PROGRAMUL DE STUDIU : BIODIVERSITATEA ȘI [628123]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
PROGRAMUL DE STUDIU : BIODIVERSITATEA ȘI
MONITORIZAREA ECOSISTEMELOR
FORMA DE ÎNV ĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

Studiul unor popula ții
de Geolycosa vultuosa
(Araneae: Lycosidae)
din Câmpia Careiului,
Nord-Vestul României

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI
ȘEF LUCR. DR. SA S-KOVÁCS ISTVÁN
DR. SAS-KOVÁCS ÉVA-HAJNALKA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

CUPRINS

Introducere
1
Prezentarea speciei Geolycosa vultuosa (C. L. Koch, 1838) 3

Materiale și m e t o d e
5
Rezultate și discuți i
7

C o n c l u z i i
25
B i b l i o g r a f i e
26

DECLARA ȚIE DE AUTENTICITATE
A
LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucr ării _____________________________ ________________________
________________________________ ________________________________
________________________________________________________________

Autorul lucr ării ________________________ _____________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborat ă în vederea sus ținerii
examenului de finalizare a studiilor organizat de c ătre Facultatea
________________________ _________________ din cadrul Universit ății din
Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar
______________.
Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP)__________________
________________________________ ________________________________
________________________ ________________________________________,
declar pe proprie r ăspundere c ă această lucrare a fost scris ă de către mine, f ără
nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucr ării nu conț ine aplica ții sau
studii de caz publicate de al ți autori.
Declar, de asemenea, c ă în lucrare nu există idei, tabele, grafice, h ărți sau
alte surse folosite f ără respectarea legii române și a conven țiilor interna ționale
privind drepturile de autor.

Oradea,
D a t a S e m n ătura

1Introducere

În această lucrare am ales s ă studiem popula ții ale speciei de p ăianjen Geolycosa
vultuosa (C. L. Koch, 1838). Aceast ă specie face parte din Familia Lycosidae, deci este un
păianjen-lup. Cu toate c ă nu este cea mai mare specie de p ăianjen ce se întâlne ște în România,
acesta are dimensiuni semnificative (Fuhn & Niculescu-Burlacu 1971). Practic, în rândul
păianjenilor-lup din România, numai specia Lycosa singoriensis poate prezenta dimensiuni
mai mari (Fuhn & Niculescu-Burlacu 1971) . La realizarea volumului de faun ă, încă ambele
specii erau incluse într-un singur gen, Lycosa .
Siturile Natura 2000 sunt acele zone natu rale care au menirea de a forma o re țea de
arii protejate pe nivel European asigurând continuitate de habitate pentru specii protejate (mai multe detalii pe pagina de internet https://natura2000.ro, sau pe pagina Comisiei Europene, la adresa: http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/index_en.htm). Siturile Natura 2000 se împart în dou ă categorii, și anume, situri incluse în Directiva P ăsări (Arii de Protec ție
Speciale Avifaunistice – SPA – Special Protection Areas ) și situri incluse în Directiva Habitate
(Arii Speciale de Conservare – SAC – Special Areas of Conservation ) (https://natura2000.ro).
Directiva de Habitate (Council Directive 92/43 /EEC) cuprinde lista speciilor protejate,
înafara de specii de p ăsări, listate în Directiva P ăsări (Directive 2009/147/EC). Adoptarea
Directivei de Habitate în legisla ția Român ă s-a făcut pe paginile Ordonan ței de Urgen ță nr. 57
din 20 iunie 2007, privind regimul ariilor naturale pr otejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei și faunei s ălbatice . Conservarea habitatelor na tu
rale în primul rând se
concentreaz ă asupra păsărilor, alte grupe de animale fii nd mai neglijate (Veloso et al. 2008),
în special nevertebrate le. Directiva de hab itate cuprinde o singur ă s p e c i e d e p ăianjen,
Macrothele calpeiana , de dimensiuni relativ mari. Fiindc ă această specie nu tră iește în
România, OUG 57/2007 nici nu cuprinde specii de pă ianjeni.
Pagina Agen ției Europene de Medi u (http://eunis.eea.europa.eu/species/226693)
conține informa ții limitate despre specia Geolycosa vultuosa . Lista Ro șie Interna țională nici
nu o ț ine în eviden ță (IUCN Red List 2018), având numai 249 de specii de p ăianjeni listate pe
plan mondial. Putem spune, că păianjenii sunt subestima ți de către IUCN (Bidegaray-Batista
2017, Viera & Gonzaga 2017).
Chiar dac ă Directiva de Habitate listeaz ă specii de dimensiuni mari, observabile
tuturor, “uitând” afar ă animale mici, cum sunt și păianjenii (https://care2.com/causes/why-
our-future-depends-on-spider-conservation.html), totu și la nivel European, mai multe țări au
liste roșii naționale, ce cuprind inclusiv specii de p ăianjeni. Dac ă consideră m, numai specia

2din acest studiu, Geolycosa vultuosa, aceasta este protejat ă în Ungaria (Szinetár 2006),
Slovacia (Gajdos & Svaton 1993), unde este considerat ă chiar periclitat ă.
Un dezavantaj în studiul p ăianjenilor este reprezentat de dificultatea identific ării lor pe
teren și de nevoia unor exemplare conservate la nu meroase specii, identificarea în laborator
fiind solu ția cea mai optim ă (Fuhn & Niculescu-Burlacu 1971). Acest lucru nu numai c ă
limitează posibilitatea lor de conservare dar și efectuarea unor studii ecologice. Ca exemplu
de păianjeni-lup, putem men ționa grupul Pardosa lugubris , ce conține în realitate mai multe
specii, în continuarea ap ărând descrieri de specii noi (Nadolny et al. 2016). Cu toate c ă există
studii asupra ecologiei unor specii din acest grup ( Pardosa lugubris ), aceste studii se
realizează cu colectarea ș i sacrificarea animalelor (Michalko et al. 2016). În mod identic se
procedează și în cazul a multor alte specii de p ăianjeni, în vederea st udierii ecologiei lor
(Michalko & Pekár 2015).
Însă, în cazul unor p ăianjeni-lup, care putând fii identifica ți mai ușor, studiile
ecologice pot fi realizate f ără uciderea indivizilor din popula ție (Seer et al. 2015). Aici se
încadreaz ă și specia Geolycosa vultuosa , ce poate fi confundat numai cu specia Lycosa
singoriensis , dar față de care se poate identifica u șor fără sacrificare (Fuhn & Ni culescu-
Burlacu 1971, http://izeltlabuak.ucoz.hu/).
Populațiile de Geolycosa vultuoasa , cercetate de noi, se afl ă în regiunea Câmpiei
Careiului, pe teritoriul ariei protejate Situ l Natura 2000 – Câmpia Careiului. Cu toate că nu în
România nu există specii de p ăianjen protejate, statutul de sit Na tura 2000 a Câmpiei
Careiului, a contribuit la faptul să dispunem de date faunistice despre Lycosidae. Pe lâng ă
publicații ce vizeaz ă distribuția unor grupe ce apar în Directiva Habitate, ca p ăsări (Gache
2014), mamifere – lileci (Hoffmann & Hoffmann-B erei 2014), amfibieni și reptile (Covaciu-
Marcov et al. 2009), pe ști (Telcean et al. 2014), în cazul Câ mpiei Careiului dispunem inclusiv
de date asupra distribu ției unor grupe de nevertebrate, ca izopode (Feren ți et al. 2012) dar și
păianjeni-lup (Sas-Kovács & Sas-Kovács 2014a). În anul 2014 a ap ărut un studiu, ce vizeaz ă
distribuția populaț iilor de Geolycosa vultuosa în Câmpia Careiului (Sas-Kovács & Sas-
Kovács 2014b), publicaț ie după care ne-am ghidat și noi pe parcursul studiului nostru.
Scopul studiului nostru a fost investigarea a patru popula ții de Geolycosa vultuosa din
Câmpia Careiului, habitatele fii nd cercetate în perioada de toamn ă.
Studiul vine în completarea unui alt studiu reali zat în perioad ă de prim ăvară,
coordonat tot de conduc ătorii acestei lucr ări (Dr. Sas-Kovács István și Dr. Sas-Kovács Éva-
Hajnalka), c ărora do
resc să le mulț umesc pentru ajutorul acordat atât în munca de teren cât și
în prelucrarea datelor.

3Prezentarea speciei Geolycosa vultuosa (C. L. Koch, 1838)

Păianjenul-lup, Geolycosa vultuosa , are o distribu ție ce se întinde din sud-estul
Europei pân ă în Asia Central ă (Nentwig et al. 2017). De date asupra distribuț iei speciei
dispunem din 12 ță ri și două insule (Fauna Europaea 2018). Îns ă după World Spider Catalog
(2018), distribuț ia speciei pe Insula Sa rdinia se pune la îndoial ă. Cataloage recente ce
menționează prezența speciei exist ă pentru Bulgaria (Bayra m et al. 2017, Demir & Seyyar
2017) și Turcia (Blagoev et al. 2017). Îns ă aceste cataloage nu se bazeaz ă neapărat pe studii
recente. Date faunistice recente am g ăsit pentru Ungaria (Pfliegler 2014, Szmatona-Túri &
Vona-Túri 2016), Grecia (Buchar & Dolanský 2011).
Pentru România există două studii recente care menț ionează prezența speciei pe baza
datelor de teren, ambele studii referindu-se chiar la zona cercetat ă de noi, Câmpia Careului
(Sas-Kovács & Sas-Kovács 2014a,b).

Specia Geolycosa vultuosa (C. L. Koch, 1838) în momentul elabor ării volumului de
faună dedicat p ăinjenilor-lup, înc ă era inclus ă în genul Lycosa , purtând numele Lycosa
vultuosa C.L. Koch, 1838 (Fuhn & Ni culescu-Burlacu 1971). Într-adev ăr cele dou ă specii
seamănă între ele, îns ă există câteva caracteristici morfologice dup ă care pot fi distinse pe
teren, fără sacrificarea animalelor (http://izeltlabuak.ucoz.hu/).
Este o specie relativ mare, dup ă Fuhn & Niculescu-Burlacu (1971) femelele ajungând
cu lungimea corporal ă, până la 23,5 mm, iar masculii până la 18,5 mm. Fa ță de Lycosa
singoriensis are corpul mai zvelt, textura picioarelor este mai pu țin pronunț ată, cu perozitate
mai redus ă. Dunga median ă lanceolată este mult mai pronun țată la Geolycosa vultuosa decât
la Lycosa singoriensis . Toate picoarele, pe partea ventral ă, au patela de culoare deschis ă, de
culoare alb ă sau galben ă. Patela la Lycosa singoriensis tot timpul este de culoare neagr ă. În Figura nr.1. Distribu ția speciei
Geolycosa vultuosa
(după World Spider Catalog 2018)

4cea ce prive ște firele de p ăr de pe partea ventral ă ale picoarelor, aceste sunt dense și lungi,
numai la Lycosa singoriensis , și scurte și alipite de picioare la Geolycosa vultuosa
(http://izeltlabuak.ucoz.hu/).

Figura nr.2. Femel ă de Geolycosa vultuosa (imagini originale, credit: Vera Keshta)

Figura nr.3. Galerii de Geolycosa vultuosa (exterior, interior și cu proprietarul acas ă)
(imagini originale, credit: Sas-Kovács)

Este o specie fotofob ă, cald-stenoterm ă, xerofilă, trăind în galerii vert icale de 16-20cm
săpate în sol, cu diametrul variabil în func ție de vârsta și dimensiuni (Fuhn & Niculescu-
Burlacu 1971). În partea superioar ă galeria este c ăptușită de pânză, iar în jurul deschiderii se
găsește un guler construit din fragmente de iarb ă și de pământ (Fuhn & Niculescu-Burlacu
1971). Tr ăiește în stepă deschisă , silvostep ă și în stepă cu piatră (Fuhn & Niculescu-Burlacu
1971).

5Materiale și metode

Observațiile pe teren s-au desf ășurat pe parcursul a dou ă zile, în perioad ă de toamn ă,
în regiunea Câmpia Careiului.
Prima ieșire a avut loc în data de 22.10.2017 și a doua ie șire în data de 11.11.2017. În
total au existat patru zone de cercetare. Prima ie șire pe teren s-a realizat în luna octombrie,
ocazie cu care s-au vizitat dou ă puncte, ambele între localit ățile Sanislă u și Horea, din Jude țul
Satu-Mare. A doua ie șire pe teren a avut loc în luna noi embrie. Am cercetata un habitat aflat
în pe lâng ă drumul ce leag ă localitățile Resighea și Scărișoara Nou ă. Celălalt habitat este
situat după localitatea Sc ărișoara Nou ă, spre grani ța cu Ungaria, lângă o stână. Cele patru
habitate au fost denumite dup ă cum urmeaz ă: habitatul A, habitatul B, habitatul C și, în final,
habitatul D.

Figura nr.4. Localizarea ha bitatelor cercetate (dup ă GoogleEarth 2018)
Pentru monitorizarea acestor popula ții de păianjeni, cu ocazia fiec ărei vizite pe teren
am efectuat un set de m ăsurători asupra parametri medi ului, printre care enumer ăm
temperatura solului la nivelul vegeta ției uscate, vegeta ției verzi, temper atura nisipului, a
frunzelor uscate, a mu șchilor verzi, usca ți, marou, temperatura materiilor fecale descoperite,
temperatura aerului, a umidit ății relative, viteza vântului.
Măsurătorile specifice au fost realizate la nivelul galeriilor: m ăsurători ai diametrului
galeriilor, lungimii și lățimii acestora, adâncimea galeriilor, absen ța sau prezen ța gulerului și a
păianjenilor. Totodat ă, au fost urm ărite și distanțele de la o ga lerie la alta ș i frecven ța
galeriilor vecine, situate pe o raz ă de un metru.

6

Figura nr.5. Echipamentul de teren utilizat și colectarea datelor.

Pentru observaț iile efectuate în interi orul galeriilor (prezen ța sau absen ța locuitorilor)
am fost folosit un endoscop pistol. M ăsurătorile referitoare la lungime, l ățime și adâncime s-
au efectuat cu ajutorul unui ș ubler. Temperatura și umiditatea aerului au fost m ăsurate
utilizând un termometru și higrometru digital. Temperatura în galerii a fost m ăsurată cu
ajutorul unui pH-metru sol, ce este prev ăzut cu o tij ă lungă și are opțiunea măsurării
temperaturii. Pentru m ăsurarea vitezei vântului s-a utilizat un anemometru.
În vederea colect ării datelor, am realiz at 10 dreptunghiuri la fiecare habitat, fiecare
având o suprafa ță de 10 metri p ătrați. Caroiajele au fost facute dintr-o sârm ă albă fixată în
colțuri cu ajutorul unor cuie. Locul galeriilor observate a fost marcat cu steaguri f ăcute din
bețișoare de frig ărui și autocolant.
Pentru prelucrarea datelor și realizarea graficelor am utilizat programul Microsoft
Excel ;i Statistica 6.0. Pentru fiecare parametru urm ărit am calculat valorile minime, maxime,
medii (media și mediana), devia ția standard.

7
Rezultate și Discuții

Ieșire în data de 22.10.2017, la habitatul A
Am făcut 10 dreptunghiuri, fiecare a avut o suprafa ță de 10 m2. În primul dreptunghi
am găsit 5 galerii, în al doilea tot 5, în al treilea și al patrulea câte o galeri e, în al cincilea 4, în
al șaselea 2, în al șaptelea 3, în al optulea nu am g ăsit nici o galerie, și la ultimele dou ă
dreptunghiuri au fost 4 ș i 6 galerii. În total au fost cercetat e 31 de galerii la primul habitat.
Am analizat la fiecare galerie lungimea și lățimea intrării galeriei, procentul referitor
la prezen ța sau absen ța gulerului galeriilor, a p ăianjenilor, gulerelor toaletate, în ălțimea
gulerelor, valorile diferi ților parametrii ai mediului înconjur ător, numărul vecinilor pe o raz ă
de un metru ș i caracteristicile celui mai apropiat vecin atât în acest habitat cât și în celelalte
cercetate. Toate aceste informa ții ajută la o mai bun ă înțelegere a speciei, a rolului acesteia în
comunitate, conferindu-i chiar și rolul de indicator poten țial al schimbă rilor de la nivelul
habitatului (Canning et al. 2014).
Lungimea intr ării galeriei speciei Geolycosa vultuosa . La aceast ă populație de
păianjen la lungimea intr ării galeriei am g ăsit o valoare medie de 11,66 mm.
Cea mai mare lungime a intr ării galeriei, valoarea maxim ă a fost de 17,83 mm, iar cea
mai mică galerie a avut o lungime a intr ării galeriei, valoarea minim ă, de 8,23 mm.
Pentru devia ția standard a lungimii intr ării galeriei am g ăsit o valoare de 2,05 mm, iar
pentru mediana lungimii intr ării galeriei o valoare de 11,75 mm.
Lățimea intrării galeriei speciei Geolycosa vultuosa . Valoarea maxim ă, cea mai mare
lățime a intr ării galeriei a fost de 14,48 mm și valoarea minim ă, cea mai mic ă lățime a intr ării
galeriei a fost de 7,52 mm.
La această populație de păianjen, la l ățimea intrării galeriei, a fost ob ținută o valoare
medie de 10,65 mm.
Mediana lăț imii intrării galeriei ia o valoare de 10,35 mm, iar pentru devia ția standard
la lățimea intrării galeriei am ob ținut o valoare de 1,70 mm.
Măsurători privind intrarea galeriilor de p ăianjeni au fost efectuate la mai multe specii.
Unele sunt mai mari, iar altele mai mici decât cele ob ținute de noi la Geolycosa vultuosa. O
medie de 22,3 mm ș i o deviație standard de 2,6 pentru diametrul intr ării fost descris ă la specia
Misgolas rapax (Bradley 1996). Allocosa brasiliensis sapă galerii cu diametrul în medie de
15,4 – 16,7 mm în func ție de sexe (Albín et al. 2016), iar Nesiergus insulanus are galerii cu
diametrul în medie de 6,42 mm (Canning et al. 2014). Geolycosa xera archboldi sapă galerii
cu diametrul intr ării în medie de 7,95 mm, iar Geolycosa hubbelli 12,60 mm (Carrel 2003).
Gulerul . În cele 10 drept unghiuri, pe suprafa ța terenului cercetat, la 31 de galerii g ăsite

8
am calculat procentul galeriilor care au guler și am primit o valoare de 80,65%.
Am măsurat înălțimea gulerului, cea mai mic ă înălțime – valoarea minim ă a fost de 0
mm, galeria fiind lipsită de guler și valoarea maxim ă, cea mai mare în ălțime a fost de 26 mm.
La înălțimea gulerului la popula ția pă ianjenul Geolycosa vultuosa studiată am găsit o
valoare medie de 8,37 mm.
Pentru devia ția standard a în ălțimii gulerului am prim it o valoare de 6,31 și la mediana
înălțimii am primit o valoare de 9 mm.
Prezenta gulerului poate fi benefic ă locuitorului galeriei. În cazul speciei Lycosa
tarentula , existența unui guler la intrarea galeriei a sc ăzut rata de pr ădare de către scorpioni și
a crescut șansele de supravie țuire a păianjenilor, cel mai probabil datorit ă faptului că , gulerul,
precum și decorațiunile de pe acesta ascund mai bine intrarea galeriei de pr ădători (Williams
et al. 2006).
Galerii toaletate . La cele 31 de galerii monitorizate la habitatul A, am calculat
procentul galeriilor toaletate și am primit o valoare de 70,96%.
Galerii ocupate cu p ăianjen . Din cele 31 de galerii g ăsite în cadrul primului habitat
cercetat, 29 au fost ocupate cu p ăianjen. Am calculat procentul galeriilor ocupate cu p ăianjen
și am găsit o valoare de 93,54%.

Tabel nr. 1 Caracteris ticile galeriilor de Geolycosa vultuosa în habitatul A

Caracter Media Mediana DS Interval
Lungime intrare galerie (mm) 11,66 11,75 2,05 8,23-17,83
Lățime intrare galerie (mm) 10,65 10,35 1,70 7,52-14,48
Înălțime guler (mm) 8,37 9,00 6,31 0-26
Adâncime galerie (cm) 20,34 20,00 7,18 9,80-38,20
Distanța față de cel mai apropiat vecin (cm) 102,34 91,00 66,76 10-226
Lungime intrare galerie cel mai apropiat vecin (mm) 11,63 11,81 1,79 8,23-14,60
Lățime intrare galerie cel mai apropiat vecin
(mm) 10,52 10,26 1,81 7,52-14,48
Temperatura în galerie (°C) 12,74 13,00 0,63 12-14
Adâncimea galeriei
. La această populație de pă ianjen Geolycosa vultuosa pentru
adâncimea galeriei am gă sit o valoare medie de 20,34 cm.
Cea mai mare adâncime a galeriei, valoarea maxim ă a fost de 38,20 cm, iar cea mai

9
mică adâncime a galeriei, valoarea minim ă a fost de 9,80 cm.
Pentru devia ția standard la adâncimea galeriei am g ăsit o valoare de 7,18 , iar pentru
mediana la adâncimea galeriei o valoare de 20,00 cm.
Adâncimile m ăsurate de noi sunt comparabile cu cea de la specia Cebrennus
rechenbergi , la care adâncimea medie a galeriilor ia valoarea de 25 cm (Foelix et al. 2017),
sau a speciei Trochosa hipanica cu o medie a adâncimii galeri ilor de 14,9 cm (Uchman et al.
2018). În schimb la specia Allocosa brasiliensis s-a semnalat o adâncime medie de doar 11,38
– 12,94 cm (Albín et al. 2016). O adâncime mult mare, în medie de 74,4 cm, a fost descris la
Calathotarsus simoni (Ferretti et al. 2014). La femelele de Idiops joida adâncimea galeriilor a
prezentat valori în medie între 40,4 și 77,9 cm, în func ție de natura substratului (Gupta et al.
2015).
Numărul vecinilor într-un cer c cu raza de un metru . La aceast ă populație studiată au
fost găsite 13 galerii f ără vecini pe o rază de un metru, 10 cu un singu r vecin, cinci galerii cu
câte doi vecini și trei galerii cu câte trei vecini.
Valoarea medie a num ărului vecinilor pe o raz ă de un metru a fost 0,94. Valoarea
maximă a fost trei și valoarea minim ă a fost zero.
Am calculat mediana pentru num ărul galeriilor vecine într-un cerc cu raz ă de un metru
și am primit o valoare de 1. Pentru devia ția standard am g ăsit o valoare de 0,99.
Cel mai apropiat vecin . La galeriile celor mai apropia ți vecini, am analizat lungimea și
lățimea intr ării fiecărei galerii, procentul referitor la prezen ța sau absen ța păianjenilor în
galerie, am m ăsurat distan ța în centimetri pân ă la vecinul cel mai apropiat, care poate fi fie în
dreptunghiul analizat, fie înafara acestuia.
Pentru lungimea intr ării galeriei a celui mai apropiat vecin, la aceast ă populație de
păianjen, am g ăsit o valoare medie de 11,63 mm.
Cea mai mare lungime a intr ării galeriei celui mai apr opiat vecin, deci valoarea
maximă, a fost de 14,60 mm, iar cea mai mic ă lungime a intr ării galeriei, adică valoarea
minimă a fost de 8,23 mm.
Pentru devia ția standard a lungimii intr ării galeriei la cel mai apropiat vecin am g ăsit o
valoare de 1,79, iar pentru mediana lungimii intr ării galeriei o valoare de 11,81 mm.
În ceea ce prive ște lăț imea intrării galeriei celui mai apropiat,valoarea maxim ă, cea
mai mare l ățime a intr ării galeriei a fost de 14,48 mm și valoarea minim ă, cea mai mic ă lățime
a intrării galeriei a fost de 7,52 mm.
La populaț ia studiată de păianjen, în ceea ce prive ște lățim ea intr ării galeriei a celui
mai apropiat vecin, a fost calculat ă o valoare medie de 10,52 mm.
Pentru mediana l ățimii intrării galeriei am g ăsit o valoare de 10,26 mm și pentru

10
deviația standard a l ățimii intrării galeriei o valoare de 1,81.
Din totalul galeriilor reprezentând cel mai ap ropiat vecin din habitatul prezentat, 26 au
fost ocupate cu p ăianjeni, adic ă un procent de 83,87%.
Valoarea minim ă, cea mai mic ă distanță dintre două galerii vecine a fost de 10 cm, iar
valoarea maxim ă, cea mai mare distan ță între cei mai apropia ți vecini a fost de 226 cm. Media
acestui parametru ia o valoare de 102,34 cm , mediana este de 91 cm, iar devia ția standard
66,76 cm.
În cazul unor popula ții de Geolycosa xera cei mai apropia ți vecini s-au situat la
distanțe de 24,4-37,9 cm (Marshall 1 997), mai mici în medie ca și ale noastre.
Referitor la media adâncimii galeriei celui mai apropiat vecin am ob ținut valoarea de
21,14 cm. Adâncimea maxim ă măsurată a fost de 38,20 cm, iar cea minim ă de 9,80 cm.
Deviaț ia standard în ceea ce prive ște adâncimea galeriei vecinului celui mai apropiat a
prezentat valoarea de 7,98, iar mediana 20,30 cm.

5 1 01 52 02 53 03 54 0
adancime galerie (cm)681012141618 lungime intrare galerie (mm)
latime intrare galerie (mm)

Figura nr. 6 Corela ția dintre lungimea, l ățimea intrării și adâncimea galeriilor
de Geolycosa vultuosa în habitatul A

Valorile factorilor de mediu . La valorile mediului am monitorizat temperatura în

11
galerii, temperatura la nivelul solului, temperatura aerului, umiditatea atmosferic ă relativă
(%RH) și viteza vântului. În cele ce urmeaz ă, vom prezenta valorile ob ținute în urma
măsurătorilor efectuate.
Temperatura în galerii, în cazul de fa ță la habitatul A, a pre zentat o valoare medie de
12,74°C, o valoare maxim ă de 14°C și o valoarea minim ă de 12°C. Are o devia ție standard
mică, valoarea fiind de 0,63. Mediana temperaturii în galeriile g ăsite a fost de 13°C.
Albín și colaboratorii (2016) au m ăsurat în medie 21,43-24,76°C în galeriile speciei
Allocosa brasiliensis , mult mai ridicate ca ale noastre, îns ă nu au m ăsurat temperatura
exterioară, prin urmare, cel mai probabil c ă și temperatura mediului înconjur ător a fost mai
ridicată la ei.
La temperatura aerului valoarea minim ă măsurată a fost de 11,10°C, iar valoarea
maximă a temperaturii aerului a fost de 15°C. Din valorile m ăsurate, media temperaturii
aerului a fost de 13,06°C. La mediana temperatur ii aerului am primit o va loare de 13,10°C, iar
la deviaț ia standard 0,87.
La nivelul solului temperatura a fost m ăsurată pe mai multe tipuri de substrat, cu
scopul de a detecta eventuale diferen țe în ceea ce prive ște temperatura prezentat ă. Astfel, în
acest habitat am m ăsurat temperatura la nivelul nisipului , al nisipului toal etat, la nivelul
vegetației verzi, al mu șchilor usca ți și verzi, frunzelor și la nivelul fecalelor de oi.
Media tem
peraturii la nivelul nisipului a fost de 13,22°C, valoarea maxim ă a fost de
14,40°C și valoarea minim ă, cea mai mic ă valoare a fost de 10,40°C. În urma calcul ării
medianei și a deviației standard am primit o valo are de 13,35°C, respectiv 1,14°C.
În cazul nisipului toaletat, am primit o valoare medie de 13,08°C, în timp ce valoarea
maximă a temperaturii fiind de 14,40°C și valoarea minim ă de 11,50°C. Deviaț ia standard la
temperatura nisipului to aletat a fost de 0,71 și la median ă a rezultat o valoare de 13,15°C.
În habitatul prezentat, a fost m ăsurată și temperatura la nivelul vegeta ției verzi, unde
media temperaturii a fost reprezentat ă de o valoare de 12,35°C. La nivelul vegeta ției verzi,
cea mai mic ă temperatur ă a fost de 10,9°C ș i cea mai mare de 13,8°C. Mediana temperaturii
la nivelul vegeta ției verzi a fost de 12,35°C. La devia ția standard am primit o valoare de 2,05.
În cazul temperatur ii la nivelul mu șchilor usca ți, valoarea cea mai mare a fost de
14,40°C și cea mai mic ă de 10,70°C. Pentru media temperaturii la datele m ăsurate am g ăsit o
valoare de 13,33°C și 13,5°C pentru median ă. Deviația standard a fost de 0,99.
Media temperaturii la nivelul mu șchilor verzi a fost de 13,55°C, valoarea minim ă fiind
de 11,8°C, valoarea maxim ă a fost de 14,4°C, mediana a fost de 14,15°C și deviația standard
a prezen
tat o valoare de 1,11.
Aceeași calcule s-au efectuat și în ceea ce prive ște temperatura la nivelul frunzelor, în

12
urma că rora a rezultat o valoare minim ă de 12°C, o valoare maxim ă de 14,3°C, deviaț ie
standard de 0,72, median ă de 13,6°C ș i o valoare medie de 13,34°C.
La nivelul fecalelor de oi, temperatura m ăsurată a prezentat o valoare medie 13,63°C,
cu o deviaț ie standard de 0,83. Cea mai mic ă temperatur ă măsurată la nivelul acestui tip de
substrat a fost de 12,7°C, cea mai mare de 14,3°C, mediana luând valoarea de 13,9°C.
În primul habitatul prezentat, a fost m ăsurată și umiditatea atmosferic ă relativă, unde
media a fost reprezentat ă de o valoare de 81,11. La %RH, cea mai mic ă valoare a fost de 71,1
și cea mai mare de 87,6. Mediana %RH a fost de 82,20. La devia ția standard am primit o
valoare de 3,90.
A fost măsurată și viteza vântului în habitatul A cu ajutorul unui anemometru. Media
vitezei vântului a fost de 1,25 m/s, valoarea minim ă fiind de 0 m/s, valoarea maxim ă a fost de
2,6 m/s, valoarea medianei a fost de 1,2 m/s, iar la devia ția standard a rezultat o valoare de
0,57.

In galerie
AeruluiLa nivelul nisipului
La nivelul muschilor uscatiLa nivelul nisipului toaletat
La nivelul frunzelor10111213141516Temperatura (grade Celsius) Mean Mean±SD Mean±1.96*SD

Figura nr. 7 Varia ția temperaturii în habitatul A

Ieșire în data de 22.10.2017, la habitatul B
Pentru colectarea datelor, în cadrul habitatului B am utilizat aceea și metodă ca ș i la

13
habitatul A. La fel ca și în cazul primului habitat studiat , s-au realizat 10 dreptunghiuri,
fiecare având o suprafa ță de 10 m2. În primul dreptunghi am g ăsit o galerie, în al doilea 2, câte
o galerie în al treilea și al patrulea dreptunghi, în al cincilea nu am g ăsit nici o galerie, în al
șaselea una, în al ș aptelea 2, în dreptunghiurile opt si nou ă nu am g ăsit galerii, și în cazul
ultimului, dreptunghi a fost prezent o singur ă galerie. În total au fost g ăsite 9 galerii în
perimetrul demarcat, în cel de-al doilea habitat cercetat.
Lungimea intr ării galeriei. Valoarea maxim ă, cea mai mare lungime a intr ării galeriei a
fost de 13,87 mm ș i valoarea minim ă, cea mai mic ă lungime a intr ării galeriei a fost de 9,99
mm. La aceast ă populație de păianjen, în ceea ce prive ște valoarea medie a lungimii intr ării
galeriei, a fost ob ținută o valoare de 12,19 mm. La devia ția standard a rezultat o valoare de
1,48, iar la median ă o valoare de 12,66 mm.
Lățimea intr ării galeriei . La populaț ia de păianjen studiat ă, pentru l ățimea intr ării
galeriei am g ăsit o valoare medie de 11,11 mm.
Cea mai mare l ățime a intr ării galeriilor, valoarea maxim ă a fost de 12,7 mm, iar cea
mai mică lățime a intr ării galeriei, valoarea minim ă a fost de 8,66 mm.
Pentru devia ția standard a lăț imii intrării galeriei am g ăsit o valoare de 1,44, iar pentru
mediana l ățimii intrării galeriei o valoare de 11,24 mm.
Pentru Geolycosa sp. o medie de 16 mm a fost observat ă referitor la diametrul intr ării
galeriilor de Chikhale și colaboratorii (2013). Allocosa brasiliensis prezintă intrări cu
diametru variind între 10,9 și 11,1 mm (de Simone et al. 2015), iar Calathotarsus simoni între
5,12 și 10,22 mm, în func ție de stadiul de dezvoltare al p ăianjenilor (Ferretti et al. 2014). La
Conothele giganticus lungimea intr ării galeriilor variaz ă între 20 și 35 mm, iar a l ățimii între
15 și 27 mm (Siliwal et al. 2015). Pentru Prorachias bristowei s-a obținut 13,93 mm drept
valoare medie pentru intrar ea galeriilor (Souza-Silva et al. 2014). Galeriile cu intr ări mai
mari, în general, sunt locuite de indivizi mai mari (Shaw et al. 2011).
Guler . Pe suprafa ța terenului cercetat, în cadrul celo r 10 dreptunghiuri, pentru galeriile
găsite, am calculat procentul galeriilor care prezint ă guler și am primit o valoare de 66,67%.
Am măsurat înă lțimea gulerului, valoarea minim ă fiind de 0 mm adică galeria nu are
guler, și valoarea maxim ă, înălțimea cea mai mare m ăsurată, a fost de 8 mm. Pentru valoarea
medie a în ălțimii gulerului galeriilor, s-a ob ținut 3,22 mm.
Pentru devia ția standard a în ălțimii gulerului am prim it o valoare de 3,27 și la mediana
înălțimii am primit o valoare de 2 mm.
Și alte specii de p ăianjeni construiesc guler la in trarea galeriilor, de exemplu
Donacosa merlini , la care media în ălțimii gulerului la o popula ție studiată a variat între 15 și
1,8 mm (Fernández-Montraveta & Cuadrado 2008).

14
Galeriile toaletate . După identificarea galeriilor precizat e la habitatul B, am calculat
procentul galeriilor toaletate, acestea fiind prezente în propor ție de 88,88% din totalul
galeriilor luate în lucru în acest habitat
Din cele 9 galerii g ăsite în cadrul celui de-al doilea habitat, 8 galerii au fost ocupate de
păianjeni. Am calculat procentul galeriilor ocupate de p ăianjeni și am găsit o valoare de
88,88%. Din aceste date rezult ă că toate galeriile toaletat e au fost ocupate de p ăianjeni.
Adâncimea galeriei . La păianjenul cercetat, Geolycosa vultuosa , în habitatul prezentat,
în ceea ce prive ște adâncimea galeriei, am g ăsit o valoare medie de 31,38 cm. Similar
studiului nostru în acest habitat, la specia de p ăianjen Misgolas rapas s-a găsit o adâncime
medie a galeriilor de 33,6 cm (Bradley 1996).
Cea mai mare adâncime m ăsurată, valoarea maxim ă a fost de 45,4 cm, în timp ce cea
mai mică adâncime a galeriei, valoarea minim ă a fost de 5,2 cm.
Pentru devia ția standard la adâncimea galeriei am g ăsit o valoare relativ de mare, fa ță
de rezultatele ob ținute pân ă în momentul de fa ță, și anume valoarea 13,56, iar la mediana
adâncimii galeriei, o valoare de 31,9 cm.

Tabel nr. 2 Caracteris ticile galeriilor de Geolycosa vultuosa în habitatul B

Caracter Media Mediana DS Interval
Lungime intrare galerie (mm) 12,19 12,66 1,48 9,99-13,87
Lățime intrare galerie (mm) 11,11 11,24 1,44 8,66-12,7
Înălțime guler (mm) 3,22 2 3,27 0-8
Adâncime galerie (cm) 31,38 31,9 13,56 5,2-45,4
Distanța față de cel mai apropiat vecin (cm) 299,28 263 160,45 111-468
Lungime intrare galerie cel mai apropiat vecin (mm) 12,11 12,41 1,64 10,07-14,14
Lățime intrare galerie cel mai apropiat vecin
(mm) 10,93 10,96 1,82 8,66-14,06
Temperatura în galerie (°C) 13,37 13 0,51 13-14
Adâncimea galeriilor p ăianjenilor poate varia în func ție de mai mulț i factori, printre
care prezen ța sau absen ța pășunatului, adâncimea fiind mai mare în zonele p ășunate (Clayton
& Bull 2017). De asemenea, galeriile mai adânci ofer ă o mai bun ă protecție termică (Clayton
& Bull 2017).
Numărul vecinilor într-un cerc cu raza de un metru
. La popula ția studiată pe teritoriul

15
habitatului B, nu era prezent ă nici o galerie care sa aib ă vecini pe o raz ă de un metru.
Conform lui Canning și colaboratorii (2014) o grupare de galerii aflate la o distan ță de un
metru sau mai pu țin una de cealalt ă poate fi considerat ă agregare. Conform acestuia, galeriile
de Geolycosa vultuosa din acest habitat nu prezint ă o distribu ție grupată . Trebuie avut îns ă în
vedere și faptul c ă, distribuț ia spațială a galeriilor variaz ă în timp, în func ție de stadiul de
dezvoltare al indivizilor (Fer nández-Montraveta et al. 1991).
Cel mai apropiat vecin al galeriilor analizate. În ceea ce prive ște lungimea intr ării
galeriei celui mai apropiat vecin, am g ăsit o valoare medie de 12,11 mm.
Cea mai mare lungime a intr ării galeriei celui mai apropi at vecin a fost de 14,14 mm,
iar cea mai mic ă lungime a intr ării galeriei, a fost de 10,07 mm.
Mediana lungimii intr ării galeriei prezint ă o valoare de 12,41 mm, iar devia ția
standard a lungimii intr ării galeriei celui mai apro piat vecin a fost de 1,64.
Lățimea intrării galeriei la cel mai apropiat veci n în habitatul B a prezentat o valoare
maximă de 14,06 mm și o valoare minim ă de 8,66 mm. Media lăț imea intrării galeriei la cel
mai apropiat vecin a fost calculat ă ca fiind de 10,93 mm.
Mediana l ățimii intrării galeriei am g ăsit-o ca fiind de 10,96 mm și pentru devia ția
standard la l ățimea intrării galeriei o ob ținut valoare de 1,82.
În două cazuri, vecinul cel mai ap ropiat la galeria studiat ă s-a situat la o distan ță mai
mare de 5 m. Aceast ă distanță poate fi considerat ă că este deja prea mare pentru a exercita
influență asupra galeriei cercetate, mo tiv pentru care am recurs la identificarea vecinului cel
mai apropiat doar o distan ță mai mică de 5 m. Prin urmare, în calc ule sunt incluse doar aceste
valori.
Valoarea maxim ă, cea mai mare distan ță între cei mai apropia ți vecin i a fost de 468
cm, iar valoarea minim ă, adică cea mai mic ă distanță între vecini a fost de 111 cm. Media
distanței a avut o valoare de 299,28 cm. Devia ția standard în cazul acestui parametru a fost de
160,45, iar mediana a luat valoarea de 263 cm.
Procentul de ocupare cu p ăianjeni a galeriilor ve cine a fost de 85,71%.
Media adâncimii galeriilor vecine a fost de 29,14 cm, cu o devia ție standard de 14,57.
Cea mai mic ă adâncime m ăsurată a fost de 5,2 cm, iar cea mai mare de 45,4 cm. Mediana
adâncimii galeriilor celui mai apropiat vecin a fost de 31,8 cm.
Valorile factorilor de mediu . Temperatura în interiorul galeriilor la acest habitat a
prezentat o valoare medie de 13,37°C, unde valoarea maxim ă a temperaturii a fost de 14°C,
pe când valoarea minim ă a temperaturii a fost de 13°C.
Deviaț ia standard a fost de 0,51 și mediana temperaturii m ăsurate în galerii fost de
13°C.

16
Media temperaturii aerului a fost de 12,2°C, unde valoarea maxim ă a fost de 13,8°C ș i
valoarea minim ă, cea mai mic ă valoare m ăsurată, a fost de 11,5°C. Pentru median ă și deviația
standard, s-a calculat o valoare de 12,05°C, respectiv 0,59.
În acest habitat, temperatura a fost m ăsurată la nivelul urm ătoarelor substraturi: nisip,
nisip toaletat, vegeta ție verde, vegeta ție uscată, mușchi verzi, mu șchi maro, mu șchi uscați,
frunze și materii fecale.

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
adancime galerie (cm)89101112131415 lungime intrare galerie (mm)
latime intrare galerie (mm)

Figura nr. 8 Corela ția dintre lungimea, l ățimea intrării și adâncimea galeriilor
de Geolycosa vultuosa în habitatul B

În ceea ce prive ște temperatura la nivelul nisipului, valoarea minim ă obținută a fost de
12,10°C, iar valoarea maxim ă a fost de 13,90°C. Din datele ob ținute am calculat c ă media
temperaturii a avut o valoare de 12,82°C. Pentru mediana temperaturii nisipului a rezultat o
valoare de 12,90°C, iar în final, la devia ția standard o valoare de 0,57.
Temperatura la nivelul nisipului toaletat a fost, de asemenea, m ăsurată în urma c ăreia
a rezultat o valoare medie de 12,56°C, valoarea maxim ă a temperaturii fiind de 13,70°C și
valoarea minim ă de 11,50°C. Deviaț ia standard a temperaturii nisi pului toaletat a fost de 0,64

17
și mediana de 12,4°C.
Temperatura la nivelul vegeta ției verzi a prezentat o medie de 12,64°C. La nivelul
vegetației verzi cea mai mic ă temperatur ă a fost de 11°C și cea mai mare de 13,6°C. Tot la
nivelul vegeta ției verzi din habitatul st udiat, valoarea medianei te mperaturii a fost de 12,70°C
și deviația standard reprezentând o valoare de 0,70.
La habitatul B este prezent ă și vegetaț ie uscată, în comparaț ie cu de habitatul A, unde
acest tip de vegeta ție nu era prezentă . Valoarea medie a temperaturii la nivelul vegeta ției
uscate este 12,61°C. Valoarea minim ă obținută a fost de 11,5°C ș i a fost 14°C valoarea
maximă. La nivelul vegeta ției uscate, valoarea median ă a temperaturii a fost de 12,5°C, în
timp ce, în ceea ce prive ște deviaț ia standard, a rezult at o valoare de 0,79.
Pe terenul cercetat, pentru temperatura la nivelul mu șchilor usca ți, valoarea cea mai
mare a fost de 13°C, iar cea mai mic ă temperatur ă de 12,6°C. Media temperaturii pentru
datele măsurate am g ăsit ca fiind de 12,8°C, iar mediana de 12,8°C. Devia ția standard a fost
mică, având valoarea 0,2.

In galerie
AeruluiLa nivelul nisipului
La nivelul nisipului toaletatLa nivelul vegetatiei verzi
La nivelul vegetatiei uscate10.511.011.512.012.513.013.514.014.515.0Temperatura (grade Celsius) Mean Mean±SD Mean±1.96*SD

Figura nr. 9 Varia ția temperaturii în habitatul B

18
Aceste calcule s-au realizat și în cazul valorilor ob ținute dup ă măsurarea temperaturii
la nivelul mu șchilor verzi. Calcule, în urma c ărora s-a ob ținut media temper aturii de 13,33°C,
valoarea minim ă fiind de 12,5°C, valoarea maxim ă a fost de 14,1°C, valoarea medianei a fost
de 13,4°C și pentru devia ția standard am ob ținut o valoare de 0,8.
Referitor la temperatura la ni velul frunzelor, valoarea minim ă a fost de 11,4°C,
valoarea maxim ă a fost de 13°C, mediana a fost de 12,5°C, media de 12,2°C ș i deviația
standard 0,64.
La nivelul mu șchilor maro, media temperaturii a luat valoarea de 12,53°C, devia ția
standard fiind de 0,15. Valoarea maxim ă măsurată a fost de 12,7°C, iar cea minim ă de
12,4°C. Am ob ținut pentru median ă valoarea de 12,5°C.
La fel ca și în cazul habitatului A, pe lâng ă măsurătorile amintite mai sus, s-au colectat
date și în ceea ce prive ște temperatura la nivelul resturilo r fecale, având o valoare medie de
12,57°C, valoarea maxim ă a temperaturii fiind de 13,4°C și cea mai mic ă valoare m ăsurata a
fost de 11,3°C. Valoarea medianei a fost de 12,7°C și a deviației standard de 0,75.
În habitatul prezentat, a fost m ăsurat și %RH, unde media a fost reprezentat ă de o
valoare de 88,42. La %RH, cea mai mic ă valoare a fost de 80,7 și cea m ai mare de 92,40.
Mediana %RH a fost de 89,40. La devia ția standard am primit o valoare de 2,88.
Cu ajutorul unui anemometru a fost m ăsurată și viteza vântului. Me dia vitezei vântului
a fost de 1,11 m/s, valoarea minim ă fiind de 0 m/s, în timp ce valoarea maxim ă a fost de 1,9
m/s, astfel rezultând valoarea la median ă de 1,15 m/s și deviația standard ca fiind 0,70.

Ieșire în data de 11.11.2017, la habitatul C
Pentru colectarea datelor, în cadrul habitatului C, am utilizat aceea și metodă ca ș i la
habitatele A ș i B. La fel ca și în cazurile anterioare prezentate, s-au realizat 10 dreptunghiuri,
fiecare având o suprafa ță de 10 m2. În cadrul ultimului habitat, C, în primul dreptunghi am
găsit o galerie, în al doilea 2 galerii, în al treilea am identificat 5 galerii, nu am g ăsit nici o
galerie în al patrulea și al cincilea dreptunghi, în al șaselea una, în al șaptelea nici una, în
dreptunghiul opt o singur ă galerie, în dreptunghiul nouă au fost descoperite în total trei galerii
și în ultimul dreptunghi realizat au fost g ăsite două galerii. În total au fost descoperite 15
galerii în perimetrul demarcat, în cadrul celui de-al treilea habitat cercetat.
Lungimea intr ării galeriei . La această populație de păianjeni cea mai mare lungime a
intrării galeriei, valoarea maxim ă a fost de 17,04 mm, iar cea mai mic ă lungime a intr ării
galeriei, valoarea minim ă a fost de 8,04 mm. La lungimea intr ării galeriei am g ăsit o valoare
medie de 11,38 mm.
Pentru deviaț ia standard a lungimii intr ării galeriei am g ăsit o valoare de 2,24, iar la

19
mediana lungimii intr ării galeriei o valoare de 10,89 mm.
Lățimea intrării galeriei . Valoarea maxim ă măsurată pentru lățimea intrării galeriei a
fost de 16,19 mm ș i valoarea minim ă a lățimii intrării galeriei a fost de 7,4 mm. La aceast ă
populație, la lățimea intrării galeriei, a fost calculat ă o valoare medie de 10,58 mm.
Pentru mediana lăț imii intrării galeriei rezult ă o valoare de 10,47 mm și pentru
deviația standard la l ățimea intrării galeriei o valoare de 2,22.
Variaț ii mari privind valoarea intr ării galeriilor au fost semnalate și la alte specii, de
exemplu la Eupalaestrus weijenberghi, la care diametrul intr ării galeriilor variaz ă între 13,39-
26,23 mm, media fiind de 18,95 mm (Álvarez et al. 2016).
Gulerul . Pe suprafa ța terenului cercetat, la 15 de galerii g ăsite, am calculat procentul
galeriilor care au guler și am primit o valoare de 73,33%.
La înălțimea gulerului, la acest habitat, am g ăsit o valoare medie de 6,26 mm. Am
măsurat înălțimea gulerului, iar cea mai mic ă înălțime, adică valoarea minim ă a fost de 0 mm,
galeria fiind lipsit ă de guler, în timp ce valoarea maxim ă, cea mai mare în ălțime, a fost de 20
mm.
Pentru deviaț ia standard a în ălțimii gulerului am ob ținut o valoare de 5,63 și pentru
mediana în ălțimii gulerului am primit o valoare de 7 mm.

Tabel nr. 3 Caracteris ticile galeriilor de Geolycosa vultuosa în habitatul C

Caracter Media Mediana DS Interval
Lungime intrare galerie (mm) 11,38 10,89 2,24 8,04-17,04
Lățime intrare galerie (mm) 10,58 10,47 2,22 7,4-16,19
Înălțime guler (mm) 6,26 7,00 5,63 0-20
Adâncime galerie (cm) 29,9 27,7 6,82 21,5-43,6
Distanța față de cel mai apropiat vecin (cm) 157,64 148 87,23 44-388
Lungime intrare galerie cel mai apropiat vecin (mm) 11,73 11,17 1,88 9,91-17,04
Lățime intrare galerie cel mai apropiat vecin
(mm) 10,73 10,82 2,03 8,47-16,19
Temperatura în galerie (°C) 9,60 10 0,48 9-10
Galerii toaletate
. Din totalul celor 15 galerii g ăsite în cadrul celui de-al treilea habitat
cercetat, 7 dintre acestea au galerii toaletate. În urma calculelor efectuate, am ob ținut
procentul galeriilor toaletate, acesta fiind de 46,66%.

20
Galerii ocupate cu p ăianjen . Din 15 de galerii cercetate în habitatul C, 12 au fost
ocupate cu p ăianjen. Dup ă efectuarea calc ulelor, a reie șit că acestea erau ocupate de p ăianjeni
în proporție de 80%.
Din totalul de 55 de galerii studiate în cele trei habitate, un procen t destul de ridicat,
respectiv 89,09% au fost ocupate de p ăianjeni. Galeriile goale ar putea fi utilizate de alte
specii de animale drept refugiu. Astfel, Schalk și Sezano (2014) au observat că , galeriile goale
ale speciei de tarantule Acanthoscurria sp. sunt uneori ocupate de dou ă specii de anure, cu
atât mai mult cu cât acestea sunt mai aproape de b ălțile de reproducere.
O rată mult mai mic ă de ocupare a galeriilor a fost semnalat ă la o popula ție de Lycosa
tarentula , și anume de 78,4% (Fernández- Montraveta & Cuadrado 2003).
Adâncimea galeriei . La popula ția de Geolycosa vultuosa în acest habitat cercetat,
pentru adâncimea galeriei am g ăsit o valoare medie de 29,90 cm. Cea mai mare adâncime a
galeriei, valoarea maxim ă a fost de 43,6 cm, în timp ce cea mai mic ă adâncime a galeriei,
valoarea minim ă a fost de 21,5 cm.
Pentru mediana la adâncimea galeriei am g ăsit o valoare de 27,7 cm, iar la devia ția
standard la adâncimea galeriei o valoare de 6,82.
Miller și Miller (1984) au ar ătat că există o corelație pozitiv ă între adâncimea galeriei
și diametrul intră rii galeriei în cazul mai multor specii de Geolycosa . Acest lucru, spun
cercetătorii de mai sus, arat ă marea importan ță a galeriei în istoria vie ții grupului.
Numărul vecinilor într-un cerc cu raza de un metru . La populaț ia studiată , au fost
găsite 13 galerii f ără vecini pe o rază de un metru și două cu un singur vecin.
Valoarea medie a num ărului vecinilor pe o raz ă de un metru a fost de 0,13. Pentru
deviația standard a rezultat o valoare de 0,35.
Cel mai apropiat vecin . Pentru lungimea intr ării galeriei a celui mai apropiat vecin am
găsit o valoare medie de 11,73 mm, unde cea mai mare lungime a intr ării galeriei celui mai
apropiat vecin a fost de 17,04 mm, iar cea mai mic ă lungime a intr ării galeriei a fost de 9,91
mm.
Pentru devia ția standard a lungimii intr ării galeriei la celui mai apropiat vecin am g ăsit
o valoare de 1,88, iar la mediana lungimii intr ării galeriei o valoare de 11,17 mm.
La populaț ia studiat ă de păianjen, pentru l ățimea intrării galeriei la cel mai apropiat
vecin, am ob ținut o valoare medie de 10,73 mm. Valoarea maxim ă, cea mai mare l ățime a
intrării galeriei a fost de 16,19 mm și valoarea minim ă a lățimii la intrarea galeriei a fost de
8,47 mm.
Pentru mediana l ățimii intrării galeriei am g ăsit o valoare de 10,82 mm și pentru
deviația standard a l ățimii intrării galeriei o valoare de 2,03.

21
20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46
adancime galerie (cm)681012141618 lungime intrare galerie (mm)
latime intrare galerie (mm)

Figura nr. 10 Corela ția dintre lungimea, l ățimea intrării și adâncimea galeriilor
de Geolycosa vultuosa în habitatul C

10 galerii fost ocupate cu p ăianjeni, din cele 14 galerii v ecine. Am avut o galerie cu
vecin la o distan ță mai mare de 5 m, care a fost exclus din aceste analize.
Cea mai mic ă distanță între cei mai apropia ți vecini a fost de 44 cm, iar valoarea
maximă, cea mai mare distan ță între cei mai apropia ți vecini a fost de 388 cm, unde media
distanței a fost de 157,64 cm. Devia ția standard a acestui parametru a fost de 87,23, iar
mediana de 148 cm.
Am măsurat și adâncimea galeriilor vecine. Me dia adâncimii a fost de 29,3 mm,
deviația standard 5,47, valoarea maxim ă 40 cm, valoarea minim ă 21,5 cm ș i mediana a luat
valoarea de 28 cm.
Valorile factorilor de mediu . Temperatura în galerii în habitatul C, a prezentat o
valoare medie de 9,60°C, unde valoarea maxim ă a temperaturii a fost de 10°C, în timp ce
valoarea minim ă a temperaturii a fost de 9°C. Are o devia ție standard de 0,48. Mediana
temperaturii în galeriile g ăsite a fost de 10°C.
Din datele m ăsurate, media temperaturii aerului a fost de 13,13°C. La temperatura

22
aerului valoarea minim ă obținută a fost de 9,9°C, iar valoarea maxim ă a temperaturii aerului a
fost de 20,6°C. Pentru mediana temperaturii aerului am primit o valoare de 12,7°C, iar pentru
deviația standard 2,39.
Se poate observa c ă temperatura aerului a variat foarte mult în compara ție cu cea
măsurată în interiorul galeriilor. Varia țiile mari de temperatur ă ar fi dăunătoare păianjenilor în
să galeriile ofer ă protecție în acest sens, precum și împotriva pr ădătorilor (Chai & Wilgers
2015, Chickhale & Santape 2015).
În acest habitat, temperatura a fost m ăsurată la nivelul urm ătoarelor substraturi: nisip,
nisip toaletat, vegeta ție uscată , vegetație verde (inclusiv frunze verzi), frunze uscate, mu șchi
uscaț i, muș chi verzi, mu șchi maro, Corynephorus și materii fecale.
Media temperaturii la nivelul nisipului a fost de 10,64°C, unde valoarea maxim ă a fost
de 15,30°C și valoarea minim ă, cea mai mic ă valoare a fost de 7,2°C. În urma calcul ării
medianei și a deviației standard am primit o valoare de 10,7°C, respectiv 2,46.
La nivelul nisipului toaletat , am primit o valoare medie de 8,78°C, în timp ce valoarea
maximă a temperaturii a fost de 11,2°C și valoarea m inimă de 6,7°C. Devia ția standard a
temperaturii la nivelul nisipul ui toaletat a fost de 1,86 și mediana de 8,5°C.
A fost măsurată și temperatura la nivelul vegeta ției verzi, unde me dia temperaturii a
fost reprezentată de o valoare de 11,88°C. La nivelul vegeta ției verzi, cea mai mic ă
temperatură a fost de 6,8°C și cea mai mare de 19,3°C. La devia ția standard am primit o
valoare de 3,60. Mediana temp eraturii la nivelul vegeta ției verzi a fost de 12,4°C.
În ceea ce prive ște temperatura la nivelul mu șchilor usca ți, valoarea cea mai mare a
fost de 13,8°C și cea mai mic ă temperatură măsurată a fost de 7,6°C. Media temperaturii la
datele primite a luat valoarea de 11,26°C, și mediana 12,4°C. Devia ția standard a fost de 3,25.
La fel ca și la habitatul B ș i aici este prezent ă vegetația uscată. Valoarea medie pentru
temperatură la nivelul vegeta ției uscate este 11,5° C. Valoarea minim ă obț inută pentru
temperatură a fost de 7,6°C, în timp ce 19°C a fost valoarea maxim ă a temperaturii. La nivelul
vegetației uscate, valoarea median ă a temperaturii a fost de 10,4°C și pentru devia ția standard
am primit o valoare de 3,86.
Temperatura la nivelul mu șchilor v erzi, media temperaturii a fost de 8,77°C, valoarea
minimă fiind de 7°C, valoarea maxim ă a fost de 10,6°C, valoarea medianei a fost de 8,75°C și
pentru devia ția standard a rezulta t o valoare de 1,51.
La habitatul C, similar habitatelor prezentate anterior, s-a m ăsurat și temperatura la
nivelul materiilor fecale. În urma m ăsurătorilor, s-a ob ținut media temperaturii de 9,23°C, cea
mai mare valoare a temperaturii de 12,5°C și valoarea minim ă măsurată a fost de 7°C.
Valoarea primit ă la mediană a fost de 8,2°C și la deviația standard a fost de 2,89.

23
Calcule s-au efectuat și la nivelul frunzelor uscate, în urma că rora a rezultat valoarea
minimă de 8,9°C, valoarea maxim ă de 18,3°C, deviaț ie standard de 4,39 și mediană de
10,15°C. Media a luat valoarea de 11,87°C.
Referitor la temperatura la nivelul mu șchilor maro, valoarea cea mai mare a fost de
16,9°C și cea mai mic ă temperatur ă de 7,9°C. Media temperaturii a fost de 10,6°C, și mediana
8,8°C. Devia ția standard a fost de 4,22.
La nivel de Corynephorus am realizat o singur ă măsurătoare, care a fost de 11,9°C.
Se poate observa c ă, similar altor studii (ex. Cl ayton & Bull 2017), temperatura
aerului, precum și cea de la nivelul diferitelor substraturi, a fost mai mare decât cea din
interiorul galeriilor.

In galerie
AeruluiLa nivelul nisipului
La nivelul nisipului toaletatLa nivelul vegetatiei verzi
La nivelul vegetatiei uscate2468101214161820Temperatura (grade Celsius) Mean Mean±SD Mean±1.96*SD

Figura nr. 11 Variaț ia temperaturii în habitatul C

În al treilea habitat prezentat, a fost calculat ă media umidit ății relative, care a fost
reprezentat ă de o valoare de 59. La %RH, valoare minim ă a fost de 44,3 și maxima de 71,1.
Mediana umidit ății relative a fost de 60,8. La devia ția standard am primit o valoare de 6,66.
La fel ca în cazul habitatelor prezentate anterior, a fost m ăsurată viteza vântului și în

24
cadrul habitatului C. În urma m ăsurătorilor efectuate, a reie șit că media vitezei vântului a fost
de 4,53 m/s, valoarea minim ă fiind de 1,9 m/s, în timp ce valoarea maxim ă a fost de 7,7 m/s,
valoarea medianei a fost de 4,4 m/s și pentru devia ția standard a rezulta t o valoare de 1,38.

Root 1 vs. Root 2
-6 -4 -2 0 2 4 6 8
Root 1-4-3-2-10123456Root 2 habitatul A
habitatul B
habitatul C

Figura nr. 12 Aranjarea habitatelor în urma analizei discriminatorie

Ieșire în data de 11.11.2017, la habitatul D
În habitatul D, situat dup ă localitatea Sc ărișoara Nouă , lângă o stâna, am g ăsit doar o
singură galerie, care avea un gule r de 9 mm, dar era lipsit ă de nisip toaletat. Lungimea intr ării
galeriei a fost de 13,45 mm, în timp ce l ățimea acesteia avea 7,92 mm. Galeria a avut o
adâncime de 19,6 mm, în cap ătul galeriei fiind descoperit și păianjenul. Nu a prezentat vecini
într-un cerc cu raza de 5 m. Temperatura în inte riorul galeriei a fost de 10°C, cea a aerului a
variat între 9,3 ș i 10,1°C. La nivelul nisipului temperatura a variat între 3,7 și 4,7°C, și a fost
de 3,6°C la nivelul vegeta ției uscate și de 3,4 la nivelul vegeta ției verzi. %RH a variat între
71,7 ș i 74,1, iar viteza vântului între 1,7 și 7,4 m/s.

25
Concluzii

Pe parcursul studiului am realizat cercet ări asupra a trei popula ții de Geolycosa
vultuosa în Câmpia Careiului, nord-vestul României.
În cadrul primului habitat investigat, habi tatul A, au fost cercetate cele mai multe
galerii, însumând un num ăr de 31, în timp ce în habitatul B au fost g ăsite cele mai pu ține
galerii, în num ăr total de 9. În habitatul C au fost analizate 15 galerii.
În ceea ce prive ște procentul p ăianjenilor situa ți în galerii, ace știa au fost prezen ți într-
o proporție de 89,09% din totalul galeriilor descoperite. Din 55 de galerii enumerate, în 49 au
fost găsiți păianjeni. Gradul de ocupare a galeriilor a fost mai ridicat în habitatul A.
Majoritatea galeriilor (76,36%) au prezentat guler, procentul galeriilor cu guler fiind
cel mai mare în habitatul A și cel mai mic în habitatul B. Procentul galeriilor toaletate a fost
de 67,27%, mai mare în habitatul B și mai mic în habitatul C.
Pentru media lungimii intr ării galeriilor am primit o valoare de 11,67 mm, cea mai
largă intrare fiind de 17,83 mm și cea mai mic ă de 8,04 mm. Media l ățimii galeriilor în cadrul
celor trei habitate a avut o valoare de 10,71 mm. Valoarea maxim ă a fost de 16,19 mm, iar
valoarea minim ă de 7,40 mm.
Referitor la adâncimea galeriilor am g ăsit o valoare medie de 24,75 cm. Cea mai
adâncă galerie a fost de 45,40 cm, iar cea mai superficial ă 5,20 cm. O corela ție pozitiv ă
pronunț ată se poate observa între diametrul intr ării galeriilor și adâncimea lor în cazul
habitatelor B și C.
În urma m ăsurătorilor, din punct de vedere al învecin ării, am constatat c ă, cea mai
mică distanță între dou ă galerii vecine a fost de 10 cm, iar cea mare de 468 cm.
Variaț iile de temperatur ă în interiorul galeriilor au fo st mult mai reduse decât cele ale
mediului înconjură tor.
Analiza discriminatorie a scos la iveal ă o separare clar ă a habitatului C de celelalte
două . Parametrii care diferen țiază semnificativ habitatele, conform analizei sunt: temperatura
din interiorul galeriei, adâncimea ei, v ecinii dintr-un cerc cu raza de un metru și faptul c ă,
intrarea galeriei este toaletat sau nu.

26Bibliografie

1. Albín, A., Simó, M., Aisenberg, A. (2016): Ch aracterisation of burrow architecture udner
natural conditions in the sand- dwelling wolf spider Allocosa brasiliensis. Journal of
Natural History 50 (3-4): 201-209.
2. Álvarez, L., Perafán, C., Pérez-Miles, F. (2016): At what time, for what distance, and for
how long does tarantula Eupalaestrus weijenberghi (Araneae: Theraphosidae) leave its
burrow during the mating season? Arachnology 17 (3): 152-154.
3. Bayram, A., Kunt, K.B., Dani șman, T. (2017): The checklist of the spiders of Turkey.
Version 2017 [last updated 11 January 2017] , < http://www.spidersofturkey.info>
4. Bidegaray-Batista, L., Arnedo, M ., Carlozzi, A., Jorge, C., Pliscoff, P., Postiglioni, R.,
Simo, M. Aidenberg, A. (2017): Dispersa l Strategies, Gene tic Diversity, and
Distribution of Two Wolf Spiders (Araneae, Lycosidae): Potential Bio-Indicators of
Ecosystem Health of Coastal Dune Habita ts of South America. pp.109-135. In: Viera,
C, Gonzaga, M.O. (Eds.). Behaviour and Ecology of Spiders – Contributions from the Neotropical Region. Springer.
5. Blagoev, G., Deltshev, C., Lazarov, S., Naumov a, M. (2017): The spiders (Araneae) of
Bulgaria. Version: October 2017. National Museum of Natural History, Bulgarian
Academy of Sciences. Online at <http://www.nmnhs.com/spiders-bulgaria/>
6. Bradley, R.A. (1996): Foraging activity and burrow distribution in the sydney brown
trapdoor spider ( Misgolas rapax Karsch: Idiopidae). The Journal of Arachnology 24:
58-67.
7. Buchar, J., Dolanský, J. (2011): New records of wolf spiders (Araneae: Lycosidae) in the
Mediterranean. Klapalekiana 47: 5-11.
8. Canning, G., Reilly, B.K., Dippenaar-Schoe man, A.S. (2014): Burrow structure and
microhabitat characteristics of Nesiergus insulanus (Araneae: Theraphosidae) from
Frégate Island, Seychelles. The J ournal of Arachnology 42 (3): 293-298.
9. Carrel, J.E. (2003): Ecology of two burrowing wo lf spiders (Araneae: Lycosidae) syntopic
in Florida Scrub: burrow/body size relationships and habitat prefer ences. Journal of
the Kansas Entomological Society 76(1): 16-30.
10. Chai, Y.Q., Wilgers, D.J. (2015): Effects of temperature and light levels on refuge use
and activity in the wolf spider Rabidosa punctulata . Transactions of the Kansas
Academy of Science 118(3-4): 194-200.
11. Chikhale, M.P., Santape, G. B. (2015): Bu rrowing habit play thermoregulation role in
Geolycosa Montgomery, T. H., 1904 (Araneae, Lycosidae). International Journal of

27Science and Research 4(4): 2162-2163.
12. Chikhale, M.P., Santape, G. B., Bodkhe, A. K. (2013): Some observations on burrow
architecture of burrowing spider Geolycosa Montgomery, 1904 (Araneae, Lycosidae)
at Vairat, Melghat Tiger Reserve, Maharash tra, India. Indian Journal of Arachnology
2(2), 34-38.
13. Clayton, J., Bull, M. (2017): The impact of sheep grazing on th e depth of spider
burrows and of burrows selected by the pygmy bluetongue lizard ( Tiliqua
adelaidensis ). Wildlife Research 43(8):691-703.
14. Covaciu-Marcov, S.D., Sas, I, Cicort-Lucaciu, A. Ș., Kovacs, É.H., Pintea, C. (2009):
Herpetofauna of the Natural Reserves from Carei Plain: zoogeogr aphical significance,
ecology, statute and conserva tion. Carpathian Journal of Earth and Environmental
Sciences 4(1): 69-80.
15. Demir, H., Seyyar, O. (2017): Annotated Checklist Of The Spiders Of Turkey. Mun.
Ent. Zool. 12(2): 433-469.
16. de Simone G.A., Aisenberg, A., Peretti, A.V. (2015): Female and juvenile burrow
digging in Allocosa brasiliensis, a South American sand -dwelling wolf spider.
Arachnology 16(8): 276-280.
17. Fernández-Montraveta, C., Cuadrado, M. (2003) : Timing and patterns of mating in a free-
ranging population of Lycosa tarantula (Araneae, Lycosidae) from central Spain.
Canadian Journal of Zoology 81: 552-555.
18. Fernández-Montraveta, C., Cuadrado, M. (2008): Microhabitat selection in the potentially
endangered wolf spider Donacosa merlini (Araneae: Lycosidae): implications for
spider conservation. Canadian J ournal of Zoology 86 (11): 1280-1288.
19. Fernández-Montraveta, C., Lahoz-Beltra, R., Ortega, J. (1991): Spatial distribution of
Lycosa tarentula fasciiventris (Araneae, Lycosidae) in a population from central
Spain. Journal of Arachnology 19: 73-79.
20. Ferenți S., Cupsa D., Covaciu-Marcov S.D. 2012. Ecological and zoogeographical
significance of terrestrial isopods from th e Carei Plain Natural Reserve (Romania).
Archives of Biological Scie nces, Belgrade 64(3): 1029-1036.
21. Ferretti, N., Copperi, S., Schw erdt, L., Pompozzi G. (2014): Another migid in the wall:
natural history of the endemic and rare spider Calathotarsus simoni (Mygalomorphae:
Migidae) from a hill slope in central Argen tina. Journal of Natural History 48 (31-32):
1907-1921.
22. Foelix, R., Rechenberg, I., Erb, B., Albín, A., Aisenberg, A. (2017): Sand transport and
burrow construction in sparassid and lyco sid spiders. Journal of Arachnology 45: 255-

28264.
23. Fuhn, I.E., Niculescu-Burlacu, F. (1971): Fam. Lycosidae. Fauna Republicii Socialiste
România, Arachnida Volumul V, Fascicula 3. Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureș ti, pp. 1-54, 202-205.
24. Gache, C. (2014): Status of the bird fauna fr om Carei Plain natural protected area, north
western Romania, in 2011. North-western Journal of Zoology 10(supl.): S125-S134.
25. Gajdos, P., Svaton, J. (1993): The red list of spiders of Slovakia. pp. 115-133. In:
Cantarella, T., Alicata, P ., Marcellino, I. (eds.), XI V European Colloquium of
Arachnology. Bolletino dell’Accademia Gioenia di Scienze Naturali, Catania 26 (345).
26. Gupta, N., Das, S.K., Siliwal, M. (2015): Natural history of the trapdoor spider Idiops
joida Gupta et al 2013 (Araneae: Idiopidae) fr om the Western Ghats in India. Journal
of Asia-Pacific Biodiversity 8(1): 38-42.
27. Hoffmann, R., Hoffmann-Berei, I. (2014): Prel iminary data on the bat fauna from Carei
Plain natural protected area, Romania. North-western Jo urnal of Zoology 10(supl.):
S27-S32.
28. Marshall, S.D. (1997): The eco logical determinants of sp ace use by a burrowing wolf
spider in a xeric shrubland ecosystem. Journal of Arid Environments 37: 379-393.
29. Michalko, R., Pekár, S. (2015): Niche partitioning and niche filtering jointly mediate the
coexistence of three closely related sp ider species (Araneae, Philodromidae).
Ecological Entomology 40:22–33.
30. Michalko, R., Košuli č, O., Hula, V., Surovcová, K. ( 2016): Niche differentiation of two
sibling wolf spider species, Pardosa lugubris and Pardosa alacris , along a canopy
openness gradient. Journal of Arachnology 44(1): 46-51.
31. Miller, G.L., Miller, P.R. (1984): Correlations of burrow characteristics and body size in
burrowing wolf spiders (Araneae: Lycosida e). Florida Entomologist 67(2): 314-317.
32. Nadolny, A.A., Omelko, M.M., Marusik, Y.M., Blagoev, G. (2016): A new species of
spider belonging to the Pardosa lugubris-g roup (Araneae: Lycosidae) from Far East
Asia. Zootaxa 4072(2):263-281.
33. Nentwig, W., Blick, T., Gloor , D., Hänggi, A., Kropf, C. (2017): Spiders of Europe.
<www.araneae.unibe.ch>, Version 07.2017
34. Pfliegler, W.P. (2014): Records of some rare and interesting spider (Araneae) species
from anthropogenic habitats in Debrecen, Hungary. Acta Naturalia Pannonica 7: 143–156.
35. Sas-Kovács, É.H., Sas-Kovács, I. (2014a): Lycosidae (Arachnida: Araneae) in “Câmpia
Careiului” (north-western Romania): preliminary assessment of composition,

29distribution, habitat prefer ence and conservation. North- western Journal of Zoology
10(supl.): S102-S114.
36. Sas-Kovács, É.H., Sas-Kovács, I. (2 014b): Note on the distribution of Geolycosa vultuosa
(Araneae: Lycosidae) in the “Câmpia Careiului” Natura 2000 site, north-western
Romania. Biharean Bi ologist 8(2): 117-119.
37. Schalk, C.M., Sezano, M. (2014): Observatio ns on the use of tarantula burrows by the
anurans Leptodactylus bufonius (Leptodactylidae) and Rhinella major (Bufonidae) in
the Dry Chaco ecoregion of Bolivia. Acta Herpetologica 9(1): 99-102.
38. Seer, F.K., ElBalti, N., Schrautzer, J., Irmler, U. (2015): How much space is needed for
spider conservation? Home range and move ment patterns of wolf spiders (Aranea,
Lycosidae) at Baltic Sea beaches. Jo urnal of Insect Conservation 19: 791–800.
39. Shaw, E.M., Bennett S.P., Wheater , C.P. (2011): Distribution of Brachypelma vagans
(Theraphosidae) burrows and thei r characteristics in Belize ov er two years. Journal of
Arachnology 39: 515-518.
40. Siliwal, M., Kananbala, A., Bhubaneshwari, M., Raven, R. (2015): Natural historz and
two new species of trapdoor spdier genus Conothele Thorell 1878 (Araneae:
Ctenizidae) from India. The Journal of Arachnology 43: 34-39.
41. Souza-Silva, M., Silva, I.G., Brescovit, A.D. (2014): Bionomic aspects of Prorachias
bristowei (Araneae: Mygalomorphae: Nemesiidae): burrow density and shape, food
items, body size and reproduction. Studies on Neotropical Fauna and Environment
49(2): 106-113.
42. Szinetár, C. (2006): Pókok: Kereszte spókok, farkaspókok, ugrópókok és rokonaik a
Kárpát-medencében. El ővilág Könyvtár, Kossuth Kiadó, Budapest. pp. 60.
43. Szmatona-Túri, T., Vona-Túri, D. (2016): The effect of grassland management on
diversity of spider assemblages in the Mátra Mountain. Ecologia Montenegrina 7: 291-297.
44. Telcean, I.C., Cupș a, D., Sas-Kovács, I., Cicort-Lucaciu, A.S., Covaciu-Marcov, S.D.
(2014): Some data upon the fish fauna from Carei Plain natural protected area
obtained with herpetological methods. North-western Journal of Zoology 10(supl.): S135-S140.
45. Uchman, A., Vrenozi, B., Muceku, B. (2018): Spider burrows in ichnological context: a
review of literature data and burrows of the wolf spider Trochosa hispanica Simon,
1870 from Albania. Rendiconti Lincei. Scienze Fisiche e Naturali 29: 67-79.
46. Veloso, V.G., Lozano, M., Perez-Hurtado, A., Hortas, F., Garcia, G.F. (2008): Response
of talitrid amphipods to a gradient of recreationa l pressure caused by beach

30urbanization. Marin Ecology 29: 126–133.
47. Viera, C., Gonzaga, M.O. (eds.) (2017): Behaviour and Ecology of Spiders –
Contributions from the Neotropical Regi on. PSpringer International Publishing AG.
pp. XVII, 437p.
48. Williams, J.L., Moya-Lara ňo, J., Wise, D.H. (2006): Burrow decorations as antipredatory
devices. Behavioral Ecology 17(4): 586-590.
49. ***** Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural
habitats and of wild fauna and flora. Official Journal L 206 , 22/07/1992 P. 0007 –
0050
50. ***** Directive 2009/147/EC Of The European Parliament And Of The Council of 30
November 2009 on the conservation of wild birds (Amended version of Directive
79/409/EEC from April 1979)
51. ***** European Environment Agency 2018. Geolycosa vultuosa (C.L. Koch, 1838)
<http://eunis.eea.europa.eu/species/226693>
52. ***** Fauna Europaea 2018: Geolycosa vultuosa <https://fauna-
eu.org/cdm_dataportal/taxon/ 73119b16-f91c-4008-b30d-398309c8d0f4>
53. ***** Google Inc. 2009. Google Earth (Version 5.1.3533.1731) [Software]. Available
from <http://too.lazy.to.look.it.up/>
54. ***** IUCN Redlist 2018. <h ttp://iucnredlist.org>
55. ***** Izeltlabuak 2018.
<http://izeltlabuak.ucoz.hu/news/a_szongari ai_cselopok_lycosa_singoriensis_es_a_po
koli_cselopok_geolycosa_vultuosa_terepi_hatarozasa/2017-11-25-24>
56. ***** Microsoft Excel 2010. Pachetul Microsoft Office.
57. ***** Ordonanta de Urgenta nr. 57 din 20 iuni e 2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habita telor naturale, a florei si faunei salbatice. Monitorul
Oficial.
58. ***** StatSoft, Inc. 2001. STATISTICA (data an alysis software system), version 6.0.
<www.statsoft.com>
59. ***** World Spider Catalog (2018) World Spid er Catalog, version 19.0. Natural History
Museum Bern, online at <http://wsc.nmbe.ch> (14.01.2018) doi: 10.24436/2
60. ***** Why Our Future Depends on Spider Conservation:
<https://care2.com/causes/why-our-future-depends-on-spider-conservation.html>