PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ DREPT, IFR [619066]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ – DREPT, IFR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. dr. VLAD BARBU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ – DREPT,IFR

RAPORTURILE JURIDICE DE SERVICIU
ALE MILITARILOR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. dr. VLAD B ARBU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

CUPRINS

Introducere ………………. ……………………. ………………………………………….. ………………………………..4
I. ARMATA ROMÂNIEI ……………………………. …………………. …………………………. …………… …..5
I.1. Armata României ca instituție a statului……………………………………. ……… …………………….. ….5
I.2. Caracteristici ……………………………. …………………………………………. ………. ………………. …….. …6
I.3. Principii…………………………………………………………………………………………………….. …………. …6
I.4. Factori uman i………………………………………………………………………………… ………………………… 7
I.5. Regulamentele militare…………………………………………………………………………………… …………9
I.6. Jurământul militar. Condiția depunerii jurământului în raporturile de muncă atipice ale
militarilor ………… ……… ………………………………………………………….… ……………10
I.7. Mediul militar ……………… …………………………………………. ………………… ………11
II. RAPORTURILE JURID ICE DE MUNCĂ ………………. ……………………………. ……………..12
II.1. Noțiunea raporturilor juridice de muncă………………………….. ……………… ……………….. ……..12
II.2. Clasificarea raporturilor juridice de muncă…………………………………… …………………… ……..12
II.3. Apariția, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor jurid ice de muncă…………….. .13
II.4. Trăsăturile raporturilor juridice de muncă………………… …………………………….. ……………….. 13
II.5. Nulitatea raporturilor juridice de muncă ……………………….. ………………….. ……………………. .14
II.6. Regimul juridic al nulității absolute și nulității relative în raporturile juridice de muncă …15
II.7. Jurisprudența în materia regimului juridic al nulității în raporturile de muncă …………….. ..15
III. SPECIFIC UL RAPORTURILOR DE SERVICIU ALE MILITARILOR ………… ……17
III.1. Cadrele militare……………. ……………………………………………………………… ……………….. ……17
III.2 . Soldați și gradați profesioniști …………………………………………………… ……………………. ……19

IV. ASPECTE DE DREPT COMPARAT ……………………. ….…………… ………….…..21

IV.1. Aspecte privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici față de raporturile de
muncă ale salariaților …………..………… …………………………… ……..… ……… …………21
IV.2. Aspecte privind raporturile de serviciu al e funcționarilor publici cu statut special față de
raporturile de muncă ale militarilor …………………………………. ……………….. ………….…23
V. RĂSPUNDEREA PATRIMONIALĂ
V.1. Regimul juridic al răspunderii patrimoniale în cadrul raporturilor juridice de
muncă… ……. ……… ……………… ………………………………… ……………… ……………24

Studiu de caz ……… …………………………………………………………… ………… ……..27

Concluzii și propuneri ……………………………………………………………………. ………………… ………29

Bibliografie ………………………………………………………………………….. ……….. ………………… ……..30

4
INTRODUCERE

În prezenta lucrare am analizat raporturile juridice de serviciu ale militarilor și modali tatea de
adaptare a contractelor de muncă a le acestora la normele de reglementare ale Codului Muncii. Dreptul
muncii în întreg ansamblul de protectie pe care îl presupune, a fost construit pe modelul contractului de
muncă standard, astfel că acesta atrage după sine diferențe de aplicare și interpretare.
Astfel încât să poată fi analizată definiția statutului militarului din perspectiva relațiilor de
muncă , activitatea de cadru militar presupune și o serie de restrângeri a unor drepturi, iar raporturile de
muncă se i ndividualizează și prin motive de tragere la răspundere în comparație cu angajații pe bază de
contract. Toate aceste diferențe privind răspunderea disciplinar ă și modalitatea de aplicare a
sancțiunilor disci plinare se regăsesc în normele în vigo are și prezente de altfel în regulamentele
militare. Normele Codului Muncii nu se aplică în speță, deoarece statutul militarilor este guvernat de
prevederile constituționale1 în virtutea cărora structura sistemului național de apărare, pregătirea
populație i, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare se stabilesc
prin lege organică, prevederi constituționale în temeiul cărora legiuitorul a adoptat statutul cadrelor
militare.
Spre deosebire de procedura prevăzută de Codul muncii , cercetarea abuzurilor și judecarea
abaterilor grave sunt efectuate de consilii de onoare și consilii de judecată înființate în acest scop.
Apreciind cadrul legal al normelor în vigoare, milita rii sunt supuși regimului instituit de
dispozițiile Legea nr. 101/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul
cadrelor militare și Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști care, la
rândul lor, reprezintă o unitate de personal militar, selecționat pe baza voluntariatului. Se vor ap lica
prevederile Codului muncii fără să contravină dispozițiilor în vigoare.
În cuprinsul lucrării sunt prezentate din punct de vedere juridic asemănări de regim jurid ic cu
funcționarii publici, desigur cu diverse situații juridice și de cazuri de exercitare a drepturilor și
obligațiilor de către militari, având în vedere specificul activității.
Obiectivele lucrării de față sunt dobândirea unei imagini asupra categorii lor de contracte de
muncă ce se îndepărtează de la standard, a posibilității de a le diferenția și prezentarea contractelor
atipice reglementate de dreptul românesc, respectiv a unor contracte atipice încă nereglementate în
dreptul nostru.2
În întreaga ana liză efectuată, apreciez că am evidențiat precizări fundamentale în interpretarea
normelor care guvernează armata, ca funcțiune a statului, dar și ca o comunitate profesională
specializată, motivată și determinată prin obiective și reglementări legale strâ ns legate de modul în care
armata se organizează ca forță de apărare a statului și, în aceeași măsură, așezarea statutului militarului
în rândul funcționarilor publici, ca expresie definitorie a conceptului că armata s ervește, și nu conduce
cetățeni.

1 A se vedea art. 118 alin. (2) din Constituție.
2 A se vedea Elemente de dreptul muncii , ediția a II -a, revizuită, autor Raluca Dimitriu, apărută la Editura CECCAR în anul 2018.

5
CAPI TOLUL I – ARMATA ROMÂNIEI

I.1. Armata României ca instituție a statului
Statul reprezintă ansamblul de instituții politice, militare, juridice, polițienești și administrative
ale unei națiuni, din cadrul căruia face parte și armata. Ceea ce o distinge de celelalte instituț ii, prin
specificul rolului ce -i revine în societate, este că armata este destinată să folosească violența pentru a -și
îndeplini misiunile încredințate. Principalele funcții publice3 ale armatei constau în :
– apărarea teritoriului țării î mpot riva oricărui agresor care face uz de forța sa militară;
– garantarea suveranității și independenței statului român, a democrației constituționale;
– protecția cetățenilor țării și ajutor area lor în situații dificile –catastrofe naturale și ecologice;
– contribuții active și concrete în asi gurarea securității și apărării colective, împreună cu celelalte state
membre ale N.A.T.O.;
– ajutor umanitar acordat altor state la cerere, sub egida unor organizații internaționale sau continentale.
Instituția milit ară reprezintă o grupare umană cu tradiții proprii, reguli culturale specifice, cu un
statut aparte, având deasemenea particularități de la o armă la alta și fără echivoc rigori și opreliști
deloc ușor de înfruntat și depășit. Modul în care sunt concepute și conduse ori organizate și desfășurate
toate activitățile din perimetrul unităților militare își lasă amprenta pe caracterul și conduita militarilor
indiferent de categoria de activitate executată, la ordin ori din inițiativă proprie dar care atrage după
sine înrolarea în diverse activități pe alți participanti egali sau inferiori. Ordinea și disciplina izvorăsc
din rezultatul fiecărei acțiuni organizate și strict conduse in concordanță cu regulamentele militare, cu
obiective clare care solicită intens ca pacitățile intelectuale și, nu de puține ori, fizice.
În acest mod, realitatea ne demonstrează că formatorul principal cu principală influență este
însăși viața și activitatea militară în toate formele ei. Pe această cale, militarii sunt formați direct, odată
cu fiecare activitate organizată și desfășurată, conform cu prevederile regulament elor, cu trasee bine
selectate ș i strict exprimate. În acest ambient se educă, consolidează și se mențin e ordinea și disciplina
dezvoltâ nd fiecărui individ calități pri vind spiritul de răspundere, atitudine responsabilă f ață de
îndatoriri, respectul față de reguli și maturitatea.
Rolul armatei este determinat de necesitățile și principiile pe care aceasta este întemeiată
privind organizarea, funcționarea și disciplina m ilitarilor. Forțele armate, îndeosebi armata , sunt parte
din instituțiile special destinate pentru a îndeplini misiuni specifice pentru asigurarea securității
naționale si apărarea țării. Armata este constituită ș i condusă astfel încât să îndeplineasca mis iuni
privind interesele poporului, întrucât independența națională aparține poporului român care este
exercitată prin organele sale prin referendum de unde rezultă că toate hotărâril e privind utilizarea
armatei pot fi luate exclusive de către Parlamentul și Președintele țării fiind instituții fundamentale
cu competențe legiuitoare executive majore prin care poporul controlează puterea militară. Armata, în
acest sens, este așezată î n afara oricăror intervenții de către alte forțe politice sau sociale, fiind astfel
garantată utilizarea ei numai cu prevederi constituționale și prevederi special stabilite prin lege.
Parlamentul României emite astfel legea ordinară prin care instituie Consiliul Suprem de Apărare a
Țării care devine cadru de execuție pentru măsuri le și acțiunile de întrebuințare a forțelor armate ce se
validează antemergător numai prin votul Parlamentului . În mod nemijlocit, în baza normelor legale,

3 P. Duțu, A. Sarcinschi, Determinări sociale, psihosociale și juridice ale misiunilor Armatei României, Ed. Universității Național e de Apărare,
București,2004, p. 5 -17.

6
atribuțiile curente ale conducerii armatei se exercită de către Guvernul României prin Ministerul
Apărării Naționale .
Sistemul de structuri centrale, structuri și f orțe ale Ministerului Apăr ării Naționale constituie
Armata României, denumită în continuare armată. Ministerul Apărării Naționale deține personalitate
juridică unde prin Direcți a generală jur idică reprezintă în justiție structurile armatei care nu au
personalitate juridică.4
Responsabilitatea de a susține și coordona acțiunile de luptă ale întregului sistem de forțe
component al sistemului național de apărare îi revine exclusiv și nemijlocit a rmatei, care, fără dar și
poate, are același rol și pe timp de pace iar acest lucru se materializează prin pregătirea populației
pentru apărarea teritoriului dar și a economiei având în acest mod calitatea de bază a întregului sistem
național de apărare.
I.2. Caracteristici le armatei
 Organizarea riguroasă , în totalul ei, este caracteristica oricărei forțe armate componente, a
marii ei structuri, unități și subunități;
 Dispune de o anumită autonomie de acțiune . Prin d otarea cu armament și tehnică și mijloac e
de luptă corespunzătoare specificului acțiunilor, destinate apărării , instituția militară, este în măsură să –
și îndeplinească misiunile, fără a nega exi stența unor dependențe multiple;
 Scopul ei este utilizarea legală a violenței – lupta.Acest lucru o de osebește radical de
celelalte instituții ale statului, fără a omite totuși să menționăm acțiunile umanitare executate în țară și
în afara acesteia, misiunile de menținere, impunere sau restabilire a păcii;
 Profesionalismul , privind categoria de militari pregătiți în anumite domenii de activități ale
armatei;
 Asigurarea armatei cu personal activ și în rezervă , ca numă r dar și ca pregătire militară
rezultată din continuitatea instruirii î n raport cu necesitățile țării;
 Este structurată într -un mod strict , activitatea sa fiind puternic compartimentată ceea ce îi
permite să cunoască exact și oportun nevoile efectivelor și mijloacelor de luptă;
În domeniul apărării, Ministerul Apărării Naționale colaborează cu celelalte ministere, organe
ale administrației publi ce centrale, structuri politico -militare de conducere militară din alte state ,
organizații internaționale și alte organizații neguvernamentale.
I.3. Principii
Aplicare a unei serii de principii nu garantează succesul însă circumstanțele impun în anumite
cazuri ca un comandant să selecteze un anumit principiu când se neglijează un altul. Orice comandant
are în sarcina sa faptul de a ști unde să pună accentul î n orice punct sau moment unde situația o
impune, de aceea aceste principii sunt cu scop coordonator ș i nu sunt incluse î n structurile legilor care
de altfel sunt schimbătoare.

4 Art. 3, Cap. I, Legea Nr. 346/2006;

7
I.4. Factori umani

 Conducerea. Comandanț ii trebuie sa aibă abilitatea ș i hotărârea de a îndeplini orice misiune. Î n același
timp, ei vor fi capabili să -și motiveze oamenii, î n mo mentele dificile ș i de pericol. Rolul comandantului si
exerc itarea conducerii este semnificativ pe câmpul de luptă modern pr in natura luptei care trebuie să fie susținută
prin însuși caracterul acestuia și pregătirea riguroasă.
 Moralul. Reprezintă cel mai important factor prin care este sprijinit momentul de atac ori de apărare .
Dorința de a câștiga trebuie să fie dezvoltată într -o armată prin comandant ul ei unde deseori va determina
rezultatul unei lupte. Moralul ridicat devine în acest sens calitatea care determină militarii să acționeze în
condiții grele. În momentele de oboseală și pericol este necesar să dea dovadă de curaj bazându -se pe încredere,
disciplină, deprindere profesională și condiție fizică. Acestea se pot realiza prin instruire realist ă, solicitantă și
creativă și cu accent pe o administrare inteligentă și temeinică . Mai mult decât atât, moralul este dezvoltat prin
camaraderie și simțul totalității fată de grup , pe care comandantul îl va dezvolt a prin spirit unitar . Obținerea
succesului î n luptă va fi astfel asigurat pentru un moral ridicat.
 Inițiativa . Pentru îndeplinirea misiunii și siguranța acțiunii, inițiativa reprezint ă cerința decisivă pentru
succesul în luptă . Un comandan t la orice nivel trebuie să aibă flexibilitat e în gândire ș i viteză de decizie. Dacă nu
are aceste calităț i el va ceda initiativa inamicului ș i, probabil, va pierde lupta.
 Rezistenț a. Trupele trebuie să fie pregă tite mental ș i fizic pentru lupt ă. Trebuie să aibă voința de a -și
îndeplini misiunile chi ar în faț a unor forțe inamice superioare și î n ciuda unor pierderi grele;
 Stabilirea și pă strarea secretului . Este esențială stabilirea și definirea clară a scopului , în orice operație
militară. Stabilirea scopului este una din tre îndatoririle comandantulu i unde este necesară gândire a clară și
logică . Scopul poate fi atins cu forțele aflate la dispoziț ia comandantului , iar, m ai presus de orice , trebuie să fie
cunoscut atât cât permit măsurile de pă strare a secretului, astfel încât subordonații să -l facă un punct central în
planurile lor de acț iune. Nu trebuie să existe nici un du biu asupra acestuia . El va fi foarte precis ori exprimat în
termeni largi, neambiguu și direct;
 Libertatea de acț iune. Unui comandant i se cere să aibă autori tatea de a exploata cu energie ș i
curaj orice oportunitate sau situație favorabilă ivită pe campul de lup tă. El trebuie să aibă libertatea de a
acționa independent î n cadrul general al misiunii sale. Ace asta include necesitatea unor măsuri
adecvate de siguranță pentru a preveni surprinderea din partea inamicului și îngrădirea posibilităților
sale de a acț iona liber și a menține iniț iativa. Libert atea de actiune are o importantă crescută, în
condițiile în care comunicațiile pe linie de comandă în luptă pot fi limitate de circumst anțe sau acț iuni
inamice, uneori fiind inte rmitente sau chiar inexistente î n momente cruciale.
 Actiune agresivă . În toate operațiile de luptă, chiar acelea în care iniț ial inamicul are libertate de
acțiune, comandanț ii la toate nivelurile trebuie să caute prin orice mijloc câștigarea inițiativei și lovirea
inamicului. Î n final, succesul în luptă depinde direct de hotărârea forț ei, individuale sau colect ive, de a
se apropia de inamic și de a -i neutraliza voința de a lupta. Deseori, situațiile favorabile vict oriei în
luptă , vor fi construite pe exploatarea condițiilor create de comandanț ii subordonați care observă și
exploatează oportun o situație favorabilă .
 Concentrarea efortului . Succesul militar va rezulta d in concentrarea puterii de luptă superioară
la mo mentul ș i locul decisiv. Adesea, acest lucru este posibil numai prin reducerea pute rii de luptă in
alt sector.
 Economia de forț e. Comandant ul trebuie să -și folosească forțe le pentru sarcini esențiale și nu
va exercita suprasolicitare a acestora decâ t dacă este necesar. Nu poate fi puternic peste tot. Un
comandant trebuie să accepte riscul de a utiliza un minim de forțe în alt loc p entru a fi capabil să
concentreze forțele, î ntr-un sector principal;
 Mobilitatea . Mobilitatea reprezintă capacitatea vehiculelor și forțelor de a se deplasa în diferite condiții
și situaț ii. Aceasta va influența direct capacitatea acestora de a-și îndeplini misiunea. Mobilitatea poate suplinii
inferioritatea numerică necesară pentru a realiza concentrarea efortului și va fi de asem enea necesară , pentru
desfășurarea rapidă în limita distanț ei de angajare a inamicului. Factori precum t erenu l, efectele armamentului,

8
condițiile de vreme nefavorabile și superioritatea aeriană inamică vor afecta m obilitatea în câmpul de luptă astfel
că trebuie luate î n considerare gradele variabile d e mobilitate a forț elor.
 Manevra . A executa manevra înseamnă a ajunge într -o poziție avantajoasă, fată de inamic, de
unde poate fi aplicată efectiv sau doar amenința inamicul. Aceasta constituie mijlocul de baz ă pentru
aplicarea principiilor funda mentale ale concentrării efortului, economiei forțelor ș i surprinderii. În acest
fel, inamicul va deveni vulnerabil și va face posibilă o abordare mobilă și dinamică, făcând operaț iile
mai imprevizibile pentru inamic. Î n final, manevra determină cucerirea și menț inerea inițiativei
obligând inamicul să reacționeze la ce se întâmplă determinând astfel succesul cu care se aplică forța
asupr a punctelor slabe ale inamicului.
 Surprinderea . Reprezintă element ul eficace și puter nic în utilizarea forț ei unde e fectele asupra
moralu lui inamicului pot fi foarte mari determinând să cucerească initiațiva , să reducă pierderile proprii
și deseori să ofere avantaje asupra concentrări i superioare ale forței. Când alț i factori devin
nefavor abili, succesul depinde în mare măsură de surprindere care poate fi realizată î n plan strategic,
tactic ori prin utilizarea echipamentelor ș i tehnicilor moderne . Elem entele sale caracteristice sunt
reprezentate de carac terul secret, capacitatea de mascare, inducerea în eroare, originalitatea, curajul și
viteza;
 Cercetarea . Cercetarea teren ului, condiții le meteorologice și informațiile despre inamic sunt
necesare comandantului. Cercetarea nemijlocită va aduce informaț ii curente referitoare la inamic ș i
zona de interes pentru a sprijini comandantul la intocmirea unei evaluări actuale a intențiilor și
posibilităț ilor inamicului.
 Simplitatea . Desfășurarea rapidă a evenimentelor și complexitatea acțiunilor de luptă moderne
pot conduce la confuzii cons iderabile, atunci când planurile nu sunt simpl e și obiective . Planurile
simple și logice au dovedit a fi cele mai bune și cu cele mai multe ș anse de succes. Un plan complicat
poate conduce la întârzierea acțiunii și pierderea unei operații.
 Mentinerea capacității de luptă a forț elor. Comandant ul va face orice efort pentru susținerea
capacitatății de luptă a forțelor sale și va încerc a să-și realizeze scopul cu pierderi minime. L uptele
desfășurate pe perioade lungi în condiții de teren și meteo dificile vor reduce semnificativ capacitatea
de luptă a unității. Forțele din contact și formațiunile de rezervă va fi de preferat să fie izolate temporar
ori sprijinul să fie tempora r dezorganizat. Se va utiliza orice ocazie pentru odihnă și pentru a fi asigurat
sprijin logisti c. Înlocu irea unităților de luptă , alimentareaa și suplinirea oamenilor ori a echipamentului
sunt esențiale în cazul r edobândirii capacității de luptă a unităț ii.
 Flexibilitatea . Totalitatea p lanuril or militare trebuie să fie flexibile pentru a facilita re zolvarea
situațiilor neprevăzute și a beneficia de avantaj maxim privind orice sc himbare a evenimentelor.
Flexibilitatea permit e orice necesitate de reacție la o modificare de plan și comutarea facilă de la un
curs al actiuni i la altul. Este necesară o bună pregatire și organizare, comunicare dezvoltată și
menț inerea une i rezerve. Totodată , necesită capacitate dezvoltată de mobilitate fizică, astfel încât noi
dispozitive să de adopte rapid ș i economic ;
 Cooperarea . Pentru succe sul operaț iilor militare este nevoie de cooperare dezvoltată și
permanentă colaborare între categoriile de forțe armate și autor itătile civile și între forțele și națiunile
aliate, precum și respectarea organizării și a drepturilor națiunilor suverane î n care for ța ope rează.
Cooperarea efectivă va fi realizată prin voință și exprimarea dorinței de muncă î n comun, la toate
nivelurile. S piritul de echipă și instruire presupune coordonarea tuturor activităților astfel încât, să se
realizeze întregirea eforturilor.
 Asigurarea log istică a t rupelor în luptă . Planurile operational e nu vor reuși dacă nu va exista o
grijă deosebită pentru organizare. Acestea vor fi proiectate astfel încât comandantul să aibă libertatea
maxima de actiune. Flexibilitatea și eficienț a reprezint ă capacitatea de a u tiliza cât mai bine ș i oportun
resursele disp onibile. Asigurarea logistică este importantă pentru operații ș i, deseori, este factorul

9
decisiv privind evaluarea posibilită ții de realizare a unei operaț ii sau ef iciența î ndeplinirii unui scop.
Comandant ul trebuie să î nțeleagă factorii adminis trativi ce pot afecta ac țiunile sale. Bazat pe restricții
și concepte naționale, comportamentul acestuia se va contura prin control deosebit pentru a face
posibil desfășurarea planurilor și a -i permite desfășurarea corect ă privind responsabilitatea operativă .
Este la fel de important ca ș efii unităț ilor de sprijin logistic ș i statelor majore, să înț eleagă pe depli n
natura operațiilor și implicaț iile pentru sprijinul logistic.
 Siguranța ș i protectia . Comandantul trebuie să aibă în vedere măsurile de precauț ie necesare
pentru protecția forțel or sale în scopul îndeplinirii misiunii . El le va realiza printr -o serie de acț iuni care
includ măsur i ce privesc siguranța și protecți a utiliz ând informaț iile privind posibilităț ile și intenț iile
inamicului , de asemenea va interzice accesul inamicului la informaț ii privind planurile, poziția ș i tăria
forțelor proprii.
I.5. Regulamentele militare
Ministrul apărării naționale este abilitat să emită ordine și instrucțiuni privind ordinea interioară
în unitate, serviciul interior, instrucția de front, onorurile și ceremoniile militare, serviciul la bordul
navelor militare, tragerile cu armament de infanterie, muzicile militare, disciplina militară,
garnizoanele militare, educația fizică mil itară, zborul aviației militare.5
Conduita disciplinată se deprinde din toate activitățile din cadrul programelor de pregătire
pentru luptă motiv pentru care acestea trebuie să fie organizate în asemenea mod încât să execute
concomitent exerciții sistemati ce special create pentru formarea disciplinei. Astfel, se cere atenție
ridicată atât încadrării exacte în orele special destinate instrucției de specialitate, pregătirii psiho –
morale, pregătirii fizice, cât și timpului pentru repaus și alimentație dar și activităților culturale și
sportive. Desigur, numai prin sim pla fixare a unui regim de munc ă și viață strict nu se va realiza
formarea unor deprinderi; astfel că fiecare militar va executa, indiferent de grad, atribuțiile ce îi revin
prin reglementări în f uncția pe care o îndeplinește și în programul ordonat de către comandant cu
responsabilități clare privind modul de desfășurare a acestora. În acest mod ordinea interioară asigură
desfașurarea mediului militar in spiritul fapt care obijnuiește militarul cu exigența fără compromisuri
menținându -se climatul strict d e ordine și ad mosfera de disciplină. Se dezvoltă concomitent cu acestea
deprinderi precise de viață ordonată, bine organizată, necesitatea de a t răi in mod clar, cu rost, obligâ nd
cumva militarul s ă renunțe la unele cutume care nu se încadrează în specificul riguros în care se solicită
îndeplinirea ireproșabilă a activităților înscrise în planul pregătirii pentru luptă.
Deși relațiile interumane au un rol major în adaptarea socială vor interveni în acest sens factorii
de mediu și particularitățile psihice ale fiecărui individ. Este dovedit faptul că adaptarea la mediul
militar este mai ușoară atunci când există motivație și toleranță pentru activități organizate cu caracter
social – faptul de a accep ta armata ca activitate re munerată și statut special dar ș i grad ridicat de
acceptabilitate privind restricții ori limitări – de a avea o profesie care să îl oblige la un program cu
disciplină severă, de a avea o conduită, un program strict și libertăți cl ar menționate î n regulamentele
de ordine interioară sau de ordin național.

5 Art. 70, Cap. VIII, Legea Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale publicată
în Monitorul Oficial nr. 867 din 2 noie mbrie 2017;

10
I.6. Jurământul militar. Condiția depunerii jurământului în raporturile de muncă atipice
ale militarilor .
Privind raporturile de muncă ale acestei categorii de subiecți, calitatea d e sursă primară ca și
izvor primar de reglementare, o are legea specială care reglementează statutul lor militar special,
specializat sau asimilat statutului militar. Obligativitatea depunerii jurământului în cadrul raporturilor
juridice de muncă atipice este reglementată prin intermediul acestor acte normative la nivel de lege,
prin acte subordonate legii fiind implementată numai modalitatea de depunere a jurămantului. În acest
sens, se impun precizări importante care țin de cadrul național operabil în ma teria jurământului.
Termenul de jurământ este utilizat în mai multe acte normative, care conțin diferite
reglementări, ma joritatea dintre acestea fiind î n legătura directă cu condiția depunerii jurământului în
raporturile de muncă atipice. Î n acest sens în să, legiuitorul reglementează condiția în cauză și în alte
categorii de raporturi care totuși nu au tangen țe cu raporturile de muncă. Astfel, condiția depunerii
jurământului este regle mentată și prin interm ediul legii. Jurământul este asociat juridic î nsă manifestat
prin acțiune juridică voită cu elemente ritualice, rezultată din activități a sumate și determinate ale
depună torului implicat în raportur i juridice atipice cu caracter î mbinat, prin intermediul căruia își
asumă, în mod public, o sumă de obligați i fundamentale de natură juridică și deontologică, garantând
astfel, buna credință și onestitatea în raport cu obligațiile viitoare. Depunerea jurământului reprezintă
modalitatea la nivel de procedură, relglementată juridic, de desfășurare solemnă a actulu i social public
al jurământului. Conform Constituției6 persoanele obligate, în cazurile prevăzute de lege, depun
jurământul . Condiția depunerii jurământului de către subiecții cu statut militar, aflați în raporturi de
muncă atipice, este reglementată prin intermediul legii 2 pe care acesta trebuie să îl depun ă de la
momentul intrării în rândul forțelor armate ale României. C onform prevederilor din Constituția
României , militarilor le este solicitat să îndeplinească cu credință obligațiile ce le revin din
jurământul militar7 depus în fața poporului . Normele constituționale tratează categoria jurământulu i,
în primul rând, în calitatea a cesteia de act social public (de drept public) prin prisma sacralității
devotame ntului unei persoane față de țar ă în calitat e de îndatorire (obligație) fundamentală. Potrivit
prevederilor Constituției8 cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, în prezentul context
militarii, răspund de îndeplinirea obligațiilor ce le revin și depun jurământul cerut prin ea.
Milita rii profesioniști, sunt persoane aflate în raporturi de muncă atipice, selecționați în funcție
de criterii generale, comune de altfel tuturor categoriilor de candidați îns ă deasemenea la r ândul lor,
specifice, pentru fiecare categorie de personal militar. În acest mod, norma constituțională integrează :
 elemente de drept public – devotamentul față de țară.
 elemente de drept privat – asumarea unor obligații de natură contractuală, în conținutul aceleiași
norme juridice.

6 A se vedea în acest sens art. Devotamentul față de țară și Validarea mandatului și depunerea jurământului;
7 “ Jur credință patriei mele România, jur să -mi apăr țara chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constitu ția, legile țării și regula mentele
militare. Așa să -mi ajute Dumnezeu !”
8 Art. 56 din Constituția României

11
I.7. Mediul militar
Persoanele care aleg să urmeze o carieră militară beneficiază de o serie de facilități care vor
compensa, în mod corect , restricțiile specifice mediului militar. Adaptarea poate fi concepută ca un
criteriu de stabilitate și continuitate a efortului depus pentru o aspirație p ermanentă spre valorile
sociale. Adaptarea socială este în s trânsă legatură cu particularită țile psihic e ale individului. Ca primă
întâlnire, acesta poate părea un mediu potențial frustrant, deși este dovedit faptul că un factor important
este motivarea pe rsonală și toleranța pentru activități organizate cu caracter social – faptul de a accepta
armata ca activitate remunerată și statut special d ar și grad ridicat de acceptabilitate privind restricții ori
limităr i – de a avea o profesie care să îl oblige la un program cu disciplină severă, de a avea o conduită,
un program strict si libertăți clar menționate î n regulamentele de ordine interioară sau de ordin
național. Procesul de integrare este mai complex și se desfășoară pe mai multe planuri, distincte. La
nivelul structurilor mentale, biologic si fiziologic vorbind, subliniem, pe de o parte adaptarea la un
regim strict de muncă, la stilul de viață, executarea activități i fizice și intelectuale intense . Chiar și
sistemul relațiilor ierarhizate duc la formar ea de deprinderi și abilități ori capacități privind stilul de
viață cât și formarea unor atitudini și convingeri, conforme cu cerințele noului rol social.
Un aspect foarte important în cariera de militar îl reprezinta posibilitatea absolvenților clasei a
VIII-a de a participa la procesul de admitere spre recrutare pentru categoriile de personal militar și unde
vor trebui să îndeplinească la rândul lor criterii specifice de încadrare unde cel mai important îl
reprezintă cel de a avea vârsta maximă de 16 an i împliniți în anul desfă șurării concursului de admitere
și să fie absolvenți ai învățământului gimnazial.

12
CAPITOLUL II – RAPORTURILE JURIDICE DE MUNCĂ

II.1. Noțiunea de raporturi juridice de muncă
Relația socială reglementată prin norme de dr ept ce se naște între o persoană fizică, pe de o
parte și, de regulă, o persoană juridică, pe de altă parte, ca urmare a prestării unei munci determinate de
către prima persoană în folosul celeilalte, care se obligă, la rândul ei, să o remunereze și să -i asigure
condițiile necesare realizării muncii repective.
II.2. Clasificarea raportului juridic de muncă

Raporturile juridice de muncă pot fi clasificate în mod diferit în dependență de criteriul folosit
de clasificare astfel:
 în funcție de izvorul nașterii și apariția acestuia. În acest sens acestea pot fi raporturi
juridice de muncă directe și anume contractul individul de muncă ori raport juridic de muncă indirecte
(conexe) și anume contractuale, concomitente sau raporturi juridice de muncă indirecte post
contractuale.
Raporturile juridice de muncă directe sunt acele raporturi care apar între părți în urma încheierii
contractului individual de muncă iar acele raporturi juridice de muncă indirecte sunt acelea care nu au o
existență autonomă și sunt direct legate de existența raportului juridic de muncă directe. Scopul acestor
raporturi constă în deservirea raportului juridic de muncă direct.
Din categoria raporturilor juridic e de muncă indirecte fac parte de asemenea și raporturi juridice
de muncă indirect e concomitente. Existența acestor raporturi este justificată și se derulează în timp în
paralel cu raportul juridic de muncă în procesul derulării raporturilor juridice de muncă directe și se
sting odată cu stingerea raportului juridic de muncă direct .
În grupa raporturilor juridice de muncă indirecte concomitent se regăsesc raporturi de drept
sindical, cele de drept patronal, raporturi ce apar în urma efectuării supravegherii de stat asupra
respectării legislației muncii la unitatea respectivă precum și un șir de alte raporturi.
Sunt raporturi juridice precontractuale acele raporturi care apar între subiecții dreptului muncii
până la încheierea contractului individual de muncă. Aceste tipuri de raporturi există și se derulează în
timp până la încheierea con tractului de muncă între subiecți. Încheierea contractului de m uncă atrage
după sine stingerea raportului juridic precontractual. Din categoria acestor rapoarte fac parte în primul
rând toate raporturile juridice de plasare în câmpul muncii, unele raportur i juridice apărute în legătură
cu existența litigiilor ce țin de refuzul de a angaja o persoană precum și raport juridic de formare
profesională până la încheierea contractului de muncă.
Raporturile juridice post contractuale sunt acele raporturi juridice de muncă direct și de
regulă au drept obiect restabilirea în drepturi a fostului salariat sau în unele caz uri a fostului angajator.
Din râ ndul acestora fac parte raporturi legate de concedierea ilegală a salariaților ;
 în funcție de numărul participanților pot fi raporturi juridice de muncă individuale
respectiv contract individual de muncă ori raporturi juridice colective unde putem vorbi despre
contracte colective de muncă.
Se consideră drept raporturi juridice individuale de muncă, raporturile care apar în urma
încheierii unui contract individual de muncă între subiecți. Se consideră drept raporturi juridice de
muncă colective acele raporturi care apar pe de o parte între angajator și pe de altă parte colectivul de

13
muncă sau o parte a acestui colectiv. Ra porturile colective apar în urma încheierii contractelor colective
de muncă respective și a convențiilor de muncă .
 în funcție de conținut. Conținutul raportului juridic de muncă de divizează în grupe
privind raporturile juridice de muncă tipice acesta fiin d contractul individual de muncă sau de
asemenea raporturi juridice de muncă atipice r espectiv contract de ucenicie. Sunt considerate drepturi
juridice de muncă tipice acele raporturi care apar între părți în urma încheierii unui contract individual
de mun că. În cazul acestor raporturi de muncă coexistă în permanență absoluta majoritate a trăsăturilor
caracteristice ale raporturilor juridice de muncă. Sunt considerate atipice acele raporturi juridice de
muncă care după conținutul lor cuprind în sine numai o parte a trăsăturilor raporturilor juridice de
muncă tipice.
În majoritatea cazurilor aceste raporturi juridice de muncă nu sunt fundamentate pe un contract
individual de m uncă ci pe alte fapte juridice. Sunt considerate drepturi juridice de muncă atipice,
raporturile juridice de muncă ale liberilor profesioniști , ale unor categorii de funcționari publici, ale
militarilor, ale membrilor întreprinderilor corporative ș.a.
II.3. Apariția, modificarea și stinge rea raportului juridic de muncă
Orice raport jurid ic astfel încât și raportul juridic de muncă ia naștere urmare a unor împrejurări
de fapte numite drept fapte juridice. Motivul apariției raportului juridic de muncă îl reprezintă nevoia
de a servi doar acțiunile ca și fapte juridice. Inacțiunile și evenim entele nu vor conduce la raporturi
juridice de muncă. Raporturile juridice de muncă se pot modifica de asemenea în urma unor acțiuni, în
unele cazuri și în urma unor acțiuni unilaterale ale angajatorului (ex: transferarea temporară la alt loc de
muncă a sa lariatului, trimiterea salariatului în delegație de servicii ș.a.) Ceea ce ține de stingerea
raportului juridic de muncă drept motiv de bază pot servi atât acțiunile cât și evenimentele. În cazuri
particulare raporturile juridice de muncă se sting de aseme nea și în urma unor evenimente cum ar fi:
decesul salariatului sau decesul angajatorului cu statut de persoană juridică.
II.4. Trăsături ale raporturilor juridice de muncă
Raportul juridic de muncă ia naștere, prin exprimarea unui acord bilateral de a înch eia un
contract individual de muncă. Majoritat ea personalului încadrat în societăț i comerciale , regii
autonome, companii și societă ți naționale, unități bugetare ori alte persoane juridice sau fizice își
desfășoară activitate a pe baza acestui contract. Persoana care prestează munca este, întotdeauna, o
persoană fizică și o persoană juridică, sau între două persoane fizice (angajat -angajator), dar
niciodată între persoane juridice.
La polul opus acestei categorii de personal regăsim:
 cei care prestează servi cii în temeiul dispozițiil or legale privind rechizițiile9;
 persoanele care contribuie prin muncă la prestarea unor lucrări de interes public, în
conformitate cu prevederile în vigoare ;

9 A se vedea Legea nr.132 din 15 iulie 1997 privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public

14
 elevii și studenții în timpul pregătirii practice;
 cei care se află sub incidența unor sanțiuni de prestare a unei activități în folosul
comunității potrivit Ordonanței Guvernului nr. 55/2002;
 persoanele care execută pedeapsa aplicată pentru unele fapte prevăzute de legea penală,
prin muncă, în conformitate cu prevederile Codului penal, precum și cei aflaț i în
detenție.
Privind c aracter ul raportul ui juridic de muncă , observăm că acesta este unul individual unde
exercitarea condițiilor de incheiere ale acesttuia va implica întotdeauna numai părțile contractuale.
Munca est e pres tată de persoana fizică în funcție de pregătire, aptitudini și calități proprii iar
reprezentarea posibilă în raporturile jur idice civile este inadmisibilă î n raporturile de muncă.
Deasemenea, r aportul în discuție are un caracter personal și în ceea ce pri vește
angajatorul. Prin calitatea de s ubiect al raportului de muncă , persoana fizică devine membru al
colectivului dintr -o anumită unitate. S pecificul activității acesteia , capacitate a și prestigiul
colectivului sunt elemente insemnate, ce vor determin persoana fizică să devină angajat permanent.
Raportul juridic de muncă se caracterizează prin subordonare a persoanei fizice față de
angajator în folosul că ruia pr estează munca. Recunoaștem că în cadrul raporturi lor juridice civile,
mandatarul este obligat să acționeze în limitele sarcinilor primite de la mandant, după cum persoana
care ar e calitatea de prepus își desfașoară activitatea, în funcția î ncredințată, sub conducerea și
potrivit indicațiilo r com itentului, însă la randul ei, s ubordonarea caracteristică pentru raportul juridic
de muncă, implică încadrarea în colectivul de muncă al unui angajator determinat, într -o anumită
structură organizatorică și o anumită ierarhie corespunzătoare. P restarea muncii se desfășoară în acest
cadru organizatoric prestabili t, spre deosebire de contractele civile în baza cărora cel care se obligă să
execute activitatea în folosul altuia își organizează singur munca, fără a se incadra într -un colectiv și
fără a se subordona celui cu care a contractat.
Subordonarea reprezintă obligația salariatului d e a respecta disciplina muncii având ca și
componentă esențială r espectarea programului de lucru. D esfășurarea muncii are un caracter de
continuitate, în cadrul unui număr minim de ore pe zi și perioadă determinată. Lipsa e lementul ui de
subordonare afectează unitatea de acțiune a colectivului și eficiența activității sale. Munca trebuie să fie
remunerată iar s alariul reprezintă motivația angajatului deoarece munc a gratuită nu poate constitui
obiect al unui raport juridic de muncă.
Asigurarea protecți ei multilaterale pentru angajați privind c ondițiile de desfășurare a
procesului muncii, cât și drepturile ce decurg din încheierea contractului prin prevederile legii ,
reprezintă o trăsătură a raportului juridic de muncă . Toate normele j uridice protejează interese legitime
în scopul apărarării ordinii de drept și în baza rațiunii legii. Aplicarea acestui principiu general
dobândește în raportul juridic de muncă un accent specific întrucât se acordă o atenție de osebită
protecției angajatul ui.
II.5. Nulitatea raporturilor juridice de muncă
Nulitatea reprezintă sancțiunea privind desființarea clauze lor actului juridic contrare
dispozițiilor normelor legale, ori a actului juridic în întregime, numai dacă menținerea actului nu poate
fi posibilă , reprezentând conținutul esențial ori scopul prevederilor legale încălcate prin încheierea lui .

15
Nulitatea în dreptul muncii se clasifică astfel:
 nulitate absolută și nulitate relativă – se vor analiza ținând seama de natura interesului
ocrotit de lege, g eneral sau individual privind dispozițiile legal e încălcate prin încheierea contractu lui.
Nulitatea absolută intervine în cazul în care nu au fost respectate norme legal e privind ocrotirea unui
interes general iar de cealaltă parte nulitatea relativă presu pune acea sancțiune care intervine în cazul în
care prin încheierea actului juridic nu a u fost respectate norm e care ocrotesc interes e particular e,
personal e ori individuale;
 nulitate parțială și nulitate totală clasificate în funcție de în tinderea efectel or sale ;
 nulitate textuală și nulitate implicită privind modul de consacrare legislativă;
 după felul condiției de validitate nerespectată poate fi nulitate de fond și nulitate de formă ;
 ținând cont de modul de valorificare nulitatea poate fi judiciară și amiabilă .

II.6. Regimul juridic al nulității absolute și nulității relative în raporturile juridice de
muncă
Nulitățile în aria dreptului public arată că majoritatea cazurilor d e nulități sunt absolute,
deoarece normele încălcate sunt norme de ordine pub lică, norme imperative, cum de altfel sunt și
majoritatea normelor jurdice cuprinse în Codul muncii și în general în întreaga legislație a muncii.
Potrivit doctrinei clasificarea nulităților în dreptul muncii în nulități absolute și nulit ăți relative
își are fundamentul juridic în lupta doctrinară privind apartenența dreptului muncii din punct de vedere
al ramurii de drept, fie la dreptul public, fie la dreptul p rivat.
II.7. Jurisprudența în materia regimului juridic al nulității în raporturile de muncă
 Nulitatea care intervine în cazul contractului individual pentru lipsa consimțământului
angajatorului. 10
 Competența de soluționare a cererii privind constatarea nulității absolute a actelor adiționale
încheiate la contractul individ ual în lipsa consimțământu lui pă rților. 11
 Anularea contractului in dividual de muncă pe motiv că sa lariatul nu și -a exprimat acordul la
încheierea celui de al doilea contract individual de muncă. 12
 Termenul în ca re poate fi solicitată constatarea nulității contractului individual.13
 Cauzele de nulitate a contractului individual de muncă care justifică posibilititatea invocării
oricând a nulității 14
 Nulitatea actului adițional al contractului nu atrage nulitatea contractului. Inexistența
certificatului medical la schimbarea locului de muncă ori felului muncii atrage nulitatea actului
adițional al contractului. Nulitatea contractului individual de muncă pentru lipsa

10 Sentința civilă Nr. 5166/18 mai 2011 în Dosarul Nr. 332 8/3/2010 Tribunalul București19 .
11 Curtea de Apel Ploiești Secția conflicte de muncă.
12 Tribunalul Dolj, Sentința Civilă 737 din 8 mai 2007, în Juridex.
13 Sentinta Civila Nr. 396/24.03.2004, Tribunalul Constanța
14 Decizia Curții Constituționale a Româ niei nr. 378/2004 referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 57 alin. (2), art. 7720 si art. 283 alin (1) lit.
d)21 din Cod

16
consimțământului angajatorului. Semnarea contractului de muncă de o persoană care nu are
capacitatea legală de a reprezent a persoana juridical;15
 Nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă ca urmare a nerespectării unei
clauze din Contract ul colectiv de muncă aplicabil;16
 Nulitatea contractului individual de muncă poate interveni în cazul modificării duratei
contractului individual de muncă;
 Clauza nulă este acoperită prin înlocuirea sa de drept cu o clauză legală;
 Nulitatea contractului individual de muncă – nulitatea reglementată expres în Codul Muncii,
prin norme speciale și derogatorii, nulitatea contractu lui individual de munc ă produce efecte
pentru viitor;17
 Dovada respectării dispozițiilor legale impuse sub sancțiunea nulității în ceea ce privește
încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată;18
 Consecințele încheierii unui contract i ndividual de muncă pe durată dete rmina tă cu încălcarea
dipozițiilor art. 83 din Codul Muncii republicat. Nulitatea clauzei care prevede durata
determinată a contractului individual de muncă. Calificarea respectivului contract ca fiind
încheiat pe durată ne determinată;19
 Neaplicarea prevederilor art. 38 din Codul Muncii în sensul nulității contractelor individuale de
muncă în care printr -o clauză penală se anticipează de către părți echivalentul prejudiciului
suferit de angajator ;20

15 Publicat în Revista Română de Jurisprudență cu numărul 3 din data de 31 martie 2012. București 2012 Editura Universul Juridic 20 Art. 77 din Codul
Muncii după republicare a devenit art. 79 din Codul Muncii 21 Art. 283 din Codul Muncii după republicare a devenit art. 268 d in Codul Muncii
16 Curtea de Apel Timișoara
17 Sentința civilă Nr. 4380/21.05.2009, Tribunalul Bucureșt i.
18 Sentința civilă Nr. 2624 din data de 26 martie 2010, Tribunalul Bucuresti
19 Sentința civilă nr. 11216 din 13 decembrie 2013 a Tribunalului București, în Dosarul cu nr. 37512/3/201224 .
20 Sentința civila 3395/24.05.2007, pronunțată de Tribunalul Bucur ești

17

CAPITOLUL III – SPECIFICUL RAPOR TURILOR DE MUNCĂ ALE
MILITARILOR

III.1. Cadrele militare
Aprecierea de serviciu
Aprecierile de serviciu reprezintă unicul document de evaluare a competenței profesionale, a
calității morale, a perspectivelor de dezvoltare și promovare, p e baza căruia ofițerii, maiștrii militari și
subofițerii sunt înaintați în gradul următor .21
Încadrarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor
Ofițerii , maiștri i militari și subofițeri i se încadrează în funcții ținând seama de nevoile forțelor
armate, de c ompetența și conduita morală a acestora.22 Încadrarea și promovarea în f uncții a ofițerilor
de justiție ori în funcții didactice se fac potrivit actel or normative specifice acestora și ale actelor
normative aplicabile insti tuțiilor militare de învă țământ de asemenea m edicilor și farmaciștilor militari
li se acordă grade profesionale conform normelor legale.23
Avansarea cadrelor militare
Cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei și forțelor armate ale
României, ofițerii, maiș trii militari și subofițerii în retragere, în mod excepțional, pot fi înaintați la
gradul următor respectiv li se pot acorda grad prin d ecret al Președintelui României. În aceeași masură
ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care și -au sacrificat viaț a săvârșind acte de devotament
excepțional vor fi înaintați po st-mortem în gradul următor. Înaintarea în grad, respectiv acordarea
gradului în aceste situații, se face în tot cursul anului conform prevederilor . 24
Numirea și eliberarea din funcție
Numirea în funcții va respecta principiul potrivit căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii să
nu fie subordonați altora cu grade mai mici. Excepție de la acest principiu pot face cadrele militare care
nu au studii superioare de specialitate și care se su bordonează celor care au o astfel de pregătire,
precum și cadrele militare aparținând Ministerului Administrației și Internelor, Serviciului Român de
Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Ministerului
Justiției și Serviciului de Protecție și Pază.25 Militarii se numesc în funcții prevăzute în statele de
organizare cu grade egale sau mai mari față de cele pe care le au. Competențele se stabilesc prin ordin
al ministrului apărării naționale.26

21 Art. 73, Cap 6 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Nați onale
22 Art. 74, Cap 6 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apăr ării Naționale
23 Art. 79 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale
24 Art. 68, Cap 2 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului A părării Naționale
25 Art. 74, Cap 6 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Nați onale
26 Art. 75 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerulu i Apărării Naționale

18
Numirea în funcț ie și eliberarea din funcție în unitățile militare, cu excepția funcțiilor publice în
care numirea se face potrivit legii, precum și detașarea cadrelor militare se fac conform competențelor
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
Numirea î n funcțiile prevăzute în statele de organizare cu grade de general de corp de armată,
general -comandor, viceamiral -comandor și superioare acestora se face cu avizul Consiliului Suprem de
Apărare a Țării.27 Cadrele militare în activitate din Minist erul Apărării Naționale pot îndeplini,
temporar, prin împuternicire, at ribuțiile unei alte funcții vacante sau al cărei titular l ipsește o perioadă
mai mare de 1 lună, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, pentru o perioadă
de până la 6 luni, interval care poate fi prelungit cu aprobarea ministrului apărăr ii naționale până la cel
mult 1 an.28
Detașarea și mutarea cadrelor militare
Cadrele militare în activitate pot fi detașate l a alte unități pentru îndeplinirea unor misiuni s au
pentru a urma o formă de perfecționare a pregătirii pe o perioadă de cel mult un an, durată care poate fi
prelungită, cu aprobarea ministrului apărării naționale, până la cel mult 2 ani.Pe timpul detașării,
cadrele militare rămân încadrate în funcțiile și unitățile militare din care au fost detașate și beneficiază
de toate drepturile legale.29 Personalul Ministerului Apărării Naționale poate fi detașat în cadrul
organismelor și organizațiilor internaționale, în conformitate cu legislația în vigoare.30Mutar ea
militarilor dintr -o unitate în alta, precum și schimbarea din funcții în cadrul aceleiași unități se
efectuează o singură dată pe an, stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.31
Trecerea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor dint r-o armă în alta
Situația ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate, care sunt puși la dispoziție, s e
soluționează conform normelor în vigoare.
Militarii puși la dispoziție în vederea încadrării sau trecerii în reze rvă ori în retragere , în termen
de maxim trei luni iar î n cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului apărării naționale, acest termen
poate fi prelungit cu încă cel mult trei luni. Pe timpul cât se află în această situație, cei în cauză
îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților milit are la a căror dispoziție sunt; Cei puși la
dispoziție în cazurile de boală, la expirarea termenului de internare și a concediilor medicale pentru
tratament, fără a depăși termenul maxim prevăzut de reglementările în vigoare pe ntru bolnavii sal ariați
în administrația publică, conform normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului . Cadrele militare
restabilite vor fi numite în funcție, iar cele a căror boală se menține vor fi trecute, după caz, în rezervă
sau în retragere, cu drept de pensie conform legii; Pentru cei căzuți în captivitate, în termen de cel mult
trei luni de la înapoierea în țară. În această perioadă comisii speciale, stabilite prin dispoziție a șefului
Statului Major General, vor cerceta condițiile căderii în capti vitate și comportarea celor în cauză pe tot
timpul acesteia. În funcție de rezultat, cei găsiți nevinovați vor fi încadrați în funcții, iar cei vinovați de
fapte ce cad sub incidența legii penale vor fi trecuți în rezervă. ”32

27 Art. 78 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale
28 Art. 77/1 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale
29 Art. 77 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale
30 Art. 77/2 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Ap ărării Naționale
31 Art. 76 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale
32 Art. 82 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărăr ii Naționale

19

Trecer ea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare
Trecerea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor dintr -o armă, serviciu sau specialitate
militară în alta se poate efectua, în raport cu nevoile armatei, după obținerea un ei pregătiri
corespunzătoare. Maiștrii mil itari și subofițerii pot fi trecuți dintr -o armă, serviciu sau specialitate
militară în alta și prin promovarea examenului de grad, dacă înainte de susținerea acestuia au un stagiu
practic neîntrerupt de minimum doi ani în noua armă, serviciu sau specialit ate militară, pe timpul căruia
au fost apreci ați cu calificativul cel puțin bun . Cadrele militare se trec dintr -o armă, serviciu sau
specialitate militară în alta prin ordin al comandanților stabiliți de ministrul apărării naționale. 33
III.2. Soldații și g radații profesioniști
Analizând această categorie de personal ne referim la personal angajat pe baza unui contract în
funcții prevăzute în statele de organizare a le unităților militare, pe o perioadă determinată, în funcție de
nivelul de pregătire, starea de sănătate și aptitudinile acestora pentru îndeplinirea îndatoririlor
militare34. Acest contract devine unul complex și încheiat, de altfel, intuitu personae , nicio persoană
neputând desfășura activitatea la care se angajează prin contract soldații sau gra dațiii voluntari în locul
acestora și deși, în esență, contractul încheiat de soldații și gradații profesioniști cu unitățile militare
descrie tot un raport de muncă, acesta se particularizează de contractul individual de muncă
reglementat de Codul muncii . Privind natura contractului, s-a pus problema unei clasificări potrivite
privind apartene nța acestuia la obiectul dreptului muncii. Deși normele care reglementează raporturile
de muncă ale soldaților și g radaților profesioniști prezintă anumite asemănări cu raporturile juridice de
muncă, interpretarea sistematică a Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților
profesioniști cuprinde aspecte im portante în calificarea corectă unui astfel de co ntract.
A fi militar implică restrângeri a le unor drepturi, începând cu încadrarea în funcție, cazuri de
încetare a raporturilor de muncă, aspecte particulare privind încheierea unui nou contract de muncă,
precum și încetarea raporturilor de muncă și trec erea în rezervă sau direct în retragere a soldați lor și
gradaților profesioniști. Astfel se d iferențiază contractul individual de muncă reglementat de Codul
muncii , de contractul încheiat de soldații și gr adații profesioniști cu unitățile militare . Particularitățile
privind răspunderea disciplinară și aplicarea sancțiunilor disciplinare sunt reglementate prin Legea nr.
384/2006 și, spre deosebire de procedura prevăzută de Codul muncii , cercetarea abuzurilor și judecarea
abaterilor grave fiind efectuată de consilii de onoare și consilii de jud ecată înființate în scopul acesta.
De subliniat faptul că p revederile Legii se completează cu regulamentele militare.
Egali în drepturi, cetățenii români, bărbați și femei, vor fi selecționați, pe baza cererii lor, să
devină soldați profesion iști, în funcție de aptitudini, iar după selecționare vor urma un program
structurat pentru instruirea individuală și perfecționare a instruirii de specialitate . În cazuri special e
aceia care au îndeplinit serviciul militar ca militari în termen sau militari cu termen redus ori au o
vechime în activitate de cel puțin un an în gradul de soldat sau gradat profesionist ori soldat și grada t
rezervist profesionist deasemenea în cazurile când au fost elevi sau studenți, cel puțin un an, în

33 Art. 84 Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale
34 Art.1, alin 2, Legea nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști

20
instituțiile de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, precum și cei care dețin, în
calitate de rezerviști, grade superioare celor cu stagiul militar satisfăcut și au fost selecționați, la cererii
lor, pentru încadrarea ca soldați și gradați profesioniști , urmează în cadrul programului de pregătire
numai modulul perfecționării instruirii de specialitate . Procedurile privind p lanificarea, organizarea,
desfășurarea, precum și durata pregătirii militarilor profesioniști se stabilesc prin ord in al ministrului
apărării. În desfășurarea p rogramului de instruire, militarii , au calitatea de soldat profesionist și
beneficiază de drepturi depline d e angajat al Ministerului Apărării N aționale.
La încheierea modulului de instruire soldații profesioniști depun jurământul mil itar prevăzut de
lege35 și vor semna angajamente sau contracte cu Ministerul Apărării pentru efectuarea modulului
instruirii indivi duale și a modulului instruirii de specialitate ; după încheierea modulelor vor încheia un
prim contract, cu durata de 4 ani. Forma și conținutul anga jamentelor și cont ractului se stabilesc prin
ordin al ministrului apărării.

35 Art. 3 2, Legea nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști.

21
CAPITOLUL IV – ASPECTE DE DREPT COMPARAT

IV.1. Aspecte privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici față de raporturile
de muncă ale salariaților
Noțiunea de acorduri colective este utilizată alături de cea de acorduri individuale de muncă36
unde în fapt a cest tip de acorduri nu pot fi transpuse decât tot un contract însă nu de muncă ci unul
specific de drept public. Militarii, ca și salariații, își desfășoara activitatea în cadrul unui program cu o
durată normal a timpului de 8 ore pe zi și 40 de ore pe să ptămână37, au salariu38, concediu de odihnă39,
răspund disciplinar40, pot fi delegați, detașați și transferați41. Deși sunt valabile aceleași condiții de
muncă, uneori, este greu de explicat de ce în rândul aceleiași structuri a administrației publice, unii
angajați au calitatea de funcționar public, alții de salariat, având totuși aceleași atribuții identice sau
asemănătoare. Astfel că, având în vedere specificul activității, aceștia sunt supuși unor reglementări
special e și nu Codului muncii (precum salariații ); statutul militarilor se completează cu prevederile
legistației muncii numai în măsura în care acestea nu contravin legislației specific funcției iar
prevederile se vor aplica “cu titlu de drept comun și acele raporturi de muncă neîntemeiate pe un
contra ct individual de muncă în care reglementările special nu sunt complete și apl icarea lor nu este
incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective”42.
Acestea constituie încă un argument fundamental în situațiile când raportul de serviciu
constit uie un raport juridic contrac tual de muncă asemănător cu raportul de muncă al salar iatului.
Astfel a fost creat sistem ul unitar de sa larizare a personalului bugetar și a fost stabilit un regim unic al
cumului pensiei cu venituri salariale. De asemenea, în reglementările privind încetarea de drept a
contractului individual de muncă respectiv a raporturilor de serviciu, s -a stabilit păstrarea situațiilor în
care data îndeplinirea condițiilor de vârstă standard și a regimului minim de cotizare pen tru pensionar e
să fie identică î n ambele situații43. Raportul juridic de muncă al cadrelor militare permanente ale
forțelor armate este, pentru aceleași motive, incompatibil cu alte forme ale raportului juridic de muncă
fără să fie prevăzute excepții de la acest princip iu. Astfel că, c eea ce partic ularizează în mod
incontestabil raporturile de serviciu, va fi ipoteza în care o persoană încadrată în t emeiul unui contract
de muncă cu o unitate militară va fi cadru permanent al forțelor armate iar contractul va înceta numai
cu acordul părților ori să fie desfăcut din inițiativa celui în cauză, cu mențiunea că drepturile
personalului militar menționat nu sunt influențate, în vreun fel, de temeiul juridic al încetării
contractului de muncă desfăcut anterior.44

36 Art. 3,art 4, alin 4, O.U.G nr. 1/2010 privind măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bug etar și stabilirea salariilor
acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
37 Art. 33, alin 1, O.U.G. nr.1/2010
38 Art. 31, O.U.G. nr.1/2010
39 Art. 35, O.U.G. nr.1/2010
40 Art. 75 -82, O.U.G. nr.1/2010
41 Art. 87 -93, O.U.G. nr.1/2010
42 Art. 278, alin 2, Legea nr. 188/1999 privind stat utul funcționarilor publici, republicată în M.Of., Partea I, nr. 365 din 29/05/2007, consolidată prin
O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, O.U.G nr. 3/2009 pentr u modificarea și completarea
unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structure din cadrul aparatului de lucru al Guversnului, O.U.G nr. 37/2009 privind unele
măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
43 Legea nr. 49/2010, publicat în M.Of ., Pertea I nr. 195 din 29 martie 2010
44 Art. 135, Codul Muncii

22
Spre deosebire d e alți membrii, personalul militar, după trecerea în rezervă ori în retragere
pentru orice motive c u excepția condamnării penale, s e încadrează în pe baza unui contract de muncă în
cel mult 90 de zile, va avea vechimea în aceeaș i unitate și neîntreruptă în câmpul muncii. Î n durata
acestei vechimi neîntrerupte nu va fi inclusă și perioada de timp prestată anterior dobândirii calității de
personal militar, în baza unui contract de muncă, neexistâ nd în acest sens o reglementare legală care să
justifice o altă situație. Cu precizarea î nsă că și cadrele permanente ale forțelo r armate al căror contract
de munca a fost defăcut din proprie inițiativă sunt retribuite, inițial, la reîncadrarea în aceeași unitate
sau în alte unități, în condițiile păstrării vechimii n eîntrerupte în muncă, cu retribuția tarifară la nivelul
de bază prevăzută la categoriile tarifare sau fun cțiile în care se reîncadrează astfel se va aplica și în
detrimental persoanelor transferate la cerere, celor ale căror contracte de muncă au încetat p rin acord cu
unitatea respectivă sau au fost desfăcute din inițiativa unității pentru motive independente de activitatea
desfășurată la locul de muncă, precum și a personalu lui reîncadrat după pensionare 45.
Funcțiile de instructor militar sun t prevăzute cu grade militare, iar aspectele esențiale privind
raporturile de serviciu ale cadrelor, inclusive accesul, promovarea ș i avansarea în grade militare,
trebuie reglementate prin lege organic ă, iar nu prin acte no rmative de rang inferior legii. Funcțiile
didactice pentr u corpul instructorilor militari din instituțiile de învățământ preuniversitar din sistemul
de apărare, ordine public și securitate națională, condițiile care se cer pentru ocuparea acestora,
normele didactice, competențele și respo nsabilitățile se stabi lesc prin instructțiuni proprii.46
Conform legii aspectul privind modificarea raporturilor de serviciu ale militarilor va fi
regle mentat prin act e administrative. Astfel atribuția de a stabili aceste norme către un membru al
Guvernulu i, prin emiterea unor acte cu c aracter infralegal, inaugurează o stare de incertitudine juridică
în sensul că de regulă aceste acte au un grad ridicat de schimbări succesive în timp47.
Cadrele permanente ale forțelor armate, deși au, indiscutabil , un rapor t juridic de muncă, ele nu
sunt totuși părți într-un contract de muncă. Cu privire la natura contractului însă s -a pus problema
corectei clasificări a acestuia în sensul corectei apartenențe sale la obiectul dreptului muncii. Deși
normele care reglementeaz ă raporturile de muncă ale soldaților și gradaților profesioniști prezintă in
parte similitudini cu raporturile juridice de munc ă, interpretarea sistematica a legii48 menționează
aspecte importante privind calificarea corectă a acestui tip de contract. Astfel, întâlnim o serie de
clauze care diferențiaz ă contractul individual de muncă reglementat de codul muncii cu cel al soldaților
și gradaților profesioniști încheiate cu unitățile militare, printre acestea fiind : încadrarea în funcție ,
cazurile de în cetar e a raporturilor de muncă, aspecte particulare privind încheie rea unui nou contract de
muncă precum și încetarea raporturilor de muncă și trecerea în rezervă sau direct în retragere a
soldaților și gradaților profesioniști.
Activitatea de cadru militar im plica și o serie de restrângeri ale unor drepturi, astfel că
rapoartele de muncă se partic ularizează și prin motive de tragere la răspundere a soldaților și gradaților
profesioniști față de angajații în baza unui contract individual de muncă , de dreptul mu ncii. Toate
aceste particularități privind răspunderea disciplinară și apl icarea sancțiunilor disciplinare reglementate
de lege 49, iar spre deosebire de procedura prevăzută de Codul muncii, cercetarea abuzurilor și

45 A se vedea art. 200 alin 2 -3, Legea 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii
46 Art.37 alin (3) din Legea educației naționale mr.1/2011
47A se vedea www.ccr.ro
48 Legea nr. 384/6006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști
49 Idem 33

23
judecarea abaterilor grave este efectuat ă de consilii de onoare și consilii de judecată înființate în acest
scop și completate de regulamentele de ordine interioară.
IV.2. Aspecte privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special –
polițiști față de raporturile de muncă ale militarilor
În ceea ce privește funcționarii publici cu statut special -polițiști, diferențele privind statutul
acestora față de cel al militarilor pot fi menționate începând cu modul de planificare a programului de
lucru pe ore si zile astfel că în caz ul polițiștilor programul zilnic de lucru se stabileș te de ș efii unit ăților
prin dispoziț ii sau regulamente i nterne, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative50 iar în
cazul militarilor, se stabilește prin regulamentul de ordine interioară pe u nitate . De asemenea putem
continua seria de diferențe menționând activitatea de pregătire profesională, unde MAI recunoaște rolul
organizațiilor sindicale prin implicarea activă a acestora, cât și prin desemnarea de comun acord a
categoriilor de politiști care vor beneficia de programele de pregătire, în funcție de specialitate, unde
organizațiile sindicale pot să organizeze și să desfășoare cursuri de pregătire și calificare profesională,
in condițiile prevăzute în statutele proprii și potrivit legii iar M ApN, prin intermediul învățământului
militar, vizează formarea și specializarea succesivă a resursei umane. La toate nivelurile obiectivele
învățământului militar se stabilesc prin aplicarea reglementărilor și normelor specifice în strânsă
concordanță cu p revederile Ordinului ministrului apărării naționale51astfel încât să contribuie la
realizarea competențelor necesare, pe diferite trepte ale ierarhiei militare, în raport cu cerințele
funcțiilor pentru care personalul militar este pregătit.
În ca zul decesul ui polițistului, membrii familiei sau moștenitorii l egali primesc un ajutor
suplimentar de deces egal cu de trei ori salariul de bază avut . Prin comparați e, în situația decesul ui unui
militar în activitate, Ministerul Apărării Naționale acordă familiei ace stuia un ajutor suplimentar în
cuantum de două solde lunare neimpozabile. Copiii militarilor în activitate, decedate în timpul și din
cauza serviciului, ca urmare a unor acțiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament
excepțional ori a unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite
în scopuri umanitare, pot fi transferați la liceele militare sau în instituțiile militare de învățământ care
formează maiștri militari și subofițeri, pe baza unui t est de aptitudini, a rezultatelor la învățătură
obținute în instituțiile civile de învățământ și potrivit normelor aprobate de ministrul apărării naționale .

50 Acord colectiv nr. 9968/05.04.2017, privind raporturile de serviciu ale func ționarilor publici cu statut special – polițiști din Ministeru l Afacerilor Interne
în temeiul art. 72 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcț ionarilor publici, cu modifică rile și comp letările ulterioare, art. 22 -31 din Hotărâ rea
Guvemului nr. 833/2007 privind normele de organizare și func ționare a comisiilor pa ritare și încheierea ac ordurilor colective, cu modifică rile ulterioare,
art. 139 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului Social, republic ată, cu modificăr ile ulterioare;
51 Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.61/ 1998 cu privire la managementul învăță mântului militar.

24
CAPITOLUL V – RĂSPUNDEREA PATRIMONIALĂ

V.1. Regimul juridic ale răspunderii patrimoniale în c adrul raporturilor juridice de muncă
Răspunderea patrimonială reprezintă una din cele mai importante instituții juridice ale dreptului
muncii fiind o formă de răspundere juridică foarte des întâlnită în practica judiciară având în vedere
caracterul oneros al raporturilor juridice de muncă. Desigur că așa cum și raportul juridic de muncă este
un raport de drept privat ce se bucură însă de o reglementare specială, derogatorie de la multe principii
ce guvernează raporturile de drept privat, la fel și răspunder ea patrimonială este o varietate a
răspunderii contractuale beneficiind de reguli speciale derogatorii, date d e specificul raportului juridic
de muncă .
Plecând de la dispozițiile legale care reglementează răspunderea patrimonială, în literatura de
speciali tate52 s-a definit răspunderea patrimonială ca fiind o formă a răspunderii juridice care constă în
obligația salariaților de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vi na și în legătură cu
munca lor. În mod just s -a mai observat53, că răspundere a materială este și în prezent reglementată însă
numai în ce privește raporturile de serviciu ale militarilor și ale salariaților din unitățile militare și de
siguranță națională.
Ambele răspunderi sunt condiționate de existența valabilă și executarea unui contract individual
de muncă. De asemenea presupun vinovăția salariatului, fără de care nu se poate concepe existența
răspunderii materiale respectiv patrimoniale și trebuie astfel să fie dovedită. Sunt cârmuite de principiul
răspunderii conjuncte, nefiin d admisă solidaritatea ca în dreptul civil; când paguba a fost produsă de
mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit
la producerea ei. Dacă măsura în care s -a contribuit la producerea ei nu p oate fi determinată,
răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei, și
atunci când este cazul de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar. Ambele răspunderi sunt
înlăturate în cazul pierderilor inerente procesului de producție care se încadrează în limitele prevăzute
de lege, de pagubele provocate datorită unor cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate, ori în
alte asemenea cazuri în care pagubele au fost provocate din riscul normal a l serviciului sau forța
majoră. Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului este necesară existența unei fapte
ilicite a angajatorului (adică o încălcare a obligațiilor ce -i revin față de persoana încadrată în muncă),
un prejudiciu material sau m oral suferit de salariat, un raport cauzal între faptă și prejudiciu, și, în
ultimul rând, vinovăția angajatorului care se manifestă prin vina organelor de conducere a angajatorului
sau a prepușilor ei.
Ca o particularitate, în ce privește prejudiciul crea t salariatului, observăm că legea vizează nu
mai acele situații în care acesta este produs ”în timpul îndeplinirii îndatoririlor de muncă” ori „în
legătură cu serviciul”, motiv pentru care răspunderea angajatorului se angajează și în următoarele
situații:

52 Al. Țiclea, Tratat de dreptul muncii, Ediția a VIII -a, Editura Universul Juridic, București, 2014, pag. 876.
53 I.T.Ștefănescu, op.cit., 2012, pag. 775.

25
 în timpul deplasării în interes de serviciu în aceeași sau în altă localitate, dacă deplasarea
s-a asigurat cu mijloacele de transport ale unității;
 în timpul pauzelor ce au loc în desfășurarea programului de lucru; înainte de începerea
sau după încetarea lucrului, dacă salariatul se afla pentru interese legate de serviciu în
incinta unității la care lucrează sau a altei unități în ca re a fost trimisă să lucreze;
 în orice loc de muncă unde își execută obligațiile de serviciu.

Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl
despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa
angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul54
Apreciem că noua reglementare este prin ea însăși discriminatorie întrucât lasă nemodificat
art. 254 alin. 1 C.muncii privind limitele răspunderii patrimoniale ale salariaților, care vor răspunde în
continuare numai pentru prejudiciile mater iale cauzate direct prin fapta lor. Se realizează astfel o rupere
de echilibru între părțile contractante întemeiată pe principiul caracterului de protecție a salariaților a
normelor de dreptul muncii. De aceea, în mod judicios ne raliem și noi doctrine(55) care a propus de
lege ferenda fie înlăturarea modificărilor aduse art. 253 alin 1 prin legea nr. 237/2007, fie modificarea
corespunzătoare și a art. 254 C.muncii.
Există în mod just situații concrete în care angajatorul răspunde patrimonial față de salari atul
său:
 În cazul în care instanța de judecată desființează ca nelegală măsura desfacerii contractului de
muncă dispusă de către angajator. În acest caz, potrivit art. 78 alin. 2 C. muncii, angajatorul
datorează despăgubiri care pot fi cumulate cu restab ilirea situației anterioare. În cuantumul
despăgubirilor sunt incluse numai acele venituri de care ar fi beneficiat salariatul până când ar
fi intervenit vreo cauză de încetare a contractului individual de muncă. De asemenea se ține
cont și de eventualele prime salariale ce ar fi revenit salariaților cu ocazia diferitel or sărbători
legale, respectiv al treisprezecelea salariu , tichetele cadou sau tichetele de masă, majo rări
colective de salariu, etc.56;
 Situația prevăzută de art. 44 din legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă p otrivit
căruia angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate
victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care da unele nu sunt
acoperite prin prestațiile as igurărilor sociale de sta t;
 Situația prevăzută de art. 166 alin. 4 C. muncii conform căruia întârzierea nejustificată a plății
salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune
interese pentru repararea prejudiciului . Cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii,
instanța supremă prin decizia nr. 2/17.02.20143 , a statuat într -un caz concret că pot fi acordate
daune -interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a debitelor. Era vorba
de sumele prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale
personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 71/2009;
 Potrivit art. 52 alin. 2 C.muncii în cazul prevăzut de a rt. 52 alin. 1 lit. a și b C.muncii, dacă se
constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu -i-se, în

54 A se vedea Legea nr. 237/2007, art. 253 C.muncii;
55 Ș. Beligrădeanu, Studii de dre pt al muncii, Editura C.H. Beck, 2007, pag. 331.
56 Al. Athanasiu, L. Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, 2005, pag. 161

26
temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul
și celelalte dr epturi de care a fost lipsit de perioada suspendării contractului;
 Cazul prevăzut de art. 146 alin. 4 Codul muncii potrivit căruia este permisă și obligatorie
compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai în cazul încetării contractului
individual de muncă.
În ce privește răspunderea patrimonială a salariatului, aceasta poate fi angajată dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat a autorului faptei prejud iciabile în dauna
angajatorului, f apta ilici tă și person ală a salariatului, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de
cauzalitate înt re fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului. În legătură cu calitatea de salariat a
celui chemat să răspundă în temeiul răspunderii pa trimoniale, am subliniat situa ția specială în care s e
află administratorul unei societăți, administrator care își desfășoară activitatea în baza unui contract
individual de muncă .57 Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial și în ceea ce privește prejudiciul
trebuie să fi îndeplinite anumite condiții:
 să fie real. Salariatul răspunde pentru valorile efectiv pierdute din patrimoniul
angajatorului, iar nu și pentru valorile stabilite (considerate) ca pierdere numai sub aspect
nominal (scri ptic);
 prejudiciul trebuie să fie cert atât în privința existenței sale, cât și în privința întinderii sale
materiale (să fie posibil de evaluat). Așadar, prejudiciul eventual nu poate face obiect al
obligației de reparare patrimonială de către salariat;
 să fie actual, adică s -a produs în totalitate până la data când se cere repararea lui.
Prejudiciile viitoare și sigure sunt acelea care deși nu s -au produs este sigur că se vor
produce, putând fi evaluate în prezent în baza unor elemente îndestulătoare. În materia
răspunderii patrimoniale se acceptă c ă totuși în situațiile în care realizarea în perspectivă a
unui prejudiciu este certă și aceasta este rezultatul exclusiv al aceleiași fapte ilicite,
despăgubirile pot fi acordate cu anticipație, chiar și pentru acele prejudicii ce urmează să se
producă, f ără dubiu, în viitor.
 să fie direct cauzat angajatorului, care va putea solicita angajarea răspunderii salariatului,
numai dacă face dovada diminuării nemijlocite a patrimoniului său ca urmare a faptei
ilicite a salariatului; – să nu fi fost reparat prin alte mijloace juridice;
 să fie material, condiție ce rezultă din textul art. art. 254 alin. 1 Codul muncii, conform
căruia salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului.
Această ultimă condiție a prejudiciului a făcut ob iectul preocupării științifice mai profunde.
Prejudiciile patrimoniale sunt acelea care au conținut economic, putând fi evaluate pecuniar, cum ar fi:
distrugerea sau degradarea unui bun, sustragerea unui bun, uciderea unui animal, vătămarea sănătății
unei persoane urmată de diminuarea sau pierderea capacității de muncă și a câștigului obișnuit al
victimei: pierderea, în tot sau în parte, a unui drept patrimonial, cum ar fi, de pil dă, dreptul la
întreținere etc.58

57 Al. Athanasiu, L. Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, 2005, pag. 161. 2 A. Țiclea, op.cit., pag. 888. 3 publicată în Moni torul Oficial cu număru l
411 din data de 3 iunie 2014
58 L.Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, op.cit., pag. 242.

27
STUDIU DE CAZ
Modificări unilaterale ale co ntractului individual de muncă prin acte care contravin legii

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj în anul 2017 reclamanta X a formulat
acțiune de chemare în judecată, a unei unități militare , care a procedat la modificarea contractulu i
individual de muncă în ceea ce privește drepturile salariale, printr -un stat de organizare aprobat prin
ordin de către Statul Major General, documentul fiind clasificat nivel secret de serviciu.
În textul contestației, reclamanta a solicitat obligarea unități militare să plătească către aceasta
drepturi salariale neîncasate în perioada cuprinsă între luna aprilie 2014 și până în prezent, conform
contractului individual de muncă (care nu a fost modificat prin actul adițional), precum și obligarea
unități i militare la virarea către aceasta a diferenței de contribuții individuale de asigurări sociale pentru
perioada menționată aferentă dif erenței drepturilor salariale care nu au fost încasate din aprilie 2014.
Astfel reclamanta a mai solicitat anularea actu lui adițional la contractul individual de muncă de
care se prevalează unitatea militară, act prin care s -ar fi diminuat drepturile salariale (cu toate ca nu a
fost niciodată semnat). Unitatea militară i -a prezentat în teme iul noului stat de organizare salariatei spre
semnare un act adițional la contractul individual de muncă care reflecta această modificare (reducere) a
drepturilor sale salariale.
Având în vedere că diminuarea drepturilor bănești nu a fost rezultatul unei negocieri cu unitatea
militară și că legea salarizării personalului plătit din fonduri publice d in moment ul respectiv nu
prevede a o asemenea reducere, angajata unității militare a refuzat semnarea acestuia.
În motivarea contestației, unitatea militară a invocat excepția tardivității, susți nând astfel că
salariata era obligată să facă o contestație la decizia unilaterală a angajatorului privind modificare a
contractului individual de muncă în acord și în termen ul prevăzut de 30 de zile în Codul Muncii sau în
același termen calculat de la data luării la cunoștință de către reclamantă a actului administrativ de
stabilire a drepturilor salariale. În contradictoriu cu motivațiile unității militare, apărarea reclamantei a
susținut, printre altele, că actul adițional contestat se întemeiază pe statu l de reorganizare a unității
militare aprobat prin ordin al statului major general care nu reprezintă un act normativ în sensul art. 17
alin. (5) Codul muncii care să justifice modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, stat
care era (și e ste) clasificat drept secret de serviciu nefiind accesibil reclamantei.
În speță, Curtea de Apel Cluj validează argumentele avansate de către apărătorul reclamantei și
reține faptul că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă s -a realizat fără a avea la
bază un temei legal astfel în motivarea hotărârii Curtea reține mai multe aspecte și acelea că actul
adițional din luna aprilie 2014 nu reprezintă decizia unilaterală a angajatorului, acesta fiind un act
juridic bilateral, în absența exprim ării consimțământului reclamantei, fiind lipsit de efecte juridice.
Același act adițional, ca posibil act juridic unilateral, reprezintă prin exprimarea exclusiv prin ordinul
de zi pe unitate al comandamentului unității militare, decizia unilaterală a anga jatorului de a -i reduce
salariatei salariul de încadrare.Apreciez astfel că ordin ul de zi pe unitate emis de unitatea militară prin
care s -a modificat salariul reclamantei nu reprezintă act normativ (lege) ce ar justifica modificarea
unilaterală a contract ului, fiind lipsit de caracterul de generalitate și publicitate al legii și totuși Curtea
de Apel constată existența unei reduceri a salariului începând cu luna aprilie 2014 în baza aceluiași
ordin, care însă nu are caracter de lege pentru a putea justific a excepția de la regimul de drept comun,

28
modificarea unilaterală a contractului. În opinia mea, cunoscând sistemul militar sunt de acord cu
afirmația conform căreia consecința considerării în termen a acțiunii prevăz ute de Codul M uncii și/sa u
de Legea nr. 62/2011, nu o putem considera ca neîndeplin ită având în vedere că nu există acordul
reclamantei și existența statusului de secret de serviciu nu a putut fi astfel accesibil
reclamantei. Consider corectă decizia dată de Curtea de Apel după examinarea actelor și lucrăril or
dosarului în cauză prin care admite acțiunea reclamantei și dispune anularea actului adițional nul
absolut pentru lips a consimțământului reclamantei obligând astfel unitatea militară să plătească
diferența dintre d repturile salariale calcula te raport at la salariul de bază anterior lunii aprilie 2014,
respectiv virarea de către pârâtă a diferențelor de contribuții sociale datorate bugetului de stat. Decizia
civilă a fost definitivă.

29
Concluzii și propuneri
Este incontestabil faptul c ă în evoluția organizării sale, armata , ca atribut al statului suveran și
ca „marcă” specifică conceptului de statalitate, a parcurs un șir lung de transformări, care se poate
rezuma prin răspunsurile la următoarele întrebări:
– Care este și cum se operați onalizează raportul între stat și armată ?
– Care este regimul juridic de dr epturi și obligații în privința militarilor?
Această perspectivă importa ntă, corespunde teoriilor moderne, pe care le îmbrățișăm la rândul
nostru, după care armata aparține țării n u conducătorului, indiferent de denumirea sa în cursul istoriei –
iar în vremurile moderne servește cetățeanul ca depozitar al drepturilor și libertăților fundamentale.
Militarul, trebuie să găsească în societatea în care trăiește toată tăria sufletească care să -i
sprijine țelul și lucrul în interesul patriei.
Societatea și toți membrii trebuie să pătrundă și să realizeze că interesele personale trebuie să se
oprească la marginea unde încep interesele patriei.
În domeniul militar luarea deciziei este un element esențial pentru buna desfășurare a
activităților din apărare. Procesul de luare a deciziei implică identificarea problemei, evaluarea
opțiunilor, alegerea și aplicarea opțiunilor disponibile, monitorizarea rezultatelor.
Statul Major al Apărării tr ansmite prin intermediul ordinelor deciziile luate, bazate pe
informațiile actuale centralizate privind starea armatei.
Propun să se facă analiza și evaluarea sistemului militar de către persoane specializate în
domeniu pentru a identifica problemele real e și curente ale personalului privitoare la condițiile de
muncă și pentru a introduce elemente noi făcând corecțiile necesare în scopul creșterii calității vieții
militarilor.
Este necesar:
 să se respecte durata orelor de program precum și acordarea drep tului la odihnă direct proporțional
cu act ivitatea îndeplinită;
 compensația în bani acordată militarilor pentru orele lucrate suplimentar sau pentru zilele declarate
nelucrătoare și sarbătorile legale să fie plătită în aceeași măsură în care este asigurată personalului
din cadrul Ministerului de Interne;
 să se aplice grila unică de salarizare în vigoare în sistemul militar la nivelul aplicat în sistemul
medical românesc și anume la nivelul anului 2022.

30
BIBLIOGRAFIE
A. Cărți, tratate, cursuri, monografii

1. Ghimpu Sanda, Ștefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Serban, Mohanu Gheorghe, Dreptul Muncii,
Tratat, Vol I, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1978, pag 269
2. Eufemia Vieriu, Tratat de Dreptul Muncii, Pro Universitaria, 2016;
3. Sanda Ghimpu, Alexandr u Țiclea, Dreptul Muncii, AllBeck,
4. Alexandru Ticlea, op. cit., editia 2005, p. 15;
5. Legislația funcționarilor publici, ediția a 10 -a, colecția La Zi, C.H.Beck, actualizat la 21.02.2018;

B. Articole și lucrări conferințe
6. Revista Română de Sociologie, ser ie nouă, anul XII, nr. 5 -6, p.589 -606, București, 2001, articol
scris de Olivia Clătici, Dictionar sociologic, “O abordare sociologică a conceptului de instituție”,
www.revistadesociologie.ro , 14.12.2018, 0 5.18;
7. Repere de referință ale istoriei Artileriei Române moderne , Colonel prof. univ. Dr. Adrian Stroea,
Colonel (r) Marin Ghinoiu, Revista Document. Buletinul Arhivelor Militare Române , Nr. 4 (6 2)
2013, p. 2 -13;
8. Revista Română de Jurisprudență cu numărul 3 din data de 31 martie 2012. București 2012 Editura
Universul Juridic 20 Art. 77 din Codul Muncii după republicare a devenit art. 79 din Codul Muncii
21 Art. 283 din Codul Muncii după republicar e a devenit art. 268 din Codul Muncii;
9. http://editurauniversulj uridic.ro/carte/raporturile -juridice -de-munca -ale-cadrelor -militare -in-
activitate -reglementari -specifice -privind -securitatea -sociala -a-acestora/rasfoire/ , 28.03.2019;

B. Legislație

10. Constitutia Romaniei revizuită prin Legea nr. 429/2003
11. Art.9, alin 1, lit. e, Legea nr. 1/ 1970, coroborat cu art.1 din Decretul nr. 407/1958.
12. Art. 200 , alin.2, alin 3 lit.c din Legea.57/1974 republicată în B. Of. Nr. 59 -60 din 23 iulie 1980
13. Lege Nr. 45 din 1 iulie 1994 Legea apărării naționale a României
14. Legea nr. 14/1972 în vigoare de la 31 martie 1973 până la 10 iunie 1996, abrogată prin Legea
46/1996 și înlocuită d e legea 46/1996 și legea 73/199
15. Art. 117 Legea 188/1999
16. Lege Nr. 346/2006 din 21 iulie 2006 Republicată privind organizarea și funcționarea Ministerului
Apărări i Naționale
17. Legea 329/2009
18. Lege cadru nr.284/2010
19. Legea 118/2010
20. Lege Nr. 121/2011 din 15 iunie 2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în
afara teritoriului statului roman
21. Art. 129, 135,28 alin.2. din Codul Muncii actualizat 2017 , Legea 53/2003, actualizat prin decizia nr.
261/ 2006 a Curții Cnstituționale publicată in Monitorul Oficial cu nr. 511 din 7 iulie 2016
22. Legea 88/1999 actualizata 2018, privind Statutul Funcționarilor publici republicată și actualizată
prin Legea 129/2017 , Publ icată în Monitorul Oficial nr. 422 din 08 iunia 2017 ;
23. Art. 3, art. 31,art. 33 alin 1,art. 35, art75 -82, art. 87 -93 din O.U.G nr.1/2010.
24. M 64 din 10 Iunie 2013 pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare, Anexa 1* publicat în
Monitorul Oicial nr.399 bis ** din 3 Iulie 2013 / * Ordinul ministrului apărării naționale nr.

31
M153/2005 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I deoarece are ca obiect
reglementări din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale; / ** O rdinul M 64/2013
a fost publicat în Monitorul Oficial al României și este reprodus și în acest număr bis.
25. Decret -Lege nr.55 din 6 februarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr.21 din 8 februarie 1990 ;
26. Legea nr. 101/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor
militare

D. Resurse web

27. www.ccr.ro , 08.05.2018, 11.44 ;
28. www.ccr.ro , 11.10.2018, 13.50;
29. https://legestart.ro/noul -statut -al-cadrelor -militare -ce-drepturi -si-obligatii -noi-vor-avea-angajatii –
mapn ! , 11.10.2018, 13.54 ;
30. http://www.creeaza.com/legislatie/drept/FORMELE -RAPORTURILOR -JURIDICE -647.php ,
06.05.2019, 14:38 ;
31. http://www.creeaza.com/leg islatie/drept/TRASATURILE -RAPORTURILOR -JURID385.php ,
06.05.2019, 15:00 ;
32. https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/admitere/scoala -doctorala/rezumat%20teza%20 -roman a.pdf ,
06.05.2019, 15:33 ;
33. https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/oferta -educationala/scoala -doctorala/rezumat -teza/florian -radu-
gheorghe -iul-2015 -ro.pdf , 20.05.2019, 14:20 ;
34. https://www.scribd.com/doc/24953745/Raportul -Juridic , Repere istorice – Accesat la data de
28.03.2019
35. https://www.mapn.ro/ , Repere istorice – Accesat la data de 28.03.2019
36. Statul Major General – Distincțiile militare onorifice din Armata Română – Accesat la data de
28.03.20019;
37. UNAP – Prezentare generală – Accesat la data de 28.03.2019;
38. http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/Armata -Romaniei -parte-insepara526.php ,
02.04.2019;
39. http://www.mai.gov.ro/documente/tr_institutionala/acord%20colectiv%20de%20munca%202017%
20v3.PDF , 02.04.2019;
40. https://dmru.mapn.ro/pages/view/104#r1 , 16.05.2019;
41. https://www.sie.ro/pdf/legislatie/384.pdf , 16.05.2019;
42. Sentința civilă Nr. 5166/18 mai 2 011 în Dosarul Nr. 3328/3/2010 Tribunalul București;
43. Curtea de Apel Ploi ești Secția conflicte de muncă;
44. Tribunalul Dolj, Sentința Civilă 737 din 8 mai 2007, în Juridex ;
45. Sentinta Civila Nr. 396/2 4.03.2004, Tribunalul Constanța;
46. Decizia Curții Constituționa le a României nr. 378/ 2004 referitoare la neconstituționalit atea
prevederilor art. 57 alin.(2), art.7720 si art. 283 alin (1) lit. d)21 din Cod;
47. Sentința civilă Nr. 4380/21.05.2009, Tribunalul București;
48. Sentința civilă Nr. 2624 din data de 26 martie 2010 , Tribunalul Bucuresti;
49. Sentința civilă nr. 11216 din 13 decembrie 2013 a Tribunalului București, în Dosarul cu nr.
37512/3/201224;
50. Sentința civilă 3395/24.05.2007, pronunțată de Tribunalul București .