PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ DREPT LUCRARE DE LICENȚĂ BALISTICA JUDICIARĂ Coordonator științific: Prof.univ.dr. NICOLETA HEGHEȘ… [628413]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE
LICENȚĂ
DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ
BALISTICA JUDICIARĂ

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. NICOLETA HEGHEȘ

Absolvent: [anonimizat] 2019 –

2
CUPRINS :

INTRODUCERE ……… …………………………………………………………………………………………………… 3
Capitolul I. Noțiuni introductive….. ………………………………………………………………………………… 5
I.1 Noțiunea de „balistică”…… …………………………………………. ………………………………… .5
I.2 Balis tica judiciară – parte componentă a științei criminalisticii…… …………………. …5
I.3 Scurt istoric al armelor de foc…….. ………………………………………………………………… ..7
Capitolul II. Cadrul legisl ativ…… ……………………………………………………………………………………. 8
II.1. Legea nr. 295/2004 republicata privind regimul armelor si a munițiilor ….. ……..8
II.1.1. Elementele introductive ale legislației actuale……………………. …………………….. ….8
II.1.2. Categorii de arme……………………………………………………… ……………………………. ..9
II.1.3 Obligații legate de deținerea armelor de foc…………… ……………………………….. ….10
II.1.4 Drepturile de deținere, port și folosire ale armelor……….. …………………………. ….11
II.1.5 Prevederi privind armele neletale………………………………… …………………… ……….13
II.2 Alte prevederi legale cu privire la armele de foc……………… …………………………. …14
II.3 Directiva 91/477/CEE a Consiliului European privind controlul achiziționării și
deținerii de arme……………………………………………………………………………………. ………………… …..15
Capitolul III. Aspecte tehnice ale armelor de foc și munițiilor…. ……………………….. ………….. 17
III.1 Țevile armelor de foc…………………………………………………………………………………20
III.2 Ulucul, patul, antepatul și corpul armei……………………………………………………..21
III.3 Mecanismul de dare al focului ……………………………………………………………………21
III.4 Închizătorul, mecanismul de extragere, încărcătorul, aparatele de ochire și
accesoriile…………………………………………………………………………………………………… ………………..22
III.5 Muniția………………………………………………………………………………….. ………………..23
III.6 Elementele tragerii……………………………………………………………………………………24
Capitolul IV. Metode de identificare al armelor de foc și munițiilor aferente………..26
Capitolul V. Exper tiza criminalistică a armelor de foc la infracțiunea de omor…….40

3
INTRODUCERE

Odată cu inventarea primei arme de foc, a fost deschisă calea către o nouă etapă în procesul de
evoluție al umanității. A stfel, pe de o parte, existau mijloace mai eficiente pentru a proteja
individul și implicit colectivitatea împotriva diverselor pericole, iar pe de altă parte, acele persoane
care doreau să facă rău propriilor semeni sau altor viețuitare aveau acum la dispoziție o serie de
unelte ce presupuneau o a cționare mai simplă, mai rapidă și de la o distanță mai sigură, scăzând
șansele țintelor pentru a se putea apăra.
Pe măsură ce a progresat tehnologia și armele de foc au devenit mai precise, mai ușor de
manevrat, de asamblat și de utilizat, în prezent afla ndu-ne în vecinătatea unei diversități incredibile
ale acestor invenții și inovații.
Statul, un ansamblu de instituții ce are ca scop realizarea interesului general al societății laolaltă
cu recunoașterea și protejarea drepturilor individului, a căutatea p e parcusul secolelor și a creat
diverse modalități prin care armele de foc să fie utilizate pentru obiective cât mai jutificate și
morale. Au fost elaborate și implementate o multitudine de reglementări pentru implementarea de
condiții, calități și situați i în care noul tip de armă să fie deținut, purtat și utilizat.
În dorința de a evita declanșarea unui haos in interiorul societății, statul, în crearea și aplicarea
normelor juridice pe tema armelor de foc, a urmărit diferite criterii precum integritatea psihică,
funcția ocupată, nivelul de pregătire profesională, rep utația în colectivitate a unui anumit subiect
de drept pentru ca acesta din urmă să poată avea dreptul de a avea în posesia și acțiunea sa imediată
a unei arme de foc. Criteriile de atribuire au evoluat odată cu progresul tehnologiei, ulterior fiind
analiz ate și aspecte precum eficiența în a ucide un alt o m sau gradul de distrugere provocat de
acționarea noului mijloc de atac.
Au fost desemnate instituții și furnizori speciali pentru aceste produse, în vederea controlării
cât mai precise a fluxului de vânza re-cumpărare și a întocmirii unei evidențe cât mai precise.
În ciuda măsuril or elaborate și puse în practică , de-a lungul istoriei au existat cazuri în care
armele de foc nu au fost folosite în scopuri acceptate ca fiind justificate, ci pentru săvârșirea de
fapte încadrate de legea penală ca infracțiuni: genocid; asasinare; amenințare; răzbunare și alte
asemenea.
Din moment ce erau duse la capăt fapte penale prin intermediul armelor de foc, s -a căutat a se
preveni și pedepsi autorii respectivi. În aceasta ordine de idei, criminalisticii, ca sțiință de sine

4
stătătoare, i s -au adăugat elemente informaționale cu privire la armele de foc, luând naștere o nouă
ramură de cercetare a acestei științe, denumită „balistică judiciară”.
Prezenta lucrare își propune să analizeze o serie de aspecte cu privire la bistica judiciară, atât
de ordin tehnic, cât și practic. Structura este formată din cinci capitole.
Primul capitol va cuprinde o introducere a noțiunilor generale necesare pentru analiz a și
întelegerea temei abord ate, definirea și descrierea criminalisticii și a balisticii judiciare, a legăturii
dintre ele, laolaltă cu un scurt istoric al armelor de foc.
Capitolul al doilea prezintă legislația curentă din România cu privire la deținerea, portul,
transportul și util izarea armelor de foc. De asemenea, se va face referire si la câteva prevederi
internaționale ce incumbă subiectului expus.
Al treilea capitol descrie aspectele tehnice ale armelor de foc si ale munițiile aferente, în
structura lui regăsindu -se și elemente le componente ale tragerii.
Capitolul patru expune procedurile și mi jloacele prin care sunt identificate și analizate armele
de foc, plus munițiile lor.
Ultimul capitol descrie derularea expertizei criminalistice a armelor de foc în eventualitatea
săvârșir ii infracțiunii de omor.
La baza realizării acestei lucrări au stat sursele biografice ale autorilor din sectorul juridic
precum și legislația curentă.

5
Capitolul I
Noțiuni introductive

I.1. Noțiunea de „balistică”

Cuvântul „balistică” este originar din limba franceză („balistique”), acesta desemnând acea
ramură a mecanicii teoretice, știință ce se ocupă cu studiul dinamicii unui obiect sau a unui corp
de o anumită greutate, pus în mișcare sub imperiul unei anumite forțe, la un unghi det erminat în
raport cu orizontul.
Balistica se compune din trei subdiviziuni care, legate împreună, au în vedere declanșarea
mișcării obiectului, direcția parcursă de către acesta, atingerea țintei laolaltă cu efectele produse.
În prima parte, denumită și balistica interioară , cauzele punerii în mișcare a obiectului constituie
subiect de studiu pentru balistica interioară. În cuprinsul ei se are drept scop observarea și
înțelegerea procesului de schimbare a energiei chimice în energie mecanică. Acest fenome n,
rezultat din utilizarea pulberii, creează posibilitatea propulsării proiectilului.
În cea de a doua diviziune, ce poartă numele de balistică exterioară , drumul urmat de obiectul
angrenat în mișcare intră sub incidența balisticii exterioare, elementele e i de interes fiind
reprezentate de către viteza și traiectoria proiectilului din momentul în care a devenit dinamic,
până în clipa atingerii țintei.
A treia și ultima componentă, balistica terminală, este reprezentată de efectele produse în urma
contactulu i realizat de obiect cu corpul vizat. Aici se pot încadra atât modul de manifestare al
proiectilului, cât și reacțiile produse în structura subiectului impactat1.
De interes pentru balistica judiciară sunt a doua și a treia subdiviziune a balisticii genera le,
acestea din urmă sunt necesare cercetării urmelor și efectelor provocare de armele de foc în
săvârșirea de infracțiuni.

1 Buzatu Nicoleta -Elena – “Criminalistică” – Editura Pro Universitaria; București 2013, pag. 72.

6
I.2. Balistica judiciară – parte componentă a științei criminalisticii

Criminalistica este acea știință care se ocupă cu o serie de activități necesare pentru aflarea
adevărului în cadrul desfășurării procesului penal. Pentru îndeplinirea scopului său, disciplina
criminalisticii deține în cuprinsul ei o serie de metode tehnic o-științifice, mijloace și procedee ce
au drept rol a descoperi, a fixa, a ridica, a examina și a interpreta probele judiciare. De asemenea,
sub incidența ei intră și descoperirea infracțiunilor, a autorilor și administrarea probelor prin
efectuarea de exp ertize alături de constatări tehnico -științifice. Este necesar de menționat că
metodele elaborate de știința criminalistică se află într -o continuă dezvoltare și inovare, dat fiind
faptul că și infractorii au evoluat în privința felurilor prin care își duc la îndeplinire intențiile
antisociale.
Caracterele criminalisticii se prezintă sub aspect judiciar, autonom, unitar și pluridisciplinar2.
Se poate vorbi despre un caracter judiciar, dat fiind faptul că există o legătură profundă între
știința menționată și activitatea organelor judiciar e, mai precis importanța criminalisticii este cel
mai bine observată în etapa cercetării și urmării penale. Odată cu ajungerea personalului judiciar
la locul săvârșirii faptei penale, modalitățile de cercetare criminalistic ă reprezintă un real sprijin
în stabilirea condițiilor ducerii la îndeplinire a intenției infracționale, plus la identificarea și
strângerea probelor. De asemenea, odată cu analiza urmelor infracțiun lii, se poate ajunge, după
analizele de laborator, la id entificarea autorului sau la restrângerea cercului de suspecți.
Caracterul autonom este relevat prin însuși obiectul criminalisticii, anume elaborarea și
perfectționarea de metode, procedee ori tehnici pentru descoperirea și cercetarea faptelor penale.
Desigur, activitatea se extinde și la încercarea de a preveni astfel de evenimente.
Unitatea reiese din elementele ce o constituie, acestea fiind tehnica criminalistică, tactica
criminalistică și metodologia criminalistică3.
De interes pentru lucrarea de față este tehnica criminalistică, din care face parte și balistica
judiciară, ea reprezentând ansamblul de metode tehnico -științifice pentru, descoperire, fixare,
ridicare și examinare a urmelor și mijloacelor materiale de pro bă.

2 Stancu Emilian – „Tratat de criminalistică. Ediția a IV –a, revăzută” – Editura Universul Juridic; București 2015;
pag. 30 – 32.
3 Stancu Emilian – op.cit. – pag. 31-32.

7
Deoarece există o diversitate de infracțiuni laolaltă cu o diversitate de moduri de a fi înfăptuite,
se pune în evidență nevoia de a se avea la dispoziție o diversitate de acțiuni ce pot fi întreprinse
pentru aflarea adevărului în cadrul procesului pen al. Tinându -se seama de acestea, știința
criminalistică are o serie de legături cu alte domenii, cum ar fi chimia, biologia, psiho -fiziologia,
fizica, medicina, matematica ș.a, din care va prelua și adapta în scopul ei operațiunile ce se
dovedesc a fi util e. Astfel, pe baza celor menționate, se poate demonstra caracterul pluridisciplinar.
O îndrumare la nivel esențial pentru activitatea criminalistică este oferită de o serie de principii,
acestea fiind principiul legalității, principiul aflării adevărului, prezumția de nevinovăție,
principiul existenței urmelor oricărui fapt penal, principiul identității și principiul operativității
în efectuarea investigației penale4.
Pe baza celor anterior afirmate, se poate deduce că balistica judiciară se constituie drept o
secțiune a tehnicii criminalistice care, folosind informațiile deținute de balistica generală împreună
cu feluritele metode, mijloace și procedee tehnico -științifice proprii domeniului din care face parte,
are drept menire aflarea contextului în ca re o armă de foc a fost utilizată la săvârșirea unei
infracțiuni, în același timp servind și la identificarea ei.

I.3. Scurt istoric al armelor de foc

Praful de pușcă, de la descoperirea sa de către populația chineză, urmat de tranziția pe
continentul european, avea să devină principalul element în dezvoltarea unei noi generații de arme
total diferite de cele folosite până atunci în perioada antică și ev ul mediu timpuriu.
Prima armă de foc ce trebuie menționată o constituie archebuza. Pentru a putea fi utilizată, erau
necesare două persoane. Proiectilul era introdus prin gura țevii, iar prin aprinderea fitilului se
declanșa praful de pușcă ce lansa obiectul la o distanță de la 100 până la 200 de metri. Neajunsurile
acestui model erau reprezentate de dificultatea manevrării și de intervalul lung între trageri.
Deseori, în timpul bătăliilor, câteva zeci de archebuze erau folosite pentru a creea pagube umane
trupelor inamice ce avansau. Aceste divizii de trăgători se dispuneau inițial în prima linie, fiind
mai apoi apărate de către trupele de infanterie.

4 Stancu Emilian – op.cit. – pag. 37 –40.

8
Archebuza a fost perfecționată de către Jean Kiefus prin intermediul igniției prafului de pușcă
cu mo leta. Astfel, moleta producea scânteiul necesar aprinderii cu ajutorul lovirii cu silex. În
această ipostază, arma de foc a fost redenumită „archebuza cu rotiță”.
Muscheta avea să fie inovată mai târziu în secolul al XVI – lea, devenind mai ușoară și mult
mai eficientă, fapt relevat prin modificările aduse proiectilului.
În perioada 1625 -1630 este inventată pușca în Franța, ulterior adăugându -i-se și o baionetă la
capătul țevii.
Precizia proiectilului avea să fie considerabil îmbunătățită prin conferirea un ei mișcări circulare
acestuia în timpul parcurgerii distanței de după lansare, rezultat obținut în urma apariției carabinei
cu țeava ghituită (1837).
Pe parcusul ultimului secol, în contextul scenelor conflictuale a fost introdusă mitraliera.
Această armă avea să își dovedească superioaritatea față de precursoarele sale atât prin
reîncărcarea la intervale mai lungi, cât și prin precizie și viteza de tragere.
Pistolul a funcționat pe același principiu ca și muscheta, binenteles progresând simultan cu
armele de foc anterior enumerate.
Samuel Colt și -a lăsat definitiv amprenta asupra istoriei dezvoltării armelor, prin inventarea
revolverului cu percuție. Rotirea cilindrului, alinierea locașului cu țeava și ridicarea cocoșului se
făceau în mod mecanic, precis și automat, factori ce au fav orizat creșterea eficienței r evolverului
Colt împreună cu popularitatea sa.
Deși acest revolver a reprezentat un imens salt tehnologic, locul dominant avea să fie ocupat de
către pistolul automat, apărut în cursul anilor 1850 -1860. Gloanțele aveau să fie plasate într -un
încărcător setat în mâner, dispunerea pe țeava armei făcându -se pe baza unui arc ce utiliza forța
reculului.

9
CAPITOLUL II
Cadrul legislativ

II.1. Legea nr. 295/ 2004 republicata privind regimul armelor si a munițiilor

II.1.1. Elementele introductive ale legislației actuale

In vederea a mai nultor intelegeri a rolului balisticei judiciare, este necear a se ști contextul in
care sunt reglementate armele si munițtiile pe teritoriul Romaniei. Plecănd de la acest cadru, se
poate observa importanța cercetari balistice judiciare în rolul ei in acțtiunea criminalistică. Cu alte
cuvinte, prin cunoașterea și cadrului legislatic, se pot trage o serie de concluzi cu p rivire la cum a
fost achiyitionată o armă, dacă s -au respectat condițiile de pastrare si de utilizare, căt si felul in
care a fost folosită in eventualitatea ivirii unui raport juridic de natură penală (exemplu: vătămare
corporală; omor; omor calificat; et c.)
Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor si a munițiilor confera o încadrare
precisă a obiectelor ce pot fi considerate arme. Astfel, arma este definită drept Orice obiect sau
dispozitiv a carui funcționare determină aruncarea unuia sau m ai multor proiectile, substanțe
explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrâstierea de gaze nocive, iritante
sau de neutralizare5.
În mod specific, legea incadrează arma de foc ca orice armă portabilă cu țeavă care poate
arunca, este conceputa să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un
proiectil prin acțiunea un combustibil de propulsie6.
Conform prezentei legi, pentru ca un anumit obiect să poată fi schimbat in armă, printr -un
proces de transformare, in vederea punerii in mișcare a unui proiectil in baza unui sistem de
propulsie, trebuie să aibă aspectul unei arme de foc iar construcția si materialul sa fie de așa natură.
Textul legislativ din legea nr. 295 /2004 definește de asemenea p iesa de arma drept element
comun sau special pentru arma de foc cu rol important in funcț ionarea sa (exemplu: recuperatorul

5 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor, cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul 1;
articolul 2; I “Definiții generale”.
6 Idem.

10
de gaze; cuiul percutor; firema ș.a.). Se iau in vedere în același timp și componenta esențială,
muniția, operațiunile cu arme muniț ii și piese, uzul de armă ș i urmărirea .
Cunoașterea unor criteri de clasificare al armelor de foc prezintă importanță, deoarece ajută la
o mai bună intelegere a diversitaților si a modurilor in care pot fi utilizate, precum si a gradului de
pericolozitate.
Un prin criteriu de clasificare a armelor este finalitatea acestora. În acest sens, legea nr.
295/2004 ne conforă o serie de categorii cu scopuri diferite: armele cu uz militar; de aparare si
pază; pentru autoapărare; de tir; de vânătoarea; utilitare; de agrement si de tip airsoft.

Un alt criteriu il reprezintă construcția acestora, criteriile de delimitare bazându -se pe modul de
reincarcare, lungimea țevi ori mijlocul de propulsare folosit: armele cu aer comprimat sau gaze
sub presiune; arme de foc scurt e; lungi; automate; semiautomate; cu repetiție, cu o singura lovitura;
arme albe cu lamă.
Conform articolului 3 din legea anterior mentionată, Poliția Română constituie autoritatea
supremă cu privire la condițiile pentru deținere, pen tru purtare si pentru utilizare a armelor, pieselor
si munițiilor.

II.1.2. Categorii de arme

Articolul 4 intitulat „ aspecte generale privind regimul armelor” din legea 295/2004 republicată
si reactualizată, ne ofera o prezentare in plan general a persoanelor fizice ori jur idice care pot purta
si folosi o anumita categorie de arme. In acest sens, armamentul din caterogia A (instrumentele si
lansatoarele militare cu efect explosiv si incendiar, precum si muniția corespunzătoare; armele de
foc automate si munițiile; armele de foc camuflate sub forma altui obiecte) pot fi utilizate de către
instituțiile publice cu atribuți i in domeniul apărării, ordinii publice si a siguranței naționale7.
Categoria B (armele de foc scurte, semiautomate sau cu repetiție; armele de foc lungi
semiautomate ale caror incărcătoare si camere ale cartușului nu pot ține mai mult de 3 cartușe;
armele de foc scurte semiautomate sau cu repetiție, cu percutie pe ramă, p recum si muniția

7 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul 1;
articolul 4; alin (1)

11
corepunzătoare) este pusă la dispoziția persoanelor fizice si juridice in condițiile deținerii unui
permis de armă, respectiv a autorizației de folosire. Acestea sunt recunoscute drept arme letale.
Grupele C si D corespund armelor neletale, ele trebuiesc înregistrate si autorizate conform
prevederilor legale.
Pe baza anexei din legea 295/2004 prin care sunt clasificate armele, din categoria C fac parte
următoarele: armele scurte (pistol/revolver) confectionate special pentru a produ ce zgomot sau
pentru a imprăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum si muniția corespunzătoare;
armele scurte (pistol/revolver) confecționate special pentru a arunca proiectilele de cauciuc,
precum si muniția aferenta. Cu privire la categori a D pe baza acele iași anexe avem in vedere
armele supuse notificări, armele cu tranchilizante si pistoalele de semnalizare.
Exista o categorie de arme neletale (categoria E) ce trebuie sa îndeplinească o serie de condiții
prevazute de lege, însă pentru purtare si utilizare nu trebuie urmată procedura de înregistrare si
autorizare. Dintre acestea în virtutea aceleiași anexe, amintim dispozitivele paintball si replicile de
tip airsoft.

II.1.3 Obligații legate de deținerea armelor de foc

Legiuitorul rom ân a gâsit de cuvințâ a lasă procedura de deținere, purtare si utilizare a
dispozitivelor militare pentru a fi stabilită prin legi de natură specială, din raționamente de ordin
practic.
Totuși Art.5, alin. (2) din legea armelor și munițiilor stipulează in terzicerea oricărei operațiuni
precum procurarea, utilzarea, testatrea sau comercializarea următoarelor componente:
a) sisteme de ochire care funcționează pe principiul laser;
b) sisteme de ochire pe timp de noapte;
c) dispozitive destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei
incărcături8.

8 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolu l 1;
articolul 5; alin (2); punctele a) b) c).

12
Se înțelege de la sine, printr -o interpretare per a contrario, că astfel de sisteme pot face obiectul
operațiunilor mai sus enumerate (procurare; distribuire; furnizare etc.) dacă acestea din urmă sunt
efectuate de instituțiile publice implicate în domeniul apărării, ordinii publice și al securității
naționale. De asemenea, acest fapt se aplică și pentru persoanele juridice ce produc sisteme le de
ochire pe bază de laser, de noapte și dispozitivele pentru d imiuarea sunetului descărcării armei,
dacă ele sunt destinate instituțiilor de stat abilitate9.
Odată cu purtarea, deținerea sau folosirea unui anumit tip de armă, subiectului de drept i se
incumbă o serie de obligații, printre care anunțarea într -un termen de 24 de ore a organelor de
poliție în cazul în care arma letală sau neletală a fost furată, a dispărut ori a fost pierdută. În aceeași
ordine de idei, la identificarea unui posibil incidiu că unui anume individ, purtător de arme letale
sau neletale, denotă un comportament ce recomandă necesitatea unui examen psihologic sau
medical pentru menținere a autorizației, organele competente îi pot solicita prezentarea și
efectuarea investigațiilor respective. Medi cul sau psihologul, în cazul în care observă potențiale
schimbări comportamentale rezultate în urma unei intervenții medicale ori psihologice, poa te să
recomande autorității competente să ceară personaei a se prezenta la efectuarea unor investigații.
O altă obligație constă în interzicerea înstrăinării autorizației de procurare, a certificatului de
deținere sau a permisului de armă10.
Legislația în v igoare prevede nașterea unor obligații și în sarcina subiectelor de drept care nu
dețin arme, dar care intră totuși sub incidența unui raport social în care sunt prezente astfel de
dispozitive. O armă militară letală sau neletală deținută ilegal, pierdută ori abandonată trebuie
raportată organelor competente de către oricine are cunoștință de un asemena fapt11.

II.1.4 Drepturile de deținere, port și folosire ale armelor

Pentru lucrarea de față sunt relevante prevederile referitoare la condițiile de dobândire a
autorizațiilor de utilizare prec um și încetarea drepturilor derivate din aceasta. Legea face distincția
atât intre tipurile de arme, cât si intre persoanele cu cetățenie română și cele străine.

9 Idem. – Art. 5, alin (1) – (3).
10 Idem – Art. 7, alin (1) – (2).
11 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul 1;
articolul 8, alin (1) – (3).

13
Capitolul 1 secțiunea III din legrea 295/2004 este intitulată „Condiții cu privire la deținerea,
portul și utilizarea armelor letale, precum și a muniției aferente de catre personele fizice cu
cetățenie română. Prin articolul 23 aflăm că arma este procurată de către un subiect de drept in
baza autorizației de procurare. Ulterior el este obligat să se prezinte in termenul legal la organul
de poliție competent in vederea solicitări permisului sau înscrieri armei.
Odata dreptul de procurare obținut ca urmare a motivației cererii individului, poliția poate da
drept de deținere (pentru armele de tir, vânăto are, colecție sau autoapărare) ori/si drept de port si
folosire (pentru armele de apărare, de pază, tir, vânătoare). Armele se vor utiliza numai in
congruență cu scopul autorizat sau pentru cazuri de legitimă apărare ori stare de necesitate12.
Articolul 25 dispune că permisul de armă are o valabilitate de 5 ani și poate fi prelungită in
condițiile legii13.
Articolul 26 stipulează că armele letale deținute trebuie păstrate in așa fel incât să nu fie permis
accesul perso anelor neautorizate14.
Se poate distinge din reglementările de vigoare că dreptul de deținere nu este conex c u dreptul
de port si de folosire. Poliția Română conferă autorizație separată pentru fiecare. Deținatorii
armelor de tir, vânătoare sau de colecție pot fi autorizați să aibe dreptul de fol osire in dreptul legii.
Conform articolului 28 alin. 1 lit. a) – j) si al alin. 2 dreptul de deținere se poate suspenda sau
anula.
În cazul anulării aceasta se aplică in eventualitatea in care titularul nu mai indeplinește cerințele
legale, nu se prezinta in termenul stabilit pentru prelungirea permisului de armă, s -a constatat
decesul sau dispariția lui prin hotărâre judecătorească d efinitivă, a săvârsit doua contravenți
prevăzute de legea 295/2004 in doi ani sau una singură care dispune anularea dreptului de deținere.
De asemenea măsura de anulare va interveni dacă au fost folosite armele fără îndeplinirea
condițtiilor legale sau deț inătorul a pierdut una dintre calitățile prevăzute din legea anterior
menționată.
Alte situații in care dreptul de deținere va fi anulat sunt furtul sau pierderea armei din vina lui,
neîndeplinirea conditiilor legale la data acordări permisului, falsificar ea documentelor pentru
acordarea dreptului de deținere și neprezentarea la examenele medicale sau psihologice.

12 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul
1;Secțiunea III; Art.23, alin (1) -(3).
13 Idem. ibis. – Art 25, alin (1).
14 Idem. ibis, – Art. 26, alin (1).

14
Suspendarea intervine dacă titularul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de Articolul 14
alin . (1) lit a) -d), dacă a apelat la căile de a tac la legii împotriva anulării prin pierderea calității de
la articolul 13, alin (3) -(4) iar hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă și irevocabilă, dacă a
săvârșit o contravenție ce prevede suspendarea sau dacă există necesitatea efectuării unui e xamen
medical și/sau psihologic.
Este de menționat că armele suspendate sau anulate se vor depune la una rmurier autoruzat ori
vor fi ridicate de către organele de poliție competente15.
Cu privire la dreptul de port și de folosire a armelor letale pentru pe rsoanele fizice cu cetățenie
română, se au în vedere o serie de condiții cu privire la păstrare și utilizare: anumite limite ale
exercitării uzului de armă laolaltă cu obligațiile aferente; dispoziții specifice pentru armele de tir
și de vânătoare; aspecte legate de muniție; procedura de suspendare a drepturilor de port și uz.
În primul rând, armele letale sunt păstrate în condiții de securitate, fără accesul persoanelor
neautorizate. În domiciliul deținătorului este necesară existența de locuri special destinate păstrării
obiectului în condițiile legii16.
În al doilea rând, folosirea armelor se poate efectua numai în poligoanele special amenajate, în
legitimă apărare sau într -o stare de necesitate17.
Într-un al treilea rând, uzul de armă declanșează obliga ția deținătorului de a acorda, în caz de
necesitate, primul ajutor ori asistență medicală persoanei vătămate și de a anunța oraganele de
poliție18.
În al patrulea rând, muniția se poate procura numai de la armurierii autorizați și numai pentru
armele înscr ise în permis19.
Legat de cantitatea de muniție care poate și deținută de titularul armei, aceasta va fi stabilită de
către poliție, conform normelor juridice în vigoare, la momentul înscrierii armei în permis20.
Asemena dreptului de a deține arme, dreptul de port și de folosire poate fi supus procedurii de
suspendate ori de anulare prin îndeplinirea condițiilor necesare.

15 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul
1;Secțiunea III; Art.28; alin (1) – (3).
16 Idem. – Art. 31; alin (1) -(2).
17 Idem. – Art. 32: alin (1).
18 Idem – Art. 33; alin (1) – (3).
19 Idem – Art. 42; alin. (1).
20 Idem. – Art. 42; alin. (2).

15
Procedura suspendării intervine în eventualitatea în care titularul nu mai îndeplinește condiț iile
Art. 14, alin (1), lit. d) din Legea nr. 295/2004 dau în situația anulării calității prevăzute în Art. 13,
alin (2) -(4) însă a apelat la contestarea deciziție pe căile de atac avute la dispoziție legal iar
hotărârea judecătorească nu este definitivă ș i irevocabilă. În aceeași ordine de idei, suspendarea va
putea fi acționată și dacă persoana a săvârșit o contravenția care prevede această sancțiune sau
dacă există indicii ce reclamă necesitatea unui examen medical -psihologic21.
Anularea va fi dusă la în deplinire dacă individul numai îndeplinește calitatea la care face
referire Art. 13, alin. (1) -(4) ori dacă condițiile din Art. 14 alin. (1), lit.b), c), f) și e) nu mai sunt
respectate. Desigur, măsura se va aplica și dacă armele au fost furate sau sustra se din cauze
imputabile deținătorului, dacă nu se prezintă în termenul stabilit pentru prelungirea permisului ori
dacă a decedat sau a dispărut prin hotărâre judecătorească ramasă definitivă și irevocabilă. În
continuare, aceași finalitate va avea loc și î n scenariile în care la data acordării permisului nu sunt
întrunite cerințele legale, documentele pentru acordarea dreptului au fost falsificate și refuză
prezentarea la examenele psihologice sau medicale22.
Așa cum s -a menționat anterior, legea face distincție între cetățenii români și cei străini. Astfel,
sfera armelor de foc care pot fi procurate se restrânge la cele de tir, de vânătoare sau de colecție,
sub necesitatea ca persoana să aibă reședința sau dom iciliul în România23.

II.1.5 Pre vederi privind armele neletale

Cadrul legal pentru armele neletale deținute de persoanele fizice este important a fi adus în
discuție, deși sunt prin definiție obiecte destinate neuciderii, ele pot fi folosite pentru realizarea
unor fapte de natură penală.
Secțiunea a V -a din Legea nr. 295/2004 ne conferă regimul juridic, fiind denumită: „Condiții
cu privire la procurarea, înstrăinarea, deținerea, portul și folosirea armelor neletale de către
persoanele fizice”.

21 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul
1;Secțiunea III; Art. 44; alin (1).
22 Idem. – Art. 45; alin. (1); lit. a) – i).
23 Idem. – Art. 52, alin. (1).

16
Armele din categoria C pot fi procurate de către cetățenii români sau rezid enți cu domiciul,
reședința sau locul de rezidență în România, și de către străinii cu ședere legală, dacă au vârsta de
18 ani minim, în baza autorizației de procurare24.
Armele din categoria D se pot procura după notificarea organelor competente25.
Aceleași dispoziții se aplică cu privire la permisul de armă, înscrierea armei plus drepturile și
obligațiile solicitantului, laolaltă cu mențiunile privind prelungirea permisului de armă26. De
asemena, este valabilă pentru armele neletale supuse autorizării aceeea și procedură de anulare și
suspendare a drepturilor de deținere, port și folosire ca la cele letale. Singura deosebire fiind dacă
în prima situația nu mai sunt îndeplinite condițiile art. 57, alin. (4), lit. a), c) și d)27.

II.2 Alte prevederi legale cu privire la armele de foc

În completarea Legii 295/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare privind
regimul armelor și al munițiilor, Noul Cod Penal prin intermediul Titlului VII intitulat „Infracțiuni
contra siguranței publice”, Capito lul III, Art. 342 -344 dispune faptele și sancțiunile pentru
nerespectarea normelor juridice în materie.
Așadar, se va aplica o sancțiune ce privește închisoarea de la unu la cinci ani în situația în care
autorul, fără drepturile conferite legal, va proceda la oricare operațiune ce implică fenome nul
circulației armelor letale laolaltă cu munițiile, mecanismele și dispozitivele acestora. Pe aceeași
linie de gândirle, legiutorul român a considerat necesar pedepsirea fie cu închisoare de la trei luni
la un an ori cu amendă, a acțiunii de deținere, fă ră drept legal, sau de purtare a armelor neletale
care sunt totuși supuse autorizării. Se au în vedere și posibilitățile de sustragere ori de port la sediul
unei instituții publice, unei autorități publice, unei persoane juridice de interes pubic ori în lo curile
stabilite pentru îndeplinirea procesului electoral a armelor letale și munițiilor aferente, ele fiind
cauză pentru executarea unei pedepse cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru prima infracțiune,
respectiv de la 1 la 5 ani. Ambele vor avea măsura c omplementară a interzicerii unor drepturi. O

24 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul 1,
Secțiunea a V -a; Art. 57; alin (1).
25 Idem; alin (2).
26 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al mu nițiilor,cu modificărilor si completările ulterioare; Capitolul 1,
Secțiunea a V -a; Art. 58, alin (1) -(2).
27 Idem; Art. 59, alin. (1) – (2).

17
cauză de agravare este ca armele ce fac obiectul primelor trei operațiuni anterior enumerate să fie
interzise prin lege, limitele pedepselor majorându -se cu o treime28.
Este interzisă folosirea în lipsa posibili tății conferite prin căile legale a armelor letale, a celor
interzise ori a celor neletale suspus autorizării . Subiectul de drept ce încalcă aceste prevederi este
pasibil de închisoare de la unu la trei ani pentru armele letelae au interzise, iar pentru ce le neletale
pedeapsa este de la șase luni la doi ani29.
Titlul VIII din Noul Cod Penal face referire la faptele penale ce au impact asupra relațiilor de
convețuire socială. Astfel, privitor la armele neletale, se interzice purtarea lor în contextul
adunăril or publice, în spațiile amenajate și autorizate pentru agrement, în mijloacele de transport
public sau la manifestările cultural sportive, pedeapsa fiind închisoare de la șase luni la doi ani ori
amendă30.
Legea nr. 61/1991 acualizată pentru sancționarea fa ptelor de încălcare a unor norme de
conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice prevede încadrarea ca și contravenție activitatea în
plan comercial ce implică armele ce funcționează pe bază de aer sau gaze comprimate, arbaletele,
arcurile pentru tir , pescuit sau vânătoare dacă acestea nu sunt duse la îndeplinire în locațiile
autorizare31.

II.3 Directiva 91/477/CEE a Consiliului European privind controlul achiziționării și
deținerii de arme

Uniunea Europeană a luat naștere cu scopul de a asigura o mai bună cooperare între statele
continentului european. După al doua conflagrație mondială, a început prin acorduri legate de
resurse, ulteior ajungând să se extindă atât ca număr de membrii cât și asupra subiectelor
reglemtate. Directiva 91/477/CEE cu modificările și completările ulterioare reprezintă un efort în
plus la nivel multistatal pentru a asigura un control mai bun asupra circuitului și deținerii armelor
de foc.

28 Nould Cod Penal; Titlul VII; Cap. III, Art. 342; alin (1) -(5).
29 Idem.; Art. 343; alin (1) -(2).
30 Nould Cod Penal; Titlul VII; Cap. I; Art. 372; alin. (1) – (2).
31 Legea nr. 91/1991 actualizată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a
ordinii și liniștii publice; Art. 2; alin . (8).

18
Norma europeană stipulează că armele de foc pot fi supuse operațiunilor de achiziționare și
deținere numai pentru persoanele ce întrunesc cumulativ o serie de conțiții, prima fiind aceea de a
avea o nevoie plauzibilă,a doua se contureaza prin necesitatea ca individul să aibă minim v ârsta
de 18 ani iar cea de a treia impune argumentul potrivit căruia subiectul de drept nu constituie un
pericol pentru el însuși, cei din preajma lui sau petru ordinea și siguranța publică32.
Persoanelor care sunt rezidente pe teritoriul unui stat membru nu li se poate interzice deținerea
unei arme cumpărate pe teri toriul altui stat membru, decât sub consecința interzicerii acesteia în
propriul spațiu național.
Statele membre au în dotarea lor un sistem de monitorizare prin care se acordă sau se retrag
drepturile aferente unei arme.
Este lasată la dispoziția fiecărui membru realizarea de dispoziții cu privire la depozitarea
armelor de foc, a condițiilor de ținere și de acces, atâta vreme cât ele asigura imposibilitatea celor
neautorizați de a le acționa.
Datorită gradului ridicat de pericol reprezentat de armele de foc ce fac parte din categoria A,
trebuiesc luate toate măsurile pentru ca acestea din urmă să nu fie deținute sau achiziționate.
Câteva excepții sunt totuși prezente, anume într -un scenariu ce implică protejarea infrastructurii
critice, a convoaielor cu valoare ridicată, în scopuri de apărare națională ș.a. se pot acorda în mod
rar, excepțional și justificat autorizații pentru armele de foc din categoria specificată. În aceeași
ordine de idei, printr -o serie de măsuri stricte, colecționarii pot fi autozizați a achiziționa și a deține
arme, componente sau muniții din categoria A33.
Produsele de armament din categoria B pot fi achiziționate numai în baza autorizației emise de
statele membre. Pe ace lași principiu funcționează și acordarea dreptului de deținere. Aceste două
drepturi pot fi recunoscute printr -o singură decizie de tip administrativ. Se va proceda la
exameninarea periodică a autorizațiile emise, dar nu la un interval mai mare de cinci an i, și se pot
prelungi dacă cerințele sunt îndeplinite în continaure34.
Este necesară declarația de către titular către autoritățile publice a armelor de foc din categoria
C deținute.
La nivel comunitar, transferul de arme este posibil între statele membre cu respectarea anumitor
cerințe: cel ce dorește să pornească procesul va comunica în statul membru toate detaliile
referitoare la vânzător, cumpărător, numărul de arme, adresa destina ției, datele armamentului,

32 Directiva 91/477/CEE; Art. (1), alin. (1)-(2).
33 Idem.; Art. 6; alin. (1) -(3).
34 Directiva 91/477/CEE; Art. 7, alin. (1) -(4).

19
modul de transfer, data plecării și a sosirii; statul va realiza o analiză a condițiilor și securității
transferului; dacă analiza este cu rezultat pozitiv se va elibera un permis de transfer35.
Se pune un accent ridicat pe schimb ul de informații între membrii Uniunii Europene cu privire
la transferul de arme. De asemenea, se dispune o accentuare a controalelor armelor de foc la
frontiere. Se dorește ca fiecare membru să nu permită intrarea pe teritoriul lor al unui transport ce
nu face obiectul vreunui circuit prevăzut de legea națională ori comunitară.
România, fiind un stat membru al Uniunii Europene din data de 1 ianurie 2007, își asumă
obligația de a respecta toate normele adoptate la nivel comunitar prin ratificare și punere î n
aplicare.
Într-un secol în care armele de foc au evoluat la un nivel de eficiență și diversitate greu de ținut
în evidență, este imperios necesar a se lua toate măsurile necesare pentru asigurarea unui trafic
ilegal cât mai mic, precum și o restrângere a rândurilor persoanelor ce le au în posesie în mod
nejustificat. Asemeni statului român, Uniunea dorește să asigure o arie geografică care întrunește
toate condițiile pentru asigurarea libertății, dezvoltării și siguranței cetățenilor.

35 Idem. ; Art.11; alin. (2).

20
Capitolul III
Aspecte tehnice ale armelor de foc și munițiilor

În decursul acestui capitol se vor prezenta elementele componente ce constituie armele de foc.
Fiecare piesă a unei arme reprezintă o parte unică și indispensabilă ce joacă un rol major în
funcționalitatea dispozitivului. Desigur, munițiile fiind un aspect indispensabil, vor fi analizate din
punctul de vedere al construcției și al tipurilor existente.

III.1 Țevile armelor de foc

Prima componentă a unei arme de foc o reprezintă țeava, aceas ta poate fi definită ca acea piesă
fabricată dintr -un tub de oțel, în interior existând un canal cu scopul de a fi parcurs de către
proiectil. La cele două capete ale țevii se află gura țevii, pe unde iese corpul lansat , și retezătura
dinapoi, cea care fac e legătura cu restul armei.
Există mai multe tipuri de țevi, dintre acestea le vom menționa pe cele divizate în baza
criteriului de construcție al canalului. În acest fel, țevile ghintuite se remarcă prin faptul că în
interiorul lor sunt prezente, în stil de spirală, decupări ce au menirea de a imprima p mișcare de
rotație proiectilului în jurul propriei axe pentru o precizie mai ridicată. Dinspre retezătura dinapoi
către gura țevii, sunt prezente camera de detonare (locul de unde va pleca glonțul), conul d e
racordare (face tranziția obiectului cu ghinturile) și partea ghintuită
O țeavă poate fi ghintuită în mod convențional ori în mod poligonal, acesta din urmă prezintă
avantajul de a reduce aproape complet eliminarea de gaze, crescând energia cinetică și p recizia
traiectoriei urmate de corpul lansat.
Un alt model îl constituie țevile lise. Spre deosebire de modelul prezentat anterior, mișcarea de
rotație a proiectilului nu este prezentă. De asemenea, distanța de tragere este considerabil redusă.
Recunoașter ea proiectilului prin intermediul țevii lise nu este posibilă, nefiind prezente
caracteristici distince pe parcursul canalului.
Ultimul tip de țeavă ce se distinge pe baza felului în care a fost concepută este cel cu canalul
obturat. Nu permite utilizarea muniției letale. Poate fi observată această categorie la armele

21
destinate pentru propria apărare pe distanță scurtă, deoarece fo losesc muniție cu efect iritant –
lacrimogen ori cu efect sonor.

III.2 Ulucul, patul, antepatul și corpul armei

Ulucul este prezent la armele luni, cu țeava mai mare de 60 de cm. Se definește ca acea parte
componentă a armei de foc lungi, fie cu țeavă li să ori ghintuită, prezentă pe prima secțiune a țevii
din partea inferioară, cu menirea de a fi ținută de mâna opusă umărului pe care se află patul.
Întâlnit tot la armele de foc lungi, antepatul este secțiunea armei de foc aflată ân partea de
deasupra a țe vii, ea putând fi extrasă.
Patul are menirea de a se sprijinii de umărul trăgătorului prin talpa patului și de a fi ținut cu
mâna dreaptă prin gâtul patului.
De interes pentru cercetarea criminalistică este și corpul armei, componenta ce a are funcția de
a ține la un loc ansamblul dispozitivului și de a crea legătura dintre celelalte componente cu tot cu
mecanismele interioare.

III.3 Mecanismul de dare al focului

Mecanismul de pornire al focului este compus din mecanismul trăgaciului și cel al percuției.
Cele două conlucrează în vederea plasării obiectului destinat impactului spre capsa cartușului, prin
intermediul unui arc încărcat cu energie potențială.
Trebuie observat că mecanismul trăgaciului poate fi prezent în două feluri:
a) cu dublă acțiu ne în situația în care acționarea trăgaciului determină armarea și percuțoa;
b) cu acțiune simplă atunci când rezultă prin acționarea trăgaciului numai percuția.
O modalitate de identificare a tipului de armă utilizată în săvârșirea unei infracțiuni se poate
constitui din urmele găsite pe mecanismul de percuție. Această identificare poate fi de ordin
generic sau specific.

22
Mecanismul de percuție este împărțiti în două modele, fie cu cocoș, fie cu percutor lansat.
În vederea transportului unei arme în condiții d e siguranță, mecanismul de percuție poate fi
blocat prin sistemul de asigurare p e bază de pârghie,

III.4 Închizătorul, mecanismul de extragere, încărcătorul, aparatele de ochire și
accesoriile

Închizătorul prezintă caracteristici specifice de fabricare, fapt ce conferă posibilitatea
identificării generale sau specifice a armei de foc.
Rolul închizătorului este acela de a introduce cartușul și de a închide camera acestuia
concomitent cu declanșarea tragerii.
Mecanismul de extragere și de ejectar e este partea componentă ce are drept menire scoaterea
tuburilor rămase după ce proiectilul a fost declanșat. Sustragerea se realizează prin intermediul
ghearei extractoare și a ejectorului36.
Încărcătorul se poate defini drept acel element component în car e este ținută muniția, este diferit
prin felul de atașare, formă și cantitatea de gloanțe deținută în interior. Astfel, asemeni cu
mecanismul de percuție, pe baza caracteristicilor individuale se poate proceda la aflarea armei în
plan general sau special.
Aparatele de ochire și accesoriile reprezintă ultimele componente de interes pentru cercetarea
criminalistică.
Cele dintâi sunt de natură mecanică (vizor, linie de miră, cătare) sau de natură optică (luneta).
Cele cu rol de accesorii sunt folosite pentru î ntreținerea, desasamblarea și reasmablarea armelor
de foc. Se pot enumera peria, penarul, bidonașul etc.
Separat de întreținere, există accesorii pentru facilitarea performanței dispozitivului, precum
amortizorul de zgomot și întărit orul de recul.

36 Dobrin George Gabirel; Pleașea Ion – “Balistica judiciară. Aspecte teoretice și practice. Ediția a II –a revizută și
adăugită”; Asociația Criminaliștilor din România; București 2018; pag.29,

23
III.5 Muniția

Termenul de „muniție” provine din francezul „munition” și constituie o denumire generală
conferită cartușelor pentru armele de foc.
Din perspectivă criminalistică, muniția poate fi definită drept totalitatea elementelor ce compun
cartușul, de pil dă tubul, capsa, încărcătura de azvârlire și tubul37.
Relevanța de oridin practic în cunoașterea tipurilor de cartușe și, mai precis, a alcătuirii lor este
relevată de faptul că se pot constitui în urme lăsate după utilizarea armei de foc. Fiind posibil ca
urmele descoperite la locul faptei să fie numai tuburile și cartușurile pierdute, informațiile oferite
de acestea prezintă o importanță semnificativă pentru organele judiciare.
Tubul are rolul de a ține la un loc conținutul cartușului (capsa, încărcătura d e azvârlire,
proiectilul), laolaltă cu împiedicarea intervenției exterioare asupra conținutului său.
În plan general, tuburile se compun din gâtul pentru sertizarea glonțului, partea conică, corpul
de înmagazinare și rozeta.38
În partea de jos a tubului se regăsește capsa împreună cu orificiile destinate aprinderii și
nicovala. Capsa se remarcă prin deținerea substanței de inițiere, declanșând pulberea explozivă.
Substanțele cuprinse în capsă pot fi stifnatul de plumb, nitratul de bariu și compuși pe bază de
sulfit de amoniu.
Finalitatea armei de foc și a muniției aferente este aceea de a pune în mișcare glonțul. Totalitatea
proceselor declanșate în interior urmăresc lansarea mobilului pe o anumită traiectorie, la un unghi
determinat față de orizont.
Proiectilele diferă direct proporțional cu scopul avut în vedere la momentul fabricării. Așadar,
la un loc cu diferențele de calibru și materialele folosite (plumb, oțel ș.a.), avem în discuție și
modelul de armă ce îl va pune în mișcare, de pildă o armă d e vânătoare, de apărare, de asalt sau
de tiruri sportive.
Până în secolul al XIX – lea, odată cu apariția modelului de proiectil linic, gloanțele aveau
formă sferică.

37 Idem.; pag. 34.
38 Idem.ibis; pag. 34.

24
O ultimă parte a muniției este pulberea propulsivă ale cărei proprietăți, ca urmare a compoziției,
permite efectuarea lansării.

III.6 Elementele tragerii

Pe parcusul procesului de investigare criminalistică, la momentul cercetării unei fapte penale
săvârșite prin folosirea unei arme de foc se va ține seama de anumite elemente componente ale
tragerii.
În primă fază, se va avea în discuție viteza proiectilului. Deoarece există o varietate de arme de
foc, există și o variație vitezei glonțului în conformitate cu modelul folosit. Factorii ce au o
influență majoră asupra primului element al tragerii sunt tipul armei de foc, lungimea țevii,
cantitatea de pulbere și masa mobilului39.
Viteza poate fi definită ca fiind raportul dintre distanța parcursă și durata deplasării. Luând în
considerare determinanții anteriori, viteza poate varia între 300 m/s și 1200 m/s.
Întrucât glonțul este pus în mișcare în clipa manifestării presiunii pulberii explozive și al
aplicării presiunii gazelor asupra lui în decursul deplasării prin țeavă, se poate afirma că cu cât
țeava este mai lungă, cu atât presiunea aplicată va fi mai mare iar viteza va crește implicit.
Un al doilea element component al tragerii este traiectoria. În termeni generali, se poate explica
printr -un drum parcurs în spațiu de către un corp aflat în mișcare ori drept curba descrisă de un
mobil în decursul procesului de tranzitare.
Din punct de vedere al terminologiei de origine militară prin traiectorie se exprimă distanța
parcursă de centrul de greutate al glonțului din clipa părăsirii țevii armei până la at ingerea țevii
ochite40.
Curba balistică descrie forma traiectoriei proiectilului, în primă instanță se va realiza într -o linie
mai întinsă, mai apoi devenind ușor curbată. Acest aspect este un rezultat al intervenției legilor
fizicii, ele influențând viteza , acțiunea de decădere sub punctul ochit și accentuarea reacției de
răsturnare.

39 Dobrin George Gabirel; Pleașea Ion – “Balistica judiciară. Aspecte teoretice și practice. Ediția a II –a revizută și
adăugită”; Asociația Criminaliștilor din România; București 2018; pag.45.
40 Ibidem. Ibis.

25
Pentru criminalist sunt necesare a fi știute linia și unghiul de tragere, linia de aruncare, punctul
și unghiul de incidență, distanța de tragere.
Punctul cel mai depărtat la c are poate ajunge un mobil prin întrebuințarea unei arme de foc
poartă denumirea de „bătaia armei”, fiind un al treilea element al tragerii.
Variabilele ce își exercită influența asupra bătăii sunt fie de natură tehnică (calibrul, lungimea
țevii), fie de na tură umană (experiența sau antrenamentul trăgătorului), fie și de natură a situației
(poligon, operațiune militară).
Al patrulea element al tragerii se prezintă sub aspectul presiunii gazelor, ce apare ca urmare a
arderii din tubul cartușului a pulberii ex plozive. Presiunea va avea cea mai ridicată valoare în
interiului tubului sau înaintea acestuia41.
Bazându -ne pe legea fizică conform căreia orice acțiune are și o reacțiune, punem în vedere un
alt component al tragerii, reculul. În acest fel, la timpul X în care va fi realizată tragerea, din pricina
presiunii exercitate, asupra armei va acționa o anumită forță ce îi va determina o mișcare în sens
opus deplasării glonțului.
Reculul este compus din două părți, anume partea de viteză și cea de energie. Cea dintâi va fi
mai scăzută decât cea a corpului în clipa părăsirii țevii, dar și direct proporțional cu greutatea lui
față de armă. Energia este partea reculului ce demarează mișcarea înapoi a armei și va conduce la
o oarecare schimbare a poziției țevii.
Puterea de penetrare a proiectilului, ultimul element al tragerii, trebuie analizată ținându -se
seama de energia cinetică, formă și duritate, unghiul de incidență și densitatea țintei42.Gradul de
penetrare este important, deoarece poate servi la analizarea urm elor lăsate în corpul țintei. Se va
ține seama și de nivelul densității obiectelor sau corpurilor afectate.

41 Dobrin George Gabirel; Pleașea Ion – “Balistica judiciară. Aspecte te oretice și practice. Ediția a II –a revizută și
adăugită”; Asociația Criminaliștilor din România; București 2018; pag.47.
42 Ibidem. Ibis.

26