare):decubit lateral, cu susținerea gambei flectată, piciorul fiind în poziție neutral:
-pentru F1 se palpează tibiarul anterior lateral de creasta tibială și tendonul extensorului degetelor care se află pe marginea laterală a gleznei;
-pentru F2 se execută flexia piciorului.
Poziție antigravitațională șezând cu genunchiul flectat în poziție neutră:
-pentru F3 piciorul este flectat fără a se face inversie sau eversie;
-pentru F4-F5 se aplică rezistență distal pe față anterioară a piciorului. [Cioroiu, S.G. 2012,pg109-110]
Flexia plantară: mușchii implicați sunt gastrognemienii și solearul.
Poziție fără gravitație(de facilitare):decubit heterolateral, cu susținerea gambei flectată, piciorul fiind în poziție neutral:
-pentru F1 vom palpa solearul, distal, pe partea posterioară a gambei, cu genunchiu flectat, iar gemenii se palpează în loculul inserției pe femul a celor două capete.
-pentru F2 vom realiza flexia plantară.
Poziție antigravitațională:culcat ventral având genunchiul flectat:
-pentru F3 vom face flexia plantara;
-pentru F4 se va aplică rezistență pe plantă;
-pentru F5 pacinetul va sta în ortostatism și va exacuta ridicări pe vârfuri.[Sbenghe, T. 1987, pag 98]
Eversia este realizată de peronierul lung și scurt.
Poziție fără gravitație(de facilitare):decubit dorsal având genunchiul și soldul felxate la 90”:
-pentru F1 se palpează mușchii dinapoia maleolei externe;
-pentru F2 se face eversie, plantă privind lateral.
Poziție antigravitațională: șezând cu genunchiu, flectat cu piciorul în poziție neutral:
-pentru F3 se face evrsia;
-pentru F4 F5 se aplică rezistență. Pe marginea medial a antepiciorului prinzând metatarsianul I. [Cioroiu, S.G. 2012,pag111]
Inversia este realizată de tibialul anterior.
Poziție fără gravitație(de facilitare):decubit dorsal având genunchiul și soldul felxate la 90”:
-pentru F1 se palpează în jurul maleolei interne;
-pentru F2 se va realiza inversia,plantă privește spre medial.
Poziție antigravitațională: șezând cu genunghiu, flectat cu piciorul în poziție neutral:
-pentru F3 șe face în inversia;
-pentru F4 și F5 vom aplica o rezistanță pe marginea medială a antepiciorului ,prinzând metatarsianul I. [Sbenghe, T. 1987, pag 98]
CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CERCETĂRII
II.1 Data, locul și subiecții cercetării
Cercetarea a fost desfașurată pe o perioada de 6 luni în intervalul 04.03.2019-30.08.2019, în Brașov. Recuperarea s-a desfașurat la domiciliul pacientei.
Istoricul pacientului
Lucrarea are la baza pacienta în vârstă de 8 ani, diagnosticată anul trecut cu fractură spiroidă treime medie diafizară tibie stangă, în urma unei accidentări. (Anexele 1,2)
În momentul în care s-a produs accidentarea, pacienta se afla la schi. De aproximativ 2 ani acesta practica acest sport. Ruptura a fost produsă în momentul în care acesta a vrut să evite un alt copil,dar a intrat într-un dâmb,frânarea fiind imposibilă și astefel a căzut, toată greutatea corpului fiind lăsată pe piciorul stâng.
A urmat o perioadă lungă de spitalizare și recuperare. Imediat după accidentare, a fost transportată la medicii aflați la nivelul pârtiei, care au imobilizat piciorul intr-o atelă, urmând ca pacienta să fie transportată la Spitalul Clinic de Copii Brașov pentru mai multe investigatii.
La spital acesteia i s-au făcut investigații medicale amănunțite, în urma cărora acesta a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru a reduce focarul închis de fractură cu ajutorul a două tije TEN și imobilizarea membrului în atelă gipsată cruro-podală.
Acesta a fost externată, având regim de repaus timp de o lună, urmând că după această perioadă sa revina pentru reevaluare și suprimarea aparatului gipsat.(Anexa 3)
Pe parcursul lunii în care membrul a fost imobilizat în atelă, am început programul de recuperare, urmând că acesta să contribuie la recapătarea tonusului muscular. După suprimarea aparatului gipsat, s-a reluat programul de recuperare timp de 5 luni.
A urmat o nouă intervenție chirirgicală în care au fost extrase cele 2 tije TEN. După aceasta intervenție programul de recuperare a continuat încă o lună. (Anexele 4,5,6)
Programul de recuperare cuprinde: kinetoterapie, hidrokinetoterapie, masaj, aplicare benzilor kinetice. Acesta a constat în 4 ședinte saptămânale de kinetoterapie, 2 ședințe săptămâmale de hidrokinetoterapie, masaj zilnic și kinesio taping pentru a facilita recuperarea.
II.2. Aparate, instalații și material
Pentru a crea un program de recuperare complex am folosit următoarele materiale:
Evaluare obiectivă:
metrul;
goniometru.
Kinetoprofilaxie:
saltea de gimnastică;
minge bobath;
scară fixă;
benzi elastic;
oglinzi;
mingi de diferite mărimi;
foamroller;
TRX;
stepper;
disc de echilibru;
Hidroprofilaxie:
Bazin cu apă;
Benzi elastic;
Plută.
Masaj și kinesiotaping:
Masă de masaj;
Perne;
Comprese calde si regi;
Benzi kinesiologice de diferite tipuri.
În ceea ce privește aparatele și instalațiile, am folosit:
goniometru
aparatul de fotografiat pentru a poza mijloacele folosite în recuperare,
casetofonul pentru a pune muzică de relaxare în timpul masajului.
II.3. Metode de cercetare și de investigație
Metoda bibliografică:
Această metodă este folosită pentru acumularea informațiilor necesare pentru tema aleasă. Discuții cu specialiști kinetoterapeuti, doctori. Documentarea din cărți de specialitate și informarea din sursele electronice(site-uri,blog-uri), prin intermediul cărora am descoperit tehnici care să mă ajute la recuperarea fracturi spiroide de tibie.
Cu ajutorul lucururilor decoperite am putut reliza fundamentarea teoretică a lucrării prin cunoașterea modalităților de abordare si recuperare a fecțiunii, acestea contribuind la recuperarea cât mai rapidă și eficientă a pacientei.
Metoda observației:
Observația reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect , document,fenomen sau proces și are ca scop culegerea de date concrete a caror analiză ștințifiică sa permită generalizarea.[Turcu, I. 2007, pag 66]
Este una din principalele metode care ajută la începerea lucrării, unde putem observa progresul, regresul, comportamenul pacientului, colaborarea pacientului, dorința de a se face bine, astfel putând concepe programul de recuperare.
Această metodă se mai poate utiliza pentru stabilirea cauzelor care au produs modificări ale parametrilor normali de funcționare.
Metoda statistică:
Metoda statistică reprezintă totalitatea procedeelor ,tehnicilor și principilor utilizate pentru efectuarea observării fenomenelor sociale de masa ,prelucarea datelor obținute prin observare și pentru analiza și interpretarea rezultatelor care permit finalizarea procesului de cunoaștere statică prin examinarea expresiilor numerice generalizatoare obțiunte în urma procesului de prelucrare.[Turcu, I. 2007, pag 139]
Acestă metodă are la bază reprezentarea grafică a datelor culese de-a lungul cercetării , diferențele apărute în timpul recuperării, de la evaluarea inițiala la cea finală, precum și o apreciere de ansamblu a rezultatelor.
Metoda anchetei:
Este folosită pentru a strânge cât mai multe date despre pacient și pentru a stabilii obiectivele pe termen scurt, respectiv pe termen lung. Se va face o evaluare comparative a echilibrului, stabilității, mobilității și a forței musculare, pe membrul afectat si pe membrul sănătos, pentru a putea observa diferențele apărute.
Prin dezvoltarea și extinderea investigării din diferite domenii și, mai ales din domeniul științelor sociale, a dobândit un prestigiu deosebit. Pe parcursul utilizării ei, tehnica de folosire a anchetelor, mai precis fundamentarea ei metodologică, s-a perfecționat, stabilindu-se cu precizie condițiile folosirii eșantioanelor, chestionarelor și interviului, a prelucrării și prezentării rezultatelor din anchete. (Vîrjiala G., 2009, pp.10)
Metoda evaluării:
Metodele de evaluare (evaluarea durerii, evaluarea mersului, evaluarea echilibrului, evaluarea stabilității, evaluarea mobilității,), cu ajutorul cărora putem adapta exercițiile în functie de capacitățile acestuia. Aplicarea testelor la începutul și la sfârsitul programului de recuperare pun în evidentă progresul sau regresul pacientului.
II.4. Procedura de desfășurare a cercetării
Prima etapă a cercetarii a fost stabilirea temei de licență și culegerea informațiilor de specialitate cu privire la accidentul vascular cerebral, studii privind recuperarea în străinătate, dar și în România pentru a putea realiza partea fundamentală a lucrării.
Etapa a doua este reprezentată de căutarea subiectului cu diagnositicul prezent în tema de licență și alegerea materialelor specifice pentru începerea programului de recuperare prin intermediul kinetoterapie.
A treia etapă a cercetării cuprinde standardizarea testelor de evaluare, stabilirea obiectivelor pe terrmen lung și scurt, alegerea mijloacelor specifice kinetoterapiei și întocmirea programului de recuperare individualizat, respectând principiile specifice kinetoterapiei.
Etapa patru este reprezentată de aplicarea programului de recuperare și realizarea fișei de observație pe tot parcursul recuperării care conține evaluarea ințială și finală.
Evaluare inițială- 4 martie 2019;
Evaluare intermediara:- 12 iunie 2019;
Evaluare finală- 7 septembrie 2019.
A cincea etapă cuprinde reprezentarea datelor și a studiilor făcute de-a lungul cercetării, întocmirea graficelor și a tabelelor, conform evaluărilor și interpretarea acestora.
Ultima etapă cuprinde stabilirea concluziilor și a recomandărilor.
II.5. Anamneza și metodele de evaluare funcțională a pacientului
II.5.1. Anamneza
II.5.2. Metode de evaluare utilizate
II.5.2.1. Examenul somatoscopic
Somatoscopia reprezintă examinarea vizuala a aliniamentului global și segmentar al corpului din toate planurile, în statică si dinamică. Se efectuează inițial subiectiv(fara instrumente). Când se recurge la folosirea instrumentelor devine obiectiva, evaluările globale si segmentare fiind cele care stabilesc un diagnostic precis. [https://www.scribd.com/doc/300503619/Examenul-Somatoscopic ]
Evaluarea somatoscopică inițială este necesară pentru a putea aprecia deficitul funcțional ce urmează să fie recuperat și restantul funcțional al pacientului privind acticitățile sale zilnice.
“Eficiența individualizării tratamentului, rezultată din selecționarea, dozarea, ritmicitatea, secvențialitatea și asocirea mijloacelor, este evaluată printr-un sistem de măsurare și evaluare”.[Cordun, M. 1999, pag 59]
Evaluarea somatoscopică finală are rolul de a pune în evidență aplicabilitatea programului de recuperare, prin rezultatele pozitive obținune în final.
Evaluare prin inspecție si palpare
Această evaluare are la bază palparea principalelor grupe de mușchi, palparea articulațiilor care au fost afectate în urma traumatismului și în acelasi timp observarea diferențelor de amplitudine ale mișcărilor. Toate aceste lucruri se fac comparând membrul sănătos cu cel bolnav.
În cadrul acestei evaluări am constatat următoarele:
hipotonie la nivelul musculaturii gambei, atat pe partea anterioară cât si pe partea posteriară
dificulatea de a reliza mișcări din articulația genunchilui, respectiv articulația gleznei
amplitudinea mișcărilor membrului afectat erau foarte diferite comparativ cu membrul sănătos
Evaluarea durerii
Pentru aceasta evaluare am folosit scala vizuală analoagă (VAS) pentru a putea depista intensitatea durerii. Aceasta constă într-o linie orizontală sau verticală de 10 cm având la capete notat: „Fără durere“=nivelul 0 și „Durerea cea mai mare“=nivelul 10. Pacientul va indica pe linie nivelul senzației sale dureroase: distanța de la capătul 0 la nivelul indicat reprezentând nivelul analog al durerii.[ https://rjp.com.ro/articles/2012.3/Pedia_Nr-3_2012_Art-4.pdf ]
Fig. nr 6. Scala de gradare numerică combinată cu VAS
Sursa: https://rjp.com.ro/articles/2012.3/Pedia_Nr-3_2012_Art-4.pdf
Pacienta G.A. a indicat, în funcție de mișcările realizate, următoarele valori dureroare în cadrul evaluării inițiale:
Tabel nr. 6. Intensitatea inițială a durerii
II.5.2.2. Bilanțul articular al membrului inferior
“Pentru a realiza bilanțul articular, desfășurarea examenului trebuie să fie mereu aceeași, parcurgând cinci etape:
Măsurarea amplitudinii mișcărilor normale;
Depistarea mișcărilor anormale;
Punerea în evidență a eventualelor aspecte clinice asociate;
Studiul radiologic al articulației;
Sinteza tuturor datelor abținute.” [Balint, T., Diaconu I., Moise A., 2007, pg. 11-12]
În cadrul lucrarii, bilanțul articular a fost aplicat pe următoarele mișcari:
Articuația genunchiului: -flexie;
-extenie;
-rotație internă;
-rotație exernă.
Articulația talo-crurală: -flexie dorsală;
-flexie plantară;
-iversie;
-eversie;
Bilanțul articular a fost relizat cu ajutorul unui goniometru, care ajuta la masurarea unghiului de mișcare al articulatiilor, masurarea fiind însoțită de o evaluare subiectivă (,,din ochi”). Bilanțul a fost aplicat atât pe membrul afectat cât și pe membrul sănătos, astfel putem compara diferențele de aplitidine pe mișcările menționate mai sus.
In momentul efectuării bilantului articular inițial, mișcările de rotație internă și externă ale genunchilui, respectiv eversia și iversia, nu au putut fi realizate, datorită contraindicațiilor pacientei, acesta neputând sa stea in decubit ventral și neputând flexa genunchiul pana la 90 în momentul efectuării bilanuțului articular inițial. Aceste măsurători au fost efectuate pe parcursul recuperării.
Bilanț articular flexie genunchi inițial
Tabel nr. 7. Valorile inițiale ale bilanțului articular
II.5.2.3. Bilanțul muscular al membrului inferior
„Reprezintă un sistem de tehnici de examinare manuală, pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a unor grupuri musculare. De reținut, că orice evaluare a stării mușchiului, cu ajutorul unor aparate mecanice, electrice, electronice, nu intră în cadrul acestui bilanț clinic muscular”.[Sbenghe, T. 1987, p. 56]
Bilanțul muscular are ca scopuri:
,,Elaborarea diagnosticului complet funcțional;
Alcătuirea programului de recuperare și stabilirea eficacității acestuia;
Conturarea prognosticului funcțional al pacientului.” [Cioroiu, S.G. 2012, p. 85]
În lucrarea de față, bilanțil muscular a fost aplicat atât pe membrul afectat cât și pe membrul sănătos,astfel am observat mult mai ușor diferentele de tonus, care variază în functie de musculatura care relizează mișcarea.
Bilanțul miscular a fost cotat pe o scală care infica forțe de la F0 până la F5, astfel:
F0 – musculatura nu prezintă contracție;
F1 – contracția musculară este absentă, dar se poate palpa;
F2 – se poate executa miscarea în condiții de ușurare, fără gravitație (ex: planul unui pat);
F3 – se execută mișcarea anitigravitaționl, fără a se aplica o altă rezistență;
F4 – se execută mișcarea contra unei rezistențe minore;
F5 – se execută mișcarea aplicând o rezistență majoră. [Cioroiu, S.G. 2012, p.85-86]
În cadrul bilanțului muscular se pot determina și perimetrele unor segmente coeporale. În cazul unei fracturi spiroide, datorită nefolosirii musculaturii membrului inferior afectat, masa musculară suferă un regres în comparație cu musculatura membrului sănătos.
Evaluarea perimetrelor reprezintă un indice important, deoarece oferă terapeutului informații despre progresul pacientului în urma procesului de recuperare și poate fi un punct de pornire în elaborarea viitoarelor programe de recuperare.
In momentul efectuării bilantului muscular inițial, mișcările de eversie și iversie, nu au putut fi realizate, datorită contraindicațiilor pacientei, acesta neputând sa stea in decubit ventral și neputând flexa genunchiul pana la 90 în momentul efectuării bilanuțului muscular inițial. Aceste măsurători au fost efectuate pe parcursul recuperării.
Tabel nr. 8. Valorile inițiale ale bilanțului muscular
II.5.3 Teste de evaluare
II.5.3.1 Teste funcționale specifice genunchiului
Pentru a putea depista anumite alecțiuni ascociate fracturii de tibie am aplicat următoarele teste:
Testul plicii mediopatelare
Subiectul stă în decubit dorsal.
Examinatorul flectează genunchiul pacientului la 30 și imprimă patelei o mișcare medială.
Dacă subiectul resimte durere la aplicarea manevrei, există o posibilitate ca plica să fie prinsă între patelă și condilul femural medial. [Balint, T. 2007, pag 98]
Testul Helfet
Acest test se folosește pentru a testa funcția dinamică rotativă a tibiei.
Pacientul este așezat,la marginea unei pat, genunchii pacientului este flectat la 90°
Kinetoterpeutul extine lent genunchiului pacientului, acesta poate observa alinierea relativă a tuberozității tibiale la linia mediană a rotilei.
Testeul este considerat pozitiv daca nu este vizibilă mișcarea tibiei, semn care poate indica faprul ca meniscul sau un ligament blochează extensis genunchiului. https://special-tests.com/knee-tests/helfets-test/
Semnul lui Clarke
Subiectul este în decubit dorsal cu genunchiul extins.
Examinatorul aplică o presiune ușoară asupra polului inferior al patelei. Se cere subiectului să contracte cvadricepsul, în timp ce presiunea este menținută.
Testul este pozitiv dacă subiectul nu reușește să mențină contracția cvadricepsului fără să apară durere retropatelară. [Balint, T. 2007, pag 100]
Testul depresiunii
Subiectul este în decubit dorsal.
Examinatorul flectează pasiv genunchiul sănătos. Se observă pe partea laterală a tendonului rotulian o mică depresiune care rămâne și când genunchiului ajunge punctul de flexie maximă.
Examinatorul flectează pasiv genunchiul bolnav. Dacă există o inflamație la acest nivel, după un anumit număr de grade de flexie depresiunea dispare.
Depresiunea va dispărea mai repede în functie de cat de puternică este inflamația. [ https://es.scribd.com/doc/249058002/Semne-Si-Teste-in-Evaluarea-Genunchiului ]
Testul umflăturii
Examinatorul face mișcări cu ajutorul degetelor și a palmei,pe partea medială a patelei, orientate înspre șoldul subiectului. Apoi pe partea laterală execută mișcări în sens invers.
Articulația genunchiului conține 1-7 ml de lichid sinovial. În urma acestor manevre, excesul de lichid sinovial se va strânge în partea medială a articulației genunchiului sub forma unei umflături. [Balint, T. 2007, pag 99]
Testul lui Waldron
Pacientul se află în decubit dorsal.
În timp ce acesta efectuează flexii lente ale genunchiului, terapeutul palpează patela. Dacă subiectul acuză durere si apar crepitații la nivelul articulației, testul este considerat pozitiv.
[https://www.scribd.com/doc/268232468/Biomecanica-genunchiului ]
Semnul lui Zohler
Subiectul stă în decubit dorsal cu genunchiul în extensie.
Examinatorul trage patela în sens caudal și o menține în acea poziție, spunându-i subiectului să își contracte cvadricepsul.
Dacă apare durere testul este considerat pozitiv. [Balint, T. 2007, pag 101]
Tabel nr. 9. Rezultatele testelor funcționale inițiale de la nivelul genunchiului
II.5.3.2 Teste funcționale specifice gleznei
Testul compresiunii tibio-fibulare
Pacientul se află în culcat dorsal.
Examinatorul aplică presiune la nivelul mediu al gambei, încercând să unească cele două doase.
Dacă apare durere la nivelul inferior al membrului, testul este considerat pozitiv. Acest lucru poate reprezenta un traumatism la nivelul sindesmozei tibio-fibulare [Balint, T. 2007, pag 123,124]
Semnul Homans
Pacientul se află în decubit dorsal.
Examinatorul duce piciorul în flexie dorsală, având genunchiul extins.
Dacă pe partea posterioară a gambei apare durere, este un semn reprezentativ tromboflebitei.
La palpare, această regiune este mai sensibilă și există posibilitatea apariției unei diminuări a pulsului de la nivelul arterei pedioase,care este situată pe fața dorsală a piciorului. [ https://ro.scribd.com/document/338390945/Evaluarea-Piciorului-Si-a-Gleznei ]
Testul Cotton
Pacientul se află în culcat dorsal.
Terapeutul stabilizează capătul distal al tibiei aplicând la nivelul piciorului o forță laterală.
Translarea piciorului indică o instabilitate a sindesmozei. [Balint, T. 2007, pag 124]
Testul subluxării tibiotalare
Subiectul se află în decubit dorsal.
Examinatorul apucă picioarele acestuia iar cu ajutorul degetelor II-V, iar cu policele palpează fața anterioară a talusului.
Se vor face pasiv flexii plantare și dorsale, pentru a putea observa gradul de mișcare.
Dacă apare diminuarea flexiei dorsale pe partea afectată, testul este considerat pozitiv pentru subluxația posterioară tibiotalară.[ https://ro.scribd.com/document/338390945/Evaluarea-Piciorului-Si-a-Gleznei ]
Testul Duchenne
Pacientul se află în culcat dorsal.
Examinatorul relizează flexia dorsală a piciorului subiectului, împingând metatarsianul I prin plantă. Subiectul este rugat să execute o flexie plantară.
Testul este considerat pozitiv, dacă doar partea laterală a piciorului execută flexia plantară, în timp ce partea medială se duce și mai mult în flexie dorsală. [Balint, T. 2007, pag 126]
Testul Morton
Subiectul se află în decubit dorsal.
Terapeutul face presiune sau strânge metatarsienele piciorului afectat.
Testul este pozitiv, dacă apare durere, acest lucru idicând o fractură cauzată de stres sau un neurom. [ https://ro.scribd.com/document/338390945/Evaluarea-Piciorului-Si-a-Gleznei ]
Testul Thompson
Subiectul în decubit dorsal.
Examinatorul strânge gamba subiectubui, la nivelul tricepsului sural.
Dacă nu apare flexia plantară, testul este considerat pozitiv, ceea ce indică o posobilă ruptură la nivelul tendonului ahilian. [Balint, T. 2007, pag 125]
Tabel nr. 10. Rezultatele testelor funcționale inițiale de la nivelul gleznei
II.5.3.3 Test postural
Acest test este utilizat pentru a determina:
zonele de presiune la nivel plantar;
conturul și forma amprentei plantare;
modificările apărute în timpul ortostatismului sau în timpul mersului.
Examinarea se face cu pacientul în ortostatism, astfel este pusă în conditii functionale, pozitionarea piciorului fata de sol. Daca pacientul a suferit numte traumarisme, contactul plantei cu solul nu se mai face normal, astfel pot apărea restrangeri ale zonelor de contact , fie marirea punctelor de sprijin de sprijin. [https://ro.scribd.com/document/338390945/Evaluarea-Piciorului-Si-a-Gleznei ]
Pentru a putea pune în aplicare acest test, la domiciliul pacientului, am folosit acoarele și foi. Am colorat talpile pacientei și am rugat-o să pășească pe foi, lasând amprente clare, în funcție de capacitatea acesteia de a încărca greutatea corpului pe membrele inferioare. Acest test a fost relizat după degispare și după parcurcerea anumior exerciții pentru a putea facilita menținerea poziției ortostatice. Testul a fost repetat în cadrul evaluării intermediare și în cadrul evaluării finale, pentru a putea observa evoluția pacientei.
Testarea inițială
-piciorul bolnav -piciorul sănătos
Din imagienea de mai sus se observă clar diferența în care pacineta pășeste. Sub forma unor procente aș putea spune că aceasta foloseste în proportie de 40% piciorul operat, comparativ cu piciorul sătătos care este folosit 100%.
II.6 Planul cercetării
Aplicarea programul de recuperare a cuprins trei mari etape, și anume:
Recuperarea post-operatorie în aparat gipsat
perioada: 21.02.2019-17.03.2019
Recuperare post degipsare
perioada: 19.03.2019-20.07.2019
Recuperarea după extragrea tijelor
perioada: 25.07.2020-30.08.2020
II.6.1 Obiectivele recuperării
Oviectivele recuperării au fost stabilite în funcție de etapele de recuperare menționate mai sus, astfel:
Obiectivele recuperătii post-operatorie în aparat gipsat
combaterea durerii
favorizarea circulației
recăpătarea tonusului muscular
Obiectivele recuperătii post degipsare:
combaterea durerii și a inflamației
refacerea mobilității articulare
tonifierea musculaturii
și creșterea rezistenței musculare
creșterea stabilității articulare
Obiectivele recuperătii după extragrea tijelor:
menținerea tonusului și a stabilității obținute
reeducarea mersului
Programl terapeutic a fost realizat la domiciliul pacientei. Ședințe de kinetoterapie au avut zilnic, timp de 1-2 ore, în funcție de apariția durerii sau a alor factori perturbatori. Aceste exerciții au fost combinate cu metode care faclitează recuperarea pacientei(masaj, termo/crioterapie).
Dozarea exercițiilor a crescut treptat, în funcție de evolutia pacientei și în funcție de intensitatea acestora.
Programul de recuperare
Etapa I:
Recuperarea post-operatorie în aparat gipsat
Obiective și modalități de intervenție:
Combaterea durerii
Administrarea anitiinflamatoarelor, antialgicelor, homeopatelor cu rol în reducerea durerii.
Favorizarea circulației
Gimnastica Burger: -pacienta se află în decubit dorsal cu având membrul afectat poziționat la 450 timp de 1-3 minute sau pană cand se observă o ușoară paloare a degetelor de la picioare. Apoi pacienta va trece în așezat la marginea patului, cu membrul inferior intis timp de 1-3 minute, după care va revenii în decubit dorsal. [Albu, C. 2012, pag 121]
dozare: 4-6 repetări de 4 ori pe zi
Posturarea membrului cu ajutorul pernelor la diferite unghiuri. Pernele fiind asezate la nivelul genunchilui și la nivelul călcâilului
dozare: poziția membrului inferior se va schiba 4 ori pe zi
Recăpătarea tonusului muscular
Pacienta se află în decubit dorsal, având membrele inferoare întinse, aceasta va realiza în mod voit și constient contracția gambei.
dozare: 4 x 6 secunde, pauză 3 secunde între execuții
Pacienta se află în decubit dorsal, având membrele inferoare întinse, aceasta va realiza în mod voit și constient contracția coapsei.
dozare: 4 x 6 secunde, pauză 3 secunde între execuții
Pacienta se află în decubit dorsal, având membrele inferoare întinse, aceasta va realiza în mod voit și constient contracția fesierilor.
dozare: 4 x 6 secunde, pauză 3 secunde între execuții
Etapa II:
Recuperare post degipsare
Obiective și modalități de intervenție:
Combaterea durerii și a inflamației
Administrarea anitiinflamatoarelor, antialgicelor, homeopatelor cu rol în reducerea durerii
Crioterpie și termoterapie, inițial aplicam stimului rece, apoi cel cald astfel putem obține o relaxare mult mai profundă a musculaturii.
Aplicarea benzilor kinetice, pentru drenaj și relaxare musculară.
Masaj usor-relaxant al gambei, atât pe partea anterioră cât si pe cea posterioară, bazat pe efleuraje. Acest tip de masaj este recomandat datorită faptului ca membrul pacientei a fost supus unei interventii chirugicale în urma căreia i s-au introdus tineje pentru sudarea tibiei.
dozare: 2-3 ori pe zi timp de 15 de minute
Masaj de relaxare poate fi combinat cu manevre specifice de trigger point la nivelul coapsei si al fesierilor.
dozare: 2-3 ori pe zi timp de 20 de minute
Refacerea mobilității articulare
Exerciții pasive/pasivo-active:
Pacienta se află in decubit dorsal, membrele inferioare întinse și un rolu la nivelul genunchiului, kinetoterapeutul mobilizează pasiv articulația talo-crurală, prim mișcări de flexie doesală/plantară. Se realizează aceeași miscare dar pasivo-activ.
dozare: 4 X 8 repetări
Pacienta se află in decubit dorsal, membrele inferioare întinse, kinetoterapeutul mobilizează pasiv articulația genunchiului, prim mișcări de flexie/extensie. Se realizează aceeași miscare dar pasivo-activ.
dozare: 4 X 8 repetări
Pacienta se află in decubit dorsal, membrele inferioare întinse, kinetoterapeutul mobilizează pasiv rotula sus-jos, stânga dreapta.
dozare: 4 X 8 repetări
Pacienta se află in decubit ventral, membrele inferioare întinse, având un rulou la nivelul treimii femurale distale, execută mișcarea de extensie din articulația genunchiului.
dozare: 4 X 8 repetări
Exerciții active:
Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse așezate pe un rulou care este pozitionat la nivelul tendonului Ahilean,se executa flexi dorsale și plantare simultan, apoi alternativ.
dozare: 4 X 8 repetări
Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse, execută flexia genunchiului, fară ca talpa să piardă contactul cu patul/salteaua, până în punctul maxim de aplitudine.
dozare: 4 X 8 repetări
Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse, având la nivelul calcâiului o minge de burete, execută rularea mingii prin mișcări de flexie și extensie a genunchiului.
dozare: 4 X 8 repetări
Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse, execută flexia genunchiului, urmată de tragerea acestuia la piept.
dozare: 4 X 8 repetări
Ostostatism, având picioarele depărtate la nivelul umerilor execută genuflexiuni.
dozare: 4 X 8 repetări
Dozarea se va modifica în funcție de evoluția pacinetei, astfel numărul de repetări poate creste pana la 10-12 pentru fiecare serie.
tonifierea musculaturii și creșterea rezistenței musculare
Culcat dorsal, cu membrele inferioare întinse, executa flexie din articulația coxală, contra unei rezistențe aplicate de către kinetoterapeut, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 6 repetări
Culcat dorsal, cu membrele inferioare întinse, executa flexie din articulația coxală, urmtă de menținerea piciorului ridicat la 30/60/90 timp de 6 secunde, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 6 repetări
Culcat dorsal, cu membrele inferioare întinse, executa diferite numere/litere/forme, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 8 repetări
Culcat dorsal, cu membrele inferioare flectate, cu talpa pe sol, excută ridicări ale bazinului.
dozare: 4 X 10 repetări
Culcat costal, cu membrele inferioare întinse, executa abducție/adducție din articulația coxală, contra unei rezistențe aplicate de către kinetoterapeut, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 6 repetări
Culcat costal, cu membrele inferioare întinse, executa abductee/adducție din articulația coxală, urmtă de menținerea piciorului ridicat la 30/60/90 timp de 6 secunde, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 6 repetări
Culcat costal, cu membrele inferioare întinse, executa diferite numere/litere/forme, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 8 repetări
Culcat facial, cu membrele inferioare întinse, executa extensie din articulația coxală, contra unei rezistențe aplicate de către kinetoterapeut, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 6 repetări
Culcat facial, cu membrele inferioare întinse, executa extensie din articulația coxală, urmtă de menținerea piciorului ridicat la 15/25/40 timp de 6 secunde, pe parcursul execuției se va menține flexia dorsală.
dozare: 4 X 6 repetări
Ostostatism, picioarele depărtate la nivelul umerilor execută genuflexiuni având o bandă elastică la nivelul coapselor, apoi banda se va poziționa la nivelul gambelor.
dozare: 3 X 8 repetări
Ostostatism, picioarele depărtate la nivelul umerilor, pacienta va menține poziția de genuflexiune 6-8 secunde.
dozare: 3 X 8 repetări
Ostostatism, picioarele depărtate, execută ridicări pe varfuri, fără a atinge solul cu călcâiul în momentul coborârii.
dozare: 4 X 10 repetări
Numarul seriilor și numărul de repetări se vor modifica în funcție de pacientă. Astfel un exercițiu se poate repeat de 2/4 ori a câte 6-12 repetări.
creșterea stabilității articulare
Stand, având varful piciorului pe o minge, realizează rularea mingii pe sol (față-spate, stânga-dreapta).
dozare: 3 X 10 repetări
Stand pe discul de echilibru, cu fata la spalier ținându-se de o șipcă, execută genuflexiuni.
dozare: 4 X 6 repetări
Stand departat, efectuează sarituri pe mingea bosu.
dozare: 3 X 10 repetări
Stand in pozitie de genuflexiune, pe mingea bosu, kinetoterapeutul dezechilibreaza pacienta.
dozare: 4 X 5 repetări
Numarul seriilor și numărul de repetări se vor modifica în funcție de pacientă. Astel un exercițiu se poate repeat de 2/4 ori a câte 6-12 repetări.
Etapa III:
Recuperarea după extragrea tijelor
Obiective și modalități de intervenție:
menținerea tonusului și a stabilității obținute
Stand pe mingea bossu (pe partea plată), cu fata la spalier ținându-se de o șipcă, execută genuflexiuni.
dozare: 3 X 5 repetări
Stand, având un picior pe o minge de burete execută fandări.
dozare: 4 X 5 repetări/fiecere picior.
Stand, relizează sărituri de pe un picior pe altul.
dozare: 3 X 8 repetări
Stand, realizează genuflexiuni, ținandu-se de mânerele TRX-ului.
dozare: 3 X 6 repetări
Stand, realizează fandări, ținandu-se de mânerele TRX-ului.
dozare: 2 X 8 repetări/fiecare picior
Seriile si numărul de repetări variază în funcție de pacientă.
reeducarea mersului
Ortostatism, mers pe varfuri, pe calcâie, pe partea internă/externă a labei piciorului.
dozare: 4 X 6 metrii
Ortostatism, mers cu un picior pe varf, celălalt picior pe calcâi, si invers.
dozare: 4 X 6 metrii
Ortostatism, mers lateral, picior după picior.
dozare: 4 X 6 metrii
Ortostatism, mers cu ochii închiși.
dozare: 4 X 8 metrii
Ortostatism, mers pe diagrame(zig-zag, șerpuit, sub diferite forme sau litere)
dozare: 4 X 8 metrii
Ortostatism, mers pe anumite suprafețe (nisip, boabe de fasole, orez, pe iarbă, saltea, covor)
dozare: 4 X 6 metrii
Ortostatism, mers urmat de lovirea unei mingi cu piciorul la 3 pasi.
dozare: 4 X 6 metrii
Distanța parcursă va crește treptat, astfel poate ajunge de la 6-8 metrii până la 10-12 metrii.
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII
În urma aplicării programului de recuperare, rezultatele sunt evidențiate prin evalurarea pacientei la începutul, la finalul dar și pe parcursul recuperării, acesta în final fiind cetralizate pentru a putea observa mai ușor evolutia pacientei de-a lungul kinetoterapiei.
III.1 Evoluția bilanțului articular al membrului inferior
În cadrul bilanțului articular, se observa o evoluțiea majora (reprezentată mai sus) a amplitudinilor de mișcare, relizate din articulația genunchlui, respectiv articulatia gleznei. Mișcarea de flexie a genunchilui a crescut de la 25(evaluarea inițială) la 120(evaluarea finală), extensia genunchilui s-a diminuat considerabil, de la 10(evaluarea inițială) la 5(evaluarea finală). Flexia dorsală a crescut de la 10(evaluarea inițială) la 20(evaluarea finală), iar flexia plantară s-a imbunătățit de la 20(evaluarea inițială) la 45(evaluarea finală). Acest lucru atestă faptul ca exercițiile au fost individualizate benefic, pentru a putea obține rezultate cât mai bune.
III.2 Evoluția bilanțului muscular al membrului inferior
Graficul de mai sus, indică o creștere a forței pe perioada recuperării și faptului ca programul kinetic cuprinde exerciții rezistive care ajută la creșterea forței musculare.
La testarea inițială cele mai afectate mișcări au fost flexia genunchilui, flexia dorsală si flexia plantară, acestea prezentand valoarea forței de 2 datorită durerilor apărute în timpul realizării exercițiilor. Forta musculara a crescut treptat ajungand astfel la forța 4 pe mișcările de flexie si extensie ale genunchiului, respectiv forta 3 pentru mișcările de flexie dorsală și plantară.
Pin aplicarea gradată a exercițiilor rezistive forta la momentul evaluării finale a ajuns la 5 pentru miscările de flexie/extensie ale genunchiului si flexie dorsală, iar pentru miscarea de flexie plantară am ajuns la forta 4.
III.3 Evoluția durerii
Datorita faptului că programul de tratament a cuprins metode și mijoace specifice prin care putem controla intensitatea durerii (masajul, compresele cu gheață, antiinalgicele, posturările), care contribuie la diminuarea durerii, facilitând relizarea anumitor exerciții din programul de recuperare. Durerea suferit o scădere de la evaluare la evaluare, ajungand astfel la pragul nul al durerii.
III.4 Evoluția testului postural(%)
Graficul de mai sus reprezintă distribuția greutății corporale, care a fost relizata prin intermediul unor exerciții de cortrol-coordonare, acestea fiind completate de exerciții pentru reeducarea mersului.
Astfel se poate observa o evolutie a distibuției grutății, care la evluarea inițială a fost intr-un procent de 40% pentru piciorul afectat, a juns in timp și prin aplicarea programului de recuperare la un procent de 90%.
III.5 Evoluția testelor funcționale
III.5.1 La nivelul genunchiului
III.5.2 La nivelul gleznei
Tabelel de mai sus reprezină rezultatele testelor functionale aplicate in cadrul celor trei evaluări (inițială, intermediară, finală). Se poate observa faptul ca la evaluarea inițială majotitatea testelor au fost pozitive, urmand ca prin intermediul aplicării programului kinetoterapeutic sa se obțină rezultate pozitive pentru toate testele aplicate.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Concluzii generale
În urma plicării sistematice a metodelor, a tehnicilor kinetotarapeutice și în urma finalizării cercetării, am obținut următoarele concluzii:
Rezultatele recuperării depind de următorii factori:
dignosticarea precoce,
aplicarea cât mai rapida a porgramului de recuperare,care are la baza metode și mijloace specifice
cooperarea pacientului
pregătirea profesională a terapeutului.
După aplicarea programului kinetic, pacienta a arătat un progres semnificativ, care este pus în evidență prin compararea evaluării inițale cu cea intermediară și apoi cu cea finală. În cazul de față rezultatele au fost positive cu privire la parametrii funcționali (durere, postură, forță, mobilitate) care au fost testați.
Prin combinarea exercițiilor kinetice uzuale cu alte mijloace sau metode (termoterapie, masaj, mobilizări) s-a constatat o recuperare mai rapida a pacientei, astfel aceasta a putut să revină mult mai repede la activitățile zilnice.
Recuperarea funcțională a membrului afectat a fost posibilă în urma aplicării unui program kinetic personalizat în funcție de nevoile și posibilitățile de execuție ale pacientei.
Pe parcursul ședințelor de kinetoterapie am consultat mereu pacienta în vederea obținerii unui feed-back pozitiv, astfel acest feed-back a contribuit la relizarea obiectivelor stabilite la începutul programului de recuperare, obiective care au fost atinse în proporție de 90%.
Concluzii funcționale
Prin aplicarea proramului de recuperare s-au obținut următoarele progrese funcționale:
😊Flexia genunchiului a crescut: 25 120,
😊Extensia genunchiului a scăzut: 10 5,
😊Flexia dorsală a crescut: 10 20,
😊Flexia plantară a crescut: 20 45,
😊Forța musculară a crescut: F2 F5,
😊Rezultatele testelor sunt negative pe toate mișcările.
Recomandări
Pentru prevenirea apariției complicațiilor, este recomandată evitarea suprasolicitării sau a traumatismelor la nivelul membrului afectat.
Se recomandă că pacienta să urmeze un program de exerciții adaptate și după terminarea programului terapeutic, astfel musculatura își vă pastra tonusul iar aticulatiile își vor menține mobilitatea, contribuind astfel la evitarea reapariției traumatismelor.
În momentul în care va reîcepe antrenamentele pentru schi, se recomandă executarea unor exerciții pregătitoare specifice sportului, astfel se pot prevenii accidentările.
Pentru a obține performanțe maxime se recomandă adoptarea unei nutriții sănătoase, bogate în calciu, vitamine și fier, cât și o hidratare corespunzătoare, pe perioada unei zile indiferent de activitățile desfășurate.
Pentru a se recupera cât mai repede și eficient, familia trebuie să susțină activ pacienta pe parcursul recuperării cât și după terminarea acesteia.
Bibliografie
Albu, R.M., Bistriceanu, V. – ,,Anatomia si fiziologia Omului”, Editura Universul, Iași,2007
Albu, C., Armbruster, T.L, Albu, M. – ,,Kinetoterapie: metodoligia poziționării și mobilizării pacientului”, Editura Polirom, Iași, 2012
Balint, T., Diaconu, I., Moise, A. – ,,Evaluarea aparatului locomotor”,Editura Tehnopress, Iași,2007
Bordei, P. – ,,Scheletul corpului uman”,Universitatea ,,Ovidius”, Constanța, 2003
Cioroiu, S.G.. G. – ,,Esential in anatomie si biomecanica”, Editura Universitatii Transilvania, Brașov, 2006
Cioroiu, S.G.. G. – ,,KInteoterapie de la terorie la practica”, Editura Universitatii Transilvania, Brașov, 2012
Clement, C.B. – ,,Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor”,Editura Sport-Turism,București,1977
Cordun, M. – ,,Kinetologie medicala”, Editura Axa, București, 1999
Cotman, R. – ,,Kinetoterapie. Metodica desfasurarii activitatii practice”, Editura Fundatiei Romania de Maine, București, 2006
Cozma, N., Frasin, Gh. – ,,Osteologie”, Institutul de medicină și farmacie, Iași, 1983
Ifrim, M., Niculescu, Gh. – ,,Compendiu de anatomie”, Editura stiintifica si enciclopedica, București, 1988
Lupescu, V. – ,,Traumatologie si ortopedie:curs pentru student”, Editura Muntenia & Editura Leda, Constanța 2001
Nenciu, G. – ,,Biomecanica in Educatia fizica si sport: aspect generale” , Editura Fundatiei Romaniei de maine, București, 2005
Niculescu, C.Th., Carmaciu, R. – “Anatomia si fiziologia omului: compendiu”, Editura Corint, București, 2009
Papilian, V. – ,,Anatomia Omului”, Vol. 1, Editura Bic All, București, 2009
Rață, M. – ,,Anatomie functionala si biomecanica: Curs studii de licenta”, Editura Alama Mater, Bacău 2014’,
Sbenghe, T. – ,,Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare,Editura Mediola, București, 1987
Theodorescu, Dem. – ,,Mic atlas de anatomia omului”,Ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, București,1982
Turcu, I. – ,,Metodologia Cercetării în Educație Fizică și Sport”; Editura Universității Transilvania, 2007
Zamora, E. – ,,Anatomie functionala si biomecanica”, Note de curs.
Bibliografie pe suport electronic
http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/evaluarea-aparatului-locomotor-2007.pdf
http://editurauniversitaria.ucv.ro/biomecanica-aparatului-locomotor/rasfoire
http://sistemulosos.blogspot.com/2010/01/structura-oaselor-lungi.html
http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-inferior/Oasele-gambei-tibia-si-peroneu23115.php
http://www.ortokinetic.ro/p170-Fracturi – acesat în 21.11.2019
https://es.scribd.com/doc/249058002/Semne-Si-Teste-in-Evaluarea-Genunchiului
https://kupdf.net/download/anatomie-caiet-lucrari-practice_59f232cae2b6f5ea5608ef97_pdf
https://rjp.com.ro/articles/2012.3/Pedia_Nr-3_2012_Art-4.pdf
https://ro.scribd.com/document/338390945/Evaluarea-Piciorului-Si-a-Gleznei
https://sfaturimedicale.ro/fractura-de-tibie/#4
https://sistemul-osos.weebly.com/structur259.html
https://www.academia.edu/19607323/Esențiale-in-anatomie-și-biomecanică-Silviu-Gabriel-Cioroiu-text_1_
https://www.academia.edu/22548515/._Membrul_inferior_-_articulatii_biomecanica
https://www.academia.edu/31240509/TRAUMATISMELE_MEMBRELOR
https://www.academia.edu/32052946/OSTEOGENEZA_SI_OSIFICAREA
https://www.academia.edu/8735725/Biomecanica_ap_loc
https://www.elmundo.es/salud/274/18N0142.html
https://www.medicalnewstoday.com/articles/321642.php#types
https://www.romedic.ro/fractura-la-copii
https://www.scribd.com/doc/268232468/Biomecanica-genunchiului
https://www.scribd.com/presentation/397529877/Parghii-Biomecanica
Anexe
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROGRAMUL DE STUDIU KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ [305836] (ID: 305836)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.