PROGRAMUL DE STUDIU : BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI [622789]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
PROGRAMUL DE STUDIU : BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF LUCRĂRI DR.CIOARĂ FELICIA

ABS OLVENT :
PETRUȘAN MIHAELA VALERIA

ORADEA
2017

1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
PROGRAMUL DE STUDIU:BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ZI

RECU PERARE A ÎN NEVRALGIA
CERVICO -BRAHIALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF LUCRĂRI DR. CIOARĂ FELICIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
CAPITOLUL I. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI BIOMECANICA COLOANEI CERVICALE ….. 6
I.1. Anatomia funcțională a coloanei cervicale ………………………….. ………………………….. ………………. 6
I.2. Biomecanica coloanei cervicale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 8
I.3. Factorii metabolici și nutriționali ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
I.3.1. Nuc leul pulpos ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
I.3.2. Inelul fibros ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
I.4. Corpii vertebrali ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
I.5. Structurile neurale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
CAPITOLUL II. NEVRALGIA CERVICO -BRAHIALĂ ………………………….. ………………………….. … 18
II.1. Definiția bolii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 18
II.2. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 18
II.3. Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
II.4. Simptomatologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 20
II.5. Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 21
II.5.1. Criterii clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 22
II.5.2. Criterii radiologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
II.5.3. Criterii de laborator ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 24
II.5.4. Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 24
II.5.5. Evoluția bolii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 25
II.6. Trata ment ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 25

PARTEA PERSONALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
CAPITOLUL III. OBIECTIVE ȘI IPOTEZA DE LUCRU ………………………….. ………………………….. .. 30
III.1. Ipoteza de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 30
III.2. Obiectivele lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 30
CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODE ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
IV.1. Material ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 31
IV. 2. Metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 32
IV.2.1 Metode de evaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 32
IV.2.2. Metode de tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 35
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ……………….. 50

3
CAPITOLUL VI. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 71
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 71

4
INTRODUCERE

Nevralgia cervico -brahială este definită ca fiind un sindrom dureros al regiunii
cervicale și al umărului s urvenind în interiorul de distri buție ale rădăcinilor cervicale C5 -C8.
Topografia durerii este elementul esențial la care se adaugă paresteziile p redominant
distale.
Mai rar acuzele bolnavului constau din simple senzații parestezice distale pe unul sau
mai multe dermatoame.
Debutul nevralgiei poate fi acut (prin hernie discală cervicală), în care discul a migrat
în canalul spinal, sau un debut lent (în care discul nu a migrat ) și apare după expunerea la frig ,
atunci când coloana est e menținută în poziții monotone fixe prelungite sau după
microtraumatisme.
Evoluția NCB se poate întinde pe durata a 5 -6 luni, după primele 4 săptămâni (faza
acută), simp tomele fiind parțial atenuate, trecând în stadiul subacut în următoarele 2 -3
luni. Deși evoluția este trenantă, pot surveni și scurte perioade de remisiune spontană a
durerilor.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomatologie (cervicalgia iradiată, par esteziile,
deficitul motor, testul de elongație radiculară pozitiv) și pe investigațiile imagistice
(radiografii, rezonanță magneticǎ nucleară, tomografia computerizată, mielografia).
Diagnosticul diferențial se face cu afecțiunile care mimează durerea ira diată pe
membrul superior: sindromul umăr -mână, periartrita scapulo -humerală, sindromul de tunel
carpian, epicondilita, neoplasmul de sân, leuconevraxita, spondilodiscita, tumori
intramedulare, metastaze, sindromul de coastă cervicală, sd. Pancoast -Tobias (cu afectarea
rădăcinii C8 -T1).
Tratamentul nevralgiei cervico -brahiale se bazează pe terapii medicale de lungă duratǎ
sau intervenție neurochirurgicalǎ, indicația fiind în funcție de stadiul bolii.
Prin realizarea acestei lucrări am dorit să scot în evide nță beneficiile tratamentului
recuperator asupra durerilor cervico -brahiale, deoarce am constatat efecte favorabile ale
tratamentului asupra pacienților diagnosticați cu nevralgie cervico -brahială.

CAPITOLUL I. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI BIOMECANICA
COLOA NEI CERVICALE

I.1. Anatomia funcțională a coloanei cervicale

Coloana vertebrală este o lungă coloană mediană și posterioară, numită și rachis, formată prin
suprapunerea celor 33 -34 de piese osoase, vertebrele. Vertebrele răspund: gâtului, toracelui,
regiunii lombare și pelvisului.Vertebrele poartă diferite denumiri de la regiunile
respective.Vertebrele cervicale răspund gâtului. Ele sunt în număr de 7, se notează de la (C1)
la (C7), iar împreună formează coloana cervicală.
Coloana cervicală este alcătuit ă din mai multe componente, pentru a ajuta la mobilitatea
necesară și la stabilitatea acesteia. Vertebrele cervicale reprezintă prima parte a coloanei
vertebrale. Cu excepția primelor vertebre cervicale, fiecare vertebră este compusă din două
părți principa le, anterior corpul vertebral iar posterior arcul vertebral, unite prin pediculi. Cele
două componente principale delimitează orificiul vertebral care, prin însumarea cu celelalte
orificii vertebrale, constituie canalul vertebral care conține măduva regiun ii cervicale.
Arcul vertebral cuprinde cei doi pediculi, două lamele, o apofiză spinoasă, două
apofize transverse alăturate se delimitează orificiile intervertebrale, prin care trec nervi i
spinali și vase sangvine.
Primele două vertebre, atlasul (C1) și a xisul (C2) sunt diferite de celelalte 5
subiacente .
Atlasul, prima vertebră, este distinctă între celelalte vertebre deoarece prin ea coloana
vertebrală se articulează cu craniul. Atlasul este alcătuit din două mase osoase, unite între ele
prin două form ațiuni osoase de forma unui arc, dispuse unul anterior și celălalt posterior.
Axisul, a doua vertebră, se caracterizează prin corpul alungit transversal, pe fața ei superioară
aflându -se apofiza odontoidă care are 12 -16 mm înălțime și reprezintă un pivot cilindric în
jurul căruia se rotește atlasul în mișcarea de rotație a capului.1

1Baciu Clement – Anatomia funcțională a aparatului locomotor, Editura Stadion, București, 1972

7

Restul vertebrelor au caracter comun cu unele mici particularități pentru ultimele
două; corpul vertebral este în formă de trunchi de piramidă, având baza mai largă decât
platoul superior pe care găsim apofizele uncinate, caracteristice pentru vertebrele cervicale și
cu rol foarte important într -o serie de afecțiuni neuro -vasculare specifice.
Corpul acestor vertebre are dimensiuni mici în comparație cu corpul celorlalte
verte bre. Dimensiunile corpului vertebral cresc mergând spre vertebrele toracale. La periferia
corpului vertebrei se găsesc proeminențe osoare, apofize unciforme, supuse unor procese de
uzură ce se produc timpuriu.
Leziunile de uzură sunt mai pronunțate între vertebrele (C4) – (C5) și (C5) – (C6). În
general suprafețele articulare ale vertebrelor cervicale sunt aproape plane, cele superioare
paralele cu cele inferioare.

8
I.2. Biomecanica coloanei cervicale

Cea mai mobilă zonă a coloanei vertebrale e ste segmentul cervical.
Această particularitate este dată de înălțimea discului intervertebral, cât și de modul de
orientare și forma fețelor apofizelor articulare.
Mobilitatea coloanei cervicale:
o Flexia și extensia capului . Aceste mișcări însumează nu nu mai mobilitatea în primele
2 articulații ale coloanei vertebrale, ci în toate articulațiile acestui segment. Se
realizează o amplitudine în flexie de 30 – 45 grade din care 20 grade în articulația
atlantooccipitală iar în extensie tot 35 – 45 grade din care 30 grade în articulația
atlantooccip itală. Se măsoară cu goniometre speciale sau prin evaluarea în centimetri a
distanței dintre menton și stern.
o Rotația capului (stg. dr.) are o amplitudine de 45 -70 grade, fără participarea
articulației atlantooccipitale cu al cărei aport, amplitudinea crește.
Se apreciază prin unghiul format de linia care trece prin cele două conducte auditive
externe în poziția 0 (zero) a capului, cu aceeași linie după executarea rotației capului.
o Mișcarea de înclinare laterală, măsoară 40- 45 grade din care 15 -20 grade din
atlantooccipitală. Se apreciază prin unghiul format de linia arcadelor cu linia
orizontală a umerilor sau distanța dintre acromion și tragus.
o Circumducția este o mișcare combinată din celelalte patru mișcări menționat e mai
sus.
Cele trei tipuri de mișcări fundamentale în coloana cervicală:
a. Mișcarea de alunecare este mișcarea de deplasare în plan sagital , după un model liniar, al
corpului unei vertebre, care alunecă pe nucleul pulpos subiacent, spre anterior sau post erior.
În seria de segmente de mișcare ia naștere un aspect de « scară cu trepte », fiecare vertebră
deplasându -se față de cea inferioară. Mișcarea de alunecare este tipică pentru segmentele
prevăzute cu discuri dreptunghiulare, cum sunt cele din partea superioară a coloanei
cervicale.
b.Mișcarea de înclinare este mișcarea de deplasare obținută prin deformarea discului,
în care corpul vertebral alunecă pe suprafața nucleului care se conicizează și se deplasează
în partea opusă. Această mișcare contribuie atât la realizarea flexiei -extensiei cât și a
încovoierii laterale fiind caracteristică pentru segmentele cu discurile în formă de trapez, cu baza
anterioară, așa cum sunt cele din zona centrală a lordozei.

9
c. Mișcarea de rotație se realizează în jurul un ui ax vertical ce trece prin corpul vertebral,
deformând prin torsiune discul vertebral. Se asociază cu încovoierea laterală. 2(Fig.1)

Fig.2 Cele trei tipuri de mișcări fundamentale în coloana cervicală
I.3. Factorii metabolici și nutriționali

Fenomenel e degenerative ale DIV (discului intervertebral) sunt amorsate de tulbură rile
metabolice ce survin, în mod firesc, odată cu înaintarea în vârstă. Principala consecință a
acestora este diminuarea capacităț ii de hidropexie: d e la o hidratare de 88 -80% odată cu
înaintarea în vârstă se ajunge la 70% situație în care DIV nu -și mai poate îndeplini funcț iile
mecanice. Deshidratarea înseamnă pierderea proprietății de ,,capcană de apă" a nucleului
pulpos micșorând astfel forț a de tensionare a inelului fibros, care d evine mult mai pu țin
rezistent la acțiunea forț elor de presiune pe verticală și la efectuarea mișcă rilor de basculare
ale platourilor vertebrale î n plan orizontal. Aceste tulburări ale mecanicii DIV
creează tensiuni anormale asupra formaț iunilor nervoase, ligamentare .
Deshidratarea DIV poate începe să se instaleze chiar la subiecți tineri, după unii autori
degenerescența discală poate să apară chiar la vârsta de 20 a ni. Acest fenomen este consecinț a
mai multor factori care determină o nutriție tot mai slabă a DIV, proce s ce conduce la apariția
unor tulbură ri severe ale metaboli smului discal din cauza modifică rilor biochimice din nucleul
pulpos induse de carența unor substanțe de bază: glucoză, sulf, oxigen.

I.3.1. Nucleul pulpos

Nucleul pulpos este format din:
a) Substanța fundamentală este formată din glicozominoglicani – substanțe care conferă
țesutului conjuncti v: maleabilitate, elasticitate ș i vâscozitate, controlând totodată deplasările
apei și electroliților în spaț iile extracelulare. Aceste substanț e sunt specifice numai regnului
animal, ele lipsesc în regnul vegetal.

2Gheorghe Moraru, Vasile Pâncotan –Evaluarea și recuperarea kinetică în Reumatologie, Editura Universității
din Oradea, 2008

10
Sinteza glicozaminoglicanilor are loc în fibrocitele d in nucleul pulpos, materia primă fiind
glucoza din care se vor forma lanțuri de polizaharid e ce vor fi ulterior sulfatate ș i apoi l egate
de mole cule proteice rezultând, într -o etapă mai avansată a reacț iilor biochimice,
proteoglicanii.
b) Fibrocitele . Celulele din masa nucleului pulpos sunt fi brocitele, celulele mature ale
țesutului conjunctiv, sunt însă prezente concomitent ș i numero ase celule tinere: fibroblastii.
În fibrocit se reali zează ș i primele etape ale procesului de formare a fibrelor de colagen
plecând d e la aminoacizi, urmând o schemă specifică biosintezei proteinelor, după care aceste
substanț e fibrilare elem entare sunt e xpulzate din celulă și vor suferi, în spaț iul extracel ular,
alte transformări până când vor deveni fib re mature de colagen în substanța fundamentală .
Numă rul fibrocitelor din nucleul pulp os nu este mare, de unde rezultă importanța lor
funcțională, dar, oda tă cu înaintarea în vârstă, numă rul lor scade în mod normal.
Odată cu diminuarea numă rului de fibrocite se diminuă și funcț ia de l aborator biochimic al
acestora ș i astfel apar o serie de fenomene ce vor conduce la degenerescenț a discului: scade
sinteza gli cozaminoglicanilor, scade sinteza proteoglicanilor, mai a les a condroitinsulfaț ilor,
determinând astfel preponderența cheratosulfaților, ajungându -se la micș orarea hidropexiei
nucleului pulpos cu toate consecinț ele ce decurg de aici.
c) Fibrele de colagen. Struct ura fibrelor de colagen prezintă unele particularității biochimice
în funcț ie de care s -au identificat pâna în prezent 15 variante de colagen în regnul animal. În
nucleul pulpos predomina fibrele de colagen de tip II, în proporț ie de 95%, fibre cu o mare
putere de hidropexie, dar se gasesc si fibre de colagen de tip I (în proportie de 5%), care au o
mai mica capacitate de hidropexie. În acest fel hidropexia tuturor componentelo r nucleului
pulpos descrise până acum este atât de mare în cât termenul de ,,capca nă de apă " este perfect
justificat.
d) Apa și electroliț ii. Structura complexă sub aspect biochimic a nucleului pulpos poate fi
redusă la o rețea de lanț uri de macromolecule, care prezintă numeroase sarcini electrice
negative. Aceste sarcini electr onegative, de fapt radicali acizi liberi, sunt ce le ce vor fixa nu
numai apa ci și numeroși cationi de Na, K și Ca, substanț e minera le pe care apa le aduce din
spațiul extracelular în lanț uri proteice ma cromoleculare. Cantitatea de apă reținută de toate
elementele ch imice amintite pâna aici conferă nucleului pulpos forța explozivă
multidirecțională prin care inelul fibros este pus înt r-o stare de tensiune permanentă, elastică.
Aceasta îi permite să amortizeze sarcinile mecanice exercitate asupra sa și să protejeze

11
platourile v ertebrale, menț inându -le totodată îndepă rtate atâ t cât este necesar pentru funcți a
respectivului segment vertebral.3
I.3.2. Inelul fibros

Lamele inelului fibros, prin constituția lor biochimică și prin așezarea
spațială specifică, asigură o parte importantă a funcț iei de rezistenta mecanica a DIV. Sursa
substantelor constituiente pentru structurile de colagen ale inelului fibros este tot laboratorul
biochimic reprezentat de nucleul pulpos. Fibrele de colagen d in inelul fibros sunt în proporț ie
de 66% de tip I ș i 34% de tip II, asigurându -se astfel o hidropexie convenabilă și în această
structură conjunctivă fibrilară , dar nu atât de mare ca în nucleul pulpos.
Durata de viață ș i calitatea fibrelor inelului fibros depind de evoluț ia proceselor biochimi ce
din nucleul pulpos. Senescența inelului fibros instalată paralel cu o deshidratare progresivă
(fie naturală, fie patologică ) conduce la diminuarea rezistenței sale mecanice și la apariț ia
unor procese anatomopatologice, mai rar izolate , dar de cele mai multe ori acestea sunt
prezente concomite.
La apariț ia și evoluția degenerescentei DIV sunt mai multe fenomene:
• scade aportul substanț elor nutritive
• scade numă rul de fibrocite
• scade cantitatea globală de glicozaminoglicani, de prot eoglica ni, de colagen și de apă
• se produce o acumulare de substanț e specifice metabolismului de tip anaerob (ș i în
mod normal metabolismul din DIV este de tip anaerob)
• crește activitatea enzimatică

3Eugen D.Popescu, Ruxandra Ionescu – Compendiu de Reumatoligie, Editura Tehnică, București, 1993

12
Consecinț ele mecanice ale acestor procese degenerative:
• lamele inelului fibros se îngroașă, dar devin totodată mai puțin ela stice, mai puț in
rezistente,
• se rup unele lame ale inelului fibros ș i apar fis uri dispuse radiar ce ajung până la
straturile sale cele mai superficiale,
• lamele externe ale inelului fibros se pot deforma ș i se bombează spre exterior, mai ales
spre canalul spinal; se produce astfel protruzia discală surprinsă de imaginile RMN,
• lamele exte rne se pot rupe complet, apar brese în inelul fi bros prin care se
exteriorizează spre can alul spinal porț iuni ma i mari s au mai mici din nucleul pulpos
și se produce as tfel hernia de disc înregistrată pe cliș eele RMN ca un prolapas al
nucleului pulpos.
Toate aceste procese degenerative ale DIV pot fi surse ale durerii vertebrale.

I.4. Corpii vertebrali

Fiecare ver tebră prezintă la exterior o carcasă de țesut osos compact, acoperită de un
periost (bine inervat) și o structură complexă de țesut osos spongios situată în mijlocul
vertebrei. Osul spongios reprezintă aproximativ 40% din compoziț ia osului. Structura os ului
spongios este relativ asemănătoare cu a altor structuri ale țesutului conjunctiv: substanța
fundamentală (formată din complexe macromo leculare de glicozaminoglicani ș i
proteoglicani), în care sunt aș ezate diferitele celule specific e osului; există aici ș i o rețea
fibrilară densă (fibre de colagen și fibre elastice), precum și apa (în proporț ii variabile: 10 –
50%). Metabolismul local este f oarte intens, demonstrat chiar și numai de faptul că în 24 ore
este schimbată întreaga cantiatat e de apă constituentă. Acest metabolism este susținut de o
vascularizație bine reprezentată ș i de un flu x sanguin abundent, care asigură un aport nutritiv
bogat.
O parte din materialul nutritiv adus de sânge în os va traversa platoul vertebrei ș i
cartilag iului vertebral și va pă trunde în discurile intervertebrale vecine. Traversarea barierei
dintre os și disc este posibilă datorită micilor ori ficii existente la nivelul fiecărei plăci
terminale ale vertebrelor ș i prin mici canale ce traversează cartilajul h ialin. Difuziunea
substa nțelor prin această ,,membrană" se realizează , conform l egilor biofizicii, prin diferența
de presiune hidrostatică și osmotica dintre cele două medii.

13
Aprovizionarea DIV cu substanț ele nutritive de care are nevoie metabolismul sau, prin
acest mecanism, se desfășoară astfe l perfect timp îndelungat. Odată cu înaintarea în vârsta se
produc treptat mai multe procese degenerative ge nerale ale întregului organism și modificări
locale, care concură la alterarea difuziunii substanț elor (mai ales glucoză , sulf, O 2 ) de la
vertebră spre disc; această perturbare se agravează tot mai mult și metabolismul DIV începe
să sufere generând apariț ia proceselor degenerative ale discului prin deficit de nutriț ie.4
I.5. Structurile neurale

În cursul dezvol tării embrionare din st ructurile primare se vor forma toate organele:
– din notocord, scheletul primar al șirei spină rii, ce va fi înglobat în interiorul
coloanei vertebrale, vor ramâne doar fragmente sub forma nucleului pulpos,
– din ectoderm se vor dez volta: pielea, sistemul nervos ș i organele senzoriale;
– din mezoderm se vor forma: structurile aparatului locomotor, aparatul
circulator ș i aparatul uro -genital;
– din endoderm derivă aparatul respirator ș i digestiv;
– din tubul neural primar, care va s uferi o segmentare longitudinală, dispusă
metameric, secvenț ial, în lungul viitoarei coloane vertebrale, se vor de zvolta nervii spinali,
organizați ș i ei tot metameric, ce se vor distribui tuturor struct urilor derivate din cele trei foiț e
primare.
Protecț ia structurilor nervoase , medulare si radiculare, fata de agresiuni mecanice
este bine asigurata. În canalul spinal maduva spinarii, conul medular terminal si radacinile
,,cozii de cal" sunt protejate de meningele spinal format din: pia mater, arahnoida si dura
mater.
Nutriț ia nervilor este asigurata de o retea vasculara complexa, dar si de LCR care
scalda simultan si maduva spinarii si radacinile rahidiene.
Fiziopatologia durerilor vertebrale este dominat a de doua tipuri de mecanisme ale
agresiunii asupra structurilor nervoase: actiunea mecanica asupra nervilor si cea exercitata
asupra vaselor sanguine ce asigura nutritia nervilor.
Agresiunea mecanică asupra rădă cinilor nervoase din canalul spinal se poate
manifestă într -o modalitate acută printr -o hernie de disc (cel mai frecvent) sau se produce o
compresiune cronică prin micș orarea dimensiun ilor canalului spinal (în esență o stenozare a

4Baciu Clement – Anatomia funcțională a aparatului locomotor, Editura Stadion, București, 1972

14
acestuia) din cauze fo arte diverse: stenoza idiopatică sau stenoza se cundară instalată ca
urmare a altor boli ( de ex: hipertrofii ale articulaț iilor i ntervertebrale , maladie Paget,
spondilita ankilopoietică). Această stenozare poate afecta canalul medular, canalul foraminal,
sau chiar ambele canale.
Separarea efectelor comp resiunilor în e fecte mecanice asupra nervilor ș i efecte
mecanice asupra vaselor este doar un artificiu, deoarece aceste efecte sunt f recvent simultane
sau foarte puțin decalate în timp și se intercondiționează reciproc.
Com presiunea rădăcinilor rahidiene e ste urmată de apariț ia unor efecte dir ecte ș i a
unor efecte indirecte:
a) Efecte directe ale compresiuni radiculare.
Efectele directe ale compresiunilor acute produse de o hernie d e disc se pot exercita
asupra rădă cinilor în lumenul canalului vertebral sau în canalul foraminal. În cele mai multe
cazuri hernia de disc afectează o singură rădăcină , mai rar sunt afectate mai multe rădă cini
rahidiene. În raport direct cu dimensiunile materialului herniat din disc și în funcț ie de
dimensiunile canalului medular, ră dăcinile rahidiene se pot ,,eschiva", în limi te mici, prin
deplasare laterală , fenomen aproape irea lizabil în cazul herniilor ce pă trund în canalul
foraminal. Î n cazul compresiunilor minore rădă cinile sunt doar iritate, sit uație în care apare
doar durere î n terito riul dermatomului respectivei rădă cini.
În alte caz uri compresiunea este mai severă și se produce o aplatizare a rădăcinii
urmată de tensi onarea fibrelor nervoase declanșând apariț ia durerilor ș i a paresteziilor
radiculare într -un membru inferior. În formele grave se pro duc ruperi ale unor fibre din
rădăcina respectivă, mai puține sau mai multe, situaț ie în care apare pareza sau paralizia
radiculară, de multe ori odată cu dispariț ia durerii din membrul inferior, mai a les în cazul
herniilor intraform inale. Este de reținut faptul că rădăcinile dorsale sunt mult mai puț in
rezistente la agresiunea mecanică. Instalarea iritației radiculare și a inflamației mă resc mult
sensibilitatea acesteia la agresiunea mecanică , deoarece s-a demonstrat, experimental, c ă
tracțiunile m oderate exercitate asupra unei rădăcini sănătoase nu produc apariția durerii, dar o
rădăcină iritată ră spunde imediat cu o durere vie chiar la deformă ri minore. Simptomatologia
radiculopatiei se poate manife sta ca durere și tulburări de cond uctibilitate nervoasă motorie
sau senzitivă (s -a observat că în cazurile cu co mpresiuni asupra mai multor rădă cini apar mai
frecvent grave tulbură ri de conducere motorie). Fenomenele iritative ș i inflamatorii sunt
agravate și de a socierea unui alt proces: iritația chimică produsă de substanț ele eliberate din
materialul he rniat din disc: enzime, substanț e rezultate din catabolism anaerob al DIV,
producând o adevărată ,,radiculită chimică". Tabloul clinic se complică ș i mai m ult dacă

15
materialul discal herniat afecteză și ganglionul spinal de pe rădăcina dorsală în canalul
foraminal.
Compresiunile cronice din ste noza de canal spinal se exercită circumferențial asupra
mai multor rădăcini, procesul se instalează lent, în timp mai îndelungat, cu efecte
fiziopatolo gice mai mult indirec te decât directe, dar, în evoluț ia bolii pot surveni accidente
acute având caracterele efectelor directe.
b) Efecte indirecte ale compresiunii radiculare.
Aceste efecte se manifestă asupra microcirculaț iei rădăcinilor rahidiene, cu consec ințe
de multe ori mai grave decât efectele directe ale compresiunilor mecanice.
Multă vreme suferinț ele radicul are au fost interpretate doar că rezultatul acțiunii
mecanice asupra rădă cinilor rahidiene, ori studiile experi mentale au scos în evidență apariț ia
unor tulburări severe de nutriț ie responsabile de perturbarea funcț iilor nervoase.5
Leziunile nervoase se pot croniciza, mai ales în cazul stenozelor de canal spinal
(cervical sau lombar) cu consecinț e fiziopatologice foarte grave:
1. cronicizarea tulburăr ilor de nutriție a rădăcinilor rahidiene prin scă derea fluxului
sanguin;
2. mărirea permeabilităț ii struc turilor microvasculare determină apariț ia edemului cu
modificarea ho meostaziei locale prin intervenția unor metaboliț i acizi ș i ionilor de Ca,
reprezentâ nd noi surse de durere;
3. edemul și fibroza odată instalate la n ivelul sacului dural favorizează apariția unor
coalescente între foiț ele aces tuia blocându -se astfel circulația liberă a LCR -ului,
proces prin care nervii sunt privaț i de aportul nutritiv supli mentar al LCR -ului,
acecentuând defectul de nutriț ie al nervilor.
4. edemul si fibroza instala te în ganglionul spinal modifică funcț ia a cestuia în
transmiterea informaț iilor senzitive. Neuronii ganglionului spinal astfel afec tați se pot
activa și spontan dacă se asociază ș i leziuni ale nervilor periferici, situaț ie în care
bolnavul va descrie apariția intermitentă a unor dureri fulgurante și senzații de arsură
în membrele inferioare .
5. scade cantitatea substanțelor necesare asigură rii unui transport a xonal norma l
determinând tulburări ale propagării impulsului nervos ș i privarea nervilor periferici

5Baciu Clement – Anatomia funcțională a aparatului locomotor, Editura Stadion, București, 1972

16
de materialul nutritiv și plastic necesar funcției și troficității funcț iei ace stora; în
conseci nță: apar dureri, pares tezii ș i deficit muscular la nivelul membrelor i nferioare.6

Aces te cunoș tinte de fiziopatologie ale durerilor vertebrale constituie s uportul precizării
obiectivelor de tratament ș i a metodologie terapeutice:
• protecție radiculară ;
• combaterea energică și precoce a inflamației ș i a durerii;
• combaterea isc hemiei structurilor nervoase;
• ameliorarea funcției nervilor (medicație neurotropă susținută mai mult timp decât
evoluț ia puseului dureros);
• restabilirea posturii ș i dinamicii coloanei vertebrale cât mai precoce posibil;
• insistenț a în respectarea normelor de conduită din "ș coala spatelui".7

6Victor Papilian – Anatomia omului‚ vol I. ediția a Va, Editura Didactică și Pe dagogică, București, 1974
7Baciu Clement – Anatomia funcțională a aparatului locomotor, Editura Stadion, București, 1972

18
CAPITOLUL II. NEVRALGIA CERVICO -BRAHIALĂ
II.1. Definiția bolii

Nevralgia cervico -brahială este definiți a ca un sindrom dureros al regiunii cervicale și
al umă rului surv enind în teritoriul de distribuție ale rădă cinilo r cervicale C5 – C7.
Topografia durerii este elementul esențial la care se adaugă paresteziile predominant distale.
Mai rar acuzele bolnavului constau din simple senzații parestezice distale pe unul sau mai
multe dermatoame.
Plexul brahial, care enervează membrele superioare, este format din ul timele patru
rădăcini cervicale; pe traiectul pe care acestea părăsesc canalul rahidian ș i în special la nivelul
orificiilor de conjugare, una sau mai multe rădă cini pot fi iritate, c a urmare a proceselor mai
pe înț elesul tuturor -excrescente osoase) de la nivelul coloanei cervical e: discartroza C5 -C6
sau C6 -C7 și osteofîtoza8.
Ca urmare a iritației mecanice, rădă cinile amintite se congestionează și se edematiază: atât
iritația directă, cât și inflamația supraada ugată, determină dureri ș i parestezii î n interiorul
inervat de rădăcina afectată .
II.2. Etiologie

Etiologic, se deosebesc două tipuri:
• NCB comună, prin artroză cervicală și
• NCB simptomatică, care poate fi de cauză rahidiană sau intrarahidiană.
Cauzele rah idiene sunt reprezentate de:
• leziuni tumorale ale rahisului (metastaze osoase, hemopatii maligne, tumori osoase
primitive, granuloame eozinofile),
• morb Pott cervical,
• traumatisme cervicale.
• spodilite cu germeni banali,
• hernia de disc cervicală.

8Vasile Pâncotan –Tratamentul afecțiunilor reumatice degenerative de origine discală ale coloanei vertebrale
dorsale prin vibrații mec anice, Editura Universității din Oradea, 2012

19
Cauze le intrarahidiene:
• tumori meningoradiculare (neurinoame, meningeoame, epidurite metastatice),
• meningoradiculite,
• procese inflamatorii meningeale cronice (arahnoidită, meningită cervicală),
• epidurite acute și cronice.
Alte cauze:
• sindrom Pancoast -Tobias ,
• coastă cervicală,
• zona zoster include în tabloul clinic nevralgii intense, rebele la tratament și care
pot persista timp îndelungat după dispariția erupției;
• scleroză post radioterapie,
• calus vicios post -fractură de claviculă,
• sindrom de defileu cerv ico-axilar.9

II.3. Etiopatogenie

În etiologia iritației radiculare se întâlnesc mai frecvent două cauze: cervicartroza și
hernia de disc.
Caracteristic pentru evoluția procesului degenerativ artrozic este nucleul
uncodiscoosteofitic, care prin dezvoltar ea posterioară și postero -laterală poate intercepta
traiectul radicular. În acest caz nevralgia apare după 40 de ani, sexul feminin fiind cel mai
afectat.
Hernia de disc cervicală, apare mult mai rar și recunoaște drept cauze favorizante
mobilitatea mare a segmentului, importanța curburii fiziologice, forțele de tracțiune și
presiune ce se exercită la acest nivel, precum și relativa fixitate a rădăcinilor cervicale.
Hernia de disc cervicală apare rar în urma solicitărilor axiale, aparatul discoligamentar fo arte
rezistent suportând încărcări de patru ori ma i mari decât structura osoasă. O serie de factori
cum sunt degenerarea precoce a discului și asocierea anomaliilor congenitale se supraadaugă,
favorizând apariția herniei. Un loc important în determinismul herniei de disc îl ocupă

9Eugen D.Popescu, Ruxandra Ionescu – Compendiu de Reumatoligie, Editura Tehnică, București, 1993

20
traumatismul craniovertebral, direct sau indirect, și efortul. Hernia de disc cervicală este mai
frecvent postero -laterală, în vecinătatea orificiului intervertebral.

II.4. Simptomatologie

Simptomatologia este dominată de durere , are următoarele caracteristici:
• debut brutal, dimineața la sculare sau instalată progresiv,
• precedată de o cervicalgie de intensitate crescândă,
• se acompaniază de o iradiere brahială din ce în ce mai accentuată.
• ca orice durere radiculară poate fi agra vată de tuse, decubit, cu exacerbare
nocturnă.
Durerile se pot însoți frecvent de parestezii diverse: amorțeli
Durerea respectă un teritor iu strict monoradicular astfel:
• în radiculopatia C5 durerea iradiază în umăr și pe fața externă a brațului până
la co t;
• în radiculopatia C6 durerea este descrisă de pacient pe fața antero -externă a
umărului, brațului și antebrațului până la police;
• în afectarea C7 simptomatologia se înregistrează pe fața posterioară a brațului,
antebrațului, fața dorsală a pumnului, in dex și medius;
• pentru C8 durerea este l ocalizată pe fața anteroi nternă a brațului, pumnului și
în degetele 4 și 5.10

Pot fi prezente și iradieri toracice superioare și posterioare, precum și occipitale.
Hernia C6 -C7 care irită sau comprimă rădăcina ce for mează nervul toracic anterior sau
nervul toracic anterolateral, poate da dureri precordiale.
Mai pot apărea contracturi musculare ale centurii scapulohumerale, afectarea
mișcărilor de finețe, crampe musculare.

10Nemeș I.D.A. – Metode de explorare și e valuare în kinetologie, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara,
2001

21
Din partea simpaticului se înregistrează tulb urări de ordin vegetativ în membrul
superior (paloare, hipersudorație), ca și la nivelul extremității cefalice.

II.5. D iagnostic
Anamneza este importantă pentru a identifica momentul câ nd a apărut durerea,
cauzele declanșatoare și cele de ameliorare, alte semne subiec tive. Tot din anamneză putem
afla antecedentele patologice ale bolnavului, uneori folositoare pentru stabilirea
diagnosticului.
Examenul fizic are în vedere deopotrivă segmentul vertebral și cel brahial.
Rahisul cervical examinat în statică ș i în dinamică, bolnavul fiind în poziție șezândă
sau în decubit, relevă tulburări de atitudine de tipul redresării sau inversării curburii
fiziologice. Palparea spinoaselor și a masivelor articulare interapofizare este dureroasă. Poate
apărea “semnul soner iei anterioare” care reproduce sau exacerbează durerea radiculară.
Intensificarea durerii poate avea loc și la presiunea pe vertex, în timp ce tracțiunea prudentă a
extremității cefalice poate să influențeze favorabil suferința bolnavului. Mișcările rahisu lui
sunt limitate, iar testările în hiperflexie și lateroflexie opusă brahialgiei accentuează
simptomatologia.
Examenul obiectiv continuă cu studiul sindromului radicular. Probele de elongație a
brațului devin pozitive; intensitatea sindromului de iritați e neurală se apreciază prin studiul
motricității, sensibilității și reflexelor pe teritoriul aceluiași metamer. Examenul neurologic nu
relevă în numeroase cazuri fenomene deosebite, dar în formele evoluate poate constată
existența unui deficit motor.
Manev rele de elongație pentru rădăcinile C5 -C8 (pozitive în NCB) sunt reprezentate
de:
• manevra Lasegue a membrului superior – abducția maximă a brațului cu
antebrațul în extensie,
• manevra Lasegue a gâtului – înclinarea și rotarea capului spre partea sănătoasă.
În sindromul C5 tulburările de sensibilitate afectează umărul și fața externă a brațului
până la cot. Tulburările motorii se pot exprima la nivelul deltoidului, supraspinosului, micului
rotund; se deteriorează abducția și rotația externă a brațului.

22
În sindromul C6 hipoesteziile apar pe fața externă a umărului, brațului și antebrațului
până la police. Scăderea forței musculare interesează bicepsul, lungul supinator și musculatura
eminenței tenare. Sunt afectate flexia cotului și pronosupinația. Reflexul bi cipital și stiloradial
pot fi abolite sau diminuate.
În sindromul C7 tulburările de sensibilitate apar pe teritoriul reprezentat de fața
posterioară a umărului, brațului, antebrațului, fața dorsală a pumnului, index și medius.
Tulburările motorii afectează tricepsul brahial, extensorii mâinii și ai degetelor. Poate fi
afectată extensia cotului, pumnului și degetelor. Posibilele tulburări de reflexe apar la nivelul
tendonului tricepsului.
În sindromul C8 hipoestezia se întâlnește pe fața internă a antebrațul ui, pumnului,
mâinii și degetelor 4 și 5. Eventualele tulburări de motricitate apar la nivelul musculaturii
intrinseci a mâinii și pe eminența hipotenară. Reflexul cubitopronator poate fl modificat.11
II.5.1. Criterii clinice

NCB comună este forma cea mai frecventă și în favoarea ei se rețin următoarele elemente:
• terenul, reprezentat adesea de sexul feminin și menopauză;
• unilateralitatea unei atingeri monoradiculare cu debut insidios;
• existența semnelor rahidiene cu limitare dureroasă a mișcărilor rahisulu i;
• absența semnelor neurologice obiective;
• prezența unei artroze cervicale.
NCB simptomatică trebuie suspicionată în cazurile în care:
• există în general atingeri pluriradiculare,
• dureri rebele care se agravează progresiv
• se asociează cu tulburări obiec tive de sensibilitate majore și tulburări motorii
(cu pareze, amiotrofii și abolire de ROT) la membrul superior homolateral
sau/și controlateral;
• asocierea unei ati ngeri medulare prin evidențiere și a unei parapareze spastice;
• prezența unui sindrom Claude Bernard -Horner;
• alterarea stării generale.

11Eugen D.Popescu, Ruxandra Ionescu – Compendiu de Reumatoligie, Editura Tehnică, București, 1993

23
II.5.2. Criterii radiologice

Examenul radiologic este principala explorare care dă informații asupra modificărilor
uncodiscale și de la nivelul găurilor de conjugare. Pensarea spațiului discal cu
osteocondensa rea platourilor, osteofitoza peridiscală, hipertrofia și încurbarea apofizelor
unciforme, reducerea dimensiunilor găurilor de conjugare sunt importante pentru diagnostic.
La fel este și studiul radiocinetic al coloanei cervicale care oferă posibilitatea
aprecierii elasticității discale, jocul articulațiilor discovertebrale și interapofizare, marcând și
zonele de redoare.
Mielografia, tomodensitometria și examenul RMN aduc relații suplimentare în ceea ce
privește etiologia și importanța leziunilor rahidiene și radiculomedulare.
Explorarea periferică a sistemului neuromuscular completează infor mația conturând
mai bine nivelul și gradul suferinței neurologice și contrib uie la definirea atitudinii
terapeutice, conservatoare sau chirurgicale.12

Fig.3 Radiografi e cervicală laterală

12Ionescu Andrei – Despre atitudinea corecta a corpului, Editura V.C.F.S. București, 1964.

24

II.5.3. Criterii de laborator

Uzual trebuie să se cerceteze: VSH, glicemia, formula sanguină.
Când etiologia este mecanică sau artrozică parametrii biologici nu sunt modificați.
II.5.4. Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferenția l trebuie să aibă în vedere alte sindroame algice cu topografie
asemănătoare:
a) Nevralgia amiotrofică (sindrom Parsonage -Turner) este o nevrită a plexului brahial
cu un determinism posibil imunoalergic și exprimată clinic printr -un sindrom dureros cu
debu t acut, localizat la nivelul umărului, iradiind la braț, excepțional dincolo de cot.
Se asociază instalarea unui deficit motor proximal interesând electiv teritoriul trunchiului
primar superior al plexului brahial (C5 -C6 – deltoid, biceps) și ramurile sal e colaterale (supra –
și subspinos, mare dințat). Rapid, în 3 -10 zile se poate instala amiotrofia teritoriului atins,
ROT bicipital și uneori tricipital pot fi abolite. Starea generală nu este alterată, VSH, l.c.r.
sunt normale, febra absentă. Examenul elec tric confirmă natura neurogenă, pluriradiculară
predominent pe C5. Evoluția este favorabilă, cu regresiune în 6 -12 săptămâni (recuperarea
motorie poate ajunge pâna la un an), dar recidivele rămân posibile.
b) Nevralgia nervului suprascapular și nervului m are dințat – se traduce prin dureri
scapulare urmate de o paralizie a abducției (nervul suprascapular) și a ridicării anterioare a
brațului, cu decolarea omoplatului (nerv mare dințat). Cauza acestor nevralgii este o
compresiune a nervului suprascapular în incizura coracoidiană sau a nervului mare dințat în
traiectul său în scalenul mijlociu sau pe coasta a doua, compresie datorată unei greutăți purtate
pe umăr, sau unei bursite suprascapular e sau unei contuzii a umărului.
c) Sindrom de apertură toracică su perioară (incluzând sindromul coastei cervicale,
sindromul defileului scalenic, sindromul costo -clavicular, sindromul de hiperabducție) trebuie
evocat în prezența durerilor și paresteziilor care apar la nivelul membrului superior, iradiind
de la nivelul ce fei, favorizate de manevre de ridicare sau abducție a brațului, asociate cu
diminuare de forță, dar în mod deosebit de semne de atingere neurovasculară: crampe,
hiperestezie la frig, paloarea tegumentelor, modificări de amploare a pulsului și tensiunii
arteriale, uneori fenomene de asfixie locală cu ulcere trofice și chi ar gangrenă.

25

d) Periartrita scapulo -humerală , caracteri zată prin dureri în articulația
scapulohumerală, însoțite de cracmente și dureri la mobilizarea pasivă a articulației. Nu există
parestezii sau semne obiective neurologice iar examenul radiologic poate evidenți a umbre
calcare periarticulare.
e) Sindrom algodistrofic al membrului superi or (sindrom umăr -mână) poate fi întâlnit
într-un mare număr de condiții patologice: compresiuni medulare cervicale, compresiuni
radiculare, afecțiuni ale plexului brahial, artroză cervicală întinsă, etc. Clinic se manifestă prin
dureri în umăr cu iradieri în centura scapulară și braț, dar în special în mână și degete unde au
caracter pulsatil. Se asociază deseori tulburări vegetative cu edem al mâinii, cu cianoză a
tegumentelor care pot fi reci sau calde, cu tulburări trofice ale fanerelor. Treptat se pot i nstala
amiotrofii ale centurii scapulare și mușchilor mici ai mâinii, imobilizarea segmentelor
respective prin redori articulare și anchiloze în poziții vicioase. 13

II.5.5. Evoluția bolii

NCB în forma comună are evoluție favorabilă în 3 -6 săptămâni. În f orma
simptomatică evoluția este diferită, în funcție de etiologie. Astfel, au prognostic negativ NCB
secundare tumorilor (la orice nivel ar fi acestea) , proceselor inflamatorii meningeale, după
formarea unui calus vicios.
Recuperarea este dificilă la perso anele vîrstnice, la cei cu boli cronice severe
(cardiace, respiratorii) sau cu afecțiuni neurologice.
Există riscul ca recuperarea să nu se facă integral, bolnavul putâ nd să rămînă cu diverse
parestezii ale membrului superior ( amorțeli, furnicături, hipoes tezie).
II.6. Tratament

Tratamentul profilactic trebuie să aibă în vedere prevenirea cauzelor locale sau generale care
pot să tr aducă suferința trunchiurilor nervoase.
Local se previne atitudinea vicioasă, traumatismele regiunii .
Cauzele generale se refer ă la tratamentul corect al bolilor metabolice, al celor infecțioase, dar

13Eugen D.Popescu, Ruxandra Ionescu – Compendiu de Reumatoligie, Editura Tehnică, București, 1993

26
și supravegherea corectă a tratamentelor cu potenția l toxic asupra fibrei nervoase.
Tratamentul curat iv este mai complex și cuprinde :
– tratamentul igen o-dietetic presupune o alimenta ție raț ională și evitarea abuzulu i de
alcool sau de alte substanț e toxice.
– corecția stării psihice a pacientului are deosebită importanță. Bolnavul trebuie
convins că participarea la programul recuperator ar e o deosebită importanță în
recâștigar ea capaci tății funcționale a mâ inii, că afecțiunea să nu -l facă inferior față de
cei din jur respectâ nd programul de recuperare și indicațiile medicului se poate reface
într-un interval de timp mai scurt sau mai lung.
– bolnavul trebuie câ știgat ca prieten în înt reg programul recuperator.
– repausul total al membrului superior afectat este impus de durerile declanșate de cele
mai mici mișcări sau presiuni. Lupta contra edemu lui nu trebuie neglijată:
poziț ionarea antideclină a antebrațului și mâin ii, alături de ma saj și celelalte metode
luptă împotriva instalării edemului la nivelul acestor segmente.
Tratamentul este adaptat fazelor de boală, putând fi conservator și chirurgical.
Tratamentul conservator are următoarele obiective:
– reducerea durerii;
– reducerea ir itației radiculare;
– reducerea contracturilor ;
– corectarea tulburărilor de statică cervicală;
– tonifierea musculaturii vertebrale posterioare;
– coordonarea mobilității coloanei cervicale cu a membrului superior și integrarea segmentului
în ansamblul ge neral al rahisului.
Tratamentul se realizează folosind mijloace ortopedice, medicamentoase și
fiziokinetice.
a) medicație antialgică și antiinflamatorie
Tratamentul medicamentos este necesar în perioadele algice și constă din administrarea de:
– antiinfla matorii nesteroidiene (Ibuprofen, Diclofenac, etc) și steroidiene,
– antialgice,
– decontracturan te (Mydocalm, C lorzoxazon)
– sedative.

27
În formele medii rezultate bune dau antiinflamatoriile nesteroidiene, iar în formele
hiperalgice sunt indicați corti coizii peroral (40 -50 mg/zi) timp de 8 -10 zile cu reducerea
rapidă a dozei sau în infiltrații paravertebrale, când se preferă produșii cu acțiune lentă.
În cazurile cu deficit neurologic este utilă medicația neurotropă și care fa cilitează transmisia
sinapt ică.
b) tratament ortopedic
Tratamentul ortopedic constă dintr -o serie de măsuri care urmăresc punerea în repaus a
segmentului cervical; colierele se folosesc în perioadele hiperalgice și pe timpul deplasărilor;
repausul se efectuează pe pat semidur cu per nă mică, membrul superior fiind așezat în ușoară
abducție cu un suport sub umăr. Î n poziție șezândă se recomandă utili zarea de cotiere, tetiere.
Se respectă postura corectă a coloanei vertebrale cu menținerea curburilor fiziologice.
Pentru reducerea iritaț iei radiculare se mai poate acționa efectuând tracțiuni cervicale în
delordoză, preferându -se tehnicile manuale în alte rnanță cu manevrele de masaj și mobilizare.
c) tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este rezervat formelor rebele și prelungite, care nu au cedat la
un tratament corect aplicat trei luni de zile, ca și formelor cu fenomene neurologice de
compresiune r adiculară sau medulară.
Tratamentul chirurgi cal constă în exereza unei prot uzii osteofitice sau o artrodeză cu
indicație excepțională în formele grave, prelungite, rezistente la tratamentul medical.
În forma simptomatică, se face tratamentul afecțiunii cauzale:
– exereza unui neurinom,
– a unei hernii discale,
– a unei coaste cervicale,
– radioterapia unei metastaze,
– antibioterapi e și imob ilizare.
d) terapia fizicală și de recuperare
Mijloacele fizicale, sub forma curenților de joasă frecvență cu acțiune de inhibiție a
transmiterii sinaptice sau de stimulare a sistemului endorfinic, ultrasun etele, galvanizările sunt
utile pentru fa zele acute ca și masajul lent, repetitiv, efectuat pe zonele algice, sau
decontracturant pe grupele afectate.
Balneoterapia și termoterapia au indicație în etapele cronice.

28
Reeducarea mobilității coloanei cervicale este o etapă importantă și obligatorie a
tratamentului conservator. Ea începe imediat după ameliorarea fenomenelor acute cu mișcări
pasive în altern anță cu tracțiuni și tehnici de masaj. Se trece apoi la efectuarea mobilizărilor
active care au ca suport mecanismele de coordonare vestibulară și o culokinetică care își au
sediul la nivelul segmentului cervical.
Programul continuă cu exerciții care au în atenție unitatea funcțională a segmentului
cervical cu celelalte segmente rahidiene și cu membrul superior.
Tonifierea musculaturii paravertebral e și a umărului, reeducarea proprioceptivă
contri buie la refacerea stabilității rahisului.
Bolnavul este instruit ca și la domiciliu să efectueze programe reeducaționale și de
gimnastică medicală care să promoveze suplețea coloanei, tonifierea musculară și cr earea
unui comp ortament adecvat.14

14Ileana Monica Borda, Laszlo Irsay., Rodica Ungur,Viorela Ciortea – Recuperarea pacienților cu patologie
reumatologică, Editura Argonaut, Cluj -Napoca, 2015

29

PARTEA PERSONALĂ

30
CAPITOLUL III. OBIECTIVE ȘI IPOTEZA DE LUCRU

III.1. Ipoteza de lucru

Alegerea acestei teme a fost din do rința de a învăța și ajuta pacienții cu nevralgie
cervico -brahială să-și recapete func ționalitatea membrelor superioare și a coloanei cervicale ,
să aibă o viață cât se poate de normală din punct de vedere psihic, fizic și social și de a se
adapta la noul stil de viață utilizând toate mijloacele posibile de tratament.
Deși nu există încă u n tratament care să combată complet această afecțiune, voi urmări
ameliorarea bolii prin terapia de recuperare și tratare a acestei boli cu scopul de a atinge
potentialul maxim din punct de vedere fizic, psihic si moral.

III.2. Obiectivele lucrării

Lucrar ea „Recuperarea în nevralgia cervico -brahială ” urmă rește să construiască un
program de recuperare cât mai eficient pen tru a trata în mare parte coloana cervicală și
membrele superioare .
Obie ctivele principale acestei lucră ri sunt:
– combaterea și amelior area durerii ,
– combaterea redorii și a retracțiilor,
– reeducarea coordonării,
– creșterea forței si rezistenței musculare,
– ameliorarea miș cărilor funcționale indepe ndente pentru autoservire și satisfacerea
necesi tăților din activitatea zilnică,
– tonifierea musculaturii paravertebrale ,
– redobândirea mobilităț ii coloanei vertebrale.

31
CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODE

IV.1. Material

Am efectuat un studiu prospectiv randomizat pe un număr de 30 de pacienți cu
diagnosticul de Nevralgie cervico -brahia lă, internați la Spitalul Clinic de Recuperare
Medicală Baile -Felix, în perioada ianuarie – iulie 2017.

În continuare voi prezenta aceste cazuri sub forma unui tabel:
Tabelul VI. Lotul de studiu
Nr. Nume Vârstă Mediu Sex Ocupația
1 A.A. 57 ani Rural F Salariat
2 I.M. 42 ani Urban F Salariat
3 B.L. 45 ani Urban M Salariat
4 A.D. 73 ani Rural M Pensionar
5 M.L. 52 ani Rural F Salariat
6 B.M. 60 ani Rural M Pensionar
7 C.S. 50 ani Urban M Salariat
8 G.V. 56 ani Urban F Salariat
9 P.V. 65 ani Rural F Pensionar
10 R.M. 47 ani Rural F Salariat
11 D.I. 39 ani Rural M Salariat
12 F.T. 58 ani Urban F Pensionar
13 B.B. 49 ani Rural F Pensionar
14 D.P. 50 ani Rural F Pensionar
15 L.V. 59 ani Urban F Pensionar
16 H.R. 76 ani Rural F Pensionar
17 A.O. 73 ani Urban M Pensionar
18 V.N. 62 ani Urban F Pensionar
19 G.E. 57 ani Rural M Pensionar
20 Z.M. 46 ani Rural M Salariat
21 P.M. 66 ani Rural F Pensionar

32
22 T.N. 38 ani Urban M Salariat
23 C.A. 72 ani Rural F Pensionar
24 C.M. 54 ani Rural M Salari at
25 L.S. 55 ani Rural F Pensionar
26 F.A. 60 ani Urban F Pensionar
27 R.S. 42 ani Rural M Salariat
28 L.O. 47 ani Urban M Salariat
29 G.S. 58 ani Rural M Pensionar
30 D.F. 49 ani Rural F Salariat

IV. 2. Metode
Pentru o bună evaluare a paciențilo r cu Nevralgie cervico -brahială este necesar un
program de recuperare eficient care trebuie să fie precoce, continuu și complex. Pentru a
obține rezultate bune este necesară o evaluare corectă a pacienților și stabilirea obiectivelor și
mijloacelor de rec uperare.
IV.2.1 Metode de evaluare

FIȘĂ DE URMĂRIRE A BOLNAVILOR CU NEVRALGIE
CERVICO BRAHIALĂ

Date de identificare _________ _________ Data:_____
Nume și Prenume : Vârsta ani Sex Mediu U / R
Activitate profesională :
Munca :fizică grea [ ] fizică medie[ ] fizică ușoară [ ] poziții vicioase [ ]
Adresă _________________________________ Telefon _______________ _
Diagnostic : NEVRALGIA CERVICO -BRAHIALA ___ _______ __________

ALTE DIAGNOSTICE:

Sediul durerii :
Iradierea durerii :
Condiții de apariție a durerii : la efort [ ] repaus [ ]
Istoricul durerii : 0-3 luni [ ] 3 -6 luni [ ] > 6 luni [ ]
Patologii asociate : Alte artroze[ ] Obe zitate[ ] Diabet Zaharat[ ] Afecțiuni cardiace[ ]
HTA [ ] Boli digestive[ ] Osteoporoză[ ] Afecțiuni respiratorii[ ] Afecțiuni renale[ ]

33
PARACLINIC : – R-grafie: confirmat Da [ ] Nu [ ]

– CT/RMN: confirmat Da [ ] Nu [ ]

Tratamente anterioare : Medicamentos: Da [ ] Nu [ ]
Recuperator: Da [ ] Nu [ ]
Medicamentos : AINS – p.o. i.m. local
Antialgice
Decontracturant
Protecție gastrică
Alte bolilor asociate
Recuperator: KT [ ] HKT [ ] Masaj [ ] Electroterapie [ ] Termoterapie [ ]
Terapie ocupațională [ ] Psihoterapie [ ]

1.Evaluarea pacienților cu ajutorul Scalei de evaluare a calității vieții
Buna dispoziție
Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent
Capacitatea de deplasare
Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 A bsent
Munca
Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent
Relațiile interumane
Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent
Somnul
Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent
Dispon ibilitatea pentru activități sociale
Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent
Fiecare domeniu este n otat de la 0 la 10 puncte, iar indicele de calitate a vieții se obține din
însumarea celor 6 domenii.

2.Scala analog vizuală a durerii (VAS)
Evaluarea durerii este foarte necesară în evaluarea umărului și coloanei cervicale,
mai ales dacă la nivelul acestuia a avut loc un traumatism.

34
Din cauza durerii se compromite mobilitatea umărului și zonei cervicale, apare redoarea sau
infirmitatea, care poate duce la o stare de discomfort semnificativă și afectează abilitatea
persoanei de a -și îndeplini activitățile zilnice. Condiții de apariție a durerii: la efort sau în
repaus.

3.Evaluarea pacienților cu ajutorul Scalei de măsurare a an xietății HAMILTON
Valorile de evaluare :
• 0 Absertă
• 1 Ușoară
• 2 Moderată
• 3 Severă
• 4 Foarte severă
1. Starea anxioasă : îngrijorare, anticipare a ceea ce poate fi mai rău, a fricii, iritabilitatea.
2.Tensiunea: sentiment de tensiune, fatigabilitate, răsp uns speriat, plâns ușor, tremor,
sentiment de neliniște, incapacitate de relaxare.
3. Frica: de întuneric, de străini, de singurătate, de animale, de trafic, de mulțime.

4.Insomnia: dificultăți de adormire, somn întrerupt, somn nesatisfăcător, vise, coș maruri, spaime
nocturne.

5. Intelectul (cunoașterea): dificultăți în cunoaștere, memorie slabă.

6.Starea depresivă: pierderea interesului, lipsa plăcerii hobby -urilor, depresia.

7.Somatic (muscular): dureri, rigiditate, spasme mioclonice, scrâșnet de dinți, voce nesigură, tonus
muscular crescut .

35
8. Somatic (senzorial): tinnitus, vedere nesigură (cu pete), fiori fierbinți și reci, sentiment de
slăbiciune, senzația de înțepătură
9. Simptome cardio -vasculare: tahicardie, palpitații, dureri precordiale, se nzație de leșin,
senzația lipsei de bătaie a inimii .
10. Simptome respiratorii: presiune sau constricție in piept, senzație de sufocare, suspinuri
(oftaturi), dispnee .
11. Simptome gastro -intestinale: dificultăți in înghițire, flatul enta, dureri abdominale,
,balonare, amețeala, vomismente, borborisme, pierdere în greutate, constipație .
12. Simptome genitor -urinare: micțiuni frecvente, amenoree, frigiditate, ejaculare precoce,
pierderea libidoului, impotentă.
13. Si mptome vegetative: gura uscată, roșeață, pal oare, tendința la transpirație,
amețeală, tensiune in tracraniană, piloerecție.
14.Comp ortarea la interviu: neliniște, sprâncene încruntate, fața imobilă, respir ație sacadată,
paloare facială, pupile dilatate, exoftalmie .

Valori < 16 = nu are semnificaț ie patologică

Pentru a putea el abora planul de recuperare a fost nevoie de o bună evaluare p entru a
cunoaște pacientul.
4. Evaluarea Testing ului articular și muscular
Pentru a putea elabora un plan de recuperare este nevoie de o bună evaluare pentru a
cuno aște pacientul .

IV.2.2. Metode de tratament
Pentru elaborarea planului de recuperare, a fost nevoie de niște metode terapeutice
care să ajute pacientul să se recupereze, iar umărul și coloana cervicală afectate să le poată
folosi la fel ca înainte de afe cțiune.

Obiective :
– combaterea și ameliorarea durerii,
– creșterea forței ș i rezistenței musculare,

36
– ameliorarea mișcărilor funcționale independente pentru autoservire și satisfacerea
necesi tăților din activitatea zilnică,
– reeducarea coordonării ,
– reducerea contracturilor musculare
– reeducarea spatelui și pozițiilor vicioase

Mijloace:
Mijloacele de recuperare au o importanță deosebită în recuperarea pacientului,
deoarece pot sa -i redea capacitatea de a -și relua activitățile vieții zilnice și o calitate a vieții
mai bună.

IV.2.2. 1.Tratament igieno -dietetic :
Tratamentul igen o-dietetic presupune o alimentație raț ională și evitarea abuzulu i de alcool sau
de alte substanț e toxice, regim hiposodat.

IV.2. 2.2.Tratament medicamentos:
Pentru recuperare este nevoie de un tratament medicamentos specific:
• Analgezice uzuale (Paracetamol, Tramadol);
• AINS (Antiinflamatoare nesteroidiene)
• Pentru durerea neuropată se administrează antidepresive triciclice, antipileptice;
• Soluție de sulfat de magneziu p entru comprese reci, administrate în perioada acută, cu edem
important;
• Unguente topice cu antiinflamatoare sau anestezice locale, pentru masaj local;
• AINS, hidrocortizon pentru ultrasonoforeză;
• Beta-blocante, anabolice de sinteză, calciu plus vitami na

IV.2.2. 3.Tratament de recuperare
1.Kinetoterapia este principala metodă terapeutică de recuperare în cazul artrozei
cervicale. Este foarte importantă și este necesară atâta timp cât evoluează afecțiunea,
indiferent dacă afecțiunea este minoră sau major ă. Scopul kinetoterapiei este sa faciliteze
vindecarea printr -un program de tratament complex care să includă:

37
Tehnici de kinetoterapie folosite:
Obiectivele specifice "ș colii spatelui"
– conștientizare a posturii coloanei vertebrale,
– controlul mișcă rilor,
– controlul efortului și readaptarea la ef ort,
– controlul pozițiilor corpului în timpul mișcărilor ș i în repaus.

Kinetoterapie individuală
– conștientizarea poziț iei corecte vertebrale prin exerciții de dezvoltare a percepț iei
– proprioceptivă prin tehnic a dublei percepții: din poziția culcat, așezat ș i din ortostatism,
– condiț ii de mobilizare a bolnavului în spaț iu,
– controlu l mișcă rilor: educarea boln avului pentru a efectua mobiliză ri ale coloanei
– cervicală controlând permanent viteza și am plitudinea mișcă rilor,
– controlul efortului: i nstruire privind exploatarea rațională a coloanei în timpul unor solicităr i
cervicale de tip dinamic sau static,
– controlul poziției: învățarea evitării menținerii prelungite a poziț iilor cervicale fixe sau a
poziț iilor extr eme ce vor fi înlocuite cu poziț ii de facilitare a efortului cervical.

Kinetoterapie colectivă :
– tehnici de mobiliz are controlată ,
– tehnici de stabilizare cervicală ,
– tehnici de antrenare la efort,
– exerciții de control cervical stat ic și dinamic.

Program de exerci ții:
În ortostatism:
1.Flexia și extensia coloanei cervicale executată lent cu inspirație – expirație, cu maximum de
amplitudine (barbia se duce spre piept,apoi capul se lasă pe spate)

38

Fig. IV.1 Flexia și extensia coloan ei cervicale
2.Răsucire amplă și lentă a gâtului cu inspirație -expirație.(capul se întoarce spre dreapta și
apoi spre stânga)

Fig. IV.2 Rotația capului spre dreapta și stânga

39
3.Abducți a și adducția capului . Mișcări lente în față și în spate a capului cu inspir -expir. Se
duce bărbia în față, cât se poate, spatele rămâne drept și umerii la fel, mișcarea se face numai
din gât.

Fig. IV .3 Abducția coloanei cervicale

Fig. IV .4 Adducția coloanei cervicale

4. Capul este lăsat să coboare la piept după car e se așează mâinile în zona occipitală și se
apasă în jos. Asemenea se poate folosi și un prosop.

40

Fig. IV .5 Flexia coloanei cervicale

5.Se apleacă capul înspre un umăr iar apoi, iar apoi cu mâna de aceeași parte, se trage capul
mai aproape de umăr. Se realizează de ambele părți.

Fig. IV .6 Înclinarea capului și gâtului spre dreapta și stânga

41

6.Ridicarea și coborârea umerilor în ritm lent.

Fig. IV.7 Ridicarea și coborârea umerilor

42

7.Stretchingul părții laterale superioare a trunchiului. Putem utiliza și un baston.

Fig. IV .8 Stretchingul membrelor superioare

8.Stretchingul întregii părți laterale a trunchiului.

Fig. IV .9 Stretchingul întregii părți laterale a trunchiului

43
9.Se încrucișează degetele, se prind mâinile prin spate și se întin d mâinile înapoi, pieptul se
extinde.

Fig. IV .10 Retropulsia membrelor superioare
10.Ducerea bastonului la ceafă cu retracția umerilor î n spre exterior.

Fig. IV .11 Retropulsia membrelor superioare

44
În patrupedie și altele:
1.Întinderea spatelui din p oziția mahomedană.

Fig. IV .12 Flexia coloanei cervicale

2.Poziția pisicii, flexia și extensia coloanei cervicale, ducerea bărbiei în piept iar apoi a
capului spre exterior.

Fig. IV .13 Extensia coloanei cervicale
3.Stând jos pe sol, pe o saltea, cu pi cioarele în poziție de yoga. Palmele se țin pe picioare și se
mișcă umerii spre stân ga și în jos și spre dreapta în jos, dar cu menținerea capului drept.
Apoi aplecarea capului în față.

45

Fig. IV .14 Flexia coloanei cervicale

46
4. Exercițiu cu capul la marginea patului, flexia și extensia coloanei cervicale.

Fig. IV .16 Flexia și extensia coloanei cervicale

2.Hidrokinetoterapia
Pe lângă kinetoterapie, masaj și terapie ocupațioală, hidrokinetoterapia are și ea un rol
important în recuperarea nevralg iei cervico -brahială.
Efectele hidrokinetoterapiei:
– decontracturant
– miorelaxant
– analgezic
– sedativ
– îmbunătățește circulația sangvină
– creșterea mobilității articulare

Recomandări:
• Reeducarea mobilitaț ii coloanei cervicale este o etapă importantă ș i obliga torie a
tratamentului con servator. Ea începe imediat după amelio rarea fenomenelor acute cu
mișcări pasive în alternanță cu tracțiuni ș i tehnici de masaj. Se trece apoi la efectuar ea
mobiliză rilor active care au ca suport mecan ismele de coordonare vestibula ră și
oculokinetică care îș i au sediul la nivelul segmentului cervical.
• Programul continuă cu exerciții care au în atenție unitatea funcțională a segmentului
cervical cu celelalte segmente rahidiene ș i cu membrul superior.
• Tonifier ea musculaturii paraverte brale și a umărului, reeducarea proprioceptivă
contribuie la refacerea stabilităț ii rahisului.

47
• Bolnavul este instruit ca și la domiciliu să efectueze programe reeducaționale ș i de
gimnastică medicală care să promoveze supleț ea coloanei, tonifierea muscular ă și
creare a unui comportament adecvat față de solicită rile din mediu.

3.Electroterapia
a. Curenț ii diadinamici sunt curenți de joasă frecvență folosiț i pentru efectele lor terapeutice
favorabile.
Principalele efecte fiziologice :
– analgetice
– hiperemi ante
– dinamogene.
Acestea sunt de terminante de nivelul intensită ții, forma curent ului diadinamic ș i
modalitatea de aplicare a electroziilor.
Intensitatea curenț ilor s -a reglat progresiv, ajungându -se la senzație de vibraț ii bine
tolerate, nedureroase, d eci până la pragul dureros. D eoarece acomodarea se instalează repede,
intensitatea se mai creș te în timpul tratame ntului, sub pragul dureros. Dacă se urmărește
obținerea contracț iilor musculare, intensitatea se crește la pragul de contracție, fără senzație
de crampă musculară (acțiune dinamogenă, mai pregnantă la frecvenț a de 50 Hz).
Trebuie menționat faptul că răspunsul obținut este influențat în mare măsură de
particularităț ile r eacției individuale și adaptă rii orga nismului la curent, în sensul că
hiporea cția (analgezia) pri n ridicarea pragului la durere și hipereacț ia (dinamogenia) apar
diferit, de la individ la individ.

b. Curentii Trabert sunt curenț ii dreptunghiulari cu efect analgez ic si hiperemiant.
c. Stimularea nervoasă electrică transcutana tă (TENS dupa terminologia recunoscută pe
plan internațional) constituie o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase
acute ș i cronice de diverse cauze, utilizând curenț i cu im pulsuri dreptunghiulare de joasă
frecvență furnizaț i de aparate mici, c u unu sau două canale de ieș ire, prin in termediul unor
electrozi aplicaț i pe t egumentul bolnavilor .

48
4.Masajul terapeutic:
Efectele masajului :
– are un efect psihologic clar pentru pacienți,
– ajută și la recuperarea țesutului conjunctiv ,
– ajută la îndep ărtarea produșilor de metabolism acumulați din activitatea musculară
(activitatea contractilă), care irită mușchiul în sine și terminațiile nervoase de la nivelul lui .
– locale (calmarea durerii de la nivelul coloanei vertebrale, relaxarea musculaturii sp atelui
pentru a permite mobilizări mai eficiente ale articulațiilor coloanei, îmbunătățirea circulaț iei
locale manifestate prin inroșirea și încă lzirea pielii la nivelul la care se e fectuează masajul).
– generale (acț iunea favorabilă asupra stă rii generale a pacientului, prin îndepă rtarea obose lii
si efectul relaxant asupra î ntregu lui organism, activarea circulației sangvine la nivelul
întregului corp, tonifierea musculaturii).
5.Terapia ocupaț ională
Obiectivele TO:
– educarea sau reeducarea motorie,
– educarea sau reeducarea senzoriala si psihomotorie,
– readaptarea funcțională sau adaptarea la ha ndicap,
– independența în viața cotidiană ,
– readaptarea sau adapterea socio -profesionala,
– reeducarea gestuala ,refacerea elementelor principale privind viata cotidiana
(viteza,precizia, abilitatea ),
– creșterea încrederii in sine,
– să solice un efort progresiv,
– stimularea gandirii pozitive.
6. Psihoterapia
• Sfatul 1: să se odihnească fără a sprijini capul pe perne înalte, folosind doar un sul
introdus sub ceafă.
• Sfatul 2: să exe cute zilnic timp de 15 – 20 minute exercițiile de gimnastică medicală.
• Sfatul 3: să utilizeze tehnici care reduc sau pun capăt comportamentelor auto –
distructive, efectele negative ale anxietății, înlocuindu -le în schimb cu comportamente
recompensatoare ș i de susținere.

49

IV.2.3 Metode statistice
Pentru realizarea statisticii am folosit Microsoft Excel 2010 , din pachetul d e
programe Microsoft Office 2010 . Cu ajutorul acestui program am putut realiza diagramele și
tabelu l cu toate rezultatele paciențilo r.

50
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Caracteristicile lotului :
Tabelul V.I.Distribuția in funcție de sex :
SEXUL Nr.
Feminin 18
Masculin 12
Total 30

60% 40% Reparti ția în func ție de sex
Femei Barbati

Grafic 5.1. . Repartiția pacienților în funcție de sex
În funcție de repartiția pe sex, pacienții au fost în proporție de 40% bărbați și 60% femei.
Tabelul V.II. Distribuția în funcție de vârstă :
Gr. vârstă Nr. pacienți
sub 40 ani 2
41-50 ani 10
51-60 ani 11
61-70 ani 3
peste 70 ani 4

51

7%
33%
37% 10% 13% DISTRIBUȚIA CAZURILOR ÎN
FUNCȚIE DE VÂRSTĂ
sub 40 ani
41-50 ani
51-60 ani
61-70 ani
peste 70 ani

Grafic 5 .2 Repartiția pacienților în funcție de vârstă

Pacienți i luați în studiu au fost repartizați în 5 grupe de vârstă, astfel prima grupă de sub 40
de ani au avut un procent de 7%, a doua grupă de vârstă cuprinsă intre 41 -50 de ani a fost un
procent de 33%, următoarea grupă cuprinsă între 51 -60 de ani a fost un procent de 37%,
următoarea grupă cuprinsă între 61 -70 de ani a fost un procent de 10% iar ultima categorie de
vârstă peste 70 de ani având un procent tot de 13%.

Tabelul V.III. Distribuția în f uncție de mediul de proveniență :

Mediul Număr
Urban 11
Rural 19

52

Grafic 5.3 Distribuția în funcție de mediul de proveniență
Din graficul de mai sus observăm că 19 pacienți sunt din mediul rural iar ceilalți 11 sunt din
medi ul urban.
Tabelul V.IV. Dist ribuția în funcție de ocupație:
Nr.

Pensio nari
16
Salariaț i 14

Grafic 5.4 Repartiția în funcție de ocupație

Din graficul de mai sus observăm că 47% din pacienți sunt salariați iar 53% sunt pensionari.

53
Evaluarea cal ității vieții
În graficele de mai jos este evaluată c alitatea vieții , făcându -se o evaluare inițială, dar și finală
pentru a arăta evoluția stării pacienților în prima zi a internării și după 14 zile . Calitatea vieții
a evoluat la toți pacienții .

Grafi c 5.5

01234567
Inițial DupăBuna dispoziție

Grafic 5.6
Media inițială este 6,6 iar media finală 4,33

54

Grafic 5.7

Grafic 5.8
Media inițială este 6,33 iar media finală 3,6

55

Grafic 5.9

Grafic 5.10
Media inițială este 6,83 iar media finală 4,33

56

Grafic 5.11

Grafic 5.12
Media inițială este 7 iar media finală 4,76

57

Grafic 5.13

Grafic 5.14
Media inițială este 7,43 iar media finală 3,13

58

Grafic 5.15
0123456789
Inițial DupăDisponibilitatea pentru activitati sociale

Grafic 5.16
Media inițială este 7,73 iar media finală 5,5

Observăm în graficele de mai sus că înaintea de tratament pacienții erau mai absenți fizic iar
calitatea vieții era diminuată astfel că după tratament se observă o îmbunătățire a calității
vieții.

59
Scala VAS de evaluare a durerii
Pentru evaluarea durerii s -a folosit Scala VAS de intensitate a durerii. Majoritatea
pacienților au sem nalat durere, parestezii ale membrelor superioare . Pacienții au semnalat
imposibilitatea de a mi șca membrul superior, amorțeli, ținându -l în diferite poziții.
012345678910
123456789101112131415161718192021222324252627282930Intensitatea durerii
Inainte de tratament După tratament

Grafic 5.17

Grafic 5.18
În studiul efectuat, pacienții au fost întrebați cât de tare a fost intensitatea durerii p e care au
simțit -o înainte de tratament și după 14 zile de recuperare . Toți pacienții au spus că durerea a
fost foarte mare . Pe scala VAS de la 1 la 10 toți pacienții au fost examinați . Se observă o
ameliorare majoră a durerii în urma tratamentului.Media inițială fiind 6,96 iar ce a finală 3,13.

60
Evaluarea pacienților cu ajutorul Scalei de măsurare a anxietății HAMILTON

Grafic 5.19

Grafic 5.20

61

Grafic 5.21

Grafic 5.21

62

Grafic 5.22

Grafic 5.23

63

Grafic 5.24

Grafic 5.25

64

Grafic 5.26

Grafic 5.27

65

Grafic 5.28

Grafic 5.29

66

Grafic 5.30

Grafic 5.31

67
În urma evaluării s -a constat că paci enții sunt a nxioși și depresivi. Aceasta este o scală
în care s -au luat în considerare toate observațiile asupra stării curent e mentale a pacientului.
Aceste întrebări pot fi sup limentate la anamneza pacientului . Scala nu a fost folosită pentru a
stabili un diagnostic, dar a putut fi folosită pentru evaluarea gradului de severitate la pacienții
la care depresia a fost deja diagnosticată.

Testing ul articular și muscular prin car e am observat la pacienți tipurile de mișcări
pe care acesta le poate face, cât de corect le face, mobilitatea articulară, forța musculară,
cracmentele care apar la nivelul articulațiilor traumatizate, precum și contracturile musculare.
Testingul articula r este foarte important și este efectuat la începutul si sfârșitului
tratamentului kinetic, deoarece oferă examinatorului date importante despre starea funcțională
a articulației din momentul respectiv.
Am măsurat amplitudinea de mișcare articulară normală , urmată de etapa în care se
depistează mișcările anormale. În cadrul testingului articular se măsoară flexia, extensia,
abducția, adducția, rotația externă și rotația internă a umărului afectat. Pe durata testingului
articular pacienții trebuie să fie rel axați atât fizic cât și psihic.
După afectarea pacienților aceștia au prezentat dificultăți în realizarea flexiei, extensiei,
abducției, adducției, rotației externe și rotației interne a umărului afectat.
În urma testingului muscular am observat dacă pac ientul în cauză a prezentat sau nu
hipotrofie sau hipotonie musculară, contracturi musculare, forță musculară crescută sau
scăzută. Majoritatea pacienților au prezentat forță musculară scăzută în membrul respectiv
afectat, parestezii, hipotrofie musc ulară și contracturi musculare.

68
Bilanțul articular al coloanei cervicale
Tabelul V.1
Nr. Flexia
inițial (ș) Flexia final
(ș) Extensia
inițial (ș) Extensia
final (ș) Rotația
inițial (ș) Rotația
final (ș)
1 20 30 15 30 30 40
2 20 30 15 30 20 50
3 25 30 20 30 30 45
4 30 35 20 30 30 50
5 30 40 25 30 20 40
6 20 30 15 25 30 40
7 20 30 15 30 30 50
8 25 35 15 30 20 40
9 25 30 15 35 30 50
10 30 35 10 30 30 40
11 20 40 10 30 20 30
12 25 30 15 25 30 40
13 30 40 10 20 30 40
14 25 35 10 20 20 50
15 30 35 20 25 30 40
16 30 35 10 30 30 40
17 20 35 10 30 20 35
18 30 40 25 30 30 40
19 30 35 10 30 30 40
20 20 35 10 30 20 50
21 30 40 15 25 30 40
22 30 40 10 30 30 40
23 20 40 10 30 20 50
24 35 45 30 35 30 35
25 30 45 10 30 30 50
26 20 35 10 30 20 35
27 25 35 30 35 25 40
28 30 40 10 30 30 40
29 20 40 10 30 20 45
30 30 40 30 35 30 40

69

25,83
36,16
I N I T I A L F I N A L FLEX IA

Grafic 5.32

15,33
29,33
I N I T I A L F I N A L EX TENSIA

Grafic 5.33

70

26,5
42,16
I N I T I A L F I N A L ROTAȚIA
Grafic 5.34
Am examinat pacienții înainte și după tratament, s -a observat o îmbunătățire la nivelul zonei
cervicale, a flexiei , extensiei și rotației gâtului și capului .
Bilanțul muscul ar

Grafic 5.35
În urma tratamentului de recuperare am evaluat forța musculară a pacienților iar media a avut
o creștere favorabilă cu 20,93 % .

71
CAPITOLUL VI. CONCLUZII

✓ Nevralgia cervico -brahială este întâlnită la ambele sexe, la subiecții activi, însă
predominența sexului feminin este mult mai evidentă, având un procent de 60% în
lotul studiat.
✓ În urma analizei incidenței pe grupe de vârstă, relevă faptul că pacienții lotului studiat
cu vârsta cuprinsă între 41 și 60 de ani, sunt afectați într -un număr mai mare,
reprezentați fiind printr -un procent de 70%.
✓ S-a observat o ȋmbunătățire evidentă atât a senzației subiective dureroase, cât și a
funcționalității articulare ȋn urma tratamentului de recuperare la cazurile studiate.
✓ Valorile medii ale durerii a u scăzut cu până la 56,03 % în urma tratamentului de
recuperare.
✓ Ca urmare a prescrierii unui tratament de specialitate cât și respectarea lui în
prealabil, atât depresia precum și tulburările somnului prezintă semne pozitive,
îmbunătățind astfel și starea pacientului.
✓ Instruirea pacienților încă de la începutul programului recuperator înspre obiectivelor
urmărite și efectele exercițiilor fizice asupra organismului, dar și formarea unor
motivații puternice au dus la optimizarea tratamentului prin participa rea lor conșientă
și activă.
✓ Kinetoterapia este mijlocul de tratament fizical care nu poate fi înlocuit de către alt
mijloc recuperator, el ocupând un loc central în recuperarea funcției pierdute.
✓ În consecință, în ambulatoriul de specialitate poate fi t ratată cu succes această
patologie, durerea putând fi ameliorată considerabil în absența medicației antialgice.
✓ Aplicația terapeutică judicios recomandată și corect efectuată este o opțiune
terapeutică valoroasă pentru aceia dintre pacienții pentru care t erapia medicamentoasă
prezintă contraindicații.
✓ Este foarte importantă continuitatea tratamentului de recuperare pe tot parcursul
vieții.
✓ Rezultatele obținute în urma tratamentului de recuperare aplicat pacienților aflați în
studiu confirmă necesitatea i ntegrării mijloacelor specifice medicinei fizice și
recuperării în abordarea multidisciplinară a nevralgiei cervico -brahială.

72
BIBLIOGRAFIE

Cărți:
1. IONEL A. BRATU , Gimnastica pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice,
Editura Sport -Turism(1977) .
2. BRATU I. , Indicații tehnico -metodice și concepte de lecții pentru corectarea
deficiențelor morfo -funcționale, Editura I.C.F. 1964.
3. IONESCU ANDREI, Despre atitudinea corectă a corpului, București, Editura
V.C.F.S. 1964.
4. ADRIANA SARA NICA, Compendiu de me dicinăfizică și recuperare, vol. III,
Editura Universitară Carol Davila 1928.
5. TRAIAN TOMESCU, Balneofizioterapie, Editura Medicală 1962.
6. LAPIERRE A. Concepția generală asupra reeducării atitudinilor corpului, Editura
Alier 1967.
7. RĂDULESCU ALEX, Ortopedia c hirurgicală, vol. II, București Editura muzicală
1966
8. ULMEANU FLORIN, Medicina culturii fizice, București Editura muzicală 1965.
9. ILEANA MONICA BORDA, LASZLO IRSAY, RODICA UNGUR,VIORELA
CIORTEA , Recuperarea pacienților cu patologie reumatologică, Editura Ar gonaut,
Cluj-Napoca, 2015
10. GELU ONOSE, Recuperare, Medicină fizică și balneoclimatologie, vol. I Editura
medicală 2009.
11. A.V CIUREA, GH.CHIRIȚI, G. ONESE, Recuperare, Medicina Fizica si
Balneoclimatologie la adulți și vârstnici – Geriatrie întrebări și răspu nsuri, Editura
Medicală Românească 2008.
12. JANKELEVITCH VLADIMIR, Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală în
afecțiunile aparatului locomotor, Editura Medicală 2008.
13. TUDOR SBENGHE, Kinetologie Profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura
Medicală, București 1987.
14. CEZAR TH.NICULESCU, VOICULESCU BOGDAN, CRISTIAN NIȚĂ, RADU
CÂRMACIU, CARMEN SĂLĂVĂSTRU, COTALIN CIORNE, Anatomia și
fiziologia omului compendiu, Editura Corint București 2001.
15. Dr. ELENA LUMINIȚA SIDENCO, Bilanțul muscular și articular, Edit ura A.P.P.
București 2000
16. PAPILIAN V, Anatomia omului, vol I. ediția a IV, Editura Didactică și Pedagogică,
București 1974
17. DAN ULMEANU, PETRU BORDEI, Artrologie, Editura University Press 2001
18. VASILE PÂNCOTAN , Tratamentul afecțiunilor reumatice degenerativ e de origine
discală ale coloanei vertebrale dorsale prin vibrații mecanice, Editura Universității din
Oradea, 2012
19. BACIU CLEMENT, Anatomia funcțională a aparatului locomotor, Editura Stadion,
București, 1972

73
20. GHEORGHE MORARU, VASILE PÂNCOTAN, Evaluarea ș i recuperarea kinetică
în Reumatologie, Editura Universității din Oradea, 2008
21. EUGEN D.POPESCU, RUXANDRA IONESCU, Compendiu de Reumatologie,
Editura Tehnică, București, 1993
22. NEMEȘ I.D.A., Metode de explorare și evaluare în kinetologie, Editura Orizonturi
Universitare, Timișoara, 2001

Pagini web:
23. http://www.ericlinmd.com/back -vas-form.php
24. .http://www.elipetromed.ro/anatomia -coloa nei-vertebrale.html
25. http://circleofdocs.com/is -manual -muscle -testing -reliable -and-valid/