PROGRAMUL DE STUDIU CONCEPȚIE, FABRICAȚIE ȘI MANAGEMENT ASISTATE DE CALCULATOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT – ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE DISERTAȚIE… [601481]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ȘI
TEHNOLOGICĂ
DOMENIUL INGINERIE INDUSTRIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU CONCEPȚIE, FABRICAȚIE ȘI
MANAGEMENT ASISTATE DE CALCULATOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT – ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof.dr.ing. LUCACIU IOAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ȘI
TEHNOLOGICĂ
DOMENIUL INGINERI E INDUSTRIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU CONCEPȚIE, FABRICAȚIE ȘI
MANAGEMENT ASISTATE DE CALCULATOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT – ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

Managementul deșeurilor.
Studiu de caz la firma SC Relmet SRL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof.dr.ing. LUCACIU IOAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE 1

1. CONȚINUTUL ȘI ROLUL MARKETINGULUI 2
1.1. ESENȚA MARKETINGULUI 2
1.2. FUNCȚIILE MARKETINGULUI 4
1.3. LOCUL MARKETINGULUI ÎN FAMILIA ȘTIINȚELOR ECONOMICE 5

2. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 6
2.1. CONSUMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR 6
2.2. RESURSELE MATERIALE ȘI DEȘEURILE 7
6.3. GESTIONAREA DEȘEURILOR 8
2.4. IMPACT 11
2.5 PRESIUNI 12
2.6. TIPURI DE DEȘEURI 12
2.7. PLANIFICARE 28

3. STUDIU DE CAZ SC RE LMET SRL 32
3.1. SCURT ISTORIC 32
3.2. PREZENTARE 33
3.3. POLITICI 33
3.3.1. POLITICA ÎN DOMENIUL CALITĂȚII 33
3.3.2. POLITICA DE MEDIU 34
3.3.3. POLITICA DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE OCUPAȚIONALĂ 34
3.4. CERTIFICĂRI 35
3.5. SERVICII 35

4. MEDIUL EXTERN AL S.C. RERMETAL SRL 37
4.1. INFLUENȚE MACROECONOMICE 37
4.2. CICLURI DE VIAȚĂ ALE PIEȚEI 37
4.3. STRATEGIE – INFLUENȚE MACROECONOMICE 38

5. INTERACȚIUNEA CU PIAȚA 40
5.1. MIXUL DE MARKETING – PRODUS, PREȚ, PLASARE, PROMOVARE,
EVIDENȚE FIZICE, PERSONAL ȘI PARTICIPARE 40
5.2. VÂNZAREA 40
5.3. SERVIREA CLIENȚILOR 41
5.4. ANALIZA CONCURENȚEI 41

6. ÎN INTERIORUL FIRMEI 42
6.1. SISTEME DE MANAG EMENT A PRESTĂRII 42
6.2. SISTEME DE MANAGEMENT A RESURSELOR 42
6.3. SISTEME DE MANAGEMENT A CONDUCERII 43

7. PROCESAREA DEȘEURILOR CA OPORTUNITATE
DE AFACERI 45

7.1. GENERAREA DEȘ EURILOR – DIMENSIUNEA PROBLEMEI 45
7.2. PIAȚA DEȘ EURILOR 45
7.3. POSIBILIT ĂȚI DE RECUPERARE A SUBSTANȚEI ȘI
ENERGIEI DIN DEȘ EURI 47
7.3.1. COLECTAREA ȘI TRANSPORTUL DEȘ EURILOR ȘI
MATERIALELOR RECICLABILE 47
7.3.2. DEPOZITAREA DEȘ EURILOR 49
7.3.3. PRELUCRAREA ȘI RECUPERAREA
DEȘ EURILOR – RECICLAREA 51

8. CONCLUZII 59

BIBLIOGRAFIE 60

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
1

INTRODUCERE

Analiza mediului de marketing al firmei se înscrie în ceea ce știința conducerii –
managementul – numește “metoda conducerii pe bază de programe” (căreia cu o ușoară extindere a
accepțiunilor, i se pot asimila și metodele de conducere prin proiecte și prin produse). Iar dacă pentru
activitățile economice obișnuite, concepute în afara unei viziuni de marketing, metoda conducerii pe
bază de programe este mai puțin apreci ată și utilizată – unii autori chiar considerând -o “rigidă”, greu
adaptabilă la variațiile de conjuctură economico -socială – în conducerea activității de marketing ea a
dobândit o incontestabilă și meritată consacrare.
Programul de marketing consacrat se b azează pe evaluarea situației, înțelegând prin aceasta:
 Evaluarea produsului/serviciului în comparație cu cele competitoare;
 Evaluarea intreprinderii în raport cu firmele concurente;
 Evaluarea pieței în funcție de regimul de competiție la categoria respect ivă de produse și în
ramura industrială respectivă, precum și factorii macroeconomici și cei extraeconomici.
Participarea cercetării de marketing la realizarea obiectivelor are loc prin intermediul
informațiilor pe care le produce pentru luarea deciziilor.
Valoarea informațiilor pe care le obținem din cercetare depinde de mai mulți factori:
importanța deciziei, gradul de risc, gradul de incertitudine și influența informației obținute asupra
deciziei.
Sunt folosite următoarele criterii: acuratețea informaț iei și relevanța informației.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
2

1. CONȚINUTUL ȘI ROLUL MARKETINGULUI

1.1. ESENȚA MARKETINGULUI

Noțiunea de marketing – participiul prezent al verbului “to market” care înseamnă a
cumpăra, a vinde. Acest termen corespunde mai multor accesiuni, în domeniul știintei, o
disciplină, un demers, o activitate practică, o funcție a intreprinderii.
Prin esența lui, marketingul î ncearcă să trateze lumea și să o înțeleagă prin
problemele, necesitățile, standardele ei de viață.
Marketingul oferă posibilitatea adecvării producției la consum pe tot parcursul
realizării unui produs. Prin marketing trebuie să se înțeleagă desfășurarea t uturor activităților
necesare constatării nevoilor pieței. Programarea disponibilităților de produse, distribuția
fizică, facilitarea procesului de cercetare a produsului.
Marketingul reprezintă o noua optică și concepție asupra orientării, organizării și
desfășurării activității economice.
Orice activitate economică trebuie îndreptată în direcția satisfacerii cerințelor
efective ale consumatorului.
In viziunea marketingului punctul de plecare pentru organizarea și desfășurarea
oricărei activități trebuie să-l constituie întâi cercetarea nevoilor și a perspectivelor nevoilor
de consum pornind de la conceperea produselor până la vânzarea lor dar și urmărirea în
consum al produselor.
In al doilea rând – raportarea producției la mediul înconjurător.
In al treilea rând – cunoașterea mediului de atragere și utilizare.
In al patrulea rând – utilizarea pentru fundamentarea deciziilor de marketing a unui
instrumentar specific.
Acest instrumentar se axează pe fluxul de informații dintre intreprindere și mediu,
prelucrarea informației, verificarea în practică a efectelor deciziilor de marketing.
In concluzie, conținutul marketingului implică de -opotrivă o atitudine, un ansamblu
de activități practice, un instrumentar științific.
Folosirea marketingului de către o f irmă asigură acesteia o serie de trăsături ca:
· receptivitate la cerințele pieței;
· cunoașterea cerințelor;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
3
· capacitatea de adaptare a firmelor;
· inventabilitate și spirit creator;
· eficiența maximă.
Școala americană introduce alături de notiunea de m arketing, noțiunea de concept de
marketing. Dacă marketingul este un concept sau o gândire practică, conceptul de marketing
este o atitudine, o filosofie.
Filip Kotler unul dintre cei mai mari gânditori americani definește 6 grupuri de
concepte ale marketi ngului:
1. Nevoile, dorințele și cererea;
2. Produsele;
3. Valoarea, costul și satisfacția;
4. Schimburile, tranzacțiile și relațiile;
5. Piața;
6. Marketingul.

1. Nevoile, dorințele și cererea.
Pentru a supraviețui ființa umană are nevoie să mânânce, să se îmbrace, să se
adăpostească, să fie stimulată. Aceste nevoi nu sunt date de societate, nu sunt create de
marketing. Ele se nasc o dată cu apariția ființei umane și se dezvoltă. Nevoia este limitată.
Dorințele pot fi infinite. Dorințele evoluează începân d din școală, din intreprindere, din
familie. Dinstincția dintre nevoi și dorințe nu e creată de marketing. Marketingul poate
influența dorințele și nu nevoile. Marketingul poate influența cererea pentru anumite obiecte.
2. Produsele.
Nevoile și dorințele pot fi satisfacute prin produse. Produsul este orice entitate care
poate satisface o nevoie sau o dorință. Noțiunea de produs evocă cel mai bine bunurile
tangibile – o mașină, un TV, dar produsul poate lua forma unei idei.
Produsele îndeplinesc anumite funcții. Elementul cheie îl constituie serviciul pe care
îl realizează serviciul.
3. Valoarea, costul și satisfacția.
Se numește valoare capacitatea unui produs de a satisface un ansamblu de nevoi și
trebuințe. Persoana definește valoarea unui produs.
4. Schimbul, tranzacția și relația.
Schimbul presupune 4 condiții: să existe 2 părți. Fiecare parte are ceva ce ar putea
prezenta interes pentru cealaltă. Fiecare parte are posibilitate a de comunicare. Fiecare parte

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
4
este liberă să aleagă.
5. Piața.
Noțiunea de schimb conduce la noțiune de piață. Piața este o categorie economică a
producției de mărfuri în care își găsește expresia totalității actelor de vânzare -cumpărare. Piața
presupune cererea, oferta și o mulțime de mărfuri.
6. Marketingul.
Noțiunea cumpăr ător și vânzător. Asociația AMA definește marketingul ca un
ansamblu dinamic al activităților comerciale care dirijează fluxul de mărfuri de la producător
la consumator.
Filip Kotler definește marketingul ca o activitate umană orientată în direcția
satisfa cerii nevoilor prin intermediul schimbului.
Peter Drecur (economist american) marketingul cuprinde întreaga activitate a
intreprinderii vazută din punct de vedere al rezultatului final.
Victor Buel (economist american) – spune “sunt atâtea definiții câte m anuale sunt”.
Oricare din definiții trebuie să sublinieze că marketingul este o concepție modernă, un
ansamblu coerent de activități practice, un rezultat al utilizării unor metode și tehnici
științifice.
Marketingul reprezintă un ansamblu coerent de activ ități, metode și tehnici având
drept scop cunoașterea cerințelor materiale și spirituale ale societății, organizării și
desfașurării economice și sociale în vederea satisfacerii la timp și în condiții de maximă
eficiență a acestor cerințe.

1.2. FUNCȚIILE MARKETINGULUI

Ca și în definirea marketingului, și în domeniul funcțiilor există o mulțime de teorii.
Unii consideră funcția marketingului, transportul, alții vânzarea sau depozitarea și alții
cumpărarea mărfurilor.
Teoria economică – ținând seama de esen ța marketingului, domeniul de aplicare,
natura piețelor, specificul firmelor formulează următoare le 4 funcții ale marketingului.
1. Funcția de investigare a pieței;
2. Funcția de conectare dinamică a intreprinderii la mediul său extern;
3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum;
4. Maximizarea eficienței.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
5
1. Funcția de investigare a pieței.
Prin această funcție se urmărește cunoașterea piețelor prezente și potențiale,
motivația nevoilor de consum, cunoașterea comportamentului consumatorilor față de produs,
dar și alte componente ale mediului. Această funcție se realizează p rin compartimente
specializate.
2. Funcția de conectare dinamică a intreprinderii la mediul său extern.
Aceasta funcție presupune raportarea permanentă a activității intreprinderii la mediul
economic și social. Ea urmărește creșterea capacității intreprinderii, adaptarea intreprinderii,
diversifi carea acțiunilor proporționale.
3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum.
Această funcție asigură finalitatea activității firmei, re cunoașterea concordanței
dintre produsele și serviciile pe care le realizează firma și destinația acestora. Această funcție
constă în producerea a numai ce este necesar, distribuirea numai în condiții optime a
produselor, crearea posibilității de alegere a produselor conform gusturilor și preferințelor
consumatorilor, da r și lărgirea gamei produselor.
4. Maximizarea eficienței.
Alocarea judicioasă a fondurilor, optimizarea structurii producției, optimizarea
desfășurării altor activități economice.
Marketing ul asigură elementele de fundamentare, criteriile de evaluare, promovarea
tehnicilor de raționalitate. Aceste funcții acoperă atât scopul cât și mijloacele atingerii lui. Ele
nu sunt comparabile. Prezentarea lor s -a făcut într -o succesiune logică. Funcțiil e
marketingului trebuie să se integreze în sistemul de ansamblu ale intreprinderii.

1.3. LOCUL MARKETINGULUI ÎN FAMILIA ȘTIINȚELOR ECONOMICE

S-au purtat discuții în legătură cu marketingul ca știință economică, marketingul ca
artă sau ca activitate pract ică. Marketingul este o știință aplicativă, nu este numai o știință ci
este și o artă de a conduce. Marketingul face parte din științele economice, el contribuie la
dezvoltarea acestor științe cu predilecție spre nevoile de consum, cererea și oferta de măr furi,
mecanismul de piață.
Trăsătura esențială a marketingului o constituie interdisciplinalitatea lui. El operează
cu teze și concepte de economie, cu teze ale unor științe de ramură sau ale managementului.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
6

2. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR

2.1. CONSUMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Mediul înconjurător, un element esențial al existenței umane, reprezintă rezultatul interferenței unor
elemente naturale – sol, aer, apă, climă, biosferă – cu elemente create prin activitatea umană. Toate a cestea
interacționează și influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare viitoare ale societății.
Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecințele activității umane asupra mediului înconjurător.
Efectele consumului și utilizării resurselor, asupra mediului sunt în creștere. O problemă de însemnătate
decisivă este aceea a nivelului și a ritmului dezvoltării economico -sociale.
Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În
prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate,
necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a
resurselor Terrei relevă, tot mai evid ent, un dezechilibru ecologic.
Economia europeană are la bază un nivel ridicat de consum de resurse. Aici se includ materii prime
(cum ar fi metalele, mineralele sau lemnul pentru construcții), energie și sol. Principalele forțe conducătoare
ale consumului de resurse din Europa sunt creșterea economică, dezvoltările tehnologice și modelele
schimbătoare de producție și consum. Aproximativ o treime din resursele utilizate sunt transformate în
deșeuri și emisii. Aproximativ patru tone de deșeuri pe cap de locuitor sunt generate în fiecare an în țările
membre ale Uniunii Europene (UE). Fiecare cetățean european aruncă în medie 520 de kg de deșeuri
menajere pe an și această cifră este estimată a crește.
Pe măsură ce veniturile cresc, cresc și consumul și cererea de mai multă hrană, de locuințe mai mari,
mai călduroase și mai confortabile, de aparate electrocasnice, mobilă și detergenți, de îmbrăcăminte,
transporturi și energie. În Europa, bunăstarea de care se bucură majoritatea populației îi determină pe
locuito ri să opteze pentru tipare de consum dincolo de stricta necesitate, ba chiar pentru unele produse și
servicii dincolo de simplul confort și, adeseori, dincolo de durabilitatea ecologică.
Ruperea legăturii dintre creșterea consumului și impactul său asupra mediului va constitui o
deosebită problemă pentru economiile în creștere rapidă. Soluția s -ar putea găsi, în parte, identificând
infrastructuri și comportamente mai durabile, ameliorându -le și reinvestind în ele.
Analizând relația dezvoltare economică – mediu înconjurător, se remarcă cinci factori esențiali cu
contribuții diferite la scăderea sau creșterea nivelului de degradare a mediului ambiant, inclusiv a resurselor
naturale:
– nivelul activității economice sau mărimea economiei,
– structura sectorială a economiei,
– nivelul tehnologic existent,
– cererea de reglementări în privința mediului,
– politica și cheltuielile de conservare și de protejare a mediului ambiant.
Deoarece dezvoltarea economică reprezintă o cauză principală a degradării mediului, în vir tutea principiului
dezvoltării durabile este necesar de a reconcilia obiectivul creșterii competitivității cu cel al protejării
mediului.
Ca urmare a creșterii economice generale, a progreselor obținute în toate domeniile vieții economice
și sociale, omenirea dispune astăzi de mijloace tehnice atât de perfecționate, încât consumă cantități
imense de resurse naturale regenerabile și neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu și
modificând natura în ritm rapid. Fără a impune un control adecvat și conștient asupra acțiunilor sale, omul
lasă cale liberă dezlănțuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative atât asupra calității vieții sale
cât și asupra evoluției biosferei. Devine tot mai evident faptul că, în condițiile unui mediu puter nic degradat
și poluat, un standard de viață materială fie el și foarte ridicat își pierde orice sens, nemaiținând seama de
influența negativă a acestui mediu asupra evoluției în perspectivă a fenomenelor naturale și biologice,
asupra creșterii economice înseși.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacțiunii dintre patru sisteme:
economic, uman, ambiental și tehnologic. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care
poate fi susținută de către cele patr u sisteme.
Strategia dezvoltării durabile din UE, adoptată în 2006 de către Consiliul UE, își propune să
găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi – resurse, obiectivele de atins și
mijloacele necesare, pe baza compatibilității lor reciproce, în timp și spațiu. Documentul este conceput într -o
viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții
pentru generațiile prezente și viitoare, prin crearea unor comunități sustenabile, capabile să gestioneze și să

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
7

folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei,
în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre
opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei
noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de medi u.
Unul dintre obiectivele generale ale Strategiei Dezvoltării Durabile din România este promovarea unor
practici de consum și producție sustenabile. O abordare realistă a acestei arii problematice presupune
evaluarea modelului de producție și consum pe ca re s- a bazat evoluția economiei românești în ultima
perioadă de timp, în scopul identificării soluțiilor pentru reducerea consumului de resurse materiale pe
unitate de valoare adăugată brută (VAB) și decuplării dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a
consumului integrat de resurse materiale și energetice, precum și de impactul negativ asupra mediului.
Evoluția economică a României în ultimii ani (ca și în perioadele precedente, de altfel) s -a bazat pe un
model contrar principiilor dezvoltării durabile promovate de Uniunea Europeană din care România face
acum parte. Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creșterii economice pe
termen lung datorită consumului excesiv și nerațional de resurse, cu consecințe negative asupra stării
capitalului natural și asupra dezvoltării sociale și umane într -un context concurențial. Este deci necesară
modificarea, prin politici și instrumente adecvate, în concordanță cu principiile economiei de piață și cu
reglementările UE în domeniu, a mentalității consumeriste și a apetitului de a maximaliza câștigurile pe
termen scurt.
Obiectivele naționale , pe termen scurt, mediu și lung, propuse în SDD sunt:
– Orizont 2013: Gestionarea eco- eficientă a consumului de resurse și valorificarea maximală a
acestora prin promovarea unui model de consum și producție care să permită o creștere economică
sustenabilă pe termen lung și apropierea treptată de nivelul mediu de performanță al țărilor UE.
– Orizont 2020: Decuplarea creșterii economice de degradarea me diului prin inversarea raportului
dintre consumul de resurse și crearea de valoare adăugată și apropierea de indicii medii de
performanță ai UE privind sustenabilitatea consumului și producției.
– Orizont 2030: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea da tă de țările membre UE din punctul de
vedere al producției și consumului durabile.

2.2. RESURSELE MATERIALE ȘI DEȘEURILE

Resursele naturale reprezintă o componentă esențiala a patrimoniului României. Valorificarea acestor
resurse prin exploatarea atât a materiilor prime neregenerabile (minerale și combustibili fosili) cât și a celor
regenerabile (ap a, aer, sol) și prelucrarea lor în produse necesare vieții, determină în mare măsură stadiul
de dezvoltare economică și socială a țării, starea mediului și condițiile de trai ale populației.
Pentru o utilizare durabilă a resurselor, trebuie avute în vedere disponibilitatea acestora, securitatea
furnizării lor și conservarea capacității productive a ecosistemelor. În același timp, este important să se
întrețină capacitatea mediului de a acționa ca un „burete” care să absoarbă emisiile nocive și poluanții. În
producție, pentru a crește durabilitatea va fi nevoie de o mărire a eficienței, de abordări novatoare din punct
de vedere tehnic și managerial și de îmbunătățirea controlului și monitorizării mediului.
În 2005, UE a lansat o serie de strategii tematice privind utilizarea durabilă a resurselor naturale și
privind prevenirea și reciclarea deșeurilor. Î n plus, s trategia revizuită de dezvoltare durabilă a UE, adoptată
în iunie 2006, plasa conservarea și gestionarea resurselor naturale, precum și consumul și producția
durabile, printre cele șapte provocări principale pe care le aborda. Documentul identifică totodată țintele și
obiectivele operaționale corespunzătoare. Cel de -al șaselea Program de acțiune al UE în domeniul
mediului, revizuit în 2007, pune un accent deosebit pe necesitatea UE de a -și realiza dezvoltarea
economică și socială în limitele capacității de toleranță a ecosistemelor. Ruperea legăturii dintre creșterea
economică și impactul pe care utilizarea resurselor, consumul și deșeurile îl au asupra mediului rămâne o
preocupare esențială. Este necesar să se acorde o atenție deosebită sectoarelor care utilizează cele mai
mari cantități de resurse și domeniilor în care s -au detectat lipsuri în aplicarea legislației. UE și -a propus
obiectivul de a deveni economia cea mai eficientă din lume în ceea ce privește utilizarea resurselor În
cadrul eforturilor pentru atingerea acestui obiectiv, Comisia European ă și UNEP au înființat împreună un
comitet internațional pentru resursele naturale. În același timp, UE are în curs de elaborare un Plan de
acțiune privind consumul și producția durabile.
Unul din cele mai recente obiective ale politicii de mediu în Europa este „decuplarea”, adică ruperea
legăturii dintre creșterea economică și creșterea utilizării resurselor și energiei cu impacturile respective
asupra mediului.
În ciuda acestor angajamente ale politicii UE, doar câteva state membre au adoptat planuri sau
obiective naționale în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, producția ecoeficientă și decuplarea.
Deșeurile sunt tot mai mult considerate nu doar ca o problemă ecologică, ci și ca o posibilă resursă
economică, a cărei recuperare poate aduce importante avantaje economice. Această schimbare de

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
8

concepție, care se datorează, în parte, legislației și, în parte, forțelor pieței, este bine ilustrată de situația
deșeurilor de ambalaje.
Directiva UE din 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje a introdus ținte concrete pentru
reciclarea și recuperarea acestor deșeuri. Cantitatea de deșeuri de ambalaje din UE -15 a crescut cu 10
milioane tone în perioada 1997–2004. În aceeași perioadă, cantitatea de deșeuri de ambalaje trimise la
reciclare a cresc ut cu 12 milioane tone, majorându -și cota de la 45% la 56% din totalul deșeurilor de
ambalaje, iar depozitarea acestui tip de deșeuri a scăzut cu 6 milioane tone, de la 55% la 32% din total.
Reglementările nu sunt însă singurul factor care stimulează mai b una utilizare sau recuperare a
resurselor conținute în deșeuri. Pe piața mondială, prețurile la deșeurile de hârtie, carton, plastic și metale
au crescut ca urmare a cererii crescânde de pe piața asiatică.
Reciclarea deșeurilor urbane și incinerarea cu re cuperare de energie se folosesc ca instrumente
complementare pentru a reduce eliminarea deșeurilor prin depozitare și a recupera o valoare economică din
deșeuri. Incinerarea însă trebuie să respecte norme tehnice stricte, spre a se evita efectele nocive as upra
sănătății populației și asupra mediului.

6.3. GESTIONAREA DEȘEURILOR

Gestionarea deșeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acțiunilor
coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societății civile cu autoritățile locale, cu repre –
zentanții guvernului și de asemenea colaborarea intre state. De -a lungul timpului, această problemă s -a
acutizat, mai ales în ultimele 2 secole, s- au dezvoltat diferite metodologii, accentuându -se o abordare
integrată, considerând minimizarea cantității de deșeuri, gradul de poluare provocat și mai nou, importanța
deșeurilor ca materii secundare. Însă și în zilele noastre, până și cele mai dezvoltate țări întâmpină dificultăți
în ceea ce privește aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deșeurilor,
respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului este importantă raportarea la o scară
adecvata de timp și spațiu și bineînțeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative.
De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populației, s -au introdus diferite sisteme de
gestionare a deșeurilor. În anii ’70–’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv al acestor sisteme a fost
controlarea emisiilor atmosferice și a deversărilor în apele de suprafață și freatice. În ultimii ani, accentul s -a
pus din ce în ce mai mult pe valorificarea deșeurilor ca resurse.
Principiile generale ale gestionării deșeurilor sunt concentrate în așa -numita „ierarhie a gestionării
deșeurilor”. Principalele priorități sunt prevenirea producției de deșeuri și reducerea nocivității lor. Când nu
se poate realiza nici una nici alta, deșeurile trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie
(prin incinerare). În ultimă instanță, deșeurile trebuie eliminate în condiții de siguranță.

Ierarhia deșeurilor așa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE privind deșeurile,
se aplică în calitate de ordine a priorităților, în cadrul legislației și a politicilor în materie de prevenire a
gestionării deșeurilor în următoarea ordine descrescătoare a priorităților:

 Prevenirea apariției deșeurilor Eliminare Alte operațiuni
de valorificare
Reciclare Pregătire
reutilizare Prevenire Opțiunea
cu prioritatea
cea mai mare
Opțiunea
cu prioritatea
cea mai mica Fig. VI.3. Ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
9

Prevenirea producției de deșeuri este o prioritate de vârf în ierarhia gestionării lor, dar rezultatele în
acest sens nu au fost to cmai satisfăcătoare până acum. Există o mare discrepanță între obiectivul politic al
prevenirii, exprimat în diferite directive ale UE și realitatea creșterii permanente a generării de deșeuri.
Cantitățile de deșeuri cresc și, potrivit prognozelor, vor continua să crească iar odată cu ele va crește și
impactul asupra mediului. De regulă, creșterea activității economice înseamnă o sporire a generării de
deșeuri, și cum creșterea economică este principalul scop al politicilor peste tot în Europa, adeseori sun t
greu de găsit instrumentele acceptabile din punct de vedere politic care să limiteze efectiv producția de
deșeuri. Cu toate acestea, experiența demonstrează că succesul activității de prevenire presupune o
diversitate de instrumente.
Obiectivele prevenir ii deșeurilor sunt:
 reducerea emisiilor;
 reducerea conținutului de substanțe periculoase în fluxurile de materiale
 creșterea eficienței utilizării resurselor.
Prin urmare, prevenirea trebuie aplicată prioritar fluxurilor de deșeuri cu volum mare, deșeu rilor
periculoase și deșeurilor care conțin substanțe periculoase.
La nivel european, Directiva pentru Controlul Integrat al Poluării (IPPC) și Politica Integrată privind
Produsele (IPP) au o contribuție semnificativă la prevenirea sau reducerea generării deșeurilor.
Documentele de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREFs) dezvoltate în cadrul IPPC
furnizează informații utile despre prevenirea generării deșeurilor.
Toate produsele au un impact asupra mediului de- a lungul vieții lor, la fa bricare, utilizare sau elimi-
nare ca deșeuri. Scopul Politicii Integrate privind Produsele (IPP) este minimizarea impactului, analizând
întreg ciclul de viață al produselor și acționând acolo unde este cel mai eficient.
Ciclul de viață al produselor este adesea lung și complicat, de la obținerea resurselor naturale, la
design, fabricare, asamblare, distribuție, vânzare, utilizare și eliminare ca deșeuri. De asemenea, sunt impli-
cați diferiți actori din proiectare, industrie, marketing, retail, consumatori. IPP încearcă stimularea fiecărei
etape din cadrul vieții produsului pentru îmbunătățirea performanței de mediu.
Deoarece există atât de multe produse și actori implicați, nu există o singură măsură care să acopere
totul. Astfel, este folosit un număr mare de instrumente (voluntare sau obligatorii) pentru atingerea obiec-
tivelor. Acestea includ instrumente economice, interzicerea anumitor substanțe, angajamente voluntare,
etichetare ecologică și principii de proiectare a produselor.
La nivel de întreprindere, se pot lua măsuri în sfera extracției și prelucrării de materii prime, precum și în
cea a proiectării și fabricării adecvate ale produselor. Programele de introducere a unor tehnologii mai curate
s-au dovedit utile pentru reducerea producției de deșeuri în industrie. De exemplu, EMAS (schema de audit și
management de mediu), un instrument UE pe bază de voluntariat, recompensează unitățile industriale care își
îmbunătățesc continuu performanța, stimulând ameliorarea performanței pe termen lung. Un alt exem plu de
prevenire reușită îl constituie eliminarea treptată sau reducerea conținutului anumitor metale grele, cum ar fi
mercurul și cadmiul, din baterii. Se îmbunătățesc astfel perspectivele de reciclare și se limitează disiparea de
substanțe periculoase în mediu. Instrumentele economice naționale, cum ar fi taxarea generării de deșeuri,
pot stimula și mai mult societățile industriale în direcția limitării propriei producții de deșeuri.
Reducerea cantității de deșeuri casnice este însă o sarcină mult mai complicată, deoarece presupune
diminuarea consumului, în general, precum și schimbarea tiparelor de consum, care, la rândul său, impune
efectuarea unor schimbări ale obiceiurilor și stilului de viață al oamenilor.
În prezent, la nivel național au fost inițiate programe ce se înscriu în direcția prevenirii sau reducerii
generării deșeurilor (ex. Planul de acțiune pentru tehnologii de mediu – ETAP, ce transpune Planul de
acțiune lansat de Comisia Europeană în anul 2004). Inițiativele legislative și programele pilot sunt însă
insuficiente pentru ca impactul să fie vizibil, fiind necesare conștientizarea importanței și generalizarea
practicilor de prevenire a generării deșeurilor. În acest context, precum și ca urmare a prevederilor Directivei
2008/98 privind deș eurile, se impune elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii și a unui plan de
prevenire sau reducere a generării deșeurilor, ce v or oferi cadrul unitar pentru convergența acțiunilor de
prevenire sau reducere și pentru urmărirea progresului înregis trat.

 Pregătirea pentru reutilizare :
Operațiunile de verificare, curățare, sau valorificare prin care produsele sau componentele produselor
care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate, fără alte operațiuni de pre tratare;

 Reciclarea de șeurilor :
Operații de valorificare prin care materialele sunt transformate în produse, materii prime sau
substanțe, fiind folosite în același scop pentru care au fost concepute sau în alt scop. Aceasta include
reprocesare materialelor organice, dar nu inc lude valorificarea energetica și conversia în vederea folosirii
materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere.
De la începutul anilor ’90 până în prezent, s -au elaborat numeroase directive ale UE și politici
naționale prin care se fixau obiectivele de atins pentru reciclare și recuperare și se limita cantitatea de
deșeuri care se putea trimite la depozitele de deșeuri. În prezent, aceste măsuri încep să dea rezultate.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
10

Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficiența folosirii resurselor și impactul
asupra mediului. Deșeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău i nevitabil, ci o sursa impor-
tantă de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult reciclarea și avantajele
în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea , deșeurile reprezintă o sursă regenerabilă
de energie. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din
deșeuri, dar reciclarea propriu -zisă presupune o serie de activități anterioare: colectarea, transportul
deșeurilor, prelucrarea intermediara care implică sortare, mărunțire sau compactare etc.

 Alte operațiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetică
(recuperarea de energie din arderea deșeurilo r)
Operații prin care deșeurile sunt folosite pentru a înlocui un alt material ce ar fi fost folosit pentru a
îndeplini o anumită funcție sau prin care deșeurile sunt pregătite să îndeplinească această funcție.
Tehnologiile de ardere a deșeurilor s -au dezvoltat, de- a lungul timpului, de la instalațiile simple de
eliminare a deșeurilor, la instalații de obținere a energiei din deșeuri și cu introducerea de noi tehnologii de
control al emisiilor, reprezentând o metodă ce câștigă din ce în ce mai mult interes în strategiile de ges tio-
nare a deșeurilor.
Obținerea energiei din deșeuri ( Waste to Energy – WtE) presupune arderea deșeurilor și utilizează
conținutul energetic al deșeurilor pentru producerea energiei electrice sau a obținerii de căldură și
electricit ate, căldura fiind utilizată (recuperată și exportată) pentru diferite servicii (încălzire, alimentarea cu
apă caldă). Totuși, o evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce privește incinerarea și recuperarea
energetică din deșeuri (WtE) este obligatorie, ca și eficiența energetică, pentru ca această metodă să fie
acceptată și aplicată cu succes, în defavoarea depozitării. De asemenea, datorită dezvoltării celor mai bune
tehnologii de control al emisiilor din zilele noastre, incinerarea cu recuperare energetică a deșeurilor este o
metodă foarte avantajoasă , inclusă în strategiile de management al deșeurilor.
O altă metodă de valorificare energetică a deșeurilor, utilizată relativ frecvent și în România, este
coincinerarea definită ca fiind operație de ardere a deșeurilor cu scopul pri ncipal de generare a energiei
sau a unor produse materiale, prin care deșeurile sunt folosite drept combustibil uzual sau suplimentar
sau prin care deșeurile sunt tratate termic pentru eliminare.
Această metodă prezintă mai multe avantaje și posibilități de valorificare a deșeurilor, print re care:
 Existența deja a instalațiilor de co -incinerare (în fabricile de ciment), ceea ce ar reduce costurile
de investiții necesare instalațiilor noi de incinerare;
 Arderea deșeur ilor se face la temperaturi foarte ridicate (mai exact la temperaturi de peste 1100
grade C), și fără eliminarea în atmosferă a dioxinei sau a altor substanțe dăunătoare sănătății
oamenilor;
 Coincinerarea în fabricile de ciment nu generează cenușă, aceasta fiind înglobată în clincher
(material de bază pentru producerea cimentului);
 Valorificarea deșeurilor este maximă, având loc o recuperare de 100% atât energetică, cât și
materială, fără a afecta calitatea produsului final, atent monitorizată pe tot parc ursul procesului
tehnologic;
 Posibilitatea arderii deșeurilor ce conțin metale grele (la nivel de urme), care în alte condiții
necesită tratamente speciale;

 Eliminarea deșeurilor (în principal prin depozitare)
Din punct de vedere ecologic, depozitarea este cea mai puțin recomandabilă opțiune din ierarhia
gestionării deșeurilor. Cu toate acestea, ea continuă să fie cea mai răspândită metodă de eliminare a
deșeurilor î n unele țări, printre care și România, în ciuda faptului că prezintă cele mai multe efecte negative
asupra mediului și a sănătății populației . Acest lucru poate fi pus pe seama gradului de dezvoltare al țărilor,
al comportamentului și atitudinilor societății civile și autorităților; precum și existența instrumentelor legale, a
factorilor pol itici. De exemplu, țările în curs de dezvoltare, au ca strategie politică, dar și scop general,
dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu (impactul deșeurilor asupra mediului, în cazul
de față), pe o poziție inferioară. Într -adevăr, în țările cu o industrie puternică, țări care reprezintă forțe
economice, consumul de resurse și producția sunt mult mai mari, și implicit cantitatea de deșeuri este în
consecința, însă își pot dezvolta și aplica tehnologii moderne de gestionare a deșeurilor și în același timp le
diferențiază net nivelul de educație, dar și măsura în care sunt dispuși să accepte anumite instrumente (ca
de exemplu: „ pay-as-you-through”; „ willingness to pay ”).
Gestionarea deșeurilor reprezintă una din problemele cu care se confruntă România, în prezent.
Abordarea integrată în gestionarea deșeurilor se referă la activitățile de colectare, transport, tratare,
valorificare și eliminare a deșeurilor și include construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor împreună cu
măsuri de prevenire a producerii lor și de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producerii
de deșeuri și a impactului negativ al acesteia, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitare
finală sigură a deșeurilor, acolo unde nu mai există posibilitatea recuperării.
Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform
principiului „poluatorul plătește”, sau, după caz, producătorilor, conform principiului „responsabilitatea
producătorului”.

Autoritățile administrației publice locale joacă un rol important în asigurarea implementării la nivel
local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilor asumate de România prin tratatul de Aderare la Uniunea
Europeană. Sunt necesare eforturi considerabile în vederea conformării cu standardele europene, cu
respectarea standardelor europene privind managementul deșeurilor. Rețeaua integrată asigură eliminarea
deșeurilor în instalațiile conforme cele mai apropiate, prin intermediul celor mai adecvate metode și
tehnologii, care să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății populației și a mediului, ținând seama de
cele mai bune tehnologii disponibile, care nu implică costuri excesive.
Pentru îndeplinirea obiectivelor privind gestionarea deșeurilor a u fost elaborate planuri de gestionare
a deșeurilor la nivel național, regional și județean. Prin sistemele de management integrat al deșeurilor
unitățile administrativ -teritoriale au format asociații de dezvoltare intercomunitare (ADI) în vederea înființă rii,
organizării și exploatării în interes comun a serviciilor de salubrizare sau pentru realizarea unor obiective de
investiții comune, specifice infrastructurii acestui serviciu.

2.4.
IMPACT (caracterizare)

Extracția de materii prime și nivelul re dus de prelucrare sunt asociate cu mari presiuni asupra
mediului de la contaminarea aerului, solului și apei până la distrugerea peisajului și constituie o amenințare
la adresa biodiversității.
În prezent, politicile de mediu se bazează din ce în ce mai mu lt pe abordarea la nivelul ciclului integral
de viață, care urmărește și ia în calcul impacturile negative ale utilizării materialelor și energiei de -a lungul
întregii vieți a produselor (de unde și denumirea de abordare „de la naștere la groapă”).
Strategia tematică a UE privind utilizarea durabilă a resurselor naturale este o bună ilustrare a
modului în care, luând în considerare tot ciclul de viață al unui produs, se evită mutarea impacturilor de la o
etapă la alta a vieții produsului și dintr -un loc în altul sau dintr- un mediu în altul. Impactul asupra mediului
este luat în considerare de-a lungul întregului ciclu de viată al produselor și serviciilor, pentru a evita sau a
minimiza deplasarea sarcinii de mediu între diferitele faze ale ciclului de viață și de la o faza la alta.
Ciclul de viață al produselor, de la extracția resurselor la producție și consum, până la eliminarea
deșeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.2 .4.1.).

Fig. 2 .4-.1. Ciclul de viață de la extracție la producție, consum și deșeuri
(Sursa: AEM, CTE pentru consum și producție durabile )

Deșeurile generează numeroase impacturi asupra mediului, inclusiv poluarea aerului, a apelor de
suprafață și a apei freatice.
Depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc
pentru mediu ș i sănătatea public ă. Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri
orășeneș ti și industriale, în ordinea î n care sunt percepute de populație , sunt: LUC RAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL C LAUDIU
11

– modificări de peisaj și disconfort vizual;
– poluarea aerului;
– poluarea apelor de suprafață ;
– modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate .
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri es te un proces
ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “ dezvoltare durabil ă”, se întinde pe
durata a cel puțin două generații , dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30
ani), închidere și postmonitorizare (30 ani după închidere).
Un aspect negativ este acela c ă multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele
nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic, recuperarea fiind
dificilă.
Până în anii ’70, gestionarea deșeurilor era bazată pe depozitare. Cu timpul au început să fie
propuse, analizate și adoptate diferite strategii care aveau în vedere obținerea beneficiilor economice. Ceva
mai târziu, problema impactului deșeurilor asupra mediului devine pregnantă, atenția factorilor politici și a
multor studii de specialitate îndreptându -se spre evaluarea impactului de mediu a diferitelor strategii de
gestionare a deșeurilor și analiza costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de me diu.
Analiza ciclului de viață (LCA), ca metodă de evaluare, a câștigat importanță în ceea ce privește și
opțiunile de gestionare a deșeurilor, mai ales în compararea mai multor parametri din diferitele opțiuni de
tratament și fluxul de produse, și a deven it principalul instrument de suport decizional al factorilor politici la
toate nivelurile, fiind așadar un instrument de evaluare de mediu puternic și permite aprecierea beneficiilor
de mediu ale fiecărei metode de tratare a deșeurilor și identificarea pun ctelor slabe ale acestora, care
trebuiesc îmbunătățite. LCA cuprinde patru etape majore: scopul și definirea domeniului de aplicare,
inventarierea ciclului de viață și impactul preconizat, analiza și interpretarea rezultatelor.

Producția și utilizarea resurselor variază semnificativ de la o țară la alta. Conform statisticilor Agenției
Europene de Mediu, se consideră următoarele sectoare economice, în ceea ce privește impactul asupra
mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transpor t și agricultură, însă și mineritul,
construcțiile precum și diferitele activități industriale au un impact semnificativ asupra mediului.

2.5 PRESIUNI

Organizarea și desfășurarea diferitelor activități economice generează presiuni asupra mediului
legate de ocuparea terenurilor, modificarea peisajelor și a ecosistemelor, distrugerea spațiului natural,
utilizarea nerațională a solului, supraconcentrarea activităților pe o zonă foarte sensibilă și c u mare valoare
ecologică, etc. Î n ultimele trei decenii s- a conștientizat faptul că diversificarea, accelerarea, globalizarea și
cronicizarea sunt trăsături dominante ale procesului de deteriorare a capitalului natural. Deteriorarea
capitalului natural este un proces real, extrem de complex, de lungă durată și cu o evoluție strict
dependentă de ritmul, formele și forțele dezvoltării sistemelor socio -economice.
Gestionarea și eliminarea deșeurilor pune presiuni atât asupra mediului, de exemplu prin emisiile de
poluanți și a cererii de energie sau terenuri, precum și asupra sănătății umane, în special în cazul slabei
gestionări a deșeurilor. Deșeurile sunt o resursă potențială deoarece mai multe fluxuri de deșeuri reprezintă
materiale care pot fi refolosite, reciclate sau recuperate.
Consumul ridicat de resurse c reează în general presiuni asupra mediului. Aceste presiuni includ
epuizarea resurselor neregenerabile, utilizarea intensivă a resurselor regenerabile, emisii în apă, aer și sol
provenite din toate activitățile industriale Se acceptă că există limite fizice pentru creșterea continuă a
utilizării resurselor. Locuințele, alimentele și mobilitatea justifică cea mai mare cotă de utilizare a resurselor
și de exercitare a presiunii asupra mediului.

2.6. TIPURI DE DEȘEURI

2.6.1 Deșeuri municipale

Generar ea deșeurilor municipale

Deșeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban și rural din gospodării,
instituții, unități comerciale, unități economice (deșeuri menajere și asimilabile), deșeuri stradale colectate
din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, precum și deșeuri din construcții și demolări colectate de
operatorii de salubrizare. LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
12

Colectarea deșeurilor municipale este responsabilitatea municipalităților, direct (prin serviciile de
specialitate din cadrul Consil iilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilități pe bază de
contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).
În anul 2015, cantitatea de deșeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii specializate
ale prim ăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 6,93 milioane tone. În jur de 63% din populație este
deservită de serviciile de salubritate, la nivel național, ponderea în mediul urban fiind de 84%, iar în medial
rural doar de 38%.

Tabel 2.6.1.-1. Deșeuri totale colectate de municipalități, în anul 2015
Deșeuri colectate Cantitate colectată
milioane tone Procent
deșeuri menajere 5,28 76,19%
deșeuri din servicii municipale 0,98 14,14%
deșeuri din construcții/demolări 0,67 9,67%
TOTAL 6,93 100%
Sursa : Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică

Pentru populația care nu este deservită de servicii de salubrizare, cantitatea de deșeuri generată (și
necolectată) se calculează în funcție de indicii de generare stabiliț i prin Planurile Regionale de Gestionare a
Deșeurilor, și anume: 0,9 k g/loc/ zi în mediul urban și 0,4 kg/loc/ zi în mediul rural. Pentru anul 2015 a fost
estimată o cantitate de deșeuri generata și necolectată de aprox. 1,5 mil tone, rezultând o cantitate totală de
deșeuri municipale generate în anul 2009 de 8.441.596 tone .
Figura 2 .6.1.- 2. Cantitatea de deșeuri municipale generate și colectate, în perioada 2002 -2009
024681012
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015cantitate deseuri municipale (mil. tone)
generat colectat

(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Tabelul 2.6.1.-3. Indicatori de generare a deșeurilor municipale
Anul Deșeuri municipale (kg/loc.an)
2008 283
2009 347
2010 378
2011 398
2012 410
2013 412
2014 430
2015 393
Media 381
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

Compoziția procentuală a deșeurilor municipale în România, pentru anul 2015 , este prezentată în
figura 2.61.- 4.
LUC RAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL C LAUDIU
13

Figura 2 .6.1.-4. C ompoziția procentuală medie a deșeurilor municipale în anul 2015
5%12%
2%
3%
10%
57%1%10%
sticla hartie si carton lemn metal
plastic biodegradabil deseuri voluminoare altele

(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

În ceea ce privește sistemul de colectare a deșeurilor menajere, metoda tradițională de colectare în
amestec este cea mai frecventă, deținând o pondere de aproximativ 96% din deșeurile menajere și
asim ilabile colectate. Colectarea selectivă are încă o pondere redusă, fiind în curs de extindere.

Gestionarea deșeurilor municipale

Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea aces –
tora, inclusiv monitori zarea depozitelor de deșeuri după închidere. În România, r esponsabilitatea pentru
gestio narea deșeurilor municipale aparține administrațiilor publice locale, care, prin mijloace proprii sau prin
concesio narea serviciului de salubrizare către un operator autorizat, trebuie să asigure colectarea (inclusiv
colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.
La nivelul anului 2015, mai mult de 95% din cantitatea de deșeuri municipale colectată de operatorii
de salubrizare a fost eliminată prin depozitare, ratele de reciclare și valorificare a acestor tipuri de deșeuri
fiind încă foarte reduse. În anul 2015, din 6264,78 mii tone deșeuri municipale colectate de operatorii de
salubritate (exclusiv deșeuri din construcții și demolări), au fost valorificate 100,56 mii tone deșeuri , din care
93,62 mii tone prin reciclare și 6,94 tone prin coincinerare.
Gradul de valorificare redus are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistența infrastructurii de
colectare sepa rată și de sortare în cele mai multe zone ale țării, respectiv lipsa capacităților de reciclare
pentru anumite tipuri de materiale), dar și economică (lipsa unor instrumente financiare care să stimuleze /
oblige operatorii de salubrizare să livreze deșeurile colectate către instalații de tratare / valorificare și nu
către eliminare). Menționăm și faptul că, în paralel cu activitatea operatorilor de salubrizare, există circuite
paralele de colectare și sortare a deșeurilor reciclabile din deșeurile municipal e (puncte de colectare
autorizate, sortări ad -hoc la intrarea în depozitul de deșeuri), dar care nu sunt cuantificate ca atare, ceea ce
conduce la o scădere aparentă a valorii ratelor de reciclare / valorificare a acestora, per ansamblu.
În același timp, pentru anumite tipuri de deșeuri nu există practic opțiuni viabile de reciclare pe plan
național (de exemplu, pentru sticlă, se înregistrează atât o capacitate tehnică relativ redusă a fabricilor de
sticlă pentru a prelucra deșeuri, cât și o lipsă de interes, având în vedere calitatea slabă a deșeurilor de
sticlă furnizate, respectiv costurile suplimentare care ar fi necesare pentru a obține deșeuri de calitate
corespunzătoare). Interesul pentru reciclare este mai mare în cazul metalului, plasticului și hârtiei, dar și aici
se înregistrează cantități relativ importante care sunt colectate separat și apoi transportate în afara
granițelor României pentru reciclarea propriu -zisă. In anul 2015 au fost exportate în vederea valorificării cca.
380 mii tone deșeuri de hârtie, plastic și metal .
Valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje cu putere calorică se realizează, în primul rând, în
fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deșeurilor. In anul 2015 au fost valorificate prin
coincinerare cca 10 mii tone deșeuri de ambalaje colectate selectiv din deșeurile municipale. Până în
momentul actual, cantitatea de deșeuri de ambalaje coincinerată nu a fost foarte mare, având în vedere că,
pe de- o parte, se acordă atenție în primul rând reciclării, iar pe de altă parte, cantitatea de deșeuri pretabilă
coincinerării este relativ redusă.
Eliminarea deșeurilor municipale se realizează exclusiv prin depozitare. Până în prezent, în România
nu au fost puse în funcțiune instalații pentru incinerarea deșeur ilor municipale. LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
14

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
15

Depozitarea deșeurilor municipale se realizează atât pe depozite conforme (2 7, la nivelul anului
2016), cât și pe depozitele neconforme care pot continua operarea, respectiv sistează activitatea , conform
perioa delor de tranziție aprobate de UE (prevăzute în HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor).
Lista celor 27 depozite în operare, î n anul 2016 , se prezintă tabelul de mai jos.

Tabelul 6.6.1.-5
Nr. crt. Regiune Județ Depozit Operator depozit
1 BACĂU Neamț Piatra Neamț ASOCIEREA SC ROSSAL SRL – SC
SALUBRITATE SA
2 BACĂ U Iași Tutora SC SALUBRIS SA Iași
3 GALA ȚI Brăila Brăila – loc. Muchea SC TRACON SRL
4 GALAȚ I Buzău Buzău – Gălbina și SC RER SERVICII ECOLOGICE SRL
5 GALAȚ I Constanta Ovidiu SC TRACON SRL
6 GALAȚ I Constanț a Costinești SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT
BUCURE ȘTI FILIALA COSTINE ȘTI
SRL
7 GALAȚ I Constanț a Mangalia -Albesti S.C. ECO GOLD INVEST S.A.
8 GALAȚ I Constanț a Incint ă Port SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT
BUCURE ȘTI FILIALA COSTINE ȘTI
SRL
9 GALAȚ I Tulcea Vararie SC ECOREC SA
10 PITE ȘTI Ialomița Slobozia S.C. VIVANI SALUBRITATEA S.A
11 PITE ȘTI Prahova Ploie ști-Boldeș ti SC VITALIA SERVICII PENTRU
MEDIU -TRATAREA DE ȘEURILOR
SRL
12 PITE ȘTI Prahova Vălenii de Munte SC TERMOELECTRICA SA
13 PITE ȘTI Dâmbovița Aninoasa SC EUROGAS PRESCOM SRL FIENI
14 PITE ȘTI Dâmbovița Titu SC EUROGAS PRESCOM SRL FIENI
15 CRAIOVA Dolj Mofleni -Craiova SC ECOSUD SRL BUCURE ȘTI
16 CRAIOVA Gorj Depozit Tg. Jiu SC POLARIS MEDIU SRL
17 CRAIOVA Vâlcea Feteni ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI
PUBLIC/PRI MARIA MUN.RM.V ÂLCEA
18 CRAIOVA Mehedinți Dr. Turnu -Severin –
com.Izvorul Barzii,
sat Halanga SC BRANTNER SERVICII
ECOLOGICE S.A.
19 TIMIȘOARA Arad Arad S.C. ASA ARAD SERVICII
ECOLOGICE SRL
20 CLUJ Bihor Oradea S.C. ECOBIHOR S.R.L.
21 SIBIU Brașov Brașov S.C. FIN -ECO S.A. BRA ȘOV
22 SIBIU Mureș Sighișoara S.C. SCHUSTER ECOSAL S.R.L
23 SIBIU Sibiu Sibiu -Cristian S.C. TRACON S.R.L BR ĂILA
24 SIBIU Harghita Cekend- Odorhei SC AVE HARGHITA SALUBRITATE
SRL
25 BUCURE ȘTI București Chiajna SC IRIDEX GROUP I MPORT EXPORT
BUCUREȘTI
26 BUCURE ȘTI Ilfov Glina SC ECOREC SA
27 BUCURE ȘTI Ilfov Vidra SC ECO SUD SRL

În cursul anului 201 6 au fost în funcțiune 106 depozite neconforme pentru deșeuri municipale, din
care 26 au sistat activitatea la 16 iulie 201 6, în conformitate cu calendarul de sistare prezentat în Planul de
implementare al Directivei 1999/31/CE, precum și în HG nr. 349/2005 privind depo zitarea deșeurilor. Pe
restul depozitelor de deșeuri municipale neconforme, cu perioadă de tranziție etapizată până la 16 iulie
2017, în prezent se efectuează îmbunătățiri ale activităților de operare și monitorizare. De asemenea, au
fost luate măsurile necesare pentru constituirea fondului de închidere și urmărire post -închidere (la

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
16

momentul solicitării actelor de reglementare, deținătorii de depozite au fost obligați să prezinte dovezi
privind constituirea fondurilor de închidere și urmărire post/închidere a depozitului).
În perioada 200 4-201 6, s-a sistat activitatea de depozitare pe 1 63 de depozite municipale
neconforme (conform anexei nr. 5 din HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor), pentru care sunt în curs
de realizare studiile de fezabilitate și proiectele de închidere. Tot în această perio adă s-a sistat activitatea
de depozitare și pe două depozite conforme (Baicoi și Câmpina- Bănești, județul Prahova), datorită epuizării
capacității de depozitare a acestora.
Concomitent cu sistarea depozitării pe depozitele neconforme au fost realizate stații de transfer și
sortare, care au preluat deșeurile colectate din localitățile în care a fost sistată activitatea pe depozitele
neconforme. Situația stațiilor de transfer și sortare se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul 2 .6.1.-6
Judet Localit zare Tip instalatie Capacitate
proiectată Autorizatie de mediu
Alba Abrud Stație de transfer 4000 t/an AM nr.149/12.08.2009
Baia de Arieș Stație de sortare și transfer 3000 t/an AM nr. 195 /10.11.2010
Zlatna Stație de sortare și transfer 3000 t/an AM nr.122/10.06.2009
Arad Ineu Stație de sortare și transfer 1045t/an AM nr. 9204/29.10.2010
Arad, zona CET Stație de sortare 4500 t/ lună AM nr. 8320/ 07.04.2008
Argeș Albota Stație de sortare 60t/zi AIM nr.20.09.2010
Bacău Comanesti Stație de transfer și sortare 80 t/zi; AM nr. 206/16.12.2015
Moinești Stație de sortare 21t/zi AM nr. 59/10.05.2010
Bihor Alesd Stație de sortare și transfer 30.000 t/an AM nr. 304 din 10.12.2010
Salonta Stație de sortare 200t/an AM nr.:194/11.04.2008
Marghita Stație de sortare 2t/zi AM nr. 258 din 28.07.2009
Borș Stație de sortare 700t/an AM nr. 2/2009
Botoșani Flamanzi Stație de transfer și sortare 11000t/an AM nr. 143/17.12.2016
Dorohoi Stație de transfer și sortare 15000t/an AM nr. 98/10.08.2010
Brașov Zona turistică
Bran Stație de transfer 5000t/an AM nr.131/24.09.2009
Râșno v Stație de transfer 50 t/zi AM 147/5.10.2010
SC.FIN-ECOSA
Brașov Stație de sortare 300t/an AIM SB 112/22.03.2013
SC.URBAN SA
Brasov Stație de sortare 60t/zi AM 234/15.12.2014
București SC Urban SA Stație de sortare 30.000 t/an AM nr. 329/25.07.200 8
Buzău Beceni Stație de sortare și transfer 4000t/an AM nr. 89/16.05.2011
Cluj Câmpia Turzii Stație de sortare 250kg/h AM nr. 79/31.03.2014
Constanța Cumpăna Stație de sortare 450t/an AM nr.53/31.01.2011
Corbu Stație de sortare 300 t/an AM nr.536/30.01.2016
Covasna Covasna Stație de sortare 500 t/an AM nr. 93/20.07.2009
Intorsura
Buzăului Stație de sortare 1000 t/an AM nr. 96/04.08.2009
Dolj Goicea Stație de sortare și transfer 17t/zi AM nr. 36/15.03.2010
Galați Tecuci Stație de sortare 2000 0t/an AM nr.8/09.11.2012
Giurgiu Giurgiu Stație de sortare 1t/h AM nr. 200/ 19.06.2007
Gorj Rovinari Stație transfer 10000t/an AM nr. 168/16.10.2016
Turceni Stație transfer 7000t/an AM nr. 22/03.02.2015
Tg. Carbunești Stație transfer 15000t/an AM nr.28/.2011
Harghita Microregiunea
Ciucului de Jos Stație de sortare și transfer 650t/an AM nr. 195/2009
Hunedoara Hațeg Stație de sortare și transfer 4500t/an AM nr. HD/48/08.03.2010
Vulcan Stație de sortare și transfer 4500t/an AM nr. HD/61/26.03.2013
Petrila Stație de sortare și transfer 4500t/an AM nr. HD/101/19.05.2015
Brad Stație de sortare și transfer 5000t/an AM nr. HD-82/ 28.04.2011
Ialomița Urziceni Stație de transfer 20000t/an AM nr. 152/2006
Fetești Stație de transfer 20000t/an AM nr. 49/2009
Țăndăre i Stație de transfer și sortare 20000t/an AM nr. 53/27.05.2010
Balaciu Stație de transfer 20000 to/an AM 61/ 20.04.2016
Slobozia , Vivani Stație de sortare 45000t/an AM 13/03.08.2009
Iași Pașcani Stație de sortare 3t/h AM nr.69/15.05.2 009
Ilfov Popești Leordeni Stație de sortare 12000t/an AM nr. 97/2007
Vidra Stație de sortare 1250t/zi AM nr. 25/ 16.06. 2009

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
17

Pantelimon Stație de sortare 1100t/an AM nr. 415/2007
Bragadiru Stație de sortare 300t/an AM nr. 84/06.02.2009
Mureș Regh in Stație de transfer și sortare 16500t/an AM nr. 202/2009
Acățari Stație de sortare 4,15 t/zi AM nr 69/2009
Neamț Tg. Neamț Stație de transfer și sortare 15000t/an AM nr.68/28.03.2011
Piatra Neamț Stație de sortare 7000t/an AIM nr. 49/29.12.2006
Prahova Valea Doftanei Stație de transfer și sortare 448mc/yi AM nr.598/2009
Draganești Stație de transfer și sortare 70mc/zi AM nr. PH/225/12.07.2012
Cărbunești Stație de sortare 1t/zi AM 349/05.10.2010
Sălaj Crasna Stație de sortare 1400t/an AM nr. 60 / 02.07.2010
Valea Barcăului Stație de sortare 1600t/an AM nr. 65 / 19.07.2013
Sibiu Mediaș Stație de transfer și sortare 22500t/an AM nr. SB215/2006
Agnita Stație de sortare 2750t/an AM nr.SB 30/17.03.2010
Cisnădie Stație de sortare 5.184 t/an AM nr SB 198/23.06.2009
Săliște Stație de transfer și sortare 20000t/an AM nr. SB/143/22.10.2015
Suceava Gura Humorului Stație de transfer și sortare 1000t/an AM nr. 305/2009
Vatra Dornei Stație de transfer 17000mc/an AM nr. 556/2006
Rădăuți Stație de sortare 20,5 t/an AM nr.452/26.11.2009
Timiș Timișoara Stație de sortare 625t/zi AM nr. 10181/ 29.11.2016
Tulcea Vărărie Stație de sortare 9t/h AIM nr.8/23.10.2008
Vâlcea Bălăcești Stație de transfer 10000t/an AM nr.17/25.02.2010
Galicea Stație de transfer 10000t/an AM nr. 112/23.08.2010
Fârtățești Stație de transfer 10000t/an AM nr. 160/19.11.2014
Grăgașani Stație de transfer 11000t/an AM nr. 14/15.02.2010
Vrancea Panciu Stație de sortare 2400 t/an AM nr.280/25.11.2009
Odobești Stație de sortare 100 t/an AM nr. 53/ 13.03.2009

Deșeuri biodegradabile

În documentele prezentate pe parcursul negocierilor Capitolului 22 – Mediu, respectiv în Planul de
implementare al Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, în ceea ce privește re ducerea
cantității de deșeuri biodegradabile depozitate, precum și în răspunsul la scrisoarea Comisiei Europene nr.
JDdC/amp Ares.env.C.2(2010) 711845 din 21 octombrie 2010, România a precizat următoarele:
 primele două obiective prevăzute la art. 5 alineatul (2) literele a și b din Directivă, referitoare la reducerea
cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, nu pot fi realizate în termenele prevăzute de
Directivă (16 iulie 2006, reducerea cu 25% din cantitatea totală de deșeuri biodegradab ile municipale,
exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt
disponibile date Eurostat standardizate, respectiv 16 iulie 2009, reducerea cu 50%);
 având în vedere că, în anul 1995, întreaga cantitate de deșeuri municipale a fost eliminată prin
depozitare, în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al art. 5 alineatul (2) din Directivă,
România a optat pentru derogarea de patru ani , referitoare la realizarea obiectivelor stabilite la art.
5 alineatul (2) l iterele a și b din Directiva 1999/31/CE, respectiv până la 16 iulie 2010 și până la 16
iulie 2013.
Începând cu anul 2006, au fost demarate acțiuni în vederea construirii de platforme pentru compos –
tarea deșeurilor vegetale din parcuri și spații verzi din zonele urbane și construirea unor stații de sortare a
deșeurilor reciclabile și de stații de compostare a deșeurilor biodegradabile în apropierea depozitelor pentru
deșeuri.
În Tabelul 6.6.1. -7. este prezentată evoluția cantităților de deșeuri biodegradabile generate în anii
2014 și 2015 (inclusiv cele generate și necolectate), comparativ cu anul de bază 1995.

Tabel 2 .6.1.-7. Evoluția cantităților de deșeuri biodegradabile
generate în anii 2014 și 2015 , comparativ cu anul de bază 1995
Cantitate deșeuri/ Reducere cantitate de deșeuri Anul
1995 2014 2015
Cantitate de deșeuri biodegradabile depozitată (mil. tone) 4,80 3,65 3,60
Cantitate de deșeuri biodegradabile depozitată față de 1995 (%) – 76 75
Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile generate față de
1995 (%) – 24 25
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Continuarea reducerii cantității de deșeuri biodegradabile generate în anul 2014 , comparativ cu anul
2015 , se datorează extinderii colectării selective a deșeurilor de hârtie, carton și a deșeurilor biodegradabile
din spațiile verzi, parcuri și alte zone. Autoritățile locale, responsabile cu gestionarea deșeurilor municipale,

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
18

s-au concentrat în special pe colectarea selectivă a deșeurilor biodegradabile, care pot fi colectate ușor și
tratate fără costuri excesive, în special în zonele rurale. În acest sens, au fost derulate acțiuni de informare
și conștientizare a populației din zona rurală pentru compostarea individuală în gospodării a deș eurilor
vegetale, construirea unor platforme în zona rurală pentru compostarea gunoiului de grajd și a deșeurilor
vegetale.
S-a observat în același timp și o schimbare a comportamentului la nivelul consumatorului, în special
din marile aglomerări urbane, care utilizează din ce în ce mai mult produse gata preparate sau semi–
preparate.
În vederea respectării angajamentelor asumate în acest domeniu, la începutul anului 2016 , la nivel
național, erau un număr de 60 de instalații și platforme de compostare finalizate (autorizate sau în curs de
autorizare) pentru compostarea deșeurilor biod egradabile municipale, prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 2 .6.1.-7
Județ Localizare Capacitate
proiectată (t/an) Acte de reglementare
Arad Ineu 3500 AM.203/30.12.2013
Argeș Albota 20000 AIM nr.20.09.2010
Câmpulung 7200 În procedură AM
Bacău Bacău 22000 În procedură AM
Bihor Oradea 20000 AIM Nr. 100 NV6 din
28.01.2008
Brăila Ianca 4500 AM nr. 217/03.11.2009
Însurăței 1000 AM nr. 637/11.02. 14
Brașov Com. Augustin și Ormenis 100 AM.nr. 1/7.01.2010
Victoria 100 În procedură AM
Calarași 15 platforme de compostare, amplasate în
7 comune (Alexandru Odobescu,Cuza
Voda, Ciocanesti, Gradistea,
Independenta, Valcelele, Vlad Tepes) 50 AM de la 85 la 91/12.19.2005
Constanța Corbu 1000 AM nr. .536/2011
Cogealac 1000 În procedură AM
Cluj Dej 6000 În procedură AM
Dâmbovița Aninoasa 5000 În procedură AM
Galați Tg. Bujor 1000 AM nr. 100/2015
Galați 10000 În procedură AM
Prahova Balta Doamnei 4000 AM 133/31.03.2011
Vâlcea Rm. Vâlcea 14000 AM.203/30.12.2009
Neam ț Tg. Neamț 1600 AM nr.68 /28.03.2011
Hunedoara Brad 7500 AM nr. HD-82/ 28.04.2011
Ialomița 24 platforme de compostare, amplasate în
24 comune (Buiesti, Albesti, Andrasesti,
Perieti, Ciu lnita , Cosambesti, Sf.
Gheorghe; Garbovi; Ion Roata; Balaciu,
Sarateni, Muntenii Buzau , Ciochina,
Dridu, Fierbinti, Maia, Adancata,
Moldoveni, Jilavele, Brazi, Rosiori,
Dragoiesti, Movilita, Sinesti) 50 AM 14/25.01.2010 pt.
Ciulnița, restul î n proced ură
de AM
Prahova Balta Doamnei 4000 AM 133/31.03.2011
Satu Mare Dobra 10000 În procedură AM
Sibiu Avrig 3500 În procedură AM
Teleorman Mavrodin 5000 În procedură AM
Vâlcea Rm. Vâlcea 14000 AM.203/30.12.2009

Aceste in vestiții au fost realizate sau vor fi realizate prin Programul PHARE CES 2004 precum și
proiectele de gestionare integrată a deșeurilor la nivel județean (finanțate prin proiecte ISPA sau POS
Mediu). Aplicațiile de finanțare pentru proiectele de sisteme integrate de gestionare a deșeurilor, în curs de
elaborare în această perioadă, prevăd pentru fiecare județ metoda optimă de gestionare a deșeurilor
biodegradabile municipale (compostare individuală, compostare centralizată, tratare mecano -biologică),
precum și capacitățile de tratare necesare pentru îndeplinirea țintelor prevăzute de Directiva 1999/31/CE.

Având în vedere cele prezentate, din Tabelul 2.6.1. 7 se poate observa că obiectivul stabilit pentru
2016 , respectiv reducerea cu 25% a canti tății de deșeuri biodegradabile depozitate , exprimată gravimetric
față de cantitatea de deșeuri biodegradabile municipale produse în 1995, a fost atins deja în anul 2005 .

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
19

2.6.2. Deșeuri industriale

Generarea deșeurilor industriale

În cursul anului 2015 , cantitatea de deșeuri generate de industria extractivă, energetică și prelucrătoare a
fost de cca. 255 milioane tone, din care, cea mai mare parte (peste 90%) sunt deșeuri rezultate din activitățile
de extracție (minerit).
Deșeurile nepericuloase generate pe principalele activități economice, cu excepția industriei extractive, în
perioada 2010 -2015 , sunt prezentate în tabelul 2 .6.2.-1.

Tabel 2 .6.2.-1. Deșeurile nepericuloase generate pe principalele activități economice, în perioada 2004 – 2009
Activitatea economică Cantitatea (mii tone)
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Industria prelucrătoare 11.323,6 20.460,90 8.964,15 18.860,39 10.678,66 7.780,74
Producția, transportul și
distribuția de energie
electrică și termică, gaze
și apă 15.784,8 105.606, 09 102.551,84 36.465,59 7.055,92 6.103,45
Captarea, tratarea și
distribuția apei 256,7 187,41 220,82 10,96 20,58 12,85
Alte activități 219,8 595,96 483,92 1.494,34 506,52 739,25
Total 27.584,9 126.850,36 112.220,73 56.831,28 18.261,68 14.636,29
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Deșeurile periculoase, generate în anul 2015, în cantitate de 438.581 tone, au reprezentat circa 0,2%
din totalul deșeurilor generate (inclusiv deșeuri din industria extractivă). Majoritatea deșeurilor periculoase
au fost eliminate prin depozitare, restul fiind valorificate sau eliminate prin co- incinerare sau incinerare în
instalațiile proprii ale generatorilor sau în instalații specializate aparținând operatorilor privați.
Cantitățile de deșeuri periculoase generate de principalele activități industriale în perioada 2010 –
2015 sunt prezentate în tabelul 2 .6.2.-2 .

Tabel 2 .6.2.-2 Cantitățile de deșeuri periculoase
generate de principalele activități industriale, în perio ada 2010 – 2015
Activitate economică Cantitate ( mii tone )
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Industria extractivă 1.214,4 997,18 497,59 11,24 31,11 87,79

Industria de prelucrare a țițeiului,
cocsificarea cărbunelui 431,1 419,72 226,35 37,89 114,53 125,91
Fabricarea substanțelor și
produselor chimice 55,8 41,95 47,11 53,33 54,02 24,55
Industria metalurgică 383,5 95,43 168,76 121,62 150,78 99,64
Industria de mașini și
echipamente 39,8 14,83 33,05 26,67 28,58 25,36
Industria mijloacelor de transport 23,5 30,72 26,19 31,06 13,33 12,11

Alte activități 23,4 74,36 53,76 137,28 42,59 63,22

Total 2.262,8 1.733,97 1.052,81 419,08 434,94 438,58
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Depozitarea deșeurilor industriale

În cursul anului 2016 , au fost în operare 40 de depozite pentru deșeuri industriale periculoase și
nepericuloase, din care:
 8 depozite pentru deșeuri industriale periculoase, din care;
 6 depozite conforme ale operatorilor economici care își depozitează propriile deșeuri;
 2 depozite zonale conforme, unul în județul Ialomița, operat de SC VIVANI SALUBRITATE SA
Slobozia și unul în județul Prahova, operat de SC Ecomaster Servicii Ecologice SRL
 32 depozite pentru deșeuri industriale nepericuloas e, din care:
 15 depozite conforme;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
20

 15 depozite care utilizează instalații de “hidro -transport” a deșeurilor sau care depozitează
deșeuri în stare lichidă și deșeuri cu proprietăți corozive, oxidante;
 2 iazuri de decantare din cele 5 cu perioadă de tranziț ie.

Depozite care utilizează instalații de “ hidro- transport” a deșeurilor sau care depozitează
deșeuri în stare lichidă și deșeuri cu proprietăți corozive, oxidante

La data de 31.12.2015 erau planificate să își sisteze activitatea de depozitare a deșeuri lor lichide 2
depozite neconforme, și anume: 1 depozit (aparținând SC ALUM Tulcea SA) s -a conformat începând cu
luna decembrie 2015, prin schimbarea tehnologiei de depozitare în fluid dens (în urma punerii în funcțiune a
instalației de îngroșare, șlamul se depune în fază densă, cu un conținut în solide de minim 52%), iar pe un
depozit, aparținând SC ELECTROCENTRALE DEVA SA, jud. Hunedoara (depozitul Bejan) s-a continuat
depozitarea deșeurilor prin utilizarea instalației de “hidro -transport” deoarece nu a fo st finalizată investiția
"Extindere pe orizontală a depozitului de zgură și cenușă mal drept râul Mureș, extravilanul com. Șoimuș" .
Noul depozit este realizat în prezent în proporție de 95% . Pe noul depozit se va depozita atât șlam dens de
zgură și cenușă, cât și subproduse de la desulfurare.
Iazuri de decantare

În ceea ce privește cele 5 iazuri pentru care România a obținut perioade de tranziție etapizate până la
cel târziu 31 decembrie 2016 , în anul 2015, situația a fost următoarea:
 pe 3 iazuri: iazul Aurul Recea – SC Transgold SA Baia Mare, iazul Ostra – Valea Straja – SC
Minbucovina SA Vatra Dornei și iazul – Fânațe – SC Băița SA Ștei, activitatea de depozitare a
fost sistată (pe iazurile Aurul Recea și Ostra – Valea Straja activitatea de depozitare a fost sistată
din anul 2006, iar pe iazul Fânațe activitatea de depozitare a fost sistată în anul 2009);
 pe 2 iazuri: Valea Șesei și Valea Ștefancei, activitatea de depozitare s -a reluat în luna decembrie
2009 ca urmare a reluării activității de extracție la SC CUPRUMIN SA Abrud. Situația celor 2
iazuri de decantare se prezintă as tfel:
 Iazul Valea Șesei este în stare de exploatare și deservește instalația de preparare a minereului
de la Roșia Poieni, care aparține SC Cuprumin Abrud SA;
 Iazul Valea Ștefan cei este în stare de exploatare, fiind destinat să funcționeze ca iaz de
decantare de rezervă, preluând tulbureala de steril în cazul unor avarii de durată redusă la
sistemul de transport al tulburelii spre Valea Șesei.
Aceste 2 iazuri de decantare urmează să se conformeze prevederilor art. 14 din Directiva 1999/31/CE
până la 31.12.2016 , acestea putând să continue activitatea până la epuizarea capacității de depozitare.
Conformarea acestor iazuri de decantare cu prevederile Directivei 1999/31/CE constă în prevenirea infiltrării
de apă în depozitul de deșeuri și optimizarea raportului apă -minereu pentru realizarea unei descărcări
avansate a sterilului de flotație în iazuri.
SC CUPRUMIN Abrud SA deține autorizația integrată de mediu nr. SB/79/30.10.2007, actualizată la
data de 01.03.2015, valabilă până la 31.12.2016 , prin care este reglementată atât funcționarea iazurilor, cât
și lucrările necesare conformării, prevăzute în Planul de acțiuni, care face parte integrantă din autorizație.
Astfel, în vederea conformării cu cerințele privind depozitarea deșeurilor, în Planul de acțiuni au fost
stabilite următoarele măsuri, cu termen de finalizare trimestrul IV 2016:
 realizarea unui sistem de captare a apelor acide și a stației de neutralizare a acestora în
amonte de iazul Valea Șesei;
 realizarea unui sistem de măsurare și contorizare a debitelor de apă descărcate din iazul Valea
Șesei pe canalul de evacuare.
Pentru neutralizarea apelor acide, în amonte de iazul Valea Șesei a fost închiriată și montată o stație
pilot de neutralizare, care a intrat în funcțiune la sfârșitul anului 2015 . Pe baza rezultatelor experimentale
obținute, va fi aleasă soluția optimă pentru condițiile concrete de pe amplasament, urmând ca până la
sfârșitul anului 2016 să fie realizată atât proiectarea cât și realizarea propriu -zisă a stației de neutralizare.
Lucrările stabilite prin Planul de acțiuni pentru funcționarea în siguranță a iazului de decantare Valea
Ștefancei au fost finalizate în 2015 .

Incinerarea deșeurilor industriale

În cursul anului 2015, au fost în funcțiune următoarele instalații pentru incinerarea deșeurilor
industriale periculoase:
 8 instalații de incinerare/coincinerare aparținând la 8 operatori privați din industrie, care incine rea-
ză/coincinerează propriile deșeuri p ericuloase (S.C. Chimcomplex S.A. Borzesti, S.C. Antibiotice
S.A. Iași, Oltchim Rm. Vâlcea, Kober Piatra Neamț, SC Stemar s.r.l. Vaslui, Vrancart S.A. Adjud,
S.C. Chimester BV S.A. București și Compania Națională „Imprimeria Națională” S.A. București):
− S.C. Chimcomplex S.A. Borzesti deține o instalație de incinerare rezidii organoclorurate cu
o capacitate nominală de 680 t/an;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
21

− S.C. Antibiotice S.A. Iaș deține o instalație de incinerare deșeuri industriale cu o capacitate
nominală de 432 t/an;
− SC Oltchim S. A. Râmnicu Vâlcea deține o instalație pentru coincinerarea reziduurilor
organo- clorurate lichide provenite de la Instalația Monomer, cu o capacitate nominală de
11.445 t/an;
− SC Kober s.r.l. Piatra Neamț deține o instalație de incinerare pentru ape chimice și deșeuri
solide (șlamuri, vopseluri, lacuri, rășini) rezultate din activitatea proprie, cu o capacitate
nominală de 1.248 t/an;
− SC Stemar s.r.l. Vaslui deține o instalație de coincinerare deșeuri de politerpene, cu o
capacitate nominală de 966 t/an;
− Vran cart S.A. Adjud deține o instalație de coincinerare deșeuri solide provenite de la
sortarea maculaturii și a nămolurilor deshidratate de la epurarea apelor uzate, cu o
capacitate nominală de 17.199 t/an;
− S.C. Chimester BV. S.A. București deține o instalați e de incinerare pentru ape chimice
rezultate din procesul de sinteză a rășinilor sintetice, cu o capacitate nominală de 126 t/an;
− Compania Națională „Imprimeria Națională" S.A. București, deține o instalație de incinerare
pentru hârtie și carton, cu o capacitate nominală de 28 t/an.

 10 instalații existente pentru incinerarea deșeurilor periculoase aparținând operatorilor privați care
incinerează pentru terț i:
− S.C. MONDECO SRL, Suceava, jud Suceava, capacitate de incinerare 10800t/an;
− SC PRO AIR CLEAN SA, TIMISOARA, jud Timiș , capacitate de incinerare 3250t/an;
− SC IF TEHNOLOGII SRL CLUJ, Cluj Napoca, capacitate de incinerare 1430t/an;
− SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL, București , capacitate de incinerare 6000t/an;
− S.C. AVAND S.R.L., Iași, jud. Iași, capacitate de incinerare 11300t/an;
− SC SUPERSTAR COM SRL, SUCEAVA, capacitate de incinerare2010t/an;
− S.C. ECO FIRE SISTEMS SRL, Lumina, jud. CONSTANTA, capacitate de incinerare
10080t/an;
− SC ECOBURN SRL, Ișalnița, jud. Dolj, capacitate de incinerare 7638t/an;
− ENVISAN NV BELGIA – SUSCURSALA PITESTI, capacitate de incinerare93312t/an;
− SC ECOBURN SRL, PLOIESTI, capacitate de incinerare 4000t/an

 7 instalații de co -incinerare în cuptoare de ciment – autorizate pentru tratarea deșeurilor pericu –
loase solide și lichide, după cum urmează:
− S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. Sucursala Bicaz
− S.C. LAFARGE S.A. – punct de lucru MEDGIDIA
− HOLCIM S.A. Câmpulung
− S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. – Sucursala Fieni
− S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. – Sucursala Deva
− HOLCIM S.A. Aleșd
− S.C. L AFARGE S.A. Brașov – Hoghiz

2.6.3. Deșeuri generate de activit ăți medicale

Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică, elaborează anual Sinteza națională
„Monitorizarea sistemului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală” și actualizează baza
națională de date privind deșeurile rezultate din activitatea medicală.
Baza de date privind deșeurile rezultate din activitatea medicală este realizata la nivelul INSP, printr –
un sistem de raportare trimestrială a datelor colectate de unitățile sanitare cu paturi, sub coordonarea
direcțiilor de sănătate publică locale, pe baza metodologiei de colectare a datelor. Principalele obiective ale
bazei naționale de date sunt: evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deșeurilor, derulat în unitățile
sanitare cu paturi, determinarea calitativă și cantitativă a deșeurilor produse în unitățile sanitare cu paturi,
identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deșeuri, minimizarea cantității de deșeuri
medi cale generate de unitățile sanitare, precum și propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătățirea
sistemului de gestionare a deșeurilor produse în unitățile sanitare.
Culegerea și raportarea datelor pentru baza naționala de date a deșeurilor rezultate din activitatea
medicala s-a realizat pe baza Metodologiei de culegere a datelor, reprezentat ă de Anexa 2 a Ordinului
Ministrului Sănătăț ii nr. 219/2002 cu modificările și completările ulterioare (reglementare în curs de
revizuire), și a Metodologiei privind ins pecția modului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea
medicala. Metodologia de culegere a datelor se aplica lunar, iar metodologia de inspecție , trimestrial, la
nivelul unitarilor sanitare cu paturi.
Pentru anul 2010 au fost raportate date d e câtre 41 de direcții de sănătate public ă județene și a
municipiului București , pentru trimestrele I, II, III și IV. Datele transmise reprezintă tipuri și cantități de

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
22

deșeuri rezultate din activitatea medical ă, precum și modul de gestionare a acestei categorii de deșeuri , la
nivelul unitarilor sanitare cu paturi.
Astfel, au raportat 391 de unități sanitare cu paturi, dintr- un total de 476 de unități sanitare cu paturi
existente la nivel național . Din municipiul București au raportat 31 de spitale, dintr- un total de 56 de unități .
Toate unitățile sanitare investigate realizează separarea pe categorii a deșeurilor generate. În ceea
ce privește recipientele pentru colectarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, 97% din
unitățile sanitare folosesc recipiente corespunzătoare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar
restul de 3% nu utilizează ambalaje corespunzătoare atât pentru deșeurile infecțioase , cât și pentru cele
înțepătoare/tăietoare. În lipsa recipientelor rezistente la acțiuni mecanice (înțepare -tăiere) se folosesc
ambalaje improvizate sau se colectează împreună cu deșeurile infecțioase solide, în cutii de carton cu sac
din plastic în interior sau direct în saci de plastic.
Evoluția cantităților de deșeuri medicale periculoase este prezentată în tabelul 2 .6.3.-1.

Tabel 6.6.3. – 1. Evoluția cantităților de deșeuri medicale periculoase, în perioada 2012 – 2015

Anul Valori medii
(t/an)
2012 14.080
2013 12.918
2014 11.862
2015
10669
(Sursa: Institutul de S ănătate Publică București )

Comparativ cu anul 2015, în anul 2016 se constată o scăde re cu cca 10 % a cantități de deșeuri
periculoase provenită din activitatea unităților sanitare cu paturi. Colectarea, transportul și depozitarea
temporară a deșeurilor medicale în interiorul unităților medicale se realizează în conformitate cu
reglementările specifice în vigoare, stabilite de autoritatea publică centrală pentru sănătate.
Tratarea și eliminarea finală a deșeurilor medicale periculoase se realizează prin sterilizare termică
(în instalații aparținând unităților medicale sau în instalații care prestează servicii pentru terți) și prin
incinerare (în instalații pentru incinerarea deșeurilor industriale periculoase).

2.6.4. Fluxuri de deșeuri

Deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE)

Principalele obiective ale H.G. nr. 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
(DEEE) sunt:
– prevenirea apariției deșeurilor de echipamente electrice și electronice și reutilizarea, reciclarea și
alte forme de valorificare a acestor tipuri de deșeuri, pentru a reduce, în cea mai mare măsură,
cantitatea de deșeuri eliminate;
– îmbunătățirea performanței de mediu a tuturor operatorilor implicați în ciclul de viață al EEE
(producători, distribuitori și consumatori) și în mod special a agenților economici direct implicați în
tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.
H.G. nr. 1037/2010 privind DEEE se aplică categoriilor de echipamente electrice și electronice (Tabel
6.6.4.1.), cu co ndiția ca acestea să nu fie parte componentă a unui alt tip de echipament, ce nu intră sub
incidența prezentei hotărâri.

Tabel 2 ..6.4.1. Categorii de echipamente electrice și electronice (EEE)
Categoria 1 Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
Categoria 2 Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
Categoria 3 Echipamente informatice și de telecomunicații
Categoria 4 Echipamente de larg consum
Categoria 5 Echipamente de iluminat
Categoria 6 Unelte electrice și electronice
Categoria 7 Jucării, echipament e sportive și de agrement
Categoria 8 Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate)
Categoria 9 Instrumente de supraveghere și control
Categoria 10 Distribuitoare automate

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
23

Pot introduce pe piață echipamente electrice și electronice numai producătorii înregistrați în Registrul
Producătorilor și Importatorilor de EEE, constituit la A.N.P.M.
La începutul anului 2006, s -a demarat procedura de înregistrare a producătorilor de echipamente
electrice și electronice în Registrul producătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice,
conform cerințelor legislației în vigoare. Până la sfârșitul anului 2015 , s-au înregistrat 1.351 producători de
echipamente electrice și electronice (EEE).
În anul 2014, a fost pusă pe piață o cantitate de 123.766,98 tone EEE (date preliminare). Distribuția
acesteia pe categorii este prezentată în tabelul 2 .6.4.- 2.

Tabel 2 .6.4.-2..Distribuția pe categorii a EEE, puse pe piață în anul 2014 (date preliminare)
Categorie Cantitate (tone)
Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 68265.88
Aparate de uz casnic de mici dimensiuni 8812.54
Echipamente informatice și de telecomunicații 11089.76
Echipamente de larg consum 11605.62
Echipamente de iluminat 3607.46
Unelte electrice și electroni ce 6517.07
Jucării, echipamente sportive și de agrement 627.54
Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate) 6950.78
Instrumente de supraveghere și control 6040.86
Distribuitoare automate 249.48
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

În vederea realizări obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a DEEE
producătorii pot acționa:
 individual, utilizând propriile resurse;
 prin transferarea acestor responsabilități, pe bază de contract, către un operator economic legal
constituit și autorizat în acest sens.

Au obținut Licența de operare în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor
anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice
următoarele Asociații:
 ECO TIC – autorizată pentru categoriile 1, 2, 3, 4, 5 a) și f) 6, 7,8, 9, 10;
 ROREC – autorizată pentru categoriile 1 – 10;
 RECOLAMP – autorizată pentru categoriile 5 a – f;
 ENVIRON – autorizată pentru categoriile 1 – 10, cu excepția 5 b – f;
 CCR LOGISTICS SYSTEMS RO S.R.L. – autorizată pentru categoriile 1 – 10;
 ECOPOINT – autorizată pentru categoriile 1 – 10.
Producătorii sau organizațiile colective autorizate sunt obligați să țină un registru și să raporteze către
ANPM, anual, până la 30.04, următoarele:
– cantitatea de EEE pusă pe piață;
– cantitatea de DEEE colectată;
– modul de gestionare a DEEE colectate.
Autoritățile Administrației Publice Locale și operatorii economici care administrează puncte de
colectare a DEEE, raportează la A.P.M., anual, până la 30.04, următoarele:
– cantitatea de DEEE colectată;
– modul de gestionare a DEEE colectate.
Operatorii economici care tratează, reciclează sau valorifică DEEE, raportează la A.P.M., anual, până
la 30.04. informații privind cantitățile de DEEE preluate, din care:
– cantitatea de deșeuri valorificabile rezultate din procesare (pe categorii de materiale și
substanțe);
– cantitatea de deșeuri nevalorificabile destinate eliminării;
– cantitatea de deșeuri tratate în țară;
– cantitatea de deșeuri exportate pentru a fi tratate în alte state.
Raportările producătorilor, organizațiilor colective, ale autorităților administrației publice locale și ale
operatorilor economici se constituie într -o bază de date națională, organizată la A.N.P.M.
Sinteza datelor privind EEE și DEEE la nivel național este parte componentă a Rapoartelor privind
aplicarea prevederilor Directivei 2002/96/EC privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
transmise Comisiei Europene.
În an ul 2009, au fost colectate 38700 tone DEEE (date preliminare). Din cantitatea totală, 55% au
reprezentat DEEE din Categoria 1, 24% DEEE din Categoria 3 și 13% DEEE din Categoria 4.
Din cantitatea totală colectată, 95% au fost tratate (date preliminare), din care aproximativ 88% în
România, restul aflându -se, la sfârșitul anului 2009, în stoc la operatorii economici colectori/tratatori.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
24

Deșeuri de ambalaje

În baza Ordinului Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 927/2005 cu privire la procedura d e
raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje, au fost raportate datele privind
ambalajele și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2015.
Analiza și interpretarea datelor a fost efectuată în cadrul A.N.P.M. Sunt prezentate, în co ntinuare,
principalele rezultate obținute și interpretarea acestora. Cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piață, în
anul 2015 , a fost de 998.690 tone.

Tabel 2 .6.4.-3. Structura ambalajelor introduse pe piață, pe tip de material, în anul 2015
Tip ma terial Cantitate total ă de ambalaje
introduse pe piață (t) %
Sticlă 179.730 18,00
Plastic 293.800 29,42
Hârtie/carton 271.560 27,19
Aluminiu 18.260 1,83
Oțel 45.120 4,52
Total metal 63.380 6,35
Lemn 188.350 18,86
Altele 1.870 0,19
TOTAL 998.690 100,00
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

Figura 2 .6.4.-4. . Structura deșeurilor de ambalaje introduse pe piață,
pe tipuri de material, în perioada 2010 – 2015
0102030405060708090100
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Sticlă Plastic Hârtie/carton Metal Lemn Altele

(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

Se consideră că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piață devine deșeu.
În anul 2015 a fost valorificată o cantitate totală de 466.780 tone de deșeuri de ambalaje, din care
404.200 tone au fost reciclate.
Raportat la întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piață în anul 2015 , procentul total de
valorificare a fost de 46,74%, iar procentul de reciclare a fost de 40,47%.

Față de întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje generată, au fost valorificate următoarele cantități
de deșeuri:
– în anul 2010 – 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare;
– în anul 2011 – 26,6% valorificare, din care 23% prin reciclare;
– în anul 2012 – 35,7% valorificare, din care 28,6% prin reciclare;
– în anul 2013 – 36,62% valorificare, din care 30,56% prin reciclare;
– în anul 2014 – 40,74% valorificare, din care 33,51% prin reciclare;
– în anul 2015 – 46,74 % valorificare, din care 40,47% prin reciclare.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
25

Deșeuri de baterii și acumulatori

Principalele obiective ale HG nr. 1132/2008 privin d regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor
de baterii și acumulatori sunt:
 stabilirea cerințelor privind introducerea pe piață a bateriilor și acumulatorilor și a unor reguli
specifice privind colectarea, tratarea, reciclarea și eliminarea deșeurilor de baterii și acumulatori,
destinate să completeze legislația națională armonizată privind deșeurile și să promoveze un
nivel înalt de colectare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și reglementarea
interzicerii introducerii pe piață a bateriilor și acumulatorilor care conțin substanțe periculoase.
 îmbunătățirea performanțelor de mediu ale bateriilor și acumulatorilor și ale activităților aferente
tuturor operatorilor economici implicați în ciclul de viață al bateriilor și acu mulatorilor, respectiv ale
producătorilor, distribuitorilor și utilizatorilor finali și în special ale operatorilor direct implicați în
operațiunile de tratare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori.
H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul baterii lor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori
se aplică tuturor tipurilor de baterii și acumulatori, (Tabel 6.6.4.-5.), indiferent de forma, volumul, greutatea,
materialele componente sau utilizarea acestora, fără a se aduce atingere legislației naționale armonizate
care transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000
privind vehiculele scoase din uz și Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27
ianuarie 2003 priv ind deșeurile provenite de la echipamente electrice și electronice (DEEE).

Tabel 2 .6.4.-5. Tipuri de baterii și acumulatori

Baterii portabile (categoriile 1 și 2)

Baterii portabile (categoriile 1 și 2) 1a Alcaline
1b Litiu
1c Zinc Carbon
1d Zinc Aer
1e Oxid de Mercur (HgO)
1f Oxid de Argint (Ag 2O)
1g Ansamblu de baterii
1h Altele
2a Nichel Cadmiu (NiCd)
2b Plumb
2c Nichel Metal Hidrura (NiMH)
2d Litiu Ion
2e Litiu Polimer
2f Altele
Baterii auto
(categoria 3) 3a Plumb Acid
3b Nichel Cadmiu (NiCd)

Uleiuri uzate

Conform H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate , producătorii și importatorii de uleiuri,
sunt obligați să asigure organizarea sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, corespunzător cantităților și
tipurilor de uleiuri introduse pe piață. Această obligație se poate realiza individual sau prin terții indicați
autorităților publice centrale pentru protecția mediului, de către persoanele responsabile.
În scopul stabilirii unui sist em coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele responsabile pot
încheia acorduri voluntare cu autoritățile publice centrale și/sau locale.
Urmare a analizei raportărilor din anul 2015 , transmise de producătorii și importatorii de uleiuri, s -au
constatat următoarele:
– nu există niciun acord voluntar încheiat;
– 11 producători interni de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piață și cantitățile de uleiuri
uzate preluate în numele lor (în numele persoanelor responsabile);
– 48 importatori de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piață provenit din spațiul intracomunitar
și cantitățile de uleiuri uzate preluate în numele lor (în numele persoanelor responsabile);
– 128 importatori de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piață provenit din spațiul
extracomunitar.

Cei 11 producători interni de uleiuri, inventariați de agențiile județene pentru protecția mediului, au
introdus pe piață cantitatea de 33.140t ulei proaspăt, iar operatorii economici care au fost raportați de
producătorii interni ca fiind cei care au comercializat această cantitate de ulei (distribuitorii producătorilor
interni), au colectat, în numele producătorilor interni, în anul 2015, cantitatea de 1.027t de ulei uzat.
La nivel național, în anul 2015, au fost inventariați de agențiile județene pentru protecția mediului, 48
de operatori economici importatori din spațiul intracomunitar, care au introdus pe piață cantitatea de 51.806

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
26

t ulei proaspăt, iar operatorii economici care au fost raportați de importatorii din spațiul intracomunitar, ca
fiind cei care au comercializat această cantitate de ulei (distribuitorii importatorilor intrcomunitari), au
colectat, în numele lor, în anul 2015, cantitatea de 217 t de ulei uzat.
La nivel național, în anul 2015 , au fost inventariați de Autoritatea Națională a Vămilor, 128 de
operatori economici importatori din spațiul extracomunitar, care au introdus pe piață cantitatea de 18.455t
ulei proaspăt.
Au fost identificați de agențiile județene pentru protecția mediului și inventariați, 1.323 de agenți
economi ci generatori de uleiuri uzate la nivel național, care, în anul 2015 , au raportat cantitatea de 126.673
t de uleiuri proaspete utilizate și au generat cantitatea de 9.997 t de uleiuri uzate.
Din cei 1.323 de operatori economici generatori de uleiuri uzate, în anul 2015, un număr de 168 de
operatori economici au raportat că 373t de ulei uzat a fost reutilizată în diferite scopuri (3,7% din can titatea
de ulei uzat generată).

Cantitatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice se regăsește la:
– service- urile auto precum și la persoanele fizice autorizate de R.A.R. pentru desfășurarea
activității de schimb de consumabile;
– stațiile de distribuție a produselor petroliere;
– alți operatori economici care comercializează uleiuri de motor și de transmisie.
Canti tatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice, în anul 2015, a fost de 2.653 t.

La nivel național, în anul 2015, au fost inventariate de agențiile județene pentru protecția mediului un
număr de 972 de service-uri auto, care au raportat o cantitate de ulei uzat de 2649t.

Vehicule scoase din uz (VSU)

Operatorii economici implicați în implementarea Directivei 2000/53/CE , transpusă în legislația
națională prin H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz , cu modificările și comple –
tările ulterioare, sunt: producătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurări, precum și operatorii care
au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea, reciclarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a
componentelor și materialelor acestora .

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, operatorii economici sunt obligați să asigure, realizarea
următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol:
– reutilizarea și valorificarea a cel puțin 75% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor
fabricate înainte de 1 ianuarie 1980;
– reutilizarea și valorificarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor
fabricate după 1 ianuarie 1980;
– reutilizarea și reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate înai nte de
1 ianuarie 1980;
– reutilizarea și reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate începând
cu data de 1 ianuarie 1980.
Începând cu 1 ianuarie 2015, operatorii economici sunt obligați să asigure realizarea următoarelor
obiect ive, luând în considerare masa medie la gol:
– reutilizarea și valorificarea a cel puțin 95% din masa medie pe vehicul și an, pentru toate
vehiculele scoase din uz;
– reutilizarea și reciclarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an, pentru toate vehi culele
scoase din uz.
În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute mai sus, operatorii economici, care desfășoară
operațiuni de colectare și tratare a vehiculelor scoase din uz, au obligația de a transmite autorităților
teritoriale pentru prote cția mediului formularele Agenția Națională pentru Protecția Mediului completate
pentru anul precedent, până la data de 15 martie a anului în curs.
A.N.P.M. solicită anual operatorilor economici, prin intermediul APM -urilor, următoarele date:
– numărul certi ficatului de distrugere emis pentru fiecare vehicul scos din uz colectat;
– numărul de vehicule scoase din uz colectate pe categoriile M1 și N1;
– masa vehiculului din documentele de înmatriculare pentru fiecare vehicul scos din uz și seria
șasiului aferent;
– anul de fabricație pentru fiecare vehicul scos din uz;
– greutatea la recepție pentru fiecare vehicul scos din uz;
– cantitățile de materiale rezultate de la depoluarea și dezmembrarea VSU, materialele rezultate
din tocarea vehiculelor scoase din uz în România, masa totală a vehiculelor scoase din uz și
exportate, pe țară și masa totală a părților vehiculelor scoase din uz din România și exportate
pentru tratare ulterioară (reciclate/eliminate);
– cantitățile sunt raportate doar pentru VSU tratate;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
27

– cantitățile raportate de fiecare operator economic, provin din: registre de operare, note de cântar
și documente contabile.
– Operatorii economici trebuie să dețină registrele de operare care conțin:
– copii ale certificatelor de distrugere;
– inventarele și locațiile, pe tipuri și cantități, ale tuturor substanțelor, materialelor și componentelor
rezultate în urma operațiunilor de pretratare și tratare a vehiculelor uzate;
– evidența tuturor deșeurilor reciclate sau eliminate, precum și informații privind componentele
reutilizate;
– informații privind fluxurile de deșeuri din alte domenii de activitate ale unității, care vor fi eliminate
împreună cu fluxurile de deșeuri rezultate de la gestionarea vehiculelor scoase din uz;
– probleme în funcționare, cauzele acestora și măsurile luate pentru soluționarea acestora.
Numărul total de vehicule scoase din uz, colectate și pentru care au fost emise certificate de
distrugere, în anul 2015 , a fost de 52.360 unități; În anul 2015 au fost tratate 55.875 unități, diferența între
numărul de vehicule tratate și colectate provenind din faptul că în anii trecuți au rămas pe stoc vehicule
scoase din uz la operatorii economici autorizați pentru colectare/tratare. Aceste date provin de la operatorii
economici autorizați pentru colectarea și tratarea V SU.
Masa medie la gol pentru VSU tratate a fost de 48424,25 tone, din care 2.871,67 tone au fost
reutilizate, 35.891,71 tone au fost reciclate și 38.43 0,03 tone au fost valorificate.
Obiectivele realizate la nivelul anului 2015, pentru VSU intrate în proce sul de tratare, au fost:
– reutilizarea și valorificarea: 85,29%;
– reutilizarea și reciclarea: 80,05%;
La sfârșitul anului 2017, își desfășurau activitatea un număr de 314 operatori economici autorizați
pentru colectarea VSU, însumând 359 puncte de lucru.
Producătorii și importatorii de vehicule, în număr de 31, și -au constituit rețelele de colectare a VSU
uniform răspândite în teritoriu.
Lista operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare și/sau tratare a vehiculelor
scoase din uz, se actualizează periodic și se publică pe site -ul A.N.P.M.

Gestionarea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari

În vederea evitării efectelor negative asupra sănătății populației și asupra mediului înconjurător,
bifenilii poli clorurați și compușii similari sunt supuși unui regim specific de gestionare și control, stabilit prin
legislația în vigoare.
În anul 2005, au fost inventariate echipamentele cu conținut de PCB/PCT (transformatoare și
condensatoare), aflate în funcțiune sau scoase din uz la operatorii economici, inventar pe baza căruia a fost
elaborat planul național de eliminare pentru aceste tipuri de echipamente.
Inventarul echipamentelor cu PCB/PCT aflate în funcțiune sau scoase din uz la operatorii economici
se actuali zează periodic, pe măsura eliminării unor echipamente scoase din funcțiune și a identificării de noi
echipamente.
Față de cantitățile planificate pentru eliminare în anul 2015 (12.568 condensatoare și 46 transformatoare),
au fost predate spre eliminare 19. 809 bucăți condensatoare și 52 bucăți transformatoare.
Față de cantitățile planificate pentru eliminare în anul 2010 (42.301 condensatoare și 108 transfor ma-
toare), au fost predate spre eliminare 35.776 bucăți condensatoare și 79 bucăți transformatoare.
La sfârșitul anului 2015, în România, existau trei instalații autorizate pentru eliminarea echipamentelor
cu conținut de PCB/PCT: PRO AIR CLEAN Timișoara – incinerare, IF TEHNOLOGII Cluj – incinerare și
SETCAR Brăila – tratare fizico- chimică și biologică.
Având în vedere capacitățile de tratare existente în România, o mare parte a echipamentelor cu
conținut de PCB/PCT este transportată spre a fi eliminată în instalații autorizate din alte state membre,
transferul acestora realizându -se cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al
Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri .

2.6.5 . Colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor

Implementarea colectării selective s -a preconizat să fie abordată în trei etape, astfel:
 2004- 2006: experimentare (proiecte pilot), conștientizare populației;
 2007- 2017: extinderea colectării selective la nivel național;
 2017- 2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuințe colective, mediu
rural dispersat, zone montane).

În perioada 2004 – 2006, în România, colectarea separată a deșeurilor municipale în vederea
valorificării deșeurilor de ambalaje provenite din deșeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale
plastice) s- a practicat într -o mică măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot inițiate de societățile de

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
28

salubrizare și primării, în colaborare cu operatorii economici care pun pe piață ambalaje și produse
ambalate.

Începând cu anul 2007, colectarea selectivă a început să se extindă la nivelul localităților. As tfel, în
2007, colectarea selectivă era implementată în 183 de localități, ajungând în anul 2015 la 698 de localități.
Totodată s -a constatat și o creștere a cantității de deșeuri colectate selectiv.

În cursul anului 2010, la nivel național au fost amplasate containere pentru colectarea selectivă a
deșeurilor în 698 localități (inclusiv cele 6 sectoare din Municipiul București). În 27 localități se află în
derulare proiecte pilot.

Cantitățile colectate selectiv la nivel național, inclusiv din proiectele pilot, sunt redate în tabelul de
mai jos:

Tabel 2 .6.5.-2. Cantitățile de deșeuri colectate la nivel național, în anul 2015
Colectare selectivă
Cantitatea totală d e
ambalaje colectată (tone) PET
(tone) Plastic
(tone) Hârtie/Carton
(tone) Sticlă
(tone) Metal
(tone) Lemn
(tone)
58244,951 13158,912 7468,665 27195,551 7807,368 1068,082 1545,373
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

2.7. PLANIFICARE (răspuns)

Planificarea gestionării deșeurilor este un instrument important pentru punerea în aplicare a politicilor
și reglementărilor legate de deșeuri. Planificarea poate pune în evidență stimulente pentru redirecționarea
deșeurilor de la depozitare la reciclare și pentru valorificarea conținutului de resurse din deșeuri. Cele mai
importante elemente în planificarea gestionării deșeurilor sunt următoarele:
– implicarea părților interesate și, în general, a publicului larg în procedura de planificare a gestionării
deșeurilor;
– stabilirea unor ținte specifice pe sectoare economice, fluxuri concrete de deșeuri și tratarea
deșeurilor;
– îmbunătățirea statisticilor privitoare la generarea, transportul și tratarea deșeurilor în sectoarele
economice și fluxurile de deșeuri relevante;
– planificarea și repartizarea răspunderilor pentru asigurarea unei capacități de tratare suficiente;
– definirea răspunderilor și includerea ei în plan, împreună cu descrierea căilor și mijloacelor de
punere în aplicare.
Planificarea gest ionării deșeurilor este obligatorie în UE (conform directivei -cadru privind deșeurile) și
se utilizează deja cu rezultate bune: în multe dintre țările UE -25, s- au introdus taxe naționale pe deșeuri și
pe eliminarea deșeurilor, pentru a contribui la finanțarea gestionării deșeurilor și a spori astfel interesul
pentru valorificarea resurselor din deșeuri, în locul simplei eliminări a acestora.
Conform cerințelor legislației Uniunii Europene, documentele strategice naționale de gestionare a
deșeurilor, cuprind două componente principale și anume:
 Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor – este cadrul care stabilește obiectivele României în
domeniul gestionării deșeurilor;
 Planul Național de Gestionare a Deșeurilor – reprezintă planul de implementare a strategiei și
conține detalii referitoare la acțiunile ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la
modul de desfășurare a acestor acțiuni, inclusiv termene și responsabilități.
Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD) și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor
(PNGD) au fost elaborate de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în conformitate cu responsabilitățile
ce îi revin, ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și con form
prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, cu completările și
modificările ulterioare .

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
30

În același timp, Directiva 2008/98/CE simplifică cadrul legislativ existent în domeniul gestionării
deșeurilor prin:
 abrogarea Directivei 91/689/CEE privind deșeurile periculoase și in cluderea prevederi referitoare
la aceste tipuri de deșeuri ca o consecință a necesității îndepărtării unor dispoziții învechite, modi –
ficării anumitor dispoziții referitoare la manipularea/deținerea deșeurilor periculoase stabilite în
Directiva 91/689/CEE în vederea unei mai mari clarități a textului;_cât și pentru clarificarea modului
de aplicare al interdicției de amestecare a deșeurilor stabilite în Directiva 91/689/EEC și a
derogărilor de la această interdicție care în plus ar trebui să satisfacă condiția cu cele mai bune
tehnici disponibile, în consecință
 abrogarea Directivei 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate dispozițiile relevante fiind
incluse în noua directivă. Gestionarea uleiurilor uzate trebuie să fie efectuată în conformitate cu
ordinea de priorități a ierarhiei deșeurilor și trebuie acordată prioritate opțiunilor care oferă cele mai
bune rezultate globale din punct d e vedere al protecției mediului
Mai mult decât atât, această Directivă promovează:
 utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; și aplicarea practică a ierarhiei deșeurilor
 minimizarea impactului negativ asupra sănătății populației și mediului datorat generării deșeurilor;
 considerarea întregului ciclu de viață;
 măsuri care să urmărească decuplarea (ruperea) legăturii dintre creșterea economică și
generarea deșeurilor;
 introducerea de măsuri pentru a eficientiza sistemul de sancțiuni, proporționale și cu efect de
descurajare a acelora care încalcă dispozițiile prezentei directive;
 introducerea de măsuri care să asigure sortarea la sursă, colectare și reciclarea fluxurilor de
deșeuri prioritare.

2.8. PERSPECTIVE

2.8.1. Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor

Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor elaborată în 2004 avea la baza cadrul legislativ
existent la acea dată, necesar pentru o gestionare corespunzătoare a deșeurilor, în vederea transpunerii și
implementării legislației europene în domeniu.
Revizuirea SNGD trebuie să țină cont de stadiul actual al implementării, de progresele făcute, de
punctele slabe unde nu s- a reușit îndeplinirea obiectivelor și de noile tendințe strategice europene în
domeniul deșeurilor.
În îndeplinirea strategiei, rolul administrației centrale este de a crea cadrul necesar pentru ca fiecare
parte a societății să își asume responsabilitatea și să -și managerieze propriile deșeuri. Deoarece există încă
probleme în îndeplinirea obiectivelor SNGD, toți factorii implicați trebuie să își asume responsabilitatea unei
gestionări raționale a resurselor și deșeurilor astfel:
– producătorii trebuie să producă bunuri folosind mai multe materiale reciclate și mai puține
materii prime; produsele lor trebuie să genereze mai puține deșeuri și să aibă un impact cât mai
scăzut asupra mediului;
– distribuitorii trebuie să reducă ambalajele și să sprijine consumatorii pentru a genera mai puține
deșeuri;
– consumatorii, atât operatorii economici, cât și populația, trebuie să își reducă deșeurile, să le
colecteze separat în vederea reciclării, să achiziționeze produse sau servicii care generează
mai pu ține deșeuri și care au un impact cât mai scăzut asupra mediului;
– autoritățile locale trebuie să furnizeze direct sau indirect servicii de colectare și de reciclare pentru
locuitori și să ofere informații privind reducerea deșeurilor; de asemenea, trebuie să-și planifice
măsuri de gestionare a deșeurilor și să investească în facilități de colectare și tratare a acestora;
– operatorii trebuie să investească în reciclarea și recuperarea deșeurilor și să furnizeze servicii
de calitate în acest sens pentru clienț ii lor.
Elementele de baza ale SNGD revizuite sunt:
– Prevenirea și valorificarea deșeurilor (refolosire, reciclare, recuperare energetică), în conformi –
tate cu ierarhia gestionării deșeurilor și cerințele Strategiei Europene a Deșeurilor; acest lucru
va conduce la decuplarea creșterii cantităților de deșeuri de creșterea economică.
– Îndeplinirea țintelor propuse, cu accent pe țintele referitoare la depozitarea deșeurilor biodegra –
dabile; o atenție deosebită trebuie să se acorde în continuare țintelor referitoare la deșeurile de
ambalaje și la deșeurile electrice și electronice; asigurarea de investiții pentru infrastructura
necesară redirecționării deșeurilor biodegradabile de la depozitare.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
30

În același timp, Directiva 2008/98/CE simplifică cadrul legislativ existent în domeniul gestionării
deșeurilor prin:
 abrogarea Directivei 91/689/CEE privind deșeurile periculoase și in cluderea prevederi referitoare
la aceste tipuri de deșeuri ca o consecință a necesității îndepărtării unor dispoziții învechite, modi –
ficării anumitor dispoziții referitoare la manipularea/deținerea deșeurilor periculoase stabilite în
Directiva 91/689/CEE în vederea unei mai mari clarități a textului;_cât și pentru clarificarea modului
de aplicare al interdicției de amestecare a deșeurilor stabilite în Directiva 91/689/EEC și a
derogărilor de la această interdicție care în plus ar trebui să satisfacă condiția cu cele mai bune
tehnici disponibile, în consecință
 abrogarea Directivei 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate dispozițiile relevante fiind
incluse în noua directivă. Gestionarea uleiurilor uzate trebuie să fie efectuată în conformitate cu
ordinea de priorități a ierarhiei deșeurilor și trebuie acordată prioritate opțiunilor care oferă cele mai
bune rezultate globale din punct d e vedere al protecției mediului
Mai mult decât atât, această Directivă promovează:
 utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; și aplicarea practică a ierarhiei deșeurilor
 minimizarea impactului negativ asupra sănătății populației și mediului datorat generării deșeurilor;
 considerarea întregului ciclu de viață;
 măsuri care să urmărească decuplarea (ruperea) legăturii dintre creșterea economică și
generarea deșeurilor;
 introducerea de măsuri pentru a eficientiza sistemul de sancțiuni, proporționale și cu efect de
descurajare a acelora care încalcă dispozițiile prezentei directive;
 introducerea de măsuri care să asigure sortarea la sursă, colectare și reciclarea fluxurilor de
deșeuri prioritare.

2.8. PERSPECTIVE

2.8.1. Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor

Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor elaborată în 2004 avea la baza cadrul legislativ
existent la acea dată, necesar pentru o gestionare corespunzătoare a deșeurilor, în vederea transpunerii și
implementării legislației europene în domeniu.
Revizuirea SNGD trebuie să țină cont de stadiul actual al implementării, de progresele făcute, de
punctele slabe unde nu s- a reușit îndeplinirea obiectivelor și de noile tendințe strategice europene în
domeniul deșeurilor.
În îndeplinirea strategiei, rolul administrației centrale este de a crea cadrul necesar pentru ca fiecare
parte a societății să își asume responsabilitatea și să -și managerieze propriile deșeuri. Deoarece există încă
probleme în îndeplinirea obiectivelor SNGD, toți factorii implicați trebuie să își asume responsabilitatea unei
gestionări raționale a resurselor și deșeurilor astfel:
– producătorii trebuie să producă bunuri folosind mai multe materiale reciclate și mai puține
materii prime; produsele lor trebuie să genereze mai puține deșeuri și să aibă un impact cât mai
scăzut asupra mediului;
– distribuitorii trebuie să reducă ambalajele și să sprijine consumatorii pentru a genera mai puține
deșeuri;
– consumatorii, atât operatorii economici, cât și populația, trebuie să își reducă deșeurile, să le
colecteze separat în vederea reciclării, să achiziționeze produse sau servicii care generează
mai pu ține deșeuri și care au un impact cât mai scăzut asupra mediului;
– autoritățile locale trebuie să furnizeze direct sau indirect servicii de colectare și de reciclare pentru
locuitori și să ofere informații privind reducerea deșeurilor; de asemenea, trebuie să-și planifice
măsuri de gestionare a deșeurilor și să investească în facilități de colectare și tratare a acestora;
– operatorii trebuie să investească în reciclarea și recuperarea deșeurilor și să furnizeze servicii
de calitate în acest sens pentru clienț ii lor.
Elementele de baza ale SNGD revizuite sunt:
– Prevenirea și valorificarea deșeurilor (refolosire, reciclare, recuperare energetică), în conformi –
tate cu ierarhia gestionării deșeurilor și cerințele Strategiei Europene a Deșeurilor; acest lucru
va conduce la decuplarea creșterii cantităților de deșeuri de creșterea economică.
– Îndeplinirea țintelor propuse, cu accent pe țintele referitoare la depozitarea deșeurilor biodegra –
dabile; o atenție deosebită trebuie să se acorde în continuare țintelor referitoare la deșeurile de
ambalaje și la deșeurile electrice și electronice; asigurarea de investiții pentru infrastructura
necesară redirecționării deșeurilor biodegradabile de la depozitare.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
31

– Creșterea reciclării și a recuperării de energie din deșeuri; scădere a consumului de resurse.
– Acordarea de stimulente pentru reducerea deșeurilor și creșterea reciclării; trebuie stimulate investițiile
în colectarea, reciclarea, recuperarea deșeurilor și în dezvoltarea pieței materialelor reciclate.
– Dezvoltarea de indicator i pentru monitorizarea implementării strategiei.
– Modificări legislative necesare pentru îmbunătățirea gestiunii deșeurilor și pentru ca legislația să
fie mai clară și mai eficace (reducerea costurilor prin prevenirea activităților ilegale).
– Îmbunătățirea colaborării la nivel național, regional, local pentru a se obține performanțe mai
bune în domeniu, o mai bună coordonare și servicii mai bune.
– Fiecare producător de deșeuri (operatori economici, populație, autorități locale) trebuie să -și asume
responsabili tatea propriilor deșeuri și să -și elaboreze propria strategie de gestionare a deșeurilor.
– Conștientizarea și stimularea populației pentru colectarea selectivă a deșeurilor și reducere.
– Implementarea măsurilor propuse în planurile regionale și locale de gestionare a deșeurilor.
– Respectarea principiilor proximității și auto -suficienței.
– Prin comunicare și suport, prin creșterea angajamentului operatorilor economici și populației și
prin propriul exemplu, Guvernul poate schimba comportamentul tradițional în ceea ce privește
concepția față de deșeuri și modul de gestionare a acestora.
Generarea deșeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura interacțiunii dintre activită –
țile umane și mediu. Generarea deșeurilor urmează, de obicei, tendințele de consum și de producție. De
exemplu, generarea deșeurilor menajere (cantitate/locuitor) crește odată cu creșterea nivelului de trai.
Creșterea producției economice, dar și gestionarea ineficientă a resurselor, conduc la generarea de cantități
mari de deșeuri. Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenților economici și a
administrațiilor publice locale, se preconizează că impactul gestionării deșeurilor asupra mediului și sănătății
umane se va reduce semnificativ.
În vederea conformării cu cerințele legislative în domeniul gestionării deșeurilor , proiecte integrate de
management al deșeurilor se vor derula în conformitate cu Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și cu
Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor. Programele de investiții vor include activități legate de
ierarhia în ceea ce privește managementul deșeurilor (prevenire, colectare și colectare selectivă, reutilizare,
valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri n econforme.
Proiectele respective vor acoperi aglomerările urbane și rurale, la nivel județean/regional. De aseme –
nea, se urmărește extinderea/finalizarea sistemelor de management al deșeurilor, astfel încât acestea să
acopere tot teritoriul țării și întreaga populație.
Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deșeurilor care să contribuie la
reducerea cantității de deșeuri depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvat care să trateze fiecare tip de
deșeuri în parte, în vederea protejă rii mediului.
În paralel, se vor derula proiecte de conștientizare a populației, având în vedere faptul că, pentru
realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deșeurilor nu este suficientă doar dezvoltarea
infrastructurii, ci și implicarea populației. A contribui la conservarea și refolosirea resurselor existente este
mai mult decât dovada unei bune politici civice, este exact ceea ce trebuie să facă fiecare cetățean în
vederea protejării mediului în care trăim.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
32

3. STUDIU DE CAZ
SC RE LMET SRL

Sediu social :
str. Biruintei , nr.79, Oradea
Telefon: 0259/ 456234
Fax: 0259/ 785142
Email: relmet@clicknet.ro
Web: http://www.re lmetoradea.ro/
Domeniu de activitate: Servicii

Activitate :
3811 Colectarea deșeurilor nepericuloase.

Date Economice

Cifra de faceri: 30,000,000 Lei
Profitul net: 4,000,000 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 5,000,000 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariați: 300 angajați
Tipul de activitate, conform
clasificării CAEN din 2013 Colectarea deșeurilor
nepericuloase

3.1. SCURT ISTORIC

Începuturile în serviciile de gospodărie
comunală s -au făcut cu mijloace de transpot
tractate animalier, căruța cu cai, în secolul XIX se
organizează ca servicii publice pe lângă Primărie
iar apoi ca intreprindere județeană de gospodărie
comunală. Prestațiile de măturat se executau în
totalitate manual.
Din 1965 au fost introduse mijloace de
transport reziduuri mecanizate, tractoare cu
remorci.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
33
Primele autospeciale de gospodărie comunală au apărut în anul 1975: automăturătoare,
autocisterne, autogunoiere, multicare etc.
Evoluția autospecialelor a fost astfel: autocisterne, ulterior prevăzute cu sistem de
udare, autoperii, autoperii colectoare, automăturătoare aspiratoare.
Până în 1989 prestatiile de gospodărie comunală erau organizate în cadrul unei singure
intreprinderi pe sectoare de activitate:
 Sector de salubrizare,
 Sector de întreținere parcuri și zone verzi,
 Sector sere – Florării
 Sector de întreținere drumuri, etc.
 Alte activități specifice de gospodărie comunală
După anul 1989, s -au organizat regii de gospodărie comunală la nivelul municipiului,
dar baza materială a rămas aceeași, reușind să se facă puține investiții pentru achizitionarea de
mașini și utilaje.
Edilii Municipiului Oradea, și -au dat seama că posibilităț ile financiare locale nu
corespundeau cerințelor care se impuneau de îmbunătățire a tehnologiilor existente, de înnoire
a mașinilor și utilajelor existente și îmbunătățire a condițiilor de muncă .
Asfel s -a născut ideea înființării unei societăți comercial e care să aibă ca acționar și
Consiliul Local, dar unde acționarul principal să aibă posibilitatea asigurării bazei materiale și
tehnologice la cei mai înalți parametrii și implementării tehnologiilor din vest în ceea ce
privește gospodărirea integrală a d eșeurilor stradale, menajere și industriale și întreținerea
parcurilor și zonelor verzi.
Astfel, în 1994 s -a desprins activitatea de întreținere drumuri devenind societate
comercială, iar celelalte activități au rămas în cadrul regiei de gospodărie comuna lă a
Municipiului Oradea.

3.2. PREZENTARE

În aprilie 1996 s -a înființat la Oradea, societatea mixtă româno -germană S.C.
RELMET SRL, cu sediul în Oradea .
Activitatea în cadrul societății este organizată pe sectoare de activitate coordonate de
șefi de sectoare.
Dotările de care a beneficiat societatea până în prezent, aport financiar si material, ne –
a dat posibilitatea să acționăm atât în ceea ce privește modernizarea sistemului de colectare a
deșeurilor urbane, modernizarea prestațiilor la sectorul de salubritate stradală și întreținere
spații verzi.

3.3. POLITICI

3.3.1. POLITICA ÎN DOMENIUL CALITĂȚII

 Politica noastră este îmbunătățirea continuă a calității tuturor serviciilor, pentru a
satisface cerințele și așteptările fiecărui client, precum și cerințele legale și de reglementare,
pentru creșterea numărului clienților și fidelizarea acestora, reducerea cheltuielilor interne și
situarea în poziția cea mai favorabilă în comparație cu concurența.
 Principalul scop este de a deveni leader regional al calității în serviciile de
salubrizare a localităților, prin specializarea continuă a personalului și competența acestuia de
a ține sub control procesele.
 Îmbunătățirea continuă a calității se face prin implementarea, menținerea și
îmbunătățirea sistemului de management al calității.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
34
 Recunoaștem calitatea ca fiind responsabilitatea tuturor angajaților. Ea este prevăzută
și inclusă în serviciile furnizate și este parte componentă a culturii organizației.
 Urmărim dezvoltarea unui mediu de lucru corect, perfo rmant și în concordanță cu
toate normele legale de mediu, protecția muncii și P.S.I.
 Promptitudinea, flexibilitatea, competența, corectitudinea și respectul reciproc sunt
atributele de bază ale relațiilor dintre noi și partenerii noștri de afaceri (clienți , furnizori).
 Conducerea S.C. RELMET SRL este responsabilă pentru implementarea și
menținerea prezentei politici și numește Reprezentantul Managementului cu Calitatea, care
este Directorul General Marketing Economic, căruia îi transferă întreaga autorita te,
asigurându -i totodată și totalitatea mijloacelor materiale, financiare precum și resursele umane
necesare acestui scop.

3.3.2. POLITICA DE MEDIU

 Politica de mediu a organizației noastre vizează respectarea legislației de mediu în
vigoare, adoptarea unei atitudini preventive în vederea evitării poluării și îmbunătățirea
continuă a performanțelor de mediu. Conștienți că responsabilitățile noastre, față de mediu și
comunitatea în care ne desfășurăm activitatea, merg mână în mână cu înaltele performanțe pe
care le dorim, noi S.C. RELMET SRL ne angajăm ca, prin intermediul sistemului de
management de mediu, să integrăm preocuparea față de protecția mediului la toate nivelurile
și în toate procesele noastre, astfel încât:
 Să devenim lider regional al cal ității și respectării factorilor de mediu în salubrizarea
localităților, prin specializarea continuă a personalului.
 Urmărim dezvoltarea unui mediu de lucru corect, performant în concordanță cu
normele legate de mediu, calitate, protecția muncii și P.S.I.
 Introducerea de tehnologii și proceduri de lucru ce duc la îmbunătățirea continuă a
mediului ambiant este o preocupare permanentă a organizației noastre.
 Îmbunătățirea continuă a factorilor de mediu se face prin implementarea, menținerea
și îmbunătățirea s istemului de management de mediu. Documentele sistemului de
management de mediu: manualul de mediu, procedurile de sistem, procedurile operaționale,
instrucțiunile de lucru sunt concepute să susțină această politică și să fie în conformitate cu
prevederile standardului ISO 14001/2004.
 Respectarea prezentei politici este responsabilitatea tuturor angajaților. Aceasta este
prevăzută și inclusă în serviciile furnizate și este parte componentă a culturii organizației
noastre.
 Directorul General Tehnic – Investi ții al S.C. RELMET SRL este responsabil pentru
implementarea și menținerea prezentei politici și numește Reprezentantul Managementului de
Mediu, care este Directorul General Marketing Economic, căruia îi transferă întreaga
autoritatea, asigurându -i totod ată și totalitatea mijloacelor materiale, financiare, precum și
resursele umane necesare acestui scop.

3.3.3. POLITICA DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE OCUPAȚIONALĂ

 Noi, S.C. RELMET SRL ne asumăm toate responsabilitățile pentru legalitatea
desfășurării activităților de către toți lucrătorii și participanții la procesul de muncă din punct
de vedere al securității și sănătății în muncă, luăm toate măsurile necesare pentru asigurarea
securi tății și protecția sănătății lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea și
instruirea lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și
sănătății în muncă, și ne angajăm ca, prin intermediul sistemul ui de management de sănătate
și securitate ocupațională, să implementăm măsuri de prevenire și protecție, de natură tehnică,

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
35
igienico – sanitară, organizatorică și de altă natură corespunzătoare condițiilor de muncă
specifice .
 Prevenirea accidentelor de mu ncă și a îmbolnăvirilor profesionale;
 Evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate și combaterea riscurilor
la sursă;
 Adaptarea muncii la om, adaptarea la progresul tehnic și înlocuirea a ceea ce este
periculos cu ceea ce nu este pericu los sau cu ceea ce este mai puțin periculos;
 Introducerea de tehnologii performante și alegerea echipamentelor luând în
considerare consecințele asupra securității și sănătății lucrătorilor, organizarea muncii,
asigurarea conițiilor de muncă pentru toți lu crătorii, asigurarea unui climat de muncă prin
aplicarea de metode de lucru și de producție în vederea îmbunătățirii nivelului securității și
protecției sănătății lucrătorilo;
 Stabilirea și asigurarea măsurilor necesare pentru acordarea primului ajutor, st ingerea
incendiilor și evacuarea lucrătorilor;
 Informarea lucrătorilor privind riscurile pentru securitate și sănătate în muncă,
precum și măsurile și activitățile de prevenire și preotecție de la nivelul fiecărui post de
lucru/funcție la nivelul organizaț iei;
 Consultarea și participarea lucrătorilor/reprezentanților la discutarea tuturor
problemelor referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, asigurarea instruirii fiecărui
lucrător în domeniul securității și sănătătții în muncă și asigurarea supraveg herii sănătății
lucrătorilor.
 Respectarea prezentei politici este responsabilitatea tuturor angajaților. Aceasta este
prevăzută și inclusă în serviciile furnizate și este parte componentă a culturii organizației
noastre. Directorul General Tehnic – Investi ții al S.C. RELMET SRL este responsabil pentru
implementarea și menținerea prezentei politici și numește Reprezentant al Managementului de
Securitate și Sănătate în Muncă pe Directorul General Marketing – Economic, căruia îi
transferă întreaga autoritate , asigurându -i totodată mijloacele materiale, financiare, precum și
resursele umane necesare acestui scop.

3.4. CERTIFICĂRI

Sistemul de Management al calității ISO 9001 ;
Sistemul de management al mediului ISO 14001 ;
Sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale ISO 18001 ;
Licența pentru serviciul public de salubrizare a localităților eliberată de A.N.R.S.C.

3.5. SERVICII

1. Salubrizare stradală
Beneficiarul principal al acestui serviciu este
Primăria Municipiului Oradea.
Se execută prestații de salubrizare stradală și
întreținerea curățeniei stradale. Activitatea se desfășoară pe
formații de lucru, fiecare formație fiind coordonată de un sef
de formație, astfel:
 Formațiile de măturat manual execută prestațiile de
măturat manual străzi, trotuare, pasaje, răzuitul la rigolă, golit coșuri stradale de gunoi, etc.
Activitățile manuale se desfășoară în program de zi și de noapte.
 Formația de măturat mecanic, execută prestațiile de măturat me canic, periat și aspirat
străzi , cu a utospeciale Mercedes, Iveco și Boschung. Prestațiile se execută în program de

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
36
noapte. Tot în cadrul acestei formații lucrează 3 autospeciale pentru spălat mecanizat străzi,
piețe, pasaje pietonale etc. Prestațiile se execută în program de zi și de noapte.
Iarna, se execută servicii de dezăpezire, cu autospeciale dedicate, cu autospeciale de
măturat și spălat prevăzute cu lamă, cu care executăm prestații de pluguit zăpada și
combaterea poleiului. Executam deasemenea și lucrări manuale de dezăpezire și spart gheata.

2. Salubrizare menajeră

Executăm prestații de salubrizare menajera și industrială având ca beneficiari persoane
fizice și juridice, asociații de locatari și proprietari. Încă de la început ,obiectivul major al
conducerii societății a fost să convingă populația de necesitatea introducerii pe piață a
sistemului european de precolectare, colectare și transport a deșeurilor menajere.
Modernizarea rapidă a sistemului de salubrizare menajera s -a putut realiza prin
utilizarea mașinilor performante MA N și MERCEDES aduse de partenerul german, precum și
de autospeciale IVECO achiziționate în leasing.
Tehnologia modernă, automatizarea operațiilor, calitatea, estetica și rentabilitatea au
fost factorii determinanți în ceea ce privește contractarea prestaț iilor de salubritate cu toți
beneficiarii.
Implementarea sistemului de precolectare a reziduurilor în europubele și
eurocontainere s -a făcut într -un ritm susținut. Anual societatea a achiziționat recipienții
necesari extinderii activității, pentru dezvolta rea și modernizarea în același timp a activității
de salubrizare menajeră.

3. Amenajare și întreținere de spații verzi

Sectorul “Spații verzi” din cadrul S.C.
RELMET SRL își desfășoară activitatea pe o suprafață de
peste 60 de hectare, reprezentate de parcuri, grădini,
scuaruri și aliniamente stradale din Municipiul Oradea și
are ca beneficiar Primăria Municipiului Oradea.
Executăm lucrări de amenajare, întreținere și
salubrizare a parcurilor și zonelor verzi . Se execută lucrări
de pregătire a solului în vederea plantării răsadurilor de
flori, a arbuștilor, trandafirilor, etc. Se execută cositul gazonului, tuns gard viu de ligustrum și
buxus, tăieri de corecție la arbori și arbuști, tăieri de lăstari, doborâri de arbori.
Anual se plantează în rondourile din municipiu sute de mii de răsaduri de flori, se
amenajează zone verzi cu puieți de arbori și arbuști, gard viu, etc.
În Municipiul Oradea s -ar impune amenajarea de no i zone verzi, cel puțin încă 60 ha
pentru respectarea normelor de mediu, ca pentru fiecare locuitor să existe cel puțin 14 mp
spațiu verde.
Tot pentru amenajarea și modernizarea zonelor verzi, exista în cadrul companiei un
atelier mecanic care are ca sarc ina întreținerea și confecționarea de bănci din lemn cu picior
de fontă, jocuri de copii, creearea de alei și locuri de joacă pentru copii, împrejmuiri cu gard
de stâlpișori și lanturi și intreținerea mobilierului urban din parcuri prin repararea și vopsir ea
acestuia ori de câte ori este necesar.
Modernizarea prestațiilor de întreținere parcuri și zone verzi s -a realizat prin dotarea
sectorului “spații verzi” cu mașini și utilaje specifice activității, cum ar fi: mașina de săpat
gropi, drujbe, motoferăstraie, mașini de tuns gazon, motocositori, automacara etc.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
37

4. MEDIUL EXTERN AL S.C. RELMET SRL

4.1. INFLUENȚE MACROECONOMICE

Factorii globali
Societatea româno -germană a fost înființată la data 01.04.1996 în Oradea care ani de
ani deservește un număr mai mare de agenți economici, primării și persoane fizice sau
asociații de locatari. Prin întegrarea României în Uniunea Europeană, protecția mediului
înconjurător a deveni t nu doar o cerința, ci și o obligație asumată. S.C. Rer Ecologic Service
Oradea S.A. a demarat acțiunea de implementarea colectării selective a deșeurilor, prin care
cetățenii sunt învățați să separe gunoiul diferențiat în recipienți speciale, resturile strict
menajere de cele reciclabile.
Factorii naționali
În România societatea este prezentă din anul 1994 în capitala țării. La nivel național
societatea are contracte în multe localități diferite din România. Astfel ani de ani deservește
un număr tot mai mare de clienți, activitatea tot extinde și în provincii și în județe învecinate
(ex: punctul de lucru de la Chișineu de Criș din județul Arad) astfel se confirmă prin fapte că
lucrările pe care le prestează sunt de bună calitate, serviciile sunt livrate nu numai în județul
Bihor ci și în alte județe din România (Arad -Pitești -Buzău).
Factorii regionali
Societatea fiind înființat în municipiul Oradea în 1996, este definit ca un centru de
importanța județeana cu funcții, dotări și echipări diversificate și c omplexe. Este mediul
viitoarei Zone Metropolitane Oradea, formată din cooperarea municipiul Oradea și a
comunelor învecinate. Pe plan local, odată cu înființarea societății, s -au creat numeroase
locuri de muncă cu normă întreagă și în regim part -time.

4.2. CICLURI DE VIAȚĂ ALE PIEȚEI

Structura ciclului de viață, profitabilitatea în cadrul ciclului de viață, criterii de
cumpărare a serviciului de la S.C. RELMET SRL .

Piața fiind dinamică, cunoaște o evoluție de -a lungul unei perioade timp asemănătoare
cu cea a ciclului de viața al unui produs. Între ciclul de viață a produsului și evoluția pieței
există o legătură strânsă. Odata cu lansarea unui produs începe și evoluția pieței. Ciclul de
viață al pieței cuprinde cinci etape distincte:

1. Etapa de ofertant unic – putem vorbi de etapa de ofertant unic când există un singur sau
foarte puțini furnizori existenți pe piață pe o anumită perioadă iar poziția este protejată
impotriva concurenței. În Oradea , S.C. RELMET SRL s-a aflat în etapa de ofertant unic la
înființarea societății .

2. Etapa de creștere a pieței – acestă etapă apare când și alți furnizori intră pe piață iar
perspectivele de creștere sunt foarte bune. În această etapă s -a încadrat S.C. RELMET SRL de
la data de înființare până în anul 2008 , momentul dispariției firmei concurente S.C. URBANA
S.A.

3. Etapa de maturitate – în momentul în care rata de creștere nu mai este ca la început și

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
38
clienții încep să fie mai puțini, vânzările nu mai sunt așa de mari, iar profitul începe să scadă
putem vorbi de etapa de maturitate. Așadar putem spune că în prezent, S.C. RELMET SRL,
încă nu a atins etapa de maturitate, dar se apropie de acesta din ce în ce mai repede deoarece
clienții noi încep sa fie din ce în ce mai puțini iar vânzările nu au pondere a creșterii așa de
mari ca și în anii anteriori.

4. E tapa de marfă – un client achiziționează produsul după criteriile următoare: preț,
disponibilitate și servicii aferente. Foarte multe din pietele globale par sa fie i n supra -oferta,
iar libertatea de optiune a clientului a devenit o trasatura dominanta.

5. Etapa de declin – dacă piețele ajung în etapa de declin, descreșterea se face lin și pe o
perioadă îndelungată iar unele piețe par să nu intre niciodata în etapa de declin. În cazul
societății analizate nu se pune problema unei astfel de situații.

4.3. STRATEGIE – INFLUENȚE MACROECONOMICE

Strategia ciclului de viață a pieței S.C. RELMET SRL se încadrează în etapa de
creștere a pieței , astfel strategia abordată ar trebui să se axeze pe continuarea activității
folosind strategiile și metodele existente punând mai m are accent pe găsirea clienților noi și
mărirea capacităților existente pentru servirea clienților potențiali și cele existente.

Analiza pe baza matricei BCG

Analiza pe baza matricei ANSOFF

RATA DE CREȘTERE A PIEȚEI

COTA RELATIVĂ DE PIAȚĂ STELE DILEME
VACI DE MULS PIETRE DE MOARĂ

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
39

Analiza pe baza matricei ANSOFF

NOI EXISTENTE

PENETRAREA PIEȚ EI
Risc Mediu
NOUĂ EXIST ENTĂ
EXISTENTĂ

P
I
A
Ț
Ă
PRODUSE
DEZVOLTARE PRODUS
Risc Scăzut

DIVERSIFICARE
Risc înalt

EXTINDEREA PIEȚ EI
Risc Scăzut

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
40

5. INTERACȚIUNEA CU PIAȚA

5.1. MIXUL DE MARKETING – PRODUS, PREȚ, PLASARE, PROMOVARE,
EVIDENȚE FIZICE, PERSONAL ȘI PARTICIPARE

Produs: În cazul nostru putem vorbi despre serviciile oferite consumatorului cum ar
fi: serviciile de salubrizare stradală și menajeră, amenajarea ș i întreținerea spațiilor verzi. Pe
de altă parte pentru prestarea serviciilor folosește materii și accesorii de calitate bună (ex:
cutii rezistente din plastic și metal pentru gunoi, aparate performante (ex: mașină de tuns
gazon).
Preț: Desfășurându -și ac tivitatea pe o piață de monopol, societatea nu trebuie să țină
cont de prețurile concurenței deoarece concurență din municipiul Oradea nu există la
momentul actual. Totuși prețurile sunt reglementate de Primăria Municipiului Oradea și de
statul Românesc ce ea ce face ca prețurile să rămână cât mai avantajoase pentru clienți astfel
libertatea societății în alegerea și definirea prețurilor serviciilor este redusă. În același timp,
societatea evaluează costurile, determină nivelul și volumul cererii în funcție de care va stabili
prețurile prin colaborare și acordul Primăriei Municipiului Oradea astfel încât să -și atingă
obiectivul principal adică maximizarea profitului. În Oradea, S.C. RELMET SRL, a avut în
jur de 8100 de contracte pentru servicii de salubriza re menajeră iar în județul Arad în
localitatea Ineu de Criș are 710 de contracte încheiate pentru servicii de salubrizare menajeră.
Tariful lunar pe persoană pentru serviciile de salubrizare menajeră, atât la asociații de locatari
(blocuri) cât și la case particulare este de 8,02 lei pers/lună .
Politica de distribuție (plasare): În cadrul mixului de marketing, produsul reprezintă
axa centrală în jurul căreia se orientează mijloace, tehnici și instrumente care constituie
politica de marketing a firmei. Pent ru succesul oricărei afaceri este esențială ca produsul sau
serviciul să fie la îndemâna consumatorului la locul potrivit și în momentul potrivit. Astfel
societatea stă la dispoziția clienților pentru satisfacearea cerințelor prin comenzi pentru
desfășurar ea serviciilor de salubrizare menajeră sau transportul molozului (în cazul
renovărilor sau construcțiilor imobilelor).
Promovare: S.C. RELMET SRL pentru promovare serviciilor folosește mijloacele
cum ar fi: site -uri de pe internet sau articole publicitar e din ziare. Inexistența concurenței la
momentul actual conduce la reducerea eforturilor depuse pentru promovarea serviciilor oferite
de societate.
Personal: S.C. RELMET SRL este unul dintre cei mai mari angajatori din Municipiul
Oradea și zonele învec inate. Serviciile desfășurate necesită un timp de lucru îndelungat și în
același timp un număr mare de angajați. Pe parcursul programului de lucru, îndeplinirea
sarcinilor de către angajați poate varia de multe ori, mai ales iarna în cazul ninsoriilor (efo rturi
depuse pentru dezăpezirea străzilor și șoselelor), acesta necesită existența unei forțe de muncă
flexibile.
Evidențe fizice: Culoarea dominantă a uniformelor angajaților, mașinilor și utilajelor
este culoarea verde care în cazul societății este un simbol al mediului și reprezintă protecția,
întreținerea și păstrarea curățeniei din mediul înconjurător.

5.2. VÂNZAREA

Dotăr ile de care a beneficiat societatea până în prezent, au dat posibilitatea să
acționeze atât în ceea ce privește modernizarea sistemului de colectare a deșeurilor urbane cât
și modernizarea prestațiilor la sectorul de salubritate stradală și întreținerea sp ațiilor

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
41
verzi. S.C. Rer Ecologic Service Oradea S.A. dorește creșterea nivelului de comoditate a
clienților prin îmbunătățirea continuă a serviciilor.

5.3. SERVIREA CLIENȚILOR

S.C. RELMET SRL oferă tuturor clienților o consultanță competentă și amabilă, și
dorește ca împreună să contribuie la protecția mediului înconjurător, să evite deșeurile, să
reintroducă în circuitul economic deșeurile reciclabile, să asigure depozitarea deșeurilor astfel
încât generațiile viitoare să trăiască într -un mediu înconjurător curat și plăcut. În acest sens pe
primul plan al activității societății se află clienții, orientarea prestațiilor se face exclusiv în
funcție de dorințele acestora și normele de protecția mediului, sub deviza "să ne gândim azi la
ziua de mâine ".

5.4. ANALIZA CONCURENȚEI

Pe piața din Oradea a serviciilor de salubrizare stradală și menajeră, amenajarea și
întreținerea spațiilor verzi, la momentul actual nu există nici o companie concurentă. Asfel
S.C. RELMET SRL se află pe o piață de tip monopol. Monopolul definește situația unei piețe
pe care nu există concurență din partea ofertei, întrucât nu se prezintă decât un singur
vânzător.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
42

6. ÎN INTERIORUL FIRMEI

6.1. SISTEME DE MANAGEMENT A PRESTĂRII (ORGANIZAREA,
CONDUCEREA)

Structura organizatorică la S.C. RELMET SRL este formată din departamentele
enumerate, ierarhizate și prezentate în organigrama societății.

6.2. SISTEME DE MANAGEMENT A RESURSELOR

Resursele umane – Din punct de vedere a resurselor umane, S.C. RELMET SRL, este
unul dintre cei mai mari angajatori din Municipiul Oradea și zonele învecinate având un
număr ridicat de salariați (nr. mediu de salariați în anul 2012 a fost de 375 persoane). Cea mai
mare par te a angajaților se ocupă salubrizarea menajeră (aproximativ 160 de persoane ex:
șoferi de autovehicule și personal pentru încărcarea, adunarea și descărcarea vehiculelor).
Pentru salubrizarea stradală stau la dispoziție aproximativ 130 angajați (șoferi de
autovehicule, personal pentru curățarea străzilor) iar pentru amenajarea și întreținerea spațiilor
verzi organizația dispune de aproximativ 70 de salariați. Recrutarea și selecția la S.C. Rer
Ecologic Service Oradea S.A. depinde în mare măsură de postul v acant ce urmează a fi
îndeplinit, așadar în cazul departamentelor ce necesită studii superiore selecția este foarte
serioasă. În cazul persoanelor care execută salubrizarea propriu -zisă, în mare majoritate dintre
ei, vorbim despre muncitori necalificați.

Organigrama

Resursele materiale – Societatea dispune de un număr mare de mașini și utilaje
(autovehicule, camione, tractoare) pentru efectuarea serviciilor precum și o cantitate mare de

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
43
materiale (ex: materiale antiderapante) și accesorii pentru curățarea străzilor, șoselelor sau
întreținerea și amenajarea spațiilor verzi.

Resursele financiare – Analizând din punct de vedere financiar, S.C. RELMET SRL,
încasează resurse finaciare de la Primăria Municipiului Oradea (pentru salubrizare stradală ș i
amenajarea spațiilor verzi), și de la clienții ce solicită salubrizare menajeră pe baza de
contracte sau servicii de ocazii (ex: transportul molozului). Investiția într -o astfel de afacere
este foarte mare iar costurile trebuie acoperite cu veniturile și încasările menționate mai sus
astfel încât afacerea să fie profitabilă.

6.3. SISTEME DE MANAGEMENT A CONDUCERII

Misiunea la S.C. Rer Ecologic Service Oradea S.A. este “să protejăm mediul la toate
nivelurile astfel să ne gândim azi la ziua de mâine”.

Valorile sociețății comerciale S.C. RELMET SRL sunt:
– Dorim să oferim tuturor clienților noștrii o consultanța competentă si amabilă, să -i
convingem că suntem partenerul de care au nevoie și împreună să contribuim la protecția
mediului înconjurător, să înlăturăm și să evităm deșeurile, să reintroducem în circuitul
economic deșeurile reciclabile, să asigurăm depozitarea deșeurilor astfel încât copiii nostrii să
trăiască într -un mediu înconjurător curat și plăcut.
– Scopul strădaniilor noastre este să mulțum im cetățenii, administrațiile locale și
agenții economici. Întrucât pe primul plan al activității noastre se află clienții noștrii,
orientarea prestațiilor noastre se face exclusiv în funcție de dorințele acestora si normele de
protecția mediului, sub devi za "să ne gândim azi la ziua de mâine".
– Principalul scop este de a deveni leader regional al calității în serviciile de
salubrizare a localităților, prin specializarea continuă a personalului și competența acestuia de
a ține sub control procesele.
– Politica de mediu a organizației noastre vizează respectarea legislației de mediu în
vigoare, adoptarea unei atitudini preventive în vederea evitării poluării și îmbunătățirea
continuă a performanțelor de mediu. Conștienți că responsabilitățile noastre, față de me diu și
comunitatea în care ne desfășurăm activitatea, merg mână în mână cu înaltele performanțe pe
care le dorim, noi S.C. RELMET SRL ne angajăm ca, prin intermediul sistemului de
management de mediu, să integrăm preocuparea față de protecția mediului la toate nivelurile
și în toate procesele noastre.

Obiective – S S.C. RELMET SRL are un set de obiective strategice definite în mod
clar pe care își propune să le atingă:
– orientarea prestațiilor se face exclusiv în funcție de dorințele clienților s i normele de
protecția mediului
– creșterea vânzărilor serviciilor oferite și creșterea profitului prin încasarea unor
venituri și mai mari dar cu același nivel ale cheltuielilor ș costurilor societății
– Urmărirea dezvoltării unui mediu de lucru corect, performant în concordanță cu
normele legate de mediu, calitate și protecția muncii

Motivare – Pentru motivarea personalului organizația a luat toate măsurile necesare
pentru asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor, prevenirea riscurilor
profesionale, informarea și instruirea lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric și a
mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă, precum și recompensarea salariaților

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
44
prin mijloace financiare (ex: bani, bonuri de masă, premii anuale, pre mii cu ocazia
sărbătorilor, cadouri). Ex: Cu ocazia sărbătorii de Sfântul Nicolae, toți salariații cu copii
primesc pachete cu dulciuri și fructe din partea firmei.

Inovare – Dotările de care a beneficiat societatea până în prezent, au dat posibilitatea
să acționeze atât în ceea ce privește modernizarea sistemului de colectare a deșeurilor urba ne
cât și modernizarea prestațiilor la sectorul de salubritate stradală și întreținerea spațiilor
verzi. Introducerea de tehnologii și proceduri de lucru ce duc la îmbunătățirea continuă a
mediului ambiant este o preocupare permanentă a organizației. S.C. RELMET SRL dorește
creșterea nivelului de comoditate a clienților prin îmbunătățirea continuă a serviciilor.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
45

7. PROCESAREA DEȘEURILOR CA OPORTUNITATE DE AFACERI

7.1. GENERAREA DEȘ EURILOR – DIMENSIUNEA PROBLEMEI

Economia global ă a lumii în care trăim este pe cale să depăș easca limita de
suportabilitate a pământului, împingând civilizaț ia din faza timpurie a secolul ui XXI mai
aproape de o posibilă pră bușire decât a fost vreodată .
În preocupă rile noastre legate de raporturile trimestriale de profit și de creșterea
economică , de la un an la altul am pierdut din vedere amploarea dimensiunii activității umane,
în raport cu resursele p ământului. Un secol în urmă creșterea economiei globale era măsurată
în miliarde dola ri SUA, astăzi ea este măsurată în trilioane. Ca rezultat consumă m resursele
regenerabile mai repe de decât durează regenerarea lor.
Economia în care se aruncă foarte mult va fi înlocuită de o economie bazată în mod
extensiv pe refolosire ș i reciclare.
Nici o economie oricât de avansată ar fi ea din puncte de vede re tehnologic nu poate
supravieț ui colapsului sistem ului de mediu pe care se bazează . Resursele acumulate pe
parcu rsul a milioane de ani sunt astăzi consumate într -o viață de om.
Natura are multe l imite pe c are le descoperim doar atunci când este prea tâ rziu.
Insă deșeurile nu trebuie să fie pr ivite numai ca o problemă, ele putâ nd fi valorificate
ca input -uri într -o afacere în domeniul reciclării. Această soluție aducând beneficii atât pe
plan econo mic cât și pentru protecț ia mediului.

7.2. PIAȚA DEȘ EURILOR

Deșeurile, reprezintă pe de o parte, o problemă pentru mediul înconjurător, iar pe de
altă parte, o oportunitate în afaceri. În vederea rezolvă rii eficiente a acestei probleme, și
totodată a dem arării unei afaceri pro fitabile, este evident faptul că o piață a deș eurilor este
necesară . Ea se c reează printr -o stimulare a prezenței tuturor actorilor de pe piața deșeurilor și
o reglementare precisă a sarcinilor și responsabilităț ilor acesto ra: generatori, valorificatori și
firme specializate să colecteze, pretrateze, transporte și livreze deș eurile în condiții controlate.
Piața deșeurilor se referă, în primul rând, la tipurile de deș euri existente.
Deșeurile se clasifică astfel:
 Deșeuri menaje re: deșeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile
cu acesta ;
 Deșeuri stradale : deșeuri specifice căilor de circulație publică , pro venite din
activitatea cotidiană a populației, de la spaț iile verzi, an imale, din depunerea de substanțe
solide din atmosferă ;
 Deșeuri as imilabile cu deșeurile menajere : deșeuri provenite de la mica sau ma rea
industrie, din comerț , din sectorul public sau administrative;
 Deșeuri voluminoase : deșeuri solide de diferite proveniențe, care datorită
dimensiunilor nu pot fi preluate ca sisteme obiș nuite de precole ctare sau colectare, ci necesită
o tratare difere nțiată față de acestea;
 Deșeuri din construcții : deșeuri provenite din demolarea sau construirea de
obiective industriale sau civile ;
 Deșeuri periculoase : deșeuri toxice , inflamabile, explosive, infecțioase sau de altă
natură, care, introduse î n mediu, pot dă una plantelor, animalelor, sau omului;
 Deșeuri agricole : deșeuri provenite din u nitățile agricole și zootehnice ;
 Deșeuri industriale : deșeuri provenite din desf ășurarea proceselor tehnologice;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
46
 Deșeuri spitaliere : deșeuri provenite din activitatea spitalelor, unit ăților sanitare și
care sunt incinerate î n crematoriile spitalelor.
Pentru ca o astfel de afacere să fie profitabilă, este necesa r să fie cunoscuți potențialii
clienț i.
O firmă care colectează, procesează și comercializează deșeuri lucrează cu două
categorii de clienț i. În primul râ nd, este vorba despre c ei de la care se pot colecta deșeuri ș i
alte materiale reciclabile, iar î n plan secund – despre cei care cumpără materialele produs e de
firma, pentru a le folosi în productie, cum ar fi producă torii de materiale plastic e (papuci,
cizme de cauciuc ș i alte categorii de obiecte uzuale).
Deșeurile înseamnă bani, în plus sau î n minus. Depinde care este varianta aleasă. În
funcț ie de domeniul de activitate, sumele implicate pot var ia de la cateva mii de lei la câ teva
milioane de lei vechi.
Pe piața deșeurilor din Româ nia, cererea atinge cote maxime pentru sticlele de plastic
de tip PET. Acestea sunt relativ ușor de colectat, au un preț de achiziție foarte mic (atunci
când există) și se pot vinde ușor după prelucrare. Astfel , intreprinzătorul care dispune de o
moară de măcinat și o presă de balotat poate vinde produsul rezultat în urm a prelucră rii cu
0,9-1 leu pe kilogram pe piața internă .
În ceea ce priveș te oferta, materie primă pentru o astfel de afacere există din
abundență. Surse statistice, arată că din totalul cantității de deșeuri de producție generate, î n
total de 24,5 mil. to ne, peste 95% reprezintă deșeurile de producție nepericuloase.

Tabel 1 Cantități totale de deșeuri colectate, prelucrate ș i livrate
Tip deșeu Cantitate colectată și
prelucrată (tone) Cantitate livrată la
intern (tone) Cantitate livrată la
export (tone)
Deșeuri metalice feroase 3 200 000 800 000 2 100 000
Deșeuri metalice neferoase 138 000 85 500 37 000
Deșeuri de sticla 16 608 16 130 –
Deșeuri de hârtii -carton 173 000 172 500 –
Deșeuri de mase plastice 7 171 5 740 856
Sursa: Ministerul Mediului și Gospadaririi Apelor

Pentru a putea îmbina cu succes atât beneficiile economice cât și cele asupra mediului,
prezentăm următoarea schemă ce stabileș te priorit ățile după cum urmează : Reducere –
Reutilizare/Reciclare sau Valorificare Termică -Tratar e și Eliminare.

Produs/Materiale Deșeuri
Prevenirea
deșeurilor Evitare
strictă Reducere la
sursă Reutilizare
produs Reciclare Incinerare Depozitare
ecologică
Reducerea deșeurilor
Prioritatea acțiunilor Eliminarea
deșeurilor
(Sursa: Stutz 1999) Incinerare

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
47
7.3. POSIBILIT ĂȚI DE RECUPERARE A SUBSTANȚEI ȘI ENERGIEI DIN
DEȘ EURI

7.3.1. COLECTAREA ȘI TRANSPORTUL DEȘ EURILOR ȘI MATERIALELOR
RECICLABILE

Colectarea ș i transpor tul deșeurilor ș i a mat erialelor reciclabile reprezintă o
componentă importantă în procesul de gestionare a deșeurilor, ea reprezentând î ntre 60% -80%
din costul total de gestionare a deșeurilor ș i materialel or reciclabile, de aceea orice
îmbunătățire adusă acestei componente poate reduce mult acest cost.
Pentru realizarea eficientă și organizarea optimă a colectării și a transportului
deșeurilor ș i materi alelor reciclabile se vor avea î n vedere anu mite caracteristici de referință :
• mărimea zonei de colecta re; • condiț iile urbanistice;
• structura economică a zonei; • cerințele clienț ilor;
• nivelul de trai al populației; • alegerea sistemului adecvat de colectare.

Colectarea deș eurilor
Colectarea deșeurilor se realizează cu ajutorul unui sistem de pubele ș i a unui sistem
de containere speciale pentru materiale reciclabile.

Sistemele de pubele cuprind:
 Coșuri de gunoi ș i tomberoane de gunoi
Coșurile de gunoi au un volum de 35 și 50 l și pot fi confecțio nate din tablă de oțel
zincată sau din plastic.
Urmează apoi tomberoanele cu un volum de 70 și 110 l, care se realizează numai din
material plastic.
 Pubele mari și containere pentru deș euri
Datorită cantității crescânde de deș euri s -au proiectat c ontainere cu volum de 660, 770
și 1100 l se produc în general din tablă de oțel dar ș i din material de plastic (folosite î n special
pentru colectarea de cantit ăți mici de deș euri periculoase) și pubele de 120 ș i 240 l, mai rar de
360 l din material plastic (care sunt utilizate în special în colectarea deșeurilor menajere ș i a
materialelor reciclabile din domeniul casnic).

Sistemele de containere speciale pentru materiale reciclabile cuprind:
 Conta inere de colectare pentru sticlă
Sticla e ste colectată în p ubele cu volum între 1,1 și 5,5 m³ din oț el sau plastic.
Colectarea selectivă se face în funcție de culoarea sticlei (albă, verde și brună ).

 Containere de colectare pentru hâ rtie

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
48
De obicei, se utilizeaz a containere cu volume de 1,1 până la 5,5 m³ din oț el sau
material plastic. De cele mai multe ori hârtia este de foarte bună calitate și fără impurit ăți, însă
această calitate poate să ș i scad ă (de mult e ori prin sortarea necorespunzătoare în locuințe,
adăugându -se ș i materialele de legare a acesteia sau c hiar aruncarea premeditată î n
containerele de colectare pentru hâ rtie a altor materiale), făcând vânzarea hâ rtiei greu de
realizat.
 Containere de colec tare pentru dozele de aluminiu ș i/sau conserve metalice
Aceast ă colectare este problematică datorită costurilor ridicate de preluare ,
determinate de cantitatile scăzute de materiale colectate și de greutatea scăzută a cutiilor din
aluminiu comparativ cu volumul ocupat. Vânzarea acestor tipuri de deșeuri este destul de
dificilă dacă nu sunt prelu crate în vederea reciclării î n industrie.
 Containere de colectare pentru ambalaje uș oare
În aces t tip de container se colectează ambalaje comerciale din materiale plastice,
metale ș i materiale compozite.
Vor fi utilizate containere mari, metalice, de 1,1 m ³ prevăz ute cu fante de forme și
dimensiuni diferite în functie de tipul deș eurilor rec iclabile ce trebuie introduse .
 Containere cu mai multe compartimente
În containerele cu m ai multe compartimente, cu pereți despărțitori parț ial reglabili, se
colecteaz ă în compartimente separate deșeuri din sticlă (uneori și separate pe culori), deșeuri
din hârtie, deșeuri metalice, deșeuri din plastic și textile, precum ș i deseuri municipale
periculoase (cum ar fi baterii și acumulatori uzaț i sau medicamente expirate), în
compartimente speciale.

Sisteme de colectare
A. Metode de colectare
Metodele de colectare sunt împărțite în două scheme cum ar fi: "colectarea î n puncte
de colectare" (sau aport voluntar) și "colectarea din poartă în poartă ".
Metoda de colectare î n puncte de colectare este aceea î n care "locatarilor li se cere să
ducă deș eurile la unul din punctele de colectare special amenajate" de către firma de
salubritate. În acest caz containerele de deșeuri sunt poziț ionate în stradă sau î n locuri special
amenaja te în apropierea zonelor intens populate.
În schemele de colectare din poarta în poartă, "locatarii pun deșeurile într -o pubelă/sac
plasat într -un anumit loc, într -o anumită zi, în afara locuinței lor".
B. Moduri de colectare
Colectarea î n amestec
Colectar ea în amestec este cea mai simplă metodă de colectare, însă nu și cea mai
eficientă pentru firmă , având în vedere faptul că aceasta presupune o sortare mecanică
ulterioară a deș eurilor deci consum de energie, for ță de muncă ș i mijloace tehnice. Totodată ,
acest mod de colectare reduce calitatea mater ialelor reciclabile sortate după ce acestea au fost
amestecate î n recipientele autove hiculelor de colectare limitează posibilit ățile ulterioare de
reciclare și tratare a deș eurilor.
Colectarea selectiva
În cazu l colectă rii select ive a materialelor reciclabile și a deseurilor î n amestec,
intervalele de colectare trebuie să corespundă sistemului de colectare utilizat.
Prin preluar ea materialelor reciclabile se înț elege colectare a elementelor componente
din deș euri din care materialele pot fi recuperate .
Procesul de colectare a deșeurilor cuprinde ș i traseul acestora de la umplerea pubelei
la ump lerea vehiculului de colectare ș i la umplerea autovehiculelor de transport. Î n acest
context, un sistem de colectare se va baza pe combinaț ia mijloacelor tehnice de lucru și forța
de muncă umană, î n special:

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
49
• procedura de colectare; • autovehiculele folosite;
• tipurile de pubele folosite; • personalul.

Proceduri de colectare

Tabel 2. Proceduri de colectare
Proceduri de
colectare Colectare prin golirea pubelei Colectare prin schimbarea
pubelei Colectare in saci de unica
folosinta
Tipuri de
deseuri
colectate • deseuri menajere sau
asimilabile acestora, colectate
in amestec;
• deseuri menajere pe
fractiuni (sticla, hartie,
plastice, biodegradabile si
restul);
• deseuri menajere sau
asimilabile acestora, colectate in
amestec;
• deseuri menajere pe fractiuni
• deseuri cu densitate mare
din constructii si demolari;
• namoluri orasenesti;
• deseuri menajere sau
asimilabile acestora colectate
in amestec;
• deseuri menajere pe
fractiuni(sticla, hartie, plastice,
biodegradabile si restul);

Avantaje • usurinta in manipulare;
• nu necesita un spatiu vast
de desfasurare;
• costuri de exploatare mici.
• usurinta in manipulare si
intretinere;
• personal putin;
• durata colectarii relativ mica;
• costuri de investitii si de
exploatare mici.
• usurinta i n manipulare si
intretinere;
• personal putin;
• durata colectarii este
foarte scurta;
• costuri de investitii
si de exploatare mici.

Dezavantaje • costuri de investitii relativ
mari;
• personal relativ numeros;
• durata colectarii ridicata. • necesita un spatiu de
desfasurare mare;
• riscul de a transporta
containerele neumplute.

• riscul ruperii sacilor;
• necesitatea diferitelor tipuri
de saci in functie de tipul de deseu
colectat;

TRANSPORTUL DEȘ EURILOR

Prin transportul deșeurilor se înț elege totalitatea proceselor care încep după colectarea
deșeurilor și se î ncheie cu predarea acestora la instalaț iile de reciclare, trata re și sau eliminare.
Transportul deșeurilor este de două feluri: transport la dista nță mică (colectare –
reciclare tratare și/sau eliminare -stație de transfer) și la distan ță mare (stația de transfer –
instalație centrală de reciclare, tratare ș i/sau eliminare).
Din punct de vedere al gradului de încărcare există 3 tipuri de transport: trans port plin,
transport gol ș i transport intermediar (apare câ nd un autovehicu l de colectare nu are de unde
să fie încărcat la maxim într -o zonă de colectare). Acest transport poate fi rutier, feroviar ș i
naval.

7.3.2. DEPOZITAREA DEȘ EURILOR

Un depozit este definit ca fiind orice
ampl asament pentru eliminarea finală a
deșeurilor pri n depozitare pe sol sau î n
subteran.
În functie de tipurile de deș euri care sunt
acceptate, depozitele d e deșeuri se clasifică
dupa cum urmează :

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
50
• depozite pentru deș euri peri culoase (clasa a);
• depozite pentru deș euri nepericuloase (clasa b);
• depozite pentru deș euri inerte (clasa c).

Proiectarea depozitelor de deșeuri
Proiectarea unui depo zit de deșeuri se face în funcț ie de o serie de factor i, dintre care
cei mai importanț i sunt:
• cantitatea și natura deș eurilor ce urmează a fi depozitate – se evaluează în funcț ie de
prognozele de dezvoltare a localit ăților;
• caracteristicile amplasamentului – în raport cu eficiența economică (dimensiuni,
durata de funcționare, d istanța de transport a deșeurilor) și eficiența ecologică (cerințe legate
de protecția factorilor de mediu ș i a sănătății umane) necesar a fi realizate;
• posibilitatile de reabil itare și utilizare ulterioară a terenului – se evaluează în
funcție de natura deșeurilor depozitate, comportar ea acestora pe perioada depozită rii,
planurile de dezvoltarea pe termen lung etc.

Alegerea amplasamentului
Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza
unei analize pluricriteriale care trebuie să cuprindă : criterii geologice, pedologice ș i
hidrogeologice, criterii climaterice, criterii economice, criterii suplimentare.

Construirea depozitelor de deș euri
Un depozit de deșeuri trebuie să aibă î n componen ță următoarele instalații ș i
echipamente fixe principale:
• poartă de acces și sistem de pază ș i supraveghere;
• echipament de cântărire și echipament de recepț ie pentru cantit ăți mici de deș euri;
• facilit ăți pentru verificarea deșeurilor ș i laborator;
• drumuri interioare;
• zone pentru depozitarea deș eurilor;
• instalaț ii pentru tratarea levigatulu i, respectiv pentru colectarea ș i evacuarea gazului
de depozit;
• garaje, ateliere și spaț ii de parcare pentru utilaje;
• echipament pentru cur ățarea roț ilor v ehiculelor;
• birouri administrative și construcții sociale.
Închiderea depozitelor de deș euri
Sistemul de acoperire trebuie să realizeze o izo lare a masei deș eurilor fa ță de apele
pluviale și, în același timp, în cazul deșeurilor biodegradabile, să asigure o umiditate optimă
în interiorul masei de deșeuri, care să favorizeze descompunerea materiei organice.
Sistemul de acoperire a unui depoz it de deș euri este format din:
• strat pentru acoperirea deș eurilor (geotextil);
• strat p entru colectarea ș i evacuarea gazului de depozit;
• strat de impermeabilizare (argilă – geomembrană );
• strat pentru colectarea ș i evacuarea apelor pluviale;
• strat de sol vegetal.
Monitoring -ul post -inchidere și reconstrucția ecologică a zonei afectate d e
depozitarea deș eurilor
Conform prevederilor legale, operat orul depozitului este obligat să efectueze
monitorizarea postî nchidere, pe o perioad ă stabilită de că tre autoritatea de mediu competentă
(minimum 30 ani).

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
51
Această perioadă poate fi prelungită dacă în cursul derulă rii program ului de
monitorizare se constată că depozitul nu este încă stabil ș i poate prezenta riscuri pentru
factorii de mediu și sănătatea umană .
Sistemul de monitoring post -închidere cuprinde:
• determinarea caracteristicilor cantitative ș i calitative ale levigatului;
• determinarea caracteristicilor cantitative ș i calitative ale gazului de depozit;
• înregistrarea datelor meteorologice;
• analiza principalilor indicatori d e calitate a apelor de suprafață ;
• analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane;
• determinarea concentrațiilor indicatorilor specifici î n aerul ambiental din zona de
influen ță a depozitului;
• determinarea concentrațiilor specifice de poluanți în sol, î n zona de influen ță a
depozitului;
• urmă rirea topografiei depozitului.

7.3.3. PRELUCRAREA ȘI RECUPERAREA DEȘ EURILOR – RECICLAREA

Recuperarea ș i reciclarea materialelor refolosibile nu reprez intă o activitate recentă. În
Româ nia unit ăți organizate de recupe rare dateaza d in anul 1949. Astăzi funcționează
aproximativ 250 de societ ăți specializate î n recuperare, la care trebuie adăugate ș i alte firme
din sfera de producție sau a cercetă rii preocupa te sau chiar antrenate efectiv î n activit ăți de
reciclare. Organizarea și gestionarea mai eficientă a materialelor refolosibile în țara noastră se
impune ca o prioritate de prim ordin în procesul tranziției de stabilire ș i relansare a activit ății
economice.
Avantajele reciclă rii sunt c onservarea resurselor naturale și reducerea spațiului de
depozitare. Totuș i colectar ea, transportul, valorificarea și prelucrarea finală a materialelor
necesită energie suplimentară , iar cele mai multe programe de reciclare sunt subvenț ionate
economic.

Plastice

Au fost realizate proi ecte pilot d e
colectare separată a deșeurilor din plastic, î n
special a sticlelor PET, acestea avâ nd un
rezultat destul de bun.
Unităț ile de procesare ale
materialelor reciclabile îș i stabilesc în
general instalațiile de prelucrare în zone
dens populate, î n care se ge nereaza cantit ăți mari de materiale valorificabile.

Doze metalice
Nu există o infrastructură separată de colectare a deș eurilor din doze metalice.
Acestea sunt colectate î n amest ec cu deș eurile menajere. Dozele aduse la centrele de
colectare sunt concasate, balotate ș i transportate la unit ățile ce ntrale de procesare sau
instalațiile de recuperare. La instalaț iile de recuperare, cuti ile zdrobite sunt transformate în
lingouri ș i apo i trase în foi subțiri. Astfel, în procesul de obț inere a lingourilor, respectiv foilor
metalice se va reduce semnificativ u tilizarea resurselor naturale.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
52
Hârtie și carton

Agenț ii de salubritate deja colectează separat deșeurile
din hârtie și carton, î n special de la agenții economici și mai
puțin de la popu lație.
Principalele utilizări ale hâ rtiei reci clate: substituirea
pastei de hâ rtie, realizar ea unor produse pentru construcții:
pereț ii din cart on cu gips, combustibili obtinuți din deșeuri (î n
amestec cu deșeurile din plastic ș i lemn).
Sticla
În centre le comerciale deja se
colectează deș euri din sticlă. Acestea fac un
discount la cumpărăturile realizate î n cadrul
centrului comercial, în funcție de numărul
deșeurilor din sticlă returnate.
Producă torii d e recipiente din sticlă
includ cioburile î n materialul brut (nisip,
cenu șă de sodă, calcar). Praful de sticlă care
nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor
recicpiente poate fi valorificat prin realizarea
vatei de sticlă, material foarte utilizat î n
izolarea termică și fonică .
Echipamente electrice și ele ctronice
Prima etapa în procesul de reciclare este îndepă rtarea materialelor periculoase.
Apoi sunt dezasamblate pe tipuri de materiale recicl abile: plastic, metale feroase și
neferoase, sticla ș i altele. Aceste tipuri de materiale reciclabile p ot fi uti lizate ca materie
primă secundară î n orice proces industrial.

Lemnul
Deșeurile din lemn aduse la unit ățile de valorificare su nt testate pentru depistarea
deșeurilor lemnoase contaminate (lemn vopsit) și a materialelor nedorite, precum praf, roci,
gunoi.

Deșeuri din grădini și parcuri
Principalele oportunit ăți de reciclare pentru
deșeurile din gră dini sunt pentru:
• producerea compostului;
• refacerea peisajului;
• utilizarea ca ș i combustibil alternativ;
•utilizarea ca ș i material intermediar de
acoperirea depozitelor.

Fracțiile biodegradabile din deșeurile municipale
Componentele care constituie fracții biodegradabile ale deșeurilor municipale sunt
deșeurile alimentare, hârtia ș i cartonul de calit ate proastă, deșeurile din grădini și parcuri,
deșeurile din piețe, și deșeurile din lemn necontaminate.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
53
Deșeuri din construcții si demolări
Oportunit ățile de reutilizare și reciclare a
deșeurilor din construcții și demolă ri depind de
abilitatea de prel ucrare a deș eurilor combinate sau
separate. Ma terialele principale care pot fi
valorificate din deșeurile din construcții și demolă ri
sunt:
• materia lul excavat (sol, nisip, pietriș,
argilă, argilă grasă , roci);
• materiale de la construcț ia drumurilor
(bitum, smoală, pavaj, nisip, pietriș , roci zdrob ite);
• materiale de la construcția sau demolarea clădirilor (sol, ciment, țigle, cără mizi,
beton, ipsos, lemn, metale, sticlă );
• materia le de pe santierele de construcții (lemn, plastic, hâ rtie, carton, metal e, cabluri,
soluții de lăcuit ș i vopsit).

Biodieselul
Este un combustibil natural. Poate fi folosit în orce situa ție în care se folose ște
motorin ă obținută din petrol. Nu sunt nece sare modificări ale motoarelor.
Criza mondiala a petrolului. O problema majoră o constituie criza mondială a
petrolului și fluctuațiile mari de preț al barilului . Aceste cauze au impulsionat cercetă rile din
ultimii ani în direcț ia producerii de noi combustibili și în găsirea de soluții pentru obț inerea de
noi combu stibili de c alitate ecologică și la un preț câ t mai mic.
Una dintre soluț ii este folosirea
biocombustibililor , respectiv a
biodieselului care este un combusti bil
aproape nepoluant, curat, ușor de obț inut.
Biodieselul nu conț ine petrol dar
poate fi amestecat î n orice pr oporție cu
motorina clasică pentru a avea un
amestec , combustibil ce se utilizează
drept combustibil pe ntru motoarele cu
ardere internă .
B 100 – Biodiesel Pur (100%);
B 20 – Biodiesel 20% Motorină
80%;
B 5 – Biodie sel 5% Motorină 95%;

Pe timp de vară , combustibilu l biodiesel poate fi utilizat fără nici o problemă .
Combustibilul biodiesel fără aditivi de iarnă poate fi utilizat până la temperatura de –
7°C în timp ce adăugarea aditivilor îl face folosibil până la tem peraturile de -17 -20°C.
Cu alte cuvinte orice moto r diesel poate funcționa cu acest combustibil atât iarna cât ș i
vara.

De ce să folosim Biodiesel?

1. Red uce emisia de dioxid de carbon în atmosferă cu 80%;
2. Reduce emisi a de dioxid de sulf cu 100% față de motorina clasică ;
3. Reduce emisiile de partic ule emise în atmosferă cu 75%, fără fum;
4. Nu este produs pe trolier dar poate fi amestecat î n orice proporț ie cu motorina;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
54
5. Esta mai puț in inflamabil – avataje la stocare ș i transport (punct de aprin dere
biodiesel = 150oC față de 70oC motorina Diesel);
6. Se obț ine din resurse regenarabile – din uleiuri vegetale;
7. Mirosul emanaț iilor de la biodiesel este mai plăcut decâ t cel de la dieselul bazat pe
petrol. (miros de popcorn sau gogoși dacă este prod us din ulei vegetal);
8. Biodies elul are un miros mai plă cut decât dieselul obișnuit ș i astfel este o experien ță
placută să va realimentați maș ina;
9. Biodieselul este mai ușor de folosit și nu este necesară folosirea de că tre mecanici i
de lucrări de între ținere a normelor de protecț ie a pielii;
10. Biodieselul es te biodegradabil și se degradează de 4 ori mai repede decât dieselul
obișnuit. În cazul unei deversări biodieselul este degradabil î n max. 28 zile;
11. Datorită efectului de lubrifiere supe rior dieselului, motoarele funcționează mai
bine și rezistă mai mul t, iar cu aditivi potriviți se pot mă ri performa nțele motorului;
12. Biodieselul prin f olosire reduce zgomotul de funcționare al motorului față de
dieselul obiș nuit;
13. Biodieselul poate fi dep ozitat î n or ice rezervor și nu implică schimbări î n
infrastructur a de depozitate existentă ;
14. Nu sunt necesare modifică ri ale autovehiculelor pentru a folosi drept combustibil
biodieselul;
15. Performanțele energetice ale maș inii sunt comparabile cu ale motorinei clasice;
16. Permite țărilor bazate pe agricultură sau c u potențial agricol mare să fie mai puț in
dependente de petrol;
17. Produce mult mai puține noxe toxice decât motorina obișnuită ;
18. Nu necesită schimbări în sistemul de distribuție (pompe, bazine, locaț ii etc.);
19. Nu afectează î n mod substan țial consum ul de combustibil sau turaț ia motorului;
20. Reduce semnificativ fumul rezultat la pornirea autovehiculului;
21. Es te de aproximativ 10 ori mai puțin toxic decât sarea de bucătă rie;
22. Nu c onține sulf, permițâ nd folosirea de catalizatori;
23. Permit ca pr oducătorul rural să fie mai independent de dieselul obț inut din petrol;
24. Practic or ice autovehicul poate folosi f ără nici o modificare biodieselul;

Aluminiu :
-reciclarea unui kilogram de aluminiu economiseș te până la 8kg bauxită , 4kg produ se
chimice ș i 14kW/h energie (deoarece aluminiul reciclat este topit la doar 600 grade, fa ță de
900 grade neces are producerii), toate acestea însemnând de peste 20 ori mai multă energie.
-o cutie din aluminiu reciclată economisește energia echivalentă funcționă rii unui
televizor pentru 3 ore;

Oțel:
-fiecare gospodărie folosește aproximativ 600 cutii din oțel î n fiecare an;
-există mai b ine de 300 milioane cutii din oțel folosite în fiecare să ptămână în timpul
Crăciunului;
-cel mai subțire perete al unei cutii din oțel are 0, 07 mm grosime – mai subțire decât un
fir de pă r;
-valoarea cutiilor din oțel folosite î n recilare este de p este 28 milioane lire sterline î n
fiecare an, metal di sponibil fi rmelor specializate î n reciclare;
-nivelu l de reciclare a cutiilor din oț el est e de 46% iar din aluminiu de 23, 4%;
-în Marea Britanie mai mult de 2, 5 milioane cutii sunt reciclate î n fiecare an,
echivalentul a peste 125 tone deș euri solide;
-toate cutiile din oțel ș i aluminiu sunt 100% reciclabile;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
55
-reciclarea a 1 tonă oțel economisește 1,5 tone fier, 0,5 tone cărbune și 40% din
consumul de apă ;
-reciclarea a 1 tonă deșeuri oțel salvează peste 80% din emisiile de dioxid de carbon
rezultate în urma produceri i oțelului din fier;
-reciclarea a 7 cutii din oțel economisește energie echivalentă funcționă rii unui bec de
60W timp de 26h.
Fiecare tona de oțel reciclat determină urmă toarele economii ecologice:
-1,5 tone fier;
-0,5 tone cărbu ne;
-40% din cantitatea de apă necesară producț iei;
-75% di n cantitatea de energie necesară producerii oț elului din materiale prime;
-1,28 tone deș euri solide;
-reducerea emisiilor î n aer cu 86%;
-reducerea polu ării apei cu 76%;

Alte Metale
Deși prezentă î n cantit ăți mai mici, metale incluzâ nd nichel, cupru, argint, aur, plumb,
alamă ș i altele, pot fi reciclate.

Metoda de reciclare a unei cutii de aluminiu
Băuturi împachetate în cutii de aluminiu sunt achiziț ionate de milioane de consumatori
pe întregul Pământ în fiecare zi. În să ce se întâmplă cu acea cutie de aluminiu după ce o
aruncăm în cel mai apropiat coș de gunoi?
1. 2 din 3 cutii produse în US își î ncep procesul de reciclare fie la centrele locale de
reciclare fie zonele de depozitare;
2. Cutiile de aluminiu de la aceste surse sunt adunate de că tre companii de procesar e.
Acolo, cutiile sunt presate î n buc ăți de 15kg sau de 500 -600kg ș i transportate companiilor
producă toare de aluminiu pentru topir e;
3. Ajunse la destinație, cutiile din aluminiu sunt tăiate, zdrobite și le sunt înlăturate
materialele de plastic, vopselele și alte materiale ce au fost adăugate în componența cutiilor
sau lipite pe pereții acestora. După acest pas sunt topite în cuptoare ș i amestecate cu aluminiu
nou produs;
4. Aluminiul to pit este turnat î n bare de metal de 8 metri cu o greutate de 15000kg.
Aceste bare sunt trecute prin mai multe role care le reduc grosimea de la 50cm până la 0, 25
mm;
5. Metalul este rulat și transportat producă torilor de cutii. De aici, cutiile sunt
persona lizate și trimise c ompaniilor producătoare de băuturi alcoolice sau ră coritoare;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
56
6. Noile cutii sunt apoi depozitate p e rafturile magazinelor, totul în mai puț in de 60 de
zile, doar pentru a străbate î ntregul proces de reciclare din nou;

Reciclarea Sticlei
-reduc ere cu 20% a emisiilor de gaze în urma fabricării sticlei și până la 32% reducere
a consumului de energie;
-pentru fiecare tonă de sticlă reciclată aproximativ 315kg de CO 2 și 1200kg de
materiale auxiliare sunt economisite.

Reciclarea Hâ rtiei
-1000kg hâ rtie din mat eriale reciclate e conomisesc apoximativ 26000 l apă, între 17 și
31 arbori precum ș i 4000kWh electricitate;
-folosirea hâ rtiei di n materiale reciclate economisește 20% din energia necesară
producerii hârtiei – fapt care implică o poluare a dițională, datora tă transportului ș i folosirii
tratamentelor chimice de cur ățare.

Reciclarea Plasticului
-în fiecare an 1 ,5 milioane tone de materiale plastice sunt reci clate;
-până în 2010 se preconizează o recicla re a materialelor plastice de până la 1 milion
tone anual.
O importantă ramură a reciclării materialelor o reprezintă reciclarea navelor maritime
și fluviale. Datorită greut ății acestora (unele avâ nd p este 200000 tone) ele reprezintă o
importantă sursă de reciclare a oțelului precum ș i a altor metale.
În ultimii ani reciclare a navelor a devenit o importantă problemă a mediului. În ultima
perioadă multe nave au fost scufundate cu scopul final de a creea recifuri artificiale.

7.3.3.1. RECICLAREA CONTRIBUIE LA ÎMBUNĂTĂȚ IREA MEDIULUI

Folosirea de m ateriale deja prelucrate implică economii substanțiale de energie în
comparaț ie cu utilizarea materialelor brute:
Oțel 74% Plumb 65%
Alumin iu 95% Hârtie 64%
Cupru 85% Plastic 80%
Produsele secundare sunt mai puțin poluante decâ t materiile prime.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
57
Utilizarea hârtiei reciclate înseamnă 35% mai puțină poluare a apei și 74% mai puțină
poluare a aerului.
Utilizarea oțelului reciclat înseamnă 86% mai puț in aer poluat.

7.3.3.2. TRATAREA MECANICĂ

Mărunțirea reprezintă trecerea unui material într -o granulație mai fină. Fiecare
mărunțire servește extinderii suprafeț ei exterioare specifice.
Morile cu ciocane – pentru mărunț irea de șeurilor.

Mori cu cuțite sau tocă toare – mărunț irea are loc între uneltele de tă iere indiferent de
tipul materialului: moale, elastic sau dur.

7.3.3.3. TRATAREA BIOLOGICĂ – COMPOSTAREA

Compostarea, ca ș i depozitarea sau incinerarea, aparț ine proc edeelor clasice de tratare
a deșeurilor. Este o metodă de tratare ecologică utilă deoarece partea biodegradabilă din
deșeuri, care reprezintă în jur de 50% din totalul deș eurilor casnice, poate fi reintrodusă în
ciclul natural. Comparată cu alte metode de tratare a deș eurilor, compostarea presupune
numai o încărcare red usă a mediului înconjură tor.
Deșeurile, ce trebuie utiliza te la compostare, trebuie să aibă o componentă
preponderent biodegradabilă și un conț inut mic de elemente nocive.
Valoarea pH -ului trebuie să se situeze între 7 și 9, conținutul de apă a materiei de
compostat trebuie să fie reglat la 55% , volumul porilor de aer trebuie să se situeze între 25 și
35%. Necesarul de oxigen î n timp ul procesului de alterare aerobă este de 2 g O 2/g substan ță
uscată (=2 l aer/g material proaspă t).
Tehnici de compostare – procedee fixe
 Compostarea î n stroguri – Compostarea î n stoguri se poate realiza cu material
fărâmițat sau nefărâmiț at, dar ultimul procedeu prezintă unele dezavantaje.
 Compostarea î n stroguri cu mutare
 Compostarea î n celule – Dezvoltarea de compost î n celule de alterare statice are la
bază dorinț a de monitorizare p e cât de mult posibil a procesului de alterare.
Tehnici de compostare – procedee dinamice
 Tamburi de alterare – Materia primă este răsucită continuu în tambur și este aerată

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
58
artificial.
 Turnuri de alterare – În reactorii tunel au loc procesele de alterare în cuptoare
glisante, în care deșeurile sunt aerate și umezite în funcț ie de gradul de alterare.
Tehnici de compostare – pregătire finală
Compostul este modificat biologic la finalul perioadei de alterare. In functie de
continutul de substante nocive, de procedeul de prelucrare preliminara si de viitorul domeniu
de utilizare exista diferite variante de utilizare in cadrul pregatirii fine.

Comercializarea compostului
Compostul este b ogat în substanțe biodegradabile și nutritive N, P, K, Ca ș i Mg.
Compost ul duce la o ridicare a conț inutului de humus, a capacit ății de prevenire a eroziunilor,
a activit ății solului, la o î mbun ătățire a structurii pământului, a controlului căldurii, a ape i și a
rezervelor de substanțe nutritive în pământ. În ceea ce priveș te scopul pentru atingerea
calității compostului se pot distinge diferite criterii de calitate:
• din punct de vedere fizic compostul trebuie să corespundă, adică să nu fie vizibile
bucăți de materiale s intetice, materiale solide sau în special de sticlă , care ar putea duce la
răniri;
• din punct de vedere chimic trebuie să fie eliminate din compost substanțele care ar
putea dă una plantel or, ce ar putea duce la influenț e dezavantajoase asu pra consumatorilor;
• din punct de vedere biologic cea mai mare importan ță pentru compost o reprezintă
gradul de alterare ș i dezinfectarea;
• în funcț ie de gradul de alterare se deosebesc diverse ti puri de compost: compost
proaspăt ș i compost maturat.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
59

8. CONCLUZII

Resursele naturale mondiale sun t limitate, iar omenirea se află în fața unei opț iuni
dramat ice: distrugere sau protejare. Î n tot ceea ce facem trebui e să luăm în considerare
implicațiile acț iunilor noastre asupra mediul ui. A contribui la conservarea ș i refolosirea
resurse lor existente este mai mult decât o bună politică civică , este un imperativ.
Lumea se îndreaptă către o era a conservă rii din care re ciclarea este o parte integrantă.
Fără reciclare, circuitul materialelor în natură ar deveni o serie de evenimente f ără o rezoluție
logică . Cointeresarea so cietății în reciclare presup une o con știentizare deplină a bene ficiilor și
costurilur economic e și de mediu a le reciclă rii, comparativ cu consu murile unilaterale de
resurse ș i stocarea pr oduselor uza te în zone spe cial amenajate sau arderea lor în incineratoare.
Când se iau î n consid erare toți aceș ti factori, d evin e vidente avantajele reciclării.
Dezvoltarea durabilă este o strategie prin care comunit ățile caută că i de dezvoltare economică,
aducă toare de beneficii î n contul calit ății vie ții. Co mpaniile încep să înțeleagă că durabilitat ea
implică mult mai mul t decât consideraț ii etice – ea afect ează însăși esența și este parte
integrantă a afacerilor de succes. Reziduurile rezu ltate din ambalaje pot dev eni o resursă
enormă, dacă sunt tratate corect sau o enormă problemă, dacă vom continua să neglijă m
aceste aspecte.

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
60

BIBLIOGRAFIE

1. „Definiție: fabricație ”. DEX online ;
2. „Manufacturing ” (în engleză). Merriam -Webster Online;
3. „Manufacturing definition ” (în engleză). Business Dictionary.com;
4. Oxford Dictionaries Online (2010), Oxford University Press ;
5. Encyclopedia Britannica ;
6. Groover, Mikell P.(2010). Fundamentals of Modern Manufacturing. Materials,
Processes, and Systems. 4th Ed. John Wiley & Sons ;
7. Obi, Samuel C. (2003) Improving Modern Manufacturing Systems ;
8. Obi, Samuel C. (01.05.201 7), Planning modern manufacturing systems ;
9. Alexa, Livia (2010) Ingineria sistemelor de producție. Cap. 4. Sistemul de
fabricație ;
10. Stoica, Maricica, (2000). Proiectarea sistemelor tehnico -economice, Editura
Economică, București ;
11. Platon, Victor (1990), Sisteme avansate de producție, Editura Tehnică, București ;
12. Groover, M.P. (2008). Automation, Production Systems and Compute r –
Integrated Manufacturing. 3rd ed., Pearson/Prentice Hall ;
13. Parry, Glenn and Graves Andrew Peter (Eds.) (2008). Build To Order. The Road
to the 5 – Day Car, Springer – Verlag, London Limited ;
14. Jaba, Octavian (2005). Managementul producției industriale. Ed itura SEDCOM
LIBRIS, Iași ;
15. United Nations Statistics Division -Classification Registry (2010). Accesat la
29.05.2014 ;
16. Institutul Național de Statistică ;
17. Jannise, Stephen (2010). A plain English guide to modern manufacturing
methods ;
18. Microsoft Press. Dicțion ar de calculatoare. Trad. din l. engl. de Nicolae Pora.
Editura Teora, București, 1999 ;
19. Siciliano, Albert (2009). Improving Manufacturing Process Management with
Windchill MPMLink ;
20. Shalvi, Marsha (2003, September) Manufacturing Process Management. A New
Era in Manufacturing ;
21. BusinessDictionary.com (2010) ;
22. Badea, F., (2005), Managementul producției, Editura ASE, București ;
23. Luca, G., P., Sisteme flexibile și logistică industrială ;
24. Olaru, S., (2005), Managementul întreprinderii, Editura ASE, București ;
25. Puiu, T., Managementul producției industriale ;
26. Rusu, C., Frunza, V., Management industrial;
27. “ Economia și protecția mediului: obligații ale agenț ilor economici”; Bran, Florina;
Rojanschi, Vla dimir; Editura Tribuna Economică ; Bucureș ti; 1997;
28. “Elemente de economia ș i managentul mediului”; Bran, Florina; Rojanschi,
Vladimir; Flo rian, Grigore; Editura Economică; Bucureș ti; 2004;
29. “Planul B : salv area unei planete sub presiune și a unei civilizații î n impas”; Brown,
Lester R.; Edit ura T ehnică; Ediția II; Bucureș ti; 2006;
30. “Eco -economia : crearea unei economii pentru planeta noastră ”; Brown, Lester R.;
Editura Tehnică; Bucureș ti; 2001;

LUCRAREA DE DISERTAȚIE COSTEA EMIL CLAUDIU
61
31. “Starea lumii 2000”; Brown, Lester R.; Flavia n, Christophoer; Editura Tehnică;
Bucureș ti; 200 0;
32. “Dezvoltarea durabilă și reciclarea materialelor”; Platon, Victor; Stă nescu, Rodica;
Editura Expert; Bucureș ti; 2006;
33. “Marketingul și valorificarea eficientă a des șeurilor”; Csorba, Luiela – Magdalena;
Editura T ribuna Economică ; vol. 17; 2006.