PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATEA AUDITUL ȘI [611933]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATEA AUDITUL ȘI
GESTIUNE AFACERILOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

REDUCEREA COSTURILOR – PROVOCARE ȘI
TARGET IN ECONOMIA DE PIAȚĂ . STUDIU DE CAZ
LA S.C. CORNILEȚ S.R.L.

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. CARMEN SCORȚE
MASTERAND: [anonimizat]
2019

CUPRINS

INTRODUCERE

Pentru obținerea diplomei de d isertație, am ales ca proiect lucrarea cu tema: „Reducerea
costurilor – provocare și target în economia de piață. Studiu de caz la S.C. CORNILEȚ S.R.L.
………

Această lucrare este structurată în patru capitol e. Primele două sunt de natură teoretică,
al treilea este de natură practică sub forma unui studiu de caz , iar cel de -al pa trulea este o
concluzionare a pă rții teoretice aplicată și regăsită în studiul de caz.
În capitolul întâi
În cel de -al doilea capitol
Cel de -al treilea capitol reprezintă un studiu de caz la S.C. CORNILEȚ S.R.L.
Al patrulea capitol surprinde într -un mod concret situația societății analizate în cel de –
al treilea capitol și căile de reducere a costurilor societății.
Acest proiect l -am elaborat sub îndrumarea doamnei Conf.univ.dr. Carmen Scorțe.
Pentru a -l realiza am avut nevoi e de informații culese din cărți de specialitate , din experiența
dobândită de -a lungul unui an de voluntariat în cadrul unui birou de contabilitate și încă un an
în calitate de angajat într -o firma cu o activitate preponderentă în acest domeniu. Pe lângă toate
acestea am preluat și informații pe care le -am dobândit de -a lungul celor 3 ani de studiu la
Facultatea de Științe Economice, la nivel de licență si a celor 2 ani de masterat. Printre materiile
studiate in acești doi ani amintesc următoarele:
 Fiscali tatea întreprinderilor;
 Normalizarea contabila conform IFRS;
 Analiză financiară aprofundată;
 Expertiză contabilă;
 Metode moderne de calculație a costurilor;
 Metode contabile și financiare de gestiune a afacerilor;
 Piețe financiare internaționale;
 Audit intern;

 Doctrină și deontologie;
 Contabilitate creativă;
Pe această cale aduc mulțumiri domnilor și doamn elor profesor care în acești ani de
studiu ne -au învățat lucruri noi și folositoare pentru viitorul nostru profesional și care ne -au
fost alături și ne -au îndrumat în viață, dăruindu -ne sfaturi cu dragoste folositoare pentru viața
noastră personală.

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND:
CHELTUIELILE, COSTURILE, VENITURILE, REZULTATELE
Ce spunr DEX despre decizie?
Ce spune dictionarul de management despre decizie?
Ovidiu Nicolescu?
(Conform definiției date de doamna Nicoleta Mișu, decizia reprezintă „un proces
dinamic, rațional, de alegere a unei linii de acțiune, dintr -un număr oarecare de posibilități, în
scopul de a ajunge la un anumit rezultat.” Tot ea definește decizia financiară ca fiind „actul
fundamental al conducerii” care trebuie „fundamentată, adoptată și executată astfel încât să
asigure coordonarea tuturor indicatorilor financiari cu cei economici în condițiile asigurării
echilibrului financiar între necesarul de resurse financiare și obligațiile financiare. ”1)
În vederea luării unor decizii cât mai corecte , managerul trebuie să vadă care este starea
de sănătate a companiei. Diagnosticul stării de s ănătate și un potenâial screening este dat de
informatiile furnizate de contabilitatea financiară și de contabilitatea de gestiune. CF furnizează
informații publice, prezentate în situațiile financiare. Când ne gândim la informațiile furnizate
de contabili tatea de gestiune ne gîndim la informații interne,necesare echipei de management
pentru fundamentarea procesului decizional.
Problema cea mai stringentă la nivelulentităților economice este problema cheltuielilor,
costurilor si veniturilor.

Realizarea une i producții, a unei activități cu costuri cumpănite, eliminarea risipei de
factori de producție, eficiență sporită; acestea sunt target -urile unui antreprenor , iar pe baza
informațiilor privind costurile, antreprenorul poate lua decizii importante asupra v iitorului
întreprinderii .

I.1. Cheltuielile

Cheltuielile, definite în „Cadrul pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare”
elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, reprezintă „diminuări

1 Nicoleta Bărbuță -Mișu, Finanțele întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009, pag. 29

ale beneficiilor economice pe perioada exercițiului financiar, sub formă de ieșiri , scăderi ale
activelor, sau creșteri ale pasivelor , care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii,
altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către proprietari. ”2
Totodată, cheltuielile mai pot fi definite ca fiind „reprezentarea în expresie bănească a
utilizării resurselor în scopul dobândirii unui bun material sau serviciu.”3
OMFP 1802/2014
Clasificare p.13 -18 ctb manageriala – Oprea C alin–

I.2. Costurile

Provenit din latinescul „constare” care semnifică a stabili, a fixa, noțiunea de cost este
definită, c onform Dicționarului Explicativ al Limbii Române , ca fiind „o sumă de bani cheltuită
pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, p restarea unui serviciu.”4
Costul reprezint ă „o sumă de cheltuieli asociate și recunoscute de o resursă consumată,
un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă de gestiune.”5 Totodată, noțiunea de cost
mai poate fi definită prin numărul de unități monetare necesare in proc esul de producție în
vederea obținerii unei realizări fie prin bunuri, fie prin sevicii.
Costul are un caracter universal. Costul se poate împărți în două categorii. Prima
categorie este cea economică…. Cea de -a doua categorie este cea operațională …. .6
În vederea fie a realizării unui produs, fie a executării unei lucrări, fie a prestării unui
serviciu, toate costurile aferente consumurilor factorilo r de producție adunate formează costul
de producție. Ca o relație de calcul, pentru costul de producție avem urmatoarea:

2 Cadrul pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare, Comitetul pentru Standarde Internaționale de
Contabilitate.
3 Klaus Ebbeken, Ladislau Possler, Mihai Ristea, Calcul ația si managementul costurilor, Editura Teora, București,
2000, pag, 15.
4 https://dexonline.ro/definitie/costul , consultat la data de 20.05.2019.
5 Klaus Ebbeken, Ladislau Possler, Mihai Ristea, Calc ulația si managementul costurilor, Editura Teora, București,
2000, pag. 16
6 Sorin Briciu (coord.), Sorinel Căpuțneanu, Letiția Maria Rof, Dan Topor, Contabilitatea și controlul de gestiune
– instrumente pentru evaluarea performanței entității, Editura Aet ernitas, Alba Iulia, 2010, pag,44.

Cost de producție = Cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte repartizare în mod rațional.
Metode de calculatie – prezentare

Metoda de
calculație Obiectul de calculație Purtători de
costuri Sectoarele (zonele)
de cheltuieli
1. Metoda
globală Producția omogenă dintr -o
periadă a unei secții sau
întreprinderi Unicul produs Secția
(întreprinderea) cu
producție omogenă
2. Metoda pe
comenzi Comandă Produsul din
comandă Atelierul și secția
3. Metoda pe
faze Fază Produseleu sau
semifabricatele Faza tehnologică de
producție
4. Metoda
T.H.M. Centru de producție
T.H.M. T.H.M.,
Produsul Centru de activitate
5. Metoda
PERT –
cost Activitatea sau pachetul de
activități cu subdiviziuni
productive Produs Atelier, secție
6. Metoda
costurilor
standard
sau normate – În faza de
antecalculație:
produsele
– În faza de urmărire:
centrele de
responsabilitate Produsele
Secțiile, atelierele,
fazele și alte „centre
de respon sabilitate„
Figura 1.2. Metode de calculație a costurilor
Sursă: Carmen Mihaela Scorțe, Contabilitate de gestiune Editura Universității din Oradea,
2010, Ediția a 2 -a, revizuită, pag.69

Diferen țe și asemănări între cost și cheltuială

Figura 1.1. Comparație între noțiunile de cheltuială și cost
Sursă: Sorinel Căpușneanu, Elemente de management al costurilor, Editura Economică,
București, 2008, pag. 53.

CHELTUIALĂ – COST

Cheltuielile clasificate pe articole de calculație sunt cele care pentru fie care produs,
fiecare serviciu și fiecare produs în parte, oferă informații mai amănunțite despre acestea. În
cele ce urmează voi ilustra schematic această clasificare pe articole de calculație.

1. CHELTUIELI DIRECTE
COSTURI
DIRECTE
COSTUL
PRODUCȚIEI COSTU L
COMPLET
COMERCIAL materii prime + materiale directe –
deșeuri recuperabile + salarii directe
2. CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCȚIE
cheltuieli cu întreținerea si funcționarea utilajelor +
cheltuieli generale ale secției
3. CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE
4. CHELTUIELI DE DESFACERE
Figura 1. Schema formării costurilor complete
Caracteristici ale cheltuielilor
•intră în componența costurilor;
•sunt generate de plăți;
•se formează doar în sfera procesului
de aprovizionare (desfacere).
Caracteristici ale costurilor
•reprezintă un consum de materiale;
•nu trebuie considerate ca rezultate ale
unor calculații;
•nu sunt generate de plăți;
•se formează în sfera procesului de
producție (fa bricație).

Sursă: Sorin Briciu (coord.), Sorinel Căpuțneanu, Letiția Maria Rof, Dan Topor,
Contabilitatea și controlul de gestiune – instrumente pentru evaluarea performanței entității,
Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2010, pag . 76.

Materiile prime sunt cele care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială. Materialele direc te sunt formate din:
materiale auxiliare, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe, furaje și alte materiale
consumabile care participă la procesul de fabricație, dar care nu se regăsesc în produsul finit.
Din totalul materiilor prime și a materi alelor se scad deșeurile recuperabile. Din cadrul
salariilor directe fac parte salariile personalului direct productiv impozitul și contribuțiile
aferente acestora și contribuția asiguratorie de muncă datorată de angajat or, aferent salariilor
directe. În c ategoria cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajelor intră: reparațiile,
amortizarea utilajelor din secții sau reviziile tehnice. Energia electrică, apa, combustibilul,
salariile, impozitul și contribuțiile personalului indirect productiv al s ecției, amortizarea
clădirilor, reparațiile aduse acestora, sunt toate cheltuieli gen erale ale secției de producție. Din
categoria cheltuielilor generale de administra ție fac parte salariile personalului indirect
productiv, amortizarea mijloacelor fixe de interes general, bobânzibancare, deplasări,
reparațiile clădirilor, diverse materiale pentru curațenie și întreținere, energie electrică, apă și
alte cheltuieli aplicate în scopuri administrative. Trasnportul, depozitarea, păstrarea produselor,
ambalajele acestora, reclama și publicitatea, toate sunt cheltuieli de desfacere.7

I.3. Veniturile

Veniturile, definite în „Cadrul pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare”
elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, repre zintă creșteri ale
beneficiilor economice pe perioada exercițiului financiar, sub formă de intrări, creșteri ale
activelor economice, sau reduceri ale pasivelor.”8

7 Sorin Briciu (coord.), Sorinel Căpuțneanu, Letiția Maria Rof, Dan Topor, Contabilitatea și controlul de gestiune
– instrumente pentru evaluarea performanței entității, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2010, pag. 76.
8 Cadrul pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare, Comitetul pentru Standarde Internaționale de
Contabilitate.

Totodată,veniturile mai pot fi definite ca fiind „bogăția sau resursa care revine intr -o
anumită perioadă unei persoane fizice sau juridice dintr -o vânzare,o activitate prestată, o
proprietate deținută sau o finanțare primită.”9

Din OMFP 1802/2014 definitii si clasificare venituri – tot asa si la cheltuieli!
dbsadsbdas10

I.4. Rezultatele

În opoziție cu costul este beneficiul. Și dacă adunăm toate valorile maxime pe care
consumatorul este dispus sa le plătească în vederea evitării rezultatelor nedorite obținem costul,
tot așa, în opoziție, beneficiul arată toate valorile maxime adunate platite de un consumator
dispus în vederea obținerii unui rezultat cât de cât dorit și satisfăcător nevoilor sale.11

Diferența dintre venitul total și costul total al unei întreprinderi reprezintă rezultatul sau
realizarea.12 Ca o rela ție de calcul, rezultatul contabil este determinat în felul următor: din
totalul vânzărilor se scade co stul bunurilor vândute, adică costul perioadei; astfel rezultă marja
brută. Din această marjă brută se scad e costul perioadei, format din cheltuieli de distribuție și
cheltuieli de administrație ; astfel obținându -se rezultatul.
Totodată rezultatul reprezintă „diferența dintre valoarea bunurilor și costul complet
corespunzător.”13
Aspecte teoretice privind bvc

9 Klaus Ebbeken, Ladislau Possler, Mihai Ristea, Calculația si managementul costurilor, Editura Teora,
aBucurești, 2000, pag, 15.
10 Carmen – Mihaela Scorțe, Contabilitate de gestiune, Editura Universității din Oradea, 2010, Ediția a 2 -a,
revizuită, pag. 43
11 Antony E. Boardman, David H. Greenberg, Aidan R. Vining, David L. Weimer, Analiza cost – beneficiu
concepte și practică, Edirura ARC , Chișinău, 2004, Ediția a doua
12 Klaus Ebbeken, Ladislau Possler, Mihai Ristea, Calculația si managementul costurilor, Editura Teora,
București, 2000, pag, 17,
13 Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan, Managementul prin costuri, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2003, Pag. 100.

CAPITOLUL II. REDUCEREA COSTURILOR – O PROVOCARE
PENTRU S.C. CORNILEȚ S.R.L.

De-a lungul vieții noastre trecem prin multe stări de bucurie, suferință și îngrijorare.
Tot așa și o întreprindere trece de -a lungul vieții sale de activitate prin mai multe momente în
care starea ei de sănătate este bună, rea sau îngrijorătoare. Pentru a afla cauzele pentru care
întreprinderea a ajuns într -o anumită stare, aceasta analizează anumite informații preluate din
situațiile financiare anuale, din doc umentele contabile justificative, din analize ale costurilor și
din alte surse. După acea stă analiză se poate pune un diagnostic, iar mai apoi cei din conducerea
întreprinderii vor avea de luat anumite decizii cu privire la viitorul acesteia.
În ceea ce privește analiza costurilor, pe baza acestora, agentul economic vede starea
afacerii sale și totodată a produselor sale, în ce perioadă se află acestea , cum domină pe piață
prin costuri , iar în urma rezultatelor analizelor , agentul economic caută căi de reducere a
costurilor.

2.1. Ciclul de viață al produselor

Cunoaștem faptul că pe piață, un produs trece prin anumite perioade ale vieții sale,
respectiv cinci stadii . Prima etapă este introducerea, unde produsul este lansat pe piață ,
costurile sunt destul de mari și vânzările înregistrează o ușoară creștere. Cea de -a doua etapă
este c reșterea , etapă în care produsul devine acceptat și pătrunde pe piață, vânzările cresc într –
un ritm foarte alert , costurile începând să scadă . Creșterea vânzărilor începe să încetinească în
etapa a treia, adică etapa de maturitate, iar în etapa a patra, cea de sta gnare, vânzările ating
punctul maxim și se fixează. Vânzările și profitul scad corespunzător în cea de -a cincea etapă,
cea de declin, totodată crescând costurile semnificativ, deoarece se încearcă noi soluții pentru
menținerea produsului pe piață și aducer ea acestuia la un nivel cât mai ridicat.14

14 Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan, Managementul prin costuri, Editu ra
Risoprint, Cluj -Napoca, 2003, Pag. 203.

Evoluția costurilor, a vânzărilor și a profitului în cele cinci etape ale ciclului de viață al
unui produs se poate observa cel mai ușor în următoarea figură:

Figura 2. Ciclul de viață al produselor
Sursă: Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan,
Managementul prin co sturi, Editur a Risoprint, Cluj -Napoca, 2003, Pag. 20 4.

2.2. Importanța și necesitatea reducerii costurilor de producție.

După cum am spus la începutul acestui capitol și analizarea costurilor reprezintă o
metodă de observare a eficienței activității unei întreprinderi. Costului de producție are o
anumită importanță în contextul economico -financiar deoarece:
 asigură reluarea procesului de producție;
 măsoară consumul de mijloace de producție și de forță de muncă;
 permite calculul unor indicatori de eficiență și cunoaștere reală a calității activității;
 dimensionează rentabilitatea unităților economice;
 pârghie d e conducere a unităților economice;
 contribuie la echilibrarea veniturilor și cheltuielilor; costuri
vanzari
profit
introducere creștere stagnare declin

 contribuie la evidența și controlul activității depuse;
 pârghie de cointeresare materială;
 are o funcție de evidență și control;
 prin intermediul său se cunosc consumurile reale de resurse financiare, materiale și
umane pentru o anumită categorie din procesul de producție și a întregii producții.15
Pentru ca o afacere să ajungă la eficiență maximă, cu rentabilitate crescută, profit cât
mai ridicat și vânzări mari , reducerea costurilor este o alegere fundamentală sau chiar o
necesitate impusă de o serie de condiții caracteristice economiei de piață.

2.3. Căi și modalități de reducere a costurilor de producție

Când ne gandim la o reducere a costurilor trebuie să luăm în calcul poziția financiară a
societății și la posibilitatea acesteia de a se angaja în această mișcare. În cele ce urmează voi
prezenta câteva modalități și căi de reducere a costurilor de producț ie, și anume:
1. reducerea consumului de materii pime și materiale;
2. reducerea prețurilor de aprovizionare a materiilor prime și materialelor;
3. reducerea consumului de combustibil și energie;
4. creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe și a suprafețelor de producție;
5. creșterea productivității muncii.16

Într-o întreprindere cu activitate în domeniul producției, consumul de materii prime și
materiale este unul cu o pondere mare în procesul de produție. Astfel, a reduce consumul de
materia le presupune a reduce consumul materialelor folosite în vederea obținerii produselor
oferite pe piață și căutate destul de mult. În cazul unor produse mai greu de vândut, se
recomandă folosirea altei materii prime, din care să se obțină noi produse vândute la un preț
mai bun.
Există câteva măsuri de reducere a consumului de materii prime și materiale, și anume:

15 Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan, Managementul prin costuri, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2003, pg. 214.
16 Ibidem, pg. 219 -220.

a. efectuarea unei analize asupra produsului, în vederea asigurării că aceste consumuri
folosite pentru obținerea unor produse, nu pot fi asigurate cu cheltuieli mai mici;
b. elaborarea unor norme de consum științific stabilite și supravegherea încadrăr ii
consumurilor în aceste norme;
c. sporirea gradului de valorizare a materiilor prime și a materialelor;
d. înlocuirea materiilor prime și a materialelor care sunt la un preț mare;
e. redobândirea și valorizarea materialelor reutilizabile;
f. îmbunătățirea nivelului produselor atât tehnic, cât și calitativ.17

Când vorbim despre reducerea prețurilor de aprovizionare a materiilor prime și a
materialelor , ne gândim la fa ptul că orice câștig al vânzării produselor depinde de prețul de
achiziție, de aprovizionare, de costul de producție ; iar orice sporire a costurilor de
aprovizionare duce la scăderea profitului . Reducerea prețului de aprovizionare este cel care
îngăduie la o scădere a prețului de vânz are, la o creștere a profitului și totodată o creștere a
cererii pe piață.
Reducerea prețului de aprovizionare se poate obține prin:
 mărirea volumului de tranzacții;
 schimbarea cu alți furnizori care să respecte termenii de livrare și condițiile de calitate;
 negocierea cu furnizorii existenți în vederea reducerii prețului, sau la o cantitate mare
de materii prime și materiale să ofere anumite bonificații ;
 asocierea cu mai multe întreprinderi care achiziționează cantități mari de materii prime
și materiale la prețuri mai mici;
 înlocuirea mărfurilor, în condiția în care acest schimb să nu afecteze procesul de
producție, calitatea și renumele societății;
 renunțarea la ambalaje nefolositoare, atâta timp cât nu afectează protecția materiilor
prime și a materialelor pe toată perioada transportului.18

Există resurse fară de care o întreprindere nu poate funcționa, spre exemplu energia
electrică, apa, combustibilul pentru mijloacele auto sau pentru utilajele și echipamentele

17 Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan, Managementul prin costuri, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2003 , pg. 220 – 226
18 Ibidem, pg.227 – 229

utilizate în procesul de producție, la manipularea materiilor prime, mai apoi a produselor finite
până la ieșirea din fabrică, uneori chiar până la punctul de vânzare al produsului, în cazul în
care întreprinderea își asumă și acest cost. O oarecare piedic ă în această privință este neputința
întreprinderii de a negocia cu marile industrii energetice și petrochimice în vederea obținerii
unui cost cât mai scăzut , deoarece există anumite norme impuse de stat pentru a se menține
interesele economiei naționale p rivind resursele energetice.
Prin urmare, întreprinderea trebuie să ia în calcul următoarele:
 reevaluarea consumurilor energetice conform unui model energetic industrial;
 determinarea necesarului de energie și combustibil;
 îmbunătățirea instalațiilor și a echipamentelor tehnologice sau schimbarea lor cu unele
mai eficiente;
 aplicarea unor metode, investiții, astfel încât întreprinderea să poată utiliza energia
electrică din resurse proprii cum ar fi: panourile fotovoltaice, încălzirea cu pompe de
căldură și forajele și alte metode.19

În procesul de producție o mare importanță o are echipamentul tehnologic, utilajele și
instalațiile. Acestea cresc costul de producție deoarece există cheltuieli însemnate în ceea ce
privește întreținerea, reparațiile, funcționarea, amortismentul. Reducerea acestor costuri ține de
felul în care este utilizat acest capital fix. Astfel că, în vederea reducerii acestor costuri se poate
proceda pe următoarele căi:
 aprovizionarea la timp cu materii prime, materiale, energie, combustibil și într -o
cantitate suficientă într -un flux continuu al unui proces de producție, fără momente de
suspendare a producției din cauza aprovizionării sau a suprasolicitări utilajelor și
echipamentelor în veder ea recuperării timpului pierdut;
 pregă tirea și instruirea forței de muncă pentru întreg procesul tehnologic, fiecare pe
ramura sa și asupra utilajelor și a echipamentelor tehnlogice cu care își desfășoară
activitatea;
 reviziile și reparațiile să fie executate la timp, iar utilajele să fie păst rate într -o stare de
funcționare fără a se pune problema opririi procesului de producție;

19 Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan, Manag ementul prin costuri, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2003, pg. 230 – 232

 modernizarea utilajelor sau înlocuirea cu unele mai eficiente pentru a crește
randamentul acestora.20

Scăderea relativă a cheltuielilor cu salariile și totodată reduc erea cheltuielilor cu
salariile pe produs duc la o creștere a productivității muncii, aceasta fiind un alt factor important
care influențează costurile din procesul de producție al unei întreprinderi. Productivitatea
muncii crește și în momentul în care este organizată producția și munca, timpul este utilizat
eficient, iar forța de muncă este motivată să își ducă la îndeplinire toate s arcinile și atribuț iunile
sale. Salariatul respectat de cei din conducere este motivat să muncească și totodată să ofere
respect colegilor, celor din administrație și conducere, dar cel mai important clientului.
În această privință precizez următoarele aspecte care ar influe nța forța de muncă și care
ar duce la creșterea productivității muncii:
 acordarea unor bonusuri pentru munca extraordinară depusă de salariat;
 acordarea unor sporuri mai mari pentru orele suplimentare;
 acordarea unor premii de sărbători, sau tichete de vac anță;
 posibilitatea formării continue la locul de muncă al salariatului prin cursuri de
perfecționare.
La nivel de întreprindere menționez următoarele aspecte în vederea bunului mers al
acesteia și la creșterea porductivității muncii:
 recrutarea și instruirea unui personal calificat;
 evaluarea permanentă a personalului ;
 îmbunătățirea fluxului de informații și a procesului de luare a deciziilor.21

20 Sorin Briciu, Mohammad Hadi Jaradat, Adela Socol, Ciprian Sorin Teiușan, Managementul prin costuri, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2003 , pg. 232 – 233
21 Ibidem, pg, 234 -236

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND BUGETUL DE VENITURI
ȘI CHELTUIELI LA S.C. CORNILEȚ S.R.L.

CAPITOLUL IV. DIRECȚII CONCRETE DE REDUCERE A
COSTURILOR LA S.C. CORNILEȚ S.R.L.

LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR

BIBLIOGRAFIE

ANEXE