PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ [628763]

1
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
-DREPT –

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific ,
conf. univ. dr. Camil Tănăsescu

Absolvent: [anonimizat]
2020

2
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
-DREPT –

Particularități criminologice privind traficul de
droguri și traficul de persoane

Coordonator științific ,
conf. univ. dr. Camil Tănăsescu

Absolvent: [anonimizat]
2020

3
CUPRINS

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE……………………………………………… …………….. 4
2. EVOLUȚIA INFRACȚIUNII ……………………………………………… ……………6
3. TRAFICUL DE DROGURI…………………………………………………… …………11
3.1. Drogurile și consecințele consumului de droguri ………………………… ………….13
3.2. Cauzele consumului de droguri …………………………………………… ………….16
3.3. Factorii ce duc la consumul de droguri…………………………………… ………….17
3.4. Factorii care facilitează traficul și abuzul de droguri în România…… ……………. …19
3.5. Cauze ale consumului de droguri în rândul adolescenților…… ………………………20
3.6. Metode de prevenire și combatere a traficului și consumului de droguri …………….26
3.6.1. Strategia Uniunii Europene A ntidrog …………… ……………………………26
3.6.2. Strategia Națională Antidrog …………………… …………………………….30
3.7. Legislație în domeniul antidrog ………………………………… ……………………31
4. TRAFICUL DE PERSOANE ……………………………………… …………………….34
4.1. Metode de săvârșire a traficului de persoane………………… ……………………… .37
4.2. Cauze și factori de risc a traficului de persoane ……………… …………………… ….39
4.3. Factori favorizanți ai traficului de persoane…………… …………………………… …41
4.4. Cauze care creează un precedent a apariției traficului de persoane……… ………… …43
4.5. Metode de prevenire și combatere a traficului de persoane……… ………………… …43
5. CONCLUZII…………… ……………………………………………………………… …46
6. BIBLIOGRAFIE…………… …………………………………………………………… ..52

4
I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Schimbările produse după Revoluția din 1989 în țara noastră, au adus libertate, dar
consecințele acestei libertăți se resimt negativ în toate domeniile de activitate. Sistemul comunist
dictatorial a fost înlocuit cu democrația, iar evoluția rapidă a socie tății a găsit autoritățile
nepregătite, acestea prezentând mari probleme, lipsite de mijloace prin care să reacționeze prompt
din punct de vedere legislativ și prin contracararea diferitelor fapte antisociale cu succes.
România, ca de altfel întreaga Europă, a fost marcată de schimări majore, atât din
punct de vedere politic, economic, legislativ, cât și social. Întreaga lume este preocupată cu
evaluarea exactă a riscurilor și amenințărilor la adresa stabilității și secu rității naționale și
internaționale.
Evoluția alarmantă a criminalității organizate, a extremismului politic și a terorismului
în Europa, aceste mutații care privesc direct politica de securitate, au determinat statele și
organizațiile interguvernamental e să adopte unele instrumente juridice cu caracter internațional,
care să stopeze aceste fenomene: „Dezvoltarea și extinderea formelor organizate ale criminalității
și globalizarea acesteia impun, din partea statelor și a organizațiilor interguvernamentale ,
adoptarea unor instrumente juridice cu caracter internațional care să facă posibilă salvgardarea
probelor, a elementelor de probă și transferul rapid al acestora către autoritățile judiciare care
instrumentează cauzele penale, în vederea administrării mi jloacelor de probă și tragerii la
răspundere a făptuitorilor. În fapt, criminalitatea organizată este cea mai gravă formă de
criminalitate pe carea a cunoscut -o vreodată omenirea”.1
Criminalitatea organizată afectează întreaga lume. Atât statele bogate, cât și cele
sărace sunt afectate de aceste organizații, pentru că acestea le distrug climatul economico -social
și stabil. Trebuie să recunoaștem că, crima organizată, „acest flagel contemporan”, reprezintă un
pericol deosebit pentru toate statele lumii. Instituțiile abilitate vor trebui să ia măsuri operaționale
extrem de energice și să reacționeze prompt pentru combaterea acestui fenomen.
Atunci când vorbim de „criminalitate”, ne referim la „totalitatea infracțiunilor
săvârșite pe un anumit teritoriu în tr-o anumită perioadă”.2 Prin „criminalitate”, în sensul larg al
cuvântului , se înțelege un ansamblu de manifestări anti -sociale care încalcă prevederile normei de

1 Codruț Olaru, Particularitățile criminalității organizate în România, Editura Hamangiu, București, 2015,
Introducere, p.V.
2 Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p.240.

5
drept și atrag intervenția forței coercitive a statului, iar noțiunea de „criminalitate” a făcut și face
obiectul a numeroase definiții considerate utile, dar lipsite de universalitate.3
În numeroase state din lume, crima organizată este o problemă crucială deoarece
reprezintă o amenințare majoră pentru statul de drept, cu consecințe foarte grave pentru victime,
pentru economie și pentru dezvoltarea socială. Crima organizată reprezintă una dintre principalele
amenințări asupra securității lumii și poate cauza importante daune sociale și economice. Crima
organizată transnațio nală amenință direct securitatea internă a tuturor statelor lumii și contribuie
în mare măsură la comproniterea statutului de drept și a integrității instituțiilor democratice. Crima
organizată se referă la delictele de prădare, cum ar fi traficul de ființ e umane, furtul de obiecte de
artă și antichități, șantajul, frauda, tâlhăria, precum și delictele consensuale și activitățile
infracționale de tranzit, cum ar fi anumite forme de corupție, trecerea clandestinilor, traficul de
droguri și spălarea de bani.
În 1998, Consiliul Uniunii Europene propune o primă definiție pentru organizația
criminală: „organizație criminală înseamnă o asociere structurată a mai mult de două persoane,
stabilă în timp, care acționează concertat în vederea comiterii de infracțiuni pasibile de o
pedeapsă privată de libertate sau de aplicarea unei măsuri de siguranță privative de libertate al
cărei maxim este de cel puțin patru ani sau de o pedeapsă mai severă, indiferent dacă aceste
infracțiuni reprezintă un scop în sine sau un mijlo c de obținere a unor avantaje materiale și după
caz, de influiențare ilegală a funcționării autorităților publice.”4
Acest fenomen al criminalității organizate, a cunoscut în România o vastă răspândire,
el pătrunzând în principalele sectoare ale societăț ii, grupurile criminale dispunând de rețele și
mecanisme financiar -economice aproape perfecte, bine reglate și mobile, pe care le aplică în
comiterea de infracțiuni și în sporirea de venituri ilicite. Crima organizată și -a găsit locul în
destrămarea și pr oasta funcționare a sistemului în ansamblul său, dezvoltându -se cu mare
repeziciune, surclasând circ uitele bancare, acaparând clasa politică, reușind să intimideze ori să
copleșească sistemul represiv.5

3 Alina Lefter, Criminalitatea organizată. Abordări doctrinare și instrumente juridice internaționale ,
https://www.juridice.ro/504857/criminalitatea -organizata -abordari -doctrinare -si-instrumente -juridice –
internationale.html
4 Drd. Eduard Paul Petre scul, Politici și strategii internaționale de combatere a criminalității organizate
transfrontaliere, în Revista pentru Științe Militare, vol. 17, nr. 4(49), 2017.
5 Damian Miclea, Combaterea crimei organizate – evoluție, tipologii, legislație, particularități . Curs. Vol. I, Ed.
Ministerului Administrației și Internelor, București, 2004, p.8.

6

II EVOLUȚIA INFRACȚIUNII
Crim inalitatea a existat din cele mai vechi timpuri. De atunci și până astăzi, autoritățile
au căutat metode să împiedice extinderea acestui fenomen, scopul lor fiind prevenirea și
combaterea infracționalității. Dar acum apare un alt fenomen: infractorii au î nceput să se
specializeze și să -și dezvolte practicile infracționale, asociindu -se în grupuri, în care fiecare își
avea rolul bine definit.
Crima organizată este unul dintre cele mai grave pericole din secolul XXI la adresa
stabilității și continuității societăților statale, din cauza transformării grupurilor infracționale
primitive de tip mafiot, în reale intreprinderi criminale, cu scopul de a se opune autorităților statale
și de a teroriza întreaga comunitate prin violență, diverse moduri de operare a structurilor de tip
criminal și comiterea de infracțiuni din aproape tot spectrul infracțional.
Criminalitatea organizată la începutul secolului XXI se remarcă nu numai prin
creșterea periculozității sociale, ci și prin faptul că ea afectează toate state le, comunitățile umane,
în acest fel impunându -și propria piață de afaceri ilegale.
În această perioadă, factorii structurilor de pregătire, conducere și urmărire a
deciziilor, evaluiază riscurile și amenințarea la adresa securității și intereselor națion ale și
internaționale, colective, ale statelor și grupăril or de state modelatoare a mediu lui politic,
economic, social și cultural -global.
Cele mai grave amenințări la adresa statelor democratice dezvoltate au un caracter
neconvențional, datorită domeniil or vizate, modalităților de manifestare, precum și diversiunii
internaționale a efectelor.
Crima organizată este o amenințare la adresa pă cii și securității, devenind „principalu l
inamic al securității interne”,6 iar la nivel global aceasta ia naștere din tendința grupărilor
infracționale de a folosi criminal itatea pentru acapararea puterii.7
Pentru statele europene, problemele majore ale securității interne se structurează în
jurul evoluției alarmante a crimei organizate, terorismului, extremismului politic cu toate
amenințările și implicarea negativă care derivă din acestea.

6 Petru Albu, Crima organizată în perioada de tranziție – o amenințare majoră la adresa securității internaționale ,
Editura Ministerului Internelor și Re formei Administrative, București, 2007, p . 20.
7 Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, București,1996, p.309.

7
Anii 70 și 80 se caracterizează prin lupte împotriva extremismului de stânga,
terorismului intern, precum și a statelor care îl susțineau. În această perioadă, creșterea generală a
criminalității și proliferarea bandelor criminale, au ridicat mari problem e. În prezent, infracțiunile
motivate politic,8 se manifestă în aproape toate țările din zonă. Criminalitatea generată de extrema
dreaptă ridică probleme grave: explozia extremismului, terorismului de dreapta, stimularea
extinderii și activității grupărilor de stânga, agresiuni brutale, excese cinice, omoruri produse cu
violență și caracter xenofob.
Crima organizată se dezvoltă alarmant de repede pe baza unui mediu fertil pe care -l
crează lumea globalizată. Beneficiile globalizării devin un mediu favorabil pentru evoluția crimei
organizate, distincț ia între activitățile ilicite și licite devenind tot mai neclară, fapt ce duce la
controlarea și detectarea fenomenului foarte dificilă.
Legislațiile naționale se dotează cu un arsenal de incriminări și proceduri, se
multiplică astfel și convențiile inte rnaționale în scopul luptei împotriva criminalității organizate.
România se implică în mod activ în lupta împotriva acestui fenomen antisocial grav
care atrage atenția opiniei publice, funcționarilor și instituțiilor publice. DIICOT este prima
structură c are luptă împotriva factorilor de risc și amenințarte la adresa securității sociale și
naționale. „În anul 2003 România a implementat în legea națională un nou proiect, legea 39/2003,
care reglementează măsuri specifice de prevenire și combatere a crimina lității organizate la nivel
național și internațional. Un an mai tâtziu, în 2004, prin Legea 508/2004, Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție a primit un nou departament numit Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Org anizată și Terorism (DIICOT). Această instituție a fost
compusă din procurori specializați în combaterea acestui tip de infracțiuni. Noua entitate cu
personalitate juridică și buget propriu este condusă de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înal ta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul Procurorului Șef al acestei direcții ”.9
Datorită schimbărilor politice, economice, sociale și tehnologice produse în ultimele
decenii, structurile de criminalitate organizată devin din ce în ce mai activ e pe arena internațională.

8 Jay Albanese, Risk assessment in organized crime , Journal of Contemporary Criminal Justice, nr. 3 (24), 2008,
p. 263.
9 Mircea Damaschin, Tratat de drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.16.

8
Cu toate că măsurile și intervențiile împotriva unor astfel de manifestări antisociale se
intensifică în toate țările democrate, inclusiv România, se constată totuși o intensificare și
multiplicare a delictelor de crimă organi zată.
Cercurile de criminalitate organizată profită de avantajele oferite, de transportul
internațional, de politica liberalizată, de extinderea comerțului, de migrare, adaptându -se
permanent procesului de globalizare, pentru a -și continua „eforturile inf racționale”. Sunt puse în
pericol instituțiile democratice, economice, sociale și politice, riscând astfel siguranța națională a
României și a statului de drept.
Diversele activități criminale pornesc de la furtul internațional de mașini, până la piața
neagră a drogurilor, de la gestionarea imigrației clandestine, a traficului de carne vie, până la
crimele împotriva mediului, a pirateriei informaționale, corupției, spălării de bani, etc.
Peisajul contemporan din zilele noastre, din păcate, este „poluat” cu asemenea fapte,
manifestări antisociale grave, realități crude ale timpurilor actuale. Astfel de fapte vor fi prezente
în societate atâta timp cât statul și instituțiile sale nu vor spori măsurile de combatere și prevenire,
schimbarea condițiilor soci al-economice, politice, generate de acesta.
După 1990, societatea românească s -a confruntat cu o perioadă de tranziție care a
favorizat apariția și dezvoltarea unor grupări criminale care au acționat organizat în diferite
domenii ale vieții sociale, în int eresul obținerii unor profituri cât mai mari, într -un timp cât mai
scurt.
În ceea ce privește structura, mărimea, conexiunile, tipurile de activități sau scopul,
modul de operare și reacția față de acțiunile de destructurare, organizațiile criminale sunt variabile.
Grupurile criminale au ajuns să aibă profituri enorme din prejudicii privind fraudarea banilor
publici și trecerea acestora în profitul grupurilor de interese, traficul de persoane, constituirea unor
rețele de aducere și trecere ilegală peste f rontieră a unor grupuri de migranți. Orientarea acestor
grupuri de crimă organizată este îndreptată către tipuri de infracțiuni care implică: acțiuni
premeditate, concertate, structuri de comandă și execuție bine conturate, sechestrări de persoane,
folosir ea violenței, șantaj, tâlhării.
Criza mondială generată de dificultățile economico -sociale favorizează amplificarea
criminalității organizate, astfel vulnerabilitatea poate fi ușor speculată de grupările infracționale.
Unele forme de manifestare precum evaziunea fiscală, spălarea banilor, traficul de droguri,

9
criminalitatea informatică, se dez voltă semnificativ din cauza influențelor negative generate de
criza economică.
Accentuarea sentimentului de insecuritate socială este determinat de amploarea
fenomenului infracțional asociat criminalității organizate, de aceea, cooperarea dintre state este
esențială pentru eficientizarea combaterii acestui fenomen care capătă pe zi ce trece o dimensiune
globală.
Fenomenul criminalității organizate cunoaște o răspâ ndire largă și pătrunde în
principalele sectoare ale societății din România. Aproximativ toate grupările criminale dispun de
rețele și mecanisme financiar economice, aproape perfecte, care sunt aplicate în scopul de a comite
infracțiuni și în obținerea și sporirea de venituri ilicite.
Conceptul de criminalitate organizată este strâns legat de existența unui fenomen
sociologic al crimei organizate. Cuantificarea acestor două fenomene este destul de dificilă
deoarece în afară de unele trăsături comune, natu ra, motivele și originea crimei organizate diferă
de la o țară la alta.
Spațiul, forma geografică, diversitatea culturală, demografia, stratificarea socială, sunt
diferite și generează concepte diferite, atât în ceea ce privește criminalitatea organizată , cât și în
privința reacției sociale. Anumite manifestări sau forme de criminalitate organizată sunt cunoscute
de către state și implicit definirea acestora este diferită.
Criminalitatea s -a născut odată cu structura socială, fiind un produl al acesteia ,
„constituită din ansamblul infracțiunilor care se produc într -o anumită perioadă de timp, într -un
loc bine determinat”.10
Legenda spune că primele grupuri organizate au apărut în anii 1400 -1450, formate din
trei cavaleri: Osso, Matrosso și Carcagnoso. Ace st grup făcea parte din secta Gardura, o sectă
fondată de Toledo în 1412 care se ocupa de recuperări, șantaj, sechestrare de persoane, în scopul
obținerii de bani din răscumpărări și biruri.11 Acest grup infracțional format din Osso, Matrosso
și Carcagno so, spune legenda, au mers în Italia, debarcând pe insula Favignana și după o muncă
de aproximativ 30 de ani, au constituit o asociație care s -a divizat succesiv în trei trunchiuri
separate, denumite „Mafia” în Sicilia , „Camorra” în zona napolitană și „Ndrangheta” în

10 Tudor Amz a, Criminologie , Editura Lumina Lex, București, 1998,p.28 -29.
11 Codruț Olaru, op.cit., p.2.

10
Calabria. Această legendă reprezintă și azi „Codul de asociere mafiotă” și este folosită pentru a
crea mitul și a confirma legătura de asociere, făcând trimitere la timpurile îndepărtate.
Crima organizată, spun cercetătorii, ca fenomen, es te o creație a ultimelor secole și a
apărut în câteva țări de pe glob și anume: SUA, China, Japonia, Italia, în anumite condiții, cu
specifice cauze de ordin istoric și social, sub diverse dimensiuni: mafia, yacuta, triade, etc.
Crima organizată este un fenomen antisocial foarte periculos, traficul de droguri,
traficul de persoane, corupția, au afectat foarte mult în ultimul secol societatea românească și
internațională. Ea afecteaază fiecare etapă istorică, ordinea de drept și d emocrația. „Mafia
reprezintă o expresie curentă, folosită de a desemna un grup de indivizi aroganți și violenți, uniți
între ei prin raporturi secrete și de temut, aflați la organizarea unor acțiuni criminale ”.12Grupările
infracționale au folosit criminali tatea ca mijloc de mobilitate socială, pentru a căpăta cât mai multă
putere la nivel mondial.
Printr -o imensă capacitate de coordonare și specializare, organizațiile criminale au
reușit să acumuleze o puternică forță economică și influență politică. Membr ii grupărilor
infracționale și -au diversificat în timp preocupările, implicîndu -se în fapte de violență, șantaj,
trafic de persoane, trafic de droguri, toate acestea aparținând crimei organizate. În timp, structurile
de criminalitate s -au adaptat în mod deosebit la noile condiții și situații. Aceste grupuri
infracționale organizate s -au format în scopul de a obține ilicit, într -o cantitate cât mai mare și într –
un timp cât mai scurt, anumite sume de bani și alte bunuri sau valori.
Criminalitatea organizat ă este într -un permanent proces tehnologic în scopul de a face
cât mai dificilă posibilitatea de a monitoriza și depista operațiunile ilicite. Acest gen de manifestări
infracționale, reprezintă o gravă problemă socială complexă, care intră atât în atenția factorilor
instituționalizați de control judiciar, cât și în atenția opiniei publice.
Delictele și crimele pe care aceste grupări infracționale le comit prin violență și
corupție, au tendința de a deveni cât mai intense și periculoase în ceea ce privește securitatea
instituțiilor statului, societății umane, ordinii de drept și individului. În ultimii ani, la nivel global,
se observă o bună organizare a grupurilor de criminalitate organizată, o tendință de flexibilizare,
ce le permite o eficientă camuflare, o bună exploatare a oportunităților pentru a -și desfășura cu
mai multă ușurință activ itățile infracționale. Aceste grupuri își desfășoară divers multiple activități
în diferite domenii care le pot aduce mai mult profit. Se vorbește despre existența unor structuri de

12 Gheorghe Mocuța, Criminalitatea organizată și spălarea banilor, Editura Noul Orfeu, București 2004, p.12.

11
criminalitate formate piramidal, a unor rețele construite „orizontal”, ce sunt preocupate să
găsească noi acoperiri legale, pentru a putea practica ușor anumite activități ilicite. Identificăm
astfel, două cauze mai frecvente și anume: – criza economică, oportună pentru introducerea unor
resurse financiare ilicite în circuitul l egal, prețurile mici fiind favorabile; – amplificarea corupției
anumitor factori decizionali, fiind favorabili pentru delapidarea unor fonduri financiare, autorizații
cu eliberare nejustificată, derularea unor proiecte.
Crima organizată se extinde în prez ent căpătând o deosebită diversitate la nivel
internațional, amenințând grav ordinea și liniștea publică. Grupurile criminale se extind, acționând
în prezent la nivel global, se adaptează cu mare ușurință la condițiile și situațiile noi, infiltrându –
se în conducerea politică și în structura economico -financiară: „Ca element esențial trebuie să se
rețină că activitățile ce compun crima organizată au un caracter secret și bine organizat, din care
cauză realizează un impact social deosebit de negativ, în mult e state constituind „cancerul perfid”
care vlăguiește puterea societății, amenință integritatea guvernelor, determină creșterea taxelor
care se adaugă la prețul mărfurilor, periclitează siguranța și locurile de muncă ale cetățenilor,
aduce daune agenților economici aflați în competiție, controlează prin forța banilor sindicatele,
în final realizând o puternică influență în sfera economicului, socialului și mai ales politicului.”13
Grupurile organizate și rețelele teroriste acționează de cele mai multe or i împreună,
constituind o gravă amenințare și un real pericol la adresa democrației, drepturilor fundamentale
și statului de drept.

III TRAFICUL DE DROGURI
Deschiderea granițelor a însemnat nu doar creșterea cooperării economice, culturale și
politice dintre state, ci coroborate cu instabilitatea economică și slăbirea controlului la frontieră și
creșterea criminalității, apărând astfel criminalitatea organizată la nivel transnațional și trans –
continental.
Favorizată de climatul globalizării, c riminalitatea organizată și -a îndreptat atenția spre
anumite domenii cum ar fi: traficul de stupefiante, traficul ilicit de arme,de materiale nucleare,
terorismul, traficul de persoane, prostituția, pedofilia, spălarea banilor, furtul și contrabanda cu

13 Ion Pitulescu, Al treilea război mondial – Crima organizată , Editura N ațional, București, 1996, p.10.

12
mașini scumpe, furtul și contrabanda cu obiecte din patrimoniul național, răpirea oamenilor de
afaceri și a vedetelor în scopul răscumpărării, corupția din companiile multinaționale, pirateria,
etc. Astfel, crima organizată îmbracă un aspect la nivel mondi al, punând în pericol siguranța
publică și siguranța națională, aducând grave tulburări în ceea ce privește buna desfășurare a
activităților economice, politice și sociale.
Crima organizată și -a diversificat formele de manifestare, trecând de la formele
tradiționale, cum ar fi jocurile de noroc, camăta, prostituția, la traficul internațional de autoturisme
furate, traficul de opere de artă și obiecte arheologice furate, frauda cu cărți de credit, comerțul
cu animale și păsări rare, ajungându -se la organi zarea activității infracționale după modelul
companiilor legale, cum sunt sectoarele de prelucrare, de producție, de transport, de valorificare
și protecție.14
Una dintre cele mai active forme de manifestare a criminalității organizate o reprezintă
traficul de droguri , principala activitate desfășurată de aceste grupări. Din această activitate ilicită
se realizează profituri considerabile, care depășesc cu mult unele afaceri legale, precum cele din
domeniul petrolier. Acest lucru a făcut posibilă apariți a pe lângă organizațiile mafiote tradiționale
a unor grupări criminale care au ca principal domeniu de activitate producția și traficul de droguri,
această activitate desfășurându -se în unele țări chiar cu îngăduința guvernanților și a șefilor de
state. A ceste organizații criminale sunt foarte bine organizate și dispun de toate mijloacele de care
au nevoie în vederea desfășurării activității lor ilicite: „Organizațiile criminale cu astfel de
activități își permit să posede mii de hectare de pământ arabil pentru culturile de plante opiacee,
mii de angajați pentru întreg procesul de fabricare al drogurilor, adevărate armate pentru
asigurarea protecției, specialiști în domeniul chimiei, informaticii, economico -financiar, etc.,
mijloace de transport de toate c ategoriile, inclusiv minisubmarine, în general toată logistica de
care au nevoie în desfășurarea activității lor ilicite .”15
Câștigurile fabuloase realizate din traficul de droguri au determinat organizațiile
criminale să declanșeze o adevărată ofensivă mondială pentru deschiderea și acapararea de noi
piețe de desfacere. Astăzi drogurile nu mai sunt transportate prin vechile me tode de ingerare de
curieri sau ascunse prin bagaje, ci sunt transportate cu mijloace de transport de mare tonaj, în c are
sunt ca muflate sute de tone de droguri, profitul neputând fi evaluat la nivel internațional,

14 Damian Miclea, Op. Cit., p. 12.
15 Petru Albu, op.cit., p. 63.

13
realizându -se doar unele estimări bazate pe confiscările anuale de droguri, sume ce depășesc
miliarde de dolari. Nici o regiune a globului pământesc, unde situația geografică și social -politică
au permis, nu a scăpat de prezența traficanților de droguri, care cu sume mici de bani reușesc să
cultive și să transforme culturile ilicite de droguri produse pentru consum, comercializânu -le apoi
la prețuri exorbitante, profiturile din această activitate fiind fabuloase.
Flagelul drogurilor din ultimii ani, reprezintă un fenomen complex, profund și tragi c
al contemporanității. Acest gen de criminalitate prezinta grave consecinte de ordin social,
economic, medical, cultural și politic, cauzând un imens prejudiciu statului, societății, individului,
atentând astfel la viața cetățenilor.
Specialiștii în mater ie, psihologii, medicii, sociologii, profesorii, ziariștii, declară o
situație ingrijorătoare, alimentată de o mondializare a acestei probleme, de dorința de a șterge cât
mai repede această distincție existentă între țările care produc, țările consumatoare și cele de
tranzit.
În România, în anul 1990, criminalitatea traficului ilicit și abuzul de droguri se
dezvolta ingrijorător, astfel încât, dintr -o țară de ,,tranzit’’ , România devine o țară cu o
problematică specifică. Înmulțirea fără precedent a consu mului de droguri are o creștere
alarmantă, astfel încât toate strategiile de luptă adoptate împotriva acestui fenomen de către
comunitatea mondială, devin inutile.
Această activitate criminală ,,traficul de droguri” capată un caracter transnațional16 ,
reușind să se desfașoare în conformitate cu legile economiei de piață în scopul de a alimenta
centrele de consum și de a obține beneficii enorme, așadar, statul încercă să -și eficientizeze propria
politică în lupta antidrog în scopul de a -și proteja valorile socio -morale, de a -și proteja proprii
cetățeni.

III.1. DROGURILE ȘI CONSECINȚELE CONSUMULUI DE DROGURI
Încă din cele mai vechi timpuri, sub diferitele lor forme, drogurile au constituit un
fenomen transcendental, pierzându -și originea în timp. Reputatul botanist și ecologist francez
Jean-Marie Pelt aprecia că „în afara comunității de viață și de limbă, pop oarele se exprimă prin

16 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ediția aIV -a, Editura Universul Juridic, București, 2007, p.661.

14
tradiții, ritualuri și credințe proprii, astfel încât și utilizarea drogului constituie un element
esențial al culturilor ancestrale, la fel ca și versul ori formula magică ce conferă sens misterios și
sacru diferitelor culturi”.17 Se pare că utilizarea drogurilor de către oameni a început cu foarte
mult timp în urmă, încă din paleolitic. În perioada Evului Mediu, pe teritoriile locuite de strămoșii
noștri, „consumul de droguri era limitat la cerințele terapeutice, abuzurile erau ra re, iar
toxicomania nu avea caracter de fenomen”.18
Etimologic, denumirea de drog este de origine franceză „drogue” și reprezintă
„substanța de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor
medicamente și ca stupefiant” .19
Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța folosită în medicină, a cărei
administrare sau consum în mod abuziv, poate crea multiple dependențe (fizică și psihică) și grave
tulburări ale activității mentale, conștiinței, percepției și comp ortamentului uman. Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) definește drogul ca fiind „acea substanță care, odată absorbită de
un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia”, iar potrivit unor
documente internaționale drogurile sunt „stupefiante supuse controlului internațional prin
Convenția Unică privind Stupefiantele din 1961” precum și „substanțe psihotrope al căror
control este prevăzut de Convenția privind Substanțele Psihotrope încheiat în 1971”.20
Există numeroase clasific ări ale drogurilor în literatura de specialitate, acestea având
la bază diferite criterii:
1. după efectul asupra sistemului nervos central (SNC) sunt clasificate astfel:
substanțe stimulente, substanțe depresoare și substanțe perturbatoare sau halucinogene;
2. după originea lor, drogurile sunt: naturale, sintetice și semisintetice;
3. după gradul de dependență generată, sunt clasificate astfel: droguri care creează
dependență fizică, droguri care creează dependență psihică și droguri care creează dependență
mixtă , cele mai multe stupefiante încadrându -se în această ultimă categorie.
4. după regimul juridic al substanțelor din conținutul drogurilor, acestea sunt:
substanțe a căror fabricare și administrare este supusă controlului (morfina și barbituricele) și care

17 Jean-Marie Pelt, Drogues et plantes magiques, Editeur Horizons de France, 1971.
18 Jenică Drăgan, Drogurile în viața românilor, Editura Magic art Design, București, 1996,p.14.
19 Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 320.
20 Jenică Drăgan, Aproape totul despre droguri , Editura Militară, București,1994, p.41.

15
sunt folosite în tratamentele medicale și substanțe total interzise (Lyserg -Saure Diethylamid
(LSD), heroina, ecstasy, cocaina,etc.;
5. după plasarea în tablourile Convenției Unice privind Stupefiantele din 1961, ele
sunt clasificate în: substanțe stupefiante ș i substanțe psihitrope;
6. după modul de administrare și consum, sunt clasificate în: injectabile, ingerabile,
de prizare, de masticare, de fumare și de inhalare;
7. după puterea drogurilor, sunt: droguri ușoare, precum hașișul și halucinogenele, și
droguri tar i, precum cocaina și heroina
După dependența fizică și psihică, drogurile sunt clasificate în :
• droguri de risc: cannabis, rezina de cannabis, ulei de cannabis, diazepam,
meprobamate, etc ,;
• droguri de mare risc: heroina, mescalina, morfina, amfetamina, cocaina, opiu,
codeina, etc. La nivel individual, efectele consumului de droguri sunt legate de dependența fizică
și psihică precum și de supradoză, aceasta din urmă afectând în mod foarte periculos starea de
sănătate fizică și mentală, ajungându -se chiar la deces.
Consecințele dependenței de droguri sunt de ordin medical, psihologic și social:21
1. Consecințele de ordin medical ale consumului de droguri, se referă la cele mai
grave afecțiuni ale sănătății, ca de exemplu: hepatită, tuberculoză, afecțiuni cardio -respiratorii,
insuficiență renală, tulburări endocrine, infecții ale pielii, SIDA, complicații psihiatrice constând
în iluzii, halucinații, iar supradoza aducând chiar moartea.
2. Consecințe de ordin psihologic ale consumului de droguri, duc la toxicomanie și
constă în : panică, depresie, anxietate, agresivitate, labilitate emoțională, tulburări de
comportament, suspiciune și tendințe paranoice, înstrăinare de propria persoană, modificări de
personalitate care pot duce la suici d sau omor, scăderea performanțelor intelectuale, etc.
3. Consecințele de ordin social ale consumului de droguri sunt: deteriorarea
progresivă a relațiilor sociale, creșterea riscului de excludere socială, diminuarea șanselor de
reintegrare socială și profesi onală, suferința familiei și a adevăraților prieteni, dezinteres în
relaționarea cu alte persoane, implicarea în activități infracționale în vederea procurării dozelor
de droguri.

21 http://www.antidrog.weboas.ro/efect e.php;

16
III.2. CAUZELE CONSUMULUI DE DROGURI
Cauzele consumului de droguri s unt foarte numeroase și țin de foarte mulți factori.
Cei mai importanți factori, în opinia specialiștilor, 22 sunt:
1. factorii sociali: căutarea unei plăceri, apartenența la un grup favorabil utilizării
drogului, căutarea unei spiritualități în izolarea de lume, căutarea unui mod de a protesta,
precaritatea, izolarea socială, neintegrarea, trăirea excusiv în prezent, etc.;
2. factori indivi duali: intoleranța la frustare, nevoia imperioasă de satisfacție,
agresivitatea patologică, inadaptarea, relații părinte -copil perturbate extrem de precoce, tulburări
de comportament care țin de crizele adolescenței, etc.;
3. presiunea grupului social, din care fac parte aceste persoane;
4. disponibilitatea de procurare a drogurilor.
Oamenii preferă să consume droguri din motive cât mai diverse. La început pot
consuma anumite medicamente cu efect psihotrofic în scopuri terapeutice. De obicei toxicomanii
consumă droguri din dorința unei plăceri, sau dorința de a fi acceptați în anumite grupuri, anturaje ,
în care drogul este ridicat la rang de zeu.
Curiozitatea, alienarea, ignior anța, modificarea structurilor sociale, urbanizarea,
șomajul, sunt factori care contribuie la consumul uilicit de droguri pentru persoanele defavorizate.
Fragilitatea ființei umane duce de cele mai multe ori la comiterea acestor infracțiuni,
exemplu pentru un individ care se simte ignorat de ceilalți, de familie, consum ul de droguri poate
însemna un refugiu temporar sau tragic. Modificarea anumitor structuri sociale care au constituit
sprijinul unor membri ai societății, aceștia pot deveni incapabili la o nouă adaptare și își vor găsi
în final un refugiu, o salvare în co nsumul de droguri.
Migrația din mediul rural către orașe în căutarea unei vieți mai ușoare sfârșește uneori
în ace st viciu al drogurilor. La acest gen de infracționalitate contribuie , în cele mai dese cazuri ,
lumea interlopă care poate fi foarte atractivă prin prezentarea anumitor iluzii înșelătoare și anume:
mașini de lux, bijuterii, bani, sfidarea autorităților și a legii.
Individul incapabil să se adapteze la viața reală, își creează o lume imaginară, de vis,
alunecând ușor spre consumul de droguri, lume a în care crede că astfel î și va împlini destinul.
Efectul euforic și foarte agreabil apare în prima etapă de consum. Când consumul capătă

22 Gabriel Ștefan Gorun, Paradisuri artificiale – Toxicomania , Editura Viața Medicală Românească, București,
2003, p.30.

17
continuitate, plăcerea scade și se transformă în dependență, individul fiind supus la constrângerea
de a consuma doze din ce în ce mai mari sperând că va obține același efect. Este prima etapă,
începutul toleranței.
Administrarea constantă a consumului de droguri face ca organismul să se adapteze
atât de bine încât privarea acestuia de drog poate avea urmări grave, simp tome dureroase, uneori
ajungând ca acestea să provoace moartea. Individul dependent de narcotice va decădea și va
încerca să obțină cu orice preț dozele necesare, fiind capabil de săvârșirea oricărei fărădelegi,
devenind astfel foarte ușor de manipulat de către traficanți, sfârșind adesea prin moartea sa, ori în
cel mai fericit caz acesta poate ajunge într -un centru de tratament și reeducare, refacerea fiind
foarte dificilă și îndelungată.

III.3. FACTORII CE DUC LA CONSUMUL DE DROGURI
Printre numeroșii factori întâlniți în etiologia criminalității un rol deosebit îl are
toxicomania . Specialiștii susțin că „toxicomaniile par să fie cancerul care suprimă nu numai
organismul consumatorului de droguri, dar mai ales psihicul acestuia, prin dezorganizarea
tragică a personalității umane”.23
Toxicomania este factorul studiat de Criminologie, care include consumul de alcool și
stupefia nte, din punct de vedere al rolului criminogen al acestui fenomen. Prin studiul cauzelor
care duc la apariția to xicomaniei și modul în care individul este afectat prin consumul de droguri
și alcool , îndemnat fiind să treacă la fapte, criminologia își realizează funcția descriptivă și
explicativă îndeplinindu -și rolul său anticipativ și profilactic prin prevederea ev oluției
criminalității datorate toxicomaniei și prin propunerea unor măsuri de prevenire și control al
infracțiunilor de acest gen.
Toxicomania se produce prin auto -administrarea mai mult sau mai puțin îndelungată a
unui drog de cătr e o persoană. Dependen ța este prima consecință marcantă a consumului de
droguri, ce constituie starea de dependență fizică și psihică a persoanei consumatoare față de acel
drog.

23 Dan Banciu, Sorin Rădulescu, Marin Voicu, Introducere în sociologia devianței , Editura Științifică și
Encicopedică, București, 1985, p.58.

18
Termenul de toxicoman, în literatura de specialitate , nu definește starea pe care un
drog i -o produc e individului, ci de mijoacele frauduloase la care acesta se expune pentru a -și
procura drogul. Toxicomania este considerată un simptom, o consecință a unei serii întregi de
daranjamente, tulburări psihiatrice, nevrotice sau psihopatice. Toxicomania mai e ste definită de
Organizația Mondială a Sănătății ca fiind o pasiune sau dependență de o stare de intoxicație
periodică sau cronică provocată de consumul pe timp îndelungat al unui tip de drog. Înclinația
toxicomanului de a consuma droguri conduce la o star e de subordonare a acestuia față de un anumit
tip de drog care îi condiționează comportamentul, existența și relațiile sociale.
Drogul poate deveni rațiunea de a trăi a multor toxicomani, aceștia devenind capabili
de orice pentru a -l putea procura. Toxicom ania are ca principale caracteristici necesitatea de a
continua consumul de droguri, tendința de a mări doza, dependența fizică și psihică față de drog.
Organismul devine tolerant la un drog consumat în mod repetat. Capacitatea de
absorbție a organismului crește în momentul în care un drog este folosit mai mult timp. Dacă o
persoană neintoxicată ar lua doza pe care o ia un toxicoman, aceasta l -ar putea omorî. Când se
întrerupe administrarea drogului, sau dacă aceasta se amână, se instalează în organism sind romul
de sevraj producând organismului consecințe extrem de neplăcute, singura soluție a toxicomanului
fiind o nouă administrare. Întreruperea obiceiului de a lua droguri îi produce toxicomanului o
suferință fizică și mentală ce se manifestă prin diferi te simptome caracteristice care constituie
elementele cele mai sigure de identificare a unui toxicoman.
Toxicomanul, din punct de vedere juridic, este persoana aflată într -o stare de
dependență fizică sau psihică cauzată de consumul de droguri. Dependenț a psihică sau
psihodependența este starea mentală pe care toxicomanul o manifestă prin dorința irezistibilă de
a utiliza drogul pentru a putea înlătura disconfortul psihic. Toxicomanii psihodependenți folosesc
constant drogul conștienți fiind de afectare a sănătății lor, a familiei și a celor din jur.
Un alt factor este de ordin economico -social și anume , accentuarea crizei sociale și
morale din țările industrializate cu toate consecințele grave: șomaj, inflație, sărăcie, inegalitate și
justiție socială, goană după câștiguri fabuloase obținute ilegal.
Factori care vizează propaganda violenței și tentațiilor necontrolate pe micul și marele
ecran, stimularea instinctelor primare prin diferite feluri, permisivitatea autorităților unor state în
privința trafi cului și consumului de droguri, lipsa banilor ce duce la o dezvoltare ineficientă în

19
educația copiilor, a tinerilor, formarea unor organizații criminale puternice care manifestă un
interes deosebit pentru traficul de droguri.
Curiozitatea, carențele de ed ucație, lipsa de voință, deficiențe de natură psihologică,
sunt alte cauze ce țin de personalitatea individului toxicoman.

III.4. FACTORII CARE FACILITEAZĂ TRAFICUL ȘI ABUZUL DE DROGURI
ÎN ROMÂNIA
În anii posttotalitari, poliția română, reliefează pe acest segment de activitate
infracțională, factorii care au dus la interesele organizațiilor criminale pentru România.
Poziția geografică accesibilă pe care este situată România fiind atractivă pentr u
rețelele de traficanți de droguri și care leagă foarte bine Orientul de Occident. Căile de tra nsport
care tranzitează Ardealul, sunt favorabile traficanților pentru a transporta drogurile în siguranță
prin diferite mijloace.
Conflictele dintre statele exi ugoslave au favorizat centrul de greutate al traficului de
droguri să se transfere pe cel de al doilea segment al „rutei balcanice” care include și România.
Deschiderea granițelor României a dus la dezvoltarea și înmulțirea mijloacelor de
trans port și mărfuri care ies și intră în țară, oferind organizațiilor criminale avantajul de a putea să
camufleze drogurile pentru a putea să le transporte mai ușor.
Avantaje financiare (sume de bani) pe care traficanții le ofereau unor cetățeni români ,
de cele mai multe ori cu antecedente penale , sau oameni dornici de a câștiga bani foarte mulți mai
ușor, care serveau ca și curieri, distribuitori, etc.
Lipsa mujloacelor tehnologice care ar fi făcut mai ușoară detectarea drogurilor și
descoperirea făptașilor , legislația prea îngăduitoare în ceea ce privește faptele de acest gen.
Dezinteresul, neimplicarea, reacția întârziată a instituțiilor statului în fenomenul
problematic al drogurilor, care au condus la măsuri slabe și de moment.
Lipsa fermă a hotărârilo r politice pentru elaborarea și practicarea unor strategii și
programe reale a reducerii cererii și ofertei de droguri.

20
III.5. CAUZE ALE CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL
ADOLESCENȚILOR
Principalele cauze ale consumului de droguri în rândul adolescenților sunt:
• tendința de experimentare, curiozitatea,
• presiunea grupului din care fac parte;
• disponibilitatea drogurilor;
• mediul social, pentru unii tineri drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr -o
realitate dură;
• mass -media, de unde tinerii primesc informații despre idolii lor, care, deși sunt consumatori
de droguri, beneficiază de o largă publicitate.
Presiunea grupului: în perioada adolescenței, presiunile grupului din care fac pa rte
mai mulți prieteni sunt foarte puternice, care pot duce chiar și la fapte antisociale în cazuri extreme.
Acest tip de anturaj influiențează în mod semnificativ comportamentul privind drogurile ilicite,
sfaturile părintești și ale altor adulți semnific ativi pentru aceștia rămânând fără valoare.
Mediul social și familia: foarte probabil tinerii consumatori de droguri provin din
familii problemă, din familii cu membri care au experimentat sau sunt dependenți de droguri, cu
părinți consumatori de alcool sa u droguri. De asemenea, distanțarea socială, lipsa apropierii și a
căldurii dintre părinți și copii face ca riscul consumului de droguri în rândul adolescenților să fie
ridicat.
Disponibilitatea drogurilor: disponibilitatea drogurilor se află în strânsă l egătură cu
aspectele normative și legale, dar în același timp poate fi considerată și ca factor independent.
Gradul de disponibilitate, unde amintim numărul și accesibilitatea punctelor de vînzare, eficiența
mecanismelor de promovare și distribuție ale dr ogurilor atât legale cât și ilegale, constituie factor
de risc independent.
Mass -media: și prin intermediul publicității tinerii învață să consume substanțe ilicite.
Nu există o corelație între mesajele transmise de mass -media și consumul de droguri, dar în urma
unor campanii publicitare, s -a observat că vânzările și consumul de droguri au o creștere
semnificativă.
Factorii de risc sunt acele caracteristici variabile sau circumstanțe care contribuie la
creșterea probabilității ca o persoană să dezvolte o problemă de comportament.

21
Factori de risc contextuali:
• lipsa atașamentului în copilărie și dezorganizarea comunitară;
• tranziții și mobilități;
• disponibilitatea drogurilor;
• norme și valori ale comunității favorabile consumului de droguri;
• extrema deprivare socială.
Factori de risc familiali:
• lipsa unor legături afective familiale;
• probleme d e control ale familiei;
• divorțul;
• conflicte familiale;
• părinți care consumă alcool și droguri;
• atitudini și comportamente familiale permisive cu privire la droguri;
• disfuncții educaționale ale familiei.
Factori de risc școlari:
• lipsa îndeplinirii sau apunerii în aplicare a regulamentului școlar;
• comportament timpuriu antisocial;
• eșecul școlar;
• abandonul școlar.
Factori de risc individuali:
• alienarea sau răzvrătirea;
• comportamente antisociale;
• anturajul sau asocierea cu colegi care consumă droguri;
• atitudini favorabile consumului de droguri;
• debutul timpuriu al consumului de droguri.
Factorii de protecție reprezintă acele circumstanțe moderatoare ale expunerii la
factorii de risc. Acestea întăresc rezistența persoanelor supuse sit uațiilor de risc, dar factorii de
protecție nu sunt factori opuși celor de risc, ci mai degrabă este vorba de două realități distincte
care interacționează între ele.
Factori de protecție individuali:

22
• rezolvarea problemelor: capacitatea individuală a adole scentului de a rezolva
problemele și sentimentul de autoeficiență;
• interiorizarea normelor: capacitatea individuală de a interioriza norme sociale cu
privire la controlul traficului de droguri.
Factori de protecție familiali:
• legătura emoțională: între părinți și copii trebuie să existe legături emoționale
puternice;
• participarea: părinții trebuie să fi e prezenți în viața și activită ile copiilor lor;
• supervizarea: părinții trebuie să urmărească viața copiilor lor, legăturile afective
fiind foarte importante.
Factori de protecție educativi:
• randamentul școlar: tinerii trebuie să aibă un randament satisfăcător și să -și
dorească să -și continuie studiile;
• o bună legătură cu școala: existenta unei legături afective pozitive cu școala și
profesorii.
Consumul de droguri, caracterizat prin diferite modele de consum, variază de la
consumul experimental, la consumul regulat și dependent. S -a observat că în rîndul bărbaților
consumul este mai mare , indiferent de tipul de drog.
Raportul european p rivind situația drogurilor până la sfârșitul anului 2018 24 arată
astfel:
Canabis:
• 91,2 milioane, adică 27,4% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au
consumat canabis pe parcursul vieții;
• 24,7 milioane, adică 7,4% dintre adultii cu vârst a cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
canabis în ultimul an;
• 17,5 milioane, adică 14,4% dintre tinerii adulți cu vârsta cuprinsă între 15 – 34 de ani au
consumat canabis în ultimul an;

24 Raportul European privind drogurile 2019 ,
http://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/11364/20191724_TDAT19001RON_PDF.pdf

23
• Între 3,5% și 21,8% reprezintă procentul minim și cel maxim estimat la nivel național cu
privire la consumul de canabis în ultimul an în rândul tinerilor adulți cu vârsta cuprinsă
între 15 – 34 de ani.
Cocaină:
• 18 milioane, adică 5,4% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
cocaină pe parcursul vieții;
• 3,9 milioane, adică 1,2% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
cocaină în ultimul an;
• 2,6 milioane, adică 2,1% dintre tinerii adulți cu vârsta cuprinsă între 15 – 34 de ani au
consumat cocaină în u ltimul an;
• între 0,2% și 4,7% reprezintă procentul minim și cel maxim estimat la nivel național cu
privire la consumul de cocaină în ultimul an în rândul tinerilor adulți cu vârsta cuprinsă
între 15 – 34 de ani.
Ecstasy ( MDMA):
• 13,7 milioane, adică 4,1% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
ecstasy pe parcursul vieții;
• 2,6 milioane, adică 0,8% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
ecstasy în ultimul an;
• 2,1 milioane, adică 1,7% dintre tinerii adulț i cu vârsta cuprinsă între 15 – 34 de ani au
consumat ecstasy în ultimul an;
• între 0,2% și 7,1% reprezintă procentul minim și cel maxim estimat la nivel național cu
privire la consumul de ecstasy în ultimul an în rândul tinerilor adulți cu vârsta cuprinsă
între 15 – 34 de ani.
Amfetamine:
• 12,4 milioane, adică 3,7% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
amfetamine pe parcursul vieții;
• 1,7 milioane, adică 0,5% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani au consumat
amfetamine în ultimul an;
• 1,2 milioane, adică 1% dintre tinerii adulți cu vârsta cuprinsă între 15 – 34 de ani au
consumat amfetamine în ultimul an;

24
• între 0% și 3,9 % reprezintă procentul minim și cel maxim estimat la nivel național cu
privire la consumul de amfetamine în ultimul an în rândul tinerilor adulți cu vârsta cuprinsă
între 15 – 34 de ani.
Opioide:
• 1,3 milioane de consumatori de opioide cu risc ridicat au vârsta între 15 – 64 de ani;
• Drog principal, aproximativ 35% din totalul cererilor pentru t ratament pentru consumul de
droguri din Uniunea Europeană;
• 654.000 de consumatori de opioide au primit tratament de substituție în 2017;
• Opioidele se găsesc în 85% din cazurile de supradoză fatală.
Cea mai recentă analiză a EMCDDA (European Monitoring Centre for Drugs and
Drug Addiction), privind fenomenul drogurilor în europa, dezvăluie o piață flexibilă, dar care
totodată oglindește evoluțiile de la nivel mo ndial. Problemele pentru sănătate și se curitate pe care
continuă să le creeze drogurile ilegale, clasice și mai noi, creează un context dificil pentru politicile
de definire și punere în aplicare a unor măsuri eficiente.25
La nivel mondial, E uropa este o piață importantă pentru droguri, alimen tată atât din
producția internă, cât și prin traficarea drogurilor din alte regiuni ale lumii, precum America de
Sud, vestul Asiei și nordul Africii. Europa este o regiune de producție pentru canabis, destinată în
special consumului local, și pentru drogu rile sintetice.
Consumul de droguri în Europa implică în prezent o gamă mai largă de substanțe decât
în trecut. În rândul persoanelor care consumă droguri, policonsumul este frecvent, iar modelele
individuale de consum variază de la consumul experimental la cel regulat și dependent. Cel mai
consumat drog este canabisul, prevalența consumului fiind de cinci ori mai mare decât cea a altor
substanțe. Deși consumul de heroină și alte opioide este relativ rar, acestea continuă să fie drogurile
asociate cel mai frecvent cu forme mai nocive de consum, inclusiv cel prin injectare. Amploarea
consumului de droguri stimulante și tipurile cel mai des întâlnite variază de la o țară la alta, dar se
înregistrează tot mai multe dovezi ale unei potențiale creșteri a consumului de droguri stimulante
prin injectare. Consumul oricărui drog este în general mai mare în rândul bărbaților, această
diferență fiind adesea și mai pronunțată în cazul modelelor de consum mai intensiv sau regulat.

25 Raportul European privind drogurile 2019 ,
http://www.emcdda.europa.eu/system/files/ publications/11364/20191724_TDAT19001RON_PDF.pdf

25
Se estimeazăcă aproximativ 96 de milioane (29%) de adulți cu vârsta cuprinsă între
15 – 64 de ani din Uniunea Europeană au încercat droguri ileg ale înt r-un moment al vieții.26
Experimentarea consumului de drogurieste menționată mai frecvent la bărbați (57,8 milioane),
decât la femei (38,3 milioane). Drogurile cele mai frecvent încercate sunt: canabisul, 55,4 milioane
bărbați și 36,1 milioane fenei; coc aina, 12,4 milioane bărbați și 5,7 milioane femei; MDMA, 9,3
milioane bărbați și 4,6 milioane femei; amfetamine, 8,3 milioane bărbați și 4,1 milioane femei.
Canabisul este drogul ilegal cel mai frecvent consumat de toate categoriile de vârstă.
De obicei se fumează, iar în Europa este frecvent amestecat cu tutunul. În rândul tinerilor care au
consumat canabis în ultimul an, raportul dintre bărbați și femei este de doi la unul. Dacă se ia în
considerare doar grupa de vârstă 15 – 24 de ani, prevalența consum ului de canabis este mai mare,
drogul fiind consumat de 10,1 milioane (18%) în ultimul an.
Consumul de droguri ilegale reprezintă un factor recunoscut care contribuie la
încărcătura existentă la nivel glogal în ceea ce privește bolile. El este asociat cu probleme de
sănătate acute și cronice, agravate de diverși factori precum proprietățile substanțelor, calea de
administrare, v ulnerabilitatea persoanei și con textul social în care sunt consumate drogurile.
Printre problemele cronice se numără dependența ș i bolile infecțioase asociate consumului de
droguri, iar problemele acute sunt foarte diverse, cea mai documentată dintre ele fiind problema
supradozelor. Deși relativ rar, consumul de opioide provoacă în continuare o mare parte a
îmbolnăvirilor și a deces elor cauzate de consumul de droguri.. Riscurile cresc în cazul consumului
injectat. Bolile infecțioase, mortalitatea și morbiditatea asociate consumului de droguri sunt
principalele efecte nocive asupra sănătății.
În România după anul 2000, evoluția trafic ului ilicit de droguri evidențiază o tendință
în creștere a confiscărilor de droguri și a numărului de inculpați trimiși în judecată sau numărul
semnificativ de consumatori.
Structurile Ministerului Public (DIICOT) acționează în mod constant și are o impli care
constantă în destructurarea rețelelor care transportau heroină dinspre Orientul Apropiat spre
Europa de Vest, dar și pentru a stopa transportul unei importante cantități de cocaină din America
de Sud către Europa de Vest prin portul Constanța Sud -Agig ea. O caracteristică a României în
ceea ce privește traficul de droguri este aceea că România rămâne o țară de tranzit și nu o țară de
desfacere a grupurilor criminale de narcotraficanți.

26 Idem

26

III.6. METODE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A TRAFICULUI ȘI
CONSUMULUI DE DROGURI
Fenomenul drogurilor reprezintăo problemă majoră națională și internațională. La
sfârșitul anilor 70, producerea și comercializarea drogurilor la nivel mondial ocupa, conform
statisticilor ONU, locul al doilea între activitățile umane, cu o ci fră anuală de afaceri de peste
500 de miliarde de dolari, iar profitul pentru traficanți depășind cu mult suma de 50 de miliarde de
dolari.27
În ultimele decenii, „moartea albă” cum sunt denumite drogurile, au devenit
principala formă de exprimare a crim ei organizate. Datorită dramelor cauzate milioanelor de
oameni, statele lumii au declarat război producerii și traficului de droguri și astfel drogul devine
obiect al incriminării penale internaționale, Uniunea E uropeană aplicând o strategie pr in care se
urmărește reducerea cererii și a ofertei de droguri, precum și reducerea riscurilor și a efectelor
nocive asupra societății și sănătății cauzate de droguri.

III.6.1. STRATEGIA UNIUNII EUROPENE ANTIDROG
Strategia Uniunii Europene în materie de droguri oferă cadrul politic și prioritățile
pentru politica Uniunii Europene în domeniul drogurilor, identificate de statele membre și de
instituțiile Uniunii Europene pentru perioada 2013 – 2020. Această strategie se întemeiază pe
principiile fundamentale de d rept și pe valorile pe care se întemeiază Uniunea: respectarea
demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a solidarității, a statului de drept și
adrepturilor omului. Se urmărește protejarea și îmbunătățirea bunăsrării societății și a ind ividului,
protejarea sănătății publice, asigurarea unui nivel ridicat de securitate pentru publicul larg.28
Acțiunile în domeniul drogurilor ilicite coordonate prin această strategie ar trebui să
aibă, până în 2020, un impact global asupra aspectelor princ ipale ale situației drogurilor, asigurînd
totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, de stabilitate și securitate socială, prin

27 Grigore Geamănu, Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale , Editura Academia Romînă,
București, 1977, p.133.
28 Strategia Uniunii Europene în materie de droguri 2013 – 2020 , în http s://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52012XG1229(01)&from=SK

27
intermediul unei implementări coerente, eficace și eficiente a unor măsuri, intervenții și abordări
ale reducer ii cererii și ofertei de droguri la nivel național și internațional.
Strategia este structurată în jurul a două domenii de politică: reducerea cererii de
droguri și reducerea ofertei de droguri, și a trei teme orizontale: 1) coordonarea, 2)cooperarea
internațională, 3)cercetarea, informarea, monitorizarea și evaluarea. Aceste acțiuni trebuie să se
bazeze pe probe, să fie solide din punct de vedere științific și eficiente din punct de vedere al
costurilor și să urmărească obținerea unor rezultate realiste ș i cuantificabile care să poată fi
evaluate. De asemenea, acțiunile vor fi încadrate în timp.
Reducerea cererii
În domeniul reducerii cererii de droguri, Strategia Uniunii Europene în materie de
droguri 2013 – 2020, urmărește reducerea consumului de droguri ilicite, întârzierea vârstei la care
debutează consumul, prevenirea și reducerea consumului problematic de droguri, dependența de
droguri, probleme de sănătate legate de droguri. Astfel, se vor lua o gamă de măsuri de o mare
importanță cum ar fi: prevenirea, detectarea și intervenția, reducerea riscurilor și a efectelor
nocive, tratamentul, reabilitarea, reintegrarea socială și recuperarea.
În acest domeniu, au fost identificate mai multe priorități:
– Promovarea, dezvoltarea și punerea în aplicare a unor standarde de calitate în ceea
ce privește prevenirea, detectarea și intervenția;
– prevenirea și sensibilizarea cu privire la riscurile utilizării de droguri ilicite și alte
substanțe psihoactive, promovarea unor stiluri de viață sănătoase;
– amplificarea și dezvoltarea unor măsuri eficiente de reducere a cererii;
– accesibilitatea tratamentului eficace și diversificat împotriva consumului de
droguri;
– dezvoltarea și extinderea modelelor de îngrijire, de reintegrare și recuperare a
consumatorilor d e droguri problematici sau dependenți;
– măsuri eficiente de reducere a cererii de droguri menite să reducă sau să întârzie
debutul utilizării lor.

Reducerea ofertei
În domeniul reducerii ofertei de droguri Strategia urmărește reducerea cuantificabilă a
disponibilității drogurilor ilicite, prin perturbarea traficului ilicit de droguri, desființarea grupurilor

28
de criminalitate organizată implicate în traficul și producția de droguri. De asemenea, reducerea
ofertei de droguri include prevenirea, descurajarea și perturbarea criminalității organizate prin
cooperare judiciară.
Sunt identificate următoarele priorități:
– consolidarea cooperării și coordonării dintre agențiile de aplicare a legii la nivel
strategic și operațional;
– reducerea producției, contrabandei, traficului, distribuției și vânzării drogurilor
ilicite;
– deturnarea substanțelor chimice folosite drept agenți de diluare pentru drogurile
ilicite;
– consolicarea coordonării și consolidării mai strânse dintre agențiile de aplicare a
legii la nivelul statelor membre precum și cu Europl ;
– consolidarea cooperării judiciare, a cooperării în domeniul aplicării legii în materie
de droguri;
– consolidarea cadrului legislativ.

Coordonarea
Obiectivul coordonării în domeniul politicii Uniunii Europene în materie de droguri
este dublu: a) asigurarea sinergiilor, comunicării și schimbul eficace de informații; b) opinii în
sprijinul obiectivelor de politică și încurajarea concomitentă a unui discurs politic activ și
analizarea evoluțiilor și provocărilor la nivel internațional.
În acest domeniu sunt identificate următoarele priorități:
– consolidarea eforturilor de coordonare dintre Grupul orizontal de lucru, Comitetul
permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI) și Grupul de
lucru pentru sănătate publică;
– asigurarea oportunităților de dezvoltare, monitorizare și evaluare a chestiunilor
legate de consolidare și cooperare în cadrul fiecărei președinții;
– promovarea și încurajarea participării active și semnificative a s ocietății civile, a
organizațiilor neguvernamentale și a tinerilor la dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor în
materie de droguri la nivel național și internațional.

29
Cooperarea internațională
În Uniunea Europeană, cooperarea internațională reprezintă un domeniu foarte
important, relațiile externe privind domeniul drogurilor bazându -se pe principiile responsabilității,
pe abordări integrate, echilibrate și bazate pe probe, pe respectarea drepturilor omului și a
demnității umane și pe respectarea convențiilor internaționale.
În domneniul cooperării internaționale, Strategia Uniunii Europene are ca obiectiv
consolidarea dialogului și cooperarea dintre Uniunea Europeană și alte țări, precum și cooperarea
cu organizațiile internațio nale cu privire la aspectele legate de droguri. Se urmărește consolidarea
și sprijinirea în continuare a eforturilor țărilor terțe cu privire la sănătate, siguranță și securitate
publică.
Sunt identificate următoarele priorități:
– îmbunătățirea relațiilor i nterne și externe ale politicilor Uniunii Europene cu alte
țări în domeniul drogurilor;
– coordonarea UE și negocierile cu organizații și structuri internaționale precum
ONU, G8 și Consiliul Europei cu privire la politica în materie de droguri;
– asigurarea in tegrării cooperării internaționale și acordurile cadru generale dintre
Uniunea Europeană și parteneri legat de politica în materie de droguri;
– consolidarea capacităților de reducere a ofertei și cererii prin cooperări consolidate,
inclusiv prin promovarea bunelor practici.

Informarea, cercetarea, monitorizarea și evaluarea
În domeniul informării, cercetării, monitorizării și evaluării, Strategia Uniunii
Europene are ca obiectiv să contribuie la o mai bună înțelegere a tuturor aspectelor fenomenului
drogur ilor și are următoarele priorități:
– continuarea investițiilor în schimburile de informații, în colectarea și monitorizarea
datelor, în cercetarea și evaluarea drogurilor;
– îmbnătățirea calității politicilor UE, dezvoltarea și menținerea transferului de
informații, a experiențelor și informațiilor despre droguri de către Europol și analizarea
informațiilor în domeniul criminalității organizate legate de droguri;

30
– asigurarea și consolidarea formării de specialiști în chestiuni legate de drog uri, în
domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri.29

III.6.2. STRATEGIA NAȚIONALĂ ANTIDROG

Problema drogurilor reprezintă, la nivel național, o provocare cu implicații
devastatoare în toate domeniile, inclusiv în domeniul aplicării legii. Români a n-a fost ferită de
problemele grave pe care le cauzează acest fenomen. De aceea, a fost nevoie ca instituțiile abilitate
să elaboreze o strategie națională antidrog.
Strategia națională antidrog pentru perioada 2013 – 2020 își propune, prin obiectivele
generale și specifice, să reducă amploarea acestui fenomen al drogurilor la nivel național. De
implementarea acestei strategii răspunde Agenția Națională Antidrog (ANA), în calitate de
coordonator, evaluator și monitor, la nivel național. Român ia continuă să se afle în continuare sub
mediile europene în ceea ce privește consumul de droguri și acest fapt reiese din datele ultimelor
studii ale Agenției Naționale Antidrog, care indică o prevalență în creștere mai ales în rândul
populației tinere și tot odată o creștere a consumului de droguri la nivel național.30
Strategia națională antidrog pentru perioada 2013 – 2020, are următoarele obiective:
– reducerea nivelului consumului și dependenței de droguri, precum și a
consecințelor generate de acestea la nivelul sănătății, ordinii și siguranței publice;
– promovarea cunoașterii acestui fenomen;
– asigurarea cadrului necesar dialogului și cooperării între instituțiile implicate.
Strategia națională antidrog 2013 – 2020, respectiv Planul de acțiune pentru
implementarea SNA 2017 – 2020, aprobate prin H.G. nr.784/201331, cu modificările și
completările ulterioare, are ca obiectiv principal, în domeniul prevenirii consumului de droguri,
reducerea cererii de droguri. Se încearcă ca obiectivele strategiei să fie im plementate în școală,
familie și comunitate.
Prevenirea în școală se realizează prin:

29 Strategia Uniunii Europene în materie de droguri 2013 – 2020 , în https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52012XG1229(01)&from=SK
30 Strategia Națională Antidrog 2013 – 2020 , https://cdn.cursdeguvernare.ro/wp -content/uploads/2013/03/snad.pdf
31 M. Of. nr. 702 din 15 noiembrie 2013.

31
– informarea, educarea și conștientizarea tinerilor în vederea neînceperii consumului
de droguri, în cadrul programelor școlare;
– informarea, sensibilizarea și conștientizarea tinerilor în vederea evitării
transformării consumului experimental și ocazional în consum regulat;
Prevenirea în familie se realizează prin:
– sensibilizarea și responsabilizarea familiilor în vederea oferirii de modele pozitive
copiilor, pr in informare, educare și conștientizare a gravității efectelor cauzate de consumul de
droguri;
– formarea sau întărirea abilităților pentru creșterea influienței factorilor de protecție,
printr -o educație elaborată.
Prevenirea în comunitate se realizează pr in:
– reducerea influienței factorilor de risc și dezvoltarea influienței factorilor de
protecție în cadrul grupurilor vulnerabile;
– reducerea influienței factorilor de risc și dezvoltarea influienței factorilor de
protecție la categoriile profesionale care s unt predispuse consumului de droguri;
– adoptarea unui stil de viață sănătos la nivelul populației generale, ca alternativă la
consumul de droguri;
– informarea și conștientizarea populației cu privire la efectele, riscurile și
consecințele cauzate de consumul de droguri.32

III.7. LEGISLAȚIE ÎN DOMENIUL ANTIDROG

Legislație internațională în domeniul antidrog:
• Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, modificată prin protocolul din
1972, ratificată la nivel național prin Decretul nr.626 din 1973;
• Convenția națiunilor unite din 1971 asupra substanțelor psihotrope, ratificată la
nivel național prin Legea nr. 118 din 15 decembrie1992;

32 Agenția Națională Antidrog, Raportul național privind situația drogurilor 2019 , http://ana.gov.ro/wp –
content/uploads/2020/01/RN_2019_28.11.pdf

32
• Convenția din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope,
ratificată la nivel național prin Legea 118 din 15 decembrie 1992;
• Convenția cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva la 21 mai
2003, ratificată la nivel național prin Legea nr. 332/2005;33
• Decizia -cadru 2004/757/JAI de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele
constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri,
adoptată la 25 octombrie 2004 de către Consiliul JAI;
• Convenția de cooperare polițienească pentru Europa de Sud -Est, adoptată la Viena
în data de 5 mai 2006, ratificată la nivel național prin Legea nr. 214 din 02 iulie 2007;34
• Decizia 2005/387/JAI privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și
controlul noilor substanțe psihoactive, adoptată la 10 mai 2005 de către Consiliul JAI;
• Pactul European privin d combaterea traficului internațional de droguri –
întreruperea rutelor cocainei și heroinei, aprobat la data de 3 iunie 2010 de către Consiliul JAI.
• Pactul European împotriva drogurilor sintetice, adoptat la 27 -28 octombrie 2011 de
către Consiliul JAI.
Legislație națională în domeniul antidrog:
• Legea nr. 143 din 26 iulie 200035, republicată,36 privind prevenirea și combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 381 din 28 septembrie 200437 privi nd unele măsuri financiare în domeniul
prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri;
• Legea nr. 64 din 23 martie 200538 privind participarea României ca membru cu
drepturi depline la Grupul de cooperare pentru combaterea consumului și traficului ilicit de
droguri (Grupul Pompidou) din cadrul Consiliului Europei;
• Hotărârea Guvernului nr. 860 din 28 iulie 200539 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului i licit de
droguri, cu modificările și completările ulterioare;

33 M. Of. nr. 1088 din 02 decembrie 2005.
34 M. Of. nr. 475 din 16 iulie 2007.
35 M.Of. nr.362, partea I din 3 august 2000
36 M. Of. nr.163 din 6 martie 2014.
37 M. Of. nr. 896 din 01 octombrie 2004.
38 M. Of. nr. 251 din 25 martie 2005.
39 M. Of. nr. 749 din 17 august 2005.

33
• Legea nr. 339 din 5 decembrie 200540 privind regimul juridic al plantelor,
substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 1101 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea
Programului de interes național de prevenire a consumului de tutun, alcool și droguri 2009 -2012;
• Hotărârea Guvernului nr. 1102 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea
Programului național de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri
2009 -2012, cu completările ulterioare;
• Hotărîrea Guvernului nr. 1543 din 9 decembrie 2009 privind aprobarea plății
contribuției anuale pentru participarea Inspectoratului General al Poliției Române, prin Agenția
Națională Antidrog, la Fundația Europeană Helpline (FESAT);
• Hotărârea Guvernului nr. 461 din 11 mai 2011 privind organizarea și funcționarea
Agenției Naționale Antidrog;
• Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 privind combaterea operațiunilor cu produse
susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât ce le prevăzute de acte normative în vigoare;
• Hotărârea Guvernului nr. 784 din 09 octombrie 2013 privind aprobarea Strategiei
naționale antidrog 2013 -2020 și a Planului de acțiune în perioada 2013 -2016 pentru implementarea
Strategiei naționale antidrog 2013 -2020;
• Hotărârea Guvernului nr. 659 din 19 august 2015 privind aprobarea Programului
de interes național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de
droguri 2015 -2018;
• Hotărârea Guvernului nr. 684 din 19 august 2015 privind aprobarea Programului
național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri
2015 -2018.
În articolul nr. 27 (modificat prin Legea nr 522/2004) din Legea nr. 143/2000, care
reglementează pentru prima dată situația p ersoanelor consumatoare și dependente de droguri, se

40 M. Of. nr. 1095 din 5 decembrie 2005.

34
aratăclar că: „consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală este
interzis pe teritoriul României”.
Prevenirea și combaterea consumului de droguri trebuie să preocupe atât a utoritățile
statului, cât și pe diferiții parteneri cu care cooperează pentru reducerea sau întârzierea inițierii
consumului de droguri. „Reducerea la un nivel mai scăzut a infracționalității în domeniul
drogurilor și a celor conexe, prin eficientizarea ac tivităților instituțiilor abilitate în combaterea
criminalității organizate în legătură cu drogurile, ca rezultat al îmbunătățirii și extinderii
cooperării inter -instituționale, al consolidării legislative și instituționale, specializării
personalului din domeniu și asigurării resurselor necesare, constituie un obiectiv primordial al
Strategiei Naționale Antidrog.”41

IV. TRAFICUL DE PERSOANE
Prin traficul de persoane se atinge demnitatea și integritatea ființei umane, acesta
constituind o violare a dreptur ilor omului, o amenințare asupra securității individului și valorilor
sociale morale.
Individul este afectat prin acest tip de infracționalitate având în vedere impactul pe
care îl are asupra unuia dintre drepturile fundamentale și anume libertatea indi viduală, astfel,
societatea este obligată să suporte influiențe negative prin favorizarea corupției, a faptelor
antisociale și agresine, dezvoltarea unor mecanisme criminale, ce se îmbogățesc ilicit din aceste
tipuri de infracționalitate, având ca urmări d ezastruase stabilitatea econonică și securitatea
regională.
Traficul de ființe umane, ca și corupția, economia subterană și fraudele financiare,
devine o problemă majoră atât la nivel național, cât și internațional, din cauza extinderii
ingrijorătoare a n umărului de infracțiuni și a consecințelor pe care acestea le produc.
Fenomenul traficului de persoane esre o problematică veche în sfera criminalității, el
datează în istorie din cele mai vechi timpuri. Sclavia și practicile similare sclaviei există pest e tot
în toate statele lumii, aceste infracțiuni derulându -se sub masca crimei organizate.
Definirea și incriminarea fenomenului privind traficul de ființe umane, au contituit
preocupări permanente ale autorităților naționale ș i internaționale, activități realizate pentru a

41 Laura Codruța Kovesi, Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal , Teză de doctorat, în
https://kovesiplagiat.files.wordpress.com/2016/12/laura_codruta_kovesi_lucrare_de_doctorat.pdf

35
simplifica sancționarea infractorilor, dar și pentru protejarea victimelor. „Astfel Concenția de la
Palermo din 13 decembrie 2000, Protocolul privind prevenuirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite
împotriva criminațității transfrontaliere o rganizate definesc traficul de persoane ca fiind
recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane prin amenințare sau
prin recurgere la forță, ori la alte forme de constrângere, prin răpire sau fraudă, înșelăciuzne,
abuz de autori tate sau de o situație de vulnerabilitate sau prin acceptarea de plăți sau alte avantaje
pentru a obține consimțărântul unei persoane având autoritate asupra alteia, în scopul
exploatării.”42
Prin exploatare se înțelege obligarea la practicarea prostituț iei, muncă forțată sau a
altor servicii forțate, sclavia sau alte practici analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe.
Migrația ilegală și traficul de persoane au cea mai largă răspândire criminogenă din
secolul XXI. Acest fenomen infracțional aduce o gravă atingere drepturilor fundamentale ale
omului, ceea ce face să intre în atenția autorităților naționale și internațio nale. Deteriorarea
nivelului de trai, problemele de ordin etnic, religios sau politic, determină amploarea acestui
fenomen infracțional, precum și vulnerabilitățile sistemului de securizare al frontierei și
disponibilizarea unor cetățeni de a sprijini unel e activități infracționale.
Fostele state comuniste devin după anul 1990 sursă pentru traficul de persoane
exploatând femei și copii în partea de vest pentru muncă forțată și prostituție. După 2007 România
devine o țară atractivă pentru aceste rețele infr acționale datorită poziției geografice favorabile
traficuluui și apartenenței la Uniunea Euriopeană.
O cauză a dezvoltăruii acestor genuri de infracțiuni din ultimii ani ar fi: scăderea
economică, incultura, sărăcia, șomajul, lipsa de fermitate a mecanis melor de combatere și control
a criminalității organizate și a condițiilor sociale precare. Folosirea oamenilor ca sclavi este o
formă gravă de infracțiune, ea datează de la începutul civilizației.
Sclavia există în textele religioase precum Coranul sau B iblia. În Europa colonială și
America înâlnim cel mai mare comerț cu sclavi. Deoarece nevoia de forță de muncă ieftină era în
creștere aproximativ 6 milioane de oameni au fost exportați ca sclavi din Africa în America și
Europa.43

42 Codruț Olaru, Op. Cit., p.161 -162.
43 Karie Kabance, Globalizarea traficului de persoane în scopul exploatări sexuale , 2014 , p.5.

36
Termenul de trafic era f olosit în secolul al XVI -lea ca sinonim pentru comerț fără a
avea vreo legătură cu activitatea infracțională a traficului de persoane, droguri sau alte arme.
Conceptul de trafic apare la jumătatea secolului al XIX -lea în contextul de trafic de persoane, în
același timp cu campania împotriva prostituției care mai purta numele de „comerț cu sclavi albi”.
Referitor la legislație, termenul „comerț cu sclavi albi” apare pentru prima oară la
Conferința de la Paris din 1902, timp în care s -a elaborat Acordul Int ernațional pentru suprimarea
traficului de sclavi albi urmând apoi să fie adoptat în 1904 și de alte state. Acest termen se limita
la lupta împotriva comerțului cu femei albe având ca scop exploatarea sexuală. În această perioadă
prostituția a coincis cu u n număr tot mai mare de migrante de culoarte. În consecință, a fost propus
termenul de trafic de femei și copii pentru rezolvarea confuziei în timpul Conferinței Internaționale
privind traficul de persoane de la Geneva din 1921 , în caere se adoptă noi măsu ri în domeniu.
În ultimul deceniu se observă o consolidare a legislației dedicate combaterii traficului
de persoane, ce constă în creșterea drepturilor și sprijinul acordat victimelor.
Traficul de persoane este considerată una dintre cele mai profitabile infracțiuni
ocupând locul II după infracțiunea de trafic de droguri. Acest gen de infracțiune aduce un profit
anual de aproximativ 32 miliarde de dolari la nivel mondial. Acest fenomen se răspândește intens
în ultimul deceniu traficanții fiind condamnați în număr foarte mic. Capătă denumirea de „sclavia
modernă” a secolului XXI, deoarece victimele sclaviei sunt persoane asupra cărora sunt exerciate
majoritatea atributelor legate de dreptul de proprietate, ca în cazul victemelor umane traficate.
Există o ierarhie a filierelor transnaționale de migrațiune, ele sunt alcătuite din
segmente autonome, fiecare palier fiind bine organizat: racolare, transport, găzduire, călăuzire,
toate se întâmplă pe o zonă de acțiune determinată atent. Proveniența liderilor ai acestor rețele este
chiar din zona de origine a migranților, aceștia având rolul de a asigura conducerea operațiunulor
de pe teritoriul unor state din vestul Europei tranzitate.
În ultimii ani se constată frecvent utilizarea sub acoperire a unor modalit ăți legale și
anume:
– vizele turistice;
– vizele pentru muncă;
– participarea la evenimente cultural artistice;
– căsătoriile încheiate cu cetățenii statelor țintă;
– implicarea unor persoane în activități comerciale.

37
Aceste demersuri de realizare, obținere, falsificare a actelor necesare se obțin prin corupția unor
funcționari responsabili pe aceste paliere.

IV. 1. METODE DE SĂVÂRȘIRE A TRAFICULUI DE PERSOANE
Acest fenomen infracțional, național și transnaționa l, traficul de persoane, se
desfășoară după anumite etape:
• Prima este etapa de racolare , o primă fază a evoluției traficului unde traficanții aleg
victimele, le analizează și le atrag în circuitul infracțional. Peantru a realiza această etapă se obține
consimțământul unei persoane în schimbul unor promisiuni materiale, utilizarea unor situaț ii
vulnerabile, înșelăciune, abuz de putere, iar în unele cazuri răpirea victemelor de pe stradă sau
chiar din locuri publice. Recrutorii țintesc victime cu o condiție materială slabă ce provin din
familii dezorganizate, bazându -se pe faptul că nu se va im plica nimeni în căutarea lor. Modul de
operare și metodele de recrutare sunt diverse, traficanții adaptându -se la profilul victimelor și
anume:
– propunerea victimei de a practica prostituția, cerșetoria sau săvârșirea altor
infracțiuni stradale cu promisiu nea obținerii unor câștiguri mari , asigurând totodată transp ortul,
masa și cazarea acestora;
– racolarea victimei cu promisiunea obținerii unor ocupații în diferite domenii de
activitate;
– racolarea prin anunțuri în presă pentru desfășurarea unor activități artistice sau
anunțuri matrimoniale.
• A doua etapă de recrutare este etapa de transport a victimelor, se organizează de
recrutor, acesta alegând anumite tras ee cunoscute pe care le stabileș te anterior și stabilește
adăpostirea și primirea în dife rite etape. Victimele sunt traficate și izolate rapid fără a avea timp
să reacționeze pentru a le putea îndepărta de familie și cunoscuți, astfel traficanții să poată avea
controlul deplin asupra lor. De obicei , în cele mai multe cazuri , traficantul își î nsoțește victima
până la destinație ,pentru a ajunge la destinație fără incidente.

38
• A treia etapă este etapa de vânzare a victimelor , acestea fiind vândute pur și simplu
ca niște obiecte ale unor tranzacții comerciale. În momentul vânzării victimei i se înc alcă toate
principiile socio -umane, acest moment fiind conștientizat cu groază de către victimă.
• A patra etapă este etapa de exploatare a victimei și reprezintă faza în care victimele
sunt abuzate și amenințate, exploatate în regim de sclavie, aceste activ ități fiind preferate de
traficanți cu scopul de a câștiga mari sume de bani sau a unor servicii din exploatarea victimelor
pe o lungă perioadă. Pentru a putea deține controlul asupra victimelor traficanții folosesc metode
de constrângere prin datorii, căm ătărie, dobânzi mari la chirii, suprapreț pentru cazare la locul de
muncă și alte sume fictive care vor fi imposibil de suportat de către victime:
– izolarea și confiscarea documentelor de identitate și a celor de călătorii;
– izolarea socială – victimele sun t sechestrate și nu sunt lăsate să aibă contact social
cu alte persoane din medii comune;
– victimele sunt bătute, izolate lungi perioade de timp, fiind pedepsite drastic prin
diferite abuzuri în cazul în care se întâmplă să nu respecte regulile impuse de tr aficanți;
– se folosesc expresii de amenințare asupra familiei victimei, sensibilizând astfel
victima și provocându -i teamă pentru viața celor apropiați;
– victima este ținută captivă, izolată de prieteni și familie, ceea ce face imposibilă
comunicarea, dezori entată și fără drept de a ține documente, fiind supusă amenințărilor și
represaliilor îndreptate împotriva ei și a familiei.
În ultimii ani se observă o creștere constantă a traficului de persoane, această
infracțiune devenind o problemă națională și inter națională. Prin acest fenomen se încalcă grav
drepturile fundamentale ale omului, ceea ce duce la creșterea gravității problemei
Din cauza necunoașterii realității pericolului a acestui fenomen, prevenirea și
combaterea lui devin tot mai dificil de realiz at. Chiar dacă fenomenul ia amploare peste tot în
lume, el se desfășoară cu precădere în zonele în care nu există o legislație bine gândită și o
eficientizare a sistemului de cooperare între instituțiile guvernamentale și societatea civilă.
Aspectele privi nd traficul de persoane trebuie raportate la cauzele care -i determină apariția:
„Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoarte ale poliției din alte state datate
la sfârșitul secolului al XIX – lea, care indicau răpirea și vinderea de c opii din sate locuite de
evreii din Țara Galilor și din alte țări ale Europei Centrale de Est în bordelurile din toată lumea,

39
în special în America de sud și în Caraibe, în particular în Argentina și Brazilia, date despre astfel
de cazuri fiind înregistrat e înainte de anii 1860”.44

IV.2. CAUZE ȘI FACTORI DE RISC A TRAFICULUI DE PERSOANE
Fenomenul infracțiunilor de trafic de persoane poatre fi abordat printr -o bună
cunoaștere a cauzelor generatoare și a factorilor favorizanți. Prin studiul privind traficul de
persoane se descoperă un număr fabulos de cauze și anume: sărăcia, lăcomia, discr iminarea în
funție de gen, de etnie sau politici guvernamentale ce se referă la migrațiune în țările de origine
sau destinație.
Conform cercetărilor sociologice, factorii de risc ai traficului de persoane se pot grupa
în:
– factori macrosociali;
– factori mic rosociali;
– factori individuali, factori care interacționează în proporții diferite de la un caz la altul.
Factori macrosociali
a. Scăderea drastică a nivelului de trai a populației și șomajul sau lipsa de acces la
mijloace legitime de trai pentru mari segm ente de populație;
b. lipsa unor programe educative (educație sexuală, relații de cuplu, etc.) precum și
deficitul de oportunități educaționale pentru anumite segmente de populație;
c. dezvoltarea migrației internaționale pentru muncă;
d. un mediu socio -cultural permisiv la discriminare referitor la gen sau ertnie sau
comportament agresiv în ceea ce privește violența domestică;
e. im plicarea slabă a sistemului politic și juridic;
f. sărăcirea unui număr mare de gospodării prin producerea unor catastrofe sa u dezastre
naturale întâlnită în rândul celor care trăiesc din agricultură;
g. abandon familial.45
Factori microsociali

44 Codruț Olaru, Op. Cit., p.165 -166.
45 H. G. nr.1654/2006 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada
2006 -2010, București, 22 noiembrie 2006.

40
a. lipsa accesului la un loc de muncă di n cauza sărăcirii gospodăriilor;
b. lipsa unei pregătiri profesionale produsă din cauza unei lipse de educație atât a
persoanelor traficate cât și a membrilor familiilor de origine. Abandonul școlar este unul din
motivele asociate cu traficul de persoane.
c. relații deficitare între adulți și copii din cauza unei instabilități în familie;
d. alco olismul, consumul de droguri, violența domestică și antecedentele penale, ce
produc de cele mai multe ori un comportament deviant.

Factorii individuali
a. d iscrepanța dintre nivelul de așteptări/scopuri și resursele (individului și
gospodăriei) pentru ati ngerea acestora pentru mijloace legitime.
b. disponibilitatea de a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în
străinătate și lipsa de informare privind riscurile asociate;
c. dorința de aventură sau presiunea din partea anturajului;
d. relațiile sentimentale ratate sau debutul vieții sexuale la vârsta adolescenței sau
posibile agresiuni sexuale pe parcursul vieții;
e. labilitate psihică, alienare;
f. lipsa de încredere în propriile forțe, complex de inferioritate;
g. lipsa de încredere în instituțiile suport sau lipsa de încredere în oameni.

IV.3. FACTORII FAVORIZANȚI AI TRAFICULUI DE PERSOANE
Circu mstanțele sociale care determin ă acest gen de infracțiuni sunt c ondițiile sociale,
econonice, p olitice și de mediu care creează modul în care se dezvoltă, trăiesc și muncesc, ducând
în cele din urmă la vulnerabilitatea oamenilor în fața traficanților.
Acțiunile victimuilor cât și cele ale traficanților sunt influiențate de o serie de factori
de risc sociali și economici recunoscuți de organizațiile cu atribuții în domeniu care generează și
susțin fenomenul traficului de persoane. Astfel de factori se găsesc atât în mediul victimelor , cât
și al traficanților, deoarece aceștia se dezvoltă în același fo nd cultural și național.
Se identifică două categorii de factori:

41
– factori structurali;
– factori proximali.
Factorii structurali sunt factori ce implică potențiale victime vulnerabile, acestea
nefiind singurele cauze ale existenței traficului de persoane. F actorii aceștia pot fi factori de natură
economică și socială cum ar fi:
– mediul în care trăiește familia;
– mediul social;
– lipsa de informație a victimelor;
– nivelul scăzut de informație a victimelor;
– lipsa locurilor de muncă;
– sărăcia;
– profiturile ridicate obținute de traficanți, având în vedere riscurile scăzute.
Facrorii proximali contribuie la explicarea modului în care are loc traficul:
– existența unei cereri pentru serviciile persoanelor traficate;
– globalizarea;
– corupția;
– legea penală permisivă;
– migrația. 46
Factorii care duc la săvârșirea traficului de persoane au rămas aceiași de peste un secol
și jumpătate, însă, datorită tendințelor de globalizare, industrializare și naționalizare, au apărut și
noi cauze:
– creșterea sărăciei și a ratei șomajul ui, detrminate de schimbările politice, sociale și
culturale, produse din cauza efectelor tranziției din țările din Sud -Estul Europei. Răspândirea
traficului din ultimii ani crează situații de criză având ca efect favorizarea sărăciei și migrația pe
piața muncii;
– discriminarea femeilor pe piața muncii prin ratele ridicate ale șomajului, acestea
fiind nevoite să muncească la negru, din cauza locurilor reduse de muncă astfel că migrația în țările
dezvoltate rămâne unica soluție de supraviețuire;
– corupția auto rităților constituie o altă cauză care duce la dezvoltarea acestui
fenomen de trafic de persoane. Traficul și corupția sunt compatibile prin faptul că traficul creează

46 Europol, „Raport cu privire la traficul de persoane în Eu ropa”, 216, p.10, disponibil online www.ec.europa.eu.

42
multiple oportunități care duc la coruperea funcționarilor publici și crearea premizelor de
subminare a efortului total pe care l -au depus alți factori în scopul de combatere al fenomenului;
– securitatea slabă, controlul slab al granițelor, lipsa unui sistem de evidență a
persoanelor emigrante, lipsa unui cadru legislativ neadecvat , slab apli cat privitor la migrațiune,
lipsa unui sistem de protecție a victimelor, a martorilor, constituie de asemenea cauze care
determină apariția și dezvoltarea traficului de ființe umane;
– restricționarea oportunităților de migrație legală în țările de origine p recum și
restricțiile cu privire la migrația legală impuse de unele țări foarte atractive din punct de vedere
economic, foarte râvnite de victimele traficului restrânge sever toate formele de migrațiune legală,
cauză care favorizează traficul de persoane;
– internaționalizarea grupărilor criminale precum și profiturile avantajoase obținute
de pe urma traficului de femei reprezintă o altă cauză ce determină apariția acestui fenomen.
Traficul de ființe umane este calificat de Interpol ca fiind crima cu cea mai răspândită ascensiune
din lume, această constatare fiind accentuată de ONU prin aceea că traficul a devenit o afacere
globală cu o cifră de 10 miliarde de dolari.
– informație insuficientă, scăzută , în ceea ce privește piața muncii, nivelul de trai în
țările de origine, consecințele muncii la negru .

IV. 4. CAUZE CARE CREEAZĂ UN PRECEDENT A APARIȚIEI TRAFICULUI
DE PERSOANE
• Poziția geografică a României favorizantă pentru traficul de persoane deoarece este
o țară de origine, de tranzit și destinație. O altă cauză devine comunitatea dintr -o regiune săracă
sau persoanele tinere care locuiesc într -o zonă urbană foarte aglomerată. Există mai multe
vulnerabilități la tinerele din comunitățile urbane din marile orașe , comparativ cu cele care locu iesc
în comunități mai mici din zone rurale.
• Grupurile de apartenență, persoanele tinere care locuiesc înt -un mediu
instituționalizat, sunt mult mai vulnerabile decât cele care locuiesc cu membrii familiei.
• Dezintegrarea socială, abuzul în familie, lipsa d e comunicare în familie, sunt cauze
ce duc la vulnerabilitatea față de traficul de persoane, mediul familial abuziv este de asemenea un

43
factor generator de migrațiune deoarece el alimentează ideea de eșec în relațiile personale
determinându -le pe femeile t inere să caute libertatea în altă lume. O altă cauză este comunicarea
redusă între părinți și copii, ceea ce generează sentimentul de lipsă de afecțiune și apartenență în
familia respectivă
Cauzele traficului de persoane se raportează la trei nivele de co existență:
– traficul în scopul obținerii de venituri ilicite, din prostituție și exploatare sexuală;
– traficul de ființe umane pentru prelevare de organe;
– traficul în vederea exploatării forței de muncă.
Cea mai mare și profitabilă formă a traficului de fii nțe umane rămâne forma de trafic
în vederea exploatării sexuale, deoarece această formă de trafic le aduce traficanților cele mai mari
profituri financiare.

IV.5. METODE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A TRAFICULUI DE
PERSOANE

Un document juridic cu o deoseb ită importanță în materia criminalității și prevenirea
traficului de persoane îl constituie Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, în special traficul de femei și copii, adițional la Convenția Națiunilor Unite
împot riva criminalității transnaționale organizate care definește traficul de persoane și din care
rezultă și formele prin care se concretizează această infracțiune, în funcție de scopul urmărit și de
interesul vizat, de cauzele care au dus la realizarea fenome nului, implicarea socială și lezarea
drepturilor persoanelor ce devin victimele infracțiunii. „În România. Legea -cadru care a
reglementat pentru prima dată infracțiunea de trafic de persoane, infracțiunile conexe traficului
de persoane și alte instituții l egate de acestea este Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane. Nu au existat precedente legislative, cu toate că România este
parte de mulți ani la două convenții internaționale. Este vorba de Convenția pentru reprimarea
traficului de ființe umane și a exploatării prostituării alteia și Convenția internațională pentru
represiunea răspândirii și traficului publicațiilor obscene.”47 România a aderat la Convenția
pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării prostituării alteia prin Decretul nr.

47 Codruț Olaru , Op. Cit., p.171.

44
482/195448 și la Convenția internațională pentru represiunea răspândirii și traficului
publicațiilor obscene prin Legea nr. 2333/1926.49
Atât activitatea prezentă de combatere a traficului de persoane, cât și activitatea de
asistență și protecție a victimelor acestui fenomen se desfășoară conform dispozițiilor Codului
penal în baza Legii nr. 678/200150 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
În temeiul Regulamentului de aplicare a Legii nr. 6 78/200151 a fost constituit Grupul
interministerial de lucru pentru desfășurarea unitară și evaluarea activității de prevenire și
combatere a traficului de persoane . Atribuțiile principale ale acesteia52 sunt:
– analizarea cauzelor traficului de persoane și a condițiilor care favorizează acest
fenomen pe baza datelor oferite de instituțiile abilitate;
– evaluarea efectelor măsurilor legislative și a altor măsuri luate pentru prevenirea și
combaterea traficului de persoane;
– propunerea de noi acte normative pent ru modificarea și completarea legislației
pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane;
– împreună cu instituțiile abilitate și cu reprezentanți ai organizațiilor
neguvernamentale elaborează strategii de prevenire a traficului de persoane și spri jină programele
locale în acest domeniu;
– formulează propuneri și urmărește îndeplinirea atribuțiilor stabilite;
– întocmește materiale de informare, asigurând o bună colaborare între instituțiile
abilitate și parteneri;
– trimestrial, pe baza datelor instituț iilor abilitate, realizează evaluări ale activității
de prevenire și combatere a traficului de persoane pe care le prezintă apoi printr -un raport
Comitetului Național de Prevenire a Criminalității.
Conform art. 3 din Legea nr 678/2001, pentru a eficientiz a lupta împotriva acestui
fenomen al traficului de persoane, instituțiile și autoritățile desemnate de aceasta, precum și
reprezentanții societății civile și ai organizațiilor neguvernamentale, individual sau în cooperare,
își desfășoară activitatea susțin ută de prevenire a traficului de persoane, în mod deosebit al

48 B. Of. nr. 46 din 10 decembrie 1954.
49 M. Of. nr 188 din 24 august 1926.
50 M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
51 H.G. nr. 299/2003 publicată în M. Of. nr. 206 din 31 martie 2003.
52 Codruț Olaru, Op. Cit., p. 171 -172.

45
traficului de femei și copii. Pe lângă măsurile administrative și alte activități pe care le prevede
Legea nr. 678/2001, în cadrul activității de prevenire și combatere a traficului de persoane , întâlnim
și alte dispoziții legale cu o importanță deosebită din Codul penal, care incriminează infracțiunile
de trafic de persoane dar și infracțiuni conexe acestora cuprinse în Cap.VII al Titlului I din Partea
specială, intitulat „Traficul și exploata rea persoanelor vulnerabile” (art. 209 -217).
Pentru punerea în aplicare a Legii nr. 678/2001, s -a elaborat și publicat Regulamentul
de aplicare, conform cu dispozițiile căruia, Ministerul Muncii, Ministerul Economiei și Ministerul
Finanțelor Publ ice , studiază oportunitatea unor măsuri de stimulare a agenților economici care
angajează persoane vulnerabile și victime ale traficului de persoane, absolvente a unor cursuri.53
Ministerul Educației se ocupă cu reintegrarea în sistemul educațional a victimelor
traficate din rândul elevilor, adolescenților, în funcție de tipul de traumă pe care aceștia au suferit –
o.54
Minsterul Afacerilor Interne asigură personal special instruit pentru a identifica ș i
prelua victimele, cu ajutorul structurilor sale specializate, la toate punctele de trecere ale frontierei,
îndrumând apoi victimele către instituțiile specializate. Pentru audierea eficientă a victimelor se
desemnează ofițeri și specialiști în cazuri d e acest gen. Pentru victimele de gen feminin traficate
audierea se realizează de către ofițeri femei. Potrivit art.26 din Regulamentul de aplicare a Legii
nr. 678/2001, Ministerul Afacerilor Interne se implică în organizarea cursurilor de formare și
specia lizare a personalului propriu inițiat pentru cercetarea cazurilor de trafic de persoane și
audierea victimelor, care sprijină și coordonează activitatea centrelor de asistență și protecție a
victimelor. De asemenea, Ministerul Afacerilor Interne asigură pr otecția fizică a victimelor
traficului, martore în procesul penal.55
Ministerul Justiției asigură pregătirea și perfecționarea magistraților în domeniul
combaterii traficului de persoane56 și împreună cu Ministerul Afacerilor Interne, prin Institutul
Națio nal aL Magistraturii, potrivit art.2 din Legea 211/2004,57 asigură specializarea personalului
care stabilește legături directe cu victimele acestor infracțiuni.

53 Art. 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.678/2001.
54 Art. 16 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.678/2001.
55 Art. 24 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.678/2001.
56 Art. 30 din Regulame ntul de aplicare a Legii nr.678/2001.
57 M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004.

46

V. CONCLUZII
Printre cele mai mari pericole în ceea ce privește existența, stabilitatea și continuitatea
societăților statale, la sfârșitul secolului al XX – lea și începutul secolului al XXI – lea,
se numără criminalitatea organizată. Transformarea grupurilor infracționale în adevărate
intreprinderi criminale cu sc opul îmbogățirii, terorizând comunități întregi prin violență și
opunându -se autoritățilot statale, afectează nu numai comunități umane, ci și state, indiferent de
situația lor economică. Trist este faptul că în unele țări aceste grupări și organizații cri minale nu
se dezvoltă doar prin propriile puteri, ci obțin beneficii cu sprijinul unor partide politice, a unor
oficialități cu funcții foarte înalte în stat. Aceste grupări pătrund în aproape toate domeniile vieții
economico -sociale,58 atrăgând în mijlocu l lor persoane care ocupă posturi oficiale cheie, în
domenii precum: administrația, finanțe, bănci, comerț, justiție, poliție, vamă, etc.
Întotdeauna au existat forme de manifestare ale criminalității organizate. Deși
autoritățile, care aveau ca și scop principal prevenirea și combaterea infracționalității, au încercat
să stopeze extinderea acestui fenomen, au reușit doar într -o mică măsură atingerea scopului propus.
De cele mai multe ori, grupările criminale reușesc să acapareze importante trusturi de
presă și alte mijloace de informare și publicitate, acestea fiind folosite atât pentru atacuri împotriva
persoanelor sau organizațiilor rivale incomode, cât și pentru prevenirea atacurilor și dezvăluirilor
pe care aceste trusturi le -ar putea descoperi.
Se observă în prezent o implicare tot mai intensă a acestor grupări în activitatea
politică. Traficarea funcțiilor publice, relațiile politice și de afaceri, sunt întreținute de
exorbitantele sume obținute din afaceri de tip mafiot, precum traficul de drogu ri, traficul de
armament, contrabanda și evaziunea fiscală, șantaj și taxe de protecție, etc., și acest lucru explică
și faptul că cei care iau hotărâri în domeniul economiei, a importurilor și exporturilor, a stabilirii
impozitelor și taxelor, a fonduril or de investiție și dezvoltare, etc., sunt chiar capii crimei
organizate sau complicii acestora. Principalul scop al acestor grupări este acela de a face
ineficiente, inoperante și chiar de a paraliza structurile statale abilitate, în lupta acestora din ur mă,
pentru a stopa activitățile ilicite ale grupărilor criminale. „Crima organizată iese în evidență între

58 Jay Albanese, The causes of organized crime: do criminals organize around opportunities for crime or criminal
opportunities create new offenders, Journal of Contemporary Criminal Justice, nr. 16 (4), 2000, p.411.

47
noile amenințări la adresa păcii și siguranței. Ea subminează eforturile de dezvoltare susținută și
respectul pentru domnia legii”.59
Principalii factori care au favorizat dezvoltarea criminalității sunt sărăcia și lipsa
educației sau o educație precară. Acest lucru este invocat și de către infractori: „Lipsa de educație
și sărăcia fac ca șansele de acces ale indivizilor la resursele de bunăstare să fie limitate ori
aproape inexistente. În aceste condiții, indivizii apelează la însușirea ilegală a unor resurse care
nu le aparțin. Se ajunge la situația în care infractorii ajung să elaboreze o adevărată ideologie de
legitimare a acțiunilor lor: sărăcia este invocată drept scuză sau condiție determinantă a
infracțiunii, iar lipsa de educație, drept circumstanță atenuantă”.60
Fenomenul criminalității organizate reprezintă o amenințare la adresa statelor lumii,
încălcând drepturile și libertăț ile omului și subminând dezvoltarea economică, socială și colitică a
societății contemporane. Sfârșitul secolului al XX – lea și începutul secolului al XXI – lea se
caracterizează printr -o „globalizare” a criminalității și printr -o puternică conștientizere a gravității
acestui fenomen de către instituțiile abilitate internaționale și de către societatea civilă, iar marea
problemă a politicii penale o reprezintă efortul imens pe care aceste instituții îl depun pentru a
stăpâni aceste grupări criminale care s lăbesc funcționarea normală și democratică a societății.61
Fenomenul criminalității organizate a cunoscut o răspândire largă și în România,
pătrunzând în principalele sectoare de activitate ale societății. La sfârșitul secolului al XX – lea,
România, car e se afla în perioada unui regim totalitar, deținea un control social foarte strict pentru
a împiedica dezvoltarea relațiilor de criminalitate organizată, în special al traficului de droguri, în
vederea dezvoltării unei piețe pe teritoriul țării noastre. Însă, după schimbările politice, sociale și
economice de după 1989, când societatea românească s -a confruntat cu o perioadă de tranziție care
a favorizat apariția și dezvoltarea pe plan național a unor grupări criminale, dar și contextul
regional, au permi s accesul în țara noastră a rețelelor internaționale de trafic de droguri și
constituirea unei piețe românești a drogurilor. „Consumul de droguri reprezintă una din marile
provocări ale umanității, în cadrul procesului amplu al globalizării, în condițiil e în care efectele
sale directe și indirecte îl relevă ca pe un fenomen extrem de îngrijorător. Este cunoscut că în

59 The United Nations in Vienna, Press Rele ase, Secretarul general îndeamnă la implementarea Convenției
Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, UNIS/CP/494, 28 iunie 2004,
www.unis.vienna.org.
60 Ion Mihăilescu, Sociologie generală: concepte fundamentate și studii de caz , Editura Polirom, Iași, 2003, p. 308.
61 Denis Szabo, La corruption: Aspects socio -culturels et etudes compares des strategies de prevention et de
repression, în Annale Internationales de Criminologie, vol. 31 -1/2, 2001, p.3, p.45.

48
prezent, în lume, peste 220 de milioane de persoane sunt dependente de droguri, că o persoană
dependentă afectează alte cinci persoane, astf el încât se apreciază că unul din șase locuitori ai
planetei este afectat de flagelul drogurilor. După anul 1990 a început să reprezinte în principal o
zonă de tranzit, condiții în care doar o parte din cantitatea de droguri tranzitată rămânea în
România p entru consum. În același timp, România a devenit și teritoriu de depozitare, în care
drogurile, introduse în special prin frontiera de sud, erau stocate pe diferiteperioade de timp, iar
în final erau direcționate spre țările cu consum ridicat din vestul Eu ropei. Ca urmare a tranzitului
și depozitării temporare a drogurilor, ritmul accelerat de creștere a criminalității din România,
în legătură cu fenomenul drogurilor a început să fie eviden după anii ‘90 și din ce în ce mai
îngrijorător după anul 2001”.62
Traficul și consumul ilicit de droguri reprezintă cel mai important segment infracțional
a criminalității organizate, fapt ce determină comunitatea internațională să manifeste o constantă
preocupare pentru a găsi remedii juridice și de cooperare pentru a stopa și controla acest fenomen.
Combaterea traficului și consumului ilicit de droguri a reprezentat și reprezintă o problemă socială
complexă, ale cărei modalități de manifestare, repercursiuni și moduri de soluționare interesează
atât factorii instituțio nali ai statului, cât și opinia publică, datorită faptului că este un fenomen
deosebit de grav și periculos pentru sănătatea fizică și mentală a populației, stabilitatea economico –
socială și buna dezvoltare a instituțiilor democratice ale statelor.
Traficu l și consumul de droguri, astăzi, depășește acel stadiu de simplu fenomen pentru
că se manifestă la nivel global, ca o problemă destul de incitantă și îngrijorătoare, situație în care
se află și România. Cea mai vulnerabilă categorie de vârstă este repreze ntată de către adolescenți
și tineri, pentru că aceștia sunt mereu predispuși la experiențe noi. „În prezent, traficul și consumul
de droguri a depășit stadiul de simplu fenomen și se manifestă ca una dintre cele mai incitante și
îngrijorătoare probleme c u care se confruntă civilizația la nivel mondial. Societatea românească
contemporană se confruntă cu transformări majore în toate sferele vieții economico -sociale, care
au generat o insecuritate economică și socială, suspiciune și frustrare, un sentiment d e
descurajare și chiar de inadaptare. Comportamental, aceste percepții și atitudini se
materializaează și în comportamente deviante sociale, în care, un loc aparte îl ocupă consumul
de droguri cu efecte negative asupra stării individului și asupra relațiil or lui economice și sociale.

62 Lector univ.dr. Nelu Niță, Dimensiunile consumului ilicit de droguri în România comparativ cu statele Uniunii
Europene, http://www.ugb.ro/Juridica/Issue12013/2._Dimensiunile_consumului_de_droguri.Nita.RO.pdf

49
Consumul ilicit de droguri reprezintă un factor recunoscut care contribuie la povara globală a
bolilor și la creșterea costurilor pentru combaterea acestui fenomen”.63
Ca și traficul și consumul de droguri, traficul de persoane este o problemă globală
deosebit de gravă, ce afectează milioane de persoane din întreaga lume. Este una dintre cele mai
rușinoase infracțiuni, pentru că astfel sunt exploatați prin diferite forme femei, bărbați, copii, cea
mai cunoscută formă a traficului de persoane fiind exploatarea sexuală, urmată de sclavia modernă,
cerșetorie și prelevare de organe. Această infracțiune afectează grav drepturile fundamentale ale
omului și a demnității umane, v ictimele traficate fiind exploatate și comercializate ca niște mărfuri,
scopul final fiind acela al câștigurilor financiare deosebit de însemnate.
Traficul de persoane reprezintă o amenințare deosebit de gravă atât din punctul de
vedere al siguranței națio nale, cât și în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială. Traficul
de persoane reprezintă infracțiunea preferată atât de traficanții individuali, cât și de grupările
infracționale. În România, traficul de persoane se realizează ,de cele mai multe ori, în mod
individual, constituirea grupurilor infracționale fiind pure coincidențe. Spre deosebire de alte
infracțiuni, în cazul traficului de persoane, victimele sunt exploatate până la epuizare. O
multitudine de factori psiho -sociali precum sărăcia, l ipsa de educație, relațiile familiale
dezorganizate, mai ales în țările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, fac ca acest fenomen al
traficului de persoane să ia amploare.
Ca formă a criminalității organizate, traficul de ființe umane a cunoscut o cr eștere
alarmantă în ultima perioadă. Acest fenomen nu se dezvoltă doar în țările cu dificultăți economice,
ci afectează și statele cu un nuvel ridicat de trai, puternic dezvoltate. Traficul de persoane
reprezintă o amenințare la adresa siguranței naționale , a securității publice și a familiei. Fenomenul
traficului de persoane cunoaște o recrudiscență în întreaga lume și se manifestă cu mai multă
pregnanță acolo unde legislația nu este corespunzătoare, iar instituțiile statului și societatea civilă
nu cooper ează în mod eficient.64 În acest caz, rolul legislativului este foarte important în
contracararea acestui fenomen. Până nu demult, în legislația românească n -a existat o reglementare
specială a traficului de persoane, dar prin Legea nr. 678/2001 a fost reg lementată prevenirea și
combaterea traficului de persoane, precum și protecția și asistența acordată victimelor traficate.

63 Mariana Bălan, Efectele economice și sociale ale cons umului de droguri în România în context european,
http://www.ugb.ro/Juridica/Issue15ROEN/4._Efectele_consumului_de_droguri.Mariana_Balan.RO.pdf
64 Gheorghiță Mateuț, Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune, Editura Alternative sociale, Iaș i,
2005, p. 11.

50
Un alt fenomen cu care se confruntă omenirea este terorismul. Terorismul din ziua de
astăzi s -a transformat radical și nu mai seamănă cu cel apărut la sfârșitul anilor 60. Astăzi există o
strânsă legătură cu crima organizată din domeniul drogurilor, a spăl ării de bani, a traficului de
arme, a traficului de persoane, etc., și terorism.
Terorismul reprezintă o amenințare la adresa umanității, a securității statelor și a
drepturilor fundamentale ale omului, combaterea acestui fenomen reprezentând o prioritat e majoră
a Uniunii Europene și a statelor membre, precum și a partenerilor acestora. Terorismul a devenit
un fenomen transnațional în continuă dezvoltare: „dimensiunile actuale ale violenței terorismului
contemporan sunt de natură să zdruncine stabilitatea relațiilor normale de conviețuire pașnică,
să afecteze legăturile politice, culturale, economice și de altă natură dintre țări și popoare în
conformitate cu normele morale și principiile dreptului internațional”.65
Terorismul internațional și -a lărgit con siderabil spațiul de acțiune, reușind să schimbe
raporturile dintre țări, determinându -le pe acestea să desfășoare acțiuni comune de combatere a
acestui fenomen. Terorismul devine o problemă globală majoră pentru că „el nu se mai prezintă
doar ca o infracț ionalitate violentă, ca o criminalitate, ca o reacție atipică, adesea în disperare
de cauză la o anumită evoluție a sistemelor politice și sociale, ci devine o problemă majoră a
societății omenești în ansamblul ei, o altă latură, deosebit de virulentă a vi eții sociale, o acțiune
violentă primitivă, dar în același timp dinamică și complexă, simetrică, într -un fel, evoluției
sistemelor sociale spre performanță, echilibru și relativă stabilitate”.66
Omenirea se confruntă în prezent cu grave probleme la adresa securității și a
drepturilor fundamentale ale omului. Criminalitatea organizată, prin toate formele sale de
organizare, amenință siguranța, securitatea și prosperitatea lumii. Activitățile criminalității
organizate sunt diferite și variate. De aceea , statul și instituțiile abilitate trebuie să sporească
măsurile de prevenire și combatere a acestui fenomen. Lupta împotriva criminalității și a
infracționalității nu este ușoară, dar în aceasta trebuie să se implice și societatea civilă. Doar
împreună pot reduce riscurile și dezvoltarea criminalității organizate. Astăzi, mai mult ca oricând,
este nevoie ca între state să se dezvolte tot mai intens cooperarea în domeniul criminalității
organizate pentru a stopa amploarea acestui fenomen. Întreaga comun itate internațională trebuie

65 Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, Terorismul – răul din umbră al începutului de secol, Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2014, p.8.
66 Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopol itică și geostrategică. Războiul terorist.
Războiul împotriva terorismului, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 2002, p.12.

51
să lupte, prin toate metodele și mijloacele pentru a contracara răspândirea violenței ce amenință
drepturile omului și valorile morale.

BIBLIOGRAFIE

I Documente internaționale
1. Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, modificată prin protocolul din 1972,
ratificată la nivel național prin Decretul nr.626 din 1973;
2. Convenția națiunilor unite din 1971 asupra substanțelor psihotrope, ratificată la nivel
național prin Legea nr. 118 din 15 decembrie1992;
3. Convenția din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, ratificată
la nivel național prin Legea 118 din 15 decembrie 1992;
4. Convenția cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva la 21 mai 2003,
ratific ată la nivel național prin Legea nr. 332/2005;
5. Decizia -cadru 2004/757/JAI de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele
constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri,
adoptată la 25 octombrie 20 04 de către Consiliul JAI;
6. Convenția de cooperare polițienească pentru Europa de Sud -Est, adoptată la Viena în data
de 5 mai 2006, ratificată la nivel național prin Legea nr. 214 din 02 iulie 2007;

52
7. Decizia 2005/387/JAI privind schimbul de informații, evalu area riscurilor și controlul
noilor substanțe psihoactive, adoptată la 10 mai 2005 de către Consiliul JAI;
8. Pactul European privind combaterea traficului internațional de droguri – întreruperea
rutelor cocainei și heroinei, aprobat la data de 3 iunie 2010 d e către Consiliul JAI.
9. Pactul European împotriva drogurilor sintetice, adoptat la 27 -28 octombrie 2011 de către
Consiliul JAI.

II Documente naționale
1. Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, republicată, privind prevenirea și combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;
2. Legea nr. 381 din 28 septembrie 2004 privind unele măsuri financiare în domeniul
prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri;
3. Legea nr. 64 din 23 martie 2005 privind pa rticiparea României ca membru cu drepturi
depline la Grupul de cooperare pentru combaterea consumului și traficului ilicit de droguri
(Grupul Pompidou) din cadrul Consiliului Europei;
4. Hotărârea Guvernului nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulam entului de
aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri, cu modificările și completările ulterioare;
5. Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și
preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare;
6. Hotărârea Guvernului nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare;
7. Hotărârea Guvernului nr. 1101 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului de
interes național de prevenire a consumului de tutun, alcool și droguri 2009 -2012;
8. Hotărârea Guvernului nr. 1102 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului
național de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2009 -2012, cu
completările ulterioare;
9. Hotărârea Guvernului nr. 15 43 din 9 decembrie 2009 privind aprobarea plății contribuției
anuale pentru participarea Inspectoratului General al Poliției Române, prin Agenția Națională
Antidrog, la Fundația Europeană Helpline (FESAT);

53
10. Hotărârea Guvernului nr. 461 din 11 mai 2011 privind organizarea și funcționarea Agenției
Naționale Antidrog;

11. Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 privind combaterea operațiunilor cu produse
susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare;
12. Hotărârea Guvernului nr. 784 din 09 octombrie 2013 privind aprobarea Strategiei naționale
antidrog 2013 -2020 și a Planului de acțiune în perioada 2013 -2016 pentru implementarea
Strategiei naționale antidrog 2013 -2020;
13. Hotărârea Guvernului nr. 659 din 19 august 2015 privind aprobarea Programului de interes
național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri
2015 -2018;
14. Hotărârea Guvernului nr. 684 din 19 august 2015 privind aprobarea Programului național
de prevenire și asist ență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2015 -2018.

III Lucrări și studii în limba română
1. Albu Petru, Crima organizată în perioada de tranziție – o amenințare majoră la adresa
securității internaționale, Editura Ministerului Int ernelor și Reformei Administrative, București,
2007.
2. Amza Tudor, Criminologie, Editura Lumina Lex, București, 1998.
3. Atanasiu Mirela, Stăncilă Lucian, Terorismul – răul din umbră al începutului de secol,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2014.
4. Banciu Dan, Rădulescu Florin, Voicu Marin, Introducere în sociologia devianței, Editura
Științifi că și Enciclopedică, București, 1985.
5. Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică și
geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului, Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, București, 2002.
6. Damasch in Mircea, Tratat de drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București,
2013.
7. Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998.
8. Drăgan Jenică, Aproape totul despre droguri, Editura Militară, București, 1994.

54
9. Drăgan Jenică, Drogurile în viața românilor, Editura Magicart Design, București, 1996.
10. Geamănu Grigore, Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale, Editura
Academia Română, București, 1977.
11. Gorun Gabriel Ștefan, Paradisuri artificiale – Toxicomania, Editura Viața Medicală
Românească, București, 2003.
12. Kabance Karie, Globalizarea traficului de persoane în scopul exploatării sexuale , 2014.
13. Mateuț Gheorghiță, Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune, Editura
Alternative Sociale, Iași, 2005.
14. Miclea Damian, Combaterea crimei organizate – evoluție, tipologii, legislație,
particularități, Curs vol I, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2004.
15. Mihăilescu Ion, Sociologie generală: concepte fund amentale și studii de caz, Editura
Polirom, Iași, 2003.
16. Mocuța Gheorghe, Criminalitatea organizată și spălarea banilor, Editura Noul Orfeu,
București, 2004.
17. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică, Criminologie, Editura Europa Nova, București, 1996.
18. Olaru Codruț, Particularitățile criminalității organizate în România, Editura Hamangiu,
București, 2015.
19. Pitulescu Ion, Al treilea război mondial – Crima organizată, Editura Național, București,
1996.
20. Stancu Emilian, Tratat de criminalistică, Ediția a IV -a, Edit ura Universul Juridic,
București, 2007.

IV Lucrări și articole internaționale
1. Albanese Jay, Risk assessment in organized crime , Journal of Contemporary Criminal
Justice, nr. 3 (24), 2008.
2. Jean-Marie Pelt, Drogues et plantes magiques, Editeur Horizons de France, 1971.
3. Albanese Jay, The causes of organized crime: do criminals organize around opportunities
for crime or criminal opportunities create new offenders , Journal of Contemporary Criminal
Justice, nr. 16 (4), 2000 .

55
4. The United Nati ons in Vienna, Press Release, Secretarul general îndeamnă la
implementarea Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,
UNIS/CP/494, 28 iunie 2004, www.unis.vienna.org .
5. Denis Sza bo, La corruption: Aspects socio -culturels et etudes compares des strategies de
prevention et de repression, în Annale Internationales de Criminologie, vol. 31 -1/2, 2001

V Articole
1. Petrescul Eduard Paul, Politici și strategii internaționale de combatere a criminalității
organizate transfrontaliere, în Revista pentru Științe Militare, vol. 17, nr. 4(49), 2017.

VI Surse de internet
1. Agenția Națională Antidrog, Raportul național privind situația drogurilor 2019,
http://ana.gov.ro/wp -content/uploads/2020/01/RN_2019_28.11.pdf
2. http://www.antidrog.weboas.ro/efecte.php ;
3. Bălan Mariana , Efectele economice și sociale ale consumului de droguri în România
în context european,
http://www.ugb.ro/Juridica/Issue15ROEN/4._Efectele_ consumului_de_droguri.Mariana_Balan.
RO.pdf .
4. Europol, „Raport cu privire la traficul de persoane în Europa”, 216, p.10, disponibil
online www.ec.europa.eu .
5. Kovesi Laura Codruța, Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal ,Teză
doctorat,https://kovesiplagiat.files.wordpress.com/2016/12/laura_codruta_kovesi_lucrare_de_do
ctorat.pdf
6. Lefter Alina, Criminalitatea organizată. Abordări doctrinare și instrumente juridice
internaționale , https://www.juridice.ro/504857/criminalitatea -organizata -abordari -doctrinare -si-
instrumente -juridice -internationale.html .
7. Niță Nelu, Dimensiunile consumului ilicit de droguri în România comparativ cu statele Uniunii
Europene, http://www.ugb.ro/Juridica/Issue12013/2._Dimensiunile _consumului_de_droguri.Nita.RO.pdf .

56
8. Raportul European privind drogurile 2019 ,
http://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/11364/20191724_TDA T19001RON_PD
F.pdf .
9. Strategia Națională Antidrog 2013 – 2020 , https://cdn.cursdeguvernare.ro/wp –
content/uploads/2013/03/snad.pdf .
10. Strategia Uniunii Europene în materie de droguri 2013 – 2020 , în https://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52012XG1229(01)&from=SK .