PROGRAMUL DE STUDIU AFACERI INTERNAȚIONALE [606836]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU AFACERI INTERNAȚIONALE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ID

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF.UNIV.DR. DOBRE CLAUDIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Avizat 05.06.2020
Semnătură coordonator științific

TURCIA PE SCENA
ECONOMIEI MONDIALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF.UNIV.DR. DOBRE CLAUDIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 4
CAPITOLUL I ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE TURCIEI ………………………….. ……….. 6
I.I Popula ție și demografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
I.II Dezvolare și resurse ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 9
CAPITOLUL II ASPECTE ECONOMICE ………………………….. ………………………….. ……………… 14
II.I Turcia. Actor internațional esențial în economia mondială ………………………….. ………….. 14
II.II Relații economice și comerciale ………………………….. ………………………….. ……………………… 18
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 34
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 35

4

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune prezentarea principalel or infracțiuni contra siguranței
navigației maritime și fluviale, acordând o atenție deosebită asupra infracțiunii de conducere
a navei fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător. Aspectele teoretice și practice
sunt analizate din punct de vedere juridic, iar lucrarea este structurată în trei capitole și
anume: Capitolul I – Infracțiuni contra siguranței navigației maritime și fluviale , Capitolul II
– Infracțiunea de conducere a navei fără brevet sau certificat de capacitate corespunzăto r și
Capitolul III – Studiu de caz , urmate de concluzii și bibliografie.
Capitolul I este împărțit în două subcapitole și anume: I.I – Considerații introductive
privind regimul juridic al infracțiunilor contra siguranței navigației maritime și fluviale și
I.II – Tipuri de infractiuni contra siguranței navigației maritime și fluviale . Primul subcapitol
redă aspecte generale în legătură cu regimul juridic al infracțiunilor contra siguranțe i
maritime și fluviale și despre jurisdicția penală a României. Cel de -al doilea subcapitol
descrie tipurile acestea de infracțiuni, cât și cadrul legislativ al acestora.
Capitolul II prezint ă detaliat infracțiunea de conducere a navei fără brevet sau
certificat de capacitate corespunzător, fiind împarțit în două subcapitole și anume: II.I –
Structura infracțiunii de conducere a navei fără brevet sau certificat de capacitate
corespunzător și II.II – Aspecte specifice și speciale ale infracțiunii de conducer e a navei fără
brevet sau certificat de capacitate corespunzător . Aceste două subcapitole se axează pe
definiții, modalitățile de săvârșire ale acestei infracțiuni și pe cadrul legislativ ce se aplică.
Capitolul III este reprezentat de studiul de caz , în c are se petrec următoarele
evenimente: la data de 03.06.2014, S.I., un cetățean ucrainean și K.B., un cetățean turc, au
asigurat transportul ilegal a 39 de persoane, migranți , peste granița teritorială română , pentru
a beneficia de foloase materiale . Transportul s -a efectuat cu nava RODA, navă ce nu era
înmatriculată și ce nu avea instalație AIS.

5

6
CAPITOLUL I ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE TURCIEI

I.I Popula ție și demografie

Republica Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică , 97% din suprafața țării
aflându -se în Asia de Sud -Vest (peninsula Anatolia) iar 3% în Europa (peninsula Balcanică).
Turcia are granițe cu opt țări: în partea de nord-vest cu Bulgaria și Grecia , la nord -est cu
Armenia , Georgia și Azerbaidjan , la est cu Iran și în partea de sud cu Siria și Irak. Partea
asiatică este separată de cea europeană pri n Bosfor, Marea Marmara și Dardanele .
Teritoriul Turciei este extins pe o suprafață mai mare de 1.600 kilometri lungime și
800 kilometri lățime. Suprafața acestei țări , inclusiv lacurile, ocupă 783.562 kilometri2, din
care 755.688 kilometri2 se află în Asia de Sud -Vest și 23.764 kilometri2 se află în Europa.
Turcia este pe locul 37 mondial din punct de vedere al suprafeței . Țara este înconjurată în
partea de Vest de Marea Egee , în Nord de Marea Neagră iar în Sud de Marea Mediterană .
Aceasta are ieșire și la Marea Marmara în partea de Nord -Vest.
Tracia de Est , zona europeană a Turciei, alcătuiește granițe cu Bulgaria și Grecia .
Partea asiatică a țării, Anatolia (Asia Mică) , este compusă dintr -un platou central , ce conține
câmpii înguste și litorale, în zona munților Pontici și Koroglu (Nord ) și munții Taurus (Sud).
În regiune a aceasta se află și cel mai înalt punct al țării, Muntele Ararat (5.137 m etri) și cel
mai întins lac din țară , Lacul Van . 1
Turcia este compusă de șapte regiuni și anume Marmara, Egeea, Marea Neagră,
Mediterana , Anatolia (Centrală, de Est și de Sud -Est). Variate le peisaje ale țării sunt
rezultatul mișcări lor complexe ale pământului, ce au creat regiunea pe o durată de mii de
ani, manifest ându -se în continuare cutremure frecvente și ocazional erupții vulcanice.2
Zonele de coastă ce delimitează Marea Egee și Marea Mediteraneană au o climă temperat
mediteraneeană , cele care mărginesc Marea Neagră au climă temperat oceanică , iar în zona
Mării Marmara există climă de tranziție între clima temperat mediteraneeană și cea temperat
oceanică . Coasta Mării Negre este singura regiune a țării ce are precipitații întregul an.3

1 Talat Ahmed, În jurul lumii , Editura Vremea, București, 2014, p. 11.
2 Ibidem
3 Idem, p. 15.

7
În anul 2019 populația Republicii Turci a era de 83.154.997. Densitatea medie a
populației este de 92 pers oane /kilometr u2. Pro centul de reședinț ă în zonele urbane este de
75,5%. Cetățenii ce aparțin grupei de vârstă de 15-64 ani constituie 67% din totalul
populației, grupei de vârstă 0 -14 ani i se alocă 26% din populație, iar grupa de vârstă de 65
și peste 65 ani reprezintă 7% din totalul populației.4
Educația este obligatorie și gratuită pentru categoria 6-15 ani. Rata de alfabetizare
deține un procent de 96% pentru bărbați, 80,4% pentru femei, rezultând o medie globală de
88,1%. Cifrele scăzute în ceea ce privește partea feminină sunt influențate de obiceiuril e
tradiționale ale arabilor și kurzilor ce locuiesc în provi nciile din Sud-Estul țării. „Un turc”
este definit prin conceptul „oricine care este obligat de statul turc prin legături cetățenești”,
rezultând folosirea legală a cuvântului „turc drept cetățean al Turciei ”, fiind diferit de
definiția etnică. Totuși, o mare majoritate a populației turcești este de etnie turcă.5
Alte categorii etnice majoritare sunt: „abkhazians, albani, arabi , adjariani , bosnieci,
circassieni, hamsheniși, kurzi, asirieni, laz, pomakci, rromanes, zazas și 3 minorități
recunoscute ofici al (prin tratatul de la Lausanne), armeni, greci și evrei ”.6 Acordul bilateral
cu privi re la schimburile de populație între Grecia și Turcia a fost s emnat la 30 ianuarie 1923,
având ca și efect mutarea a apr oximativ 1,5 milioane de greci în Turcia și în jur de 500 mii
de turci în Grecia.
Kurzii reprezintă o categorie etnic ă distinct ă, întalnită în mare parte în Sud-Estul
țării. Aceștia sunt cea mai mare etnie non -turcă, estimată la un procent de 18% din populație ,
potrivit estimărilor CIA. Termenul de „minoritate” rămâne un subiect sensibil pentru Turcia.
Capitala Republicii Turc ia este orașul Ankara, dar capitala istorică ce rămâne centrul
financiar, economic și cultural al țării este Istanbul . Apro ape 68% din po pulați e locuiește în
centre le urbane . Limbă oficială unică în toată țara este turca . Cifrele de încredere în ceea ce
privește repartiția lingvistică a populației nu sunt disponibile din motive precizate anterior. 7
Turcia este un stat secular, ce nu are o religie oficială . Constituția Turciei redă
libertatea de religie și de conștiinț ă. Totuși, un procent de 99% din populație e înregistrată
ca fiind musulmană, majoritatea fiind sunniți . Cu toate acestea, un sondaj efectuat în anul
2015 a constatat că a proape 3% dintre adulți argumentează această latură ca fiind „fără
convingere religioasă” sau „nu cred în obligațiile religioas e”.

4 http://populatie.population.city/turcia/
5 Articolul 66 din Constituția turcă
6 https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Grupuri_etnice_din_Turcia
7 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_popula%C8%9Bie

8
O mare m ajoritate a musulmanilor sunt sunniți , în proporție de 85-90%, iar un
procent de 10-15% sunt alevi, o comunitate în cadrul Șiismului, c ategorie care ajunge la 7–
11 milioane de persoane. Cea mai înaltă autoritate de ordin religio s islamic este Președinția
Cultelor (Diyanet İșleri Bașkanlığı) . Un chestionar efectuat la nivel național în anul 2016 a
arătat că un procent de 96,8% din cetățenii turci au o religie, în timp ce 3,2% sunt nereligioși
sau atei.
Istanbul reprezintă emblema urbană a Turciei și este singurul megalopolis mondial
întins pe două continente. Având o populație mai mare de 18,8 miloane , Istanbulul reprezintă
principalul centru financiar, comercial și cultural al Replubicii Turc ia. Acesta este extins
peste 27 de districte din cele 39 ce aparțin provinciei , fiind printre cele mai mari metropole
mondiale . Orașul este capitala de ordin economic a Turciei , datorită statutului său de capitală
și a amplasării sale geografice.8
Deși Istanbul a cedat atributul de capitală politică orașului Ankara , el a rămas
principalul actor economic al industriei ușoare și manufacturiere, al culturii, al educației și
al activității de export și import. Acesta are cel mai mare și activ port comercial și turistic al
Turciei . Reprezintă este cel mai bogat oraș al statului , având produs ul intern brut PIB de
peste 15 3 miliarde de dolari.9
Levent (Levant) este cartierul financiar al Istanbulului,10 dar și cel mai larg centru
industrial al Turciei. Ca rezultat al investițiil or industriale majore ale secolului al 20 -lea
atenția s -a concentrat către Izmit, fosta cetate antică Nicomedia, un oraș ce deținea două
avantaje mari. Se afla nu așa departe de aglomeratul Istanbul, astfel putând atrage forț a de
muncă și mențin ând un avantaj al unei deschideri la mare.
O parte considerabilă din industriil e grele ale țării s -au dezvoltat la Izmit , precum:
siderurgi a, construcții le naval e și auto, rafinării le, industrii le în materie de obiecte
electrocasnice, fabrici le de ciment și chimice, etc. Având în vedere aceste condiții, la
Istanbul s -au dezvoltat industrii secundare, împreună cu un număr i mens de ateliere mici cu
un caracter manufacturier. Metropola primează în comerț și în servicii adiacente ale
industriei turismului.

8 Çağlar Keyder , Between the Local and the Global , Editura Rowman & Littlefield Publishers, Oxford, 1999,
pp. 3 -5
9 Idem , pp. 18 -21
10 https://crist -har.weebly.com/istanbul.html

9
I.II Dezvolare și resurse

Din pricina menținerii volatilității cursului de schimb , ca urma re a șocului crizei
precedente , a contracției interne, a diminu ării încrederii consumatorilor și a consumului în
gospodări e, aspectul macro -economic negativ a influențat volumul ul importurilor din
Turcia. Pe acest tablou se îmbină și aspecte le de ordin geopolitic regional ce amplifică
efectele negative ale crizei valutare , declanșatoare și financiare , legat e de probleme le
structurale.
Conform unor analize privi toare la evoluția economiei turcești, se fac estimări despre
o ușoară creștere , astfel încât să sporească cererea internă și să existe o dinamică accentuată .
„Ultimele date arată că produsul intern brut a crescut cu 1,3% pe primul trimestru 2019,
revenind după o contracție de 2,4% în ultimul trimestru al anului 2018, datorată scăderii
cererii interne și a scăderii cheltuielilor cu investițiile. Experții sugerează că economia
Turciei va reveni la o tendință de creștere în al treilea trimestru al acestui an. ”11
Economia Turciei reprezintă în mare măsură o economie de piață cu accente
protecționiste, ce promovează restricția comerțului, fiind bazată pe industrie și pe servicii.
Categoria agricol ă a rămas ocupați a tradițională , reprez entând un procent de 25% în ceea ce
privește ocuparea forței de muncă. Industri a auto, cea petrochimică și cea electronică au
depășit categoriile de textile , confecții și produse le tradiționale din cadrul domeniului de
export al Turciei , crescând ca și importanță.
Agricultură
O treime din suprafața Replubicii Turc ia este utilizată pentru domeniul agricultu rii.
Aproape jumătate din terenul agricol este utilizat pentru culturile de câmp și apr oape o treime
pentru pășunat. O p arte mai mică din aceste terenuri este folosită pentru cultiva rea viței de
vie, livezi, plantații de măslini și legume.12
Cele mai importante culturi de câmp sunt reprezentate de cereale, acestea ocupând o
jumătate a supraf eței cultivat e. O mare m ajoritate din terenuril e cu cereale sunt semănate cu
grâu, iar suprafețe le mici de orz, secară, ovăz, porumb și orez.

11 rrrrrrrrrrrrr
12 fffffffffffffff

10
Culturi le cu o m are importan ță sunt și: bumbacul, sfecla de zahăr, tutunul și cartofii.
Aproximativ 1/6 din terenurile agricole sunt irigate. Creșterea animalelor reprezintă o
activitate economică importantă. Țara are un număr semnificativ de bovine, ovine, caprine
și biv oli.
Industrie
Turcia a avansat o gamă largă de activități ale producție i industrial e. Nivelul de
producție este distribuit pe scară largă, având clustere de fabrici în marile orașele . O parte
considerabilă a producți ei totale provine din patru zone extrem de industrializate: Istanbul și
zona din jurul Mării Marmara, coasta Egee în jurul orașului İzmir, bazinul Adana și regiunea
din jurul capitalei Ankara.13
Turcia este principalul producător de oțel din Orientul Mijlociu, asig urând
majoritatea nevoi lor interne proprii, prin fabricile principale de la Karabük, Ereğli și
İskenderun. Metalurgia neferoasă la scară mică are loc în diverse zone , printre care Göktaș,
Ergani și Antalya. Industria a crescut rapid în perioada anilor '70 și '80, fiind concentrată în
jurul orașelor Istanbul , İzmir și Ankara.14 Industria chimică este localizată în apropierea
rafinăriilor de petrol de la Mersin (İçel), Izmir. Principalul angajator de forță de muncă în
industria prelucrătoare este reprezentată de industria textilă. Marile fabrici se află în zone de
cultivare de bumbac din câmpia Adana și Büyü kilometri enderes, însă producția textilă are
loc și în centrel e regionale.
Transport
Căile de transport de marfă și de pasageri cele mai utilizate sunt ș oselel e. Pe lângă
traficul intern, în întreaga Europă și Orientul Mijlociu există o creștere a traficului
internațional de mărfuri spre Turcia și invers .
Căile de navigație maritime sunt tot mai utilizate de cărăuși și reprezintă un segment
important, mai ales de-a lungul coastei Mării Negre.15 Porturi le internaționale principale
sunt: Istanbul, İzmir, Mersin (İçel), İskenderun și İzmit. Compania aeriană Turkish Airlines
și anumiți transportatori internaționali și locali asigură le gături cu Istanbul, Ankara și Izmir ,
exist ând o rețea internă ce face legătura din aceste orașe cu centrele regionale.

13 ffffffffffffffff
14 gggggggggggggggg
15 gfddddddd

11

Minerit
Deși Turcia deține o varietate mare de minerale , resursele sale nu au fost valorificate
în întregime . Țara primează în:

❖ Cărbune ;
❖ Magneziu ;
❖ Fier;
❖ Aur;
❖ Cupru;
❖ Marmură ; ❖ Crom;
❖ Antimoniu ;
❖ Mercur ;
❖ Barit;
❖ Bor;
❖ Stronțiu ; ❖ Feldspat ;
❖ Calcar ;
❖ Perlită ;
❖ Sulf;
❖ Argilă.
Turcia este producător important de bor, fiind cunoscută și pentru toate celelalte
mineralele industriale . Aceasta reprezintă un exportator important de bor , oțel, crom, cupru,
zinc și o mare varietate de minerale industriale și produse chimice derivate.
Turcia este singura țară din Orientu l Mijlociu cu depozite mari de cărbune, mai ales
în regiunea Zonguldak. Există și producție la scară mică de petrol în câmpurile din Sud-Estul
țării și în regiunea de Nord-Vest, acestea asigurând o parte din necesitățile țării, Turcia fiind
totuși dependentă de importul produse lor petroliere.
Energie
Dependența de utilizare a gazelor naturale a crescut odată cu creșterea importurilor
de petrol și gaze, lăsând economia turcă mai expusă volatilității prețurilor la petrol și gaze.
Turcia poate să folos ească fereastra de oportunitate pentru reduce rea acestei dependenț e de
furnizori unici și de continua rea planurile sale în creerea unui centru regional de gaze.
Țara reprezintă un hub de tranzit extrem de important în ceea ce privește livrările de
petrol și gaze naturale între resursele din Rusia și Orientul Mijlociu către Europa. Turcia este
un punct de tranzit major pentru petrol și devine un punct de tranzit din ce în ce mai important
pentru gazele naturale. Petro lul din Marea Caspică trece prin Turcia prin conductă, la
terminalul petrolier Ceyhan, pe coasta mediteraneană a Turciei.
Integrarea regională de comerț cu energie electrică și gaze are loc în urmarea primei
interconectări cu rețeaua electrică europeană ș i a construcției conductei TransAnatolice de
gaze naturale TANAP, ce furniz ează gaze din zona caspică în Turcia și Uniunea Europeană.

12
Marile rezerve de petrol ale Turciei se află în provinciile din Sud-Est. „În 2017,
producția de țiței a Turciei (245 mii b /zi) a reprezentat aproximativ 25% din consumul intern
(1 milioane b/zi), importurile au fost de 521 mii b/zi iar rezervele estimate sunt de 341,6
milioane b. ”
„Importurile de petrol ale Turciei din primele cinci țări au reprezentat 96,6% din
importurile totale de țiței în 2016. Irakul a furnizat 9,2 milioane de tone, Iranul 6,9 milioane
de tone, Rusia 3,2 milioane de tone, Kuweitul 2,5 milioane de tone, iar Arabia Saudită 2,1
milioane de tone. Turcia este situată strategic la intersecția a dou ă mari zone cu resurse de
hidrocarburi – Rusia și Orientul Mijlociu – piața europeană. Turcia are în prezent două
conducte de țiței de import: conducta Baku -Tbilisi -Ceyhan (BTC) din Azerbaidjan și o
conductă din nordul Irakului către Ceyhan, Turcia. ”
Turci a deține rolul strategic în tranzitul gazelor naturale, datorită poziției sale cheie
dintre principalele surse și piața europeană. În 2017, rezervele turcești de gaze naturale au
fost estimate la 5 miliarde mc. Țara produce însă doar o cantitate mică de ga ze naturale (3 70
milioane mc/2017).
Consumul (5 4,5 mld mc/2017) este acoperit integral d e importuri (5 4,9 mld
mc/2017). Deși țara deține mix-ul de distribuție rezonabil diversificat, Gazprom este de
departe cel mai mare furnizor, cu 2, 2 mld mc/an, urmat de Iran cu 8 39 milioane mc/an și
Azerbaijan cu 7 39 milioane mc/an.
„Turcia a devenit a doua țară importatoare a gazelor naturale lichefiate (LNG) în
Europa în 2017, potrivit raportului IGU. Turcia a importat în 2017 7,8 milioane de tone de
LNG. Turcia a fost cel de -al treilea importator importator de LNG în 2015 și al patrulea în
Europa în anul 2016, cu 5,6 milioane de tone pe an. Turcia a importat 3,45 milioane de tone
de LNG din Algeria, 1,51 milioane de tone din Nigeria și un milion de tone din Qatar. Alte
țări care au vândut GNL Turciei au fost Norvegia, Trinidad și Tobago și S.U.A. Ministerul
turc al Energiei și al Resurselor Naturale își propu ne să mărească capacitatea de stocare a
gazelor naturale și numărul de instalații LNG. ”
În prezent funcțion ează terminalul Marmara Ereglisi – capacitate de 6,1 milioane
to/an, terminalul Aliaga Egegaz – capacitate de 5,1 milioane to/an și Etki – 5,4 mt/an. Turcia
deține și 2 unități plutitoare de depozitare și de regazificare, prima aflată în Izmir și a doua
situată în Hatay. Aceasta intenționează să constru iască o a treia unit ate în Golful Saros, la
Nord de Peninsula Gallipoli.

13
Cea mai abundentă resursă energetică din Turcia este c ărbunele, în special lignitul și
reprezintă un combustibil important pentru generarea energie i electric e. „În 2018, producția
de cărbune a reprezentat 101,5 milioane to de la 87,8 milioane to în 2017. La începutul anului
2015, Turcia deținea rezerve totale de cărbune de 14.160 de milioane de tone, cele mai mari
fiind rezerve de lignit. ”
În urma unei restructurări a sectorului ene rgetic, atât consumul, cât și generarea de
energie electrică au devenit mai extins e. Marea m ajoritate a energiei electrice este generată
utilizând surse le de combustibili fosili, deși guvernul intenționează să înlocuiască un procent
din această generație c u energia nucleară.
„În 2016, capacitatea totală de producere a energiei electrice din Turcia a fost de 78,5
milioane ioane kilowați, iar producția netă de energie electrică a fost de 262 miliarde kilowați
oră (BKWh), din care pe bază de combustibili fosili 53%, iar pe bază de gaze naturale
aproape jumătate din totalul producției. Energia electrică din instalațiile hidroelectrice
reprezintă o parte semnificativă din total generare – 33%, iar cele regenerabile reprezintă
14% (2017). ”
Republ ica Turc ă dorește să construiască centrale le nucleare în 3 locații: Akkuyu, pe
coasta mediteraneană, Sinop, pe coasta Mării Negre, iar a treia locație va fi programată
ulterior . Conform unui acord semnat de Turcia și Rusia în 2010, Rosatom o să construi ască
și să ghideze centrala Akkuyu, lucrările fiind începute în luna aprilie a anului 2018. Instalația
va avea 4 unități cu capacitate a totală de 4,8 GW, iar prima unitate va începe funcționarea în
anul 2023.
Centrala Sinop o să fie realizată de un consorțiu japonez și francez și va fi exploatată
de Engie. Va deține 4 unități cu capacitate a totală de 4,6 GW. Nu există certitudine privind
data intrării în funcțiune. Începând cu luna noiembrie a anului 2014, Turcia a purtat diverse
negocieri cu Corporația de Stat pentru tehnologia energiei nucleare din China pentru a începe
constru cția celei de a treia centrală nucleară , utilizând reactoare le de la firma Westinghouse
din S.U.A. Locația acesteia este Igneada.

14
CAPITOLUL II ASPECTE ECONOMICE

II.I Turcia. Actor internațional esențial în economia mondială

Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creștere remarcabilă din punct de vedere
economic. Industria energetică este reprezentată, îndeosebi, prin industria cărbunilor (mai
ales lignit si huilă), localizată în nord -vestul Anatoliei. Energia electrică se obține în cadrul
hidrocentralelor și termocentralelor.
Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul
Europei. Turcia a început negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al
Comunității Economice Europene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în
1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale
cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale,
prin apartenența în organizații ca Islamic Conference and Economic Cooperation
Organization.
Având în vedere așezarea strategică, economia dezvoltată și armata modernizată,
Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii politici și economiștii mondiali.
Sectorul turismului a experimentat rapid creșterea în ultimii 20 ani, și constituie o parte
importantă a economiei. Alte sectoare ale economi ei turcești sunt cele: bancare,
construcțiile, tehnologiile casnice, electronice, textile, rafinarea uleiului, produsele
petrochimice, minerit, fier și oțel, industria constructoare de mașini și auto.
„Economia Turciei a crescut în 2018 față de anul preced ent cu 2,6%, conform datelor
Institutului Statistic al Turciei (TurkStat). În prețuri curente, PIB -ul Turciei a crescut cu
19,1% în 2018 față de anul precedent, ajungând la 3,7 triliarde TRY (circa 784 de miliarde
USD). PIB pe cap de locuitor a fost calcul at la 45 463 TRY (9 632 USD) la prețuri curente,
față de 38 660 TRY (10597 USD) în 2017. Economia a scăzut cu 3% în al patrulea trimestru
al anului 2018. ”
„Ponderea cheltuielilor de consum ale populației în PIB a fost de 57,6%, în timp ce
ponderea cheltuie lilor guvernamentale de consum a fost de 14,4%, iar ponderea formării
capitalului fix a fost de 29,7%. PIB -ul ajustat sezonier și calendaristic a scăzut cu 2,4% (în
trimestrul 4) față de trimestrul precedent (trimestrul 3). ”

15
Pentru anul 2019, Banca Mondia lă a preconizat contracția economiei, pe baza
scăderii bruște a cererii interne din a doua jumătate a anului 2018, compensată doar parțial
de o creștere a exporturilor. Se preconizează o revenire graduală a creșterii încrederii și a
cererii interne pentru a contribui la creșterea economică în 2020. Recuperarea încrederii în
afaceri, a consumatorilor și a investitorilor în politicile monetare și fiscale guvernamentale
va fi crucială. Banca centrală va trebui să asigure o politică monetară strânsă pentru a se
asigura că inflația este stabilizată și diminuată.
Programul economic guvernamental pe termen mediu – PETM 2017 -2020 are ca
obiective realizarea unor nivele susținute de creștere economică, reducerea șomajului și
distribuția echitabilă a veniturilor.
Programul urmărește creșterea calității forței de muncă, creșterea proporției de
produse cu valoare adăugată mare manufacturate în Turcia, asigurarea macrostabilității
economice prin îmbunătățirea mediului de afaceri și investițional, creșterea capacității și
calității instituționale publice. „Parametrii economici vizați de PETM în perioada 2017 –
2020 sunt: un nivel de creștere economică constant de 5,5% anual, scăderea inflației de la
9,5% la 5%, scăderea deficitului bugetar și scăderea șomajului de la 10,8% la 9,8%. ”
Turcia este a 17 -a economie din lume si a 6 -a din Europa, avand o rata medie de
crestere de 5% in perioada 2012 -2017. Turcia este membru al Organizației Mondiale a
Comerțului (OMC) din anul 1995 și al Organizației pentru Cooperare Economica si
Dezvoltare (OCDE). În anul 1996, Acordul de Uniune vamală cu UE, după care a adoptat
tariful vamal comun al UE (TARIC). Acordul prevede alinierea politicii tarifare în relațiile
cu țările membre UE, țările terțe și cu țările SGP.
Turcia este un jucător important la capitolul exporturi în comerțul internațional. Nu
ar fi reușit acest lucru fără ajutorul marilor companii sau piețe occidentale. Însă, impulsionate
de creșterea economică explozivă și de creditul ieftin promovat de guvern, impo rturile
Turciei depășesc cu mult și cresc mai repede decât exporturile, ceea ce scoate în evidență
dezechilibrele majore din economie.
Un șantier naval din regiunea Marmara a construit cea de -a 47 -a navă pentru
compania norvegiană Havyard Group. Feribotul cu propulsie electrică, cu o lungime de 115
metri și cu o capacitate de transport de 180 de mașini a primit numele Fyord1. Cu Fyord1,
șantierul Cemre a stabilit recordul Turciei pentru cele mai multe nave construite pentru o
singură companie, spun repreze ntanții șantierului. Cemre Shipyard a fost înființat în 1996.

16
Turcia este în faza finală cu semnarea unui acord pentru vânzarea a patru nave de
război autohtone, a afirmat la începutul lunii ministrul turc al apărarii Nurettin Canikli. Dacă
se va materiali za, acesta va deveni cel mai mare acord de export al industriei turce a apărării,
având o valoare cât aproape un sfert din exporturile agricole ale țării. Navele cu pricina sunt
corvete MILIOANE GEM. Oficialul nu a menționat numele țării cumpărătoare, notea ză
Hurriyet Daily News. În mai, partidul aflat la conducere AKP a anunțat că Pakistanul a
semnat un acord cu Turcia prin care cumpără 30 de elicoptere de atac T129 ATAK produse
de Turkish Aerospace Industries.
Bozankaya, un constructor turc de vehicule pe ntru transportul public, va efectua
primele exporturi de garnituri de metrou din istoria Turciei. Este vorba de 22 de garnituri de
metrou cu patru vagoane în valoare de 46 milioane ioane de dolari pentru orașul Bangkok,
Thailanda . Garniturile sunt vândute printr -un consorțiu cu Siemens Mobility. Trenurile vor
fi incluse în flota Skytrain (peste un milioane ion de pasageri pe zi) a orașului thailandez.
Consorțiul Siemens Mobility -Bozankaya a câștigat licitația pentru furnizarea trenurilor în
2016. Ultimul me trou va fi livrat în 2019. Siemens, un imens conglomerat industrial german,
este prezent în Turcia de peste 150 de ani.
Însă industria automotive este, de ani buni, cel mai mare exportator al Turciei. Dintre
constructorii auto, Ford Otosan, un parteneriat între Ford Motor și compania turcă KoÁ
Holding, este principalul exportator, conform unui top 1.000 al celor mai mari exportatori
turci realizat de TIM, o asociație a sectorului. Vânzările în străinătate ale Ford Otosan au
totalizat 4,8 miliarde de dolari anul trecut. În clasamentul producătorilor auto urmează
Toyota†Motor Manufacturing Turkey, cu exporturi de 4,4 miliarde de dolari, și Tofa∫, un alt
parteneriat al KoÁ, dar cu Fiat, cu vânzări de 3,2 miliarde de dolari. Oyak -Renault a livrat
în afara Turcie i în valoare de 2,8 miliarde de dolari.
Cinci din primii zece exportatori din 2017 sunt companii din sectorul automotive –
†Ford Otosan,†Toyota Motor Manufacturing Turkey,†Tofa∫, Oyak -Renault și Mercedes –
Benz T¸rk, notează Hurriyet Daily News.
Ponderea sec torului automotive† în top 1.000 exportatori este de 27% (28,5 miliarde
de dolari). Urmează companiile de textile (9,7%) și producătorii de oțel (9,5%). Cei mai mari
1.000 de exportatori au contribuit cu aproape 60% la exporturile Turciei.
„Având în vedere potențialul Turciei, zece companii care exportă de peste un
milioane iard de dolari nu sunt suficiente. Ținta noastră este de 50 de companii până în 2023 ”,
a declarat Mehmet Buyukek∫i, președintele TIM.

17
În primele cinci luni ale acestui an, exporturile sec torului automotive din Turcia au
urcat cu 17%, la aproape 14 miliarde de dolari, potrivit cifrelor Uludag, o asociație a
exportatorilor din sectorul de profil. Luna mai 2018 este a 28 -a lună consecutivă în care
exporturile sectorului au crescut. În mai, ex porturile companiilor din automotive au
reprezentat 20% din total.
„În acea lună, Germania a fost cel mai mare importator de piese auto fabricate în
Turcia (vânzări în creștere cu 23%), urmată de Franța (plus 27%), România (plus 47%), SUA
(plus 49%) și Rus ia (plus 56%). Cei mai mari importatori de mașini au fost Franța, Marea
Britanie și Olanda. Industria automotive este liderul exporturilor de 12 ani. ”
În primele cinci luni ale anului, exporturile turcești de utilaje au atins șapte miliarde
de dolari, în creștere cu 24%. Avansul reflectă revenirea investițiilor la nivel global și
comenzile noi din țările europene. Exporturile către Germania au depășit un milioane liard
de dolari. Ponderea livrărilor în străinătate de utilaje în exporturile totale a fost de 10%.
Rezolvarea problemelor diplomatice cu Rusia a jucat un rol important în creșterea
exporturilor de fructe și legume turcești în primele patru luni ale anului, scrie agenția
Anadolu. Exporturile au crescut cu 25% față de aceeași perioadă a anului trecut , la 794
milioane ioane de dolari. Exporturile de fructe și legume către Rusia au urcat cu 125%, la
202 milioane ioane de dolari. În volum, vânzările au crescut cu 91%. Exporturile către Rusia
au contribuit cu 70% la creșterea totală.
Exporturile turcești d e cireșe către Rusia, unde este în prezent în desfășurare Cupa
Mondială de fotbal FIFA 2018, au crescut de la începutul sezonului până pe 17 iunie cu
117%, la 12.900 de tone. Acest sezon a fost unul bun pentru cireșe, recoltarea începând cu
10 zile mai dev reme. Exporturile de cireșe ale Turciei în perioada analizată au urcat cu 88%
în volum și cu 67% în valoare (la 106,4 milioane ioane de dolari). Turcia este cel mai mare
producător de cireșe la nivel mondial și al treilea exportator.
Turcia este, de asemene a, al doilea cel mai mare cultivator de măslini din lume și
printre primii cinci producători de ulei de măsline. Uleiul de măsline reprezintă produsul
alimentar cu cea mai rapidă creștere la export. Trei sferturi din producția de măsline a Turciei
este tra nsformată în ulei de măsline.
„Turcia contribuie la comerțul global cu aproape 1%. În 2017, exporturile totale s -au
situat la 157,1 miliarde de dolari, al doilea cel mai bun rezultat din istorie, în creștere cu
10,2%. Însă importurile au urcat și mai rapid, cu aproape 12%, la 234,4 miliarde de dolari.

18
Produsele cu cea mai mare pondere în importuri au fost combustibilii și uleiurile minerale
(16%). ”

II.II Relații economice și comerciale

Turcia este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și reglementările
vamale sunt conforme cu cerințele Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT). Cu
toate acestea, sunt semnalate modificări al e cerințelor de import prin care nu li se permite
companiilor să le pună în aplicare într -un termen rezonabil, pot servi drept bariere netarifare,
alături de măsuri legate de sistemul prețurilor de referință, lipsa certificatelor de control, noi
cerințe de documentare excesivă și inspecțiile inutile și excesive. UE are semnalate o serie
de bariere netarifare care pot fi studiate pe pagina Comisiei Europene.
Exporturile din Turcia au crescut cu 5,9% față de anul precedent, la 13,2 miliarde
USD în ianuarie 20 19. Vânzările de produse fabricate, care au reprezentat 93,4% din totalul
livrărilor, au crescut cu 7,1%. În același timp, exporturile de agricultură, vânătoare și
silvicultură au scăzut cu 2,8 la sută, iar cele din industria extractivă au scăzut cu 19,6 l a sută.
În rândul principalilor parteneri comerciali, „exporturile au crescut în principal în Regatul
Unit (25,8%), Italia (5,6%), Spania (4,6%), România (5,5%) și Israel (0,3%). Au fost
înregistrate scăderi în exporturile către Irak ( -1%), SUA ( -2,4%), Fr anța ( -4,3%) și Țările de
Jos ( -2,7%). Exporturile în Turcia au fost în medie de 3135.13 milioane ioane de dolari din
1957 până în 2019, ajungând la o valoare maximă de 15682,14 USD în octombrie 2018 și
un record de 7,10 USD în august 1958. ”
În 2017, exporturile majore ale Turciei au fost: „mașini și echipamente de transport
(31% din totalul exporturilor), din care vehicule rutiere (15%) și mașini, aparate și
echipamente electrice (6%); (25%), dintre care textile, țesături, articole confecționate (7%),
fier și oțel (6%) și fabricarea de metale (4%); articole de uz casnic (18%), dintre care articole
de îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte (10%); alimente și animale vii (9%), din care
fructe și legume (4%); produse chimice și produse conexe (6%); aur , nemonetar (4%).
Principalii parteneri de export ai Turciei au fost: Germania (10% din totalul exporturilor);
Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite, Irakul și SUA (6% fiecare); Italia (5%); Franța și
Spania (4% fiecare). Importurile în Turcia au scăzut cu 27,2% față de anul precedent la 15,7

19
miliarde USD (ianuarie 2019). Cumpărările de bunuri intermediare au constituit 80,8% din
totalul importurilor în ianuarie și au scăzut cu 24,3% față de anul precedent. În plus,
importurile au scăzut atât pentru capital (-40,3%), cât și pentru bunuri de consum ( -34,5%). ”
Dintre importanții parteneri comerciali, „importurile au scăzut în principal din Rusia
(-16,6%), China ( -32,8%), Germania (-26,4%), SUA ( -37,8%), Italia, Iran ( -16%), Coreea
de Sud ( -34,3%), Franța (-36,7%) și Marea Britanie ( -31,0%). Importurile în Turcia au fost
în medie de 4841,67 milioane ioane de dolari din 1957 până în 2019, ajungând la o valoare
maximă de 23245,30 milioane ioane USD în mai 2013 și un record de 15 milioane ioane de
dolari în august 1958. ”
În anul 2017, „importurile principale ale Turciei au fost: mașini și echipamente de
transport (31% din totalul importurilor), din care vehicule rutiere (7%) și mașini, aparate și
echipamente electrice (6%); produse fabricate (16%), din care f ier și oțel (5%); combustibili
minerali, lubrifianți și materiale conexe (16%), din care petrol și produse petroliere (4%);
produse chimice și produse conexe (13%), dintre care materiale plastice (4%); aur,
nemonetar (7%); materiale brute, necomestibile, c u excepția combustibililor (7%); articole
diverse (6%); alimente și animale vii (4%). Principalele surse de importuri ale țării au fost:
China (10% din totalul importurilor); Germania (9%); Rusia (8%); SUA și Italia (5%
fiecare); Franța, Iran, Elveția, Coreea de Sud, Marea Britanie, Spania și India (3% fiecare). ”
Comerțul agricol face obiectul unor contingente tarifare și al unor reglementări ale
prețurilor care au condus la un grad ridicat de protecție. În timp ce sectoarele agricole și
farmaceutice au înregistrat o serie de obstacole protecționiste și de localizare, aceste
probleme au apărut și în alte sectoare, cum ar fi dispozitivele medicale, îmbrăcămintea și
comerțul electronic. În plus, sistemul de achiziții din Turcia rămâne predispus la proceduri
de licitație netransparente și îndelungate, termeni și condiții stricte care nu pot fi îndeplinite,
întârzieri substanțiale, care conduc la vicierea procedurii de achiziții publice.
Turcia a semnat acorduri de comerț liber cu tarile membre EFTA, Muntenegru,
Albania, Israel, Macedonia, Croația, Bosnia – Herțegovina, Maroc, Autoritatea Palestiniană,
Siria, Tunisia, Egipt, Georgia, Iordania și continuă negocierile cu Liban, Insulele Feroe,
Africa de Sud, Mexic, Chile și Rep. Coreea. La comisia mixtă pe probleme de Uniune
Vamală, Turcia a menționat că încheierea de acorduri de comerț liber cu Republica Coreea,
India și Canada prezintă unele riscuri. Turcia este parte a „ Euro-Mediterranean Partnership”,
care prevede stabilirea unei zone de comerț liber în regiunea Mării Mediterane. Turcia

20
dezvolta relații cu tarile islamice sub tutela Organizației Islamice de Cooperare, in cadrul
căreia deține secretariatul general. În 1997, a semnat Acordul „Developing Eight Countries
(D8), cu Iran, Nigeria, Bangladesh, Egipt, Indo nezia, Malaiezia, Pakistan având ca obiectiv
dezvoltarea cooperarii economice între țările islamice. În septembrie 2010, a încheiat un
Acord cu Siria, Iordania și Liban pentru crearea unei zone ce comerț liber (Mideast Free
Trade Zone). Turcia promovează o politică susținută pentru dezvoltarea relațiilor economice
si politice cu tarile turkofone și islamice din Balcanii de Vest, zona Marii Caspice
(Azerbaidjan, Georgia), Asia Centrală (Tur kilometri enistan, Kazakhstan, Kîrgîstan,
Tadjikistan, Uzbekistan), Or ientul Mijlociu (Iran, Irak, Siria, Iordania, Liban și Egipt) și
Africa.
Turcia este a patra piață pentru UE și al cincilea furnizor de produse. UE este cel mai
important partener comercial pentru Turcia. Exporturile europene constau preponderant în
echipa mente și mijloace de transport, produse chimice și manufacturate. Structura
importurilor este si milioane ară cu cea a exporturilor. Cadrul juridic al relatiilor comerciale
cu tarile UE este reglementat prin Acordul de Uniune Vamala, semnat in 1995. Turcia e ste
tara candidata la UE si beneficiaza de importante fonduri de la UE, in perioada de pregatire
pentru aderare (IPA). Turcia este o punte de legatura intre Europa, Asia si Orientul Mijlociu,
companiile turce avand acces și importante relatii de afaceri pe pietele din Irak, Iran, Siria,
Caucaz, Asia Centrala, Orientul Mijlociu si Africa.
Turcia are o industrie moderna cu un potential de import, in valoare de 198 miliarde
USD (2016, OMC).
In primele 50 de produse importate se numara mijloace de transport (va se,
autovehicule, avioane), aparate electronice, echipamente electro -mecanice, minerale, otel si
produse din acestea, titei, hartie si produse din hartie, cauciuc si produse plastice,
farmaceutice, etc.
Turcia este o piata complexa in continua schimbare ca re cere adaptabilitate si
perseverenta. Exportatorii romani se pot confrunta pe acesta piata cu politici si uzante
contradictorii, masuri de protejare a importului neconforme cu prevederile Acordului de
Uniune Vamala (masuri administrative, standarde, cert ificate etc.) si lipsa de transparenta la
adjudecarea licitatiilor sau la luarea deciziilor de import.

21
Potrivit practicii locale, succesul afacerilor pe piata Turciei este conditionat si de
construirea de relatii personale cu potentialii parteneri pentru s tabilirea increderii si a
intelegerii reciproce.
Ministerul Comerțului deține autoritatea de a emite lista de importuri interzise și restrânse
în Turcia. Există trei grupuri de produse care fac obiectul unei autorizații în timpul
importului în Turcia:
1. Anumite deș euri legate de protecția mediului (Official gazette)
2. Anumite substanțe chimice: (Official gazette)
Importul altor produse nu este interzis, dar este restricționat dacă nu îndeplinesc
cerințele stabilite pentru a proteja oamenii, animalele și mediul. De exemplu: importul de
dispozitive electronice nu este interzis, cu toate acestea, dacă aceste dispozitive nu respectă
standardele tehnice stabilite de instituțiile guvernamentale turcești, nu li se permite importul.
În mod si milioane ar, produsele alimentare care nu respectă cerințele stabilite de Ministerul
Alimentației, Agriculturii și Zootehniei nu pot fi importate în Turcia.
Există, de asemenea, un grup diferit de produse, cum ar fi metalele prețioase
neprelucrate, benzina etc. Ace stea, datorită naturii lor, pot fi importate numai de anumite
organizații și companii licențiate.
Relațiile comerciale ale României cu Republica Turcia sunt reglementate prin
Acordul de Asociere și Uniune Vamală UE -Turcia (semnat în 1963), în baza căruia, ulterior,
a fost instituită Uniunea Vamală prin Decizia nr.1/95 a Consiliului de Asociere Turcia – UE.
Scopul Uniunii Vamale, bazat pe libera circulație a mărfurilor, este limitat la alte produse
decât cele agricole (așa cum este definit în Anexa 1 a Trata tului Amsterdam) și la cărbune și
oțel, cărora li se aplică un regim preferențial bazat pe statutul de origine. Produsele
industriale de origine turcă, inclusiv produsele agricole procesate, produsele din cărbune și
oțel beneficiază de sistemul pan-europea n de cumulare a originii. Decizia 1/2001 a
Comitetului pentru cooperare vamală UE-Turcia stabilește prevederile vamale ale Deciziei
1/95 aplicabile comerțului cu bunuri între cele două părți ale Uniunii Vamale cu terțe țări.
Decizia 1/98 a Consiliului de A sociere Turcia – UE (amendată în 2006) se referă la
schimburile cu produse agricole.
În relațiile economice cu România , Uniunea Vamală stabilește:

22

libera circulație (eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative) între cele două
părți pentru p roduse manufacturate în întregime sau puse în circulație liberă după importul
din terțe țări. Condiții speciale sunt menționate pentru produsele agricole procesate;
alinierea Turciei la tariful vamal comun al UE, inclusiv la aranjamentele preferențiale ș i
măsurile de armonizare a politicilor comerciale;
aproximarea legii vamale și asistența mutuală în chestiuni vamale;
aproximarea altor legi (proprietatea intelectuală, competiție, taxare).
Structura exporturilor: „produse metalurgice (407 milioane EUR ), echipamente,
mașini și aparate mecanice (351 milioane EUR ), autovehicule, P/S (309 milioane EUR ),
mase plastice (151 milioane EUR ), produse vegetale (152 milioane EUR ), echipamente,
produse chimice (117 milioane EUR ), lemn și produse din lemn (42 milioane EUR ), animale
vii (20 milioane EUR ).”
Structura importurilor: „produse din metale comune (945 milioane EUR ),
echipamente, mașini și aparate mecanice (713 milioane EUR ), autovehicule, P/S (511
milioane EUR ), mase plastice (309 milioane EUR ), produse v egetale (170 milioane EUR ),
produse chimice (124 milioane EUR ), produse alimentare (179 milioane EUR ).”

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ

23

Relațiile comerciale ale României cu Republica Turcia sunt reglementate prin
Acordul de Asociere și Uniune Vamală UE -Turcia (semnat în 1963), în baza căruia, ulterior,
a fost instituită Uniunea Vamală prin Decizia nr.1/95 a Consiliului de Asociere Turcia – UE.
Scopul Uniunii Vamale, bazat pe libera circulație a mărfurilor, este limitat la alte produse
decât cele agricole (așa cum este definit în Anexa 1 a Tratatului Amsterdam) și la cărbune și
oțel, cărora li se aplică un regim preferențial bazat pe statutul de origine. Produsele
industriale de origine turcă, inclusiv produsele agricole procesate, produse le din cărbune și
oțel beneficiază de sistemul pan-european de cumulare a originii. Decizia 1/2001 a
Comitetului pentru cooperare vamală UE-Turcia stabilește prevederile vamale ale Deciziei
1/95 aplicabile comerțului cu bunuri între cele două părți ale Uni unii Vamale cu terțe țări.
Decizia 1/98 a Consiliului de Asociere Turcia – UE (amendată în 2006) se referă la
schimburile cu produse agricole.
La 31 ianuarie 2019, erau înregistrate în România 15.461 societăți comerciale cu
capital turcesc, valoarea capitalului social subscris fiind echivalentul a 518,6 milioane EUR,
reprezentând 1,15% din totalul capitalului subscris de investitorii străini. Dup ă valoarea
capitalului social, Turcia ocupă locul 16 în clasamentul pe țări de rezidență a investitorilor
în societăți comerciale cu participare străină, respectiv locul 3 în clasamentul pe țări de
rezidență după numărul de societăți înregistrate în Români a. Conform raportului Băncii
Naționale, la sfârșitul anului 2016, Turcia avea în România investiții directe în valoare de
449 mil EUR, ceea ce reprezintă o pondere de 0,7% din total, ocupând locul 19 în
clasamentul țărilor. Potrivit estimărilor neoficiale, investițiile totale ale firmelor turce în
România, directe și indirecte (realizate prin societățile înregistrate în alte state), depășesc
suma de 4 mld Eur. Principalele domenii în care au investit firmele turce în România: servicii
financiar -bancare, ind ustria prelucrătoare, industria alimentară, parcuri și centre logistice,
complexe comerciale, hoteluri și facilități turistice, birouri și construcții rezidențiale, ferme
agricole, media. Investițiile firmelor românești în Turcia însumează cca. 15 mil USD, în 99
societăți mixte.

ACORD
între Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia cu privire la

24
cooperarea economică și tehnică*)

Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia, denumite în continuare părȚi
contractante, conștiente de relaȚiile economice tradiȚionale solide, dezvoltate prin
intermediul unei cooperări fructuoase și reciproc avantajoase, având o viziune comună
asupra problematicilor de interes reciproc, dorind să stabilească un cadru legal propice
dialogului permanent, ca re să permită adoptarea de măsuri adecvate în scopul dezvoltării
relaȚiilor economice, știinȚifice și tehnice, în beneficiul ambelor state, hotărând să
consolideze, să adâncească și să diversifice relaȚiile economice, știinȚifice și tehnice, astfel
încât a cestea să atingă un potenȚial optim, în beneficiul reciproc, recunoscând faptul că
parteneriatul economic are rolul de a dinamiza dialogul pe aspecte economice de interes
comun, susȚinând dezvoltarea economică a ambelor Țări, creșterea eficienȚei în econom ie
și a nivelului de trai, convinse de faptul că întărirea cooperării între părȚile contractante va
crea noi oportunităȚi, precum și un mediu stabil, favorabil colaborării economice, știinȚifice
și tehnice,

Obiectivele acestei cooperări sunt, printre alte le:
– dezvoltarea și prosperitatea industriilor de profil;
– încurajarea cooperării economice, precum și a progresului științific și tehnologic;
– protecția și îmbunătățirea mediului înconjurător;
– contribuția la dezvoltarea de ansamblu a propriilor e conomii și la creșterea nivelului
de trai.
relațiile economice vor fi dezvoltate prin promovarea activităților cu caracter
economic, științific și tehnic, în special în următoarele domenii de activitate:
– construcții de mașini;
– energie;
– resurse mi nerale;
– infrastructură și transport în sectorul petrolier și al gazelor naturale;
– industria chimică și petrochimică;
– industria metalelor;
– industria autoturismelor și componentelor auto;
– industria alimentară;
– transport;

25
– tehnologia infor mațiilor și telecomunicații;
– turism;
– finanțe;
– cooperare economică regională.

Cooperarea în domeniile menționate va încuraja dezvoltarea contactelor de afaceri
între companiile din ambele țări, informarea reciprocă asupra legislației în vigoare sa u
identificarea proiectelor și sectoarelor de interes potențial pentru cooperarea bilaterală.
părțile vor facilita schimbul de experiență între experți din sectorul public și privat, tehnicieni
și reprezentanți ai mediului de afaceri, transferul de echipam ente, materiale și know -how,
necesare pentru implementarea activităților la care se face referire în prezentul acord.
Părțile vor continua să coopereze în cadrul Comisiei economice mixte româno -turce,
înfiinȚată în baza acordului prin schimb de scrisori, s emnat la București la 14 aprilie 1970,
denumită în continuare Comisia mixtă, în vederea promovării și evaluării diverselor
activităȚi economice, acȚionând ca principal instrument pentru implementarea prezentului
acord. PărȚile contractante au convenit că p revederile acordului sus -menȚionat nu aduc
atingere obligaȚiilor ce decurg din statutul de Țară în curs de aderare sau de Țară membră a
Uniunii Eurpene. În îndeplinirea atribuȚiilor sale, Comisia mixtă poate solicita asistenȚă
instituȚiilor guvernamentale ale părȚilor contractante, poate înfiinȚa grupuri de lucru și
comitete ad -hoc sau permanente, cărora le poate delega responsabilităȚi specifice. Grupurile
de lucru pentru industrie și energie vor continua să funcȚioneze și să își dezvolte activitatea.
Comi sia mixtă va continua să se întrunească, la cererea oricăreia dintre părȚile contractante,
alternativ în România și în Republica Turcia.
Art. 4 – Pentru a facilita implementarea prezentului acord, Comisia mixtă va avea,
printre altele, următoarele atribuȚ ii:
– examinarea evoluȚiei și perspectivelor relaȚiilor economice bilaterale;
– facilitarea contactelor între companiile și organizaȚiile din cele două state,
respectiv identificarea proiectelor și sectoarelor de interes reciproc;
– informarea propriilor comunităȚi de afaceri cu privire la oportunităȚile de
investiȚii, respectiv cadrul legal în vigoare relevant pentru aplicarea prezentului acord;
– promovarea și dezvoltarea cooperării economice, știinȚifice și tehnice în sectorul
public și privat, inclusiv a transferului de tehnologie;

26
– acȚionează ca organism consultativ pentru părȚile contractante în problematica
aferentă colaborării economice, știinȚifice și tehnice și recomandă părȚilor contractante
adoptarea măsurilor care conduc la îmbunătăȚirea relaȚiilor bilaterale, astfel cum sunt ele
definite în prezentul acord;
– evaluarea periodică a gradului de implementare a prezentului acord.

Art. 5 – În vederea facilitării relaȚiilor de afaceri, precum și a unor noi forme de
cooperare economică, știinȚifică și tehnică, Comisia mixtă: – facilitează deschiderea și
funcȚionarea de reprezentanȚe economice, sucursale sau filiale, camere de comerȚ mixte și
de alte entităȚi economice; – promovează și sprijină organizarea delegaȚiilor d e afaceri,
misiunilor economice, târgurilor, expoziȚiilor, seminariilor, simpozioanelor, precum și a
altor activităȚi similare; – încurajează contactele și relaȚiile dintre instituȚiile financiare și
bancare din cele două state; – promovează cooperarea din tre întreprinderile mici și mijlocii
din cele două state, în conformitate cu prevederile prezentului acord.
Art. 6 – Orice diferende referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului acord
vor fi soluȚionate într -un termen rezonabil, prin consultări amicale și negocieri între părȚile
contractante.
Art. 7 – Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care părȚile
contractante se vor informa reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru
intrarea sa în vigoare . Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 5 ani și va
fi reînnoit prin tacită reconducȚiune pentru perioade consecutive de 5 ani, dacă nicio parte
contractantă nu notifică celeilalte părȚi contractante, în formă scrisă, intenȚia de înceta re a
acestuia, în orice moment înainte de expirarea perioadei de valabilitate. În acest caz,
prezentul acord va înceta la 6 luni de la data la care s -a primit o asemenea notificare.
Încetarea valabilităȚii prezentului acord nu va afecta implementarea proie ctelor care au fost
convenite în timpul perioadei sale de valabilitate.
Art. 8 – Prezentul acord poate fi amendat prin consimȚământul ambelor părȚi
contractante, exprimat în formă scrisă. Amendamentele vor intra în vigoare în conformitate
cu procedura pre văzută la art. 7 paragraful 1. 3
Art. 9 – La data intrării în vigoare a prezentului acord își va înceta valabilitatea
Acordul de cooperare economică, industrială și tehnică pe termen lung dintre Guvernul
Republicii Socialiste România și Guvernul Republici i Turcia, semnat la București la 29
august 1975. PărȚile contractante convin că, la data aderării României la Uniunea Eurpeană,

27
următoarele acorduri își vor înceta valabilitatea: – Acordul pe termen lung privind
schimburile comerciale și cooperarea economi că și tehnică dintre Guvernul Republicii
Socialiste România și Guvernul Republicii Turcia, semnat la Ankara la 20 octombrie 1987;
– Acordul de comerȚ liber dintre România și Republica Turcia, semnat la Ankara la 29 aprilie
1997.
Art. 10 – Prevederile prez entului acord nu vor afecta îndeplinirea obligaȚiilor
internaȚionale ale părȚilor contractante. Prevederile prezentului acord se vor aplica fără a
afecta obligaȚiile ce derivă din aderarea României la Uniunea Eurpeană. Prezentul acord nu
poate fi interpret at sau invocat în scopul de a desfiinȚa sau afecta în vreun fel obligaȚiile ce
decurg din orice acord încheiat între Comunitatea Eurpeană și statele membre ale acesteia,
pe de o parte, și Republica Turcia, pe de altă parte.

❖ Interviu cu E.S. Osman Koray Ertaș, ambasador extraordinar și
plenipotențiar al Republicii Turcia la București

– Yoğun siyasi diyalog sonucunda ikili ilișkilerin hareketlendiği bir dönemden sonra
Romanya’ya geldiniz. Aralık 2011’de Ankara’da Stratejik Ortaklık Anlașması, Mart 2013 ’te
Stratejik Ortaklığın Eylem Planı imzalandı. Türkiye ve Romanya arasındaki mevcut ikili
ilișkileri nasıl değerlendiriyorsunuz?

-Stratejik ortaklık iki ülke arasındaki ilișkilerin olumlu niteliğini ifade etmek için
kullanılan en güçlü tabirdir. Bahsettiğiniz gibi, bizim Romanya'yla stratejik ortaklığımız iki
ülke Cumhurbașkanlarınca imzalanan bir belgeyle kayıt altına alınmıștır. Dolayısıyla, bu
ortaklık sadece bir iyi niyet beyanından ibaret değildir. 2013’te Dıșișleri Bakanlarımız
tarafından imzalanan Eylem Planı ise, bu ortaklığın hayata geçirilmesine yönelik somut
adımları kayıt altına almıș ve bizler gibi uygulayıcılara çok iddialı bir yol haritası sunmuștur.
Mevcut duruma baktığımızda, Romanya’yla ilișkilerimizin olumlu seyrinden b üyük
memnuniyet duyuyoruz. İkili münasebetlerimiz ekonomi, ticaret, kültür, askeri ve savunma

28
gibi alanlarda önemli seviyelere ulaștı. Örneğin, ilișkilerimizin en önemli veçhelerinden
birini olușturan ekonomik ve ticari ișbirliğimiz ele alındığında, Türkiy e ve Romanya’nın
Balkanlarda birbirlerinin en büyük ticari ortakları olduğunu memnuniyetle müșahede
ediyoruz. Bu bağlamda hedefimiz, 2014 yılında 6 milyar Dolar’ı așan ikili ticaret
hacmimizin yakın dönemde 10 milyar Dolar’a ulașmasıdır. Diğer yandan, ülke mizin
Romanya’da üçüncü ülkeler üzerinden gelenlerle birlikte toplam 5 milyar Dolar’ı așan
yatırımlarının bulunduğunu da ayrıca vurgulamak isterim.

Sunt foarte onorat să reprezint Turcia în România, țară unde trăiesc numeroși compatrioți.

– Ați venit în România după o perioadă în care relațiile bilaterale s -au bucurat de
dinamism datorită dialogului politic intens. În decembrie 2011, a fost semnată la Ankara,
Declarația comună a Parteneriatului Strategic iar în martie 2013 s -a semnat Planul d e acțiuni
al Parteneriatului Strategic. Cum apreciați relațiile bilaterale dintre Turcia și România la
momentul actual?

Planul de acțiuni, semnat de către miniștrii de externe în anul 2013, a reprezentat
luarea de măsuri concrete pentru punerea în aplicar e a parteneriatului și pentru noi, cei care
vom pune în practică acest parteneriat, a fost ca o hartă rutieră. Analizând situația actuală,
nu putem fi decât foarte încântați că relațiile noastre cu România au o tendință pozitivă.
Relațiile bilaterale în do menii precum: economie, comerț, cultură, militar și de apărare au
atins niveluri semnificative. Spre exemplu, luând în considerare unul dintre cele mai
importante aspecte ale cooperării noastre, cel economic și comercial, putem observa cu
bucurie că în Bal cani, Turcia și România sunt cei mai mari parteneri comerciali. În acest
context, scopul nostru este ca schimbul comercial de 6 miliarde de dolari din anul 2014 să

29
ajungă la 10 miliarde în viitorul apropiat. Pe de altă parte, aș dori să subliniez că invest ițiile
în terțe țări făcute de Turcia în România depășesc suma de 5 miliarde de dolari.
București, ianuarie 2015

❖ Interviu cu atașatul comercial al Republicii Turcia la Constanța,
Kadir Yazıhan
Türkiye Cumhuriyeti Ticari Atașesi Kadir Yazıhan ile mülakat
– Sayın Kadir Yazıhan, bu yılın ocak sonu itibarı ile Türkiye Cumhuriyeti’nin
Köstence Ticaret Atașesisiniz. Romanya’daki aktivitenizi sürdürmeye bașlamanızdan beri
oldukça kısa bir süre geçmiș olsa da, Güney -Doğu Avrupa’sında, Türkiye’nin hemen
yakınlarında yer alan bir ülkeye atanmanız sizin için ne anlama gelmektedir? Ticaret Atașesi
görevini bașka hangi ülkelerde üstlendiniz?
– Romanya, Türkiye’nin hemen yanı bașında, oldukça yüksek ekonomik ve ticari
ilișkiler içinde olduğu bir ülke. Türkiye ve Romanya arasındaki ilișkiler ekonomik konularla
sınırlı değil. İki ülkenin vatandașları çok benzer özellikler tașıyor. Bu benzerlikler burada
yașayan Türk Tatar toplumu ile sınırlı değil, tüm Romen vatandașlarını kapsıyor.
Dolayısıyla, Romanya gibi dost v e kardeș ülkede görev yapıyor olmak benim için her açıdan
sevindirici. Köstence Ticaret Atașeliği’ne atanmadan önce Kuveyt Ticaret Müșavirliği,
Halep Ticaret Atașeliği ve Șanghay Ticaret Atașeliği görevlerinde bulundum.

– Șu anda, Türkiye ve Romanya arası ndaki ticari ilișkiler iyi düzeydedir. Geçen sene,
Türkiye, Romanya’nın AB ülkeleri dıșındaki ilk ticaret ortağıydı ve iki ülke arasındaki
ticaret hacminin değeri bir önceki yıla göre %12 artıș göstermiștir. Bu yılın ilk aylarında
Türkiye ve Romanya arasın daki ticaret hacmi ve ticaret hacminin değeri nedir?
– Türk -Romen ticari ilișkileri oldukça ileri seviyede. 2017 yılı verilerine göre, iki
ülke arasındaki ticaret hacmi %16 artmıș ve 5.6 milyar $’ı așmıștır. Ticarete konu ürünlerin
hemen her ürün grubunu k apsıyor olușu, her iki ülkenin bir diğerinin ticareti içerisindeki
konumu, Türkiye ve Romanya’nın birbirleri için ticari anlamda tașıdığı önemi
göstermektedir.

30

– İstatistiklere göre, 31 Mart 2017 tarihinde, Romanya’da kayıtlı Türk sermayeli
șirket sayısı 14.784 idi. Șu anda, Romanya’daki Türk sermayeli șirketlerin durumu nedir?
Sizin görev alanınızda bulunan bu tür șirket sayısı hangisidir ve söz konusu șirketler hangi
alanlarda faaliyet göstermektedirler?
– İki ülke arasındaki ekonomik ilișkiler ticaret i le sınırlı değildir. Karșılıklı
yatırımlar, finans, turizm, lojistik, sağlık, müteahhitlik gibi konularda da Romanya Ülkemiz
için çok önemli bir konumdadır. Örneğin 2017 yılında 423 bin Romen vatandașı Türkiye’yi
ziyaret etmiștir. Romanya’da faaliyet göste ren Türk firmaların sayısı ise 15 binin
üzerindedir. Bu firmaların yatırım tutarları 760 milyon olup, Romanya’ya yatırım yapan
ülkeler arasında 15 nci sıradadır. Ancak, bu tutar, son dönemde gerçekleșen bazı önemli
yatırımlar ile üçüncü ülkeler üzerinden y apılan yatırımları ve Romen vatandașlığına sahip
Türk yatırımlarının önemli bir kısmını kapsamamaktadır. Dolaylı yatırımlarla beraber,
yatırım tutarının bu rakamın çok daha üzerinde olduğu tahmin edilmektedir.

– Romanya’nın Türk yatırımcılarına sunduğu ön emli avantajlar nelerdir?
Romanya’nın ekonomi politikasında, Türk yatırımcılarını ülkemizde yatırımda bulunmaları
konusunda sınırlandıran, çekingen kılan dezavantajlar, vergi politikaları mevcut mudur?
– Romanya’nın Türk yatırımcılara sağladığı avantajları n bașında coğrafi konumu ve
diğer AB ülkeleri ile karșılaștırıldığında daha uygun rekabet koșulları sunması geliyor.
Ayrıca, iki ülke arasındaki iyi ilișkiler ve kültürel yakınlık yatırımcı kararlarını olumlu
etkilemekte. Türk yatırımcıların Romanya’ya ilg isi sürekli olduğunu düșünüyorum. Küçük
ișletmelerden, kurumsal yatırımcılara kadar geniș bir yatırımcı kitlesi bulunuyor ve bunlar
hemen her alanda yatırımlara sahipler. Yatırımcılarımızın gündeme getirdikleri çeșitli
konular bulunmakla beraber, bunların Romanya’ya yatırımları engelleyecek düzeyde
olmadığını düșünüyorum. Nitekim Türk girișimcilerinin son dönemdeki Romanya’da yeni
yatırım yapma kararları bunu doğrulamaktadır.

– Köstence’de Türk ișadamlarını temsil eden herhangi bir sivil toplum kurulușu va r
mı? Bu kurulușlarla nasıl bir çalıșma yapmayı planlıyorsunuz?
– DTİAD: Köstence’deki ișadamlarımızın kurduğu DTİAD, Romanya’daki ilk
kurumsal yapılanmalardan birisi ve Atașeliğimizin doğal ortağı konumundadır. Köstence’ye
ulaștığım tarihten itibaren DTİA D ile yakın ișbirliği içerisinde çalıșmaktayız. Yeni

31
bașkanımız Ömer Bey, bașkan olmadan önce de yakından tanıdığımız bașarılı ve sevilen bir
ișadamı. Türk Romen ekonomik ilișkilerini geliștirmek ve böylelikle iki ülkenin refahına
katkı sağlamak ortak amac ımız.

– Șimdiye kadar hangi Romen kurumları ile ișbirliği ilișkileri kurdunuz? Köstence
Ticaret, Sanayi, Denizcilik ve Tarım Odası ile olan ilișkileriniz nasıl?
– Faaliyet bölgemizdeki Ticaret ve Sanayi Odaları ve diğer ișadamı dernekleri
Ticaret Atașeliğ inin bir diğer doğal ortağı. Bu açıdan Köstence, Brăila, Tulcea, Călărasi, ve
Galați Ticaret Odaları yoğun ișbirliği içerisinde olduğumuz diğer kurumlar.

– Tabi ki, Konsolosluğumuz görev bölgesindeki resmi kurumların katkısı olmadan
iki Ülke arasındaki ek onomik ilișkilerin bașarılı olması düșünülemez. Valilik, Belediye
Bașkanlığı, Köstence Liman idaresi ve Gümrük müdürlükleri ilișkide olduğumuz diğer
kurumlar. Șu ana kadar yakın temas içerisinde olduğumuz gerek sivil, gerekse resmi
kurumlar her konuda çok yardımcı oluyorlar ve iki ülke arasındaki ilișkilerinin artırılması
için çok istekli ve gayretliler.

– Bu sene gerçekleștirmek istediğiniz projeler nelerdir?
– Ticaret atașesi olarak bulunulan ülke arasındaki ekonomik ve ticari ilișkileri
geliștirmek asıl amacımız. Bu sene daha çok Romanya’yı öğrenmek ve tanımak olarak
özetlenebilir. Öncelikle bölgedeki diğer ilgili kurum ve kurulușlarla tanıșmak ve onlarla
ilișkileri geliștirmek olacak. Bölgedeki kurum ve kurulușları ve her bir Romen ișada mının
talepleri ve tavsiyeleri gelecekte yapacağımız çalıșmalar için belirleyici olacak. Zaman
içerisinde ikili ekonomik ilișkilerin geliștirilmesi için firmalara özel çalıșmalar yapmak,
onların ișbirliği taleplerini karșılayarak uygun firmalarla bulușturm ak ilk önceliğimiz. Hem
Türkiye, hem Romanya’da düzenlenen fuarlara katılmak, karșılıklı ișadamı heyetleri
düzenlemek ilk akla gelenler. Düzenleyeceğimiz organizasyonların verimliliği ve bașarısı
için Romen kurumların, firmaların ve ișadamlarının her hangi bir iș fikri için bizimle temas
kurmaları çok önemli.

Interviu cu atașatul comercial al Republicii Turcia la Constanța, Kadir Yazıhan
– Stimate domnule, Kadir Yazıhan, sunteți atașat comercial al Republicii Turcia la
Constanța de la începutul lunii febru arie a acestui an. Vă desfășurați activitatea în România

32
de o perioadă relativ scurtă de timp, ce a însemnat pentru dumneavoastră numirea într -un
post dintr -o țară din Eurpa de sud -est aflată în imediata vecinătate a Turciei? În ce țări ați
mai ocupat func ția de atașat comercial?
– Relațiile economice dintre Turcia și România, o țară aflată în imediata apropiere a
Turciei sunt la un nivel destul de bun. Relațiile dintre România și Turcia nu sunt numai de
natură economică. Cetățenii ambelor țări au caracteri stici foarte asemănătoare. Aceste
asemănări nu se referă doar la comunitățile turcă și tătară, cuprinzându -i pe toți cetățenii
români. Prin urmare, pentru mine este îmbucurător din toate punctele de vedere să îmi pot
desfășura activitatea într -o țară priet enă ca România. Înainte de a fi numit în funcție la Biroul
Atașatului Comercial din Constanța, mi -am desfășurat activitatea în cadrul Biroului
Consilierului Comercial din Kuweit, Biroului Atașatului Comercial din Halep și Biroului
Atașatului Comercial din Shanghai.

– Relațiile economice dintre România și Turcia se află în prezent la un nivel bun.
Anul trecut, Turcia a fost primul partener comercial al României din afara UE și valoarea
schimburilor comerciale dintre cele două state a fost în creștere față d e anul anterior cu un
procent de 12%. Care este volumul și valoarea schimburilor comerciale dintre România și
Turcia în primele luni ale acestui an?
– Relațiile comerciale dintre România și Turcia se află la un nivel destul de dezvoltat.
Conform datelor di n 2017, volumul comerțului dintre cele două țări a înregistrat o creștere
de 16% trecând peste cifra de 5.6 miliarde $. Faptul că produsele comercializate cuprind
aproape orice grup de produse, poziția fiecărei țări în cadrul comerțului celeilalte țări, ar ată
importanța comercială pe care o reprezintă cele două țări una față de cealaltă.

– Conform statisticilor, la 31 martie 2017, erau înregistrate în România 14.784 de
societăți comerciale cu capital turcesc. Care este situația societăților comerciale din România
cu capital turcesc în acest moment ? Câte astfel de societăți se află în aria dumneavoastră de
responsabilitate și care sunt domeniile de activitate în care acestea funcționează?
Relațiile economice dintre cele două țări nu sunt numai de natură com ercială.
România ocupă o poziție importantă pentru țara noastră și în domeniile investițiilor
reciproce, finanțelor, turismului, logisticii, sănătății, construcțiilor.
De exemplu, în anul 2017, numărul cetățenilor români care au vizitat Turcia a fost
de 42 3 000. Iar numărul firmelor cu capital turcesc active în România fiind de peste 15 000.

33
Investițiile acestor firme sunt de 760 milioane , Turcia situându -se pe locul 15 în clasamentul
țărilor cu investiții în România. Această sumă nu cuprinde însă investiț iile importante
realizate în ultima perioadă și nici investițiile realizate indirect și investițiile turcești realizate
de cei care dețin cetățenia română. Potrivit estimărilor, împreună cu investițiile indirecte,
suma totală a investițiilor este mult pest e această cifră.

Constan ța octombrie 2018

34

CONCLUZII

35

BIBLIOGRAFIE

1. CĂRȚI, TRATATE, CURSURI
❖ Adrian Filip, Dreptul maritim internațional , Editura Sitech, Craiova, 2017 ;
❖ Constantin Manea, Marian Moșneagu, Dreptul mării în timp de pace și de război ,
Editura Mica Valahie, București, 2011 ;
❖ Gabriel Mihai, Masterat – Drept maritim, Disciplina : Jurisdicția litigiilor maritime. Note
de curs ;
❖ Marin Voicu, Maria Veriotti, Jurisprudența maritimă , Editura ExPonto, Constanța,
1999 ;
❖ Nicolae Dudu, Eugen Olteanu, Note de curs. Drept maritim și legislație navală , Editura
Nedo, Constanța, 2003 .

2. LEGISLAȚIE
❖ Codul Comercial ;
❖ Legea 17 /1990 ;
❖ Legea 191/2003 ;
❖ Legea 286/2009 ;
❖ Noul Cod De Procedură Penală ;
❖ Noul Cod Penal ;
❖ Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 246, Monitorul Oficial nr. 293 din 10.08.1998 ;
❖ Ordonanța nr. 42/1997 privind navigația civilă, text publicat în Monitorul Oficial al
României, în vigoare de la 29 august 1997, formă aplicabilă de la 29 august 1997 până
la 09 martie 2004, fiind înlocuită prin republicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 210
din 10 martie 2004 ;
❖ Regulamentul Internațional de prevenire a coliziunilor de nave – COLREC, 1983, cu
amendamentele din 1983 și 1987 aprobate de IMO .

36
3. PUBLICAȚII ONLINE
❖ http://legislatie.just.ro ;
❖ http://muhaz.org/drept -maritim -international ;
❖ http://www.scritub.com/siguranta -navigatiei ;
❖ https://www.avocatura.com .