Programul de studii universitare de masterat: [617531]
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE BUCUREȘTI
Programul de studii universitare de masterat:
Contabilitatea agenților economici și a instituțiilor publice
LUCRARE DE DISERTAȚIE
CERCETAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ÎNTRE TEORIE
ȘI PRACTICĂ
Autor:
IANCU Ionel -Aurelian
Îndrumător științific:
Conf. univ.dr. GEORGESCU Floarea
București
2017
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 3
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ………………………….. ………………………….. 5
1. BILANȚUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
2. CONTUL DE PROFI T ȘI PIERDERE ………………………….. ………………………….. …….. 10
3. SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU ………………………….. ….. 13
4. SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE ………………………….. ……………………. 14
5. NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE ………………. 16
LUCRĂRI PREMERGĂTOARE ÎNTOCMIRII SITUAȚIILOR FINANCIARE ……… 18
PRINCIPII CONTABILE SI APLICAREA LOR LA INTO CMIREA SITUATIILOR
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 23
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 27
STRUCTURA ȘI METODOLOGIA ÎNTOCMIRII TABLOULUI FLUXURILOR DE
TREZORERIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 27
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 34
ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA TABLOULUI FLUXURILOR DE TREZORERIE.
PREVIZIONAREA SITUAȚIEI FINANCIARE A FIRMEI. STUDIU DE CAZ ………….. 34
CONCLUZII ȘI PROPUNE RI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 56
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
3
INTRODUCERE
Obiectivul standard ului IAS 1 este de a indica modul de prezentare a situațiilor
financiare, pentru a asigura comparabilitatea cu situațiile financiare ale entității pentru
perioadele precedente. Pentru a realiza acest obiectiv, standard ul IAS 1 prevede dispoziții
generale pentru prez entarea situațiilor financiare, orientări pentru structura acestora și dispoziții
minime privind conținutul lor.
Prezentul standard trebuie aplicat tuturor entităților economico -financiare , indiferent
dacă trebuie să întocmească sau nu situații financiare consolidate, deasemenea acest standard
trebuie aplicat ans amblului situațiilor financiare cu scop general întocmite și prezentate
conform Standardului Internațional de Raportare Financiară (IFRS).
Situațiile financiare sunt o reprezentare structurată a poz iției financiare și a
performanței financiare a unei entități economico -financiare. Obiectivul situațiilor financiare
cu scop general este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța financiară și
fluxurile de trezorerie ale unei entități economico -financiare, utile pentru luarea deciziilor
economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor, sarcină
încredințată conducerii entităților.
Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informa ții despre:
1. Activele;
2. Datoriile;
3. Capitalurile proprii;
4. Veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile;
5. Alte modificări ale capitalului propriu;
6. Fluxurile de trezorerie ale entității.
Situațiile financiare se întocmesc în conformitate cu urm ătoarele principii de bază:
1) continuitatea activității – prevede întocmirea situațiilor financiare pornind de la
ipoteza că entitatea își va continua în mod normal funcționarea cel puțin pe o perioadă de 12
luni din data raportării fără intenția sau necesit atea de a -și lichida sau reduce în mod
semnificativ activitatea. În cazul în care situațiile financiare nu se întocmesc conform
principiului continuității activității trebuie prezentată baza de întocmire a situațiilor financiare
și motivul pentru care enti tatea nu poate să -și continue activitatea;
2) contabilitatea de angajamente – impune recunoașterea elementelor situațiilor
financiare, cu excepția elementelor situației fluxurilor de numerar, pe măsura apariției acestora,
indiferent de momentul încasării/plății de numerar sau compensării în altă formă;
3) separarea patrimoniului și datoriilor – prevede prezentarea în situațiile financiare
doar a informațiilor despre patrimoniul și datoriile entității, care trebuie contabilizate separat
de patrimoniul și datoriile proprietarilor și ale altor entități;
4) necompensarea – constă în prezen tarea distinctă în situațiile financiare a activelor și
datoriilor, veniturilor și cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor și datoriilor sau a
veniturilor și cheltuielilor nu se admite, cu excepția cazurilor în care compensarea este permisă
de reg lementările aflate în vigoare;
5) consecvența prezentării – prevede menținerea modului de prezentare și de clasificare
a elementelor în situațiile financiare de la o perioadă de gestiune la alta.
Informațiile din situațiile financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici
calitative:
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
4
1) inteligibilitatea – informațiile trebuie clasificate, caracterizate și prezentate în mod
clar și concis;
2) relevanța – informațiile trebuie să fie importante pentru utilizatori și să -i ajute pe
aceștia să evalueze ev enimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze
evaluările lor anterioare;
3) credibilitatea – informațiile trebuie să fie complete, neutre și fără erori semnificative;
4) comparabilitatea – situațiile financiare trebuie să conțină info rmații comparative
aferente perioadei precedente pentru toate elementele raportate ale perioadei de gestiune
curente.
Conform capitolului I, articolul 5 din Legea contabilității nr. 82/24.12.1991, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, n r. 454 din 18.06.2008 următoarele persoane au
obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmescă situații financiare anuale:
societățile comerciale;
societățile/companiile naționale;
regiile autonome;
institutele naționale de cercetare -dezvoltare, societățile cooperatiste
instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial ;
subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor
prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/24.12.1991 , cu sediul în
România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin
unor persoane juridice cu sediul în străinătate ;
organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel
cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative,
fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil .
Entitățile mijlocii și mari , precum și entitățile d e interes public întocmesc situații financiare
anuale care cuprind:
– bilanț;
– cont de profit și pierdere;
– situația modificărilor capitalului propriu;
– situația fluxurilor de trezorerie;
– notele explicative la situațiile financiare anuale.
Aceste entități sunt cele conform REGLEMENTĂRILOR CONTABILE din 29 decembrie
2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
prevăzute la pct. 9 alin. (4) care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre
urmă toarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Entitățile mici întocmesc situ ații financiare anuale care cuprind:
– bilanț prescurtat,
– cont de profit și pierdere,
– notele explicative la situațiile financiare anuale.
Aceste entități sunt cele conform REGLEMENTĂRILOR CONTABILE din 29
decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale i ndividuale și situațiile financiare anuale
consolidate prevăzute la pct. 9 alin. (3) care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
5
CAPITOLUL I
PREZENTAREA SITUAȚ IILOR FINANCIARE
1. BILANȚUL
Oferind în primul rând informații despre poziția financiară a întreprinderii, bilanțul,
prezintă în etalon bănesc situația patrimoniului întreprinderii în două exerciții financiare
diferite: perioada de bază în comparație cu perioada curentă. În acest mod, prin intermediul
bilanțului, care constituie cel mai integral și complex document de sinteză, se prezintă posturile
bilanțiere, respectiv cele de activ și cele de pasiv, la încheierea exercițiului financiar, cât și în
celelalte cazuri precizate de lege. Prezentarea se face în urma grupării acestora în funcție de
proveniența și destinația lor, precum și eventualele corectări a valorilor.
Formatul bilanțului este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active
similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros și nu trebuie
prezentate la A I 5
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minera le
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu
oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afi liate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în
virtutea intereselor de participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și material e consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
6
4. Avansuri
II. Creanțe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de
un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
4. Alte creanțe
5. C apital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Alte investiții pe termen scurt
IV. C asa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându -se separat
împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de c are entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările
sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându -se separat
împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comen zilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și dat oriile privind asigurările
sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii și obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
7
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Există mai multe tipuri de bilanțuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:
1) după statutul juridic al întreprinderii
bilanț contabil inițial – se întocmește la înființarea întreprind erii
bilanț contabil curent – se întocmește pe parcursul activității în termenele
stabilite de legislație
bilanț contabil final – se întocmește la momentul încetării activității sau
lichidării întreprinderii.
2) după perioada de întocmire
bilanț contabil anual – se întocmește la sfîrșitul anului
bilanț contabil trimestrial – se întocmește trimestrial.
3) după sfera de cuprindere
bilanț contabil primar – se întocmește la nivel de întreprindere
bilanț contabil consolidat – generalizează informația la nivelul grupului
bilanț contabil centralizat – se întocmește la nivel de ramură sau la nivelul
economiei naționale în ansamblu.
Pentru realizarea funcțiilor contabilității: de informare, decizie și control, este necesar
ca în urma lucrărilor curente de contabilita te să se sintetizeze periodic informațiile generate de
conturi și calculele contabile, în documente de sinteză expresiv și relevante, accesibile nu
numai specialiștilor, ci și celor interesați de gestiunea unității patrimoniale în calitate de:
investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate și alte organisme economice și sociale.
Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitații financiare, deoarece
redau o imagine fidelă asupra situației patrimoniale, rezultatelor și situați ei financiare a
întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale – Republicată și a Legii
Contabilității 82/1991 – Republicată, agenții economici prevăzuți la pct. 9 alin. (4) conform
REGLEMENTĂRILOR CONTABILE din 29 decembrie 2014 priv ind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate sunt obligați să întocmească bilanț
contabil.
Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor elementelor patrimoniale ale unei
entități . Bilanțul contabil cont ribuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului,
a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială, care presupune:
– respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
– respectarea princi piilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitatea
activității bilanțului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
– posturile înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilității și bază informațională fundamentală,
bilanțul propriu -zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică și în expresie valorică
mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui
agent economic la un moment dat.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
8
Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul
unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de Legea
Contabilității.
Impor tanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:
1) funcția de generalizare a datelor contabilității;
2) funcția de cunoaștere a mersului activității economico -financiare;
3) funcția previzională.
1) Funcția de generalizare a datelor se manifestă prin faptul că bilanțul contabil grupează
și sistematizează informațiile despre elementele patrimoniale după o structură bine
determinată. În bilanț se preiau datele individuale din fiecare cont. Aceste date sunt grupate și
sistematizate în funcție de natura lor cu corelațiile dintre ele, în așa fel încât să se obțină date
sintetice care centralizează și generalizează informațiile economico -financiare care au intrat în
sistemul contabilitatii.
2) Funcția de analiză a mersului activității econom ico-financiare se manifestă prin aceea
că, pe baza bilanțului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectați
și a rezultatelor, se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității
economice și financiare . Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație,
managerii unităților patrimoniale analizează periodic situația economico -financiară, pe baza
bilanțului contabil, a anexelor sale și a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de
seama contabile.
3) Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea
viitoare. în acest scop, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele
următoare se fundamentează pe situația patrimonială și a rezultatelor din perioada considerată
baza de raportare.
Informațiile care trebuie prezentate în bilanț, în conformitate cu Standardul Internațional
de Contabilitate, sunt următoarele:
a) imobilizări corporale;
b) investiții imobiliare;
c) imobilizări necorporale;
d) active financiare [exclusiv valorile menționate la literele e), h) și i)];
e) investiții financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalență;
f) active biologice;
g) stocuri;
h) creanțe comerciale și similare;
i) numerar și echivalente de numerar;
j) datorii comercia le și similare;
k) provizioane;
l) datorii financiare [exclusiv valorile menționate la literele j) și k)];
m) datorii și creanțe aferente impozitului curent, după cum sunt definite în
IAS 12 Impozitul pe profit;
n) datorii privind impozitele amânate și creanțe privind impozitele
amânate, după cum sunt definite în IAS 12;
o) interes minoritar, prezentat în cadrul capitalurilor proprii; și
p) capital emis și rezerve atribuibile acționarilor societății -mamă.
Structura bilanțului
Bilanțul este un instrument specific metodei contabilității, care evidențiază la un anumit
moment în timp, pe baza principiului dublei reprezentări, în expresie valorică, echilibrul dintre
mijloacele economice și sursele lor de finanțare precum și rezultat ele obținute ca urmare a
investirii, consumării și reproducției capitalului. Mai simplu spus, prin bilanț se constată ceea
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
9
ce, la un anumit moment în timp, unitatea posedă (activ) și datorează (capitaluri proprii și
datorii).
Activul reflectă mijloacele ec onomice sub forma lor fizică, concretă, precum și
drepturile de creanță.
Pasivul , în schimb, vede patrimoniul sub prisma relațiilor în care se află subiectul
patrimoniului cu valorile care fac parte din activ, respectiv sursele acestuia (proprii și străin e).
Principalele elemente ale bilanțului sunt activele, capitalul propriu și datoriile, primul
regăsindu -se în activul bilanțului, iar ultimele două în pasivul bilanțului.
Este bine să reținem următoarele definiții date de reglementările internaționale,
introduse în țara noastră:
Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.
Beneficiile economice se referă la capacitate a activelor de a se transforma în numerar sau în
echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieșirile de numerar (de
exemplu o nouă tehnologie de producție care micșorează costurile).
O datorie reprezintă o obligație actuală a în treprinderii, ce decurge din evenimente
trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse, care încorporează
beneficii economice. Ieșirea beneficiilor economice pentru decontarea unei datorii presupune
plata în numerar, transferu l altor active, prestarea de servicii sau înlocuirea respectivei datorii
cu o alta.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Pentru a fi recunoscute (încorporat e) în bilanț, elementele care corespund definiției unei
structuri bilanțiere trebuie să îndeplinească simultan două condiții:
a) să existe probabilitatea intrării în întreprindere (în cazul activelor), respectiv ieșirii
din întreprindere (în cazul datoriil or) a beneficiilor economice viitoare aferente;
b) costul sau valoarea elementelor respective să poată fi evaluat(ă) în mod credibil.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
10
2. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
Contul de profit și pierdere face parte din situațiile financiare de închidere a
exercițiului financiar, este un document contabil de sinteză,ce prezintă rezultatul activității
întreprinderii și astfel măsoară performanțele unei entități în cursul unei perioade de gestiune.
În
calitate de componentă a situațiilor financiare contul de profit și pierdere prezintă interes
deoarece:
– permite determinarea rezultatului global dar și formarea unei aprecieri de
ansamblu asupra performanțelor financiare ale perioadei de gestiune;
– oferă posibilitatea unei recapitulări în într egime a elementelor de venituri și
cheltuieli ce au contribuit la obținerea rezultatului dar și la identificarea factorilor(favorabili
sau nefavorabili) care l -au influențat.
Modul de prezentare a contului de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după
conținutul informațional și forma de prezentare.
Dacă se are în vedere conținutul informațional, există două forme de prezentare:
1. după conținutul informațional se distinge:
– contul de profit și pierdere cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după natura
lor;
– cont de profit și pierdere cu prezentarea după destinație a cheltuielilor de
exploatare.
2. după forma de prezentare deosebim:
– sub formă de listă (vertical) ce prezintă formarea din treaptă în treaptă a
rezultatului exercițiului;
– sub formă de cont (tablou bilateral) unde , în partea stângă, se prezintă
cheltuielile și profitul, iar , în partea dreaptă, veniturile și pierderile.
Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanța întreprinderii și
reprezentând o structură distinctă a situațiilor financiare, contul de profit și pierdere, prezintă
o prelucrarea și sistematizare a tuturor veniturilor și cheltuielilor înregistrate în exercițiul
financiar curent.
Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu ajutorul a cestor
elemente, a căror recunoaștere și măsurare prezintă o dependență parțială față de conceptele de
capital și menținerea nivelului acestuia, noțiuni care sunt folosite în realizarea situațiilor
financiare.
Forma contului de profit și pierdere este urmă toarea:
1. Cifra de afaceri netă
2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile pri me și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
11
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute
de la entitățile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit
entităților afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
În concordanță cu reg lementările IASB , toate mișcările din cadrul întreprinderii,
concretizate în „consumuri de mijloace material, umane și bănești”, precum și „rezultatele
obținute în urma consumurilor efectuate” , sunt definite în modul următor:
– cheltuielile reprezintă di minuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub forma de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri
ale datoriilor, care se concretizate în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestora către acționari;
– veniturile reprezintă intrare brută de beneficii economice pe parcursul
perioadei, generate în cadrul desfășurării activității normale ale unei entități, atunci când aceste
intrări au drept rezultat creșteri ale capit alurilor proprii, altele decât cele rezultate din
contribuții ale acțio narilor la capitalurile proprii.
Cheltuielile unei entități economice reprezintă valorile plătite sau care urmează a fi plătite
pentru:
consumuri de stocuri șiservicii prestate;
cheltui eli cu personalul;
executarea unor obligații legale sau contractuale.
În contul de profit și pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă.
Deasemenea î n cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea,
provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Contabilitate cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli , după natura lor, și anume:
a) cheltuieli de exploatare:
cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție
al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor
nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și a
apei consumate; valoarea activelor biologice de natura stocurilor; costul
mărfurilor vândute și al ambalajelor;
cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și
chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii
executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; ch eltuieli de
protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări,
detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii
bancare și altele;
cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția so cială și alte
cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului
înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși;
despăgubiri, amenzi și penalități; donații , sponsorizări și alte cheltuieli
similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital; creanțe
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
12
prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costur i pot fi
determinate, aferente perioadei curente etc.).
b) cheltuieli financiare:
pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind investițiile
financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din
creanțe de natură financiară.
Veniturile unei entități includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume
propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse. Activitățile curente se
definesc ca fiind orice activitate desfășurată de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său
de activitate, precum și activitățile conexe acestora.
Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, dupa natura lor, du pă cum
urmează:
a) Venituri din exploatare:
1. venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de
servicii. În această categorie se includ și veniturile realizate din
vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală
obținer ea și vânzarea de locuințe;
2. venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus
(creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție
efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de execuție de la
sfârșitul perioad ei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și
serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru
depreciere reflectate;
3. venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor
efectuate de entitate pentru ea însăși, c are se înregistrează ca
imobilizări corporale și necorporale;
4. venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru
acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor,
precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;
5. alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din
creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite
sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din exploatare.
b) Venituri din exploatare:
1. venituri din imobilizări financiare;
2. venituri din investiții pe termen scurt;
3. venituri din investiții financiare cedate;
4. venituri din diferențe de curs valutar;
5. venituri din dobânzi;
6. venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
7. alte venituri financiare.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
13
3. SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
Obligația de a întocmi situația modificărilor capitalului propriu o au entitățile prevazute
la pct. 9 alin. (4) , precum și entitățile de interes public conform REGLEMENTĂRILOR
CONTABILE din 29 decembrie 2014 priv ind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate.
Variația capitalurilor proprii trebuie să se justifice și prin plusul sau minusul rezultat
din reevaluarea activelor imobilizate în conformitate cu prevederile IAS 16 . Procesul de
reevaluare duce la reflectarea imaginii fidele a valorii patrimoniale. Surplusul din reevaluare
poate fi utilizat pentru acoperirea pierderilor anterioare sau remunerarea proprietarilor.
Politicile contabile modifică rezervele constituite ale întreprinderii, au caracter
nemonetar, influențează avuția proprietarilor și rămân la dispoziția societății pe toată durata de
funcționare a acesteia. Totuși, întreprinderea trebuie să asigure continuitatea aplicării acelorași
reguli și norme privind eval uarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor
patrimoniale și a rezultatelor pentru a asigura comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele
întreprin derii, după deducerea tuturor datoriilor.
În conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate, originea și variația
capitalurilor proprii ale întreprinderii se explică prin influența a patru factori privind :
a) relațiile cu proprietarii :
– investiția de capital a proprietarilor prin aporturi în bani și în natura la capitalul
social ;
– distribuiri în favoarea proprietarilor prin restituiri (reduceri) de capital social
și prin dividende ;
b) activitatea de gestiune a întreprinderii reflectată în contul de profit și pierderi –
Venituri totale – Cheltuieli totale = Profit (elementul de legătură între bilanț și contul de profit
și pierdere) ;
c) activitățile accesorii, neobișnuite, cu influența directă asupra capitalurilor proprii,
respectiv, ree valuarea activelor fixe și conversia rezultatelor filialelor din străinătate ;
d) politicile contabile utilizate.
Situația modificărilor capitalului propriu face parte integrantă din situațiile financiare,
pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentat e situațiile financiare anuale.
Situația modificărilor capitalului propriu prezintă în detaliu toate variațiile capitalului
propriu care au fost înregistrate de o entitate pe parcursul unui exercițiu financiar, exepție
facând modificările rezultate din tra nzacțiile cu proprietarii care acționează în calitatea lor de
proprietari.
Situaț ia modificărilor capita lului propriu trebuie sa evidenț ieze:
a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;
b) fiecare element de venit sau cheltuială, câș tig sau pierde re care este recunoscut direct
în capitalul propriu ș i totalul acestor elemente;
c) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile și corecț ia erorilor
fundamentale.
Entitățile trebuie să prezinte în situația modificărilor capitalului propriu :
– tranzacț iile de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceș tia;
– soldul profitului cumula t sau al pierderii cumulate la începutul perioadei și la data
bilanț ului precum și modific ările pe parcursul perioadei;
– o reconciliere intre valoarea conta bilă a fiecă rei c ategorii de capital propriu la
începutul și la sfârș itul peri oadei, prezentâ nd disti nct fiecare modi ficare.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
14
4. SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
Obligația de a întocmi situația fluxurilor de trezorerie o au entitățile prevazute la pct. 9
alin. (4), precum și entitățile de interes public conform REGLEMENTĂRILOR CONTABILE
din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate.
Standardul Internationa l de Contabilitate IAS 7 define ște fluxurile de trezorerie
(denumite și fluxuri de numerar sau cash – flow) drept intrări sau ieș iri de numerar și
echivalente de numerar.
Obiectivul situațiilor fluxurilor de trezorerie este de a furniza informa ții despre poziția
financiară performanț ele și modi ficările poziț iei financiare a entității.
Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul
pe1rioadei, clasificate pe activități de exploatare, de investiții și de finanțare.
1. Activitățile de exploatare sunt principalele activități producătoare de venit ale entității,
precum și alte activități care nu sunt activități de investiții sau de finanțare.
Situația fluxurilor de numerar generate de activitățile de exploatare transformă
rezultatul exploatării într -un rezultat efectiv încasat, din care să se poată plăti cel puțin
obligațiile ce decurg din menținerea potențialului întreprinderii și anume:
plata stocurilor ce constituie aprovizionări (variația stocurilor);
susținerea decalajului dintre aprovizionare și ob ținerea stocurilor de produse
(variația stocurilor de produse);
susținerea decalajului dintre obținerea stocurilor de produse și valorificarea
lor (variația creanțelor clienți);
efectuarea investițiilor de înlocuire (amortizarea);
plata r emunerațiilor cuvenite acționarilor și creditorilor (acestea pot fi
clasificate fie ca activități de exploatare sau de finanțare).
Intrările de numerar și echivalente de numerar aferente activității de exploatare includ:
încasări în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;
încasări în numerar din redevențe, onorarii, comisioane;
încasări în numerar din dobânzi pentru credite și dividende pentru plasamente;
încasări în numerar din restituiri ale impozitului pe profit (venit).
Ieșirile de numerar și echivalente de numerar aferente activității de exploatare, cuprind:
plăți în numerar către furnizori și prestatori de servicii;
plăți în numerar către salariați;
plăți în numerar a dobânzilor pentru credite;
plăți privind impozite, taxe și v ărsăminte asimilate.
2. Activitățile de investiție constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate și
de alte investiții, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Ori de câte ori o
entitate achiziționează sau produce prin eforturi proprii imobilizări ea realizează
investiții. Deasemenea, ori de câte ori entitatea renunță la un activ imobilizat se cheamă
că ea face o dezinvestiție.
Intrările de numerar din activitatea de investiții, cuprind:
încasări în numerar din vânzarea de imobilizări;
încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii;
încasări în numerar din rambursarea avansurilor și creditelor acordate altor părți.
Ieșirile de numerar din activitatea de investiții, includ:
plăți în numerar pentru achiziționarea de i mobilizări;
plăți în numerar pentru achiziția de instrumente de capitaluri proprii;
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
15
avansuri în numerar și împrumuturi efectuate către terți.
3. Activitățile de finanțare sunt activități care au ca efect modificări ale dimensiunii și
compoziției capitalurilo r proprii și datoriilor entității .
Intrări de numerar din activitatea de finanțare, cuprind:
încasări în numerar din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capital;
încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, a
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligațiunilor, ipotecilor și a altor
împrumuturi pe termen scurt sau lung.
Ieșiri de numerar din activitatea de finanțare, includ:
plăți în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acțiunile firmei;
plăți în numerar ale dividendelor către acționari;
plăți în numerar efectuate pentru reducerea obligațiilor aferente unui contract
de leasing financiar;
rambursări de numerar ale unor sume împrumutate.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
16
5. NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
Notele explicative pe care trebuie să le întocmească entitățile trebuie:
să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii
situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite;
să ofer e informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și
pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau situația
fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cât ori este necesar,
pentru buna lor înțelegere:
denumirea entității care face raportarea;
faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia, și nu grupului;
data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;
moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
Principalele note explicative se referă la :
1. Active imobilizate – sold la începutul anului, creșteri și diminuări ale amo rtizării
înregistrate, sold la finele anului, prezentate pe clase de active imobilizate;
2. Provizioane pentru riscuri ș i cheltu ieli – sold la începutul anului , creșteri, reduceri , sold
la finele anului, preze ntate pe tipuri de provizioane ș i însoțite de prezentarea
modalităț ilor de calcul ale provizioanelor;
3. Repartizarea profitului – prezentarea repartizării pe destinații,î nsotita de elemente de
calcul pentru rezervele legale ;
4. Analiza rezultatului din exploatare – regruparea veniturilor ș i cheltuielilor directe,
indirecte, de administrare și de desfacere;
5. Situația creanțelor ș i a datoriilor – soldul final al fiecărei grupe de creanțe și datorii ș i
gruparea acestora pe ter mene de exigibilitate sub 1 an ș i peste 1 an.
6. Principii, politici ș i metode contabile aplicate – menț ionarea acestora însoț ită de
justificarea alegerii lor;
7. Acțiuni și obligaț iuni – numărul și valoarea fiecărui tip de acțiuni și obligaț iuni emise,
obligații și termene de ră scump ărare , pentru cele emise în timpul exerciț iului financiar
trebuie precizate sumele realizate, valoarea nominală , acțiuni proprii deținute;
8. Informa ții privind salariaț ii, administratorii ș i directorii – pentru administratori ș i
directori: salarizarea acestora ș i alte obliga ții asumate în legatură cu aceș tia. Pentru
salariaț i: numărul mediu aferent exerciț iului curent si precedent, fond de salarii,
asigură ri sociale, alte cheltiuieli;
9. Calculul si analiza principalilor indicatori economico -financiari . Cei mai importanț i
indicatori economico -financiari sunt:
– indicatorii de lichiditate
– indicatorii de risc
– indicatorii de activitate
– indicatorii de profitabilitate
– indicatorii privind rezultatul pe actiune
Conform REGLEMENTĂRI CONTABILE din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare
anuale individuale și situaț iile financiare anuale consolidate
În notele explicative la situațiile financiare, toate entitățile prezintă, în plus față de
informațiile cerute conform altor dispoziții ale prezentelor reglementări, informații referitoare
la următoarele:
a) politicile contabile adoptate, inclusiv:
– bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
17
– conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute
de prezentele reglementări;
– orice modificări semnificative ale politicilor contabile adopt ate;
b) dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să
prezinte:
(i) mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o
explicație a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conține; și
(ii) va loarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă imobilizările
corporale nu ar fi fost reevaluate;
c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:
(i) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehnicilor de evaluare,
dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu prevederile pct. 121 alin. (1)
lit. b);
(ii) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă,
modificările de valoare incluse direct în contul de profit și pierdere, pr ecum și
modificările incluse în rezervele de valoare justă;
(iii) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informații despre
aria și natura instrumentelor, inclusiv termenii și condițiile semnificative care pot afecta
valoarea, calendarul ș i certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; și
(iv) un tabel care să prezinte mișcările recunoscute direct în capitalurile proprii,
în cursul exercițiului financiar;
d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii
contingente neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost
acordată; separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile și entitățile
afiliate sau asociate;
e) suma avansurilor și creditelor acordate mem brilor organelor de administrație, de
conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror
sume restituite, amortizate sau la care s -a renunțat, precum și a angajamentelor asumate în
numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;
f) cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o
mărime sau o incidență excepțională;
g) sumele datorate de entitate care devin exigibile după o pe rioadă mai mare de cinci
ani, precum și valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta,
cu indicarea naturii și formei garanțiilor;
h) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
18
LUCRĂRI PREMERGĂTOARE ÎNTOCMIRII SITUAȚIILOR FINANCIARE
Lucrările pregătitoare au rolul de a verifica înregistrările efectuate în cursul exercițiului,
de a efectua inventarierea, de a realiza înregistrări aferente sfârșitului de exercițiu, de a
centraliza datele necesare.
Etapele verificărilor înregistrărilor:
1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiunilor;
Orice operațiune economico -financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării
ei într -un document care stă la baza înregistrăril or în contabilitate, dobândind astfel calitatea
de document justificativ.
În vederea întocmirii situațiilor financiare anuale se pleacă, în aceasta prima etapă, de la
verificarea dacă în evidența cronologică (Registrul jurnal) și cea sistematică (conturi) s-au
înregistrat toate documentele justificative aferente operațiilor economico -financiare care se
referă la exercitiul financiar încheiat. Sunt supuse verificării toate tranzacțiile economice și
financiare privitoare la aprovizionări, vânzări, consumuri, încasări, plăți, contractări și acordări
de împrumuturi, aplicarea deciziilor adunărilor generale, regularizări etc.
2. Verificarea concordanței dintre contabilitatea analitică și evidența operativă,
dintre contabilitatea sintetică și cea analitică;
În această etapă se pleacă mai întâi de la eviden ța operativă în întreprinderea respectivă. În
general, evidența operativă se organizeaz ă pentru imobiliză ri corpor ale, stocuri, unele active
banești și chiar pentru cheltuieli ș i venituri. De asemenea, se are î n vedere me toda de organizare
a contabilității analitice a unor active și pasive în funcție de opțiunea î ntreprinderii privitoare
la me todele alese și de necesităț ile de informare.
Astfel, pentru imobiliză rile corporale sub denumirea generică de „mijloace fixe” exist ă un
document de evidență operativă utilizat pentru reflectarea existenței și mișcă rii cantitative a
acestora numit „Lista pentru inventariere și evidență a mijloacelor fixe” deschis pe locuri de
gestionare (sec ții, ateliere, administra ție etc.)
Pentru contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se utilizează două metode, ș i anume:
– o metodă utilizand două registre: Fiș a mijl ocului fix ș i Registrul numerelor de
inventar;
– o metodă utilizand Registrul pentru eviden ța analitică .
Indiferent ce metodă se aplică, la finele anului se verifică concordanța dintre evidența
operativă unde existenț a de mijloace fixe este exprimată canti tativ cu evidența cantitativ
valorică de la contabilitate (fie Fiș a mijlocului fix, fie Registru pentru evidenț a analit ică).
În cazul stocurilor se are în vedere met oda de organizare a contabilității analitice a
stocurilor și anume: fie metoda fiș elor cantitativ -valorice, fie cea operativ -contabilă (per sold)
fie metoda global valorică .
Verif icarea concordanței dintre evid ența operativ ă și contabilitatea analitică se procedează
diferit în cazul aplicării primelor două metode, deoarece numai în aceste variante se deschide
documentul de evidență operativă a stocurilor „Fișă magazie”. în cadrul metodei global –
valorice este org anizată o evidență operativ ă în etalon valoric.
În fișa de magazie se consemnează existentele și mișcă rile d e stocuri în etalon cantitativ și,
ca urmare, este necesară verificarea concordanței dintre existent ele de la locuril e de pă strare
cu cele de la contabilitate. Pentru realizarea acestei verific ări se procedeaz ă în felul urmă tor:
– în cazul aplic ării metodei fiș elor cantitativ -valorice, gestionarii confruntă existentele
cantita tive de la finele anului din fiș ele de magazie cu existentele cantitativ e din fiș ele
analitice cantitativ va lorice de la contabilitate. Dacă există diferențe, se verifică toate
mișcările cantitative înregistrate în cursul anului atât la contabilitate cât ș i la locurile de
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
19
păstrare. Dar aceste confru ntări trebuie să se facă lun ar, așa că la finele anului se pune
problema verifică rii numai a lunii decembrie;
– în cazul aplică rii metodei o perativ contabile (per sold), câ nd la contabilitate se
prelucrează informațiile privind existența si miș carea stocurilor num ai valoric iar la l ocurile
de pă strare numai cantitativ, la finele anului se completează Registrul stocurilor la
contabilitate cu stocurile din fișele de magazie pe gestiuni și grupe de stocuri. După
preluarea exist entelor cantitative acestea se înmulț esc cu valorile utiliza te la evaluare a
stocurilor din contabilitate și se determină existentele valorice de la finele anului care se
compară cu existentele valorice din contabil itate, pe grupe de stocuri. Dacă există diferen țe,
urmează să se procedeze la o verificare inversă a p relucrării informațiilor privind existența
si miș carea st ocurilor, de la contabilitate pâ nă la documentele justificative.
La fel se procedează ș i la gestiuni, de la sto cul existent la finele anului până la
documentele justificat ive privind miș carea stocuri lor;
– în cazul aplică rii me todei global -valorice, la unităț ile de v ânzare cu amănuntul se
organizează o evidență operativă cu ajutorul Raportului de g estiune. Este utilizat pentru
mărfuri ș i ambalaje. Raportul de gestiune se completează zilnic în două e xemplare de că tre
gestionar, pentru fiecare gestiune în parte. La începutul fiecărei zile se î nscrie soldul valoric
de la finele zilei precedente după care se înregistrează pe baza de doc umente justificative
toate intră rile valo rice și respectiv ieș irile valorice, iar la finele fiecărei zile se determină
soldul care reprezint ă existentele scriptice de mărfuri ș i ambalaje. Exemplarul doi al
raportului de ge stiune se transmite contabilităț ii pentru a se verifica concordanț a cu
evidența analitic ă.
Pentru înca sările și plăț ile în numerar se utilizeaz ă ca document de evidență operativă
Registrul de casă care se întocmeș te zilnic în dou ă exemplare de casierul unităț ii pe baza
documentelor justificative de încasări și plăți în numerar. În urma însumă rii existentel or de
numerar de la începutul fiecărei zile cu încasările din care se scad plațile, rezultă soldul
casei.
Pe baza Registrului de casă se înregistrează în contabilitate toate operațiunile de
încasări și plăț i. Ca urmare, concordan ța dintre Registrul de casă și contabilitate trebuie să
se efectueze la intervale mai scurte de timp dar în mod oblig atoriu la 31 decembrie a
exerciț iului financiar.
Pentru toate cont urile sintetice care se dezvoltă pe conturi analitice este necesar să se
întocmească balanț e de ver ificare analitice cu ajutorul cărora se verifică concordanț a dintre
contabilitatea sintetică și cea analitică. Această concordanță se verifică prin corelațiile care
trebuie să existe între contul sintetic ș i conturile sale analitice , determinate cu ajutorul
balanț elor de verificare, astfel:
1. Soldul ini țial al contului sintetic trebuie s ă fie egal cu suma soldurilor iniț iale ale
conturilor analitice.
2. Rulajul debitor al contului sintetic trebuie să fie egal cu suma rulajelor debitoare ale
conturilor anal itice.
3. Rulajul creditor al contului sintetic trebuie să fie egal cu suma rulajelor creditoare
ale conturilor analitice.
4. Total sume debitoare ale contului sintetic trebuie să fie egal cu suma totalului
sumelor debitoare ale conturilor analitice.
5. Total sume creditoare ale contului sintetic trebuie să fie egal cu suma totalului
sumelor creditoare ale conturilor analitice.
6. Soldul final al contului sintetic trebuie să fie egal cu suma soldurilor finale ale
conturilor analitice.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
20
3. Întocmirea balanței de verificare provizorii înainte de inventariere;
Întocmirea primei balanț e de ver ificare a conturilor sintetice î nainte de inventariere se face
pe baza datelor din conturile sintetice. Această balanță provizorie are ca scop determinarea
existente lor de active, datorii ș i capitaluri proprii, pe baza datelor din contabilitate ș i stabilirea
soldurilor scriptice.
De asemenea, tot cu această balanță de verif icare provizorie, ca de altfel și cu cea definitivă,
se verifică realizar ea unei funcții ale bal anței de verificare și anume: Verificarea exactității
datelor î nregistrate în conturi prin verificarea egalităților specifice balanț ei de verificare.
După ce s-au realizat primele dou ă lucrări premergatoare, se trece la î ntocmirea ba lanței de
verificare si ntetice pe baza datelor din conturile sintetice. Această balanță de verificare î nainte
de inventariere are scopul de a determina existentele de active, datorii ș i capitaluri pe baza
datelor din contabilitate, ceea ce se numeș te sold scriptic.
Întocmirea ac estei prime balan țe de verificare realizează una din principalele funcții ale
acesteia și anume: „Verificarea exactității datelor înregistrate î n conturi ”. Cu aceasta ocazie se
verifică egalitțăile specifice balanței de verificare î n funcție de tipurile de balanță întocmită, ș i
anume cu un a, doua, trei sau patru egalităț i. Stoc ul scriptic se poate determina î ntocmind
oricare din aceste balan țe, dar se recomand ă întocmirea balanț ei de verificare cu patru egalităț i,
deoarece este cea ma i utilă pentru întocmirea situaț iilor fina nciare anuale. Este important să se
confrunte rulajele din balanț a de verificare cu totalul sumelor din R egistrul jurnal, care trebuie
să fie egale pentru aceeași perioadă de timp.
Prin analiza balanț elor de verifi care analitice și sintetice se pot determina înregistrări greșite
a unor tranzacț ii economice, ca urmare a nerespectării dublei înregistrări, însumarea detaliată
a rulajelor sau stabilirea detaliată a soldurilor. Erorile de înregistrare se determină prin
egali tățile care trebuie să existe î ntre totalul diferitelor coloane, precum și prin intermediul
corelaț iilor care se stabilesc cu ajutorul lor.
4. Inventarierea generală a patrimoniului și înregistrarea diferențelor;
Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă ansamb lul operaț iunilor prin care se
constat ă existența ș i stare a tuturor elementelor de activ ș i pasiv, cantitativ valoric sau numai
valoric, aflate în patrimoniul unităț ilor la o anumit ă dată. Este lucrarea pregătitoare întocmirii
situaț iilor financi are anuale prin care se stabilește situaț ia final ă a patrimoniului fiecă rei
întreprinderi ș i cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile sau valorile deținute
cu orice titlu, aparț inând altor persoane fizice și juridice, în vederea întocmirii bilanț ului.
Întreprinderile au obliga ția să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de
pasiv deținute la î nceputul acti vității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării, în cazul
fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevă zute de lege.
Inventarierea, î n calitatea sa de procedeu al metodei contabilităț ii, are mai multe func ții,
dintre care cele mai importante sunt:
a) Funcția de control a concordanței dintre informaț iile furnizate de contabilitate ș i
realitate .
b) Funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exerciț iului.
c) Funcția de calcul și de evidență a stocurilor.
Etapele inventarierii
Inventarierea este acțiunea de î ntocmire a inventarului, ca prim document indispensabil î n
contabilitate. Num ai pe baza u nui inventar se poate deschide și închide contul Bilanț .
Dacă privim inventarul în raport cu Bilanț ul, putem distinge:
inventar inițial, î ntocmit în vederea unui Bilanț de deschidere
inventar final, efectuat î n vederea punerii de accord a c onturilor cu realitatea pentru
întocmirea Bilanțului de î nchidere
Inventarierea cuprinde urmă toarele etape:
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
21
pregă tirea inventarierii
stabilirea stocurilor faptice
stabilirea rezultatelor inventarierii
regularizarea plusurilor ș i minusurilor
Pregătirea inve ntarierii constă î n a lua o serie de m ăsuri pentru a asigura buna desfaș urare a
acesteia: sortarea, aranjarea, etichetarea materialelor, produselor, mărfurilor ș i altor valori
materiale. Stabilirea stocurilor faptice se realizează de că tre co misia de inven tariere, prin
numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz.
Toate cantitățile ce se constată de comisie se înscriu î n listele de in ventariere ce se î ntocmesc
pe ge stionari, bonuri de depozitare ș i feluri de bunuri. Pentru determinarea rezulta telor
inventarierii se evaluează mai întâi stocurile înscrise î n listele de inventariere. Acestea se
semneaz ă de membrii comisiei ș i de gestionar. Se compară valoarea stocurilor faptice cu
valoare stocurilor scriptice.
5. Determinarea rezultatelor exercițiului și re partizarea acestuia;
Delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor este impusă de aplicarea principiului
independen ței exerciț iilor financiare car e presupune determinarea corectă a rezultatului
exerciț iului. Astfel, acest principiu impu ne ca toate operaț iile economice care au avut loc într –
un exerciț iu financiar s ă fie reflectate î n contabilitatea acelui exerci țiu. Dar există operații
economice care se efectuează într-un exercițiu financiar și se referă la exerciț iile financiare
viitoare . Așa este c azul cheltuielilor și veniturilor înregistrate î n avans.
Atât în cazul cheltuielilor cât și a veniturilor, apar două categorii de înregistrări în
contabilitate ș i anume:
– separarea cheltuielilor ș i veniturilor ce au fost efectuate î n perioada curentă , dar care
privesc perioada viitoare, prin majorar ea cheltuielilor (veniturilor) î n avans;
– separarea cheltuielilor ș i veni turilor care au fost efectuate în perioada anterioară, dar
care se referă la exerciț iul curent prin diminuarea cheltuielilo r (venituril or) înregistrate în avans
și majorarea cheltuielilor (veniturilor) corespunzatoare.
6. Stabilirea rulajelor lunare în registrul jurnal și în cartea mare;
Așa după cum se cunoaș te, pe b aza documentelor justificative în care sunt consemnate
operaț iile economic o-financiare se face contarea acestor operații, după care se înregistrează î n
evident a cronologică și sistematică .
Evidența cronologică se realizeaz ă cu ajuto rul Registrului jurnal unde se î nscriu toate
formulele contabile î ntocmite, pe ba za documentelor j ustificative, în ordinea în care au avut
loc în timp, cronologic. Această eviden ță cronologică nu are în vedere niciun criteriu de grupare
în afară de timp. În registrul jurnal, la sfârșitul fiecărei luni se totalizează sumele debitoare ș i
creditoare care reprezint ă rulajul lunii respective. Aceste rulaje trebuie s ă corespund ă cu
rulajele lunii respective din balanța de verificare sintetică a aceleiaș i luni.
La finele anului se procedează în felul urmă tor:
– se totalizează provizoriu sumele din R egistrul jurnal, care se compară cu rulajul din
balanț a de verificare întocmit ă înainte de inventariere;
– după efectuarea inventarierii, dacă există diferențe de inventar, acestea se
înregistrează î n Registr ul jurnal pe luna decembrie după care se totalizează, su mele
reprezentâ nd rulajul lunii decembrie care trebuie să fie egal cu rulajul din b alanța de verificare
definitivă .
Cartea -mare reprezintă formularul utilizat pentru evidența sistematică , respectiv pentru
conturile sintetice. La finele anului, dup ă înregis trarea diferen țelor de inventar se totalizează
rulajele, total sume ș i se determin ă soldul final al conturilor sintetice. Totalizarea unor elemente
ale conturilor sintetice se face și î n func ție de formularul utilizat de î ntreprindere: Cartea mare,
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
22
Maestru -sah, Cartea mare pe jurnale, sau alte tipuri de formulare permise de normele conta bile
româneșt i.
7. Întocmirea balanței de verificare definitive.
Balanț a de verificare este un procedeu specific al metodei contabilității cu ajutorul căreia
se verifică respectarea principiului dublei î nregistr ări a operațiilor economice, asigurâ nd prin
aceasta exactitatea î nregistr ărilor efectuate î n conturi.
Toate operaț iile economice ce au loc într-o unitate patrimonială se înregistrează î n conturi,
care la randul lor pun în evidență, în orice moment, situaț ia elementelor patrimoniale pe care
le reprezint ă: existentele de la începutul perioadei, mișcările (creșterile, micșorările) din cursul
perioadei ș i soldu rile finale. Toate aceste date înscrise în conturi sunt transpuse în balanț a de
verificare.
Funcțiile balanț ei de verificare:
1. Funcț ia de verificare a exactității înregistrărilor efectuate î n conturi;
2. Funcț ia de verificare a concordan ței dintre conturile sintetice ș i cele analitice;
3. Funcția de legătură între conturile si ntetice ș i bilant;
4. Funcția de grupare și de contabilizare a datelor înregistrate î n conturi;
5. Funcția de analiză a activităț ii economice .
Întocmirea balan ței de verificare.
Balan țele de verificare se întocmesc de regulă lunar și ori de câte ori este necesar, în scopul
verificării exactității înregistră rilor efectuate.
Pentru î ntocmir ea balanței de verificare este necesar să se realizeze următoarele lucrări, î n
ordine succesiv ă:
– toate document ele justificative ce consemnează operații economice se contează și se
înregistreaz ă în ordine cronologică î n registrul – jurnal;
– se trec toate opera țiile din registrul jurnal în registrul Cartea Mare (sau fișe de conturi),
adică din evidența cronologică în evidența sistematică ;
– se totalizează sumele din debitul și creditul fiecărui cont deschis în registrul Cartea
mare și se determină soldurile finale ale acestora;
– se transcriu datele din conturile deschise în evidența sistematică (solduri iniț iale,
rulaje, total sume, solduri finale) î n formularul de balan ță de verificare;
– se totalizează colanele balanței de verificare ș i se verific ă egalităț ile dintre coloanele
perechi, proprii balan ței. Se verific ă, de asemenea, dacă totalul rulajelor stabilite în cadrul
balanț ei de verificare este egal cu totalul rulajelor din registrul jurnal.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
23
PRINCIPII CONTABILE Ș I APLICAREA LOR LA ÎNTOCMIREA SITUAȚ IILOR
FINANCIARE
Elementele prezentate în situaț iile financiare anuale se evaluează î n conformitate cu
principiile contabil e generale, conform contabilităț ii de angajamente.
1. Principiul continuității activităț ii
Acest principiu presupu ne că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a
intra î n stare de lich idare sau reducere semnificativă a activității. Dacă administratorul societății
constată unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la
incapacitatea acesteia de a -și continua activitatea, aces te elemente trebuie prezentate î n notele
explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt î ntocmite pe baza principiului
continuității activității , această informaț ie trebuie prezentat ă împreuna cu explicații privind
modul de întocmire a acestora ș i motivele care au stat la baza deciziei conform căreia societatea
nu-și mai poate continua activitatea. Continuitatea exploatării este legată de factori obiectivi
sau subiectivi. Societatea t rebuie să depisteze existenț a facto rilor care ar putea să genereze
starea de continuitate:
Factori de ordin financiar :
Fond de rulment negativ
Situa ție net ă negativă
Situaț ii de trezorerie negative
Imposibilitatea plății dator iilor scadente
Apelul la surs e de finanț are cu caracter oneros
Imposibilitatea plații ratelor la î mprumuturile scadente
Factori legaț i de expoatare :
Capacitate de autofinanțare negativ ă
Pierderi de pieț e importante
Existența unei subactivităț i notabile
Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într -un viitor previzibil activitatea
entității, ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activității și/sau metodele contabile
(a se vedea în acest sens și principiul permanenței metodelor), enumerăm:
– divizarea (în două sau mai multe noi entități);
– fuziunea cu una sau mai multe entități (prin comasare sau prin absorbție);
– inițierea unui parteneriat strategic (asociere în parti cipațiune, etc.);
– schimbarea semnificativă a acționariatului, a obiectului sau a zonei geografice de
acțiune;
– cotarea la bursă;
– restructurarea masivă a activității și/sau structurii entității (schimbare de obiect,
extindere sau reducere de activitate și/sau dimensiune);
– privatizarea, (re)naționalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a
structurii asociative a entității;
– intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau
de lichidare).
Oricare din aceste evenimente va influența în mod decisiv aplicarea politicilor și
metodelor contabile în cadrul entității sub influența noilor circumstanțe, prin:
– concepția generală de conducere și administrare;
– politica și metodele de amortizare a imobilizărilor și evaluare a elementelor
patrimoniale;
– politica de aprovizionare și stoc ;
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
24
– politica de investiții;
– politica de producție și desfacere, privind cantitatea, calitatea și gama sortimentală
produsă, politica de prețuri și modalitățile de distribuție și vânzare;
– politica de personal și salarizare, privind numărul și structura personalului, modul de
calcul și cuantumul salariilor;
– obiectul de activitate;
– activele redundante;
– achitarea datoriilor și încasarea creanțelor;
– politica de dividend, etc.
Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu altă entitate își va face ordine în patrimoniu
și în activitate: va lichida stocurile supranormative și va vinde activele redundante, va amâna
noile investiții, își va încasa cât mai repede creanțele și își va achita datoriile, își va concentra
eforturile pe activitățile cele mai profitabile, își va reduce personalul, în general își va reduce
cheltuielile, etc. cu scopul de a avea o poziție cât mai avantajoasă la negocierile de fuzion are,
de a avea un bilanț cât mai « curat » și o profitabilitate cât mai înaltă, astfel încât ponderea
activului său net contabil (capitalului) să fie cât mai mare în activul (capitalul) noii entități,
indiferent dacă fuziunea se face prin absorbție sau pri n comasare. Drept urmare, proprietarii
entității vor avea o poziție mai bună în noua entitate rezultată din fuzionare.
2. Principiul permanenț ei metodelor
Metodel e de evaluare trebuie aplicate î n mod consecvent de la un exerci țiu financiar la
altul, pentr u asigurarea comparabilității în timp și î n spa țiu. Dacă însă activitatea economică
justifică necesitatea unei alte metode, fie pentru că s-a schimbat co ntextul economic, fie pentru
că alegerea inițială a metodei s -a facut în mod eronat , sau pe ntru că o re glementare contabilă
impune o astfel de modificare, soci etatea are posibilitatea schimbă rii acelei metode. Pentru a
asigura încă comparabilitatea, societatea va prezenta în notele explicative motivul schimbării
metodei și a efectului schimbă rii.
3. Princi piul prudenț ei
Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă , și î n special:
a) poate fi inclus numai profitul re alizat la data bilanț ului.
b) trebuie să se țină seama de toate datoriile apărute în cursul exerciț iului
financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai
între data bilanțului și data î ntocmirii acestuia .
c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale
apărute în cursul exerciț iului fina nciar curent sau al unui exercițiu f inanciar precedent ,
chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data î ntocmirii acestuia.
d) trebuie să se țină cont de deprecieri, indiferent dacă rezultatul exerciț iului
financiar este pierdere sau profit .
Prudența este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu
obiectivul (principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un
punct de vedere pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare și interzice
luarea în considerare a plusurilor de valoare. Excepțiile sunt destul de rare: de exemplu,
plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalență.
Dacă nu există nici un Standard Internațional de Contabilitate relevant, administratorii
întrepr inderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire și
prezentare a situațiilor financiare" și se vor asigura că situațiile financiare furnizează informații
care să fie:
a) relevante, adică utile pentru nevoile utilizatorilor d e luare a deciziilor;
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
25
b) credibile, în sensul că:
(i) reprezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii;
(ii) reflectă substanța economică a evenimentelor și tranzacțiilor și nu
doar forma juridică;
(iii) sunt neutre, adică nepărtinitoar e față de acționari ;
(iv) sunt prudente; și:
(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.
4. Principiul independenț ei exercițiului
Trebuie să se țină cont de veniturile ș i cheltuielile aferente exercițiului financiar ,
indiferent de data încasăr ii sau plății acestor venituri ș i cheltuieli. Ap licarea acestui principiu
are în vedere:
• practicarea un ei contabilități de angajamente , care presupu ne înregistrarea
cheltuielilor în momentul angajării, respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau recepți ei
lucrărilor de la terți si înregistrarea veniturilor în momentul livrării bunurilor ,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor .
• utilizarea conturilor de venituri și cheltuieli î n avans .
5. Principiul evaluării separate a elem entelor de activ și de datorii
Conform ace stui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie
evaluate separat. Acest principiu reprezintă abandonarea practicii evaluărilor administrative,
nediferențiate, prin metodă unică, impusă printr -un act norma tiv (specifice economiilor
centralizate) și adoptarea metodelor economice de evaluare, care să țină seama atât de
caracteristicile elementului patrimonial supus evaluării, cât și de utilitatea sa sau de condițiile
pieței sale.
6. Principiul intangibilit ății
Bilanț ul de deschide re pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu
bilanțul de închidere al exerciț iului financiar precedent.
7. Principiul necompensării
Orice compensare între elementele de activ și de datorii sau între elementele de venituri
și cheltuieli e ste interzisă. Eventualele compensări între creanț e și datorii față de aceleaș i agent
economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în
contabilitate a veniturilor și cheltuielilor la valo area integrală .
Sunt de asemenea permise, în condițiile legii, după o temeinică analiză și cu apobarea
conducerii întreprinderii, compensarea între plusurile și minusurile în gestiune detectate cu
ocazia inventarierii, cu condiția ca acestea să fie echival ente și:
– în cadrul aceleiași gestiuni, sortimentele respective să fie confundabile, având
caracteristici similare;
– între două gestiuni, acestea să fie legate logic și succesiv în cadrul fluxului de
producție (de exemplu, secție de producție – spațiu de depozitare sau depozit – magazin,
etc.).
8. Principiul prevalen ței economicului asupra juridicului
Prezentarea valorilor d in cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se
face ț inând seam a de fondul economic al tranzacției sau al ope rațiunii raportate, ș i nu numai
de forma juridică a acestora.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
26
9. Principiul pragului de semnificaț ie
Elementele de bilanț și de cont de profit ș i pierdere care sunt precedate de c ifre arabe
pot fi combinate dacă :
– acestea reprezintă o sumă nesemnificat ivă.
– o astfel de combin are oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiț ia ca
elementele s ă fie prezentate separat în notele explicative.
Orice element ca re are o valoare nesemnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul
situațiilor finanicare . Elemente cu valori nesemn ificative care au aceeași natură sau cu funcții
similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată .
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
27
CAPITOLUL II
STRUCTURA ȘI METODOLOGIA ÎNTOCMIRII TABLOULUI FLUXURILOR DE
TREZORERIE
Analiza structurii vizează modelul tabloului relevat de norma internațională IAS.
Alegerea acestui model se datorează rolului pe care normele internaționale îl joacă asupra
normalizării marii majorități a țărilor, inclusiv țara noastră.
Fluxur ile de trezorerie ale activităților de exploatare
Activitățile de exploatare sunt principalele activități generatoare de venituri și orice alte
activități cu excepția celor definite ca fiind activități de investiții sau de finanțare.
Mărimea mișcărilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator cheie al măsurii
în care întreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a
rambursa împrumuturile sale, a menține capacitatea sa de exploatare, a vărsa dividende și a
realiza noi investiții, fără să recurgă la alte surse externe de finanțare.
Deasemenea, utilizate cu alte informații, informațiile privind diferitele categorii de
fluxuri istorice de trezorerie legate de exploatare pot să fie utile pentru previziune flu xurilor
viitoare de trezorerie aferente exploatării.
Fluxurile de trezorerie ale activităților de exploatare sunt, în mod esențial, consecința
principalelor activități generatoare de venituri ale întreprinderii. Ca urmare, ele sunt, în general,
rezultatul operațiilor și evenimentelor care concură la formarea rezultatului net.
Definiția și precizările anterioare, deși imprecise, sunt completate de IAS 7, printr -o
listă de exemple. Astfel, constituie fluxuri de trezorerie ale exploatării, cu predilecție:
– încasările care decurg din vânzarea de bunuri și servicii;
– încasările care provin din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri;
– plățile privind furnizorii și salariații;
– plățile de impozite, exceptând cazurile când ele vizează activitățile de i nvestiții
sau de finanțare.
O întreprindere poate să dețină titluri în scopuri comerciale, caz în care acestea sunt
asemănătoare stocurilor achiziționate pentru a fi revândute. Ca atare, fluxurile de trezorerie,
care provin din achiziționarea și cesiunea d e titluri deținute în scopuri comerciale, sunt incluse
în categoria activităților de exploatare. În mod asemănător, avansurile de casă și împrumuturile
acordabile de instituțiile financiare sunt clasificate, în general, în categoria activităților de
exploa tare, știut fiind că ele se referă la principala activitate generatoare de venituri a acestui
tip de unități.
Unele operații, precum cesiunea unei imobilizări de tipul instalațiilor de producție, pot
să genereze un plus sau un minus de valoare, care afectează rezultatul net. Fluxurile de
trezorerie legate de astfel de operații nu aparțin, totuși, exploatării, deoarece astfel de operații
intră sub incidența activităților de investiții.
O întreprindere trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie aferent e activ ității de
exploatare utilizând următorele metode :
fie la metoda directă, conform căreia informațiile furnizate se referă la încasări și plăți
(intrări și ieșiri de fonduri) brute;
fie la metoda indirectă conform căreia rezultatul net este corectat, pentru a ține cont:
– de influența operațiilor care nu au caracter monetar;
– de orice report sau regularizare a încasărilor sau plăților trecute sau viitoare, presupuse
de exploatare;
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
28
– de elementele de venituri sau de cheltuieli asociate fluxurilor de tr ezorerie care vizează
investițiile sau finanțarea.
IAS 7 recomandă întreprinderilor utilizarea metodei directe, pentru că această metodă
permite obținerea de informații care se dovedesc a fi utile pentru estimarea fluxurilor viitoare
de trezorerie, fapt ce nu este posibil prin aplicarea metodei indirecte.
Metoda directă presupune operarea directă în fluxuri monetare, pe care le grupează în
diferite categorii de încasări și de plăți.
Sunt prezentate prin aceasta metoda clasele majore de plati si incasari bru te în numerar.
Intreprinderile sunt incurajate sa foloseasca aceasta metoda, pentru ca ea furnizeaza informatii
folositoare în estimarea fluxurilor de numerar viitoare, si care nu sunt disponibile prin metoda
indirecta. Prin metoda directa informatiile pri vind clasele majore de incasari si plati brute în
numerar pot fi obtinute astfel :
1. din inregistrarile contabile ale intreprinderii ;
2. prin ajustarea vanzarilor, costului acestora si a altor elemente în contul de profit
si pierdere cu :
– modificarile pe parcu rsul perioadei ale stocurilor si creantelor si
datoriilor din exploatare ;
– alte elemente decat numerarul ;
– alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de numerar
din investitii sau finantare.
Tabelul nr. 1 – Fluxurile de trezorerie relative la activitățile de exploatare prin metoda directă
Conform metodei directe, informațiile privind principalele categorii de intrări și ieșiri
de fonduri brute pot să fie obținute:
fie pe baza înregistrărilor contabile ale întreprinderii;
fie prin ajustarea vânzărilor, costului vânzărilor (sau dobânzilor și veniturilor
asimilate și dobânzilor debitoare și cheltuielilor asimilate, pentru o instituție financiară)
și celelalte elemente ale contului de profit și pierdere în funcție:
de variațiile intervenite în cursul exercițiului, în cadrul stocurilor, creanțelor și
datoriilor de exploatare;
de celelalte elemente fără incidențe monetare;
de celelalte elemente pentru care incidențele monetare constau în fluxuri de
investiții sau de finanțare.
(+) Încasări generate de relațiile cu clienții
(-) Plăți în favoarea furnizorilor și personalului
(+) Dobânzi și dividende plătite1)
(+) Plăți privind impozitele asupra beneficiilor2)
(+) Alte plăți generate de exploatare
(±) Elemente extraordinare
= (±) Fluxul net de trezorerie relativ la activitățile de exploatare
1) Aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria fluxurilor de finanțare
2) Acest flux ar putea fi împărțit între activitățile de exploatare, cele de investiții și cele de
finanțare
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
29
Tabelul nr. 2 – Fluxurile de trezor erie relative la activitățile de exploa tare prin metoda
indirectă
Fluxul net de trezorerie care provine din activitățile de exploatare se de termină prin
ajustarea rezultatului net, ținând cont de incidența:
variațiilor intervenite în cursul exercițiului, în cadrul stocurilor, creanțelor și datoriilor
din exploatare;
altor elemente care nu comportă nici încasări, nici plăți, precum amortizările ,
provizioanele, impozitele amânate, câștigurile sau pierderile din schimb nerealizate,
beneficiile nedistribuite ale societăților asociate și interesele minoritare (în contextul
conturilor consolidate);
altor elemente pentru care incidența asupra trezoreriei se realizează prin fluxurile de
investiții și cele de finanțare.
O altă soluție de prezentare a fluxului net de trezorerie, care provine din activitățile de
exploatare, pe baza metodei indirecte constă în reliefarea veniturilor și cheltuielilor aferente
contului de profit și pierdere și a variațiilor intervenite în cursul exercițiului în cadrul stocurilor,
creanțelor și datoriilor din exploatare.
± Rezultatul net înaintea imozitării și elementelor extraordinare
+ Cheltuielile cu amortizările și provizioanele
– Venituri din amortizări și provizioane
±Rezultatul cesiunii imobilizărilor și plasamentelor
+ Cheltuieli privind dobânzile
– Venituri din plasamente
= Rezultatul din exploatare înaintea variației necesarului în fond de rulment
± Variația stocurilor
± Variația conturilor clienți și altor creanțe din exploatare
± Variația conturilor furnizori și a altor datorii din exploatare
– Dobânzi și dividende plătite1)
– Plăți privind impozitele asupra beneficiilor2)
± Elemente extraordinare
=± Fluxul net de trezorerie relativ la activitățile de exploatare
1) Aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria fluxurilor de finanțare
2) Acest flux ar putea fi împărțit între activitățile de exploatare, cele de investiții și cele de
finanțare
Eliminarea veniturilor și cheltuielilor nelegate
de exploatare
Eliminarea veniturilor și cheltuielilor fără incidență asupra trezoreriei
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
30
Fluxurile de trezorerie ale activității de investiții
IASB precizează că fluxurile care rezultă din activități de investiții indică în ce măsură
plățile au fost efectuate pentru achiziționarea de active destinate să genereze venituri și fluxuri
de trezorerie viitoare.
Fluxurile de trezorerie ale activităților de investiții oferă informații privind ma niera în
care întreprinderea își asigură perenitatea și creșterea. Ele se referă la:
plăți efectuate pentru achiziționarea de imobilizări corporale și necorporale, precum și
a altor active pe termen lung, inclusiv cheltuielile de dezvoltare capitalizate și plățile
implicate de imobilizările produse de întreprindere pentru sine;
încasări care decurg din vânzarea de imobilizări corporale și necorporale precum și a
altor active pe termen lung;
plăți efectuate pentru achiziționarea de titluri de participare și de titluri de creanță ale
altor întreprinderi, precum și plăți efectuate pentru achiziționarea de participații în
întreprinderi de tip joint -venture;
încasări relative la vânzarea de titluri de participare și de titluri de creanță ale altor
întreprinderi, precum și încasări relative la vânzarea de participații în întreprinderi de
tip joint -venture (altele decât încasările generate de instrumente considerate ca fiind
echivalente de lichidități sau cele deținute în scopuri comerciale);
avansurile de trezoreri e și împrumuturile acordate (altele decât avansurile și
împrumuturile acordate de o instituție financiară);
încasări care decurg din rambursarea avansurilor și împrumuturilor acordate
altor părți (altele decât avansurile și împrumuturile acordate de o inst ituție financiară).
Tabelul nr. 3 – Fluxurile de trezorerie ale activității de investiții
Fluxurile de trezorerie ale activității de finanțare
Activitățile de finanțare sunt acele activități care antrenează schimbări în mărime și
structura capitalurilor proprii și capitalurilor împrumutate ale întreprinderii.
Prezentarea separată a acestor fluxuri în tabloul de trezorerie este dată de posibilitat ea
utilizării lor în previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile
(capitalurile) viitoare.
Mișcările de trezorerie generate de actvitățile de finanțare se referă la:
încasările din emisiunea de acțiuni și de alte instrumente ale capitalurilor proprii;
vărsăminte efectuate acționarilor pentru achiziționarea sau răscumpărarea acțiunilor
întreprinderii;
– Achiziționarea filialei x
(-) trezoreria achiziționată
+ Cesiunea filialei y
– Achiziționarea de imobilizări
– Achiziționarea de plasamente
+ Încasările ce rezultă din cesiunea de imobilizări
+ Încasări ce rezultă din cesiunea de plasamente
+ Dobânzi încasate
+ Dividende primite (încasate)
= ± Fluxul net de trezorerie relativ la activitățile de investiții
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
31
încasări din emisiunea de împrumuturi obligatare, de împrumuturi statutare, de bilete
de trezorerie, de titluri de î mprumut ipotecar sau a altor titluri de împrumut pe termen
scurt sau lung;
rambursarea sub formă de lichidități a sumelor împrumutate;
vărsăminte efectuate de un locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un
contract de locație -finanțare.
Tabelul nr. 4 – Fluxurile de trezor erie relati ve la activitațile de finanțare
Diferența între fluxurile pozitive și cele negative reprezintă fluxul net de trezorerie (net
cash flow), care poate fi pozitiv (dacă intrările de fonduri sunt mai mari decât ieșirile), caz în
care exprimă creșterea disponibilităților bănești care pot fi folosite pentru efectuarea plăților
imediate; sau negativ (dacă intrările de fonduri sunt mai mici decât ieșirile), caz în care este
vorba de o diminuare a numerarului de care dispune entitatea economică.
Aspecte particulare privind prezentarea unui tablou al fluxurilor de trezorerie
Prezentarea unor fluxuri de trezorerie, în mărime netă
În principiu, fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate la nivelul mărimii lor brute. Ca
atare, nu este posibil să se compenseze încasările și plățile din aceeași categorie și chiar din
categorii diferite.
IAS 7 admite, totuși, doua excepții de la acest principiu. Astfel, unele fluxuri de
trezorerie care provin din operații de exploatare, de investiții sau de finan țare pot să fie
prezentate în mărime netă.
Este vorba despre:
încasări și plăți în contul clienților, atunci când fluxurile de trezorerie nu decurg
din activitățile întreprinderii, ci din cele ale clientului;
încasările și plățile referitoare la elemen te ce au un ritm de rotație rapid, o
valoare mare și scadențe scurte.
În cazul instituțiilor financiare, fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate în
mărime netă, în cazul:
plasării de depozite la alte instituții financiare și retragerii acestor depozite;
împrumuturilor acordate și avansurilor consimțite în favoarea clienților și
rambursării acestor împrumuturi și avansuri
+ Creșterea de capital, în numerar
– Rambursarea de capital în numerar
+ Emisiunea (contractarea) de împrumuturi (altele decît cele de trezorerie)
– Rambursarea de împrumuturi (altele decît cele de trezorerie)
– Rambursarea de datorii ce rezultă din contractele de locație -finanțare
– Dobânzi și dividende plătite1)
= ± Fluxul net de trezorerie relativ la activitățile de finanțare
1)Aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria fluxurilor de finanțare
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
32
Fluxurile în monede străine
Toate fluxurile în monede străine sunt convertite la cursul zilei plații sau încasării.
Există totuși posibilitatea utilizării unui curs mediu ponderat pentru ansamblul fluxurilor
aferente unei perioade.
Lichiditățile și echivalentele de lichidități în monede străine, existente la sfârșitul
exercițiului, sunt convertite la cursul de închidere .
Câștigurile și pierderile nerealizate (latente) (unrealised gains and losses), ce rezultă din
variația cursului între data fluxurilor și data închiderii exercițiilor, nu constituie fluxuri
monetare. Totuși, efectul variațiilor cursurilor lichidităților deținute sau datorate este prezentat
în tabloul fluxurilor de trezorerie, pentru a permite comparația între lichiditățile aferente
deschiderii și închiderii exercițiului. Prezentarea se face separat de fluxurile de trezorerie ale
activităților de exploatar e, de investiții și de finanțare.
Dobânzile și dividendele
Fluxurile de trezorerie, care provin din dobânzi și dividende încasate, trebuie să fie
prezentate separat de cele care sunt generate de dobânzile și dividendele plătite. Totodată, ele
trebuie să fie delimitate pe cele trei categorii de activități, iar apar tenența lor la una sau alta
dintre categorii trebuie să fie păstrată de la un exercițiu la altul.
Pentru instituțiile financiare dobânzile și dividendele încasate și vărsate constituie
fluxuri de exploatare. Pentru ceilalți agenți economici, soluția delim itării este mai puțin
evidentă.19
În cazul dobânzilor și dividendelor plătite (vărsate) există două interpretări posibile. Unii le
consideră o consecință a politicii de finanțare alese și le clasifică, deci în categoria fluxurilor
de finanțare. Alții esti mează că, de fapt, cel mai important lucru este să se pună în evidență
capacitatea întreprinderii de a degaja, prin activitatea sa, activele necesare finanțării sale. Ca
atare, aceste plăți sunt catalogate în categoria fluxurilor din exploatare.
Aceeași s ituație apare și în cazul dobânzilor și dividendelor încasate. Bazându -se pe
faptul că este vorba despre remunerarea plasamentelor efectuate, unii le consideră fluxuri de
investiții. Alții, în schimb, le cataloghează în categoria fluxurilor de exploatare.
Impozitele asupra beneficiilor
Cum impozitul se calculează asupra rezultatului întreprinderii, rezultat care provine atât
din operațiile de exploatare cât și din activitățile de investiții și cele de finanțare, în mod ideal,
acest impozit ar trebui să f ie delimitat pe cele trei componente. Dar, dacă este ușor să se impute
cheltuiala (sarcina) fiscală unei activități de investiții sau de finanțare, este, în schimb, adesea,
imposibil să se identifice fluxurile de trezorerie care rezultă din impozitare, ace stea
putând să se producă în cursul unui alt exercițiu decât în cel în care fluxurile de trezorerie ale
operației generatoare au survenit. Ca atare, plățile privind impozitul asupra beneficiilor trebuie
să fie clasificate în categoria fluxurilor de trezore rie care provin din activități de exploatare.
Totuși, atunci când este posibil să se conecteze fluxul generat de impozit la o operație ce dă
naștere unui flux de trezorerie clasificat în categoria activităților de investiții sau de finanțare,
acest flux va fi prezentat, după caz în rubricile activităților de investiții, respectiv de finanțare.
Chiar dacă fluxurile de trezorerie care rezultă din impozitare sunt delimitate și
prezentate pe mai multe activități, tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să pre zinte și mărimea
totală.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
33
În concluzie, IAS 7 precizează că plățile (sau eventual recuperările) de impozit asupra
beneficiilor sunt clasificabile în categoria fluxurilor din exploatare, exceptând situația în care
ele ar putea să fie clar identificabile în activitățile de investiții sau de finanțare.
Elementele extraordinare
Fluxurile implicate de elementele extraordinare, în sensul normei IAS 8 nu constituie o
rubrică particulară, distinctă de cele trei categorii de fluxuri ale tabloului de trezorerie. Ele
trebuie însă să fie prezentate separat, în cadrul fluxurilor din exploatare, de investiții și de
finanțare, pentru a permite utilizatorilor să înțeleagă natura și incidența lor asupra mișcărilor
de trezorerie actuale și viitoare ale întreprinderii.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
34
CAPITOLUL III
ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA TABLOULUI FLUXURILOR DE TREZORERIE.
PREVIZIONAREA SITUAȚIEI FINANCIARE A FIRMEI . STUDIU DE CAZ
Întocmirea și prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie la S.C. PLASTIFIATE C.R.
S.R.L.
Prezentare generală a S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L.
S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. s -a înființat în condițiile Legii nr. 15/1990 prin
Decizia Prefecturii Județului Brașov nr. 243/2006 și este înmatriculată la Registrul Comerțului
județul Brașov sub num ărul J08/689/2006.
Forma juridică a societății
S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. este o persoană juridică română, având forma juridică
de societate cu raspundere limitată. Este o entitate economică cu capital integral privat, cu
sediul în localitatea Brașov, st rada De Mijloc nr. 140, județul Brașov, România.
Durata societății este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul
Comerțului.
Scopul activității
Scopul activității este dat de producție și de comerț intern și extern, execuție de lucrări
în străinătate, construcții, prestări în construcții și industrie, producție de materiale de
construcții și echipamentelor sanitare.
Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. îl constituie executarea de
lucrări de const rucții – montaj, prestări de servicii în construcții, producerea și comercializarea
de echipamente sanitare. De asemenea, entitatea economică execută reparații, precum și lucrări
noi de construcții și instalații.
Funcționarea societății
S.C. PLASTIFIATE C. R. S.R.L. este o entitate economică de sine stătătoare și nu are
sucursale sau filiale. Are o activitate continuă, cu excepția situației în care condițiile
meteorologice nu permit desfășurarea activității. De obicei, activitatea societății se întrerupe în
perioada decembrie -martie, perioadă în care nu se prestează servicii în construcții.
Capitalul social
S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. are un capital social de 140.200,00 RON.
Drepturi și obligații decurgând din acțiuni:
Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari conferă acestora dreptul la vot în
Adunarea Generală a Acționarilor, dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere
ale societății, dreptul de a participa la distribuirea profitului, conform prevederilor statutului
societății și ale dispoziției legale, respectiv alte drepturi prevăzute de lege.
Obligațiile sunt garantate cu capitalul social al acesteia, iar acționarii răspund în limita
valorii acțiunilor ce le dețin.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
35
Patrimoniul societății nu poate fi grevat de datorii sau alte oblig ații personale ale
proprietarilor de acțiuni.
Acțiunile sunt indivizibile cu privire la entitatea economică care nu recunoaște decat un
proprietar pentru fiecare acțiune.
Adunarea generală a acționarilor
Adunarea generală a acționarilor este organul de co nducere al societății care decide
asupra activității acesteia și asigură strategia ei economică și comercială. AGA se convoacă de
managerul general al societății sau de înlocuitorul acestuia.
Adunările generale ale acționarilor sunt ordinare și extraordina re.
Adunarea generala ordinară are loc cel puțin o dată pe an dupa închiderea exercițiului
economico -financiar și are următoarele atribuții:
– să discute, să aprobe sau sa modifice bilanțul, după ascultarea raportului
administratorului și cenzorilor și să fixeze dividendele care vor fi acordate;
– să aleagă acționarii nou intrați și cenzorii;
– să fixeze remunerația cuvenită pentru exercitiul în curs, al administratorilor și
cenzorilor;
– să se pronunțe asupra gestiunii administratorilor;
– să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli și, după caz, programul de activitate
pentru exercițiul următor;
– să hotarască gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multora dintre unitățile
societății;
– analizează rapoartele Consiliului de Administrație privind studiul și perspectivele
societății cu referire la profit și dividende, poziția pe piață internă și internațională, nivelul
tehnic, calitatea, forța de muncă, protecția mediului, relatiile cu clienții;
– hotărăște cu privire la acționarea în justiț ie a membrilor Consiliului de Administrație,
directorului general și a cenzorilor pentru pagube pricinuite societății.
Adunarea extraordinară se convoacă la cererea acționarilor, reprezentând cel putin 1/3
din capitalul social, la cererea Comisiei de Cenzo ri, precum și în cazul în care capitalul social
s-a diminuat cu 10% timp de doi ani consecutivi.
Hotărârile ce pot fi luate în cazul convocării AGA Extraordinară sunt:
– prelungirea duratei societății;
– mărirea capitalului;
– schimbarea obiectului de acti vitate al societății;
– schimbarea formei societății;
– mutarea sediului;
– fuziuni cu alte societăți;
– reducerea capitalului social sau întregirea sa prin emisiune de noi acțiuni; orice
altă modificare a contractului de entitate economică ori a statutulu i sau orice altă
hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării extraordinare.
Consiliul de administrație:
Consiliul de Administrație este compus din 3 membrii, aleși de AGA pe o perioadă de
4 ani. Consiliul de Administrație are în principal urmatoa rele atribuții:
– Angajează și concediază personalul și stabilește drepturile și obligațiile acestuia;
– Stabilește îndatoririle și responsabilitățile personalului societății pe compartimente;
– Aprobă operațiunile de încasări și plăți, de vânzare și cumpa rare de bunuri potrivit
competențelor acordate;
– Aprobă încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea cu chirie);
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
36
– Stabilește tactica și strategia de marketing;
– Aprobă închirierea sau rezilierea contractelor potrivit competențelor acordate;
– Supun anual AGA, în termen de 60 zile de la încheierea exercițiului economico –
financiar, Raportul cu privire la activitatea societății, Bilanțul și Contul de profit și pierdere pe
anul precedent, precum și Proiectul de program de activitate și Proiectul d e buget al societății
pe anul în curs.
Consiliul de Administrație poate delega o parte din atribuțiile sale unui Comitet de
Direcție, compus din membrii aleși de Consiliu.
Gestiunea S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. este controlată de acționari și de Comisia
de Cenzori, formată din 3 membrii, aleși de AGA.
Pentru a exercita dreptul de control, acționarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu
privire la activitatea societății, situația patrimoniului, a beneficiilor și a pierderilor.
Comisia de Cenzori are urmă toarele atribuții principale:
– În cursul exercițiului financiar, verifică gospodarirea fondurilor fixe și a mijloacelor
circulante, a portofoliului de efecte, casa și registrele de evidența contabilă și informează
Consiliul de Administrație asupra neregul ilor constatate;
– La încheierea exercițiului financiar controlează exactitatea inventarului, a
documentelor și informațiilor prezentate de Consiliul de Administrație asupra conturilor
societății, a bilanțului și a contului de profit și pierdere, prezentân d AGA un raport scris;
– Prezintă AGA punctul său de vedere la propunerile de reducere a capitalului social,
de
modificare a statului sau obiectului de activitate al societății;
– La lichidarea societății controlează operațiunile de lichidare.
Întocmirea și prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie
La baza întocmirii unui tablou al fluxurilor de trezorerie stau datele și informațiile
cuprinse în celelalte situații financiare principale, bilanțul, contul de profit și pierdere și balanța
contabila la s fârșitul exercițiului financiar. Chiar dacă bilanțul redă valorile nete ale activelor,
din necesități legate de metodologia întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie, elementele de
activ ale bilanțului vor fi prezentate în valori brute.
DETERMINAREA F LUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL 2009
Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de exploatare
Deși norma contabilă internațională IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe pentru
determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activități de exploatare (pentru satisfacerea, în
principal, a necesităților informaționale ale investitorilor, care pot proceda la estimarea
fluxurilor de trezorerie viitoare și implicit a dividendelor ce ar putea să le încaseze în exercițiile
viitoare), multe întreprinderi apelează la metoda indirectă pentru determinarea fluxurilor de
trezorerie aferente activităților de exploatare, datorită concordanței ei cu o contabilitate de
angajamente și a caracterului ei mai subtil, ce permite o „disimulare” a info rmațiilor ce nu ar
trebui cunoscute de investitor.
Datele folosite la calculele de mai jos sunt preluate din bilantul, contul de profit și
pierdere și balanta entității economice la sfârșitul exercitiului financiar.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
37
Tabelul nr. 5 Fluxurile de trezorerie relative din activitatea de exploatare prin metoda directă
anul 2009
1. (+) Încasări de la clienți
(+)3.076.272,73
2. (-) Plăti furnizori
(-)318.585,19
3. (-) Plăti personal (-)290.189,53
4. (-) Alte plăti
(-)116.140,92
5. (-) Plăti TVA
(-)47.266,15
6.(-) Plăti cu impozit pe profit
(-)11.051
7.(+) Avansuri primite de la clienți
(+)1.791.009,98
8.(+) Alte încasări de exploatare
(+)27.012,29
(=) Flux net de trezorerie din exploatare
+ 4.111.062
Încasări de la clienți s -au determinat pe baza relatiei:
Si clienți+Vânzări -Sf clienți, (1) unde:
Si clienți(411) = 462.798,27 lei
Sf clienți(411) = 273.541,94 lei
Vânzări = Venituri vânzări + TVA = 2.328.239 +558.777,40 = 2.887.016,40 lei
Venituri vânzări (Cifra de a faceri neta) = 2.328.239 lei
TVA aferent vânzări = 558.777,40 lei
Inlocuind în relatia (1), obtinem
Încasări de la clienți = 462.798,27 + 2.887.016,40 – 273.541,94 =3.076.272,73 lei
Plăti către furnizori s -au determinat pe baza relatiei:
Si furnizori+Achi zitii de la furnizori -Sf furnizori, unde:
Achizi ții de la furnizori = Achiziții de mat. + Achiziții de mat. nestoc.+ Achiziții de servicii
Achizi ții de materii prime și consumabile.=Sf materii prime și consumabile + consum materii
prime și consumabile – Si materii prime și consumabile = 363.968,28 + 262.549,20 –
285.590,79 = Achizi ții Achiziții de mat.nestocate (TSD 604) = 2.749,39 lei
Achiziții de servicii (TSD 605) = 32.409,06 lei
Achiziții de la furnizori cu TVA = 376.085,14 + 90.260,43 = 466.345,57 lei
Si furnizori (cont 401) = 493.881,59 lei
Sf furnizori (cont 401 )= 641.571,97 lei
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
38
Plăti către furnizori = 493.881,59 +466.345,57 – 641.571,97 =318.585,19 lei
Plăti către personal (cont 421) = 290.189,53 lei
Alte plăti = impozite (cont 4311, 4312, 4313, 431 4, 4315, 4316, 4371, 4372, 4373, 4423, 444,
446, 447) + taxe + despăgubiri (cont 4481) + donații (cont 6583) + cheltuieli în avans aferente
exploatării (cont 471) = 89.896 (impozite salariați) + 5.889 (cheltuieli cu alte impozite și taxe)
+ 19.882 + 473,92 (SFD 471 – cheltuieli în avans) = 116.140,92 lei
Plăti privind TVA -ul = TVA -ul aferent vânzărilor – TVA -ul aferent achizițiilor de la furnizori
+ TVA -ul de plată = 55.877,74 – 90.260,43 + 81.648,84 = 47.266,15 lei
Plăti privind impozit pe profit = Si impo zit profit + Chelt. Imp profit -Sf impozit profit =
= 9.330 + 3.970 – 2.249 = 11.051 lei
Avansuri primite de la clienți (cont 419) = 1.791.009,98 lei
Alte încasări de exploatare (cont 758) = 27.012,29 lei
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
39
Tabelul nr. 6 Fluxurile de trezorerie relative din activitatea de exploatare prin metoda indirectă
anul 2009
Rezultatul contabil înainte de impozitare 5.564
Eliminarea veniturilor și a cheltuielilor nemonetare
( + ) Cheltuieli privind amortizările și provizioanele (din CPP) 134.219
( – ) Venituri din provizioane – 0
( – ) Venituri din diferențe de curs valutar – 0
Eliminarea veniturilor și a cheltuielilor nelegate de exploatare
( ± ) Rezultatul din cesiunea imobilizărilor –0
( ± ) Rezultatul din cesiunea titlurilor de plasament –0
( + ) Cheltuieli privind dobânzile (din CPP) – 36.859
( – ) Venituri din dobânzi și dividende (din CPP), din care: –
Venituri din dobânzi – 241
Venituri din dividend – 0
( – ) Subvenții pentru investiții virate la venituri – 0
( = ) Rezultat din exploatare înaintea variației NFR + 102.683
( ± ) Variația stocurilor (din bilanț) + 1.833.038
( ± ) Variația clienților și a altor creanțe din exploatare (din bilanț) – 81.086
( ± ) Variația furnizorilor și altor datorii din exploatare + 1.695.404
( ± ) Variația cheltuielilor în avans (din bilanț) – 1.881
( ± ) Variația veniturilor din exploatare în avans + 566.874
( – ) Plăți privind impozitul pe profit – 3.970
( = ) Fluxul net de trezorerie din exploatare + 4.111.062
Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții
Cea de -a doua etapă a procesului de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie
constă în calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții. În acest scop,
fiecare cont care implică încasări și plăți de mijloace bănești din activități de investiții va fi
analizat individual, în scopul de a explica modificarea soldului contului de la un an la al tul, din
perspectiva fluxurilor de lichidități.
Activitățile de investiții se axează pe activele imobilizate reflectate în bilanț, dar ele
cuprind și operațiuni care afectează plasamentele pe termen scurt din secțiunea de active
circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit și pierdere.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
40
Cea de -a doua etapa a procesului de intocmire a unui tablou al fluxurilor de trezorerie
rezulta din calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitatile de investitii. Activitatile de
investitii se axeaza pe activele imobilizate reflectate în cadrul bilantului.
Tabelul nr. 7 – Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de investiții anul 2009
1. (-) Plăti către furn.de imob. (-)46.593,47
2. (+) Încasări din vanzarea imob. 0
3. (+) Încasări din vanzarea titlurilor 0
4. (+) Dobânzi încasate 241
5. (+) Încasări din subventii pt. investitii 0
(=) Flux net de trezorerie din investitii -46.352,47
Plăti privind achiziția de imobilizări, se aplică relația:
Si 404 + Achiziții de imobilizări – Sf 404
Achiziții de imobilizări = Sf imobilizări în valori brute + Ieșiri de imobilizări – Si imobibilizări
= 549.457 + 0 – 502.508 = 46.949 lei.
Si 404=2.110,30 lei
Sf 404=2.465,83 lei
Achiziții de imobilizări = 2.110,30 +46.949 – 2.465,83 =46.593,47 lei
Achiziții de imobilizări cu TVA=73.605,47 +17.665,31=91.270,78 lei
Încasări din vanzare de imobilizari: în anul 2009 nu s -au vandut imobilizări
Dobânzi încasate: s -au înregistrat venit uri din dobânzi în sumă de 241 lei
Dividende încasate: în anul 2009 nu s -au încasat dividende.
Determinarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de finanțare
Cea de -a treia etapă a întocmirii fluxurilor de trezorerie constă în determinarea
fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de finanțare. Procedeele aplicate vor fi identice
cu cele aferente determinării fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții.
Conturile analizate în această etapă fac referire la împrumuturile p e termen scurt,
datoriile pe termen lung și capitalurile proprii. Vor fi luate în considerare și dividendele bănești
plătite.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
41
S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. nu a înregistrat nici o creștere a capitalului social în
cursul anului 2009. De asemenea din analiza rubricilor corespunzătoare datoriilor pe termen
scurt și pe termen lung se poate observa inexistența acestor surse de finanțare a activității
întreprinderii.
Inexistența datoriilor pe termen scurt și pe termen lung determină în mod implicit
inexistența dat oriilor privind dobânzile de plătit.
Conturile analizate în această etapă fac referire la: împrumuturile pe termen scurt,
datoriile pe termen lung și capitalurile proprii.
Împrumuturi pe termen scurt în sumă de 205.381,60 lei.
Din datoriile pe termen lung, mai are de rambursat suma de 134.934.96 la ratele de
leasing și dobînda aferentă în sumă de 36.858.68 lei.
Tabelul nr. 8 – Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de finanțare anul 2009
1. (+) Cresteri de capital în numerar 0
2. (-) Rambursari de imprum.obligatare 0
3. (+) Emisiunea de imprumuturi obligatare 0
4. (+)Încasări de credite bancare 2.759.085
5. (-) Rambursari de credite bancare 2.703.893
(=) Flux net de trezorerie din investiții 55.192
Tabelul nr. 9 – Variația netă a trezoreriei anul 2009
I. Flux net de trezorerie din exploatare + 4.111.062
II. Flux net de trezorerie din investiții -46.353
III. Flux net de trezorerie din finanțare -55.192
IV. Variația netă a trezoreriei (I + II + III) – 78.492
VI. Trezoreria la sfârșitul exercițiului 2009 + 2.846.162
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
42
DETERMINAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE AFERENTE ANULUI 2010
Ca în anul mai sus analizat și pentru anul 2010 am aplicat aceleasi formule.
Tabelul nr. 10 – Fluxurile de trezorerie relative din activitatea de exploatare prin metoda directă
anul 2010
1. (+) Încasări de la clienți
(+)1.425.622.79
2. (-) Plăti furnizori
(-)889.288,50
3. (-) Plăti personal (-)100.447
4. (-) Alte plăti
(-)252.340
5. (-) Plăti TVA
(-)68.573,40
6.(-) Plăti cu impozit pe profit
(-)3.464
7.(+) Avansuri primite de la clienți
(+)1.968.454,94
8.(+) Alte încasări de exploatare
(+)737,94
(=) Flux net de trezorerie din exploatare
+ 2.080.703
• Încasări de la clienți s-au determinat pe baza relației:
Si clienți + Vânzări – Sf clienți, (1) unde:
Si clienți(411) = 273.541,24 lei
Sf clienți(411) = 148.735,49 lei
Vânzări = Venituri vânzări + TVA = 1.049.046 + 251.771,04 = 1.300.817,04 lei
Venituri vânzări (Cifra d e afaceri neta) = 1.049.046 lei
TVA aferent vânzări = 251.771,04 lei
Înlocuind in relatia (1), obtinem Încasări de la clienți = 273.541,24 + 1.300.817,04 –
148.735,49 = 1.425.622.79 lei
• Plăti către furnizori s -au determinat pe baza re latiei:
Si furnizori + Achizitii de la furnizori – Sf furnizori, unde:
Achizitii de la furnizori = Achiziții de materii prime și consumabile + Achiziții de materii
nestocabile + Achiziții de servicii
Achiziții de materii prime și consumabile = Sf materii prime și consumabile + consum materii
prime și consumabile – Si materii prime și consumabile = 61.579,82 + 1.066.678 – 363.968,28
= 764.289,54 lei
Achiziții de materiale nestocate (TSD 604) = 1.784,15 lei
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
43
Achiziții de servicii (TSD 605) = 18.599,79 lei
Achiziții de la furnizori cu TVA = 784.673,48 + 188.321,64 = 972.995,12 lei
Si furnizori (cont 401) = 641.571,97 lei
Sf furnizori (cont 401) = 725.278,59 lei
Plăți către furnizori = 641.571,97 + 972.995,12 – 725.278,59 = 889.288,50 lei
• Plăti către perso nal (cont 421) = 100.447 lei
• Alte plăti = impozite (cont 4311, 4312, 4313, 4314, 4315, 4316, 4371, 4372, 4373,
4423, 444, 446, 447) + taxe + despăgubiri (cont 4481) + donații (cont 6583) + cheltuieli în
avans aferente exploatării (cont 471) = 22.047 (imp ozite salariați) + 4.198 (cheltuieli cu alte
impozite și taxe) + 226.095 + 0 (SFD 471 – chelt în avans) = 252.340 lei
• Plăti privind TVA -ul = TVA -ul aferent vânzărilor – TVA -ul aferent achizițiilor de la
furnizori + TVA -ul de plată = 251.771,04 – 188.321, 64 + 5.124 = 68.573,40 lei
• Plăti privind impozit pe profit = Si impozit profit + Cheltuieli Impozit profit – Sf
impozit profit = 2.249 + 5.733 – 4.518 = 3.464 lei
• Avansuri primite de la clienți (cont 419) = 1.968.454,94 lei
• Alte încasări de exploata re (cont 758) = 737,94 lei
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
44
Tabelul nr. 1 1 – Fluxuri de trezorerie relative la activitățile de exploatare prin metoda indirectă
anul 2010
Rezultatul contabil înainte de impozitare – 302.147
Eliminarea veniturilor și a cheltuielilor nemonetare
( + ) Cheltuieli privind amortizările și provizioanele (din CPP) 139.566
( – ) Venituri din provizioane – 0
( – ) Venituri din diferențe de curs valutar –15
Eliminarea veniturilor și a cheltuielilor nelegate de exploatare
( ± ) Rezultatul din cesiunea imobilizărilor –58.380
( ± ) Rezultatul din cesiunea titlurilor de plasament –0
( + ) Cheltuieli privind dobânzile (din CPP) – 30.199
( – ) Venituri din dobânzi și dividende (din CPP), din care: – 0
Venituri din dobânzi – 3
Venituri din dividend – 0
( – ) Subvenții pentru investiții virate la venituri – 0
( = ) Rezultat din exploatare înaintea variației NFR -88.582
( ± ) Variația stocurilor (din bilanț) + 1.275.030
( ± ) Variația clienților și a altor creanțe din exploatare (din bilanț) – 140.267
( ± ) Variația furnizorilor și altor datorii din exploatare + 378.509
( ± ) Variația cheltuielilor în avans (din bilanț) – 474
( ± ) Variația veniturilor din exploatare în avans + 824.816
( – ) Plăți privind impozitul pe profit – 5.733
( = ) Fluxul net de trezorerie din exploatare + 2.080.703
Tabelul nr. 1 2 – Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de investiții anul 2010
1. (-) Plăti către furnizori de imobilizări (-)166.100
2. (+) Încasări din vânzarea imobilizări 58.380
3. (+) Încasări din vânzarea titlurilor 0
4. (+) Dobanzi încasate 3
5. (+) Încasări din subventii pentru investiții 0
(=) Flux net de trezorerie din investiții -107.717
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
45
Plăti privind achizitia de imobilizări , se aplica relatia:
Si 404 + Achiziții de imobilizări – Sf 404
Achiziții de imobilizări = Sf imobilizări în valori brute + Ieșiri de imobilizări – Si
imobilizări = 646.467 + 58.380 – 549.457 = 155.390 lei.
Si 404=2.466 lei
Sf 404=23.904 lei
Achiziții de imobilizări = 2.466 + 155.390 – 23.904 = 133.952 lei
Achiz.de imobilizări cu TVA=133.952 +32.1548 = 166.100 lei
Încasări din vânzare de imobilizări : 58.380
Dobânzi încasate : s-au înregistrat venituri din dobânzi în sumă de 3 lei
Dividende încasate : în anul 2009 nu s -au încasat dividende.
Determinarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de finanțare
Conturile analizate în această etapa fac referire la: imprumuturile pe termen scurt,
datoriile pe termen lung și capitalurile proprii.
Împrumuturi pe termen scurt în sumă de 78.989,06 lei.
Din datoriile pe termen lung, mai are de rambursat suma de 59.0266,48 la ratele de
leasing și dobânda aferentă în suma de 30.198,75 lei.
Tabelul nr. 13 – Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de finanțare anul 2010
1. (+) Cresteri de capital în numerar 0
2. (-) Rambursări de imprum.obligatare 0
3. (+) Emisiunea de imprumuturi obligatare 0
4. (+)Încasări de credite bancare 277.665,05
5. (-) Rambursari de credite bancare 404.057,59
(=) Flux net de trezorerie din investiții -126.392,54
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
46
Tabelul nr. 1 4 – Situația fluxurilor de trezorerie
Exercițiul financiar
Denumirea elementului 2009 2010
Fluxuri de trezorerie din exploatare
Încasări de la clienți (+)3.076.272,73 (+)1.425.622.79
Plăti către furnizori (-)318.585,19 (-)889.288,50
Plăti către salariați (-)290.189,53 (-)100.447
Alte plăti de exploatare (-)116.140,92 (-)252.340
Plăti cu TVA -ul (-)47.266,15 (-)68.573,40
Impozit pe profit (-)11.051 (-)3.464
Avansuri primite de la clienți (+)1.791.009,98 (+)1.968.454,94
Alte încasări din exploatare (+)27.012,29 (+)737,94
Trezorerie neta din exploatare + 4.111.062 + 2.080.703
Fluxuri de trezorerie din investiții
Plăti pentru achiziția de imobilizări (-)46.594 (-)166.100
Plăti pentru achiziția de acțiuni 0
Încasări din vanzarea de imobilizări 0 58.38
Dobânzi încasate (+)241 3
Dividende încasate 0 0
Trezorerie neta din investiții -46.353 -107.717
Fluxuri de trezorerie din finanțare
1. (+) Creșteri de capital în numerar 0 0
2. (-) Rambursari de imprum.obligatare 0 0
3. (+) Emisiunea de imprumuturi obligatare 0 0
4. (+)Încasări de credite bancare 2.759.085 277.665
5. (-) Rambursari de credite bancare 2.703.893 404.058
Trezorerie neta din finanțare 55.192 -126.393
Variația netă a trezoreriei și echivalentelor 4.009.517 1.846.593
Analiza comparativă a fluxurilor de trezorerie pentru anii 2009 și 2010
Figura nr. 1 – Analiza comparativă a fluxurilor de trezorerie din exploatare pentru anii 2009 și
2010.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
47
Din analiza graficului privind evolutia fluxului de trezorerie degajat de activitatea de
exploatare se poate observa diminuarea acestuia cu 46,06% în anul 2010 față de 2009.
Diminuarea s -a datorat în principal variației elementelor cu ajutorul cărora se calculează
necesarul de fond de rulment.
Variatia s tocurilor existente în bilanțul societății S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. la 31
decembrie 2010 a scazut față de valoarea înregistrată la 1 ianuarie 2010 cu 558.008 mii lei ceea
ce reprezintă o scadere cu 43,76 %. Această scadere semnificativă a variatiei sto curilor denotă
faptul că procesul de productie nu s -a realizat conform planificărilor, rezultand faptul ca cererea
de produse pe piata de desfacere a fost slaba, cauza principala fiind criza economica.
Variația clienților și a altor creanțe din exploatare a avut o influență negativă asupra
evoluției fluxului de trezorerie din activitatea de exploatare întrucât datorită creșterii duratei
de recuperare a creanțelor s -a înregistrat o crestere semnificativă a acestora ceea ce semnifică
existența anumitor defici ențe în procesul de încasare a creanțelor.
Managementul S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. trebuie să adopte măsuri pentru
îmbunătățirea relațiilor cu clienții, astfel încât să se asigure o diminuare a duratei de încasare a
creanțelor obținute din activitatea de exploatare, iar în ceea ce privește desfășurarea procesului
de producție trebuie să se urmărească ca politica de aprovizionare cu stocuri să fie în
concordanță cu activitatea de producție planificată.
Fluxul negativ de trezorerie obținut ca urmare a desfă șurării activității de investiții s -a
diminuat semnificativ în anul 2010 față de 2009. Această situatie a fost determinată în special
de diminuarea plăților efectuate pentru achiziția de imobilizări ca urmare a faptului că volumul
investițiilor a scăzut în perioada analizată.
În anul 2010, dar și în anul 2009 S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. nu a inregistrat
încasări din dobânzi semnificative.
Fluxul negativ de trezorerie degajat de activitatea de finanțare a anului 2010 fata de
anul 2009 a fost determinat dete rminat de faptul că S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. nu a mai
contractat imprumuturi în sume semnificative, în concordanta cu plăti le privind rambursarea
imprumuturilor din anii precedent.
Figura nr. 2 – Analiza comparativă a trezoreriei la 31 decem brie
Variația netă a trezoreriei obținută din însumarea fluxurilor de trezorerie
corespunzătoare celor trei activități reiese și din diferența între soldurile finale ale soldurilor
de lichidități care sunt prezentate în bilanțurile anuale întocmite la 31 decembrie.
Din analiza graficului se poate observa o creștere a lichidităților deținute de S.C.
PLASTIFIATE C.R. S.R.L. în anul 2009 față de 2008 cu 40.42% și o diminuare cu 53.95% în
anul 2009 față de 2010.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
48
Previzionarea situatiei financiare a firmei
Previzionarea cash flow -ului și urmărirea rezultatelor efective ale acestuia sunt două
activități esențiale aflate în strânsă legătură.
O bună previzionare a cash flow -ului, numită și buget de cash flow, stă la bază
procesului financiar al unei firme și este deosebit de importantă pentru supraviețuirea acesteia.
Cum altfel ne putem asigura că avem resursele financiare necesare pentru a ne extinde
în afaceri sau măcar pentru a plăti salariile dacă nu ne planificăm, cu un grad mai mic sau mai
mare de probabilita te, intrările și ieșirile de lichidități pe săptămâni, luni, ani?
Dacă este întocmit corect, bugetul de cash flow va oferi afacerii noastre controlul
financiar necesar pentru a ne ghida activitățile și pentru a câștiga încrederea băncilor.
De asemenea, el va menține sub control impulsul de a se cheltui sau de a se investi mai
mult decât își poate permite entitatea economică.
Bugetul de cash flow nu trebuie să fie complicat pentru a fi eficient în afaceri. Putem
folosi un tabel realizat în Excel, putem cumpă ră un program simplu de contabilitate sau putem
chiar să facem estimarea cu creionul pe hârtie. Ceea ce contează cu adevărat este să avem o
previzionare pe care să ne putem baza.
În cele ce urmează vom analiza, un model de cash flow structurat pe cele 12 l uni ale
anului 2010, model ce prezintă date reale ale entitații economice S.C. PLASTIFIATE C.R.
S.R.L.
Cash flow -ul este prezentat în imaginea de mai jos:
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
49
Tabelul nr. 15 – Cash flow -ul S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L. în anul 2010
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
Figura nr. 3 – Analiza soldului final pe anul 2010
Analiza generală
În cele prezentate în graficul de mai sus se poate observa o fluctuație mare a cash flowului
entitații economice analizată pe parcursul celor 12 luni ale anului 2010. O astfel de evoluție a cash
flow-ului este una dezechilibrată, care ridică un semn de întrebare asupra managementului de
gestionare a resurselor băneș ti ale entitații economice.
Se poate observa că în primul trimestru al anului 2010 am avut o creștere semnificativă de
disponibil, însă această creștere este influențată de un val de împrumuturi contractate, dar și de un
surplus considerabil de încasări. T otodată constatăm că datoriile comerciale, salariale, bancare și
fiscale sunt foarte ridicate, ceea ce indică un grad ridicat de îndatorare.
Pe acest prim trimestru analizat, se poate trage un semnal de alarmă în ceea ce privesc
împrumuturile mari contract ate în această perioadă. Acestea au dus la o situație greu de echilibrat
a numerarului entitații economice, după cum se va putea observa pe parcursul analizei noastre.
În prima lună a trimestrului doi, creșterea de numerar s -a menținut într -un mod
“artificial” prin contractarea unui nou împrumut, fapt care a dus la o creștere de disponibilități
bănești considerabilă la finele lunii aprilie. Acest împrumut a fost benefic entitații economice,
pentru că fără el această ar fi înregistrat un defici t de disponibilități bănești, ceea ce ar fi dus în
final imposibilitatea firmei de a -și onora obligațiile de plată.
Situația se schimbă din luna mai în care se observa o scădere a disponibilului, datorită
faptului că începând cu această luna firmă nu s -a mai îndatorat cu contractarea de împrumuturi,
reușind să se mențină cu greu din încasările realizate și soldul conturilor de disponibil acumulat
din lunile anterioare.
Se observă că plățile efectuate au fost mai mari decât încasările efective, ceea ce ar fi dus
la încapacitatea de plată a firmei. Situația a fost echilibrată cu ajutorul soldului inițial de disponibil.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
Analiza comparativă
În cele ce urmează am decis efecturea unei comparații între fluxul net de numerar și soldul
final de numerar, comaprație c are ne ajută la o mai bună evidențiere a situație fluxurilor de numerar
din cursul unei luni. Pentru a face diferențiere între fluxul net de numerar și soldul final de numerar
trebuie menționat faptul că fluxul net de numerar reprezintă diferența între tot al încasări și total
plăti la finele lunii, în timp ce solul final de numerar reprezintă flxul net de numerar la care se
aduga soldul final al lunii precedente.
Prezentăm mai jos o evoluție comparativă a acestor două elemente:
Figura nr. 4 – Cash flow comparativ
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prin intermediul acestei lucrări am realizat o analiză teoretică și practică a principalelor
aspecte legate de conceptul de flux de trezorerie sau cash -flow.
Pentru înțelegerea teoretică a fluxurilor de trezorerie am realizat, mai întâi, o prezentare a
ceea ce inseamnă flux de numerar sau cash flow, locul său în cadrul situațiilor financiare
semestriale sau anuale, obiectivul și sfera sa de aplicabilitate, totodată importanța informației
generate de tabloul fluxurilor de numerar și interesul „actorilor” principali de pe urma acesteia.
Studiind importanța informației generate de tabloul fluxurilor de numerar am ajuns la
concluzia că informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt u tile la stabilirea capacității unei
entități de a genera numerar și echivalente de numerar și dau posibilitatea utilizatorilor să elaboreze
modele de evaluare și comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale
diferitelor entități. De asemenea, aceste informații întăresc gradul de comparabilitate al raportării
rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente
contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.
În ceea c e privește interesul „actorilor” principali, acestia sunt interesați de modul în care
entitatea generează și folosește numerarul și echivalentele de numerar. Aceasta este situația,
indiferent de natura activităților entității și indiferent dacă numerarul p oate fi considerat drept
produs al entității așa cum ar putea fi cazul unei instituții financiare.
În cărțile de specialitate scrise de autorii români și anglo -saxoni au fost explicate
funcționalitățile cash -flow-ului din punctul fiecaruia de vedere. în concluzie pot afirma faptul că
specialști români înțeleg prin conceptul de cash flow ca fiind un flux de disponibilități (de
trezorerie, monetar, de lichidități) care „degajă” un surplus (excedent) de capital (trezorerie) față
de cel investit inițial în afac ere, flux de disponibilități (monetare) nete calculate, intrările, ieșirile
de numerar, metoda de actualizare a veniturilor viitoare, metoda folosită în analiza și în strategia
întreprinderii. În paralel cu opiniile specialiștilor români, specialiștii angl o-saxoni consideră
conceptul de cash flow ca fiind în primul rând un proces investițional continuu de bani într -o
afacere, care are ca țintă finală, obținerea unui surplus de bani, în al doilea rând o stare financiară
a întreprinderii, care reflectă atât f ormarea fondurilor banesti, cât și utilizarea acestora și în al
treilea rând prin intermediul cash -flow-ului se evalueaza câștigurile banești pe care le poate obține
un antreprenor dintr -o afacere.
După părerea mea în analiza fluxurilor de numerar, trebuie avute în vedere informațiile
care sunt puse la dispoziția utilizatorilor de către conducerea întreprinderii. În acest sens, bilanțul
pune în evidența, într -o manieră globală, soldul lichidităților și echivalentelor de lichidități ale
întreprinderii la înc eputul și sfârșitul perioadei.
Prin examinarea bilanțurilor referitoare la două perioade consecutive, se poate preciza dacă
lichiditățile și echivalențele de lichidități au crescut sau au scăzut în decursul perioadei. Totuși,
bilanțul nu indică cauzele care au determinat creșterea sau scăderea lichidităților și echivalentelor
de lichidități pe parcursul exercițiului financiar. Pe de altă parte, contul de profit și pierdere
prezintă informații referitoare la veniturile, cheltuielile și rezultatele degajat e de diferitele activități
și care reprezintă puncte de reper, privind sursele și utilizările lichidităților și echivalentelor de
lichidități, dar nici această situație financiară nu explică de ce elementele respective au crescut sau
au scăzut. Mai mult, n u de puține ori în spatele unor profituri semnificative reflectate de contul de
profit și pierdere se pot ascunde grave probleme de trezorerie ale întreprinderii.
Iată de ce consider că tabloul fluxurilor de trezorerie, prezintă astfel de fluxuri, cunoscut e
sub numele de încasări (cash receipts) și plăti (cash payments), în cursul unei perioade. Altfel spus,
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
tabloul fluxurilor de trezorerie, arată de unde au provenit lichiditățile și cum au fost ele utilizate,
explicând în acest fel, cauzele variației numer arului și echivalentelor de numerar.
Conform IAS 7 fluxului de numerar reprezintă diferență dintre încasările și plățile curente
ale unei firme, pe o anumită perioadă de timp.
Obiectivul principal al fluxurilor de numerar este de a evidentia istoricul misc arilor de
numerar și a echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul cash -flow-ului.
Pe aceasta baza, se evalueaza capacitatea unei firme de a genera cash -flow, precum și
momentul și certitudinea generarii acestor fluxuri de numerar.
Aria de apl icabilitate a standardu -lui IAS 7, vizeaza atât firmele productive cât și institutiile
financiare și în general, orice activitate producatoare de venituri și generatoare de obligații.
Din studiul teoretic am punctat faptul că situația fluxurilor d e trezorerie vizează
explicarea variației soldului de trezorerie (lichidități și echivalente de lichidități) între doi ani
consecutivi, prin detalierea fluxurilor de trezorerie, clasificate în funcție de activitatea care le – a
generat, respectiv: activit atea de exploatare (operating activities), activitatea de investiții
(investing activities) și activitatea de finanțare (financing activities), pe care le -am analizat și
calculat în studiul de caz.
În cadrul acestuia am utilizat pentru calculul elementelor din tabloul fluxului de numerar
date din bilațul, contul de profit și pierdere și balanța contabilă pentru anii 2009 și 2010 ale entității
economice S.C. PLASTIFIATE C.R. S.R.L.
In cadrul fluxului de exploatere al tabloului fluxurilor de numerar, IAS 7 re comandă
utilizarea metodei directe pentru determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activități de
exploatare (pentru satisfacerea, în principal, a necesităților informaționale ale investitorilor, care
pot proceda la estimarea fluxurilor de trezorer ie viitoare și implicit a dividendelor ce ar putea să le
încaseze în exercițiile viitoare), multe întreprinderi apelează la metoda indirectă pentru
determinarea fluxurilor de trezorerie aferente activităților de exploatare, datorită concordanței ei
cu o co ntabilitate de angajamente și a caracterului ei mai subtil, ce permite o „disimulare” a
informațiilor ce nu ar trebui cunoscute de investitor.
Calculul realizat în cadrul celei de -a doua etape ale intocmirii tabloului fluxului de
trezorerie a avut drept sc op explicare modificării soldului contului de la un an la altul, din
perspectiva fluxurilor de lichidități.
In cadrul acestei activități am ținut cont la realizarea calculelor de activele imobilizate
reflectate în bilanț, care cuprind și operațiuni care af ectează plasamentele pe termen scurt din
secțiunea de active circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit
și pierdere.
Procedeele pe care le -am aplicat în cadrul etapei determinării fluxurilor de trezorerie din
activi tatea de finanțare sunt identice cu cele aferente determinării fluxurilor de trezorerie din
activitățile de investiții.
Conturile analizate în această etapă fac referire la împrumuturile pe termen scurt, datoriile
pe termen lung și capitalurile proprii, to todată luând în considerare și dividendele bănești plătite.
In cadrul analizei realizate asupra tabloului fluxurilor de numerar am abordat doua
modalități de analiza, respectiv analiza generală și analiza comparativă între soldul final de
numerar și fluxul net de numerar.
În urma analizei generale realizate se observă că plățile efectuate au fost mai mari decât
încasările efective, ceea ce ar fi dus la încapacitatea de plată a firmei. Situația a fost echilibrată cu
ajutorul soldului inițial de disponibil.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
Ca propunere, pentru a se evită situația de față, menționată mai sus, managerul ar trebui
să-și pună următoarele întrebări: c um, când și cât reducem stocurile de produse, cum gestionăm
creanțele, cum estimăm încasările, cum administrăm datoriile și cum opt imizăm plățile?
De asemenea din cauza creanțelor mari, neîncasate, a unei politici de încasare defectuoase,
a termenelor de scadență relativ mari și a unei slabe cercetări din punct de vedere a situației
financiare a clientului, pot afirma faptul că entitatea economică nu reușește să aibă încasări
semnificativ mai mari decât plățile.
O altă problemă cu care se confruntă firmă este blocarea banilor în stocuri mari de materii
prime, pe care nu reușește să le ruleze în cursul unei luni.
O ată propunere p e care echipa manageriala ar trebui sa o ia în considerare ar fi revizuirea
deciziilor pe care le -a luat în perioada precedenta și gândirea unei politici de redresare a situației
financiare. în acest sens pot sugera cateva sfaturi de redresare a situatiei financiare care privesc
reducerea datoriilor prin restructurari de posturi, reducerea cheltuielilor administrative,
reorganizarea activității, diminuarea stocurilor, emisiunea de obligatiuni pentru refinanțarea unor
datorii și acoperirea unor cheltuieli ge nerale, vânzarea unei numar de acțiuni ale firmei.
Pentru a crește incasările din recuperarea creanțelor, propun ca entitatea economică sa
apeleze la notificarea clienților asupra datoriilor pe care le au, și acționarea în justiție în cazul
nerespectării t ermenului final de plată a datoriilor, la serviciile societăților de recuperare a
creanțelor și la raportarea clienților în biroul firmelor rău -platnice.
In urma analizei comparative am ajuns la aceleași rezultate ca și în cazul celei generale,
elementele generatoare ale acestei situații au fost prezentate detaliat în analiza generala abordată
mai sus.
Ca și concluzie generala trasa în urma analizei cash flowului firmei S.C.
PLASTIFIATEC.R. S.R.L., putem evidentia dezechilibrul financiar al entitatății econ omice,
generat în principal de blocarea banilor în stocuri cu miscare lenta, o politica de incasare deficitara,
un grad de indatorare foarte mare.
Efectele negative resimtite de entitatea economică pe parcursul exercitiululi financiar
analizat s -au datorat de un management financiar defectuos.
Alte propuneri pe care un manager bun ar trebui să le aplice pentru a evita această situație ar fi
sesizarea a cinci semene care ne indică o probleme cu cash flow -ul, acestea fiind: lichidități
scăzute, investiții pes te nivelul programat și peste posibilitățile financiare actuale, datorii excesive
pe termen scurt, discount -uri pierdute din cauza plătii târzii și încasări întârziate, nejustificate
contractual.
Pentru rezolvarea situațiilor cu cash flow negat iv, propun micșorarea scadenței unor
încasări previzibile, amânarea unor plăti către furnizori, realizarea de venituri suplimentare,
contractarea de credite bancare în limita gradului de îndatorare.
In situațiile în care avem un cash flow pozitiv propun în primul rând să ne punem problema
alegerii între costul datoriilor pe termen lung și randamentul plasamentelor pe termen scurt, iar în
al doilea rând, în care, încasările le facem la un termen mai mic decât plățile, trebuie mai întâi să
analizăm dacă aceas tă politică comercială nu conduce la îndepărtarea unor clienți sau furnizori
nemulțumiți de aceste termene.
Dacă politica poate fi menținută, trebuie să găsim cele mai bune oportunități de a investi
aceste surplusuri monetare în reinvestire în ciclul produ ctiv, depozite bancare, cumpărare de titlu
financiar, retehnologizarea, investițiile în formarea profesională a angajaților sau extinderea
afacerii sunt câteva din opțiunile pe care le avem.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
În contabilitatea fluxurilor de trezorerie există multe concepte și standarde care trebuie
dezvoltate. Acestea nu sunt necesare doar pentru scopurile contabilității financiare, ci și pentru
aspecte financiare ce privesc alocarea capitalului.
Se consideră că o dezvoltare a contabilității fluxurilor de trezorerie oferă u n cadru
interdisciplinar și util pentru contabilitatea financiară și de gestiune, iar tabloul fluxurilor de
trezorerie va deveni și în România un instrument indispensabil luării deciziilor de către toți
utilizatorii de informații financiare.
În acest fel, contabilitatea devine puntea de legătură interdisciplinară între modul în care
se iau deciziile investiționale și modul în car e se evaluează performanța lor.
Un flux sănătos de numerar reprezintă diferența dintre încasări și plăț i sau banii care
circulă înspre și dinspre organizaț ie, într -o perioadă de timp dată .
Fluxul de numerar este de trei tipuri – din activități operaționale, din finanț are și din
investiț ii.
Fluxul de numerar poate fi calcu lat pornind de la disponibilitățile de la începutul
perioadei de referință , la care se adaugă încasă rile și se deduc plățile din acea perioadă .
Antreprenorii trebuie să țină cont de diferența importantă dintre profit ș i fluxul de numerar ,
deoarece aceștia se întreabă , de multe ori, " de ce nu am profit, căci eu am ba ni în bancă ?".
Antreprenorii trebuie să se concentreze, prioritar, pe obținerea banilor lichizi, cash și apoi pe
profit , pentru că principala cauz ă a falimentului unei afaceri este lipsa banilor lich izi pentru
continuarea activităț ii. Fiecare companie, dar și fiecare persoană, trebuie să -și stabileasc ă fluxul
de numerar în funcț ie de strat egia pe care o are – de investiții, o perioadă mai prudent ă etc.
Câteva repere, gene ral valabile, pentru orice firmă, care are ca prioritate menț inerea unui
flux de numerar echilibrat:
• identificați și fidelizați clienții țintă, ceea ce este egal cu clienții buni plătitori, care asigură
viabilitatea afacerii;
• res tructuraț i și adaptați oferta de produse și servicii la nevoile clienților plă titori:
modalitati de livr are, preturi de vanzare, termene de incasare, servicii si beneficii post -vanzare;
• volumul și structura achizi țiilor de materii prime, marfă , materiale consumabile să fie în
concordanță cu cererile fe rme sau cele estimate ale clienților plătitori, existen ți sau potenț iali;
• negociați termenele de plată către furnizori, astfel încât să fie mai mari decât termenele
de încasare de la clien ți;
• plătiți la termen toate datoriile fiscale, astfel încât să vă puteț i concentra pe business;
• optimizaț i achizi țiile și costurile administrative, fără a afecta calitatea muncii;
• comunica ți, permanent, cu clienții, furnizorii, angajații, astfel încât să cunoașteț i situațiile
"de pe teren ";
• vindeți ceea ce nu vă mai este necesar în firmă și vă consum ă resurse, fără a cre ea
plusvaloare;
• dezvoltați și implementați un sistem de raportări și estimă ri economico -financiare, astfel
încât să știț i care este dinamica banilo r lichizi și să puteți anticipa ș i inte rveni pentru echilibrarea
situaț iei financiare.
Cercetarea situațiilor financiare. Teorie și practică.
BIBLIOGRAFI E
1. Băicuș. A, Ișfănescu, A., Stănescu, A., – Analiza economico -financiară, Editura
Economică București, 2006;
2. Carlea A., Tico S., Dumitra E., Matyas A., – Consilier de contabilitate, Editura Rentrop si
Straton, 2010;
3. Iosif, N. – Analiza activității economice: aplicații și studii de caz, Editura Tribuna
Economica, București 2010;
4. Ilincuță Lucian -Dorel, Contabilitatea curentă și raportarea financiară a imobilizărilor
corporale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2011;
5. IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, București, 2011 ;
6. Luminița IONESCU, Lucian -Dorel ILINCUȚĂ, Floarea GEORGESCU, Contabilitatea
aprofundată a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București,
2009;
7. Pop, V aler, Pop, C osmina Madalina – Situația fluxurilo r de numerar în viziunea IAS 7;
Bucuresti, 2010 ;
8. Roman L. Weil, Clyde P.Stickney și Sidney Davidson – Financial accounting: An
introduction to concepts, methods, and uses 13’th edition, Editura The Dryden Press, 2010;
*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate,
M.Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare ;
*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile societăților
comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, M.
Of., nr. 687 din 4 octombrie 2012, ANEXELE nr. 1 și 2 se publică în M. Of. nr. 687 bis din 4
octombrie 2012, cu m odificările și completările ulterioare;
http://www.ifrs.org/issued -standards/list -of-standards/ias -7-statement -of-cash-flows/
http://www.ifrs.org/issued -standards/list -of-standards/ias -1-presentation -of-financial -statements/
http://www.en.wikipedia.or g – International_Financial_Reporting_Standards/ European_Union
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Programul de studii universitare de masterat: [617531] (ID: 617531)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.