Programul de studii: Zi [608263]

Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Programul de studii: Zi

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific,
Asist. Univ. Dr. Budică Bogdan Andrei

Absolventă,
Ciocîrlan Mădălina

Craiova, 2017

Universitate: Universitatea din Craiova
Facultate: Facultatea de economie și administrarea afa cerilor
Programul de studii: Zi

RISCURILE, AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE
TRECERII ROMÂNIEI LA MONEDA UNICĂ
EUROPEANA

Conducător ști ințific ,
Asist. Univ. Dr. Budică Bogdan Andrei

Absolvent ă,
Ciocîrlan Mădălina

Craiova, 2017

3
Cuprins

INTRODURE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
ADOPTAREA MONEDEI EURO – O ȚINTĂ DE ATINS OBLIGATORIE ………………. 5
1.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
1.2. Etape le introducerii monedei europene unice ………………………….. ……………………… 7
1.2.1. Etapa I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
1.2.2. Etapa I I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 7
1.2.3. Etapa III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.3. Beneficile monedei unice la nivel european ………………………….. ……………………….. 8
1.4. Riscurile și dezavantajele monedei unice la nivel european ………………………….. ….. 9
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 10
CE ÎNSEAMNĂ PENTRU ROMÂNIA ADOPTAREA MONEDEI EURO ………………. 10
2.1. Procesul de pregătire pentru adoptarea monedei unice europene ……………………… 10
2.2. Gradul de îndeplinire a criteriil or de convergență în România …………………………. 11
2.3. Criteriile reale de convergență ………………………….. ………………………….. ……………. 12
2.4. Evoluția factorilor determinanți pentru adoptarea monedei unice …………………….. 14
2.4.1. Evoluția ratei inflației în România ………………………….. ………………………….. …. 14
2.4.2. Evoluția ratei dobânzii in România ………………………….. ………………………….. .. 15
2.4.3. Evoluția deficitului bugetar în România ………………………….. ……………………… 16
2.4.4. Evoluția datoriei publice în România ………………………….. …………………………. 16
2.4.5. Evoluția cursului de schimb în România ………………………….. …………………….. 17
2.5. Denominarea monedei naționale – pas spre adoptarea monedei unice europene … 17
2.6. Pregătirea IMM -urilor pen tru aderarea la moneda unică europeană ………………….. 18
2.7. Avantajele monedei unice europene pentru România ………………………….. …………. 19
2.8. Dezavantajele monedei unice europene ………………………….. ………………………….. .. 22
2.9. Riscurile adoptării monedei euro pentru România ………………………….. ……………… 23
2.9.1. Riscurile de deteriorare a competitivității după adoptarea monedei euro …….. 23
2.9.2. Riscurile unei rigidități ridicate ………………………….. ………………………….. …….. 24
2.9.3. Riscurile stabilirii unei rate de conversie inadecvate ………………………….. ……. 25
2.10. Perspective economice la nivel global ………………………….. ………………………….. .. 26
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 28
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 30

4

INTRODURE

Uniunea Europeană și Europa au început din ce in ce mai mult să se suprapună datorită
aprofundării și extinderii integrări pe care uniunea și -a demonstrat -o în ultimii ani. Din
punct de vedere extern are loc individualizarea Europei care vrea să își pună amprenta și
să ajute la procesul de globalizare, iar din punct de vedere intern vrea să avanseze valorile
generale europene și să se concentreze pe o suveran itate comună.Uniunea Europeană
constituie acordul țărilor care își doresc să aibă o politică comună. Moneda unică
europeană este unul din cele mai importante proiecte economice înfăptuite vreodată.
Așadar, introducerea monedei euro ca monedă unică pe o sup rafață a globului atât de
mare, cu o populație care depășește un sfert de miliard de persoane, trece peste limitele
sferei economicului. Datorită faptului că Europa este o regiune cu un trecut istoric
complicat și de dimensiuni mari , problema adoptării mo nedei unice europene capătă
nuanțe atât politice cât și culturale, fiind destul de dificil de realizat o trecere în lucrare a
tuturor etapelor legate de adoptarea monedei unice europene. În data de 1 ianuarie 1999,
euro a devenit moneda a aproximativ 300 d e milioane de locuitori. Euro, în primii ani, a
fost utilizată ca monedă invizibilă doar în scopuri contabile, un exemplu putând fii plățile
electronice. Pentru adoptarea monedei unice criterile de eligibilitate nu au fost respectate
in totalitate de țăril e europene, care întâmpină dificultăți în ceea ce privește criterile
bugetare și în prezent La data de 1 ianuarie 2002, a fost pus in circulație numerarul în
euro, înlocuind la cursuri de schimb, monedele și bacnotele naționale, cum ar fi marca
germană sa u francul belgian. În prezent, moneda euro reprezintă moneda oficială în 19
state dintre cele 28 de state care aparțin Uniunii Europene, dar și în teritoriile, insulele de
peste mări, care aparțin sau sunt asociate țărilor membre Uniunii Europene. Aceste ț ări
împreună formează zona euro. Micile state, precum San Marino, Cetatea Vaticanului și
Principatul Monaco, utilizeaza moneda unică europeană pe baza unui acord încheiat cu
Comunitatea Europeană. Alte state care mai utilizează moneda euro sunt: Andora,
Muntenegru și Kosovo. Uniunea economică și monetară este cunoscută ca etapa cea mai
importantă a integrării multinaționale care cuprinde: o politică monetară comună, o
monedă unică, liberalizarea fluxurilor de capital, o importantă coordonare a politicilor
economice ale statelor din zona euro, dar și un sistem instituțional care să se ocupe de
administrarea și coordonarea politicii monetare. Introducerea unei monede unice este
susținută Sistemul Monetar European dar și de șarpele monetar. Lucrarea pe care o aveți
în fața dumneavoastră, ”Riscurile, avantajele și dezavantajele trecerii României la
moneda unică europeană” este structurată pe două capitole. Capitolul I, ” Adoptarea
monedei europene – o țintă de atins obligatorie”, cuprinde o scurtă istorie a mone dei unice
europene, ce înseamnă Euro, de unde a pornit conceptul unei monede unice, dar și
obiectele economice care trebuie realizate de Uniunea Europeană. Moneda europeană a
aparut ca o nevoie , ca un răspuns important care contribuie la sporirea schimbur ilor
comerciale europene. În capitolul II, ”Ce înseamnă pentru România adoptarea monedei
euro în 2019”, mi -am dorit să vă prezint traseul pe care România l -a parcurs în vederea
atingerii obiectivului aderarii la moneda unică europeană și îl va parcurge pân ă în 2019.

5
CAPITOLUL I
ADOPTAREA MONEDEI EURO – O ȚINTĂ DE ATINS
OBLIGATORIE
1.1. Scurt istoric

”EURO reprezintă cel mai bun candidat pentru rolul de monedă unică, neputând fi
înlocuită cu nicio altă monedă, oricare ar fi tentația pe termen scurt” – 1Delors Jacques

Crearea monedei Euro a avut nevoie de ani de pregătire și planuri pentru a descoperi
echilibrul între dimensiunile practice, aspectul estetic și elementele de securitate. În urma
acestui proces au rezultat cele opt monede și șapte bacnote c are au fost puse în circulație
în ianuarie, 2002. Moneda Euro face parte din viața de zi cu zi a cetățenilor din 19 state
din cele 28 de state membre ale Uniuni Europene. Avantajele monedei sunt evidente
pentru toate persoanele care călătoresc în străinăta te sau fac cumpărături on -line pe site –
uri din țările Uniunii Europene. Nașterea monedei Euro este unul dintre cele mai
remarcabilie evenimente financiare mondiale care a contribuit la crearea unui puternic
sistem financiar internațional, numit ”Uniunea E uropeană”. Denumirea oficială a
monedei a fost adoptată în decembrie 1995 la Madrid, și -a făcut cunoscută prezența pe
piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind unitatea monetară (ECU). Și a
culminat la 1 ianuarie 2002 cu introducerea sa în circ ulație substituind în final monedele
naționale din zona euro. Simbolul monedei euro ” €” provine de la litera grecească ”Є”
epsilon . Deasemenea este prima literă a cuvântului ”Europa” și cele două linii paralele
care străbat simbolul exprimă stabilitatea. Comisia Europeană a organizat un concurs
pentru alegerea simbolului monedei euro. Doar 30 de schițe au fost luate în considerare,
dintre care au fost supuse evaluării publicului doar 10 modele. In final, desenul a fost ales
in anul 1995 de către președinte le Comisiei Europene de atunci, Jacques Santer. În toate
țările din UE, bacnotele au același desen, iar monedele au un desen comun pe față și un
desen specific fiecărei țări pe cealaltă. Diversitatea formelor, culorilor și elementelor în
relief oferă ajuto r populației cuprinzând și persoanele cu deficiențe de vedere să
recunoască varietatea tipurilor de bacnote euro. Bacnotele și monedele au o serie de
elemente de securitate precum folia cu hologramă, firul de siguranță sau filigranul, care
au drept scop în lăturarea falsificării. Au fost emise specificații tehnice pentru monedele
euro astfel încât să fie foarte greu de reprodus prin mijloace ilegale, în special monedele
de 1 și 2 euro. Banca Central Europeană are dreptul legal de a autoriza emisia bacnotelor
euro de către băncile naționale ale țărilor europene. Povestea monedei unice europene a
început, de fapt, în anul 1946, când Churchill Winston a propus realizarea ”Statelor
Unite ale Europei” care să aducă populației de pe continentul ruinat de conflicte le
internaționale: glorie, fericire și prosperitate. Obiectivele sale erau de natură politică,
crearea acestei unificări a guvernelor având ca scop aducerea păcii pe un continent unde
și-au lăsat amprenta adânc cele două războaie mondiale. În 1952, șase ț ări din partea de
vest a Europei au urmat ideea lui Churchill și au conceput Comunitatea Europeană a

1 Jacques Delors, prefața la L’ECU, monnaie du succes europeen –
Ernst& Young – Les Editions d Organisation, 1990.

6
Cărbunelui și Oțelului (CECO2). Resursele au fost alese strategic pentru puterea fiecărei
țări, deoarece una din obligațile CECO a fost ca toate statele membre să accepte ca
resursele deținute să fie controlate de către o autoritate independentă. Scopul lor era de a
evita conflictul militar dintre Germania și Franța. Tratatul de la Roma a fost semnat în
1957 și a avut ca interes crearea unei piețe comune e uropene, între Germania, Franța,
Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg. Integrarea europeana a prins un contur mai bine
definit în 1967, în momentul in care Tratatul de la Roma prin fuziunea Comunității
Economice Europene, Euratomului și a Comunității Europe ne a Cărbunelui și Oțelului a
format un important acord, denumit Comunitatea Europeană în acelaș timp cu Raportul
Barre, conceput de cele șase state membre ale EEC (Comunității Economice Europene).
În acelaș an a urmat o reuniune a șefilor de stat și guve rn la Haga pentru a organiza
creeare uniunii economice și monetare. La finalul anilor 1960 colaborarea economică și
politică a început să evolueze în jurul acordurilor privind rata de schimb. În 1969
primului –ministru al Luxemburgului, Pierre Werner, i s -a propus să realizeze un raport
de nivel înalt al Comunității Europene care să creeze o uniune monetară completă între
economiile europene. Raportul Werner a folosit pentru prima dată termenul ”Uniune
Economică Monetară” și a fost considerat cel mai impor tant raport datorită faptului că pe
lângă evidențierea nevoii de Uniune Monetară, a prezentat și cele două elemente
fundamentale ale procesului: realizarea în etape și convergența politicilor economice.3
Urmând ca procesul să stagneze datorită colapsului S istemului de la Bretton Woods din
1971 în urma deciziei președintelui Nixton de a face dolarul neconvertibil în aur și criza
petrolului din 1972. În această perioadă, s -au mai alăturat Comunității Economice
Europene încă noua state, majoritatea fiind disp use să renunțe la propriile monede
naționale. În concluzie liderii Uniunii Europene au renunțat la raportul Werner și au
încercat să soluționeze prin alte metode fluctuațiile constante ale monedelor. Totul a
culminat în 1979 cu creearea Sistemului Monetar European, prezentând un mecanism
cunoscut sub denumirea de grilă de paritate care a limitat fluctuația monedelor din
Comunitatea Europeană. Datorită creșterii economice continue, a fost întocmit Actul
Europei Unice din 1987, act care a încercat să elimine sistematic controalele de frontieră,
tarifele, vămile și restricțile legate de forîa de muncă și de capital. Obiectivul Actului
Europei Unice a fost creearea unei piețe unice nerestricționate până la sfârșitul anului
1992, pornind prin eliminarea barierelo r din calea titlurilor de valoar, a servicilor bancare
și a altor servicii financiare. Dupa ce Actul Europei Unice a fost aprobat de către
Comunitatea Europeană, Jacques Delors, președintele Comisiei Europene a făcut
cunoscut un plan special format din tr ei etape pentru implementarea uniunii monetare,
conducând la crearea monedei unice, urmat de lansarea proiectului unificării monetare de
către Comunitatea Europeană.

2 Maria Bârsan – Integrarea economică europeană, vol. I, Ed. Carpatică, Cluj –
Napoca, 1995.
3 Ioan Bari – Economia mondială, Ed. Didactică și pedagogică, București,
1994, pag. 168.

7
1.2. Etapele introducerii monedei europene unice

1.2.1. Etapa I

Etapa întâi a Uniun ii Economice și Monetare a început în ianuarie 1990 având aceleasi
obiective ca și Actul Europei Unice. În februarie 1992 șefii statelor europene s -au reunit
la Maastricht pentru a constitui Uniunea Europeană, proiectul Uniunii Economice și
monetare deven ind parte a Uniunii Europene. În urma acestei reuniuni, la 1 ianuarie
1993, Piața Unică a fost finalizată, iar la 1 noiembrie 1993 a fost definită componenta
monedei ECU.

1.2.2. Etapa II

Etapa a doua din ianuarie 1994 a fost cunoscut prin înfințarea I nstitutului Monetar
European, care va deveni Banca Centrală Europeană. În această etapă a fost folosit pentru
prima dată pe lângă alti termeni și cuvântul ”euro”. Înaintea reuniunii de la Madrid, din
1995, ”euro” era cunoscut sub denumirea de ”ecu”. Tot în această perioadă se
accentuează importanța procedurilor de coordonare a politicilor economice, în urma
cărora statele membre ale zonei euro au acționat pentru a atinge convergențele economice
și a combate deficitele bugetare. Comisia Europeană la 31 mai 1 995 aprobă Cartea Verde
pentru moneda unică. La data de 15 decembrie a aceluias an Consiliul European în urma
reuniunii de la Madrid adoptă denumirea monedei unice ”euro”, și se realizează
calendarul propriu -zis, planul pentru a trece la moneda unică. La d ata de 31 decembrie
1996, Consiliul și Institutul Monetar European, Comisia pregătesc cadrul legislativ pentru
a introduce moneda unică, iar Institutul Monetar European creează cadrul organizațional,
logistic și regulator pentru Sistemul European și Banca Centrală Europeană.

1.2.3. Etapa III

Etapa a treia a începe din data de 1 ianuarie 1999 la trei decenii după ce Raportul Werner
a adus pentru prima oară acest concept, euro a devenit moneda oficială a unsprezece
țări.4La 1 ianuarie 2002, a încetat existența a doisprezece din cele cincisprezece valute ale
țărilor europene și anume: drahma grecească, francul francez, marca germană, francul
belgian, guldenul olandez, francul luxemburghez, pesta spaniolă, lira italiană, escudoul
portughez, șilingul aust riac, lira irlandeză și marca finlandeză. Statele care au adoptat
moneda euro la 1 ianuarie 2002, a fost nevoie să adiționeze ”Criterile de Convergență”
stabilite în tratatul de la Maastricht. Criterile au cuprins patru cerințe:
– Stabilitatea cursului de sc himb, țările care au adoptat v alutele aveau angajamentul de a le
menține în parametrii deciși de ERM pe o perioadă de doi ani.
– Ratele dobânzilor pe termen lung nu puteau depăși procentul cu mai mult de 2% decât
primele trei țări membre datorită performanț elor aduse, rata dobânzii putând fii evaluată

4 Wwww.euro -info.ccir.ro/moneda -euro.htm

8
pe baa titlurilor de state pe termen lung sau cu ajutorul altor valori comparabile
mobiliare;
– Finanțe publice sustenabile și solide:nivelul financiar al guvernului trebuie să fie
sustenabil, acest criteriu se poate îndeplini prin menținerea poziției bugetare fără a ajunge
la un deficit bugetar exagerat, datoria față de stat nu trebuia să fie mai mare de 60% din
PIB, deficitul bugetar al țării trebuie să nu depășească 3% din PIB;
– Stabilitatea prețurilor: rata inflației calculată cu ajutorul indicelui amortizat al prețurilor
pe ultimele 12 luni nu trebuie să depășească cu mai mult de 1,5% rata inflației a celui mai
bun performer în parcursul a 3 ani.

1.3. Beneficile monedei unice la nivel european

În zona euro se resimte cu intensitate diferită impactul aderării la moneda unică, fără
îndoială, pe toate planurile legate de bani: pornind de la nivelul populației care trebuie să
atingă o noua etapă a valorilor, până la cel al autorităților care apartin Uniunii Eco nomice
și Monetare (UEM) și care au asigurat prin pregătire tehnică trecerea la utilizarea
definitivă a monedei euro. Existența monedei unice pe lângă costurile implicite care nu
pot fi neglijate, aprecierile subiective favorabile sau nefavorabile, genere ază economie de
bani și de timp pentru entitățile economice și populația din cadrul UEM, multiplică și
facilitează schimburile comerciale în interiorul zonei euro, dă randament sporirii
volumului tranzacțiilor de vânzare și cumpărare a obligațiunilor și a cțiunilor din statele
membre. Principalele avantaje generate de introducerea monedei euro urmăresc:
– Diminuarea costurilor privind schimburile valutare. Deși dificil de valorificat economiile
obținute de introducerea euro în ceea ce privește costul tranzac țiilor, o cercetare a
Comisiei europene susținea că, înaintea introducerii monedei euro, firmele europene au
convertit anual 7,7 trilioane USD dintr -o deviză europeană în alta, plătind 12,8 milioane
de USD, (0,4 procente din PIB al UE) drept cheltuieli de conversie5;
– Eliminarea riscului schimbului valutar al monedelor euro. Acest avantaj contribuie la
intensificarea legăturilor comerciale, accentuează astfel competiția între companii, cu
rezultate favorabile asupra productivității, calității, prețului. Exp rimate în euro, prețurile
oferă un etalon simplu, așadar, permit realizarea cu ușurință a comparațiilor legate de preț
în zona euro, diferențele dintre piețele cu prețuri mici și piețele cu prețuri mici ies în
evidență, impunând redimensionarea strategiilo r de marketing;
– Crearea de piețe financiare: prin aprecierea în euro a instrumentelor financiare a fost
exclus impactul economic și psihologic al conversiilor monedelor, piețele financiare
capătă dimensiuni mai mari, mai lichide și mai accesibile;
– Discipli na financiară este un criteriu de aderare în zona euro și de păstrare în sistem.
Pe lângă aceste beneficii, o certitudine este dată de faptul că o competiție mai care cu
siguranță se va forma, va duce la o eficiență mai mare, și o integrare între piețele
financiare europene, va duce la sporirea investiților. Deși un economist portughez ,
afirma în 2002 că ”nu este necesară introducerea monedei euro6”, aceasta a devenit
imediat după introducere, o monedă internațională de rezervă de o importanță deosebită,
și a ocupat locul doi, după dolarul SUA, reprezentân 12,5% din rezervele mondiale.
Introducerea monedei unice depășește granițele Uniunii Europene, influențând fluxurile

5 ”Piața financiară”, nr.3, 2001, pagina 48.
6 Euro spectator, Mai 2002, Portugal.

9
de capital internaționale și fluxurile comerciale dintre statele din exteriorul zonei e uro și
cele din această zonă.

1.4. Riscurile și dezavantajele monedei unice la nivel european

Riscurile monedei euro se rezumă la înlăturarea unei creșteri a prețurilor generalizată
asociată introducerii în circulație fizică a bacnotelor și monedelor euro, însă
probabilitatea este redusă ca o creștere atat de mare să aibă loc. Există riscul ca partea cea
mai puternică a sistemului să ademenească din ce in ce mai mult nucleul întreprin derilor
și al centrelor cu caracter de decizie. Acordurile numeroase dintre marile companii,
înmulțirea fuziunilor dintre marile întreprinderi, concentrarea piețelor financiare vor
produce provocări mari țărilor colaterare.7Provocarea generală pentru econ omiile zonei
euro este dimensionarea corespunzătoare pe un scurt termen a lichidităților în moneda
euro la nivelul sistemelor bancare. Riscurile monedei unice sunt completate de inerente
dezavantaje, un exemplu putând fii sistemul ratelor de schimb care li mitează șansa de a
folosi ajustările acestora ca procedeu de prevenire a socurilor lipsite de simetrie. Acest
lucru nu permite țărilor din Uniunea Europeană să utilizeze politica monetară pentru a
elimina crizele fiecărei țări. Dezavantajele introducerii m onedei unice, sunt urmate de
factorul de stabilizare și anume, redusa abilitate de utilizare a politicilor fiscale. Mass –
media spune că introducerea monedei euro este cel mai mare proces de schimbare al
monedei, dar în acelaș timp anunță că intervalul scu rt de convertire dar și
nefamiliarizarea cu moneda euro conduc la întârzierea și confuzia în efectuarea
tranzacților inevitabile. În prima perioadă a introducerii monedei unice, societățile
comerciale cu amănuntul au estimat că dacă o tranzacție ar dura cu 20 de secunde mai
mult decât de obicei, cifra de afaceri ar scadea cu 10 procente.8 Introducerea monedei
euro aduce nesiguranță asupra creșterii prețurilor, preconizânduse totodată că inflația a
depășit pragul maxim stabilit. Consumatorii și afaceriști vo r fii afectați de introducerea
monedei unice. Firmele mici și mijlocii nu sunt pregătite pentru această schimbare,
conform cercetărilor Comisiei Uniunii Europene. Aceasta ar putea creea dificultăți în
ceea ce privește salarizarea personalului și achiziția de materii prime. Factorul care
trebuie scos în evidență este costul efectiv al introducerii monedei unice. Costul include
promovare, sistem de schimbare al monedelor naționale în euro, înlocuirea și convertirea
bancomatelor dar și producerea monedelor și bacnotelor. Costurile sunt forte greu de
estimat, dar în urma unui studiu făcut de economiștii de la BNP Paribas spune că ” o
estimare totală a costurilor schimbării în eurozonă sunt în jurul valorii de 160 -180
miliarde de euro – aproape de doua ori valoar ea economiei irlandeze”9. Membrii zonei
euro au posibilitatea de a manevra politicile fiscale deoarece moneda unica nu are un
impact direct asupra acestora. În concluzie politica fiscală reprezintă instrumentul
principal al guvernelor din zona euro, util izat pentru atragerea investițiilor.

7 Romano Prodi,” O viziune asupra Europei”, ed.Polirom, 2001, pag.115.
8 BBC news, world edition, 2 ianuarie 2002.
9 News.bbc.co.uk/2/hi/business

10

CAPITOLUL II
CE ÎNSEAMNĂ PENTRU ROMÂNI A ADOPTAREA MONEDEI
EURO

2.1. Procesul de pregătire pentru adoptarea monedei unice europene

Adoptarea monedei unice reprezintă un pas de o importanță capitală pentru economia
unei țări, pentru că puterea de decizie în sectorul monetar intră în posesia Băncii Central
Europene, care cu ajutorul unei politici monetare unice acționează independent. D in data
de 1 ianuarie 2007, România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, acest
moment marcând și intrarea sa în linie dreaptă în cursa pentru moneda euro. Integrarea
României în Uniunii Europene presupune adoptarea monedei euro într -o perio adă de timp
ce ține cont de gradul de integrare economică în zona euro. După nenumărate dezbateri,
hotărâri, adoptarea monedei europene de către țara noastră în 2019 a fost amânată
deoarece pentru stabilirea unei date certe pentru acest pas capital este n ecesar în primul
rând un consens social și politic larg și o înțelegere deplină a efortului necesar de a atinge
acest obiectiv, acestă hotărâre se regăsește în Programul de Convergență 2016. Guvernul
în continuare își va menține angajamentul de introducere a monedei europene în
România. Va fi stabilită o dată concretă după ce se va realiza un calendar de adoptare a
monedei euro. Pentru a putea face acest pas este foarte important ca țara noastră să
realizeze o convergență reală la euro, această mențiune se referă la faptul că veniturile
este necesar să ajungă la 70 -80% din media zonei monedei euro, la momentul actual acest
indicator în România este situat la 55%. Pentru a ajunge la adoptarea monedei euro mai
întâi este necesară analiza PIB -ului pe locuitor, veniturilor societății, veniturilor
populației, și bineînțeles trebuie ținut cont de competivitatea și flexibilitatea economiei
noastre românești. Conform declaratilor miniștrilor, Guvernul continuă reformele
necesare pentru creșterea economiei la nivel n ațional și internațional. Din comitetul
interministerial pentru trecerea la moneda euro vor face parte reprezentanții instituților
principale care vor face parte din proces: Consiliul Concurenței, Institutul național de
statistică, Comisia Națională de Pro gnoză, Ministerul Educatiei Naționale și cercetării
Științifice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,
Ministerul Energiei, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul pentru Consultarea Publică
și Dialog Civic, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul
Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, Banca Națională a României,
Ministerul Finanțelor Publice, Cancelaria Prim -ministrului. Din comitet vor face parte
câte un reprezentant a l Președinției României, al Academiei Române, al Autorității
Naționale pentru Protecția Consumatorului, al confederațiilor sindicale și patronale
reprezentative la un nivel național. În programul de Convergență 2017 -2020 încă nu este
stabilită faptul că ad optarea monedei euro pentru România va deveni un obiectiv care se
va realiza și va fi necesar la data de 1 ianuarie 2019. Din mai 2011, coordonarea națională
a acțiuni de adoptare a monedei euro se realizează de către Comitetul interministerial
pentru trec erea la euro, este condus de către primul ministru al României, din care fac
parte ministrul finanțelor publice, guvernatorul BNR, conducătorii și miniștrii ai altor
instituți guvernamentale, reprezentanții asociaților patronale și sindicale. Începând din
februarie 2010 în cadrul Băncii Nationale a României funcționează Comitetul de
pregătire pentru trecerea la moneda euro, acesta reprezintă un forum de dezbatere a

11
problemelor legate de convergența reală și nominală care susțin procesul decizional al
BNR cu privire la participarea cu drepturi depline a României la Uniunea Economică și
Monetară. Până în acest momenent în cadrul Comitetului de pregătire a aderării la
moneda euro au fost cercetate o succesiune de documente care se referă la:
– Experiența în preg ătirea trecerii la euro a altor țări;
– Nivelul de pregătire al României pentru adoptarea monedei unice, prin analiza
convergenței reale a țării, prezentării rapoartelor de convergență reală a României,
cursului de schimb, indicatorilor de aliniere structura lă a României la Uniunea
Europeană, proiecților referitoare la evoluțiile demografice din România, cheltuielilor pe
termen lung cu îmbătrânirea populației;
– Concepte și mecanisme noi dezvoltate la nivel european în cadrul consolidării UEM și
guvernanței eco nomice
– Documente programatice din cadrul Guvernului României.10

2.2. Gradul de îndeplinire a criteriilor de convergență în România

Aderarea la zona euro de către România este programată în anul 2019. Până atunci,
România trebuie să țină sub control procesul de catching -up și să îndeplinească criterile
Tratatului de la Maastricht. Pentru traversarea acestei etape , nu este un calendar
prestabilit, orice țară progresând în propiul său ritm, intrarea făcându -se după evaluarea
îndeplinirii criteriilor de convergență. Criteriile de convergență nominale constituie testul
de evaluare economic a stadiului de formare al unei economii pentru a fi prezent la a trea
etapă a Uniunii Economice și Monetare. Aceste principii au fost prezentate în Tratatul de
la Maast richt, aprobat de toate statele membre ale Uniunii Europene în 1993, și se
raportează la imobilitatea prețurilor, finanțele publice, ratele dobânzii, stabilitatea
cursului de schimb. Pe lângă criteriile de bază prezentate se analizează autonomia
băncilor c entrale naționale față de guverne și se interzice subvenționarea monetară a
deficitului bugetar. În consecință se remarcă orientarea criteriilor de convergență ce sunt
pe două laturi:
– Latura monetară ce pune un accent direct pe stabilitatea prețurilor ce include rata
dobânzii, rata inflației, independența băncilor centrale, stabilitatea cursului valutar și
interzicerea finanțării deficitului bugetar
– Latura finanțelor publicece cuprinde restricțiile deficitului bugetar și datoria publică11
În Programul de co nvergență din ediția precedentă s -a evaluat că PIB -ul va crește cu
3,2% din 2015. Rezultatele economice ale sectoarelor economice, și anumme servicii și
construcții, au realizat o creștere a PIB -ului de 3,8%. Pentru următorii ani, inclusiv anul
2016, în pr ognoză s -a ținut cont de impactul Codului fiscal. Se evaluează că în anul 2016
PIB-ul crește cu 4,2% în comparație cu majorarea de 3,4% preconizată în varianta
anterioară, având ca suport, cererea internă. În perioada 2017 -2019 calendarul stabilește o
accelerare a activității economice, cu un ritm superior de creștere respectiv 4,3% în 2017,

10 www. Bnr.ro/procesul -de-pregătire -pentru -adoptarea -monede -unice –
europene -8021.aspx
11 TURLIUC Vasile, COACRIS Vasile, BOARIU Angela, STOICA Ovidiu,
DORNESCU Valeriu, CHIRLESAN Dan, Monedă și credit, Editura economică,
București, 2005, pag.111.

12
4,5% în 2018 și 4,7% în 2019. Criteriile ce convergență nominală care se referă la
deficitul bugetar și datoria publică ceea ce nu reprezintă o dificultate pentru țara noastră.
Datoria publică la sfârșitul anului 2007 reprezenta doar 15,6% din produsul intern brut al
României, fiind sub pragul limită de 60% menționat de Tratatul de la Maastricht, iar
deficitul bugetar era evaluat la 2, 5 din PIB -ul țării. Deși în anul 2006, deficitul bugetar a
fost estimat la 11,9 din PIB, această creștere nu este un motiv de îngrijorare pentru că tot
în acelaș tratat este precizat nivelul maxim de 3% pe care îl poate avea deficitul bugetar
din PIB. Dar criteriile referitoare la dobânzi i și la rata inflației constituie un motiv de
îngrijorare, deoarece România în momentul actual nu are capacitatea de a păstra aceste
variabile în limitele specificate în tratat. Potrivit Institutului Național de Statistică, rata
inflației în 2007 a fost de 6,57% deși România la începutul anului 2000 a înregistrat
progrese referitoare la deflație, inflația reprezintă un obstacol pentru realizarea criteriului
de stabilitate al prețului. Un alt obstacol este reprezentat de rata dobânzii pe termen lung
în mone da națională la titlurile de stat. Obligațiunile au fost emise pentru prima dată în
România în anul 2005, rata dobânzii calculate a acestora fiind de 7, 49%. , valoarea de
referință fiind de 5,22 în aceea perioadă. Stabilitatea cursului de schimb depinde, în mod
cert, de rata inflației, un curs de schimb stabil având un impact important asupra ratei
inflației, astfel iese in evidență faptul că cele două variabile se influențează reciproc.
Criteriul cursului de schimb va fi tratat când România se va alătura ERM2 -ului și va fi
necesar să mențină o linie de fluctuație a variabilei de ±15%, în această perioadă
intermediară, BNR nu are prosibilitatea de a interveni pentru menținerea cursului. Ținând
cont de convergențele nominale, rata dobânzi și inflația reprez intă, în prezent, capitole
perdante. S -a estimat faptul că România poate realiza criteriile tratatului începând cu anul
2010 chiar în situația unui proces mai lent de dezinflație. Pentru anul 2011 previziunile
nu au fost foarte optimiste, deoarece inflația a ieșit din grafic în multe țări europene, ca
consecință adversă a crizei economice mondiale, putând întârzia adoptarea monedei euro.
Cu cât criza s -a intensificat, România a simțit recesiunea astfel: inflația a crescut
ajungând la 6,9 -7,3% la începutul a nului 2012, în timp ce în cele 15 țări europene în care
circulă moneda unică rata inflației anuale a crescut până la 3.5% în luna martie, conform
EUROSTAT. Fluctuația monedei naționale și creșterea rapidă a inflației crează dificultăți
în ceea ce privește aprecierea criteriilor de convergență nominală. Stabilitatea
macroeconomică și financiară are o importanță mult mai mare decât stabilitatea
prețurilor, astfel dezinflația iese din discuție. Ritmul dezinflației începând cu 2000 a fost
constant, rata inflați ei ajungând la 6,57% în 2010. Căderea bursei din cauza crizei
economice mondiale, fluctuațiile monedei naționale din ultimul timp s -au îndreptat către
o apreciere a procesului inflaționist și poate avea un impact negativ pentru intervalul de
aderare la mon eda unică deja stabilit în 2019. Accelerarea inflației afectează criteriile de
convergență nominală și implicit criteriile de convergență reale. La nivel macroeconomic
este nevoie de a interveni pentru că problemele care ne afectează în această perioadă să
aibă efecte pe termen scurt pentru a nu asista la un regres, o instabilitate economică.

2.3. Criteriile reale de convergență

Criteriile de convergență nominală se stabilesc mult mai usor decat criteriile de
convergență reală. Convergența reală se raport ează la diminuarea decalajului dintre
veniturile locuitorilor care este determinat de câștigurle de productivitate și de

13
convergența prețurilor relative. 12Criterile cele mai importante de convergență reală se
referă la:
– capacitatea de deschidere a econom iei unei țări prezentat de ponderea sumelor
importurilor și exporturilor unei țări o regăsim în produsul intern brut al ei;
– ponderea comerțului bilateral cu țările Uniunii Europene în comerțul exterior;
– structura economiei dată de capacitatea economică pe care marile sectoare o au în crearea
PIB: agricultura, industria, servicie;
– nivelul PIB pe locuitor exprimat fie prin paritatea puterii, fie la cursul nominal.13
În anul 2015 comparativ cu anul 2014, exporturile de bunuri au crescut ajungând la 4,1%,
iar exporturile au crescut cu 7,6%. În această situație, deficitul comercial a crescut cu
38% în comparație cu deficitul înregistrat în 2014. În ianuarie și februarie 2016,
exorturile țării noastre au crescut cu 4,1%, și exporturile au crescut cu 8,5% față de anul
2015. Balanța comercială s -a încheiat în primele două luni ale anului 2016 cu un deficit
comercial de 993,5 milioane de euro, mai mare decât anul anterior cu 75,8%. Se
preconizează că exportul ăn anul 2016 va reprezenta o creștere a cererii care va ajuta
creșterea economiei românești. În anul 2016 se preconizează o creștere a bunurilor
exporate cu 5,5%, iar importurile de bunuri vor avea o majorare cu 7,8%. Cal endarul
pentru anul 2016 identifică faptul că deficitul comercial va avea o valoare a PIB -ului de
6%. Pentru perioada 2017 -2019, se evaluează creșterii anuale medii de 7,5% ale
exporturilor de bunuri și creșteri de 8,2% pentru importuri. În anul 2019, pond erea
deficitului comercial în PIB va ajunge la nivelul de 6,9%. Se evaluează faptul că se vor
dezvolta schimburile comerciale cu țările membre ale Uniunii Europene, Astfel că
valoarea exporturilor de bunuri către Uniunea Europeană vor crește de la 73,7 în 2015 la
circa 78% în 2019. În anul 2015, s -a înregistrat un deficit de cont de 2,7 ori mai mare
decât deficitul din 2014, astfel, ajungând la un nivel al ponderii în PIB de 1,1%. În anul
2016, în primele două luni s -a înregistrat un deficit de cont curent al balanței de plăți
externe în valoare de 337 milioane de euro, așteptând ca până la finalul anului să se
ajungă la o valoare de 2,6 miliarde de euro ce reprezintă 1,6% din PIB. Investițiile străine
directe vor putea acopeeri integral acest deficit. Acest lucru scoate în evidență
complementaritatea celor două criterii de convergență, influența criterilor de convergență
reală asupra criterilor de convergență nominală , relația fiind de reciprocitate. Criteriul de
convergență reală reprezentat de ponderea co merțului țării noastre cu UE în totalul
comerțului exterior nu este un obstacol pentru România în drumul către adoptarea
monedei euro. Deși în primii ani ai aderării valorile procentuale erau aproximativ
aceleași, începând cu 2007 se indică o creștere a in dicatorului real, fiind normală în
situația în care în aceea perioadă aproape o convingere că România se va integra în zona
euro. Criterile de convergență reale nu reprezintă probleme în procesul de adoptare de
către țara noastră a monedei unice europene. Ponderea sectoarelor economice mari în
crearea produsului intern brut este un alt criteriu de convergență reală. În România în
comparație cu alte state europene ponderea agrculturii este mult prea mare dar din cauza
fenomenelor meteorologice din 2007 ponde rea agriculturii au scăzut considerabil
reprezentând doar 1,3% din produsul intern brut. Tot în 2007 s -a înregistrat o evoluție
semnificativă a sectorului construcțiilor și serviciilor, construcțiile clasându -se în 2007 cu
o pondere în PIB de 9,1%. Servici ile și -au majorat ponderea ajungând șa aproape 50%
din PIB în 2007, iar industria are o pondere de 23,5% potrivit Institutului Național de

12 DAIANU, Danie l, VRANCE ANU, Radu, România și Uniunea Europeană, Editura
Polirom, 2002, pag.66
13 www.bnr.ro

14
Statistică. 14 Nivelul PIB/locuitor este un alt indicator al criteriilor de convergență reală al
României. PIB -ul Româ niei s -a clasat anul trecut la valoarea de 404,7 miliarde lei, iar
creșterea economică din 2007 s -a situat la 6%, cu 1,9 puncte sub nivelul realizat în 2006,
de 7,9%, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Anul trecut
România a fos t a 17 -a putere economică ca mărime dintre cele 27 de țări europene, cu un
PIB estimat la 118 miliarde de euro. Poziția indică o economie slab dezvoltată, nivelul ei
aflându -se la aproximativ 1% din situația întregii economii a UE, de aproximati 12, 2
miliarde de euro. Pe primul loc ca economie se află Germania cu un PIB estimat la 2423
de miliarde de euro, aproximativ 1/5 din total.15 Economia României dă semne de
instabilitate în contextul crizei economice mondiale care produce fluctuația cursului
monedei naționale. Când PIB -ul crește rapid decat ar face -o în mod obișnuit potențialul
intern și se bazează pe resurse ca și consumul, poate apărea o oprire bruscă deloc plăcută
a creșterii economice. O soluție de stabilizare ar fi susținerea unei creșteri econo mice
constante situate în jurul a 4 – 6 puncte procentuale, menținerea inflației și bineînteles
reducerea consumului intern, o creștere mai mare decat ceea specificată nu este benefică
pentru că, pe termen lung, produce majorarea deficitului de cont curent și creșterea
inflației. O altă soluție de menținere a acestui indicator de convergență reală este politica
fiscală strictă care poate atrage investitori străini în sectoarele industriale , favorizând
astfel aprecierea monedei naționale și creșterea expor turilor. Competitivitatea trebuie
menținută prin garantarea calității pentru a câștiga încrederea investitorilor,
competitivitate, inovație, originalitate. O politică salarială corelată cu productivitatea,
ajută la creșterea nivelului de cumpărare a români lor, contribuind la aprecierea
termenilori reali ai produsului intern brut. Chiar în aceste condiții, România se află într –
un proces destul de îndelungat pentru recuperarea decalajului față de membrii
performanți ai Uniunii Europene. Fără convergența reală , convergența nominală este
insuficientă pentru adoptarea euro. Ignorarea unor indicatori ai convergenței reale, pentru
a putea simplifica drumul către euro, ar agrava instabilitatea economiei românești. În
consecință, scopul concret nu este adoptarea mone dei euro, ci avantajele pe care România
le va obține .

2.4. Evoluția factorilor determinanți pentru adoptarea monedei unice

România față de majoritatea țărilor participante la aderarea la zona euro se diferențiază
prin faptul că nu întâmpină probleme le gate de datoria publică totală și deficitul bugetar,
dar un motiv de îngrijorare pentru țara noastră îl reprezintă nivelul dobânzilor și inflaților.

2.4.1. Evoluția ratei inflației în România

Conform criteriului stabilității prețurilor, rata inflației tr ebuie să nu depășească cu mai
mult de 1,5% nivelul mediu al inflației marcat de primele trei țări membre care au
dobândit cele mai bune performanțe și au rata inflației obținută ca medie a indicilor
prețurilor de consum asupra celei mai scăzute baze compar abile. În anul 2005, rata

14 Articol publicat pe site BURSA ON -LINE, ediția 13.03.2008.
15 Bloginvest, 11 februarie 2008

15
inflației anuale a scăzut în luna decembrie la 8,6%, cu 0,7 procente mai puțin decât
nivelul atins în anul 2004, progresul indicatorului obținut ca medie anuală a fost mult mai
evident, punctele procentuale au variat de la -2,9 pâ nă la 9%, și s -a clasat pentru prima
dată pe un palier prezentat printr -o singură cifră. Elementele de menținere a acestei
evoluții au prezentat:
– conduita precaută a politicii monetare unde sistemul condițiilor monetare s -a menținut
delimitativ;
– conduita fiscală prudentă concretizată în cea mai mare pare a anului;
– dezvoltarea mediului concurențial puternic în sectorul de retail, cu influență și asupra
competiției din sectorul privat;
Nivelul ratei inflației a înregistrat la sfârșitul anului 2006, un procen t de 4,87%, situându –
se cu 3,7 puncte procentuale sub nivelul ratei inflației din decembrie 2005 aflându -se la
un nivel inferior obiectivului de 5%. La diminuarea ritmului de creștere a prețurilor de
consum au participat factorii structurali, influențele c onjuncturale și un sistem de măsuri
politice macroeconomice. Impactul favorabil al reducerii ratei inflației al prețurilor de
consum a continuat să exercite efectuarea de ajustări ale prețurilor administrative, pe
fondul atenuării presiunii produselor ener getice pe piață și al puterii monedei naționale
față de valutele principale, precum și gradul de dezvoltare al formelor moderne de
comercializare al consumului, prin creșterea ofertei și prin politica de prețuri. Concurența
comerțului cu amănuntul a acțion at ca o obligație și asupra autohtonilor producători
ținând cont de gradul ridicat de deschidere al economiei din România și al stabilității
prețurilor externe. 16În anul 2007, în trimestrul II, rata inflației a coborât la 4, 56%, în
trimestrul III , rata i nflației a trecut de limita superioară a intervalului de variație de +/ -1
punct procentual, nivelul atins fiind de 6,03% la sfârșitul perioadei.

2.4.2. Evoluția ratei dobânzii in România

Rata dobânzii pe termen lung la obligațiunile de stat conform crite riului de convergență al
dobânzilor, trebuie să nu treacă cu mai mult de 2% peste media dobânzilor înregistrate
de primele trei țări membre ce au obținut cele mai bune rezultate în ceea ce privește
inflația. Începând cu anul 2005, au fost organizate reuni uni regulate între Ministrul
Finanțelor Publice, investitorii și dealerii primari, pentru a discuta despre evoluțiile pieței
și cerințele investiționale. În anul 2006 pentru prima dată a fost publicat un calendar pe
întregul an al titlurilor de stat. S -a stabilit conform planificării că se vor emite titluri de
stat cu termenul la 6 și 12 luni și obligațiuni de stat de 3,5 și 10 ani. Din cauza evoluției
excedentului constant și a cheltuielilor pe parcursul realizării bugetului, planificarea
licitațiilor a fo st anulată. Finanțarea din sursele internă a fost diminuată la împrumuturi pe
termen scurt din lichiditățile contului curent al trezoreriei statului ce provin din
excedentele bugetelor locale, bugetele asigurărilor sociale și fondului de șomaj17. Rata
dobân zii a emisiunii de obligațiuni guvernamentale pe termen de 10 ani a fost de 7,49%,
iar rata dobânzii a emisiunii de obligațiuni guvernamentale pe termen de 5 ani a fost de
7,03%. Influența unei reducerii economice cu 1% din PIB are un impact negativ pent ru
gradul de îndatorare, de majorare cu 2% din PIB în anul 2019, iar deprecierea leului cu

16 www.bnr.ro
17 Wwww.mfinante.ro/programul de convergență 2006 -2009.

16
10% față de euro, în care este denominată datoria în valută, determinând majorarea
valorii datoriei guvernamentale până la 1,7% din PIB în 2019. O situație fiscală
modificată într -un deficit în numerar de finanțat de 3,9 din PIB în perioada 2016 – 2019,
va conduce spre o creștere a nivelului de îndatorare cu până la 5,8% din PIB în 2019.
Deprecierea leului față de euro are un negativ impact asupra plății dobânzilor. 18

2.4.3. Evoluția deficitului bugetar în România

Deficitul bugetar conform criteriului situației publice nu trebuie să depășească 3 % din
PIB și să fie nu capete o latură excesivă. În anul 2005 reducerea deficitului bugetar a
ajutat la temperarea inflație i, limitând totodată gradul de uzură suplimentar al deficitului
contului curent. Tot în acest an, a fost caracterizat de un aspect negativ și execuția
neuniformă a cheltuielilor bugetare, dar și importanța insuficientă a cheltuielilor și
veniturilor bugeta re în PIB. Chiar dacă în 2006 a avut loc o liniștire a politicilor fiscale,
reprezentată de o creștere semnificativă a deficitului bugetar consolidat la 1,9% din PIB,
conform metodologiei FMI. După zece luni, bugetul general consolidat a înregistrat un
excedent de 2,04% din PIB. Datorită faptului că politicile fiscale au ajutat la stabilizarea
procesului dezinflaționist. Performanța la care a ajuns România în materie de deficit
bugetar se pliază confortabil în criteriul de la Maastrich, de 3%, depășind mul te state ale
UE.

2.4.4. Evoluția datoriei publice în România

Rata datoriei publice se află sub procentul de 20% din PIB -ul României, redusă
considerabil față de plafonul de 60% impus de Tratatul de la Maastricht. La finalul anului
2005, datoria guvername ntală a ajuns la 15,9% din PIB din care datoria externă a fost
12,7% iar datoria internă a reprezentat 3,2%. Datoria guvernamentală grupată pe tipuri
de instrumente ne prezintă că titlurile guvernamentale au reprezentat 31,2% din datoria
totală. Referindu -ne la termenul inițial al datoriei guvernamentale, datoria pe termen scurt
reprezintă 6,4%, iar datoria pe termen mediu și lung a reprezentat 93,6%, termenul fiind
de 5,6 ani. Datoria publică clasificată pe tipuri de instrumente ne prezintă datoria cu rat a
variabilă a reprezentat 39,2%. Datoria reprezentată în moneda națională a fost 19, 1% din
datoria totală, în timp ce datoria în moneda euro s -a situat la 51,5% din totalul datoriei în
valută. În ciuda creșterii deficitului bugetar, datoria publică a scă zut și a ajuns în 2006 la
12,4% din PIB. Referitor la sustenabilitatea poziției fiscale pe care o avem, din punctul de
vedere al Tratatului de la Maastricht, ponderea în PIB a datoriei publice de 3% și
ponderea deficitului bugetar de 60% din PIB au fost in ferioare limitelor existente. Ținta
principală a managementului datoriei guvernamentale o reprezintă susținerea în limite
sustenabile a nivelului acesteia și asigurarea surselor necesare finanțării deficitelor
bugetare și a resurselor de plată a datoriei l a un cost redus și un nivel al riscului
acceptabil.19

18 www.mfinante.ro/ program de convergență 2015 -2016.
19 www.mfinante.ro/programul de convergentă 2015 -2016

17

2.4.5. Evoluția cursului de schimb în România

Participarea României pentru cel puțin 2 ani la procesul SME II, în care moneda națională
este necesar să aibă un grad crescut de stabilitate față de moneda euro, este obligatorie.
Pentru aderarea României la zona euro, două decizii sunt de o semnificație crucială și
anume intrărea în mecanismul SME II și durata de participare. Recomandările Băncii
Centrale Europene și ale Comisiei Europene sunt:
– Alătu rarea mecanismul SME II să se facă după ce țara respectivă aderă la Uniunea
Europeană;
– Durata participarii la SME II să nu depășească durata a celor 2 ani, sugerându -se ca țara
participantă să fie foarte bine pregătită în momentul intrării în SME II;
– Criterile de convergentă nominală să fie sustenabile.
În România, deprecierea/aprecierea zilnică a cursului de schimb euro/leu a fost de +10/ –
6.1%. Cel de -al cincilea criteriu de convergență nominală al stabilității prețului de
schimb, depinde într -o mare mă sură de îndeplinirea criteriului privind rata inflației. În
momentul în care inflația a ajuns la o valoare cu o singură cifră, cursul de schimb a
căpătat un grad de stabilitate compatibil cu îndeplinirea criteriului privind inflația. Cursul
de schimb stabi l nu este doar un rezultat al unei scăderii a ratei inflației ci poate, la rândul
său, conduce la o scădere a ratei inflației. O concluzie importantă este că procesul
dezinflaționist este potențat de o apreciere în termeni reali a cursului de schimb. Dar
această apreciere reală nu poate fi impusă fără respectarea criteriului de creștere al
productivității muncii, reprezentând un factor de stimulare a competitivității externe, este
necesar să crească sau să fie aproximativ egală cu suma creșterii în terme ni reali ai
salariului mediu și ai aprecierii în termeni reali ai monedei naționale. Ținând cond de
nevoia implementării unor reforme structurale care să ajute la creșterea capacității
economiei românești de a face față șocurilor asimetrice, România nu a aderat la
mecanismul SME II mai devreme de anul 2012, reprezentând o importanță națională pe
calea convergenței.

2.5. Denominarea monedei naționale – pas spre adoptarea monedei
unice europene

Denominarea este procesul de reducere a însemnelor monetare, a valorii nominale.
Cauzele pentru care a fost necesară această acțiune sunt:
– Denominarea marchează intrarea într -o perioadă stabilă și un ciclu inflaționist. BNR,
dacă nu s -ar fi trecut la denominare, ar fi fost constrânsă să emită o nouă bacnotă, cum ar
fi bacnota de 5.000.000 lei, și multe emisiuni de bani de valoare mare.
– Un alt motiv este însușirea prețurilor la valori normale, uzuale în Europa. În țara noastră ,
leul a avut o paritate exprimată ”cu cinci cifre”, situație neîntâlnită în altă țară din v estul
europei.
– O altă motivație îl reprezintă simplificarea trecerii la moneda unică europeană. În prezent
participăm la internaționalizarea relațiilor monetare, financiare și economice, la
globarizarea acestor relații, la utilizarea monedei în plan națio nal, la extinderea pe piață a
economiei. Este mult mai usor de utilizat o conversie la o paritate de 4:1 decât 40000:1.

18
– Denominarea ajută la reducerea nivelului indicatorilor valorici la parametrii mai
accesibili.
Dimensiunea bacnotelor noi au fost c reate ținând cont de faptul că România după
integrare, va adopta moneda unică europeană, constituind un avantaj sigur, deoarece
costurile adaptării ulterioare a ATM -urilor vor fi reduse.20Denominarea a fost considerată
o etapă necesară a trecerii la moneda unică europeană. Până la adoptarea monedei euro
estimată pentru anul 2019, este suficient timp încât activitatea care se ocupă cu cupiurile
valorice mari prezintă obstacole. Renunțarea a patru zerouri din valoarea nominală a
insignelor monetare are un efec t psihologic important, regăsit și in experiența altor țări
care au efectauat denominarea. Înainte ca moneda euro să devină moneda noastră
națională, leul mai trebuie să treacă de anumite etape de o importanță simbolică mai mare
decât cea economică. Denomi narea leului este o acțiune cu valoare tehnică, din care
nimeni nu pierde dar nici nu câștigă esența economică. Această primă etapă a ajutat la
simplificarea atenției economice, trecerea la moneda euro realizându -se cu ușurință .
Costurile presupuse de den ominare sunt echilibrate cu costurile privind emiterea
cheltuielilor de transport, utilizarea și manipularea monedelor și bacnotelor. Următoarea
etapă va fi trecerea la o monedă națională cu adevărat puternică, prezentarea unei
economii în plină expansiune , și a treia etapă va fi adoptarea monedei unice europene
care va stabili integrarea absolută a României în structurile Uniunii Europene.21

2.6. Pregătirea IMM -urilor pentru aderarea la moneda unică europeană

Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii consideră că adoptarea monedei euro
reprezintă o obligație sau un fenomen generator de costuri suplimentare. În prezent,
putem evidenția că doar un IMM din patru, a făcut un demers practic în a evalua și scoate
în evidență efectele introducerii monedei euro asupra activității sale. Cu cât IMM -urile
vor întârzia mai mult în demersul pentru adoptarea monedei unice europene, costurile de
adaptare vor fi mai mari Astfel, o pregătire bună în timp va avantaja întrepri nderile mici
și mijlocii. Pentru a beneficia de aceste avantaje, întreprinderile trebuie să fie pregătite
pentru că trecerea la moneda unică nu este doar o schimbare de ordin tehnic ci implică la
nivelul firmei o serie de mutații în cadrul departamentului contabil, informatic, financiar,
comercial, de personal și de marketing. În prima etapă este necesar să se creeze o
structură evaluatoare a procesului de adoptare a monedei euro și care să obșină informații
referitoare adecvate la acest proces. În a doua e tapă este utilă viziunea unui buget pentru
a lua măsuri de sensibilizare și educare a personalului și pentru a face față costurilor de
adaptare. Formarea personalului nu trebuie neglijată, deoarece moneda euro va reprezenta
pentru fiecare dintre noi un sis tem de referință nou. Dacă personalul salariat au un contact
direct cu publicul , un exemplu putând fi departamentul de distribuție, trebuie luat în
calcul un efort important de formarea și de educare a acestuia, deoarece prin apropierea
de public, întrepr inderile mici și mijlocii joacă un rol hotărâtor în acceptarea monedei
euro de către aceștia. Și alte etape trebuie luate în considerare de către IMM -urile care
vor utiliza moneda euro pentru a modifica strategia comercială a lor. Pentru aplicarea

20 Stefura G., România și problemele integrării europene, Editura Universității, ”Al.
I. Cuza”, Iași, 2007, pag. 203 -204.
21 www.bnr.ro/ .

19
ratei fi xe de conversie trebuie stabilite noi liste de prețuri pentru a nu da naștere unor
prețuri nesatisfăcătoare din punctul de vedere al departamentului de marketing. În
anumite situații, se preferă modificarea greutății, mărimii sau conținutului unui produs
pentru a se putea fixa un preț mai rotunjit sau un preț psihologic. Pentru anumite sectoare,
este necesar să se stabilească pe termen lung prețurile noi pentru cataloage de prețuri noi
urmând cu adaptarea, tipărirea automatelor de vânzări.

2.7. Avantajele monedei unice europene pentru România

Moneda euro este un proiect politic redutabil, obiectivele economice cum ar fi obținerea
creșterii economice și creșterii nivelului de trai în România și în celelalte state ale Uniunii
Europene, reprezintă un rol impo rtant chiar dacă acesta este un rol secundar. Adoptarea
monedei unice europene reprezintă multiple avantaje, însă este dificil de precizat dacă
sunt pe termen lung mai presus decât dezavantajele.
– Reducerea costurilor tranzacțiilor este un avantaj deoarece introducerea monedei euro va
determina eliminarea acestor costuri. Tranzacțiile vor stârni o reducerea costurilor
convertind doar o valută în alta deoarece acestea se derulează într -o singură valută. Va fi
un avantaj pentru afaceriști și turiști. De exem plu, în momentul când un importator
plătește pentru importul mărfurilor este necesar să convertească la bancă în moneda
stabilită în contract sau în moneda exportatorului, la care, pentru aceast schimb valutar
banca adăugă un comision. Pentru firmele expor tatoare sau importatoare de un volum
mare de mărfuri într -un număr mare de țări, rezultă tranzacții de schimb valutar cu un
volum insemnat și costuri ridicate. Acest rezultat determină recăpătarea costurilor prin
majorarea prețurilor, costurile fiind supor tate de consumatori. Înainte de introducerea
monedei unice europene ” asemenea costuri s -au ridicat la 0,4% din PNB al țărilor
membre ale Uniunii Europene Monetare”22” Aceste costuri sunt acute în special pentru
companiile din țările mici, care au piețe de schimb lipsite de lichiditate și sisteme bancare
nesofisticate”23
– Eliminarea riscului ratei de schimb între țările Uniunii europene reprezintă eliminarea
riscurilor care se referă la aprecierea sau deprecierea neașteptată a acestor parități. Euro
elimină ri scul dintre statele membre euro, culminând astfel cu creșterea schimburilor
comerciale și a beneficilor acestora. Deși în multe țări se acționează cu mecanisme
flexibile ale cursurilor de schimb, țările Uniunii Europene Monetare au fixat limitele
fluctuați lor cursurilor valutare. Structura precedentă a monedei unice a permis o
volatilitate valutară de la o zi la alta. Nesiguranța nivelului viitor al cursului valutar
național față de alte valute a adus o serie de riscuri și probleme în fața exportatorilor și
importatorilor. Așadar, riscul valutar diminuează volumul schimburilor comerciale prin
impunerea unui cost suplimentar pentru tranzacții. Cel mai mare beneficiu al monedei
euro legat de rata de schimb rezultă efectul favorabil pentru comerțul internaționa l prin
creșterea concurenței și a competiției. Datorită inițiativei unei piețe unice în Europa,
comerțul european a evoluat considerabil, existând posibilitatea ca moneda euro să ajute

22 Turliuc V., Politici monetare, Editura Polirom, Iași, 2002, pag. 134.
23 Chabot C.N., Euro -moneda europeană, Ed Teora, București, 2000, pag. 38

20
la o integrare și mai dezvoltată a piețelor și să stimuleze comerțul. Așadar , stabilitatea și
certitudinea este principalul beneficiu al UEM24.
– Concurența și transparentă mărită a prețurilor; ”Comparația directă a prețurilor cu
salariile va antrena creșterea concurenței la nivelul întregii Europe, generând prețurile
mai mic i pentru consumatori și diversificarea și îmbunătățirea oportunităților pentru
investiții și dezvoltarea afacerilor”25. O unică monedă europeană garantează o
transparență mare a prețurilor servicilor și bunurilor în țările care au aderat la Uniunea
European ă Monetară, dă un impuls nou concurenței și devin comparabile în întreaga
comunitate. Această transparență, care face ca prețurile să fie comparate într -un mod mai
simplu, intensifică concurența pe toate piețele de servicii și bunuri necesare unei
întrepri nderi, dar și pentru piețele de bunuri de consum, unde distribuitorii mari indică
sistematic cele mai importante diferențe. Devalorizarea monedei naționale este o măsură
inflaționistă. În situația creșterii volumului de schimburi între statele Uniunii Euro pene,
persistența riscului unei competitive devalorizări, poate provoca câștiguri mari pentru unii
parteneri și cheltuieli importante pentru alții. Introducerea monedei unice elimină riscul
unei astfel de competiții.
– Creșterea investițiilor străine și crea rea unor piețe financiare profunde. Înaintea adoptării
monedei euro, eforturile puse pentru a crea compatibilitate între nevoile financiare
viitoare ale consumatorilor cu cerințele investiților ale deținătorilor de economii, au fost
afectate. Instrumentele financiare de la titlurile guvernamentale și împrumuturile oferite
de băncile comerciale până la operațiunile normale și instrumentele rezultate cu un risc
ridicat, au fost cotate în moneda națională. Motivul acesta a divizat piețele financiare și a
demob ilizat investițiile străine. Moneda unică și piața unică există pentru a face spațiul
european mai atractiv pentru depunătorii străini și europeni și pentru investitori. Moneda
euro aprobă aplicarea inovatiilor în domeniul financiar și îmbunătățirea servic iilor
întreprinderilor. Companiile au facilității mai mari de finanțări, direcționându -și
profiturile spre acționari, fixarea monedei euro atrăgând o serie semnificative fluxuri
investiționale. Zona euro va îngloba toate piețele financiare, ducând la o efi ciență mai
sporită în distribuirea sau plasarea capitalul la nivelul Uniunii Europene.
– Rate mici ale dobânzilor. Moneda euro exercită presiune în procesul de diminuare al
ratelor dobânzilor. Întreprinzătorii cumpără obligațiuni doar daca banii pe care ii v or
primi vor provoca câștiguri procentuale mai mari decât rata inflației. Investitorii doresc
rate ale dobânzilor reduse de la țările cu stabilitate a prețurilor mare. Se va lua în
considerare marja dobânzii și va se va desprinde rata dobânzii la credite c are trebuie să
fie mai mică decât rata dobânzii la depozite.
– Identitatea europeană va fi întărită de existența unei singure monede. România adoptând
moneda unică europeană va putea negocia mult mai ușor cu alte țări un sistem
internațional monetar care ii poate apăra propriile interese. Liderii Uniunii Europene își
doresc ca moneda euro să devină o monedă în care să se distribuie într -o scară largă
rezervele internaționale. Monedele în care se plasează rezervele sunt utilizate de
companiile private, de bănc ile centrale, de guvernele din întreaga lume ca și depozit al
valorii pe termen lung. Aceste monede sunt foarte necesare și câștigă de pe urma
costurilor reduse și a ridicatei lichidității ale tranzacțiilor din piețele de schimb externe.
Moneda in care se plasează rezervele oferă beneficii și piețelor de capital dintr -o țară,
pentru că acei cumpărători care sunt interesați să țină o monedă pentru rezerve cumpără

24 Brociner A., Europa monetară, SME, UEM, moneda unică, Institul European,
1999, pag. 38.
25 Paxino D., Politica valutară și managementul riscurilor în tranzacțiile
internaționale, Editura Economică, București, 2003, pag.83.

21
active redate în această monedă. Acest beneficiu, reduce valoarea împrumuturilor pentru
guvernel e și firmele care strâng bani în moneda respectivă. Pe plan internațional efectele
Uniunii Monetare Economice constau în:
– ”utilizarea crescândă a monedei în cadrul tranzacțiilor comerciale, ceea ce duce la
reducerea instabilitățiigenerate de fluctuațiile cursului dolarului și yenului;
– Posibilitatea emitentului de monedă de a beneficia de veniturile de pe urma sumelor
deținute în străinătate;
– Redistribuirea portofoliului de active financiare ăn favoarea titlurilor în Euro;
– Coordonarea monetar -internațională prin restrângerea dialogului la cadrul tripartit ar
putea avea progrese notabile;
– Prin dispariția necesarului de rezerve naționale, în cadrul intracomunității se pot realiza
economii importante”26
– Creșterea economică este stimulată de moneda euro în cadrul Uniunii Europene.
Investițiile și creșterea economică sunt favorizate de utilizarea monedei unice europene
de către țările membre ale Uniunii Europene care ajută la intensificarea climatului de
stabilitate. Tot în direcția reducerii șomajului și a creșter ii economice, se îndreaptă țările
Uniunii Europene care își coordonează politicile economice și își concentrează eforturile,
utilizând moneda unică europeană. Riscul mic legat de rata de schimb, costurile reduse
ale tranzacțiilor și transparența prețurilor cu o modalitate de plată unică, au contribuit la
creșterea efectivă a piețelor de produse din zona euro. ” Rezultatul acestor factori, este
acela că euro va duce Europa într -o glorioasă epocă de creștere economică ridicată.
Președintele BCE a afirmat că e uro poate spori în cele din urmă creșterea economică cu
până la un procent pe an”27
– Putere. Moneda euro va deveni una dintre cele mai importante monede din lume, alături
de yenul japonez și dolarul american. În curând euro va deveni a doua monedă importantă
de rezervă după dolarul american, o monedă internațională de tranzacție, rezervă,
investiție și depozit.
– Disciplina politicii fiscale și monetare. Politicile naționale monetare vor fi substituite de
politica monetară a BCE. Astfel, se va ajunge la o creșt ere a credibilității, impotantă
pentru soluțiile sale în susținerea sistematică a capacității de luptă împotriva inflației, a
stabilității prețurilor. Ca referință dacă se are o singură monedă, guvernele se vor îndrepta
spre introducerea și amortizarea în statele respective a măsurilor care elimină deficiențele
scoțând în evidență disciplina fiscală.
Avantajelor monedei unice europene făcută de Cristian N. Chabot în lucrarea sa ”Euro –
moneda europeană sunt clasificate astfel:
Avantajele directe ale monedei euro sunt:
– Reducerea costurilor tranzacțiilor;
– Eliminarea riscului legat de rata de schimb;
– Transparența mărită a prețurilor;
– Crearea unor piețe financiare profunde.
Avantajele indirecte se referă la:
– Rate mai mici ale dobânzilor;
– Reformă structurală fund amentală;
– Crearea unei noi monede globale în care se plasează rezerve;

26 Turliuc V., Politici monetare, Editura Polirom, Iași, 2002, pag. 13 7.
27 Chabot C., Euro -moneda europeană, Editura Teora, București, 2000, pag. 43.

22
2.8. Dezavantajele monedei unice europene

Deși, moneda euro ne promite substanțiale avantaje economice, acest pas ne aduce, de
asemenea, și dezavantaje:
– Costul introducerii este unul dintre dezavantajele monedei unice europene deoarece
agenții economici și consumatorii vor fi nevoiți sa -și convertească monedele și bacnotele,
dar și salariile și toate prețurile, în moneda euro. Această situație va realiza costuri
suplimentare pentru înt reprinderi și bănci pentru că acestea vor fi nevoite să înlocuiască
etichetele cu prețuri, listele de prețuri, facturile, comturi bancare, formulare utilizate în
birouri, programe software, baze de date, automate bancare, case de marcat, mașinări de
număra t banii, ș.a.
– Diferențe în politica fiscală. Odată cu adoptarea monedei unice europene, va fi doar o rată
unică a dobânzii, iar dacă țara noastră va avea o datorie mare se va creea și o creștere a
dobânzilor. Așadar este necesar să mărim fluxurile interne de plăți pentru a putea ajuta
zonele care au nevoie de acest ajutor. Țările ce aparțin Uniunii Europene nu mai pot avea
politci monetare independente, dar dacă economiile sunt interdependente, o țară nu va
putea duce o politică monetară autonomă. De exempl u, în momentul când o țară vecină
crește rata dobânzii, și țara noastră trebuie să procedeze la fel deoarece riscă să piardă
investitorii care merg în țara care are un randament superior și unde pot suporta o
depreciere a ratei de schimb.
– Absența unor sist eme de control în materie de politică fiscală și monetară este un alt
avantaj. Crearea unui astfel de sistem înseamnă o diminuare a suveranității naționale.
– Existența unor atacuri speculative. Cursurile de schimb semifixe sau fixe sunt vulnerabile
când vin e vorba de atacurile speculative. Pin majorarea dobânzilor, guvernele au acționat
asupra atacurilor speculative cu moneda națională, influențând majorarea deținerilor în
moneda respectivă. Această politică duce la mărirea costurilor împrumuturilor, costuri le
trebuind să fie suportate de către cei care fac împrumuturi, aceștia pot astfel scădea
volumul investițiilor și al activității, rezultând o influență negativă a creșterii economice.
– Disciplina fiscală în exces. Când guvernele crează presiune asupra alto r guverne pentru a
reduce gradul de îndatorare, sau plătind penalități și majorări dacă deficitul bugetar a
depășit nivelul valorii de referință, aceasta va avea efect corupt al măririi datoriei
externea adâncirii recesiunii sau a deficitului balanței de p lăți.
– Independența Băncii Centrale. ” Anterior, ancora față de SME a constituit -o independența
Bundesbank a Germaniei și preocuparea acesteia pentru menținerea stabilității prețurilor.
Cu toate acestea, nou creată, BCE este concepută a avea independența, pe care va trebui
să o probeze”28 În final, aceasta va implica costuri suplimentare și va trebui să ia masuri
severe pentru gestionarea inflației.

28 Paxino D., Politica valutară și managementul riscurilor în tranzacțiile
internaționale, Editura Economică, București, 2003, pag.84

23
2.9. Riscurile adoptării monedei euro pentru România

Riscurile care afectează obiectivul de creștere economică și economia generală sunt de
natură externă în principal. Economia din România, membră a economiei Uniunii
Europene, aparține contextului economic internațional și în mod special depinde de
creșterea economică a celor mai importante țări din punc t de vedere comercial. Cadrul
economic internațional și european are un caracter incert în continuare pentru zona euro.
La nivel mondial creșterea se află sub așteptările sistemului internațional financiar în anul
2016, simțindu -se consecințele economice a le contracției în SUA datorită prețului scăzut
al petrolului. În anunțul făcut de FMI, în aprilie 2016 se evaluează o creștere globală a
economiei cu 3,2% în 2016 continuând ca în 2017 să fie 3,5%. Așadar ritmul creșterii
PIB-ului regăsit în acest raport e ste redus față de previziunea din ianuarie 2016, datorită
unor semnificative incertitudini care se referă la activele volatile de pe piețele
internaționale și la diminuarea ritmului de creștere economică din țările cu economii
importante. Riscurile interne sunt modificate de instrumentele fundamentale de liniștire
fiscală. Scutirea impozitului pe profitul refinanțat, diminuarea TVA -ului la alimente,
reducerea CAS -ului, măsuri luate încă din anul 2015, sunt impulsuri importante pentru
creșterea economică și investiții. La aceste măsuri vor fi adăugate acțiuni stimulative ale
măsurilor prevăzute în noul Cod fiscal.

2.9.1. Riscurile de deteriorare a competitivității după adoptarea monedei
euro

Adoptarea monedei euro înseamnă renunțarea la moneda noastră nați onală, în situația în
care cursul flexibil de schimb reprezintă un instrument de stabilizare de ameliorare a
decalajelor de competitivitate. Așadar, în situația adoptării unei monede unice,
economiile care nu au o competitivitate mare nu vor mai putea disp une de instrumentul
de mărire artificială a eficienței bunurilor exportate. În urma renunțării la barierele
valutare se va accentua concurența economiilor uniunii monetare, iar avantaje din punc
de vedere economic vor avea acelea care promovează politicile interne sustenabile și au
un nivel de dezvoltare crescut. Agenții economici care aparțin unei economii în curs de
dezvoltare, precum România, vor avea un nivel scăzut de competitivitate. Deci, nu
contează doar situația inițială a competitivității externe, ci și politicile zonei euro. În zona
euro, doar economiile în care există o creștere a salariilor reale superioare creșterii
productivității muncii, și în care rata inflației este mai mare decât cazul concurențiilor
comerciali, vor avea de pierdut. Referi tor la ultima situație, va conta și existența unui
câștig de competitivitate față de partenerii comerciali, pe lângă respectarea corelațiilor
dintre productivitate și salarii. De exemplu, dacă în domeniul industrial din Germania va
apărea o reducere a cost ului unitar cu forța de muncă de 3 %, atunci economiile în care
nu se va realiza o reducere de 3% a acestui cost vor avea parte de o scădere a
competitivității. Deci, întreprinzătorii economici români trebuie să remarce evoluția
prețurilor principalelor bu nuri comerciale din țările Uniunii Europene și cursul costurilor
unitare ale forței de muncă, pentru a putea estima în timp real competitivitatea lor pe
piața europeană. Diferența inflației existente între statele Uniunii Europene stârnesc
divergențe ale r atei dobânzii reale și ale competitivității externe. Diferențele apărute ale
expunerii la șocurile globale, a taxelor aplicate muncii, a nivelului taxelor indirecte

24
constituie analiza diferențialului de inflație ale zonei euro. Economiile cu o rată a infla ției
ridicată vor înregistra creșterea cererii datorită diminuării ratei reale a dobânzii, și o
reducere a cererii datorită pierderilor de competitivitate. Țările care au întâmpinat
dificultăți cu finanțarea datoriilor sunt Spania, Grecia, Portugalia și Ir landa, acestea au
înregistrat în comparație cu Germania o pierdere a competitivității de aproximativ 30%.
Deci, costurile reale ale forței de muncă au crescut cu 30% mai puțin în Germania decât
în statele periferice ale zonei euro. Adaptarea care trebuie efectuată în această recesiune
se referă la reducerea costurilor forței de muncă, îndreptându -se spre recâștigarea
competitivității. Irlanda și Spania au marcat după anul 2003 reduceri mari de
competitivitate, în acelaș timp cu boomul imobilar, în acelaș t imp în care Germania a
realizat îmbunătățirea cea mai semnificativă a competitivității, scoasă în evidență prin
diminuarea costului unitar real al forței de muncă. Diferențele competitivității se regăsesc
în evoluția comerțului exterior. În concluzie, econ omiile care realizează o dezvoltare
semnificativă a costului forței de muncă privitor la zona euro se vor individualiza printr –
un ritm diminuat de creștere a exporturilor comparative cu zona euro. Rezultatul evoluției
va fi constituită de creșterea deficit elor comerciale ale statelor mai puțin competitive în
comparație cu cele mai eficace.România va putea face cunoștință cu efectul avânt –
prăbușire, demonstrat de Blanchard ca fiind majorarea ratei inflației și a costurilor
salariale în anii de dezvoltare eco nomică care va degenera competitivitatea economică în
zona euro datorită absenței unor alte instrumente de ajustare. Pentru a anula majorarea
salariilor, dacă creșterea productivității nu este satisfăcătoare, economia își va reduce
ritmul de creștere. Agen ții din economia țărilor care se află în această situație, vor fi
nevoiți să efectueze ajustări pentru a reduce deficitul de competitivitate, ceea ce se poate
regăsi în creșterea ratei șomajului pe termin scurt.

2.9.2. Riscurile unei rigidități ridicate

Adaptabilitatea pieței muncii reprezintă cel mai important instrument de ajustare a
impacturilor din interiorul Uniunii Europene. Gradul de adaptare poate fi estimat cu
ajutorul mai multor principii: formele de flexibilitate ale ofertei de muncă, nivelul de
adaptare al cererii de muncă, evoluția salariilor ținând cont de rata șomajului sau de
decalajul producției și mobilitatea forței de muncă. Adaptabilitaea ofertei de muncă este
influențată de calitatea educației pe care aceasta o posedă. Întreprinzători i economici
români sunt nevoiți să știe și să analizeze evoluția creșterii flexibilității pieței munci,
pentru că astfel se poate aprecia rezistența impactului care va influența economia
românească în zona euro. Cu cât evoluția este mai diminuată, cu atât impacturile
economice vor dobândi un caracter stabil, iar sincronizarea periodică a României va
scădea. Economiile care nu sunt capabile să descopere instrumente de ajustare a
impacturilor, vor dobândi o dinamică redusă a modificării structurale și vor mar ca
pierderi competitive în zona euro. Așadar, etapele recesiunii economice vor continua și
vor fi urmate de majorarea șomajului. În țările mici, flexibilitatea pieței muncii este
favorizată de instabilitatea mai ridicată a producătorilor. Pentru țările dez voltate
reprezintă o condiție importantă a ajustării economiei. În situația României, există o
dispersie mai diminuată a ratelor șomajului, în comparație cu alte țări, iar nivelul de
mobilitate al producătorilor este mai dezvoltat la nivel național, dar r igiditatea crescută a
funcționării pieței muncii anulează potențialele efecte pozitive. În principiu, adaptarea
pieței muncii la anumite impacturi se va face prin menținerea forței de muncă, prin
adaptarea costurilor sau a salariilor ale forței de muncă și prin schimbarea cererii de

25
muncă. Deosebiera dintre instituțile pieței muncii ale Uniunii Economice și Monetare
reprezintă o soluție pentru impacturile asimetrice. O flexibilitate redusă a salariilor se
regăsește într -o inflexibilitate ridicată a prețuril or. Deși dacă în timpul recesiunii există o
presiune a șomajului mare, diminuarea economiei va influența gradul de ocupare mai
mult decât nivelul salariului. Așadar, costurile entităților economice nu se vor diminua
decât mică măsură, iar revenirea se va face mult mai greu. O parte din situații se
raportează a anumite unității specifice pieței muncii, cum ar fi gradul de inflexibilitate al
legislației în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, puterea sindicatelor, hotărârea
unui nivel al salariului min im sau constatarea unui tip de model insider -outsider pe piața
muncii. Dacă diferențele modului de lucru al pieței muncii sunt mai importante și
prețurile dar și salariile vor evolua diferit în zona euro, chiar în prezența unor impacturi
simetrice. În conc luzie, statele ale căror instituții pe piața muncii sunt diferite vor ajunge
la conluzia că adoptarea unei monede unice este costisitoare.

2.9.3. Riscurile stabilirii unei rate de conversie inadecvate

Un criteriu de convergență nominală se referă menținerea cursului de schimb în interiorul
unei linii de fluctuație a cel puțin doi ani de prezență și acceptare a efectelor
mecanismului ERM II. Oscilația cursului de schimb se demonstrează în functie de rata de
egalitate centrală inițiată la începutul i ntroducerii sale în dispozitivul ratelor de schimb. În
această situație, rata de conversie finală dintre leu și euro va fi marcată de nivelul parității
cursului de schimb dar și de schimbarea cursului de schimb ales pentru 2 ani în cadrul
ERM II. Participa rea finală la ERM II reprezintă menținerea ratei de conversie între leu și
euro, ceea ce va avea un rezultat marcant pentru agenții economici ai țării. Dacă în
situația adoptării monedei euro s -ar crea o rată mare de schimb, atunci ar fi afectată într –
un m od negativ procesul de creștere economică și competitivitatea exporturilor. În
situația contrară, dacă cursul de schimb pentru care leul ar fi depreciat în raport cu euro,
totul va duce la stimularea exporturilor, generând presiuni inflaționiste care nu vo r putea
fi ușor soluționate prin politicile interne macroeconomice. În acest caz, ERM II este
considerat o etapă de testare a ratei centrale de schimb, în situația în care rata de schimb
va fi influențată de performanțele economiei românești și de competit ivitatea ei.
Stabilitatea echilibrului cursului de schimb este foarte important, pentru că efectuarea
corectă a factorilor de influență a valorii de echilibru a leului poate provoca ca și
eghilibrul cursului de schimb să ajungă rata de schim finală a moned ei naționale în euro.
Se poate spune ca există două opțiuni în cadrul ERM II, datorită experienței țărilor care
aparțin zonei euro, și anume: deprecierea monedei naționale precum în cazul Greciei și
aprecierea monedei naționale ca în situația Irlandei. Chi ar dacă rata de conversie este
subevaluată sau supraevaluată la rata de schimb de paritate, rezultatul asupra
competitivității va fi la fel. O monedă care nu este apreciată va produce presiuni
inflaționiste care vor crește prețurile bunurilor produse în Ro mânia și va scădea eficiența
bunurilor exportate. O monedă care este apreciată în raport cu un echilibru al unui curs de
schimb va genera o majorarare a deficitului de cont curent și o reducere a exporturilor,
caz care nu poate fi rezolvat decât prin creșt erea ratei șomajului luarea unor măsuri de
austeritate. În concluzie, beneficiile adoptării monedei unice europene vor fi mari dacă se
va alege o rată a schimbului cât mai apropiată de nivelul de curs care susține
dezechilibrele externe și interne în limit e sustenabile.

26
2.10. Perspective economice la nivel global

Previziunile de iarnă ale Comisiei Europene estimează o accelerare a creșterii economice
la nivel global cu 3,4% în 2017 și cu 3,6% în 2018, estimări similare cu cele ale Fondului
Monetar Internaț ional. Potrivit FMI, țările avansate sunt așteptate să înregistreze o
creștere medie de 1,9% în 2017 și respectiv 2% în 2018, în timp ce țările în curs de
dezvoltare vor avea avansuri medii de 4,5% în 2017 și 4,8% în 2018. Creșterea
economică a Chinei a fo st revizuită la 6,5% pentru 2017, cu 0,3 pp peste estimarea din
Octombrie 2016, pe fondul așteptărilor privind continuarea implementării politicilor
destinate creșterii. Cu toate acestea, riscul de încetinire a creșterii economice a Chinei
este în continua re relativ ridicat, în condițiile în care creșterea se bazează într -o mare
măsură pe stimulentele statului, coroborate cu expansiunea creditării și progrese lente în
diminuarea datoriilor la nivelul companiilor. Astfel, pentru 2018 se estimează diminuarea
ritmului de creștere a economiei chineze la 6%. Creșterea globală este amenințată de
riscuri privind diminuarea consensului privind beneficiile globalizării, coroborată cu o
posibilă întărire a măsurilor protecționiste, determinată de accentuarea dezechili brelor la
nivel mondial și evoluții abrupte ale ratelor de schimb. În 2016 economia UE a făcut față
unor provocări semnificative (atacuri teroriste și tensiuni geo -politice, fluxuri
migraționiste, Brexit, riscuri asociate sistemului bancar, etc.), și cu to ate acestea, a
înregistrat o creștere de 1,9%.În anul 2016, România a înregistrat o creștere economică de
4,8%, fiind al șaselea an consecutiv de creștere (după 1,1% în 2011, 0,6% în 2012, 3,5%
în 2013, 3,1% în 2014 și 3,9% în 2015). Creșterea din 2016 s -a datorat contribuției
pozitive a cererii interne pentru consum, ca urmare a măsurilor de relaxare fiscală și a
majorărilor salariale care au îmbunătățit puterea de cumpărare a populației. In aceste
condiții, consumul privat s -a majorat cu 7,4%, iar consumu l guvernamental cu 4,5%
comparativ cu anul 2015. Formarea brută de capital fix a înregistrat o scădere, în termeni
reali, în condițiile unei slabe accesări a fondurilor europene, dar și a reducerii
semnificative a cheltuielilor de investiții publice. Expor tul de bunuri și servicii s -a
majorat cu 8,3%, în timp ce importurile de bunuri și servicii au înregistrat o creștere de
9,8%, cererea externă netă având o contribuție negativă (0,7 procente), în principal pentru
că sporul de cerere internă nu a putut fi a coperit în totalitate din producția internă. Din
punct de vedere al ofertei interne, s -a remarcat creșterea semnificativă a valorii adăugate
brute din sectorul serviciilor cu 7,0%. Evoluții pozitive s -au înregistrat si în sectoarele
industrie și construcți i, unde valoarea adăugată brută a crescut cu 1,8%, în timp în
agricultură a înregistrat o stagnare comparativ cu anul 2015. În anul 2016 comparativ cu
anul 2015 prețurile de consum s -au redus, pentru al doilea an consecutiv, atât ca medie
anuală ( -1,55%), cât și la sfârșitul anului ( -0,54%). Aceste diminuări de preț au avut la
bază reducerea cotei TVA de la 24% la 20% la restul categoriilor de produse, măsură
intrată în vigoare la 1 ianuarie 2016. Pe lângă această măsură s -au suprapus și alte
influențe dezi nflaționiste care s -au manifestat pe piața internă, provenite în principal din
prețurile administrate, pentru produse energetice. În cazul acestora s -au înregistat reduceri
suplimentare de preț față de cele datorate diminuării cotei de TVA din luna ianuari e,
acestea fiind accentuate de modificarea condițiilor de piață, prin suspendarea calendarului
de liberalizare a prețului gazelor naturale și continuarea procesului de liberalizare a
prețului energiei electrice, care s -a concretizat într -un preț în scădere la consumatorul
casnic. La aceste influențe s -a adăugat în cazul energiei electrice, diminuarea contribuției

27
pentru cogenerare și a tarifelor de transport. Totodată, s -au înregistat evoluții lunare mai
modeste pentru creșterea prețurilor mărfurilor alimen tare, pe fondul unui excedent de
ofertă pe acest segment de produse în spațiul comunitar. În luna martie 2017 inflația
anuală a fost de 0,18%, pe baza majorării prețurilor mărfurilor alimentare cu 1,67%. Față
de luna decembrie 2016 prețurile de consum au î nregistrat în martie o diminuare de
0,20% cauzată de reducerea cu 1,83% a tarifelor la servicii. Scăderea importantă a
tarifelor la servicii a avut la bază diminuarea cu 16,80% a prețurilor pentru abonamentele
radio -tv. În 2016, ocuparea forței de muncă, b azată pe datele din Conturile Naționale, s -a
redus cu 0,9%. Numărul salariaților din economie s -a majorat cu 1,9%, reprezentând 75%
din populația ocupată. Majorarea s -a datorat, în special, evoluției din agricultură și
construcții, unde numărul salariațilo r a crescut cu 10.7% și, respectiv, 6,3%. Rata
șomajului, conform AMIGO, s -a redus de la 6,8% în 2015 la 5,9% în 2016 .

28

Concluzii

Datorită criteriilor stabilite în Tratatul de la Maastricht, statele care vor adera la Uniunii
Europenă vor deveni țări care vor adopta moneda unică europeană. Această situație
reprezintă momentul în care noile state membre după ce vor păși în Sistemul Mon etar
European II, determinate de realizarea criteriilor de convergență nominale, vor adopta
moneda unică europeană, care prezintă integrarea absolută în Uniunea Economică și
Monetară. După integrarea în Uniunea Europeană, politicile monetare și politicile de curs
de schimb ale tuturor statelor membre se transformă într -un obiectiv comun, dar în acelaș
timp și alegerea strategiei valutare și monetare reprezintă un privilegiu și o
responsabilitate. Pentru România, intrarea în zona euro reprezintă un scop stra tegic foarte
important, al cărui calendar de realizare a fost creat ținând cont de beneficiile și costurile
viitoare pe care acest proiect le antrenează. Primul program de convergență, publicat în
ianuarie 2007, are o semnificație deosebită pentru țara noa stră, reprezentând primul
document care evaluează capacitatea de dezvoltare economică în situația promovării
politicilor care se ocupă cu realizarea convergenței reale și nominale. Ținând cont de
gradul de îndeplinire al criteriilor de convergență nominală , economia din țara noastră nu
întâmpină dificultății în ceea ce privește sustenabilitatea finanțelor publice. Din punctul
de vedere al inflației, performanțele țării noastre s -au imbunătățit considerabil. Există
anumite criterii care optimizează intrarea în zona euro, unul dintre aceste criterii fiind cel
al convergenței nominale care are un rol important în acest proces, dar un rol foarte
important il au și factorii care determină o solidă performanță în cadrul Uniunii
Economice și Monetare. Acești factor i sunt reprezentați de flexibilitate în piețele de
produse/ servicii, de consolidarea reformelor sistemelor de asigurări sociale și de pensii în
cadrul piețelor pentru factori de producție și politica fiscală a mobilității factorilor de
producție în cadrul pieței unice. Pentru îndeplinirea criteriilor de convergență nominală și
reală este utilă continuarea încercărilor pentru a obține formarea pieței interne de
capitaluri pe termen lung, consolidarea reducerii inflației și convergența ratelor de
dobândă cu cele stabilite de Tratatul de la Maastricht. De asemenea este necesară
extinderea pieței titlurilor de stat pe baza liberalizarii contului de capital. Avem nevoie,
așadar, și de o stabilitate relativă a cursului monedei naționale pe piață care poate fi
îndeplinită prin creșterea credibilității procesului de convergență. Experiența celorlalte
țări ne demonstrează că trecerea la moneda unică eurpeană nu trebuie grăbită pentru că
scopul final pentru care acționăm nu este adoptarea monedei euro, ci este creea rea unei
economii stabile, puternice, care să provoace echilibru și bunăstare. Țara noastră trebuie
să recupereze decalajele create față de membrii performanți ai Uniunii Europene, și de
aceea, orice pas făcut greșit poate genera prelungiri sau întrerupere a acestui demers.
Ținând cont de teoria uniunii economice monetare în care se precizează că o un stat dacă
nu are o economie productivă și deschisă la fel sau aproximativ la fel ca și economia
statelor deja prezente nu poate fi integrată, așadar, adoptarea monedei unice de către
România este indispensabilă în crearea satutului de membru cu drepturi depline în
Uniunea Europeană. Primii pași făcuți spre denominarea leului și afișarea în euro la o
serie de servicii și bunuri, se cer a fi criterii de ameliorare a creșterii prețurilor provocate
de adoptarea monedei unice. Acest proiect de mare importață este primul examen pe care
trebuie să îl susțină România, în calitate de membru al Uniunii Europene. Totul va
depinde de gradul de îndeplinire al criteriilor de c onvergență nominale și reale. Indiferent

29
la ce rezultat va ajunge țara noastră, acesta va întări cu siguranță afirmația economistului
Paul Samuelson: ”fiecare popor are moneda pe care o merită”.

30
Bibliografie

1. Maria Bârsan – Integrarea economică europeană, vol . I, Ed. 1995
2. Gheorghe Pîrvu – Uniunea economică și monetară, Ed. Fundația scrisului
românesc, 1999
3. Ioan Bari – Economia mondială, Ed. Didactică și pedago gică, București, 1994
4. Romano Prodi – O viziune asupra Europei, E d. Polirom, 2001
5. TURLIUC Vasile – Monedă și credit , Ed. econ omică, București, 2005
6. VRANCEANU Radu – Român ia și Uniunea Europeană, Ed. Polirom, 2002
7. Stefura G. -România și problem ele integrării europene, Ed. Universității , Iași, 007
8. Turliuc V. – Politici monetare, Editur a Polirom, Iași, 2002
9. Chabot C.N. – Euro -moneda europeană, Ed Teora, București, 2000
10. Isărescu M. – ”Disertația guvernatorului BNR”
11. Guvernul României – ”Raport de convergență 2016 – 2018”
12. Guvernul României – ”Raport de convergență 2017 -2020”
13. Paxino D. – Politica valutară și managementul riscurilor în tran zacțiile
internaționale, Ed. Economică, București, 2003
14. http://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/convergence -criteria.ro.html#price
15. http://adaptive -attitudes.behaviouralfinance.ne t/
16. http://www.bnro.ro/Discursul -domnului -Academician -Mugur -Isarescu -0613.aspx
17. http://www.bnro.ro/Prezentari -si-interviuri –1332.aspx
18. http://confirmation -bias.behaviouralfinance.net/
19. http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/why/index_ro.htm
20. http://ec.europa .eu/public_opinion/archives/flash_arch_en.htm
21. http://ec.europa.eu/consumers/conferences/behavioural_economics2/index_en.ht
22. http://heuristics.behaviouralfinance.net/anchoring/
23. http://www.skepdic.com/cognitivedissonance.html
24. http://papers.ssrn.com/sol3/paper s.cfm?abstract_id=1702815
25. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/p ortal/page/portal/eurostat/home
26. http://www.insse.ro/cms/