PROGRAMUL DE STUDIU : AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ [304996]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI

PROGRAMUL DE STUDIU : AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

Proiect de diplomă

COORDONATOR/I ȘTIINȚIFIC

Conf.dr.ing. DRAGOȘ CRISTIAN SPOIALĂ

ABSOLVENT: [anonimizat] : AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

PROIECTAREA ȘI REALIZAREA UNUI MAGAZIN VIRTUAL DE ECHIPAMENTE DE AUTOMATIZARE INDUSTRIALĂ

COORDONATOR/I ȘTIINȚIFIC

Conf.dr.ing. DRAGOȘ CRISTIAN SPOIALĂ

ABSOLVENT: [anonimizat]…………….………………………………………1 Capitolul 1- Conceptul Internetului……………………………3 1.1-Modele de referinta……………………….…….3

1.1.1-ISO OSI……..……………..……………4

1.1.2-TCP-IP….…………………………….…8 1.2-Tehnologii internet………………………….…12 Capitolul 2-Tehnologii web….………………….….……..…19 2.1-Protocoale servicii………………………….….19

2.2-Limbaje de programare………………….…….23

2.3-Apache,MySql,PHP…………………….……..28 Capitolul 3-Realizarea unui magazin virtual………….……..30 Concluzii……………………………………………….…….43 Bibliografie…………………………………………….…….44

[anonimizat],documentație,[anonimizat],afaceri și multe altele dar puțini dintre noi știu scopul inițial al internetului si apariției lui.

Internetul a [anonimizat](World Wide Web) [anonimizat].WWW este doar una din aplicațiile internetului (e-mail-[anonimizat] o altă aplicație al internetului).

Internetul așa cum îl știm noi astăzi,a [anonimizat],mai precis în anii ‘60,câng guvernul american a creat ARPA(Advanced Research Project Agency),o agenție a [anonimizat] a face posibilă comunicarea între bazele militare și a preveni atacuri nucleare din partea URSS.”Paul Baran”, programator în cadrul companiei RAND din Statele Unite, a fost primul care s-a gândit că am putea acoperi mica noastră planetă cu o rețea de calculatoare conectate între ele pentru transmisii de date.

Între anii 1960 si 1991 [anonimizat],a avut loc o serie de întâmplări:

În anii ’60 informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider a dezvoltat conceptul unei Retele de Computere Intergalactice(Intergalactic Computer Network).[anonimizat].

În anul 1969,[anonimizat] – Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford,a fost instalată o legătura printr-o rețea numită ARPANET(Advanced Research Projects Agency Network).

În anul 1971,rețeaua ARPANET avea conectate 23 de calculatoare.Atunci s-a folosit prima dată termenul de e-mail.

În anul 1973,firma XEROX a avut o [anonimizat] a creat in laboratoarele din Silicon Valley tehnologia Enthernet.

În anul 1974 Vinton Cerf a dezvoltat protocolul TCP/IP(Protocol de Control al Transmisiei/ Protocol Internet).

În anul 1978,a [anonimizat]icații Western Union International și firma de comunicații Tymnet.

Anii 1989-1991,Tim Berners-Lee a elaborat în 1989 o primă propunere în acest sens, iar la 25 decembrie 1990, împreună cu Robert Cailliau (un informatician belgian care lucra la CERN – Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară), a realizat prima comunicare prin intermediul HTTP, un protocol pentru transferul documentelor hipertext.

Tim Berners-Lee a creat în anul 1990 a dezvoltat codul HTML (Hypertext Markup Language),cu ajutorul căruia a creat și prima pagină web iar în anul 1991 pe data de 6 august a fost lansat online primul website

Având în vedere că internetul a ajuns să facă parte din viața noastră,tema lucrării constă în crearea unui website,mai precis al unui magazin virtual ce conține roboți industriali automatizați cu scopul folosirii lor în domeniul industrial pentru automatizarea fabricilor.

Conținutul lucrării prezintă crearea website-ului folosind tehnologiile necesare pentru ca utilizatorul să aibă o experiență cât mai bună și mai ușoară folosind website-ul.

Drept urmare,in capitolele ce urmează,sunt descrise și prezentate tehnologiile necesare ca un website să functioneze și procesul de creare a website-ului propriu zis.

Capitolul 1 “Conceptul Internet”, descrie noțiunea de internet,modelele de referinta

ISO-OSI și TCP-IP care stau la baza dezvoltării rețelelor de calculatoare și implicit al internetului și “Tehnologii Internet”ce conțin:tehnologii hardware,de comunicații,software si dataware.

Capitolul 2 “Tehnologii web”,prezintă protocoalele,serviciile și tehnologiile web necesare pentru funcționarea și comunicarea calculatoarelor între ele și pentru crearea implicită a paginilor web.

Capitolul 3 “Realizarea unui magazin virtual” descrie aplicarea tehnologiilor web și pașii necesari pentru crearea website-ului,a bazei de date și a server-ului.

Capitolul 1. Conceptul internetului

Internetul este sistemul global de rețele de calculatoare interconectate care utilizează Internet Protocol Suite (TCP/IP) pentru a lega dispozitive din întreaga lume.

Atunci când două sau mai multe dispozitive electronice (de exemplu, calculatoare) sunt conectate astfel încât să poată comunica, ele devin parte dintr-o rețea. Internetul constă într-o interconectare la nivel mondial a unor astfel de rețele, aparținând companiilor, guvernelor și indivizilor, permițând tuturor dispozitivelor conectate la aceste rețele să comunice între ele.

Pentru a comunica, computerele trebuie să se poată înțelege reciproc. Pe Internet, comunicarea este posibilă deoarece toate dispozitivele utilizează aceeași "limbă" sau protocol, și anume Protocolul Internet (IP), o "piață unică" fără bariere fizice, tehnice sau naționale. Acesta formează baza pentru toate celelalte sisteme de comunicare pe Internet. Pentru a trimite orice mesaj sau comunicat prin Internet folosind protocolul de internet este echivalent cu trimiterea paginilor unei carți prin poștă în loturi de plicuri diferite. Toate plicurile utilizează aceeași adresă a expeditorului și aceeași adresă de destinație. Chiar dacă unele plicuri sunt transportate cu nave și altele pe cale aeriană, toate plicurile ajung în cele din urmă la același destinatar.

Rețelele de calculatoare se pot clasifica în două mari categorii:

-Local Area Network(LAN):LAN este format de două sau mai multe calculatoare conectate între ele ce partajeaza anumite resurse pe o locație relativ mică,de multe ori în aceeași clădire. Exemplele includ rețele de domiciliu și rețele de birouri.

-Wide Area Network(WAN):WAN de obicei constă în două sau mai multe rețele LAN.Este o rețea de telecomunicații care se extinde pe o distanță geografică foarte mare.Acestea includ și linii de telecomunicație publice.Internetul este cea mai mare rețea în existență.

Modele de referință

ISO OSI

Multitudinea sistemelor interconectate Internet, de la telefoane mobile, dispozitive automate de achiziție de date până la noduri de prelucrare bazate pe ferme de servere pot comunica în această rețea mondială de date respectând standardele de comunicație.

Modelul de referință Open Systems Interconnection – International Standard Organization (ISO-OSI) este o descriere standard sau un model de referință al modului cum mesajele sunt transmise între două puncte ale unei rețele de telecomunicații. Scopul modelului ISO-OSI este acela de ghid de implementare de produse. În consecință produsele compatibile

ISO-OSI funcționează și-sau utilizează alte produse de acest tip, constituind o bază de plecare pentru interconectarea calculatoarelor, rețelelor și a aplicațiilor în rețelele de calculatoare.

Modelul ISO-OSI este o arhitectura cu sapte straturi. Acesta definește șapte straturi sau nivele într-un sistem complet de comunicare(Fig.1). Acestea sunt:

Stratul Aplicație, Stratul Prezentare, Stratul Sesiune, Stratul Transport, Stratul Rețea,

Stratul Legătura de date, Stratul Fizic

Fig.1 Modelul ISO OSI 1:https://www.studytonight.com/computer-networks/complete-osi-model

Stratul 1:Fizic

Nivelul la care sunt realizate fizic conexiunile. Debutul rețelelor de comunicație este reprezentate de rețelele de telefonie, publice sau private, bazate pe fire metalice (cupru sau fier). Ulterior, aceste rețele de comunicație proiectate pentru transportul semnalelor vocale analogice, au evoluat în rețele pentru transportul semnalelor digitale: Integrated Services Digital Network (ISDN), Asynchronous Digital Line Subscriber (ADSL). Rețelele moderne sunt proiectate pe baza tehnologiilor digitale de comunicație care utilizează fibre optice (FDDI) sau semnale radio pentru realizarea rețelelor fără fir: Wireless Local Area Networks (WLAN), Wireless Interoperability for Microwave Access (WiMax).

-Stratul fizic este cel mai mic strat al modelului OSI.

-Activează, menține și dezactivează conexiunea fizică.

-Este responsabil pentru transmiterea și primirea datelor brute nestructurate prin rețea.

-Tensiunile și ratele de date necesare pentru transmitere sunt definite în stratul fizic.

-Acesta convertește biți digitale/analogice în semnal electric sau semnale optice.

-Codificarea datelor se face, de asemenea, în acest strat.

Stratul 2:Legătura de Date

Nivelul la care sistemul de comunicație stabilește o legătură între două puncte ale unei rețele fizice. Legătura de date presupune un protocol de comunicație și sincronizare. Figura enumără protocoalele cunoscute, fără însă a epuiza lista protocoalelor folosite: Serial Line Internet Protocol (SLIP), Point to Point Protocol (PPP), Ethernet este un exemplu.

-Stratul legăturii de date sincronizează informațiile care urmează să fie transmise peste stratul fizic.

-Funcția principală a acestui strat este de a asigura transferul de date este de eroare liber de la un nod la altul, peste stratul fizic.

-Transmiterea și recepționarea cadrelor de date secvențial este gestionată de acest strat.

-Acest strat trimite și așteaptă mulțumirile pentru cadrele primite și, respectiv, trimise.

-Retrimiterea non confirmării primită de cadre este, de asemenea, gestionată de acest strat.

-Acest strat stabilește un strat logic între două noduri și gestionează, de asemenea, controlul de trafic de cadre prin rețea. Acesta semnalează nodul de transmitere pentru a opri, atunci când ramele de cadre sunt pline.

Stratul 3:Interconexiune

Nivel de realizare și gestiune al rețelei de calculatoare. Bazat pe nivelul de date, nivelul conexiune determină funcționalitatea rețelei de calculatoare pe baza protocolului de rețea. În cazul rețelei Internet se utilizează protocolul IP v4 bazat pe adrese de 32 biți a nodurilor de rețea. Rețeaua Internet contemporană se confruntă cu limita fizică a adreselor, dezvoltarea viitoare fiind limitată de lipsa adreselor disponibile. Acesta fiind unul din motivele implementării protocolului IPV6 ce oferă oportunitatea dezvoltării viitoare. Nivelul Network gestionează datagrame.

-Interconexiunea dirijează semnalul prin diferite canale de la un nod la altul.

-Acționează ca un controler de rețea.Gestionează traficul subnet(subdivizia unei rețele).

-Acesta decide pe ce rută trebuie să o ia datele.

-Acesta împarte mesajele expediate în pachete și asamblează pachetele primite în mesaje pentru niveluri mai ridicate.

Stratul 4:Transport

Definit de protocoalele Internet Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP). Spre deosebire de TCP, UDP asigură un nivel mai redus de control al erorilor fiind protocolul preferat pentru transmiterea mesajelor de tip broadcast.

-Stratul transport decide dacă transmiterea datelor ar trebui să fie pe cale paralelă sau o singură cale.

-Funcțiile,cum ar fi multiplexarea, segmentează sau divizează datele efectuate de acest strat

-Acesta primește mesaje de la stratul de sesiune,convertește mesajul în unități mai mici și îl trece la stratul de rețea.

-Stratul de transport poate fi foarte complex, în funcție de cerințele rețelei.

-Stratul de transport rupe mesajul (datele) în unități mici, astfel încât acestea să fie gestionate mai eficient de stratul rețelei.

Stratul 5:Sesiune

Nivelul sesiune bazat pe nivelul transport asigură funcționalitatea necesară sesiunilor de comunicație. Figura exemplifică porturile 110/25 pentru a oferi funcționalitatea de poștă electronică prin protocoale corespunzătoare POP/SMTP, sau portul 80 pentru protocolul http web

-Stratul sesiunii gestionează și sincronizează conversația dintre două aplicații diferite.

-Transferul de date de la sursă la destinația stratului de sesiune conține fluxuri de date ce sunt marcate și sunt resincronizate corect, astfel încât capetele mesajelor nu sunt tăiate înainte și pierderea de date este evitată.

Stratul 6: Prezentare

Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) sau HyperText Markup Protocol (HTTP) sunt exemple de implementare la nivelul OSI Presentation. Acest nivel prin protocoalele implementate asigură un nivel de comunicație independent de adresa fizică, acest detaliu este rezolvat la nivelele OSI inferioare. Astfel utilizatorii rețelei Internet (de exemplu utilizatorii de poștă electronică) se pot concentra asupra mesajului și a destinației reprezentată de un nume și nu de o adresă IP.

-Stratul prezentării are grijă ca datele să fie trimise astfel încât receptorul să înțeleagă informațiile (datele) și să poată utiliza datele.

-În timpul primirii datelor, stratul prezentării transformă datele pentru a fi pregătite pentru stratul aplicației.

-Limbile (sintaxa) pot fi diferite de cele două sisteme de comunicare.Sub această condiție, stratul prezentării joacă un rol de traducător.

-Se efectuează comprimarea datelor, criptarea datelor, conversia de date etc.

Stratul 7: Aplicație

Nivelul cel mai înalt al modelului OSI definește nivelul la care aplicațiile de comunicație interacționează cu nivelul Presentation. Exemplul cel mai cunoscut îl poate constitui aplicația pentru poștă electronică. Acesta asigură funcționalitatea necesară utilizării umane și exploatează nivelurile OSI inferioare pentru a asigura gestiunea mesajelor, adreselor și a erorilor.

-Stratul de aplicație este stratul superior.

-Transferul de fișiere deranjează rezultatele primite de utilizator este,de asemenea,făcut în acest strat.Servicii de mail,servicii de director,resurse de rețea,etc sunt servicii furnizate de stratul de aplicație.

-Acest strat deține în principal programe de aplicare pentru datele primite și cele ce urmează să fie trimise.

TCP-IP

Modelul TCP-IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol Model) este o suită standard de protocoale și un model conceptual cunoscut și sub numele DARPA. Corespondența nivelurilor celor două modele este prezentată în figura 2.

Fig.2 Corespondența nivelurilor TCP-IP și ISO OSI

Suita de protocoale TCP-IP definește serviciile pentru aplicații Telnet, FTP (File Transfer Protocol), http (Hypertext Transfer Protocol), DNS (Domain Name System), RIP (Routing Interface Protocol), SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), POP (Postal Office Protocol), ECHO și multe altele (Figura 2.1).

Fig.2.1 Suita de protocoale TCP-IP

Stratul 1: Acces la Rețea

Stratul de acces la rețea este primul strat al modelului TCP/IP cu patru straturi. Stratul de acces la rețea definește detaliile privind modul în care datele sunt trimise fizic prin rețea,inclusiv modul în care acești biți sunt semnalizați electric sau optic de dispozitivele hardware care interacționează direct cu un mediu de rețea,cum ar fi cablu coaxial,fibră optică sau cablul torsadat.

Protocoalele incluse în rețeaua de acces sunt Ethernet,token ring,FDDI,X. 25,etc.

Cea mai populară arhitectură LAN printre cele enumerate mai sus este Ethernet.Ethernet utilizează o metodă de acces denumită CSMA/CD (detector de acces multiplu/detectare coliziune) pentru a accesa suportul media,când Ethernet operează într-un suport partajat.O metodă de acces determină modul în care o gazdă va plasa datele în mediu.

În CSMA/CD Access Method,fiecare gazdă are acces egal la mediu și poate plasa date pe fir atunci când firul este liber de trafic de rețea.Când o gazdă vrea să plaseze date pe fir, se va verifica firul pentru a afla dacă o altă gazdă este deja conectată la mediul.Dacă există trafic deja în mediu,gazda va aștepta și dacă nu există nici un trafic,acesta va plasa datele în mediu.Dar,dacă două sisteme plasează date pe suport în același caz,se vor ciocni unii cu alții,distrugând datele.

În cazul în care datele sunt distruse în timpul transmiterii,datele vor trebui să fie retransmise. După coliziune,fiecare gazdă va aștepta un interval mic de timp și, din nou,datele vor fi retransmise.

Stratul 2: Internet

Stratul Internet este al doilea strat al modelului TCP/IP cu patru straturi. Poziția stratului Internet este între stratul de acces la rețea și nivelul de transport.

Stratul Internet împachetează date în pachete de date cunoscut sub numele de datagrame IP, care conțin adresa sursă și destinație (adresa logică sau adresa IP) informații care sunt utilizate pentru a transmite datagrame între gazde și rețele.Stratul de internet este, de asemenea, responsabil pentru rutare de datagrame IP.

Rețeaua de comutare a pachetelor depinde de un strat de interrețea fără conexiune. Acest strat este cunoscut ca stratul de Internet.Sarcina sa este de a permite gazdelor să insereze pachete în orice rețea și pentru a le livra în mod independent la destinație.La pachetele de date laterale de destinație pot apărea într-o altă ordine decât au fost trimise. Este lucrul straturilor mai mari de a le rearanja,în scopul de a le livra la aplicații de rețea corespunzătoare care operează la stratul de Aplicație.Principalele protocoale incluse la Stratul Internet sunt IP (Internet Protocol), ICMP (Internet Control Message protocol), ARP (adresa Resolution Protocol), RARP (inversa adresa

Resolution Protocol) și IGMP (Internet Group Management Protocol).

Stratul 3: Transport

Stratul Transport este al treilea strat al modelului TCP/IP cu patru straturi. Poziția stratului de transport este între stratul de Aplicație și stratul de Internet.Scopul stratului de transport este de a permite dispozitivelor sursă și destinatari să efectueze o conversație.

Stratul de transport definește nivelul de serviciu și starea conexiunii utilizate la transportarea datelor. Protocoalele principale incluse în stratul de transport sunt TCP (Transmission Control Protocol) și UDP (User Datagram Protocol).

Stratul 4: Aplicație(Application Layer)

Stratul de Aplicație este cel mai de sus strat al modelului TCP/IP cu patru straturi.Stratul de Aplicație este prezent în partea de sus a stratului de Transport.Stratul de aplicație definește protocoalele de Aplicație TCP/IP și modul în care programele gazdă interferează cu serviciile stratului Transport pentru a utiliza rețeaua.

Stratul de Aplicație include toate protocoalele de nivel superior,cum ar fi DNS (Domain Naming System),HTTP (Hypertext Transfer Protocol), Telnet, SSH, FTP (File Transfer Protocol), TFTP (Trivial File Transfer Protocol), SNMP (Simple Network Management Protocol), SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) , DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), X Windows, RDP (Remote Desktop Protocol) etc.

Deoarece internetul este o rețea globală de calculatoare, fiecare calculator conectat la internet trebuie să aibă o adresă unică. Adresele de internet sunt în forma 0.0.0.0 și pot ajunge până la 255.255.255.255 . Această adresă este cunoscută ca o adresă IP,unde IP înseamnă Internet Protocol.

Există două standarde pentru adresele IP: IP version 4 (IPv4) și IP Version 6 (IPv6). Toate calculatoarele cu adrese IP au o adresă IPv4 și mulți încep să utilizeze noul sistem de adrese IPv6. Iată ce înseamnă aceste două tipuri de adrese:

-IPv4 utilizează 32 de biți binari pentru a crea o singură adresă unică în rețea. O adresă IPv4 este exprimată de patru numere separate prin puncte. Fiecare număr este zecimal

reprezentare de un număr de opt cifre binare,de asemenea,numit un octet. De exemplu: 212.47.11.197

-IPv6 utilizeaza 128 biți pentru interfețe și seturi de interfețe. În notația sa completă, o adresă IPv6 este reprezentată în opt grupe de patru cifre hexazecimale (8,16-biți) separate prin doua puncte (:),de exemplu:

2001:0db8:0a0b:12f0:0000:0000:0000:0001.

Adresele IP se mai clasifica in:

-Adresă IP Statică;

-Adresă IP Dinamică.

O adresă IP statică de obicei, nu se schimbă, dar acestea pot fi schimbate ca urmare a administrării rețelei. Ele servesc ca o adresă de Internet permanentă și oferă o modalitate simplă și fiabilă pentru comunicare. De la adresa IP statică a unui sistem, putem obține mai multe detalii,cum ar fi:continentul,țara,regiunea și orașul în care se află un computer.Furnizorul de servicii Internet (ISP) care servește acelui computer poate oferi și informații non-tehnice,cum ar fi latitudinea și longitudinea țării și setările regionale ale calculatorului.

O adresă IP dinamică este o adresă IP temporară.Aceste adrese IP sunt atribuite unui computer atunci când se conectează la internet de fiecare dată.Deoarece numărul limitat de adrese IP statice sunt disponibile, Internet Service Providers (ISPs) oferă clienților o adresă IP dinamică, deoarece acestea sunt mai rentabile. În loc ca o adresă IP să fie întotdeauna al clientului (o adresă IP statică), adresa IP este extrasa dintr-un lot de adrese și apoi atribuite clientului. După câteva zile, săptămâni sau, uneori, chiar luni, acest număr este pus înapoi în lot și se alege un nou număr. Adresele IP statice sunt considerate ca fiind mai puțin sigure decât adresele IP dinamice, deoarece sunt mai ușor de urmărit.

1.2 Tehnologii internet

Tehnologiile Internet pot fi clasificate în: 1.Tehnologii hardware

Tehnologii de comunicații 3.Tehnologii software 4.Tehnologii dataware

Tehnologii hardware

Clasa tehnologiilor hardware cuprinde acele tehnologii care conduc la realizarea unor componente sau dispozitive fizice. Microprocesoarele, computerele pe un cip, tehnologia identificării radio RFId (Radio Frequency Identity), smart card, cititoare optice de coduri și multe alte componente electronice, optice sau electromecanice dar și cu tehnologii foarte noi, cum este biotehnologia, sunt exemple cuprinse în această clasă.

În rețelele de astăzi, există mai multe nume pentru echipamente de rețea. Trei tipuri de bază sunt hub-uri, comutatoare, și routere, și ceea ce este cunoscut ca un "switch router" este o combinație de comutator și router

-Hubs(Hub-uri)

Atunci când ne referim la o rețea, un hub este cel mai de bază dispozitiv de rețea care conectează mai multe computere sau alte dispozitive de rețea împreună. Spre deosebire de un comutator de rețea sau un router, un hub de rețea nu are tabele de rutare sau informații despre unde să trimită informații și difuzează toate datele din rețea în fiecare conexiune. Cele mai multe hub-uri pot detecta erorile de rețea de bază, ar fi coliziuni, dar având toate informațiile difuzate la mai multe porturi poate fi un risc de securitate și provoca blocaje. În trecut, hub-uri de rețea au fost populare, deoarece acestea au fost mai ieftine decât un comutator sau router. Astăzi, switch-uri nu costa mult mai mult decât un hub și sunt o soluție mult mai bine pentru orice rețea (Fig.3).

Fig.3 Exemplu de rețea Hub

-Switches(Switch-uri)

Un switch într-o rețea LAN bazată pe Ethernet citește pachete de date TCP/IP de intrare/cadre care conțin informații de destinație în care acestea trec în unul sau mai multe porturi de intrare. Informațiile de destinație din pachete sunt utilizate pentru a determina ce porturi de ieșire vor fi utilizate pentru a trimite datele la destinația sa preconizată.

Switch-urile sunt similare cu hub-urile, doar mai inteligent. Un hub pur și simplu conectează toate nodurile de pe rețea, comunicarea este, în esență, într-un mod întâmplător cu orice dispozitiv care încearcă să comunice în orice moment, rezultând multe coliziuni. Un switch, pe de altă parte,

creează un tunel electronic între sursă și porturile de destinație pentru o fracțiune de secundă încât nici un alt trafic nu poate intra. Acest lucru duce la comunicarea fără coliziuni.

Switch-urile sunt similare cu routerele, de asemenea, un router are capacitatea suplimentară de a transmite pachete între diferite rețele, în timp ce un switch este limitat la o comunicare nod-la-nod pe aceeași rețea (Fig 3.1).

3.Router

Fig 3.1 Exemplu de rețea Switch

Un router este un dispozitiv hardware proiectat să primească, să analizeze și să mute pachetele primite în altă rețea. De asemenea, poate fi utilizat pentru a converti pachetele într-o altă interfață de rețea, să trimită și să efectueze alte acțiuni legate de o rețea.

Un router are capacități mult mai multe decât alte dispozitive de rețea,cum ar fi un hub sau un switch care sunt capabile să efectueze funcții de rețea de bază. De exemplu, un hub este adesea utilizat pentru a transfera date între computere sau dispozitive de rețea, dar nu să analizeze sau să facă ceva cu datele pe care le transferă. În schimb, routerele pot analiza datele trimise printr-o rețea, modifica modul în care este ambalat și le trimite într-o altă rețea sau printr-o altă rețea. De exemplu, routerele sunt frecvent utilizate în rețelele de domiciliu pentru a partaja o singură conexiune la Internet între mai multe computere.

Tipuri de routere:

-Wireless(Wi-Fi) router:

Routerele wireless oferă acces Wi-fi la smartphone-uri, laptopuri și alte dispozitive cu capacități de rețea Wi-fi. De asemenea, ele pot oferi rutare standard Ethernet pentru un număr mic de dispozitive de rețea cu fir. Unele routere Wi-fi pot acționa ca un router combinat cu un modem, convertind un semnal de bandă largă de intrare de la ISP.

-BRouter(Bridge Router):

Un brouter este un pod de rețea și un router combinat într-un singur produs. Un pod de rețea este un dispozitiv care conectează o rețea locală (LAN) la o altă rețea locală care utilizează același Protocol (de exemplu, Ethernet)

-Core Router:

Un router de bază este un router care redirecționează pachetele calculatoarele gazdă într-o rețea (dar nu între rețele).

-Edge Router:

Un Router Edge este un router specializat care stă la marginea sau limita unei rețele. Acest router asigură conectivitatea rețelei sale cu rețele externe, o rețea de arie largă sau Internet.

-Virtual Router

Un router virtual este un program care permite calculatorului gazdă sa funcționeze ca un router fizic în rețeaua locală

Fig 3.2 Router Wireless DLink 2.Tehnologii de comunicații

Tehnologiile de comunicații sunt acele tehnologii care asigură comunicația Internet.Aceste tehnologii sunt dezvoltate cu ajutorul echipamentelor hardware si software specializate.

Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații(ANRC) este autoritatea publică responsabilă pentru domeniul de comunicații.Domeniile supuse reglementărilor legale sunt resursele considerate naționale cum sunt frecvențele radio, plaja de numerotație pentru telefonia publică, proprietatea domeniilor Internet, transportul datelor și al documentelor digitale, semnăturile digitale, serviciile electronice publice etc.

Pentru a avea acces la orice fel de comunicații indiferent că este o instituție publică sau persoane fizice,este nevoie de operatori de telecomunicații autorizați.

Serviciile oferite pot fi de mai multe feluri:

-Comunicație pe fir (cablu):

Operatori de telefonie fix

-Servicii de telefonie și transmisiuni de date prin rețea analogică comutată pe două fire de tip dial-up – Public Switched Telephone Network (PSTN)

-Servicii de telefonie și transmisiuni de date prin rețele comutate de telefonie digitală de tip ISDN.

-Transmisiuni digitale prin linii fizice comutate sau închiriate tehnologie ADS:

operatori de cablu coaxial (rețea în topologie bus) • 128, 256 Kbps, de regulă operatori de cablu TV.

-Comunicație prin fibră optică

-Comunicație radio:

WiFi – WiMax pe frecvențe libere 2,4 GHz, 5.4GHz

Prin frecvențe radio operate de operatori de telecomunicații licențiați (Radio Comunicații SA, Orange, Vodafone)

Transmisiuni de date prin echipamente fixe prin canal radio dedicat. Transmisiuni de date mobile prin canale GPRS de telefonie mobilă. Transmisiuni de date prin canale dedicate (închiriate) folosind rețeaua de telefonie mobilă.

Comunicații prin satelit

Transmisiuni de date pe canale dedicate (închiriate) în locații fixe o Transmisiuni de date mobile.

-Servicii de Internet:

-Servicii de bază:

Nume în adresă IP: Domain Name System (DNS)

Poștă electronică: Protocolul pentru transport poștal Simple Mail Transport Protocol (SMTP)

și protocolul pentru oficiul poștal Post Office Protocol (POP)

Web: World Wide Web (WWW)

Transfer fișiere: File Transfer Protocol (FTP)

Servicii de știri: News Transport Protocol (NNTP) o Voce: Voice over IP (VoIP)

-Servicii avansate

Servicii de stocare în siguranță bazate pe serviciul web (WebDAV) Protocoale securizate: Secure IP (IPSec), Virtual

Private Network (VPN)

Semnături digitale, Certificate digitale

Servicii pentru echilibrarea încărcării rețelei: Network load balancing (NLB)

Servicii pentru autentificare de la distanță: Remote Authentication Dial In User Service (RADIUS

-Servicii de integrare în rețeaua Internet a altor tipuri de rețele de telecomunicații:

Serviciul Web integrat cu sistemul de mesaje scurte SMS al rețelelor de telefonie mobilă GSM.

Integrarea serviciului SMS al rețelelor de telefonie mobilă cu sistemul de poștă electronică SMTP și POP.

Serviciul Wireless Access Protocol pentru integrarea navigatoarelor telefoanelor mobile cu serviciile web

-Servicii speciale

Integrarea aplicațiilor bazate pe sisteme distribuite și eterogene prin apelul procedurilor la distanță prin protocolul web și XML: Extensible Markup Language Web services

Servicii pentru interogarea de la distanță a colecțiilor de date: Reporting services

Găzduire a aplicațiilor, bazelor de date sau a sistemelor de calcul. (Hosting Services) Tendința actuală este aceea de a folosi tehnologiile de virtualizare care permit găzduirea mai multor sisteme de calcul virtuale (sisteme de operare) într-un singur sistem fizic.

3.Tehnologii software

Pentru a avea acces la internet,nu este de ajuns să avem tehnologiile hardware si cele de comunicații.Astfel,ca orice componentă hardware să functioneze,avem nevoie și de tehnologiile software.Aplicații software, servicii software, componente software, programe sunt câteva din denumirile utilizate ce descriu tehnologiile software

Există două mari categorii ce caracterizează tehnologiile software: 1.System software(Software-ul de sistem)

Applications software(Software-ul de aplicație)

-Software-ul de sistem

Software-ul de sistem sau sistemul de operare se referă la fișierele și programele care alcătuiesc sistemul de operare al computerului. Fișierele de sistem includ biblioteci de funcții, servicii de sistem, drivere pentru imprimante și alte componente hardware, preferințe de sistem și

alte fișiere de configurare. Programele care fac parte din software-ul de sistem includ asamblori, compilatoare, instrumente de gestionare a fișierelor, utilități de sistem, și debuggere.

Un sistem de operare (OS), în sensul său cel mai general, este software-ul care permite unui utilizator pentru a rula alte aplicații pe un dispozitiv de calcul. În timp ce este posibil ca o aplicație software să interfață direct cu hardware-ul, Marea majoritate a cererilor sunt scrise pentru un sistem de operare, care le permite să profite de biblioteci comune și nu vă faceți griji cu privire la anumite detalii hardware.

Sistemul de operare gestionează resursele hardware ale unui computer, inclusiv:

-Dispozitive de intrare, ar fi o tastatură și un mouse

-Dispozitive de ieșire, ar fi monitoare de afișare, imprimante și scanere

-Dispozitive de rețea, ar fi modemurile, ruterele și conexiunile de rețea

-Dispozitive de stocare, ar fi unități interne și externe

Sistemul de operare oferă, de asemenea, servicii pentru a facilita execuția și gestionarea eficientă și alocări de memorie pentru orice programe de aplicații software instalate suplimentare.

Exemple de sisteme de operare:Android,iOS,Mac OS,Microsoft Windows,Linux etc.

-Software-ul de aplicație

Software-ul de aplicație, sau pur și simplu aplicații, sunt adesea numite programe de productivitate sau programe de utilizator final, deoarece acestea permit utilizatorului să completeze sarcini, ar fi crearea de documente, foi de calcul, baze de date și publicații, face cercetare online, trimiterea e-mail, proiectarea grafica, rularea de afaceri, și chiar și jocuri! Software-ul de aplicație este specific pentru sarcina este proiectat pentru și poate fi la fel de simplu ca o aplicație de calculator sau ca complex ca o aplicație de procesare de cuvinte.

Un exemplu concret de aplicație este Web browser-ul cum ar fi:Opera,Google Chrome,Safari

etc.

4.Tehnologii dataware

Tehnologiile dataware sunt acele tehnologii hardware, software și comunicații precum și tehnici specializate pentru stocarea, între ținerea și exploatarea volumelor mari de date denumite data warehouse.

Data warehouseing este definit ca o tehnică pentru colectarea și gestionarea datelor din surse variate pentru a oferi perspective semnificative de afaceri. Este un amestec de tehnologii și

componente care ajută la utilizarea strategică a datelor.

Este stocarea electronică a unei cantități mari de informații de către o afacere care este proiectat pentru interogare și analiză în loc de procesare a tranzacțiilor. Este un proces de transformare a datelor în informații și de a pune la dispoziția utilizatorilor în timp util pentru a face o diferență.

Capitolul 2. Tehnologii web

2.1 Protocoale servicii

2.1.1 DNS(Domain Name System)

Internetul și World Wide Web sunt frontiere care se bazează pe limbajele și codurile

computerelor pentru a găsi și partaja date și informații. Unul dintre instrumentele cele mai fundamentale ale internetului este Domain Name System sau DNS.

DNS este un protocol în cadrul setului de standarde pentru modul în care computerele schimbă date pe Internet și pe mai multe rețele private, cunoscut sub numele de TCP/IP protocol Suite. Scopul său este vital, deoarece ajută la conversia ușor de înțeles numelor de domenii cum ar fi o adresă web într-o adresă de Internet Protocol (IP),cum ar fi 40.23.251.32 unde computerele le utilizează pentru a se identifica reciproc pe rețea. Este, pe scurt, un sistem de potrivire a numelor cu numere.

Fig.4 Diagrama funcționării unui protocol DNS Fig.4 https://www.cloudflare.com/learning/dns/what-is-dns/

Fără serverele DNS, internetul s-ar închide foarte repede. Dar cum stie computerul ce server DNS să utilizeze?

De obicei, atunci când vă conectați la rețeaua de domiciliu, furnizorul de servicii Internet (ISP) sau rețeaua Wi-fi, modemul sau routerul care atribuie adresa de rețea a computerului trimite, de asemenea, unele informații importante de configurare a rețelei pe computer sau pe dispozitivul mobil. Această configurație include unul sau mai multe servere DNS pe care dispozitivul ar trebui să le utilizeze la traducerea numelor DNS în adresă IP.

Tipuri de servicii DNS:

-Recursive DNS resolver(Rezoluție DNS recursivă)

Rezoluția recursivă este computerul care răspunde la o solicitare recursivă de la un client și ia timp pentru a urmări înregistrarea DNS. Aceasta face acest lucru prin a face o serie de solicitări până când acesta ajunge la autoritatea de nume DNS pentru înregistrarea solicitată (sau returnează o eroare dacă nu se găsește nicio înregistrare).

Din fericire, rezoluțiile DNS recursive nu trebuie întotdeauna să facă mai multe solicitări pentru a urmări înregistrările necesare pentru a răspunde la un client; memorarea în cache este un proces de persistență a datelor care ajută la scurtcircuitarea solicitărilor necesare, servind înregistrarea de resurse solicitată mai devreme în căutarea DNS.

-Authoritative DNS server(Server cu autoritar DNS)

Un server DNS cu autoritate este un server care deține de fapt, și este responsabil pentru, înregistrările de resurse DNS. Acesta este serverul din partea de jos a lanțului de căutare DNS, care va răspunde cu înregistrarea de resurse interogate, permițând în cele din urmă browser-ului web a face cererea pentru a ajunge la adresa IP necesară pentru a accesa un site web sau alte resurse web. Un nameserver cu autoritate poate satisface interogări din propriile date fără a fi nevoie să interogheze o altă sursă, deoarece este sursa finală a adevărului pentru anumite înregistrări DNS.

Tipuri de interogări DNS:

-Recursive query(Interogare recursivă)

Într-o interogare recursivă, un client DNS necesită ca un server DNS (de obicei un Rezoluție DNS recursivă) va răspunde la client fie cu înregistrarea resursă solicitată sau cu un mesaj de eroare dacă rezoluția nu poate găsi înregistrarea.

-Iterative query(Interogare iterativă)

În această situație, clientul DNS va permite unui server DNS pentru a returna cel mai bun răspuns posibil. Dacă serverul DNS nu are o pereche pentru numele interogării, va returna o sesizare la un server DNS cu autoritate pentru un nivel inferior al spațiului de nume de domeniu.

Clientul DNS va face apoi o interogare la adresa de sesizare. Acest proces continuă cu serverele DNS suplimentare în lanțul de interogare până când se produce o eroare sau expirare.

-Non-recursive query(Interogare non-recursivă)

De obicei, acest lucru se va produce atunci când un client de rezoluție DNS interoghează un server DNS pentru o înregistrare care are acces la o înregistrare autoritară sau dacă înregistrarea există în interiorul cache-ul său. De obicei, un server DNS va salva înregistrările DNS pentru a preveni consumul suplimentar pe bandă și pentru încărcarea pe serverele încărcate.

2.1.2 HTTP(HyperText Transfer Protocol)

HTTP este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informațiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW. Adică, dacă un URL nu conține partea de protocol, aceasta se consideră ca fiind http. HTTP presupune că pe calculatorul destinație rulează un program care înțelegele protocolul. Fișierul trimis la destinație poate fi un document HTML (abreviație de la HyperText Markup Language), un fișier grafic, de sunet, animație sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau și un editor de text. După clasificarea după modelul de referință OSI, protocolul HTTP este un protocol de nivel aplicație.

HTTP are o tehnică de comunicare prin care pagini web se pot transmite de la un Computer aflat la distanță spre propiul Computer. Dacă se apelează un link sau adresă de web ca: http://www.exemplu.com,se cere calculatorului host să afișeze o pagină web ( index.html sau altele ). Numele www.exemplu.com vine în primă fază convertit de protocolul DNS într-o adresă IP.

Urmează transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 a serverului HTTP răspunsul la cererea HTTP-GET. Informații suplimentare ca indicații pentru Browser, limba dorită, e.t.c. se pot adăuga în header-ul ( antetul ) pachetului HTTP. În urma cererii HTTP-GET urmează din partea serverului răspunsul cu datele cerute ca : pagini în (X)HTML, cu fișiere atașate ca imagini, fișiere de stil ( CSS ), scripturi ( Javascript ), dar pot fi și pagini generate dinamic (SSI, JSP, PHP și ASP.NET). Serverul trimite înapoi un mesaj de eroare, dacă informațiile nu pot fi trimise dintrun anumit motiv. Modul exact de desfășurare aacestei acțiuni ( cerere și răspuns ) este stabilit în specificațiile HTTP.

-Metode

Metodele disponibile sunt :

-GET : este cea mai folosită metodă, fiind utilizată atunci când este cerută o resursă serverului.

-HEAD : se comportă exact ca metoda GET, dar serverul returnează doar antetul

resursei, ceea ce permite clientului să inspecteze antetul resursei fară a fi nevoit să ia și corpul resursei.

-PUT : metoda este folosită pentru a pune documente pe server, fiind inversul metodei GET.

-POST : a fost proiectată pentru a trimite date de intrare către server.

-DELETE : este opusul metodei PUT.

-TRACE : este o metodă folosită de obicei pentru diagnosticare, putând da mai multe informații despre traseul urmat de legătura HTTP, fiecare server proxy adăugându-și semnătura în antetul Via.

-OPTIONS : este folosită pentru identificarea capacităților serverului Web, înainte de a face o cerere.

-CONNECT : este o metodă folosită în general de serverele intermediare.

Serverul Web Apache

Apache este un server HTTP de tip open-source. Apache a jucat un rol important în dezvoltarea Web-ului, fiind folosit în prezent în 50% din paginile web.

Instalarea și configurarea pachetuluiApache,MySQL și PHP urmează în Capitolul 3.

2.2-Limbaje de programare

Tehnologiile utilizate în aplicațiile Web reprezintă în general, acele limbaje de programarea

utilizate la crearea de site-uri web complexe, interactive, al căror concept presupune stăpânirea cât mai detaliată a unor limbaje de scripting sau de programare și baze de date. În categoria tehnologiile Web se pot include o multitudine de limbaje de programare, cum ar fi PHP, JavaScript, ASP etc., iar ca baze de date pot fi utilizate MySQL, MsSQL, Access etc.

Principalele limbaje de programare al unui website

HTML(HyperText Markup Language)

HTML a fost creat de Tim Berners-Lee în anii 90’ și este limbajul oficial al World Wide

Web-ului.Acesta este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor web ce pot fi afișate într-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai degrabă prezentarea informațiilor – paragrafe, fonturi, tabele ș.a.m.d. – decât descrierea semanticii documentului.

Prima versiune HTML a fost lansată în anul 1993 și se numea HTML 1.0.(figura 5)

Fig.5 Primul website lansat

Fig.5 Screenshot http://info.cern.ch/hypertext/WWW/TheProject.html

<html>

Structura generală al HTML-ului este:

<head> <title>Titlu</title> </head>

<body>

Între tag-urile body se află conținutul website-ului

<!– Acesta este un comentariu in HTML –>

</body>

</html>

Caracteristici și elemente componente ale unui document HTML:

-<html> și </html> – orice document începe și se termină aceste tag-uri;

-<head>…</head> – reprezintă porțiunea de antet a documentului, aici se poate introduce titlul documentului între tag-urile <title> și </title>, precum și alte

elemente;

-<body>…</body> – corpul documentului, cuprinde conținutul paginii HTML, ceea ce va fi afișat pe ecran

-“<" și ">" – marcaje în document;

-<!–- -–> – definește un coment;

<script> – definește locația unde trebuie amplasat script-ul(limbajul de programare)

<img> afișează o imagine

Cele mai folosite tag-uri în limbajul HTML: Tag-uri structurale:

<a> – definește un link

<article> – definește

<br> – definește o rupere de linie

<div> – definește o divizie sau o parte în document,(unul dintre cele mai folosite tag-uri în HTML)

<h1> – definește un titlu(poate fi folosit și ca subtitlu de exemplu:<h2>)

<header> si <footer> – definește un antet si subsol

<nav> – definește o secțiune de navigare

<span> – definește o secțiune în linie fără stil

<div> definește o divizie Tag-uri meta:

<link> – definește o legătură dintre un document curent și unul extern

<style> – inserează informații despre stil(CSS)

<title> – definește un titlu pentru un document(acesta nu va fi afișat in conținutul website-ului)

<meta> – generează informații suplimentare motorului de căutare Tag-uri formale:

<button> – definește un buton ce poate fi apăsat

<form> – definește un formular pentru user

<input> – definește un control de intrare Tag-uri de formatare:

<abbr> – definește o abreviere

<address> – definește o adresă al autorului

<b> – bold

<i> – italic

<blockquote> – definește un citat

<em> – definește un accent Tag-uri de listă:

<ul> – definește o listă neordonată

<ol> – definește o listă ordonată

<li> – definește un obiect din listă Tag-uri de tabel

<table> – definește un tabel de date

<td> – definește o celulă din tabel

<th> – definește o celulă antet din tabel

<tr> – definește un rând din tabel

–

CSS(Cascading Style Sheets)

Cascading Style Sheets (CSS) este un limbaj de stil folosit pentru a descrie prezentarea unui document scris în HTML.CSS descrie modul în care elementele ar trebui să fie redate pe ecran, pe hârtie, în vorbire, sau pe alte suporturi.

CSS ajută dezvoltatorii Web să creeze un aspect uniform pe mai multe pagini ale unui site web. În loc de a defini stilul de fiecare tabel și fiecare bloc de text în cadrul unei pagini HTML, stilurile utilizate în mod obișnuit trebuie să fie definite doar o singură dată într-un document CSS. Odată ce stilul este definit în CSS, acesta poate fi utilizat de către orice pagină care face referire la

fișierul CSS. În plus, CSS facilitează schimbarea stilurilor pe mai multe pagini simultan

Există 3 modalități de a folosi stilurile CSS: 1 Stiluri interne

În acest caz, codul CSS va fi plasat în interiorul fiecărei pagini html în care vom folosi stilurile respective, și codul CSS va fi scris între tagurile <head>…</head>.

Pentru ca stilul să funcționeze,trebuie amplasate tag-urile <style>..</style> iar codurile se vor scrie între aceste două tag-uri.

Acest lucru se face după cum se poate vedea în exemplul de mai jos:

<head>

<title>titlu paginii</title>

<style type="text/css">Aici se definesc stilurile CSS</style> </head>

De obicei acest stil se folosește destul de rar,doar atunci când avem de stilizat puține pagini web iar dacă avem mai multe pagini ce trebuie stilizate la fel se vor folosi stilurile externe

2 Stilurile în linie(Inline)

Acest stil nu este recomandat,deoarece codul este scris în elementul pe care dorim să îl stilizăm,de exemplu:

<p style="color: #ff0000;">Text roșu</p>

În tag-ul p avem un paragraf numit “Text roșu”,iar stilul pe care îl atribuim este de a face textul să fie de culoare roșie.

Stilurile în linie nu sunt foarte la îndemână,pentru că nu sunt rapide si facile și poate fi o provocare pentru un programator să identifice elementul pe care vrea să îl modifice.

3.Stilurile externe

În acest caz,un fișier este creat cu ajutorul unui text editor cum ar fi:Notepad,Microsoft Visual Studio code,Brackets,Wordpad etc) iar fișierul CSS va conține doar cod CSS și trebuie salvat cu extensia .css.

Pentru a insera codul CSS în pagina HTML,se va proceda astfel:

-În secțiunea <head>..</head> a paginii dorite sau al mai multor pagini vom folosi comanda link:

<link rel="stylesheet" type="text/css" href=“fișierul css.css" />

Sau prin metoda import: <style type="text/css">@import url( locația fișierului css .css )</style> Folosind această metodă,toate paginile HTML vor folosi același stil dacă atribuim fișierul

CSS fiecărei pagini,iar modificările vor fi mult mai ușoare pentru că putem modifica o singură dată

în fișierul CSS și efectele se vor aplica la toate paginile atribuite acelui fișier.

Avantaje folosirii acestei metode:

-întreținere ușoară si rapiditate

-dimensiuni reduse ale paginilor

-ordinea codurilor pentru o nagivare ușoară

-aplicarea stilului la foarte multe pagini

Sintaxa CSS-ului este diferită față de cea al HTML-ului dar este foarte ușoară.

Este compusă din 3 părți:

selector { proprietate: valoare }

-Selectorul este elementul din HTML ce urmează să fie stilizat

-Proprietatea este numele proprietății de exemplu(background-color)

-Valoarea este stilul aplicat proprietății Un exemplu concret:

body {

background-color:red; fontfamily:Verdana,;

}

În exemplul de mai sus avem secțiunea body care reprezintă corpul paginii HTML la care îi atribuim culoarea fundalului să fie roșie iar fontul elementelor din elementul body va fi Verdana.

În CSS există o mulțime de coduri ce pot fi atribuite elementelor HTML și nu le voi enumera pe toate pentru că ele au denumiri specifice destinate stilizării.

Câteva exemple de proprietăți CSS:

-background- reprezintă fundalul

-border- reprezintă chenarele

-display- reprezintă modul in care sunt afișate elementele în pagina

-font- reprezintă fontul

-margin- reprezintă distanta intre chenar si marginea paginii

-padding- reprezintă distanța dintre chenar si conținut

O sursă pentru toate codurile CSS este www.w3schools.com

JavaScript

JavaScript (JS) este un limbaj ușor, interpretabil, bazat pe obiecte cu funcții de primă clasă,

și este cel mai bine cunoscut sub numele de limbaj de scripting pentru pagini web, dar este utilizat

în multe non-browser-e medii, de asemenea. Acesta este un prototip bazat limbaj de scripting, care este dinamic, și sprijină obiectele orientate, și stilurile de programare funcționale.

JavaScript ruleaza pe partea de client a web-ului, care poate fi folosit pentru a proiecta/programa modul în care paginile web se comportă pe apariția unui eveniment. JavaScript este ușor de învățat și, de asemenea,este un limbaj de scripting puternic, utilizat pe scară largă pentru controlul comportamentului paginii web.

Acesta este asemănător cu limbajul de progamare Java,dar sunt două limbaje diferite.

Java este un limbaj orientat spre obiecte iar JavaScript este bazat pe obiecte.Java este considerat un limbaj de programare compilat si rulează pe orice platformă ce are instalată o mașină virtuală Java(Java Virtual Machine)prescurtat JVM dar poate rula si pe un browser pe când JavaScript rulează doar pe un browser.

Sintaxa JavaScript este un set de reguli ce definesc două valori:valori fixe și variabile.

De exemplu:

var x, y, z; -var este folosit pentru a declara valori iar x,y,z sunt valorie x = 2; y = 5; -variabilelor x si y sunt atribuite valorile 2 și 5

z = x + y; – variabilei z sunt atribuite calculul variabilelor x și y

Iar pentru a afișa rezultatul este nevoie de o metodă de exemplu: window.alert(z); O sursă pentru toate codurile JavaScript este www.w3schools.com

Apache,MySQL,PHP

Apache

Apache este cel mai popular program de Web server.Acesta face ca un computer să găzduiască unul sau mai multe website-uri care pot fi accesate online folosind un web browser.

Este foarte popular pe piață deoarece este un program open source și este gratuit.Un alt

avantaj al programului Apache este acela că poate rula pe o mulțime de platforme cum ar fi Linux, Windows, and Macintosh.

MySQL

MySQL este un program open source gratuit de administrare al bazelor de date.Acesta

rulează pe toate platformele ce utilizează Linux,UNIX și Windows.MySQL este bazat pe modelul client-server.MySQL server operează toate intrucțiunile sau comenzile unei baze de date și este un program disponibil separat pentru utilizarea client-server-ului online iar librăriile pot fi direcționate sau încorporate în aplicații separate.

PHP(Hypertext Preprocessor)

PHP este un limbaj de programare destinat dezvoltării web.Este unul din cele mai importante limbaje de programare web open-source și server-side.

Caracteristici:

-Familiaritate:este un limbaj relativ ușor de învățat iar sintaxa este una asemănătoare cu cea al limbajului de programare C,C++,JavaScript.;

-Simplitate:nu are nevoie de biblioteci sau programe de compilare,doar trebuie introdus într-un text editor cu eextensia .php și între marcajele speciale <?php…?>;

-Securitate-pune la dispoziție un set flexibil și eficient de măsuri de siguranță;

-Gratuitate

-Eficiența: PHP-ul se folosește de mecanisme de alocare a resurselor, foarte necesare unui mediu multiuser, așa cum este Web-ul;

-Flexibilitate:a fost creat pentru dezvoltatorii web în așa fel încât să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiilor.

Sintaxa de bază al PHP-ului este:

<?php

Codurile necesare

?>

<?php

Exemplul cel mai simplu PHP:

echo "Mesaj";

?>

Acest exemplu afișează mesajul scris între ghilimele O sursă pentru toate codurile PHP este www.w3schools.com

Folosirea tuturol limbajelor si programelor urmează în Capitolul 3.

Capitolul 3.Realizarea unui magazin virtual

În acest capitol vă voi prezenta toți pașii necesari pentru crearea unui server local cu bază de date si crearea unei pagini web pe sistemul de operare macOs.

Înainte de a începe a scrie codul pentru programarea website-ului,trebuie să instalăm și să configurăm serverul si baza de date.

Instalare si configurare Apache,MySQL și phpMyAdmin

Apache și PHP sunt deja instalate din fabrică pe sistemul de operare și trebuie doar activate. Pentru activarea Apache-ului,deschidem terminal-ul si introducem comanda:

sudo apachectl start și apăsăm Enter;

Acesta v-a activa server-ul Apache

Pentru a verifica dacă serverul este activat vom scrie “localhost”în browser.(figura 6)

Fig.6-Server-ul localhost

În cazul meu,server-ul îmi afișează acest mesaj pentru că eu am configurat înainte server-ul pentru crearea proiectului dar dacă nu îl configuram,acesta îmi afișa mesajul:”It works”!.

După activare,vom scrie comanda următoare:- sudo nano /etc/apache2/httpd.conf(figura 6.1)

Fig.6.1-Rezultatul codului în terminal

În terminal vom căuta linia: #LoadModule php7_module libexec/apache2/libphp7.so. si vom

șterge semnul“#”,vom salva si vom ieși din configurație.

Vom restarta serverul cu comanda: sudo apachectl restart.

Vom intra din nou în configuratie si vom crea fișierul “index.php” în linia DirectoryIndex si vom salva și ieși din configurație

Restartăm din nou server-ul cu comanda: sudo apachectl restart. Următorul pas este de a descărca și instala MySQL de pe site-ul:

https://dev.mysql.com/downloads/

Intrăm din nou în terminal si scriem comanda : sudo mkdir /var/mysql, și dupa ce apăsăm Enter scriem: sudo ln -s /tmp/mysql.sock /var/mysql/mysql.sock.Aceste comenzi sunt necesare pentru crearea unui link către MySQL pentru că este necesar pentru baza de date phpMyAdmin.

După aceste comenzi vom putea activa server-ul MySQL.(figura 6.2)

Fig.6.2-Activarea server-ului

Următorul pas este să descărcăm phpMyAdmin de pe site-ul: https://www.phpmyadmin.net

și îl vom pune in folder-ul /Library/Webserver/Documents/.

Deschidem din nou terminal-ul și scriem comanda: cd /Library/Webserver/Documents/ pentru a accesa folder-ul și pentru a crea folder-ul numit “config” cu comenzile:

cd phpMyAdmin sudo mkdir config

sudo chmod o+x config

După care vom scrie în browser: localhost/phpmyadmim, pentru a crea un nou server(figura

6.3).

Fig.6.3-Crearea server-ulu

După crearea server-ului descărcăm setările si le vom pune in folder-ul /Library/Webserver/ Documents/phpMyAdmin/.(figura 6.4)

Fig.6.4- Folder-ul cu setări

Acum putem să ne logăm în baza de date phpMyAdmin(figura 6.5)

Fig.6.5-Logare în baza de date

Fig.6.6-Baza de date

Crearea website-ului

Înainte de a incepe crearea website-ului,avem nevoie de un text editor.Am folosit un text editor numit Microsoft Visual Studio Code.

Primul pas de a crea website-ul este să creăm un folder în care se vor afla toate paginile si

imaginile folosite.După crearea folderului vom crea alt folder numit ”homepage” și in acel folder creăm pagina principală cu ajutorul HTML-ului și o vom numi “home” cu extensia .html și vom scrie codul.

După scrierea codului,website-ul v-a arăta în felul următor(figura 6.7)

Fig.6.7-Site-ul creat fără stil

Urmează să creăm stilul paginii și un fișier numit tot “home” cu extensia .css iar după scrierea codului pagina va arăta în felul următor(figura 6.8)

Fig.6.8-Site-ul după aplicarea stilului

Pentru a face ceasul din colțul din stânga sus să funcționeze,va trebui să folosim JavaScript.Vom crea un fișier numit “date-time”,îl vom salva cu extensia .js și vom crea un link în pagina HTML pentru a face legătura cu fișierul JavaScript.După care urmează să scriem codul.Ceasul va merge tot timpul și va indica ora,ziua,data și anul curent.

Urmează creearea paginilor principale de produse.

În folder-ul principal,creăm două fișiere .html pe nume:”kuka.html” și “abb.html”, și două fișiere .css:”kuka.css și “abb.css”.Aceste fișiere vor reprezenta paginile principale al fiecărei firme cu design-ul respectiv.

După aplicarea codurilor tuturor fișierelor,rezultatele vor fi următoarele(figura 6.9, figura 7)

Fig.6.9-Produsele ABB Fig.7 Produsele KUKA

In folder-ul “produse”,creăm două foldere numite “abb-products” și kuka-products”.Fiecare dintre aceste două foldere vor conține fiecare produs ale firmei respective.

În folder-ul “abb-products”și”kuka-products” vom crea un folder pentru fiecare produs al firmelor.În folder-ul “abb-products” creăm 8 foldere iar în “kuka-products” creăm 6 foldere,fiecare folder denumit după numele produsului respectiv.(figura 7.1,figura 7.2)

Fig.7.1-Folder-ul produse Fig.7.2-Folderele abb-products și kuka-products

În ambele foldere “abb-products” și kuka-products”,creăm un fișier .html și unul .css denumit după numele fiecărui produs.

Paginile produselor ABB și KUKA vor avea un design diferit,însă fiecare produs din categoria ABB și KUKA vor avea pagini asemănătoare.După scrierea codurilor,paginile vor arăta astfel(figura7.3,figura 7.4).

Fig.7.4-Produs KUKA Fig 7.5-Produs ABB

Crearea bazei de date

Pentru crearea bazei de date trebuie să ne logăm în baza de date phpMyAdmin.

După logare,trebuie creată baza de date în care vor fi stocate toate numele utilizatorilor care se vor înregistra si loga pe site.(figura 7.5,figura 7.6,figura 7.7, figura 7.8).

Fig.7.5

Ca să creăm baza de date,apăsăm pe “New” și vom pune numele bazei de date “registration” si apăsăm pe “Create”.Apoi creăm tabelul “users” cu 4 coloane și apăsăm “Go”.

Fig 7.6

După care adăugăm în fiecare căsuță numele șivalorile:”id”,”username”,”email”,”password”, acestea vor fi criteriile pe baza cărora un user se va înregistra și salvăm.

Fig.7.7

Fig 7.8

Baza de date este pregătită și urmează să scriem codul PHP pentru ca website-ul să poată salva și comunica cu baza de date.

Pentru asta avem nevoie de un folder numit”registration” în care se vor afla toate fișierele cu extensia .php și fișierele de stil pentru formularul de login.(figura 7.9)

Fig.7.9-Folder-ul registration

Creăm 2 fișiere “register.php” și “login.php” ce vor contine formularul de înregistrare și de logare.Pentru accesarea formularului de logare,apăsăm butonul “LOGIN” din pagina principală.

Iar pentru accesarea formularului de înregistrare,apăsăm butonun “Sign up” din formularul de logare.(figura 8,figura 8.1)

Fig.8 Formular de logare

Fig.8.1-Formular de înregistrare

Pentru conectarea website-ului cu baza de date phpMyAdmin,creăm un fișier numit “server.php” ce va conține codurile necesare pentru conectarea bazei de date cu website-ul.

După conectarea bazei de date,creăm un fișier numit “index.php” ce va avea rolul de afișare a mesajului de întâmpinare a user-ului după logare.

Pentru a verifica dacă server-ul este conectat cu baza de date,adăugăm un user în formularul “Register” al paginii web cu Username-ul de “exemplul1”,adresa de mail “exemplul1@yahoo.com” și parola “exemplul”.După apăsarea butonului de “Register” va apărea mesajul din figura 8.2

Fig.8.2-Mesaj de logare reușită

Intrăm în baza de date phpMyAdmin să verificăm dacă avem user-ul “exemplul1” în tabel. (figura 8.3)

Fig.8.3 Tabelul de useri înregistrați

User-ul apare în tabel și asta înseamnă că website-ul s-a conectat cu succes la baza de date. Fișierul “errors.php” are rolul de a afișa erori în cazul în care un user nu introduce datele necesare în căsuțele de înregistrare si logare sau s-a mai înregistrat o dată.Fișierul “LOGOUT.php ” are rolul de a deconecta un user deja logat.

Sursele principale ale produselor sunt www.kuka.com respectiv www.new.abb.com.Toate informațiile și imaginile sunt luate de pe aceste site-uri.

Concluzii

În ziua de azi,Internetul a ajuns să joace un rol extrem de important indiferent de modul folosirii acestuia având în vedere că scopul lui era unul diferit, iar acum,mai bine de jumătate din populația lumii îl folosesc, indiferent de mod.

Lucrarea are ca scop prezentarea tehnologiilor necesare ca Internetul să funcționeze,felul în care funcționează Internetul și modalitatea cea mai cunoscută prin care folosim Internetul,adică paginile web(sau site-uti)

În primul capitol am prezentat ce este Internetul,modul în care acesta funcționează și tehnologiile necesare pentru ca acesta să poată rula în condiții optime pe dispozitivele consumatorilor.

Al doilea capitol prezintă cea mai cunoscută metodă de utilizare al Internetului,adică web-ul (WWW).Acest capitol conține tehnologiile cu care un dezvoltator web să poată crea un website și pe urmă sa fie publicat pentru ca un utilizator să aibă acces la acel website de pe un dispozitiv.

În ultimul capitol, prin îmbinarea tehnologiilor prezentate în capitolele anterioare, am reușit să realizez un exemplu de magazin virtual de roboți industriali, ce oferă o experiență plăcută și o navigare gerenal simplă și intuitivă pentru utilizatori.Acesta poate fi îmbunătățit sau chiar modificat prin adăugarea unor elemente noi,design nou,pagini suplimentare sau funcționalități în funcție de preferințe.

Bibliografie

[1] Ce este Internetul și cum a apărut?,https://www.descopera.ro/capcanele- internetului/9594234-ce-este-internetul-si-cum-a-aparut,10.06.2019

[2] INTERNET – istoric, evoluie, perspective.http://consilr.info.uaic.ro/uploads_lt4el/ resources/pdfromInternet_evolutie_perspective.pdf, 10.06.2019

[3] Cine a inventat internetul și când a apărut WWW,https://cespun.eu/cine-a- inventat-internetul/, 10.06.2019

[4] HOW THE INTERNET WORKS, https://edri.org/files/2012EDRiPapers/ how_the_internet_works.pdf, 10.06.2019

[5] How Does the Internet Work?, http://fse.blogs.usj.edu.lb/wp-content/blogs.dir/31/ files/2011/08/Rus-Shuler-how-does-the-internet-work.pdf 10.06.2019

[6] What is an IP address?, https://computer.howstuffworks.com/internet/basics/ what-is-an-ip-address.htm,11.06.2019

[ 7 ] G e s t i ó I P I P v 6 r e s o u r c e s , http://www.gestioip.net/docu/ ipv6_address_examples.html, 11.06.2019

[8] Internet 101 What is the Internet? http://www.just.edu.jo/~mqais/cis99/PDF/ Internet.pdf, 12.06.2019

[9] Rețea de arie largă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Rețea_de_arie_largă,12.06.2019 [10] Types, Features and Classes of IP Address, https://www.interserver.net/tips/kb/ types-features-classes-ip-address/ 12.06.2019

[11] What is a Dynamic IP Address?,https://www.noip.com/support/knowledgebase/ what-is-a-dynamic-ip-address/ 12.06.2019

[12] The OSI Model -Features, Principles and Layers, https://www.studytonight.com/ computer-networks/complete-osi-model 12.06.2019

[13] Comparison between TCP/IP and OSI, http://www.omnisecu.com/tcpip/tcpip- model.php, 12.06.2019

[14] Hub https://www.computerhope.com/jargon/h/hub.htm, 12.06.2019

[15] Switch, https://www.techopedia.com/definition/2306/switch-networking,

12.06.2019

[ 16 ] Networking hardware t echnologies and t echniques, https:// www.cablinginstall.com/home/article/16467496/networking-hardware-technologies- and-techniques, 12.06.2019

[17] core router, https://searchnetworking.techtarget.com/definition/core-router, 12.06.2019

[18] Operating System (OS), https://www.techopedia.com/definition/3515/operating- system-os, 12.06.2019

[19] System Software, https://techterms.com/definition/systemsoftware, 12.06.2019 [20] What Is Data Warehousing? Types, Definition & Example, https:// www.guru99.com/data-warehousing.html, 12.06.2019

[21] How Domain Name Servers Work, https://computer.howstuffworks.com/dns.htm, 13.06.2019

[22] What Is DNS? | How DNS Works, https://www.cloudflare.com/learning/dns/ what-is-dns/ 13.06.2019

[23] HTML, https://www.w3schools.com/html/default.asp, 13.06.2019

[24] CSS: Cascading Style Sheets, https://developer.mozilla.org/en-US/docs/Web/ CSS 14.06.2019

[25] CSS, https://techterms.com/definition/css, 14.06.2019

[26] About JavaScript, https://developer.mozilla.org/en-US/docs/Web/JavaScript/ About_JavaScript, 14.06.2019

[27] Apache, https://techterms.com/definition/apache, 14.06.2019

[28] MySQL, https://searchoracle.techtarget.com/definition/MySQL, 14.06.2019 [29] Dragoș Cristian Spoială, TEHNOLOGII INTERNET

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării PROIECTAREA ȘI REALIZAREA UNUI MAGAZIN VIRTUAL DE ECHIPAMENTE DE AUTOMATIZARE INDUSTRIALĂ

Autorul lucrării PĂDUREAN BOGDAN PETRU

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației din cadrul Universității din Oradea, sesiunea a anului universitar 2019.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) PĂDUREAN BOGDAN PETRU, 1960629054755, declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Declar, de asemenea, că sursele utilizate și preluate de pe Internet folosite în partea practică al lucrării, sunt indicate în lucrare și au rol informativ, iar partea practică nu este publicată online.

Oradea,

Data Semnătura