PROGRAMUL DE STUDIU: ARHITECTURĂ FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI [302858]

[anonimizat]: ARHITECTURĂ / FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

ANUL DE STUDIU: VI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Prof. Dr. Arh. Luncan Traian Andrei

Autor:

Stud. Arh. Ciungan Valeriu Andrei

An universitar 2016 – 2017

Figura nr. 1 [anonimizat], Berna,1991

[anonimizat] –

Coordonator științific:

Prof. Dr. Arh. Luncan Traian Andrei

Autor:

Stud. Arh. Ciungan Valeriu Andrei

Oradea

Aprilie 2017

Figura nr. 2 [anonimizat], Zaha Hadid

CUPRINS

1. Introducere 12

1.1 Dicționari de termeni relevanți pentru lucrare 14

1.1 Argument 18

1.1 Plan de idei 20

2. Evoluția colecționării și a preocupării muzeologice 22

2.1 [anonimizat] 22

2.2 Evoluția colecționării în Evul Mediu 24

2.3 Evoluția colecționării și preocupări muzeografice în epoca premodernă și modernă 26

2.3.1 Primele tratate de muzeografie 26

2.3.2 Evoluția colecților în Renaștere 28

2.3.3 Evoluția colecțiilor și a [anonimizat] 30

2.3.3. 1 Apariția muzelui istoric și de antichități 30

2.4 Evoluția colecționării și preocupări muzeografice în epoca contemporana 32

2.3.3 Muzeele – instituții de stat după revoluția Franceză 32

2.3.3 Cooperarea internațională în domeniul muzeologiei și al protecției bunurilor culturale 35

3. Managementul muzeal 37

3.1 Managementul muzeal și aplicațile sale 37

3.1.1 Ce este managementu muzeal? 37

3.1.2 Planul managerial 39

3.1.3 Analiza SWOT în sprijinul managementului muzeal 41

3.2 Comunicarea muzeală 43

4.2.1 Spațiul muzeal și comportamentul vizitatorului 43

4.2.1 Pedagogie muzeală 47

Figura nr. 3 [anonimizat]

3.3 Legislația muzeală 50

3.3.1 Legea muzeelor și colecților publice 50

5. [anonimizat] 52

5.1 Exemple internaționale de muzee 52

5.1.1 [anonimizat] 52

5.1.2 [anonimizat], UNstudio 53

5.1.3 [anonimizat] 55

5.1.4 [anonimizat] 57

5.1.5 [anonimizat] 59

5.2 Exemple naționale de muzee 60

5.3 Exemple regionale de muzee 62

5.3.1 Muzeul Astra 62

5.3.2 Muzeul Național Brukenthal 64

6. Obiectivele proiectului de diplomă 65

6.1 Descrierea temei alese 65

6.2 Motivarea temei alese 65

6.3 Localizare sit 65

6.4 Motivarea sitului ales 65

6.5 Abordarea proiectului 65

6.5.1 Concept 65

6.5.2 Proiect, aspecte urbanistice 65

6.5.2.1 Evoluția arhitecturii locale 65

6.5.3 Proiect, aspecte funcționale 66

6.5.4 Proiect, aspecte estetice 66

6.5.5 Proiect, aspecte tehnice 66

Figura nr. 4 [anonimizat]

7. Concluzii 69

8. Bibliografie 71

9. Anexe 79

9.1 Legislație culturală 79

9.1.1 Conservare și restaurare 79

9.1.2 Instituții muzeale și patrimoniu cultural mobil 79

9.1.3 Legislație patrimoniu imaterial 83

9.1.4 Conveții europene ratificate de Romania 85

9.1.5 Documente apărute sub sprijinul UNESCO 85

Figura nr. 5 Muzeul Guggenheim

1. Introducere

Motto: “O viață nobilă necesită o arhitectură nobilă pentru utilizări nobile ale oamenilor nobili. Lipsa de cultură înseamnă ceea ce a însemnat întodeuna: civilizație ignobilă și prin urmare prăbușirea iminentă.”

Frank Lloyd Wright

Figura nr. 6 [anonimizat]ê Camargo, Alvaro Siza

1.1 Dicționari de termeni relevanți pentru lucrare

ICOM: Organizație internațională nonguvernamentală a muzeelor și a profesioniștilor din domeniu, înființată în vederea promovării intereselor muzeologiei și al celorlalte discipline interesate de activitățiile din muzee și de administrarea muzeelor.

ICOMOS: Organizție internațională nonguvernamentală, cu sediul la Paris, dedicată conservării siturilor și monumentelor din lume.

ICCROM: Centrul internațional pentru restaurarea și conservarea bunurilor culturale cu sediul aflat la Roma și patronat de unesco, are ca scop principal supravegherea formării restauratorilor și conservatorilor.

UNESCO: Agenție specializată guvernamentală, cu sediul la Paris, în scopul intensificării colaborării între națiuni în domeniul științei, educației, culturii și comunicării.

UNIDROIT: Organizație interguvernamentală privind armonizarea dreptului internațional privat. Printre proiectele sale se numără elaborarea convențiilor internaționale și producția de modele de legi.

Marketing: Activitate și disciplină comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor.

Muzeografie: Disciplină care se ocupă cu descrierea, inventarierea și clasarea obiectelor de patrimoniu, valorificarea colecțiilor unui muzeu, realizarea concretă a muzeelor.

Muzeologie: Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, având ca obiect principal conservarea și cercetarea patrimoniului.

Figura nr. 7 Design de poster, Muzeul Mimesis, Alvaro Siza

Muzeu: Instituție care se preocupă cu cercetarea, strângerea, pastrarea, expunerea și punearea în valoare a obiectelor care prezintă interes artistic, ștințific, istoric etc.; clădire în care sunt expuse și păstrate astfel de obiecte.

Patrimoniu cultural: este un grup de resurse moștenite pe care oameni le identifică, independent de proprietar, ca o expresie și reflexie a cunoștințelor, valorilor, tradiților și credințelor lor. Cuprinde toate aspectele mediului înconjurător ce rezultă din interacțiunea dintre locuri și oameni de-a lungul timpului.

Patrimoniu cultural imaterial: Este alcatuit din reprezentări, practice, cunoștințe, expresii, aptitudini dar și obiecte, instrumente și artefacte.

Patrimoniu cultural mobil: Este format din bunuri cu valoare arheologică, istorică, etnografică, documentară, ștințifică, artistică, literară, tehnică, numismatică, cinematografică, heraldică, filatelică, cartografică, bibliofilă și epigrafică reprezentând dovezi meteriale ale evoluției mediului natural, ale contribuției românești și a minorităților la civilizația universală și ale potențiatului creator uman.

Restaurare: A aduce în bună stare, a repara, a reconstitui un monument de arhitectură, o lucrare de artă, respectând stilul original, forma initială.

Turism cultural: este o formă de turism international și intern al cărui obiect este aprecierea și descoperirea siturilor istorice și a monumentelor, cu evidențierea patrimoniului cultural construit (imobil și mobil), incluzând peisaje culturale ale destinaților de călătorie și locurilor care prezintă în mod autentic istoria culturală a comunităților gazdă.

Figura nr. 8 Design de poster, Muzeul LACMA, Renzo Piano

1.1 Argument

Lucrarea de față a fost concepută ca un mijloc eficient de informare teoretică în arhitectura muzeală, muzee care promovează activități de păstrare, colecționare și cercetare a bunurilor culturale. Într-un sens mai larg, bunurile culturale includ toate marturiile activității omenești, pornind de la uneltele paleolitice ajungând la rachetele cosmice. Opere de artă rupte din ansamblurile cărora le-au fost destinate, monumentele arhitecturale ale căror interioare au pierdut picturile în decursul timpului, covoarele prețioase și mobilierul, podoabe, silexuri preistorice sau complexe mașini ale tehnicii moderne, obiecte din lut, inscripții veșnice în piatră, texte așternute pe hârtie, pergament sau papirus, toate acestea sunt marturii ale epocii noastre sau ale trecutului, creații ale omului care vorbesc despre existența omului de-a lungul timpului.

Pornind de la această idee, a XV -a sesiune generală U.N.E.S.C.O, a adoptat un ordin cu caracter internațional în referire la păstrarea bunurilor culturale puse în pericol.

Figura nr. 9 Design de poster,Muzeul Quai Branly, Jean Nouvel

1.1 Plan de idei

Capitolul 2, Evoluția colecționării și a preocupării muzeologice, urmărește o trecere prin următoarele patru perioade istorice: Antichitate, , de la aparăția colecționării până la apariția organismelor internaționale cu rol educativ în societatea contemporană. De la etapa aristocratică (unde colecția reprezintă o proprietate, cercetată și admirată de un grup restrâns de amatori sau cunoscători) la organizări de stat ca instrumente de educație.

Capitolul 3, Managementul muzeal, ține seama de scopurile bine precizate și clare ale muzeului, specificate sub forma de misiunea și obiectivele acestuia.(Obiectivele stabilesc strategia, de ralismul și calitatatea lor depinzând performanța muzeală) Acest capitol iși propune a răspunde întrebărilor, ce este managementul muzeal?, ce este planul managerial?, ce este o analiza SWOT? apoi trecând prin câteva elemente de marketing și legislație.

Ultimul capitol concretizează modul de punere în practică a analizelor inițiale, din care rezultă perspectiva de dezvoltare a proiectului, atitudinea personală față de programul ales și concretizat în conceptul arhitectural cu referiri constante la exemplele prezentate.

Figura nr. 12 Propileele, Atena 437-432 î.e.n. Figura nr. 13 Villa Hadriana, Tivoli

2. Evoluția colecționării și a preocupării muzeologice

2.1 Începuturile colecționării, Antichitate

Grecia Antică

Interesul pentru vestiigile trecutului, prin care omenirea a învățat să respecte propriile mărturi istorice și creații, s-a născut în civilizațiile stăvechi.

În antichitatea greacă, templele au concentrat colecții de opere de artă sub formă de ofrande. Cadourile care nu erau expuse în templu erau depozitate în vecinătate într-o construcție numită thesaurus,

Roma Antică

118 134 e.n.

123 135 e.n.

2.2 Evoluția colecționării în Evul Mediu

Evul mediu 500- 1500 476-1492

sec. al VI-lea

sec. VII-VIII

sec. al VIII-lea

1471

2.3 Evoluția colecționării și preocupări muzeografice în epoca premodernă și modernă

Epoca moderna 1500-1800 1492-1789 – epoca premoderna 1780 1829

Renasterea 1492 – 1648

1483-1552 1520

sec. al XVI-lea 1563 1564

2.3.1 Primele tratate de muzeografie

Figura nr. 14 Evenimentul cel mai important din Renaștere a fost descoperirea grupului statuar Laocoon, descris din Antichitate de Plinius cel Bătrân

2.3.2 Evoluția colecților în Renaștere

Renașterea a regândit în concepția omului din sec XV respectul pentru antichitatea clasică. Interesul pentru colecționarea vestigilor greco-romane și arta clasică se impune în lumea artiștilor, care văd modele lor ideale în aceste opere de artă. Încă din această epocă, în Italia colecțiile muzeale au un rol în învățământul artistic, idee care va da naștere galeriilor de sculptură și pictură în toată Europa până în sec. al XiX – lea.

Pictorul Mantegna a moștenit admirația pentru creațiile Antichității, ocupânduse în general cu arheologia, încât și-a creat un muzeu la Mantova, fiind prețuit de familia Medici ca un expert. Alcătuirea de colecțiilor era o idee răspandită în lumea artiștilor dar și în lumea nobilimii și marei burghezii din Veneția, Roma, Florența. Uni mari artiști precum Bertoldo, Verrocchio, Donatello, erau folosiți ca și conservatori și experți ai colecților din familia Medici.

În această perioadă, temenul de muzeu este folosit pentru a caracteriza o colecție de obiecte prețioase și rare. În decursul atrei decenii, colecțiile se îmbogățesc treptat, în a doua jumătate a sec. XV – lea cu pielărie de Cordoba, fildeșuri, argintării și tapiserii flamande. În Italia, la acea vreme încep să fie valorificate picturile flamande ale unor artiști ca Van Eyck și Roger van der Weyden.

La Roma, activitatea cea mai puternică de colecționare a obiectelor antice este desfășurată de către papii. Dorința colecționării a atras ideea și respectul păstrării obiectelor de artă antică și pastrării monumentelor. Papa Nicolae V oprește folosirea clădirilor antice ca și cariere de marmură sau piatră. Papa Sixt IV, mai târziu, interzice exportul antichităților. În aceași perioadă, goana după obiecte antice duce la expediții arheologice precum papa Paul III, spoliind templul lui Neptun, termele lui Dioclețian și Caracalla, forum-ul lui Traian și grădinile lui Cezar, contribuind la distrugerea monumentelor romane. Paul II a înălțat impunătoarea construcție de Renaștere, Palazzo Venezia. Evenimentul cu cea mai mare importanță din această perioadă a fost descoperirea grupului statuar Laocoon, descris de scriitorul Plinius cel Bătrân încă din Antichitate.

Figura nr. 15 Cabinet cu 28 de portrete a principelui Frederic de Montefeltre, în castelul său de la Urbino

2.3.3 Evoluția colecțiilor și a muzeelor în secolele XVI – XVIII

Raționalismul Renașterii, dezvoltarea spiritului de cunaștere, descoperirea unor noi continente au dus în sec. al XVI – lea la lărgirea limitelor colecților muzeale. Începând din această perioadă se poate discuta de o nouă etapă în evoluția muzeelor, deoarece iubitoriilor de artă și interesul lumii învâțate din societatea germană, franceză, italiană se îndreaptă catre alte domenii decât acela de opere antice. Natura universală este trăsătura principală a colecților care se îmbogățesc în Germania, Franța, Italia. Spiritul istoric domină noua găndire despre muzeu. O istorie destul de amestecată, nebuloasă și ciudată în care se strâng statui romane, obiecte etnografice sau preistorice. Se acordă în această istorie complexă o deosebită importanță personalităților, idee care va duce la apariția muzeului istoric.

În colecțiile sec. al XVI – lea își fac loc și preocupările de științele naturii. În aspirația de cunoaștere a pământului și a universului, apar “cabinetele de curiozități”, construirea în ansamblul grădinilor și palatelor de edificii speciale și pavilioane pentru roci deosebite, stângerea fosilelor, cercetări de alchimie, observații astronomice și obiectele preistorice care nu își găsiseră încă înțelesul, în comparație cu cele etnografice venite spontan din lumi recent descoperite și cu care Europa avea legături prin neguțători.

2.3.3.1 Apariția muzelui istoric și de antichități

Conceptul de muzeu istoric (în spirit renașcentist), s-a născut în Italia, la fel ca și muzeul de antichități. Într-o primă fază s-au făcut colecții de monezi ale împăraților. Petrarca adunaseră monedele cezarilor într-o colecție care a oferit-o împăratului Carol al IV – lea, ulterior, principele Frederic de Montefeltre, în castelul său de la Urbino, a strâns într-un cabinet destinat ca un loc al meditației și al lecturii douăzeci și opt de portrete, reprezentând filozofi, poeți etc., din perioada Antichității, Evului Mediu sau Renaștere. Colecția de portrete creată de Just cel Mare a fost divizată în 1812 între Luvru și Urbino.

Figura nr. 16 Muzeul Iffizi, cuprindea portretele familiei Medici și statui antice

Muzeul istoric a fost continuat în Italia, în Como, de Paolo Giovio, istoric și umanist, care a început de la 1512 să coleționeze în palat portrete de poeți și savanți contemporani sau din trecut, alături de principi, suverani, oameni de stat etc. El a început o cercetare iconografică în toată Europa. Muzeul realizat a avut numele de “Sanctissimo tempio dell’immortal virtu sede sacrata”. Acest tip nou de muzeu, ale cărui lucrări s-au făcut celebre prin ilustrate cu gravuri, publicații, la Basel, Paris, Florența. Au ajuns la Como pictori care să recopieze portretele, iconografia lor rămănând fixă pentru câteva secole, deoarece organizatorii muzeului din Versailles au mai folosit-o și pe vreme lui Ludovic-Filip. Acelaș muzeu l-a inspirat pe Vasari să scrie “Viețile celor mai mari arhitecți, sculptori și pictori”, în 1550.

La Florența se înființează, într-o galerie care unește Palatul Uffizi cu Palatul Pitti, un muzeu istoric, având expuse 280 portrete copiate după muzeul de la Como. Întemeietorul lui, Cosma I de Medici, îi va da numele de Museo mediceo. Tot în această perioadă, oamenii Renașterii, acordă o parte din spațiile palatelor lor funcțiunii de expunere. În Sabionetta, se construiește în 1580, de către Vespasiano de Gonzaga, pentru muzeul antiquarium, o galerie anexă palatului Palazzo del Giardino, având o suită de busturi, basoreliefuri și statui provenit din Roma.

Muzeul Uffizi conținea, în 1600, statui antice și portrete din familia Medici, monede și medalii așezate în sala “tribuna”, colecții de picturi celebre, arme moderne și vechi, obiecte pețioase de artă, instrumente pentru astronomie și calcul matematic. Din această nouă formulă nu lipseau laboratoarele de alchimie. Tot lui Cosma I i se datorează întemeierea unui muzeu de științele naturii, exponatele fiind minerale, fosile scoici și animale realizate din albume create de artiști precum Riccio și Della Robbia sau după natură.

Un nou element al colecților florentine îl reprezintă apariția antichităților etrusce. Cercetările în acest domeniu au fost încurajate tot de Cosma I de Medici în viziunea de a atribui o origine mai veche decât cea romană.

Figura nr.17 Celebrul tablou al lui Ferdinand Victor Eugene Delacroix, “Libertatea conducând poporul” – pentru comemorarea Revoluției Franceze din 1830

2.4 Evoluția colecționării și preocupări muzeografice în epoca contemporana

2.4.1 Muzeele – instituții de stat după revoluția Franceză

Dacă în sec. XV și XVI Italia a avut primul rol pentru creearea colecților, în aparență socială Revoluția Franceză îi da muzeului adevărata sa funție de eductor al maselor. Revoluția Franceză aduce două idei noi, care vor fi la baza concepției muzeale moderne.

Prima idee este de tip organizatoric și constă în gruparea de instituții de stat a bunurilor culturale și artistice care au aparținut nobilimii și regalității. În acest sens muzeele, intră pentru prima dată într-un sistem de organizare statală ca instrumente de estetică și educație patriotică, având funcțiunea unei școli.

A doua idee este în legătură cu rolul noii instituții, care va înfăptui treptat datoria unui adevărat centru de cercetare, mai întâi în domeniul arheologiei și al istoriei, apoi în acela a ștințelor și artelor. Astefl s-au deschis două metode către muzeul secolului nostru, destinat la îmbogățirea științei cuprinzând și cercetarea operelor de artă. Obiectele de interes istoric și operele de artă, grupate într-o primă fază în muzeele Franței, apoi în sec. al XIX – lea în muzeele europene vor urmări să valorifice atât idei de ordin științific și social, cât și ideea națională.

Ca urmare a trecerii bunurilor mănăstirești, nobiliare și regale în patrimoniul de stat, în Franța se crează după revoluție mari muzee. Diderot, unul dintre teoreticienii revoluției, a gândit înfințarea unui muzeu al științelor și artelor și a considerat că acest muzeu să devină un mare centru artistic și cultural comparându-l cu “Museion-ul” din Alexandria.

Multe noi forme de muzeu din această perioadă sunt rezultatul teoriilor concepute de iluminiști, puse în aplicare de Comitetul Insurecției Publice, destinat să supravegheze asupra conservării operelor de artă și monumentelor.

Apar pentru prima dată noi perspective studiilor de istoria artei și de istorie, trezindu-se un interes pentru cultura Orientului Apropiat.

Figura nr. 18 – Tema de poster lansată de ICOM pentru 18 mai 2017,

Ziua Internațională a Muzeelor

2.4.1 Cooperarea internațională în domeniul muzeologiei și al protecției bunurilor culturale

După al doilea război mondial, mișcarea generală în lume este cea de a stabili legături cât mai puternice între popoare, acest aspect se simpte puternic în activitatea muzeelor. Nu este vorba de fluxul de vizitatori străini în muzeele lumii, ci de un aspect important pentru consolidarea relaților dintre popoare princunoastere reiprocă.

Dată fiind integrarea muzeului în instituțiile de stat, de la sfârșitul sec. al XVIII-lea și evoluția funcției sale cultural-educativă, a părut ideea înființării de organisme de cooperare internaționale și coordonare a mișcării muzeale. Aceste organisme supraveghează realizarea manifestărilor cu caracter internațional în muzeologie. Mărirea interesului pentru acest tip de activitate a dus la creearea asociaților naționale, așa cum au fost acelea apărute în S.U.A. și Marea Britanie de la sfârșitul sec. XIX lea. În Germania s-a înființat o asociație similară în 1917. În anul 1926, din inițiativa istoricului de artă H. Focillon, se naște la Paris, Oficiul Internațional al Muzeelor, care ulterior a renăscut ăn cadrul UNESCO în 1947, sub numele de ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor).

În cadrul acestui organism se formează programe de lucru în referire la stimularea activității de salvare a obiectivelor de interes cultural universal. În acelaș timp se planifică metode de aplicare practică și cercetare pentru o bună conservare a obiectelor de muzeu și a monumentelor istorice. ICOM-ul având sprijin financiar de la UNESCO, scoate tratate de interes general, sintetizând experiența mondială în domeniul respectiv. Sub egida ICOM-ului apare în limbile engleză și franceză o revistă cu caracter practic denumită MUSEUM.

Existența în domeniul muzeologiei a acestui organism internațional este o bună dovadă a preocupărilor intense care există în toate țările lumii, unite de rolul educativ și social pe care muzeul îl are în societatea contemporană. Activitatea muzeului răspunde dorinței sincere a mai multor state către întelegere și cooperare reciprocă. În acelaș timp muzeologia și muzeografia contribuie la transmiterea, păstrarea, și salvarea tezaurului spiritual al umanității.

Figura nr. 19 Design de poster, Muzeul de Design Zurich, 1991

3. Managementul muzeal

3.1 Managementul muzeal și aplicațile sale

3.1.1 Ce este managementu muzeal?

Managementul muzeal prevede modul în care sunt conduse și organizate activitățile specifice (artistice, culturale, administrative, ștințifice) dintr-un muzeu în vederea producerii de bune rezultate.

Managerul este definit, în principiu, ca un om de cultură, un lider și un om al rezultatelor.

Managementul muzeal cuprinde următoarele domenii: întocmirea de strategii muzeale pe profile, stabilirea obiectivelor muzeale (pe termen scurt și lung), administrarea resurselor umane și de patrimoniu, conducerea personalului muzeal, dirijarea acțiunilor specifice, utilizarea și manevra optimă atât a tehnologiilor cât și a informaților arta de a stimula și organiza resurse umane în vederea obținerii de performanțe, arta de a orchestra și de a diminua tensiunile dintre indivizi sau în grup și de a creea un mediu potrivit de lucru.

Muzeele fiind instituții culturale având un număr de limitat de angajați, de multe ori cu expertiză unică, de multe ori pot apărea competiții de orgolii creend tensiuni și care trebuie inteligent detensionate și tratate.

Figura nr. 20 Design de poster, Muzeul de Design Zurich, 1995

3.1.2 Planul managerial

Realizarea și proiectarea unui plan managerial muzeal nu sunt nici fară consecințe și nici simple. Superficialitatea în pregătirea,urmărirea și aplicarea lor devin păguboase pentru muzeu. Concursul pentru un post de manager este recomandat a fi complet transparent pentru selecția celor mai buni.

Planul de management muzeal își propune și studiează rezolvări (obiectivele interne și externe ale instituției) dar și schimbări (de departamente și personal).

Elementele privind gradul de administrare al colecților și spațiilor, calitatea administrării resurselor, forța de muncă și bugetul, planificarea veniturilor și cheltuielilor, prioritățile, urgențele, exigențele calitative, clarificarea neîmplinirlor și corecția acestora nu pot lipsi din planul managerial.

Vizionarismul planului de management acordă mari șanse de a oferi instituției o pozișie ascultată și autorizată.

Un element care nu ar pute lipsi dintr-un plan de management este unul de tip juridic. Acesta garantează legalitatea în evaluarea măsurilor preventive în domeniul patrimoniului. Participarea partenerială și conștientă la protecția și conservarea avuției muzeale este un spect esențial al democrației și al civismului, realizând rolul muzeului, cu riscul asupra valorilor de patrimoniu și prevenirea acestora.

Componentele contextuale ale planului de management muzeal întărește politica autorităților care pot arăta caracterul de beneficiu public al patrimoniului. Le ajută pe acestea pentru a identifica resurse noi, locuri de muncă și susținere a tursimului cultural. Planul de management muzeal este caracterizat prin aspecte de continuitate: cu practicile și experiențele anterioare, specificul personalulului și instituției, tradiția locului și cu pretențile publicului.

Inovațile și modernismul noii muzeografii, tehnologiile contemporane pot servi atunci când tradiția se leagă justificat și armonios de contemporaneitate. Noi niveluri de inovare și profesionalism în servicii și oferte, simetrie educațională, sinergii parteneriale și comunicare superioară sunt obiectivele impuse de noua muzeografie managerilor.

Figura nr. 21 Grafică SWOT

3.1.3 Analiza SWOT în sprijinul managementului muzeal

Atribuit domeniului muzeal, aceasta este un rezumat al expertizei de marketing, prezentând punctele slabe și cele forte (mediului intern) ale muzeului ca și amenințările și oportunitățile (mediului extern). Concluzile analizei îl reprezintă un tabel conținând caracteristicile negative și pozitive ale muzeului, având scop formularea de obiective relațiilor și situației muzeului. Strategiile și obiectivele ce rezultă în urma analizei SWOT, odată planificate și proiectate, vor urmării progresul puntelor forte (a standardelor, experienței și practicilor), corectarea punctelor slabe, exploatarea și avaluarea oportunităților și prevenirea amenințărilor sau factorii negativi din mediul extern al muzeului.

Analiza SWOT determină, cu limpezime mai întâi obiectivele, pe care le planifică și le proiectează în mod practic prevăzând: mijloace financiare și materiale, termene; efortul profesioniștilor calificați, metode de realizare, elemente de strategie și infrastructură muzeală. În rezultatul final, în urma analizei, nu pot lipsi aprecierea mediului cultural căruia îi este adresat muzeul corespunzător, cu cerințele și potențialul acestuia.Noi metode de atragere a noi categorii de public, consolidarea parteneriatelor și mărirea cercurilor externe de sprijin muzeal, cu interes în creșterea numărului de vizitatori care pot beneficia de servizile muzeului. Din acest document, nu pot lipsi mijloacele și căile de asigurare a unei bune aficacități, spirit economic și înalte eficiențe în administrarea mijloacelor financiare și a resurselor muzeului. Un document practic dar și vizionar este acela care proiectează oferte și programe realizabile și performante, avaluând toate tendințele mediului cultural muzeal, toate oportunitațile căruia i se adresează în mod direct muzeului. Nici prognozele sociale sau tendințele de natură economică, ca și cele în privința dezvoltării forței de muncă nu trebuie scăpate din vedere.

Figura nr. 22 Conuita vizitatorilor

3.2 Comunicarea muzeală

4.2.1 Spațiul muzeal și comportamentul vizitatorului

Misiunea unui muzeu ar trebui sa aibă în vedere aspecte educaționale, culturale și de cercetare științifică. Pentru a se realiza eficient o astfel de misiune este necesar un număr mare de vizitatori și dobândirea colaborării acestora, este obligatoriu ca fiecare muzeu să recunoască îndeaproape comportamentul audienței sale.

Comportamentul consumatorului este o noțiune care incorporează aspecte complexe (antropologie, psihologie, economie, sociologie etc.). În cazul vizitatorului unui muzeu, instituția trebuie să cunoască următoarele aspecte: conduita înaintea vizitei precum și factorii care o determină; conduita în timpul vizitei la muzeu, utilizarea facilităților puse la dispoziție dar și beneficierea de alte servicii oferite; conduita după vizita la muzeu.

Observarea și înțelegerea comportamentului vizitatorului sunt dificile, necesitând o abordare interdisciplinară: psihologică, antropologică, economică, sociologică etc. În cazul beneficiarilor serviciilor și produselor oferite de către muzeu teoriile legate de educție sunt extrem de folositoare pentru a întelege reprezentările mentale și acțiunile. Toate cele cinci procese ale comportamentului (informația, motivația, percepția, comportamentul efectiv și atitudinea) sunt influențate de nivelul de cunoștințe a vizitatorilor.

Felul în care vizitatorul se simpte în muzeu, cât de multumit este de atmosfera și oferta influențează reacțile ulterioare pe care le va avea fată de muzeu și înțelegerea mesajelor transmise de catre organizație. În timpul vizitei, vizitatorii estimează, mai mult sau mai puțin conștient mai multe aspecte colaterale produselor sau serviciile oferite, cum are fi: ușurința în orientare, ambientul, etichetele explicative.

Figura nr. 23 Conuita vizitatorilor

Cunoașterea vizitatorilor se poate realiza corespunzător doar prin studii complexe menite să pună în evidență cu cea mai mare precizie particularitățile vizitatorilor oricărui muzeu. Pentru orice muzeu cercetarea de marketing este un instrument util chiar necesar pentru buna desfașurare a activității. Cercetarea de marketing trebuie să fie o activitate formală, continuă și sistematică care să se bazeze pe metode, tehnici precise și concepte cu ajutorul cărora să se realizeze măsurarea, specificarea, stocarea și interpretarea informațiilor de marketing, având ca scop cunoașterea mediului intern și extern al muzeului, evaluarea performanțelor instituției, comportamentul vizitatorilor, identificarea oportunităților, realizarea de prognoze și evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing.

Deoarece o cercetare de marketing poate viza aspecte complexe, atât legate de caracteristicile și comportamentul lui, cât și de mediul de marketing în care se află muzeul, organizația trebuie să stabilească foarte bine locul de desfășurare, obiectivele, frecvența cu care se realizează. Astfel tipologia cercetărilor poate fi extrem de variată.

Metodele care pot fi folisite pentru înfăptuirea cercetărilor de marketing sunt foarte variate. Analizarea vizitatorilor și a pieței unui muzeu se face numai de cateva decenii.

Figura nr. 24 Design de poster, Muzeul Bellerive Zurich, 1982

4.2.1 Pedagogie muzeală

Omul în mod permanent este în căutarea variației, noului si a diversitații.

Muzeul ca și instituție culturală are rolul alături de păstrarea, colectarea, cercetarea, expunerea și restaurarea obiectelor, de a educa publicul, devenind un mijloc de învățare pentru elevi și perfecționare profesională pentru profesori. Muzeele trebuie să fie instituții culturale ofensive și active, capabile să paticipe la formarea unei conștințe moderne în referire la valoarea patrimoniului propriu și a vocației de a se defini ca o parte a patrimoniului cultural universal și european.

Aceste scopuri de perfecționare a cadrelor și de instruire a elevilor în spiritul conștientizării și cunoașterii valorilor culturale pot fi cuprinse într-un program numit pedagogie muzeală.

De ce apare necesitatea unui program numit pedagogie muzeală? Una din cauze ține de progresul sistemului științelor educației, în efortul de a identifica una dintre cele mai bune metode de a educa, iar o altă cauză se referă la o reconsiderare amuzeului ca instituție educativă – culturală.

Pedagogia muzeală se formează ca un proiect teorectic asupra cum ar trebui să se facă educația în și prin muzeu. Schimbările care afectează existența culturală sunt în ritm rapid și influențează instituția. Astfel se obligă trebuie sa facă mai multe acțiuni decât să se adapteze schimbărilor și anume șă se devanseze, să se declanșeze. De aceea muzeul trebuie să își dezvolte o latură proiectivă și interdisciplinară, iar un asemenea suport îl reprezintă pedagogia muzeală.

Prin urmare, muzeul devine pe de o parte un transmițător de informație și un mijloc de recreeere iar pe de alta parte și un principiu de reechilibrare spirituală, un loc unde un individ se poate regăsi.

Figura nr. 25 Design de poster, Muzeul de Etnologie, Basel, 1986

3.3 Legislația muzeală

3.3.1 Legea muzeelor și colecților publice

Legea muzeelor cu numărul 311/2003 redefinește colecțiile publice și muzeul introducând noi elemente cu clară precizie în terminologia specifică muzeelor. În mod special sunt accentuate funcțile muzeale: de evidență, cercetare ștințifică, dezvoltare și protejare a acestuia, documentare; de conservare, restaurare, administrare, constituire a patrimoniului muzeal; de valorificare în scop de recreere, educare și cunoaștere.

Legea sublinează obligația statului prin autoritățile administrative publice locale și centrale de a garanta, asigura și a proteja dezvoltarea și funcționarea muzeelor. Sprijinul moral, financiar și logistic al autorităților nu presupune nici o imixtiune sau condiționare în activitatea muzeală, muzeele având libertate de decizională și ștințifică.

În articolul 8 al legii se definește foarte clar patrimoniul muzeal ca o întregime de obligații, drepturi și bunuri cu caracter patrimonial. Legea precizează cu limpizime categoriile de matrimoniu muzeal, atât imobile cât si mobile, rezervații și situri, bunuri cu rol recreativ, ilustrativ, educativ, documentar sau clasate. Aceste categorii de la care pornesc interpretări și analize, li s-au acordat un rol important.

În articolul 10, rolul și locul evidenței stințifice a bunurilor sunt definite ca instrumente cu care se operează: registre de inventar, documentele de evidență analitică și evidenței primare.

Clasificarea muzeală se face în articolul 14 și aduce un surplus de ordine în ierarhizarea instituțiilor, prevenind subiectivitatea și anarhia.

În articolul 22 se aduc clarități în legătură cu finanțarea, asociind eforturile instituțiilor, susținerea statului și restul surselor provenite din mecenat.

Prin articolul 27 și 28 s-au introdus organisme care garantează buna funcționare a instituțiilor.

Figura nr. 26 Design de poster, Muzeul Riverside, Zaha Hadid

5. Exemplificări internaționale, naționale și regionale

5.1 Exemple internaționale de muzee

5.1.1 Muzeul Riverside, Zaha Hadid

Figura nr. 27 Design de poster, Muzeul Mercedes – Benz, UNstudio

5.1.2 Muzeul Mercedes – Benz, UNstudio

Figura nr. 28 Design de poster, Muzeul Ningbo, Wang Shu

5.1.3 Muzeul Ningbo, Wang Shu

Figura nr. 29 Design de poster, Muzeul de arta contemporana Niteroi, Oscar Niemeyer

5.1.4 Muzeul de arta contemporana Niteroi, Oscar Niemeyer

5.1.5 Muzeul lemnului, Tadao Ando

Amplasament: Hyogo, Japonia

Anul: 1993-1994

Scheletul elefentului fosil, Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa după modernizare

5.2 Exemple naționale de muzee

5.2.1 Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”

Figura nr. 32 Moară de vânt în cadrul Muzeului Național Dimitrie Gusti

5.2.2 Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”

Figura nr. 32 Muzeul Astra – Morile de vânt din incinta muzeului

5.3 Exemple regionale de muzee

5.3.1 Muzeul Astra

Muzeul Astra a fost inaugurat în 19 august 1905 și este cea mai importantă instituție întemeiată de Asociația Transilvană pentru Cultura Poporului Român și Literatura Română. El sa născut din voința ardelenilor a-și contura propria identitate etno-culturală.

Muzeul a cunoscut o dezvoltare vie, în perioada de după unire, devenind după muzeul Brukenthal, cel mai important și valoros muzeu al Ardealului.

Încă din 1940, a fost gândit un proiect de muzeu în aer liber, dar abia în 1963 acest proiect devine realitate din inițiativa primului său director, Cornel Irimie.

În 2001, s-a născut Complexul Muzeal Național Astra, cu cea mai amplă structură etno-muzeală din România, abprdând specificul culturii populare săsești, românești și a rromilor în cadrul Muzeului de Etnografie Franz Binder, Muzeul Civilizației și Culturii Rromilor, Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerus, Muzeul Civilizației Transilvane Astra și Muzeului Civilizației Populare Astra.

Astra Film este un centru de educație vizuală, cercetare antropologică și documentare. Misiunea centrului este cultivarea comunității și educarea în spiritul înțelegerii și toleranței diversității lumii, cu ajutorul celui mai puternic cadru de comunicare, filmul. Centrul susține cinematografia documentară, promovând utilizarea filmului ca instrument intracultural și intercultural.

Complexul Muzeal Național Astra a dobândit multe succese de-a lungul timpului, acestea sunt datorate manifestărilor culturale și proiectelor pe care le-a organizat, coexistent cu cele mai inovatoare și originale perspective pe plan mondial ale activității de profil, au fost răsplătite cu numeroase premii internaționale și naționale de-a lungul timpului.

Figura nr. 33 Blazonul familiei Brukenthal pe fațada principala a clădirii

5.3.2 Muzeul Național Brukenthal

Muzeul Brukenthal este o marcă aparte deoarece este primul muzeu din România și Centrul Europei, existența ii se datorează uneia dintre cele mai influente personalități ale Transilvaniei, guvernatorul acestei provincii în cea de a doua jumătate a sec. al XVIII – lea. Samuel von Brukenthal a fost singurul reprezentant al comunității săsești din Transilvania căruia ii s-au acordat funcții publice în statul austriac condus de Maria Theresa, cea dintâi funcție publică ocupată este cea de cancelar aulic al Transilvaniei.

În 1948, muzeul devine proprietatea statului român iar colecțiile muzeului fiind incluse în patrimoniul național. În 1957 Muzeul de Istorie Naturală devine anexă a Muzeului Brukenthal. În 1966 se inaugurează primul muzeu de acest tip în Romania, Muzeul de Vânătoare August von Spies iar în 1972 Muzeul de Istorie a Farmaciei. În 1988 a fost inaugurată secția de Istorie cu sediul în ziua de azi în Casa Altemberger.

Din 2005, Muzeul Național Brukenthal este o instituție publică cu proprietate mixtă în urma acordului semnat între Biserica Evanghelică Sibiu și Statul Român. În perioada 2006 – 2009, muzeul a trecut prin niște transformări spectaculoase, clădirile administrate de muzeu sunt renovate, 85% din expoziții sunt extinse în concordanță cu concepte și metodologii contemporane, iar în spațiile externe amenajări de grădini au fost create.

Secțiile cele mai noi ale Muzeului Brukenthal sunt Galeria de Artă Românească și galeria de Artă Contemporană. Noi spații continuând să se deschidă în fiecare an pentru accesul vizitatorilor.

Muzeul Brukenthal a primit în mod continu recunoașterea Ministrului Culturii și Cultelor, pentru rezultatele bune obținute la adaptarea cerințelor publicului contemporan și în promovarea patrimoniului muzeal dar și pentru cel mai bun manageriat în 2008.

În 2010, Muzeul Brukenthal a fost printre câștigătorii Premiilor Europene pentru Patrimoniu Cultural la cetegoria: conștientizare, instituire și educație.

6. Obiectivele proiectului de diplomă

6.1 Descrierea temei alese

6.2 Motivarea temei alese

6.3 Localizare sit

6.4 Motivarea sitului ales

6.5 Abordarea proiectului

6.5.1 Concept

6.5.2 Proiect, aspecte urbanistice

6.5.2.1 Evoluția arhitecturii locale

6.5.3 Proiect, aspecte funcționale

6.5.4 Proiect, aspecte estetice

6.5.5 Proiect, aspecte tehnice

Figura nr. 34 Design de poster, Muzeul Serralves, Alvaro Siza

7. Concluzii

Figura nr. 35 Design de poster, Muzeul Casa das Histórias, Paula Rego

8. Bibliografie

– Cojocariu Venera, Pedagogie Muzeală, Ministerul Culturii, 1998

– Corina Nicolescu, Muzeologie generală, București 1979

– Eva Mârza, Muzeologie generală, Alba Iulia, 2004

– George E. Hein, Learning in Museums, New York, 1998

– Hudson Kenneth, O istorie socială a muzeelor, București, 1975

– Iacob Cătoiu, Cercetări de marketing, București, 2002

– Irina Oberländer-Târnoveanu, Aurelia Duțu, Muzee și colecții din România, București,

2009

– Ioan Opriș, Georgeta Roșu, Aurelia Duțu, Rodica Antonescu, Angelica Mihăilescu,

Daniela Mihai, Narcisa Știucă, Ghid de bune practici în protejarea și promovarea

patrimoniului cultural rural, București, 2012

– Aurelia Duțu, Angelica Mihăilescu, Vivian Dragomir, Vasile Emanuel Costoiu,

Magdalena Androneescu, Ghid de bune practici în protejarea și promovarea colecțiilor

publice local, București, 2010

– Ioan Opriș, Managementul muzeal, Târgoviște, 2008

– Neufert, Manualul arhitectului, Ediția a 37-a, adăugită și prelucrată, Editura Aluturs,

Miercurea Ciuc, 2004

– Sabin Adrian Luca, Introducere în muzeologia generakă, Sibiu, 2004

– Vais Gheorghe, Programe de arhitectura, Universitatea tehnica din Cluj Napoca, 2008

– Valerică Olteanu, Cercetări de marketing, București, 2007

– Virgil Balaure, Marketig, București, 2000

Reviste consultate:

– Alexandra Zbuchea, Revista muzeelor, Rolul cercetării de marketing în cunoașterea

comportomentului vizitatorului unui muzeu

– Aurel Moldoveanu, Revista muzeelor, Conservarea preventivă a bunurilor culturale,

București

– Raluca Andrei, Revista muzeelor, Pedagogia muzeală – Programe și strategii

Acte normative:

-Normativ privind proiectarea muzeelor de știință și artă nr. 129/55

Pagini internet:

– http://www.cimec.ro/

– http://www.cultura.sibiu.ro/muzee/brukenthal_istoric

– http://dexonline.ro/

– www.iccrom.org/

– www.icom.org/

– www.icomos.org/

– http://www.muzeulastra.ro/

– http://en.unesco.org/

– http://www.unidroit.org/

Surse fotografice:

– http://architecturalmoleskine.blogspot.ro/2012/11/tadao-ando-museum-of-wood.html

– http://assemblyman-eph.blogspot.ro/2010/01/swiss-museum-posters.html

– https://www.behance.net/gallery/12709327/Fete-de-limprimerie-Nantes

– http://www.broadwayworld.com/bwwart/article/BWW-Blog-Who-Made-the-

Guggenheim-the-Guggenheim-20170213

– http://www.brukenthalmuseum.ro/petitie/album_1.html

– http://www.caribbeanmuseums.com/id54.html

– https://cimec.wordpress.com/2008/08/18/sibiu-unelte-si-instrumente-traditionale-la-

%E2%80%9Dcasa-artelor%E2%80%9D/deleanu2_mic/

– https://cimec.wordpress.com/2008/08/18/sibiu-unelte-si-instrumente-traditionale-la-

%E2%80%9Dcasa-artelor%E2%80%9D/#jp-carousel-565

– http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/satul-romanesc-de-demult-e-subiect-de-film-la-

astra-sibiu/

– http://www.citylab.com/design/2013/03/these-minimalist-illustrations-modern-

museums-are-strangely-hypnotic/4936/

– https://dreamdiscoveritalia.com/2014/09/12/italian-art-101-lacoon-and-his-sons-

vatican-museum/

– http://explore.brainpickings.org/post/44801592931/gorgeous-vintage-inspired-

minimalist-posters

– http://intelligenttravel.nationalgeographic.com/2011/01/27/a_photo_gallery_of_your_

own_in/

– http://www.intercultural.ro/turismintercultural/definitii.html

– http://www.itsnicethat.com/articles/andre-chiote

– http://www.jurnalulzilei.ro/tehnica-ceramicii-de-horezu-pe-lista-reprezentativa-

unesco-a-patrimoniului-mondial-imaterial/

– http://konstruktivedesign.blogspot.ro/2011/01/architectural-posters.html

– https://ro.pinterest.com/pin/252694229066817334/

– https://uk.pinterest.com/pin/289145238546396793/

– https://ro.pinterest.com/pin/291819250831755946/

– https://ro.pinterest.com/pin/293930313150639607/

– https://uk.pinterest.com/pin/303148618645803268/

– https://ro.pinterest.com/pin/364721269793029936/

– https://ro.pinterest.com/pin/508836457872063747/

– http://rom.gymtutzing.de/?p=2475

– http://www.sfgate.com/art/article/Gallery-intern-improbably-leaps-to-important-show-

7388098.php

– https://slidemodel.com/templates/swot-analysis-template-for-powerpoint/

– https://www.studyblue.com/notes/note/n/arc-2111-study-guide-2010-11-

hollengreen/deck/9742786

– https://www.studyblue.com/notes/note/n/exam-2/deck/14194489

– https://templerome.wordpress.com/2010/11/

– https://tagteamtravel.net/tag/dimitrie-gusti/

– https://en.wikiarquitectura.com/building/Museum-of-Wood/

– https://en.wikipedia.org/wiki/French_Revolution

-http://www.wikiwand.com/ro/Muzeul_Na%C8%9Bional_de_Istorie_Natural%C4%83

_%E2%80%9EGrigore_Antipa%E2%80%9D

Figura nr. 31 Unelte și instrumente tradiționale la Casa Artelor Sibiu

9. Anexe

9.1 Legislație culturală

9.1.1 Conservare și restaurare

Ordinul ministrului culturii și cultelor numărul 2008/2001 – pentru încunvințarea normelor de acreditare a conservatorilor și restauratorilor.

Hotărârea de guvern numărul 1546/2003 – pentru încunvințarea normelor de conservare și rstaurare a bunurilor culturale mobile clasate.

Hotărârea. de guvern numărul. 216/2004 – pentru încuvințarea normelor în referire la autorizarea atelierelor și laboratoarelor de conservare și restaurare.

9.1.2 Instituții muzeale și patrimoniu cultural mobil

Legea numărul 182/2000 – în referire la protejarea patrimoniului cultural mobil la nivel național.

Hotărârea de guvern numărul 1221/2000 – pentru încuvințarea normelor metodologice în referire la atribuirea certificatului de garanție guvernamentală.

Ordin numărul 2035/2000 – pentru încuvințarea normelor metodologice în referire la inventarierea, evidența și gestionarea bunurilor culturale dispuse de centre de cultură, muzee, case memoriale, colecții publice și alte unități de profil.

Figura nr. 32 Unelte și instrumente tradiționale la Casa Artelor Sibiu

Ordin numărul 2062/2000 – pentru încuvințarea normelor metodologice în referire la inventarierea, evidența și gestionarea documentelor caracteristice bibliotecilor publice.

Legea. numărul 574/2001. – pentru încuvințarea Ordonanței de urgență numărul 9/2001 în referire la unele măsuri în domeniul culturii.

Ordinul ministrului culturii și cultelor numărul 2009/2001 – pentru încuvințarea normelor în legătură cu acreditarea experților.

Ordin numărul 2044/2001 – în referire la registrul bunurilor furate.

Legea bibliotecilor numărul 334/2002

Legea numărul 311/2003 – principiile și clasificarea funcționării și organizării muzeelor și colecțiilor publice.

Legea numărul 333/2003 – în referire la paza obiectivelor, protecția persoanelor, valori și bunuri.

Hotărârea. de guvern numărul. 1420/2003 – pentru încuvințarea normelor în referire la afaceri cu bunuri culturale mobile.

Hotărârea de. guvern numărul. 518/2004. – pentru încuvințarea normelor metodologice în referire la comercializarea exterioară (temporara sau definitivă) a bunurilor culturale mobile.

Ordin numărul 2258/2006 – pentru completarea și modificarea. normelor metodologice. în referire la. inventarierea, evidența. și gestionarea. bunurilor culturale deșinute. de muzee, centre de cultură, case memoriale, colecții publice și alte unități de profil.

Ordinul ministrului. culturii și cultelor. numărul 2297/2006 – pentru încuvințarea criteriilor de atribuire a avizului prealabil în referire la înființarea colecțiilor publice și a muzeelor.

Ordinul ministrului culturii și cultelor numărul 2057/2007 – pentru încuvințarea normelor și criterilor de acreditare a colecților publice și a muzeelor.

Ordinul. ministrului culturii. și cultelor. numărul 2185/2007 – pentru încuvințarea normelor de clasificare a colecților publice și a muzeelor.

Hotărârea de guvern numărul 886/2008 – pentru încuvințarea normelor de clasare de bunuri culturale mobile.

Figura nr. 33 Patrimoniu cultural imaterial – tehnica ceramicii tradiționale de Horezu

Hotărârea de guvern numărul 1676 din 10 decembrie 2008 – în referire la creearea Bibliotecii Digitale a României și încuvințarea Programului național pentru digitizarea resurselor culturale naționale.

Ordin numărul 2371/2008 – pentru completarea și modificarea normelor metodologice în referire la inventarierea, evidența și gestionarea bunurilor culturale deșinute de muzee, centre de cultură, case memoriale, colecții publice și alte unități de profil.

Hotărârea numărul 90/2010 – în referire la funcționarea și organizarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

9.1.3 Legislație patrimoniu imaterial

Legea numărul 410/2005 – în referire la acceptarea Convenției pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Legea numărul 26/2008 – în referire la ocrotirea patrimoniului cultural imaterial.

Ordinul ministrului culturii și cultelor numărul 2236/2008 – în referire la funcționarea, organizarea și atribuțiile Comisiei naționale pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Ordinul ministrului culturii și cultelor numărul 2436/2008 – în referire la elaborarea Programului național de protejare, salvgardare și punere in valoare a patrimoniului cultural imaterial.

Ordinul ministrului culturii, cultelor și patrimoniului național numărul 2491/2009 – pentru încuvințarea Regulamentului de atribuire a titlului de TEZAUR UMAN VIU.

Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național numărul 2678/2010 – pentru modificarea anexei numărul 2, parte componentă a Ordinului numărul 2236/2008, în referire la funcționarea, organizarea și atribuțiile Comisiei naționale pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Figura nr. 34 Design de poster, Muzeul Kolumba Peter Zumthor

9.1.4 Conveții europene ratificate de Romania

Legea numărul 149/1997 pentru aprobarea Convenției UNIDROIT în referire la bunurile exportate ilegal sau furate, adoptată la 24 iunie 1995 la Roma.

Legea numărul 150/1997 – în referire la ratificarea Convenției europene pentru protejarea patrimoniului arheologic, adoptată la 16 ianuarie 1992 la La Valetta.

Legea numărul 157/1997 – în referire la ratificarea Convenției pentru protejarea patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la 3 octombrie 1985 la Granada.

Legea numărul 451/2002 – în referire la ratificarea Convenției europene a peisajului, adoptată la 20 octombrie 2000 la Florența.

9.1.5 Documente apărute sub sprijinul UNESCO

Declarația Universală a UNESCO în referire la diversitatea culturală, 2 noiembrie 2001.

Declarația UNESCO privind distrugerea intenționată a patrimoniului cultural, 17 octombrie 2013.
Carta privind conservarea patrimoniului digital, 15 octombrie 2003.

Convenția în referire la protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, 20 octombrie 2005, Paris.