PROGRAMUL DE STUDIU FINANȚE ȘI BĂNCI ȘI ASIGURĂRI FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF Lucrare de Disertație COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Prof.univ.dr. Diana SABĂU –… [603169]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU FINANȚE ȘI BĂNCI ȘI
ASIGURĂRI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

Lucrare de Disertație

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof.univ.dr. Diana SABĂU – POPA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU FINANȚE ȘI BĂNCI ȘI
ASIGURĂRI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

Uniunea Bancară din Europa. Realizări și
Provocări

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof.univ.dr. Diana SABĂU – POPA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

2 Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
Capitolul 1. Uniunea bancară europeană. Concept și Mecanisme de implementare …………….. 4
1.1 Conceptul și semnificația Uniunii Bancare ………………………….. ………………………….. …… 5
1.2 Pilonii Uniunii Bancare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
1.3 Cadrul unic de reglementare al Uniunii Bancare ………………………….. ……………………….. 7
1.4 Mecanismul unic de supraveghere ………………………….. ………………………….. ………………. 8
1.5 Mecanismul unic de rezoluție ………………………….. ………………………….. …………………… 12
1.6 Sistemul unic de garantare a depozitelor ………………………….. ………………………….. …….. 14
Capitolul 2. Avantajele și dezavantajele Uniunii Bancare ………………………….. ………………….. 16
2.1 Avantajele Uniunii Bancare ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
2.2 Dezavantajele Uniunii Bancare ………………………….. ………………………….. …………………. 18
Capitolul 3. Stadiul Uniuni Bancare. Studiu de caz România ………………………….. …………….. 21
3.1 Previziuni privind aderarea României la Zona Euro ………………………….. …………………. 21

3 Introducere

Prin tema acestei lucrări de diserație îmi propun să analizez și să dezbat fenomenul
procesului de organizare a Uniuni Bancare din Europa, atât din punct de vedere a reconstituiri
încrederi în moneda unică euro, cât și din punct de vedere a noului cadru de guvernanță
economică a Uniunii Europene.
Modul în care criza economică a efectat zona euro însă și întreaga constituire
europeană, face ca Uniunea Bancară s ă reprezinte ultima creație juridic o-economică a Uniunii
Europene.
Astfel că în prima partea a lucrări sunt prezentate elemente definitori privind conceptul
și modul de creare a Uniuni Bancare cât și elemente referitoare la schimbarea cadrului de
reglementare financiară pentru întărirea și consolidarea stabilității financiare. De asemenea
tot în prima parte este analizată și Structura Uniunii Bancare din Europa care va face referire
la setul unic de reglementări mai exact la cei mai importanți trei piloni care sunt reprezentați
de Mecanismul unic de supraveghere.
În cea de -a doua parte a lucrări i sunt p rezentate avantajele și dezavantajele Ununii
Bancare, deoarece se dorește o uniune bancară care să garanteze stabilitatea financiară, să
protejeze contribuabilul și să permită cel mai mare grad posibil de integrare a pieței europene,
abordând în același ti mp riscurile inerente unei uniuni bancare mai strâns integrate. În această
parte vor fi scoase în evidență atât beneficiile pe care Uniunea Bancară le are cât și
dezavantajele acesteia.
În cea de -a treia parte a lucrării este prezentat stadiul în care Româ nia se afla în
momentul de față

4 Capitolul 1. Uniunea bancară europeană. Concept și Mecanisme de
implementare

Uniunea bancară reprezintă cea mai mare etapă în integrarea economiilor și instituțiilor
UE de la lansarea Uniunii Eco nomice și Monetare . Aceasta oferă bazele esențiale pentru
stabilitatea financiară și ajută la crearea rezistenței la crize și la îmbunătățirea monitorizării și
evaluării riscurilor .
Necesitatea unei u niuni bancare a apărut datorită crezei financ iare din anul 2008 și din
criza ulterioară a datoriilor suverane. A devenit clar că, mai ales într -o uniune monetară, cum
ar fi zona euro, problemele cauzate de legăturile strânse dintre finanțele sectorului public și
sectorul bancar pot răspândi cu ușurință peste granițele naționale și pot provoca dificultăți
financiare în alte țări ale UE.
O uniune bancară de succes este una care asigură un sector bancar solid, transparent și
rezistent, capabil să ofere finanțare economiei reale. Acesta este motivul pentru care o abordare
pan-european ă a reglementării, supravegherii și rezoluției bancare este crucială.1
De asemenea aceasta dorește ca sectorul bancar din zona euro să asigure o stabilitate
privind modul în care instituțiile bancare neviabile pot să beneficieze și ele de o decizie fără a
apela la fondurile contribuabiliilor.
Principalul scop al uniuni bancare este acela de a consolida un sector bancar:2
 mai transparent prin utilizarea constantă a regulilor comune și a normelor
admi nistrative în ceea ce privește supraveghere a băncilor ;
 standardizat printr -o modificare egală a operațiunilor bancare naționale și
transfrontaliere și de asemenea și prin dezintegrarea solidității financiare a băncilor la
acele țări în care acestea sunt așezate;
 mai cert printr -o acțiune ti mpurie în cazul în car e instituțiile bancare întâ lnesc diferite
probleme, îns ă pentru a putea participa la evitarea întăririi în cazul în care acestea se
află în dificultate, de asemenea dacă este necesar și printr -o decizie eficientă;

1 https://www.ebf.eu/priorities/banking -supervision/banking -union/ , consultat la 15.01.2020
2 https://www.bankingsupervision.europa.eu/about/bankingunion/html/ind ex.ro.html , consultat la 24.01.2020

5 1.1 Conceptul și semnificația Uniunii Bancare
Din punct de vedere conceptual, uniunea bancară completează logic uniunea monetară.
În special, facilitând integrarea piețelor bancare europene, astfel că aceasta ar trebui să conducă
la instituții mai sigure și mai eficiente, precum și la servici i bancare mai bune și mai ieftine.3
Astfel, uniunea bancară reprezintă un element important pentru ca proiectul european
să fie păstrat și aprofundat. Succesul său depinde de capacitatea sa, în primul rând, de a asigura
un sistem bancar mai strâns integrat în zona euro și, în al doilea rând, de a stabiliza legătura
dintre siguranț a și soliditatea percepută de instituțiile financiare și soliditatea fiscală a
jurisdicțiilor lor de origine.
Primul dintre aceste două obiective necesită instituirea condițiilor necesare pentru a
facilita furnizarea de servicii bancare transfrontaliere în zona euro și, în special, mai multe
bănci trebuie să funcționeze în mai multe jurisdicții.
Al doilea obiectiv impune ca mecanismele de soluționare a băncilor falimentare să fie
eficiente, asigurând un tratament comparabil al creditorilor și acționarilor tuturor băncilor din
zona euro, indiferent de domiciliu.
La începutul anilor 1990, exista d eja certitudinea ca un sistem unic de supraveghere
bancară reprezintă componenta princi pală și de bază în cea ce priv ește alcătuirea uniunii
bancare .4
Prin urmare, Uniunea bancară pe care o vizăm astăzi depășește supravegherea pur bancară:
aceasta trebuie să cuprindă cinci elemente importante și anume.
 un singur manual de reguli pentru bănci ;
 un cadru unic pentru supraveghere bancară;
 un mecanism unic de soluționare a băncilor, finanțat din taxe asupra sectorului însuși;
 un pas comun în caz de sprijin fiscal temporar;
 un sistem comun pentru protecția depozitelor.

3 https://www.fef.es , consultat la 24.01.2020
4 ANDRÈS, J –M, D CAHEN and M TRUCHET : «Optimizing the banking union », Eurofi, 2018, pg 15

6 1.2 Pilonii Uniunii Bancare
Proiectul de uniune bancară, inițiat în anul 2012, a fost fundamental pentru a provoca
o fragmentare financiară tot mai mare, care la acea vreme a amenințat existența continuă a euro.
Crearea uniunii bancare a presupus înființarea următoarelor mecansime : un mecanism
unic de supraveghere (SSM) care să asigure folosirea în permanență a normelor prudențiale în
cea ce privește țările din zona euro, un mecanism de rezoluție unic (SRM) care să garanteze o
lichidare productivă a instituțiilor bancare care se af lă în impasul de a intra în dificultate și un
sistem de asigurare a depozitelor. S -au înregistrat progrese incontestabile în ceea ce privește
primii doi piloni, dar schema europeană d e asigurare a depozitelor nu s-a materializat niciodată,
din cauza discre panțelor semnificative dintre țările din nord (în special Germania) și țările din
sudul Europei.5
Construcția Uniunii Bancare pornește de la o bază comună reprezentată de cadrul unic
de reglementări, element esențial pentru durablitatea proiectului în sine și, implicit, pentru
completarea și dezvoltarea Uniunii Economice și Monetare (UEM). Cadrul unic de
reglementări, spre deosebire de Mecanismele unice de supraveghere și rezoluție, vizează
spațiul UE în întregimea lui. Unul din avantajele consistente ale r eglementării unice este
asigurarea tratării în mod echivalent a problemelor care pot să apară ulterior și prevenirea
arbitrajului de reglementa re.
Una din condițiile necesare a fi satisfăcute pentru optimizarea funcționalității UEM este
crearea unui cadru unic de reglementare (“Single Rulebook”) care ar conduce la o mai bună
valorificare a potențialului pieței unice, ar preveni arbitrajul de reglementare și ar optimiza și
transparentiza mediul concurențial, ar facilita gestionarea unei posibile crize genera tă de
intrarea în dificultate a unor instituții transnaționale și, nu în ultimul rând, ar îmbunătăți
considerabil alocarea capitalurilor și gestionarea riscurilor. Setul unic de reglementări
comportăși un anumit grad de flexibilitate vis -a-vis de materiali zarea unor posibile riscuri la
nivel național (de ex. deteriorarea stabilității financiare) sau la nivel instituțional (de ex.
deteriorarea capitalului unei instituții de credit).

5 https://www.bbva.com/en/opinion/the -banking -union -somethings -at-play/ , consultat la 24.01.2020

7 1.3 Cadrul unic de reglementare al Uniunii Bancare
Este principalul element al uniunii bancare și al reglementării sectorului financiar în
întreaga UE. Cuprinde anumite acte juridice care trebuie respectate de instituțiile financiare ale
UE.
Obiectivele principale ale cadrului unic de reglementare:
 excluderea disproporțiil or dintre statele membre, la nivel legislativ ;
 îndeplinirea unui nivel identic de protecție pentru consumatori ;
 îndeplinirea unor condiții de concurență echitabile pentru bănci în întreaga UE ;
 stabilirea cerințelor de capital băncilor ;
 asigurarea protecție i deponenților ;
 prevenirea și gestionarea situațiilor dificile la nivelul băncilor.
Structura cadrului unic de reglementare:
Cuprinde anumite acte juridice care trebuie respectate de instituțiile financiare ale UE. Aceste
acte juridice sunt:
 Directiva (CRD IV) și Regulamentul (CRR) cerințelor de capital, care stabilesc o serie
de limite pentru standardele de capital și lichiditate și cadrul de reglementare al
bonusurilor bancherilor și al problemelor de guvernanță și transparență. 6
 Directiva schemei de garantare a depozitelor (DGSD) având drept scop îmbunătățirea
regulilor existente UE pentru protecția deponenților în cazul falimentului bancar; se
aplică tuturor băncilor din UE. 7
 Directiva de rezoluție ba ncară (BRRD) stabilește cadr ul de intervenție al autorităților
naționale pentru băncile falimentare naționale și transfrontaliere, prin stabilirea
regulilor de recapitalizare internă (bail -in) sau a fondurilor de rezoluție; se aplică tuturor
băncilor din UE. 8

6 Regulamentul nr 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, privind cerințele
prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, preluat din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
preluat de pe site -ul https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking -union/single -rulebook/capital –
requirements/ , consultat la 24.01.2020
7 Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind sistemele de garantare a depoz itelor,
preluat de pe site -ul https://eur -lex.europa.eu/legal -content/ro/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0049&from=EN ,
conultat la 24.01.2020
8 Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului, privind redresarea și rezoluția instituțiilor de
credit și a firmelor de investiții, preluat de pe site -ul https:/ /eur-lex.europa.eu/legal
content/ro/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0059&from=EN , consultat la 24.01.2020

8 1.4 Mecanismul unic d e supraveghere

În luna martie a anului 2013, s-a realizat primul acord politic făcut de Parlamen t și
Consiliu cu privire la înființarea primului pilon principal al Uniun ii Bancare, și anume
Mecanismul unic de supraveghere (MUS), care se va aplica tuturor băncilor care se află în zona
euro. Desigur că la acest acord privind Uniunea Bancară pot lua parte și acele state care se află
în afara zonei euro.
Realizarea mecanismu lui unic de supraveghere (MUS) a fost supranumit în luna
noiembrie 2014 „cel mai mare pas în direcția realizării unei integrări economice mai profunde
de la crearea uniunii economice și moneta -re”9.
Principalele caracteristici ale mecanismului unic de supraveghere sunt:
– Supravegherea sectorului bancar al Europei ;
– Asigurarea solidității sectorului bancar european, prin verificarea situației băncilor,
verificare efectuată pe baza unor norme aplicabile identic în toate țările UE ;
– Contribuirea la stabilitatea financiară a zonei euro .
Sarcinile MUS:
– Asigurarea faptului că instituțiile de creditare respectă cerințele prudențiale ;
– Detectarea slăbiciunilor într -un timp optim ;
– Asigurarea faptului că se iau decizii pentru corectarea slăbiciunilor .
MUS este alcătuit din BCE și autoritățile naționale de supraveghere. MUS se ba zează pe o serie
de texte, respectiv un regulament care prezintă sarcinile de supraveghere pentru BCE :10
– Regulamentul Consiliului de conferire a unor atribuții specifice BCE în ceea ce privește
supravegherea prudențială a băncilor ;
– Declarația Consiliului pr ivind modalitățile de vot în cadrul ABE Autorității Bancare
Europene.

9 https://www.eca.europa.eu consultat la 24.01.2020
10 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking -union/single -supervisory -mechanism/ , consultat la
24.01.2020

9 Banca Centrală Europeană răspunde de funcționarea generală a mecanismului unic de
supraveghere. Aceasta supraveghează toate băncile din zona euro, în special cele mari. Aceste
bănci sunt acelea care dețin active de peste 30 miliarde euro sau care echivalează cu cel puțin
20% din PIB -ul țării lor de origine. În prezent, există aproximativ 120 de astfel de bănci în zona
euro, reprezentând aproape 85% din activel e bancare totale ale aces teia.11

Sursa: https://www.statista.com/statistics/254484/total -assets -of-the-european -central -bank/

Statisticile indică evoluția activelor totale în ca drul Eurosistemului în perioada 2012 –
2018. Eurosistemul este format din BCE și băncile centrale naționale ale țărilor care au adoptat
moneda euro. În 2018, activele totale ale Eurosistemului s -au ridicat la aproximativ 4,70
trilioane de euro.
Supravegherea băncilor constă în verificarea periodică pentru buna funcționare a
acestora. Aceasta se referă la verificarea modului în care băncile creditează, împrumută și
investesc. În primă fază, verificarea se făcea sub forma unei evaluări detaliate, constând în
analiza bilanțurilor băncilor, calității activelor, precum și verificarea modului în care băncile
sunt pregătite să facă față crizelor.

11 The list of signifiant supervised entit ies and the list of less significant institutions, European Central Bank,
https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ssmlistofsuperv isedentities1409en.pdf?7f491a3d1ffd265b97f0ed2d9a
7d939e , consultat la 25.01.2020
2962.61
2273.27 2208.242780.553662.94467.614702.36
0500100015002000250030003500400045005000
2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018Grafic nr 1. Activele bancare totale ale zonei euro din 201 2până în 201 8(în
miliarde de euro)
mld euro

10 Autoritățile naționale de supraveghere sunt responsabile de supravegherea băncilor mai
mici și îndeplinesc alte sarcini co tidiene de supraveghere legate de protecția consumatorului,
de spălare de bani, de servicii de plată și de sucursalele băncilor din țări terțe.
Autoritatea Bancară Europeană (ABE) este responsabilă de asigurarea punerii în
aplicare a cadrului de reglementare unic în sectorul bancar. De asemenea, aceasta participă la
pregătirea testelor de rezistență bancară care urmează să fie executate de BCE, în timp ce ABE
coordonează exercițiul testului de rezistență la nivel de ansamblu, în întreaga UE.
Princ ipiile fundamentale privind modul în care o bancă este considerată mare și daca
aceasta face parte, prin urmare, cauza supravegherii directe a Băncii Centrale Europene sunt
specificate în Regulamentul principal al Mecanismului unic de supraveghere și de as emenea în
Regulamentul cadru în ceea ce privește MUS, aceste criterii sunt legate de influența economică
însă și de activitațile transfrontaliere, de mărimea unei bănci, precum și de necesitatea de
colaborare directă a acesteia prin fonduri publice.12
În fu ncție de dezvoltarea acestor principii, se poate modifica și numărul real al
instituțiilor bancare care sunt controlate în mod direct de către Banca Centrală Europeană, în
plus aceasta poate să decidă în orice moment ca orice bancă să intre în așa zisă cat egorie mare
a băncilor, doar dacă acestă acțiune va asigura faptul că se va pune în practică în mod constant
standar de înalte privind supravegherea.
Astfel că supravegherea se efectuează cu ajutorul unui plan foarte bine integrat care
combină o autoritate supranațională – Banca Centrală Europeană – și autoritățile naționale de
supraveghere, în cooperare stransă și în concordanță cu un set unic de standarde și cerințe de
înalt nivel.13
Pentru a se putea efectua un control eficient, instituțiile de credit sun t ierarhizate ca
fiind "semnificative " sau "mai puțin semnificative .": Banca Centrală Europeană monitorizează
personal băncile importante, în timp ce instituțiile naționale de supraveghere sunt împuternicite
cu supravegehrea bănci lor mai puțin importante.14
Mecanismul unic de supraveghere desfășoară verificări la fața locului (on -site
inspections), adică inspecții detaliate în cee ce privește verificarea și managementul riscului,
cu un obiectiv și interval predefinit, în cadrul unei instituții de credit, des igur că aceste verificări
pot fi raportate la risc și pot fi și proporționale.

12 Barbu, T., Vintilă, G. “The Consolidation of Banking Supervision in the Context of a Pan European Banking
System ”, Theoretical and Applied Economics, 2006, pg . 53-54
13 Davi s, E.P., Obasi, U . “The Effectiveness of Banking Supervision”, Brunel University, Economics and
Finance Working Paper Series , Working Paper, 2009, No. 09 -27, June
14 https://www.bancherul.ro , consultat la 22.03.2020

11 Banca Centrală Europeană a stabilit o categorie centralizată a examinărilor on-site, care
este răspunzătoare de modul în care se organizează aceste controale la fața locului la interval
de 1 an.
De regulă, obiectivul unei verificări la fața locului este:15
 să analizeze și să contabilizeze varietatea, nivelul și caracterisiticile esențiale ale
riscurilor, ținând cont de cultura de risc;
 să analizeze și să evalueze concordanța și aptitudinea guvernanței corporative a
instituției bancare însă și mediul de control intern în funcție de natura acțiunii cât și a
riscurilor acesteia;
 să analizeze și să evalueze modul în care sunt controlate aceste riscuri, cu accent pe
identificarea acelor puncte slabe sau incertitudini care ar putea avea o influență negativă
asupra capitalului și cash flow -ului băncii;
 să analizeze valoarea specifică a el emnetelor din bilanț cât și a situației financiare în
ceea ce priveste instituțiile de credit;
 să evalueze concordanța privind reglementările bancare;
 să efectueze analize pe motive precum riscurile cheie, guvernare și controale.
Ca și concluzie mecanismul ui unic de supraveghere se sprijină pe un alt pilo n esențial
al uniunii bancare și anume mecanismul unic de rezoluție, care este alcătuit dintr -o autoritate
unică de rezoluție (Comitetul) și un fond unic de rezoluție, pentru a contribui la rezoluția
băncil or aflate în curs de a intra în dificultate. 16

15 https://www.bancherul.ro , consultat la 22.03.2020
16 http://www.camera -deputatilor.ro/afaceri_europene/afeur/2016/fi_1951.pdf , consultat la 22.03.2020

12 1.5 Mecanismul unic de rezoluție
Din data de 1 ianuarie anul 2016 , mecanismul unic de rezoluție reprezintă cel de al
doilea pi lon principal al Uniunii B ancare , acesta a fost creat cu scopul de a răspunde nevoilor
de administrare obiectivă a măsurilor și acțiunilor unice de normalizare și rezoluție cu privire
la diminuarea efectel or economice negative, de asemenea acesta este folosit pentru rezoluția
acelor instituții bancare aflate în curs de a intra în di ficultate, el este finanțat prin aportul primit
din partea sistemului bancar.
Mecanismul unic de rezoluție lucrează în colaborare cu Mecanismul unic de
supraveghere (SSM), plasat sub autoritatea Băncii Centrale Europene și implementat în toate
zonele euro și în acele state membre ale UE care aleg să participe. Ca atare, aceasta marchează
un nou și important pas spre realizarea uniunii bancare în cadrul Uniunii Europene, din care
face parte al doilea pilon.
Astfel că , rezoluția aplicată oricărei bănci europe ne care nu fac e obiectul mecanismului
unic de supraveghere va urma o procedură armonizată, bazată în primul rând pe mecanismul
„salvare” constând în recapitalizarea băncii falimentare cu contribuții ale acționarilor și
creditorilor săi, evitând astfel o sa lvare din partea contribuabililor.
Obiectivele mecanismului unic de rezolu ție sunt:17
 Întărirea încrederii sectorului bancar ;
 Prevenirea situațiilor de panică în sistemul bancar;
 Diminuarea relației negative dintre bănci și datorii suverane .
Principalul scop al mecanismului unic de rezoluție este acela de prevenție privind
eventualele eșecuri viitoare în amonte asupra instituțiile ban care, punând capăt abordării
publice de salvare a problemelor cu privire la consecințele financiare ale unei crize bancare .
În preze nt, accentul este pus pe susținerea unui mecanism intern de salvare ca re se
bazează pe creditorii instituțiilor bancare aflate în dificultate pentru a putea evita pierderile și
a reconstrui un nivel suficient de capital fără a apela la contribuab il.
Dacă acest lucr u nu este suficient, se va apela la Fondul european de rezoluție – finanțat
integral de băncile care contribuie în 8 ani.18

17 http://www.ibr -rbi.ro/site/wp -content/uploads/2014/09/BNR.pdf , consultat la 23 .04.2020
18 https://www.societegenerale.com/en/banking -explained/economic -and-banking -environment/financial –
regulation/the -european -banking -union , consultat la 04.04.2020

13 Mecanismul unic de rezoluție oferă, de asemenea, o asigurare mai bună privind modul
de protecție pentru deponenți. În cele 28 de țări membre, depozitele efectuate de persoane fizice
și companii beneficiază de o acoperire garantată de 100.000 €. În acest fel, Uniunea bancară
oferă un răspuns unic capabil să prevină și să gestioneze mai bine crizele bancare în viitor.
De asemenea acest mecanism este alcătuit dintr -o autoritate europeană, numită Comitet
unic de rezoluție, și un fond unic de rezoluție, finanțat de către sectorul bancar.19
Acest mecansim este conceput în cadrul Comitetului unic de rezoluție, sucur sală
autonomă pe deplin a Uniuni Europene, iar subvenționarea acesteia este realizată din fonduri
ex-ante și nu din fonduri publice, prin aportul la un Fond unic de rezoluție a sectorului bancar.
Dacă va fi nevoie să se recurgă la fondurile publice atunci finanțarea va fi analizată ca o datorie
care va fi restabilită printr -o sancțiune ex -post a sistemului bancar.20
În cadrul acestui sistem, Banca Centrală Europeană , în calitate de autoritate unică de
supraveghere, ar anunța Comitetul unic de rezoluție atunci când o bancă eșuează sau este
posibil să eșueze. Comitetul unic de rezoluție examinează în primul rând posibilitatea acțiunilor
de salvare de către acționari și creditori.
Comitetul unic de rezoluție reprezintă principalul organ decizional al mecan ismului
unic de rezoluție deoarece aceasta are rolul de a decide asupra planului de rezoluție pentru
instituțiile bancare care sunt predispune risc ului de a intra în dificultate.
Acesta are responsabilitatea de a gestiona etapele de planificare și de rezo luție ale
instituțiilor bancare transfrontaliere de mare înti ndere din prisma uniunii bancare , care sunt
supravegheate în mod direct de către Banca Centrală Europeană .
De asemenea acesta este răspunzător în mod direct de toate evenimentele neprevăzute
privind rezoluția, indiferent de mărimea respectivelor bănci, în situația în care rezoluția impune
solicitarea la Fondul unic de rezoluție, și nu în ultimul rând comitetul unic de rezoluție poartă
cea mai mare responsabilitate p entru toate intituțiile bancare .

19 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/banking -union/single -resolution -mechanism/ , consultat la
04.04.2020
20 Florian Libocor , Uniunea Bancară -Realități Europene , Editura Academia Română, Vol.108, pg 14

14 1.6 Sistemul unic de garantare a depozitelor
Sistemul unic de garantare a depozitelor , este cel de al treilea pilon principal al Uniun ii
Bancare , scopul constituiri acestuia este acele de a ajuta la optimizarea abaterilor existente în
cadrul Uniuni i Europene cu privire la susținerea deponentului în întreaga Uniune Banc ară și de
asemenea este folosit cu scopul de a avertiza operațiunile privind recesiunea sau p anica
bancară, în circumstanțele în care instituțiile bancare devin incapabile să se dezvolt e, iar această
acțiune poate fi folositoare pentru echilibrul financiar general pe piața unică.21
Cele mai importante modificări privind sist emele de garantare d in prisma directivei
modificate sunt următoarele:
 reducerea limitei de achitare din fondul de re zoluție la 7 zile până în anul 2024;
 optimizarea referințelor pentru deponenți;
 implementarea mecanismelor privind repartizarea mijloacelor bănești ex ante stabilite,
în general, la 0,8% din depunerile garantate;
 garantarea că fondurile pentru sistemele de garantare rezultă din sectorul bancar.
Sistemele de garantare a depozitelor reprezintă ansamblul de sisteme din fiecare stat
membru al Uniuni Europene prin care se restituie deponenților până la o limită anume, însă
doar în cazul în care o instituție ban cară se află in tr-un impas de a intra in dificultate și dacă
rezervele sale devin indisponibile.
Modul în care sistemul de garantare a depozitelor funcționează face referire la faptul că
toate instuțiile bancare trebuie obligatoriu să devină membre ale un ui astfel de sistem.
Instituțiile bancare membre achită o cotă parte pe fundamentul profilului lor de risc insă și a
alor factori, aceste contribuții privind sistemul de garantare sunt depozitate intr -un fond anume .
Sistemele de garantare trebuie să fie î n măsură să restituie deponenților care posedă
orice fel de depozit susținător în fundamentul directivei dacă o instituție bancară intră în
dificultate iar depozitele sale devin epuizate.
Pentru a se consolida dacă toate sistemele de garantare aflate în s tatele membre își
exercită obligațiile, se realizează verificări de durabilitate odată la 3 ani.
De asemenea se solicită ca sistemele de garantare a depozitelor să aibă practici de
guvernanță rezistente și evidente.22

21 https://www.consi lium.europa.eu/ro/policies/banking -union/single -rulebook/deposit -guarantee -schemes/ ,
consultat la 05.04.2020
22 http://www.nos.iem.ro/bitstream/han dle/123456789/1218/560 -863-1-PB.pdf?sequence=1&isAllowed=y ,
consultat la 05.04.2020

15 Protejați de sistemele de garantare a depozitelor conform normelor sunt toți deponenți,
indiferent dacă aceștia sunt persoane fizice sau juridice, avantajul lor este că depozitele lor sunt
protejate până la un cuantum de 100.000 euro pentru fiecare instituție bancară, dacă banca lor
face parte a sistemului de garantare.
Printre alte depuneri protejate se află și:23
 sistem ele de pensii ale societăților mici și mijloci;
 depozitele instituțiilor publice care au un buget mai mic de 500.000 de euro;
 depozitele alocate acelor scopuri care fac referire la acele case inchiriate însă și sociale
care au un buget de peste 100. 000 euro.
În concordanță cu dispoziția Uniuni Europene u rmărind normalizarea și decizia
bancară, sistemele de garantare sunt, de asemenea, abilitate să subvenționeze rezoluția
institu țiilor bancare , și în situații de severitate să evite posibilitatea unei instituții bancare să
intre în dificultate.
Începând cu prima jumătate a anului 2015 perioada de restituire a deponenților din
fondul de rezoluție se face în termen de maximum 20 de zile, însă se dorește ca pănă la sfărșitul
anului 2024 acest termen să fie redus la la 7 z ile lucrătoare .
La solicitarea deponentului, poate fi disponibilă mai din timp o anumită sumă de
urgență dacă structura de garantare a depozitelor nu este în măsură să ofere amortizare
deponenților într -un termen de 7 zile, în intervalul perioadei de tranziție care se inchide la data
de 31 decembrie 2023.
Modalitatea de finanțare a sistemel or de garantare a depozitelor provine din sectorul
bancar, mărimea remunerație i este determinată de forma de risc al băncii, cu cât riscurile sunt
mai mari cu atât banca este mult mai expusă , astfel că și contribuția achitată de către bancă spre
fond va fi mai mare.

23 https://ec.europa.eu/internal_market/bank/guarantee/index_ro.htm , consultat la 05.04.2 020

16 Capitolul 2. Avantajele și dezavantajele Uniunii Bancare

2.1 Av antajele Uniunii Bancare
În momentul în care „uniunea bancară” a intra t în vigoare la 1 ianuarie 2014, aceasta a
făcut o treabă remarcabilă. Acest lucru a implicat nu doar punerea în aplicare a noului capital
și a altor reguli recomandate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și Consiliul
de stabilitate finan ciară într-un cadru comun , însă și instituirea BCE de supraveghetor pentru
zona euro, cu responsabilitate directă pentru cele mai mari bănci, adoptarea Directivei de
recupera re și rezolu ție bancară precum și crearea Comite tului unic de rezoluție .
Prin urmare a ceasta acoperă toate părțile încercării de a păstra stabilitatea financiară la
nivelul UE în viitor: de la evitarea probl emelor până la evitarea șocurilor puternice , la
supraveghere a și găsirea timpurie și apoi rezolvarea unor astfel de probleme cu care se
confruntă.24
Uniunea bancară combină reglementările micro și macro -prudențiale. Acesta urmărește
ruperea „buclei” dintre bănci și datoria suverană, promovarea stabilității financia re și atenuarea
următoarelor șocuri financiare pentru economia reală a UE, cu cel mai mic cost posibil pentru
instituțiile financiare și pentru contribuabili. Succesul sau eșecul este determinat de modul în
care uniunea bancară face față provocărilor celor doi piloni principali ai acesteia, Mecanismul
Unic de Supraveghere (SSM) și Mecanismu l Unic de Rezoluție (SRM).
În cadrul SSM, în noul său rol de supraveghetor, BCE poate fi supusă unor conflicte
între obiectivele stabilității prețurilor și a stabilități i financiare, iar rolul de supraveghetor unic
poate fi sub -optim. S -ar putea să fi fost de preferat două autorități de reglementare și acum va
fi necesară o concentrare mai mare asupra responsabilității BCE.25
Uniunea bancară reprezintă un punct de reper în integrarea financiară europeană,
comparabilă cu introducerea euro. Uniunea bancară poate fi considerată un element care până
acum lipsea integrării financiare. Uniunea bancară este o parte a viziunii unei UEM stabile și
prospere , care cuprinde integrat: c adru financiar, cadru bugetar, cadru de politică economică,
asigurând în același timp legitimitatea democratică și responsabilitatea.

24 Beck, T. 2012. Banking Union for Europe: Risks and Challenges. London: CEPR.
25 https://www.epp.eu/papers/a -safer -and-more -prosperous -economic -and-monetary -union/ , onsultat la
20.05.2020

17 De asemenea, uniunea bancară este unul dintre cele mai importante proiecte din Europa.
Are potențialul de a genera o ser ie de avantaje profunde în Uniune, inclusiv:26
 reducerea legăturilor negative și a consolidării reciproce și a buclelor de feedback în tre
sectorul bancar și sectorul financiar ;
 creșterea potențialului de contagiune transfrontalieră între țările din uniunea bancară și
transmiterea riscului sistemic;
 readucerea procesului de fragmentare a piețelor financiare și, în acest fel, îmbunătățirea
mecanismului de transmitere a politicii monetare în zona euro;
 asigurarea unui sistem bancar rezistent și solid care contr ibuie la o creștere economică
durabilă;
 crearea unor condiții de concurență echitabile pentru bănci, prin sprijinirea dezvoltării
registrului unic de reguli și asigurarea armonizării și consecvenței practicilor de
supraveghere ;
 consolidarea supravegherii b ăncilor, în special a marilor bănci transfrontaliere,
reducând astfel toleranța națională de suprav eghere / prejudecăți naționale;
 asigurarea stabilității financiare și a integrării financiare prin centralizarea deciziilor și
responsabilităților de supraveghere și soluționare la nivel euro.
 un sistem bancar puternic, de încredere;
Dar există mai mult decât atât . Uniunea bancară este de aseme nea consecventă. Aceasta a
armonizat multe dintre instrumentele pe care le utilizează supraveghetorii, în spec ial
instrumentul , Procesul de evaluare și evaluare a supravegherii. Așadar, atunci câ nd băncile sunt
supravegheate se aplică aceleași standarde ridicate pe întreaga zonă euro. Și atunci când băn cile
sistemice au nevoie de o rezolvare , acest lucru se face ș i într -un mod consecvent.
Cu alte cuvinte, uniunea bancară ajută la echilibrarea condițiilor de joc pentru băncile din
zona euro în ceea ce privește practicile și abordările de supraveghere. Când băncile operează
peste granițe, nu trebuie să se adapteze la 19 forme de supraveghere total diferite, de exemplu.
În același timp, se pot implica într -o concurență ec hitabilă. Nu trebuie trebuie să existe teama
că concurenții lor au un avantaj doar pentru că supraveghetorii dintr -o altă țară sunt mai
relaxați. Și p ot fi siguri că partenerii lor de afaceri sunt la fel de bine supravegheați ca și ei
înșiși.
Ca și concluzie uniunea bancară nu se referă deloc la centralizarea puterii sau la eliminarea
diversității. Uniune a bancară este un proiect comun.

26 https://home.kpmg/be/en/home/insights/2017/12/stat e-of-the-banking -union -fs.html , consultat la 20.05.2020

18 2.2 Dezavantaje le Uniunii Bancare
Uniunea bancar ă este adesea prezentată ca un complement logic al uniunii monetare
pentru consolidarea proiectului eur opean . Într -adevăr, uniunea bancară, prin facilitarea
integrării piețelor bancare europene, ar trebui să conducă la ins tituții mai eficien te și sigure și
servicii bancare mai bune și mai ieftine pentru clienți.
Mai important, o piață bancară integrată cu instituții cu adevărat paneuropene ar
constitui baza pentru un mecanism privat eficient de partajare a riscurilor, care ar rupe legătura
dintre evoluțiile economice interne și stabilitatea financiară în fiecare jurisdicție. Acest lucru
pare esențial, având în vedere întinderea încă largă a evoluțiilor economice idiosincratice din
euro, țările limitate, p uterea limitată a politicilor naționale de a netezi ciclurile economice și
financiare și impactul potențial al crizelor bancare interne asupra stabilității zonei euro în
ansamblu.
Cu toate acestea, înființarea uniunii bancare nu a fost, în realitate, rezul tatul unei
reflecții vizionare colectivă a liderilor UE cu privire la modul cel mai bun de a înainta proiectul
de integrare europeană. Ideea nu a obținut tracțiune până la mijlocul recentei crize financiare
și suverane europene și a fost motivată de necesi tatea de a conține riscuri din ce în ce mai
evidente pentru supraviețuirea monedei unice. Într -adevăr, ceea ce numim acum uniune
bancară este, de fapt, o serie de acțiuni întreprinse în esență pentru a îndepărta riscul suveran
și financiar în vederea resta bilirii stabilității și credibilității proiectului de uniune monetară..
Începând cu 2010, criza economică și financiară din mai multe țări din zona euro cu
finanțe publice slabe și acces limitat la finanțarea pieței a făcut necesară acordarea de sprijin
european pentru a evita, literalmente, prăbușirea euro. Cu toate acestea, în măsura în care
sprijinul european a luat forma unor împrumuturi către Trezoreria n ațională și nu printr -o
investiție directă de fonduri la băncile în sine, a crescut efectiv presi unea asupra durabilității
finanțelor publice interne, reducând astfel impactul stabilizator al acel ui sprijin. Soluția pe
termen lung prevăzută la acea vreme a fost recapitalizarea directă a băncilor folosind fonduri
europene. Furnizorul acestor fonduri – Mecanismul european de stabilitate (MES) – va deveni
astfel deținător al instrumentelor de capital emise de bănci sub tensiune.
Uniunea bancară este atât un element esențial pentru aprofundarea proiectului
european, cât și un dispozitiv fundamental pentru păstrarea a ceea ce a fost deja realizat – în
special, uniunea monetară. Ambele obiective depind în mod crucial de capacitatea procesului
de a îndeplini două obiective principale: în primul rând, de a asigura un sistem bancar mai
strâns integrat în zona eu ro; și în al doilea rând, reducerea minimă a legăturii dintre siguranța

19 și soliditatea percepute a instituțiilor financiare și, prin urmare, valoarea pasivelor acestora și
condițiile fiscale din jurisdicțiile în care se află .27
Primul dintre aceste două obi ective presupune instituirea condițiilor necesare pentru a
facilita furnizarea de servicii bancare peste granițe în zona euro și, în special, extinderea
numărului de bănci care operează în diferite jurisdicții. Al doilea obiectiv impune ca
mecanismele de s oluționare a băncilor falimentare să fie atât eficiente, cât și să asigure un
tratament comparabil al creditorilor și acționarilor tuturor băncilor din zona euro, indiferent de
locul în care sunt domiciliați .
În principiu, prin instituirea unei competențe unice de supraveghere în toate țările din
zona euro, reguli comune de rezoluție, un fond de intervenție mutualizat și o autoritate
administrativă unică pentru a face față falimentului băncilor semnificative, uniunea bancară
poate contribui la eliminarea ba rierelor instituționale pentru transfrontalieră integrarea
industriei bancare .
Creare m ecanismului unic de rezoluție și supraveghere cel puțin până în prezent, nu au
avut un impact semnificativ asupra structurii industriei bancare europene. De exemplu,
ponderea împrumuturilor transfrontaliere și depozitelor de la băncile nebancare din zona euro
rămâne scăzută – în jur de 8% și, respectiv, 6% – și a scăzut ușor în ultimii ani . În același timp ,
ponderea băncilor deținute pe piața internă în sistemele bancare naționale rămâne ridicată, la
83%, aproximativ același nivel ca în 2014, înaint e de înființarea MUR . Mai mult, activitatea
de fuziune și achiziție transfrontalieră între băncile din Europa este foarte scăzută și nu a crescut
de la lansare a proiectului de uniune bancară.28
Foarte importantă este completarea uniunii bancare prin încorporar ea elementelor care
lipsesc care deasemenea oferă necesitatea de a se asigura că aranjamentele deja existente
funcționează corect. În special, percepția conform căreia noul cadru de rezoluție poate fi și va
fi aplicat în mod efectiv în toate situațiile relevante de criză este esențială pentru a se asigura
că clienții și investitorii băncilor valorizează în mod constant datoriile băncilor similare situate
în jurisdicții diferi te.
În această privință, experiența recentă a funcționării efective a SRM indică anumite
provocări – în special în ceea ce privește aplicarea normelor de salvare a bancilor în re zoluție.
Acest instrument nu a fost utilizat eficient în nicio eroare bancară de la crearea SRM .

27Fernando Restoy , The European banking union: what are the missing pieces? Public lecture at the
International Center for Monetary and Banking StudiesGeneva, Switzerland, 16 October 2018
28 https://www.bundesbank.de/en/statistics/banks -and-other -financial -corporations , consultat la 21.05.2020

20 Prin urmare, rămâne oarecum incert dacă și în ce mod ar funcționa cerințele stricte de
salvare. Întrucât cadrul UE a împiedicat în esență sprijinul public în soluționare, soluționarea
acestei incertitudini este esențială, întrucât dificultățile în aplicarea serviciului de salvare poate
pune în pericol capacitatea autorităților de a gestiona crizele bancare care ar trebui soluționate
în cadrul noului cadru.
Astfel că măsurile relevante de success ale Uniunii Bancare ar trebui să se b azeze pe
progresele înregistrate pentru a furniza o piață mai integrată pentru serviciile bancare și pentru
a elimina legăturile rămase între condițiile fiscale interne și soliditatea percepută a băncilor și
valoarea datoriilor acestora .
După ce a introdu s o monedă unică, Europa trebuie să facă, de asemenea, instrumente
asemănătoare monedei – cum ar fi depozitele bancare – cât mai independente de locație. Aceste
obiective necesită adoptarea mai multor reforme suplimentare, de la armonizarea suplimentară
a reglementărilor până la crearea unui regim comun de insolvență pentru bănci.
Acestea includ dezvoltarea celorlalte elemente ale proiectului de uniune bancară, un
răspuns eficient la provocările de implementare ale noului cadru de rezoluție și eliminarea
obstacolelor structurale pentru integrarea pieței asociate cu organizarea industriei bancare.

21 Capitolul 3. Stadiul Uniuni Bancare. Studiu de caz România

3.1 Previziuni privind aderarea României la Zona Euro
Încă de la început, România a susținut demersurile europene de realizare a Uniunii
Bancare. Astfel că Guvernul României a adoptat în luna decembrie a anului 2012 un
Memorandum care cuprinde o categorie de informații de amplasare a României în ceea ce
privește opinia de stabilizare a Uni unii Economice și Monetare .
Potrivit Tratatului de Aderare la UE, toate statele care devin membre ale UE trebuie să
adopte moneda unică euro după o anumită perioadă. Astfel, intrarea unei țări în UE atrage, în
mod automat, intrarea acesteia în UEM.
Dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene doar 19 din ele au acceptat
moneda euro . Excepție făcând Danemarca și Regatul Unit, care au făcut solicitare la „clauza
de exceptare”, celelalte opt state au solicitat în cele din urmă adoptarea euro odată ce se vor
executa normele de centralizare stabilite prin Tratatul de la Maastricht. La această clauză de
exceptare nu poate apela însă România deoarece aceasta este obligată să adopte la un moment
moneda unică euro, ținând cont însă și de valoarea de convergență.
Printre argumentele princi pale privind decizia de susținere a Uniunii Bancare se află și
faptul că siste mul bancar românesc este condus de filiale ale băncilor eur opene, bănci care au
evoluat în timpurile de “glorie” a mon edei unice, dar care au transportat propriile probleme în
perioada de criză.
Potrivit unei cercetări al Centrului R omân de Politici Europene , filiale acestea sunt de o
importanță majoră pentru ț ara gazdă (România), însă nu și pentru țara -mamă. Potrivit
informațiilor CRPE, în anul 2009, aproximativ 80% di n sistemul bancar românesc era r eținut
de bănci le din străinătate. Poziția în opoziție total opusă în statele Occidentale, unde 14% din
activele bancare sunt deținute de bănci străine .29
În luna martie a anului 2019 Guvernul a înființat Comisia națională de fundamentare a
planului național de adoptare a monedei euro, care avea drept scop pregătirea „calendarului de
intrare a României în Mecanismul unic de supraveghere și de adoptare a monedei euro, precum
și acțiunile necesare pentru pregătirea economiei și societății românești și asigurarea unei
convergențe reale”.

29 https://cursdeguvernare.ro/uniunea -europeana -si-a-votat -uniunea -bancara -mecanismul -si-implicatiile.html ,
consultat la 07.06.2020

22 Conform Reviste i Române de Statistică, elementele principale care pot contribui la
aderarea României la zona euro sunt: 30
 încorporarea activă de fonduri europene;
 restructurarea agriculturii;
 constituirea de capital fix brut;
 aducerea de investiți noi în cadrul sectoarelor importante;
 schimbarea sistemului privind asigurările sociale;
 repartizarea nevoilor de dezvoltare a activității locale cu ajutorul sectorului bancar;
 modificarea interprinderilor de stat și a sectorului public .
În funcția sa de stat ca ndidat, România es te evaluată în acest moment o țară cu derogare de
la adoptarea monedei unice. Procesul de adoptare a euro este format din trei etape :
Cea dintai etapa prevede aprobarea țărilor candidate în UE. Toate statele membre trebuie
să creeze ,,Programe naționale de convergență’’ încă de la intrarea în Uniunea Europeană însă
și să organizeze politicile econ omice cu celelalte țări, pe baza fundamentelor liniilor de
sincronizare cu CE și cu celelalte state membre.
Cea de -a doua etapă prevede stabilirea unui stadiu de conv ergență nominală și a unui stadiu
de co nvergență reală cât mai proeminent ă cu țările din zona euro, precum și cooperarea la
Mecanismul Cursului de Schimb II (MCSII).
În ultima etapă, după respectarea criteriilor de convergență nominală și reală, statel e
membre vor participa la UEM prin introducerea în circulație a monedei unice, euro. Din
momentul aderării la ZE are loc renunțarea la independența politicii monetare, implicit la
instrumentul curs de schimb, ca mijloace de ajustare a dezechilibrelor econo mice.

30 https://insse.ro/cms/ro/content/revista -rom%C3%A2n%C4%83 -de-statistic%C4%83 -supliment -nr12020 ,
consultat la 08.06.2020

23 3.2 Criteriile de convergență – condiții pentru aderarea la zona euro