PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ: [621619]
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ:
SOCIOLOGIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. CRISTINEL PANTELIMON
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ:
SOCIOLOGIE
Așteptări și dezamăgiri ale studenților care au
ales București ca centru universitar
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UN IV. DR. CRISTINEL PANTELIMON
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
2
CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 3
I. Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
II. Teorii motivaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
2.1 Teoria motivării – C. Alderfer ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
2.2 Teori a necesității – McClelland ………………………….. ………………………….. ………………… 6
2.3 Teoria așteptărilor – Victor Vroom ………………………….. ………………………….. …………….. 7
2.4 Teoria constructului personal elaborată de George Kelly ………………………….. ………….. 8
III. Comunicarea în cadrul grupului ………………………….. ………………………….. ……………… 12
IV. Piramida lui Maslow ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 17
V. Alegerea vocațională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
5.1 Comportamente din mediul urban ………………………….. ………………………….. ……………. 20
VI. Timpul liber ca element formator al identității personale ………………………….. ………… 21
VII. Interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
1. Motivele plecarii , aspiratii, realizare profesionala ………………………….. ………………….. 23
1.1 Motivatii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 24
1.2 Aspiratii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
1.3. Raportul dintre munca si realizarea profesionala ………………………….. ………………….. 31
1.4. Viata de student ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 35
Reflectii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 43
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 44
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 46
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 48
3 Introducere
In aceasta cercetare doresc sa aflu care sunt schimbările cu care se confruntă tânărul care
părăsește locul natal pentru studii? Care sunt așteptările cu care pleacă la drum, cât de satisfăcut
este de noua sa viață și care sunt dezamăgirile?
Dintotdeauna a m fost conduși de stimuli interni care tind spre satisfacere, și, de aceea
este important de văzut și analizat aspectul studenților care vin în capitală pentru studii.
Cercetarea se va îndrepta spre direcția descoperirii principalelelor direcții motivațion ale care i -au
împins pe proaspeții absolvenți de liceu să plece din orașul natal, cât de importante au fost aceste
modificări în viața lor, dacă au ajuns la o împlinire sau la dezamăgire. Astfel, voi formula câteva
premise de lucru în construcția acestei s ecțiuni, care vor rămâne de demonstrat posterior, în urma
analizării datelor.
În primul rând, un tînăr de 18 ani urmează calea studiilor în altă localitate dorind o
ruptură de ce este „vechi”, dorința de a descoperi noul fiind imanentă oricărei ființe uman e.
Ajuns la o anumită maturitate fizică și mentală, instinctul de a te descurca singur în jungla de
beton te îndeamnă să îți părăsești căminul, o nouă viață, plină de responsabilități și riscuri
aștepând la fiecare cotitură, devine un teren minat în care nu toți indivizii reușesc să se adapteze.
În al doilea rând, subiecții actuali ai cercetării se simt străini de grupul familial odată cu
maturizarea și vor să se integreze în alte grupuri pe care le doresc mai apropiate de valorile și
interesele lor prin n oii oameni pe care îi vor cunoaște venind în București: colegii pe care îi vor
avea la facultate , colegii de cămin, alții pe care îi vor întâlni și le vor deveni prieteni,. În ultimul
rând, rămâne de văzut cât de mare este adaptabilitatea spiritului teme rar specific uman, dacă a
reușit să adere la grupurile respective și să fie inclus prin adoptarea noilor valori, interese,
scopuri ale acestor reuniuni de oameni; sau a fost exclus, nereușind să se adapteze la noul mediu.
Din acest punct, este interesant d e urmărit cauzele reușitei, sau dimpotrivă, ale eșecului, ce
prejudecăți, opreliști materiale, psihice, personale sau exterioare stau în calea realizării
personale; care pot fi liniile directoare (dacă există o rețetă standard) ale succesului în noua
acțiu ne întreprinsă.
Fără îndoială că principalul scop pe care un tânăr îl urmărește atunci când își părăsește
familia, orașul copilăriei și adolescenței, este realizarea de sine, autorealizarea pe plan mental,
4 profesional. De asemenea voi analiza procesul rupe rii de ce îi era cunoscut în aproape două
decenii de viață.
Mergând mai departe, voi analiza câteva din multele teorii motivaționale pe care le consider a fi
propice construcției proiectului de față.
5 I. Metodologie
În ceea ce privește această cercetare, am utilizat interviul semi -structurat care are
următoarele caracteristici:
– abordează teme și ipoteze dinainte stabilite
– impune centrarea convorbirii pe o experien ță comună tuturor subiec ților ( experien ța
studiilor universitare )
cercetătorul fixează un ghid de interviu care cuprinde problemele ce vor fi abordate1
Metoda interviului se diferen țiază de celelalte metode de cercetare (convorbirea,
chestionarul, interogatoriul, observa ții, experiment) prin faptul că în primul rând p resupune o
întâlnire fa ță în față, libertatea de expresie a celui intervievat. Acesta implică mai mult decât un
dialog deoarece urmărim ob ținerea de informa ții.
Interviurile au fost efectuate pe un public țintă cu vârsta cuprinsă între 18 -27 de ani,
major itatea de sex feminin, care studiază în Bucure ști dar provin din alte păr ți ale țării. La grilele
de întrebări s -a răspuns în perioada 2 mai – 13 mai 201 7.
Am folosit următoarele întrebări de cercetare:
Este Bucureștiul principala țintă a studenților di n România?
Care pot fi așteptările unui proaspăt absolvent de liceu care vine în București?
Decizia de a pleca la o universitate în București, este o satisfacere a dorinței de libertate,
independență a tinerilor față de familie, sau primează ideea de stu diu?
În contextul lumii actuale, când Bucure știul a devenit centrul universitar cel mai mare din
țară, tinerii absolven ți de studii liceale urmează și ei calea exodului în Bucure ști. Astfel, am dorit
să descopar care sunt motivele, a șteptările ce i -au dete rminat să aleagă acest drum. Totodată, am
dorit să observ cât de dificilă a fost tranzi ția de la studiile liceale la cele universitare, și de la
orașul natal la capitală. De asemenea, am urmărit care au fost principalele obstacole în calea
satisfacerii nev oilor pentru care tinerii au venit în Bucure ști.
1 Septimiu Chelcea, Inițiere în cercetare sociologică , București, Comunicare.ro, 2004, p. 150
6 II. Teorii motivaționale
2.1 Teoria motivării – C. Alderfer
Voi incepe cu aceasta teorie deorece lucrarea aceasta se bazeaza pe una din intrebarile:
„de ce anume sunt motivati unii oamnei sa faca u n lucru sau altul?”. La rece, pot răspunde
acestei întrebări prin încercarea de a construi o list ă de motive pentru care oamenii se angajează
în diferite acțiuni: dorința intrinsecă de a obține ceva, comparația socială, presiunea socială,
aspirațiile pers onale, probabilitatea de obține succese, obișnuința, creșterea stimei de sine, etc2
Nevoile prezentate de aceasta teorie sunt: de existență (E), relaționale (R) și de dezvoltare
(G- growth).3 Nevoile de existență ajung la împlinire prin elementele materia le pentru c ă ele
încorporează nevoia de hrană, adăpost etc, și pot fi satisfăcute cu certitudine prin alte elemente
materiale. Nevoile de relaționare corespund nevoilor de apartenență și nevoilor de stimă de sine,
obținută prin feedback din partea celorlal ți, de modul în care omul se raportează la aproape.
Aceste nevoi pot fi satisfăcute prin comunicare cu noii membrii ai unui grup, ajungând la un
acord comun, îndreptându -i spre un scop de asemenea comun.
Nevoile de dezvoltare corespund nevoilor de stimă ș i nevoilor de realizare a sinelui din
piramida lui Maslow. Aceste nevoi pot fi satisfăcute prin progres profesional, autorealizare în
plan profesional.4 Vom vedea aici în ce măsură au fost satisfăcute aceste tipuri de nevoi, în noul
context, al modificării locuinței.
Astfel ca, aceasta cercetare scoate in fa ță faptul c ă tinerii veni ți în Bucure ști sa studieze
se pliaza pe aceasta teorie, ei incercand sa se adapteze noului mediu, sa adere la anumite grupuri
de care se simt valoric atrasi, sa performeze in noul mediu si sa fa ca fata cu brio intaiului scop.
2.2 Teoria necesității – McClelland
Plecând în mare parte de la teoria lui Maslow, pentru că se bazează pe etajele superioare ale
cunoscutei piramide, nevoile care contribuie la comportamentul motivați onal sunt: nevoia de
afiliere, nevoia de putere sau nevoia de realizare.
2 Warr apud Furnham, 1997
3 Zoltan Bogathy, Manual de psihologia muncii și organizațională , Iași, Ed. Polirom p. 234, 2004
4 Gary Johns, Comportament organizațional , București, Ed. Economică, p.155, 1998
7 Nevoia de afiliere este legată de nevoia oamenilor de a se manifesta în esența lor de ființă umană
neputând exista decât în și prin cadrul comunităților, neputând supraviețui mediulu i sălbăticit
chiar de către om.
Nevoia de putere este de asemenea o trăsătură dezvoltată pe cele mai înalte culmi prin rețeta
umană.Omul, în acest context, este suma părților și a ignora una din părți înseamnă a eșua în a
înțelege natura lor. Termenul de motivație este indisolubil legat de om, orice persoană își dorește
să fie puternică, să -i influențeze pe cei din jur, să aibă control asupra lucrurilor, să fie importantă.
Realizarea de sine este un aspect foarte important în cercetarea de fata, pentru că în
majoritatea cazurilor, respondenții noștrii au venit în București pentru a -și urma mai departe
studiile superioare. Aici, se vor fi întâlnit cu mai multe dificultăți, învățându -i să le rezolve cu
succes sau nu. Persoanele cu aceste nevoi de realizare ca ută sarcini de lucru cu dificultate medie,
de care să fie responsabili. Dacă aceste sarcini nu se termină cu succes, ei nu sunt demoralizați,
nu sunt descurajați de situația nefavorabilă, ci vor căuta, vor aștepta un feedback pozitiv care să
îi direcționez e, să-i motive să continue cu alte sarcini.5
2.3 Teoria așteptărilor – Victor Vroom
Teoria performanțelor așteptate dezvoltată de Victor H. Vroom arată că motivația este
determinată de rezultatele pe care angajații le așteaptă să apară ca urmare a activit ății depuse la
locul de muncă, plecând de la premisa că intensitatea efortului depus de individ într -o activitate
depinde de valoarea recompensei pe care se așteaptă să o primească în schimb.
Aplicand aceasta teorie in prezenta cercetare, un individ care u rmează cursurile unei
universități poate avea două tipuri de rezultate: de nivelul întâi și de nivelul al doilea. Rezultatele
ce privesc performanța individuală așteptată pot constitui primul palier, pe când pentru nivelul al
doilea sunt rezultatele ce țin de recompensele organizaționale așteptate, dacă se va realiza
performanța respectivă. Cât de mulțumiți sunt respondenții noștri până acum de ce au realizat, și
de ce au obținut pe plan personal educativ ?
Așteptarea devine probabilitate și se referă la fa ptul că individul se așteaptă ca efortul
depus să ducă la performanță individuală în muncă în anumite condiții.
5 Zoltan Bogathy, Manual de psihologia muncii și organizațională , Ed. Polirom, p. 236, 2004
8 Rămâne de văzut în acest caz cât de mult sunt satisfăcute cele 24 de persoane după doi
ani petrecuți în capitală, dacă au avut vreun fel de rec ompense parentale în urma reușitelor, sau
dacă au avut sprijinul acestora în momentele de impas .
2.4 Teoria constructului personal elaborată de George Kelly
George A. Kelly a fost cel care a elaborat și argumentat Teoria Constructului Personal.
Conform teoriei sale omul își construiește un model reprezentațional asupra lumii, care îi permite
să-i dea acesteia un anumit sens, să -și alcătuiască o hartă a traseului comportamental în relație cu
mediul, modul de utilizare a acestui sistem constituind o carac teristică proprie individului
respectiv. Asadar, pe baza experien ței, fiecare persoană î și construie ște propriile constructe și se
diferențiază de ceilal ți6
Kelly afirmă că fiecare persoană este un om de știință, pentru că, în activitea sa, omul nu
își amintește pasiv lucrurile care i se întâmplă, ci se gânde ște și elaborează teorii referitoare la
ele. Dezvoltarea acestor mici teorii și testarea lor din perspectiva factorilor pe care îi adună în
experiența sa zilnică reprezintă cogni ția socială. Omul elabo rează în mod continuu viziuni
asupra altor fiin țe umane, pe care le folose ște ca bază pentru reac țiile sale, atunci când întâlne ște
persoane necunoscute. A șadar constructele personale se implică în în țelegerea lumii, ele fiind
bipolare (bun -rău). Fiecare o m are un set de aproximativ opt sau nouă constructe principale, însă
pot exista și altele, minore. Ele sunt supraordonate (bun -rău) sau subordonate ori mai pu țin
aplicabile („face cafea bună -face cafea proastă”).7
Pe lângă caracterul personal, construc țiile au și un caracter interpersonal, în sensul că
oamenii pot juca multe roluri diferite, în care construc țiile derivă din percep țiile construc țiilor
altora. Această capacitate a persoanei de a schimba rolurile dă comportamentului o fluiditate și
un caracter tranzitoriu.8
Teoria constructelor personale este organizată într -un postulat fundamental și 11 corolare.
Postulatul fundamental în teoria lui Kelly este „Procesele unei persoane sunt canalizate
6 Imago logie istorică, p. 25.
7 Nicky Hayes, Sue Orrell, Introducere În psihologie, București, Editura All Educational S.A, 1997, pp. 214 -215.
8 Gerald Matthews, Ian J. Deary, Martha C, Whiteman, Psihologia personalită ții, trad. Dana Ligia Ilin, Iași. Editura
Polirom, 2005, p. 140.
9 psihologic în funcție de modul în care aceasta anticipează e venimentele”9. Utilizând cuvântul
procese, autorul scoate din calcul existența unei energii mentale, astfel încât procesele
psihologice sunt ghidate de constructe, comportamentul uman fiind relativ stabil, în continuă
schimbare.
Pe acest postulat fundamen tal se bazează și cele 11 corolare.10
1. corolarul construcției : „Persoana anticipează evenimentele construind replici ale acestora”.
Kelly considera că niciun eveniment nu va apărea din nou exact în forma în care s -a prezentat
anterior. El dă ca exemplu fa ptul că dacă ascultăm aceeași piesă pe care am ascultat -o și cu o zi
în urmă, experien ța nu este aceea și pentru că este posibli ca dispoziția noastră afectivă sa fie
alta. Cu toate acestea, chiar dacă experien țele diferă ele au totu și câteva caracteristic i similare,
care îi permit personei să anticipeze modul în care vor decurge evenimentele de acela și fel, în
viitor.
2. corolarul individualității : „Persoanele diferă unele față de altele în ceea ce privește construcția
evenimentelor”. Oamenii diferă unii d e alții prin modul în care percep și interpretează un
eveniment. Astfel că fiecare are o viziune personală asupra aceluia și evenimnet. În acest caz
constructele formulate nu reflectă realitatea obiectivă, ci interpretarea pe care persoana o face. În
ciuda acestor diferențe individuale, autorul credea că există caracteristici comune ale
constructelor la toți indivizii. Cu alte cuvinte, oricât de individualizată ar fi interpretarea unui
eveniment, există un oarecare grad de similaritate între persoane, cu atâ t mai mare cu cât ele
împărtășesc aceleași norme și valori culturale.
3. corolarul organizării : „Fiecare persoană dezvoltă, în funcție de oportunitățile de anticipare a
evenimentelor, un sistem care reflectă relația de ordine între constructe”. Omul tinde să își
organizeze constructele individuale într -un sistem, potrivit propriei viziuni asupra relației dintre
ele. Astfel că două persoane, chiar dacă au constructe similare, ele pot să difere prin ierahia
acestora. De aici porne ște și repartizarea construct elor, unele fiind supraordonate, iar altele
subordonate. Având în vedere că interpretările se schimbă, în aceea și măsură se pot schimba atât
constructele cât și ierarhia acestora.
4. corolarul dihotomiei : „Sistemul de constructe al unei persoane este comp us dintr -un număr
finit de constructe dihotomice”. Conform autorului, toate constructele sunt bipolare sau
9 Duane P. Schultz, Theories of personality , Pacific Grove, California, Editura Brooks/Cole, 1986, p. 328.
10 Ibidem, pp. 329 -335.
10 dihotomice, ceea ce este o caracteristică necesară dacă dorim să anticipăm corect evenimentele
viitoare. Exemplificând, el spune că nu este suficient să avem despre un prieten un construct care
reflectă o caracteristică precum onestitatea; este nevoie să avem și constructul opus, pentru a
arăta cum acea persoană diferă de celelalte, mincinoase. Constructul va fi așadar de forma onest –
mincinos.
5. corolarul alegerii : „Persoana alege dintr -un construct dihotomic alternativa prin care poate să
anticipeze cel mai bine evenimentele”. Astfel ea alege alternativa care va funcționa cel mai bine,
care poate să prezică evenimentele viitoare. Kelly spune că alege rea se face de multe ori între
securitate și aventură. El dă ca exemplu un student care are de ales între două cursuri opționale.
Acesta alege cursul ținut de un profesor despre care știe că dă note mari (alege securitatea) sau
un curs ținut de un profesor despre care nu știe nimic (alege aventura). Opțiunea pentru securitate
definește cel mai bine sistemul individual de constructe, iar cea pentru aventură arată extensia
acestui sistem. Tendința de a alege alternativele sigure explică de ce oamenii persistă în
comportamentele lor greșite.
6. corolarul gamei de aplicare : „Un construct este util pentru anticiparea unei game finite de
evenimente”. Un construct nu poate fi util în orice situație; de exemplu constructul înalt -scund
poate fi utilizat în relația cu oamenii, clădirile sau arborii, nu pentru a descrie vremea. Totuși,
există o diferență destul de mare între constructe în ceea ce privește mulțimea situațiilor cărora le
pot fi aplicate;
7. corolarul experienței : „Sistemul de constructe al unei persoane v ariază pe măsură ce aceasta
construiește replici ale evenimentelor”. Constructul se construie ște pe baza experienței trecute
pentru a anticipa experiențe viitoare, fiind testat pentru a vedea cât de bine prezice evenimentele.
Dacă un construct nu trece te stul, el trebuie reformulat sau înlocuit, în lumina noilor experiențe.
8. corolarul modulării : „Variațiile sistemului de constructe sunt limitate de permeabilitatea
constructelor”. Permeabilitatea constructelor se referă la gradul în care acestea permit in cluderea
de elemente noi în gama lor de aplicare. În func ție de aceasta, constructele persoanei pot fi
influențate de experien țe noi și astfel modificate. Este de la sine în țeles că un construct
impermeabil nu va putea fi modificat sau schimbat, indiferent de experiențele prin care persoana
trece.
9. corolarul fragmentării : „Persoana poate să folosească succesiv o varietate de subsisteme de
constructe care sunt incompatibile unul cu celălalt”. În procesul de schimbare a sistemului, noile
11 constructe ar putea să nu fie compatibile cu cele vechi. De exemplu, întâlnim o persoană și
imediat ne place de ea. Interesele sale sunt aceleași cu ale noastre. Atitudinile ei sunt similare cu
ale noastre. Una peste alta, se potrivește constructului de prieten. A doua zi, î ntr-o discuție în
grup, descoperim că are câteva comportamente pe care le dezaprobăm – de exemplu este un
fumător înrăit – ceea ce o încadrează în categoria dușman. Această inconsistență este însă una de
nivel subordonat; constructul superior rămâne neatin s, persoanele în general putând să tolereze
un număr destul de mare de inconsistențe fără a schimba constructul supraordonat;
10. corolarul asemănării : „În măsura în care o persoană folosește constructe similare cu ale altei
persoane, procesele sale psihol ogice sunt similare cu ale acesteia”. Cu acest corolar și cu cel
social, Kelly î și extinde teoria la nivelul relațiilor interpersonale. Dacă două persoane construiesc
o experiență în moduri similare, procesele psihologice trebuie să fie la rândul lor simil are;
aceasta nu înseamnă că trebuie să fie identice. Totodată, persoanele din aceea și cultură se pot
comporta la fel, chiar dacă ei au avut experien țe total diferite.
11. corolarul socialului : „În măsura în care o persoană interpretează procesul de constru cție al
altei persoane, ea poate să joace un rol oarecare în procesul social în care este implicată acea
persoană”. Persoanele din aceeași cultură tind să construiască evenimentele la fel. Astfel oamenii
încearcă să anticipeze modul în care ceilal ți vor pr ezice evenimentele, ei fiind continuu implica ți
în acest process.
Mi s -a părut relevantă teoria pentru prezentul studiu, mai ales pentru că propune o altă
abordare. În acest sens autorul teoriei elimină termenul „motiva ție”, la el primând termenul de
„con struct personal”. Astfel fiecare student, înainte de sosirea în Bucure ști, are o imagine despre
oraș, despre facultate, constructe personale, dacă folosim cuvintele fenomenologului. Aceste
constructe se vor modifica sau vor dispărea odată cu venirea în Buc urești, moment în care ele se
vor valida dacă sunt conforme cu realitatea de aici. Trebuie subliniat faptul că aceste constructe
sunt personale, deci fiecare se raportează altfel la noile condi ții.
Un alt motiv pentru care am apelat la această teorie este faptul că autorul subliniază latura
rațională a omului și nu pe cea emo țională.Astfel fiecare student se implică activ în interpretarea
evenimentelor și realizează în permanen ță un proces de construire și reconstruire a sistemului de
constructe.
12 III. C omunicarea în cadrul grupului
Grupul reprezintă mediul existențial al indivizilor, ca spațiu în care aceștia trăiesc și își
desfășoară activitatea, întrețin relații unii cu alții, cooperează, se ajută sau se ciocnesc și se
confruntă între ei, se centreaz ă pe realizarea scopurilor comune sau împiedică finalizarea lor,
sunt satisfăcuți sau dimpotrivă nemulțumiți, frustrați, stresați, se implică activ în activitățile de
grup sau pasiv și formal, sunt animați și impulsionați spre activitate de motive nobile, de ordin
social sau meschine, individualist – utilitariste.11
De asemenea, grupul poate fi definit ca nivel specific de organizare al realității sociale,
care nu se reduce la suma membrilor săi, nici nu este echivalent cu indivizii luați separat, cu
contri buția și eforturile lor personale însumate, ci al cărui specific derivă din interacțiunea
pregnantă, puternică și autentică dintre toți membrii săi, în virtutea căreia se realizează orientarea
acestora pentru îndeplinirea scopurilor ca și ierarhizarea și s tructurarea statutelor și rolurilor
sociale. În acest caz accentul nu cade pe adunarea spontană sau întâmplătoare a unor persoane
adunate la un loc, ci pe sistemul de interacțiuni, pe structura relativ stabilă a acestuia, pe
durabilitatea mai mult sau mai puțin îndelungată a normelor comportamentale.12
Prin intermediul acestei teorii doresc sa aflu cat este de important ca cei care au venit din
provincie sa adere la noi grupuri, in primul rand este un factor important de socializare iar in al
doilea rand, g rupul ajuta la formarea noii identitati a celui care a venit in Bucuresti sa studieze.
Privind din perspectiva socializarii, grupul poate reprezenta un mijloc de socializare, formare și
dezvoltare a personalității umane, ca mediu educativ, ca laborator în care se plămădește
personalitatea fiecărui membru component cât și relațiile dintre aceștia, în care are loc
clarificarea progresivă a concepțiilor și atitudinilor despre sine, despre alții și despre grup, în care
se cristalizează conștiința de grup a par ticipanților, unde individul se formează atât ca om cât și
ca personalitate.
Grupul este și un factor determinant în comportamentul și acțiunea umană, având
influențe pozitive și negative asupra acestora, ca facilitator al inserției sociale a individului sau
ca accelerator al maturizării sociale a acestuia. De asemenea se poate privi grupul ca centru activ,
dinamic, evolutiv, al deveniri umane cât și al autodevenirii, al schimbării și transformării sale
11 Mielu Zlate, Camelia Zlate, Cunoașterea și activarea grupurilor sociale , București, Editura Politică, 19 92, p. 8
12 Idem
13 permanente; grupul nu este imobil sau imuabil, ci din contră, el apare, se dezvoltă, evoluează, se
transformă, se dispersează, moare. Cu alte cuvinte, acesta are o istorie proprie, în funcție de care
se configurează atât prezentul, cât și viitorul. Mobilitatea în timp a grupurilor sociale duce la
schimbarea funcțiilor și fizionomiei lor psihosociale.13
Pentru a forma un grup, nu este suficient sa aduni într -un loc mai multe persoane. Grupul
este diferit de suma indivizilor care îl compun. Întotdeuna persoanele vor fi privite ca membrii
uni grup. Astfel, un nu măr mare de date psihologice vor fi ignorate sau vor trece pe planul al
doilea. Ca realitate psihosocială, grupul poate fi văzut ca o mică societate.14
Dar, ca produs al istoriei și al împrejurărilor și ca generator de istorie și de împrejurări,
situații, evenimente sociale, se evidențiază rolul său la nivel macrosocial, într -o perspectivă mai
îndepărtată, grupul este cel care hotărăște liniile directoare ale istoriei. Dacă este vorba de un
grup mare: clasă socială, popor, națiune, cât și la nivel microsoci al, dacă este vorba de un grup
mic: de învățătură, de muncă, de distracție, de amici etc.15
Grupul este fragil și depinde mult de opțiunile persoanelor chemate să devină membrii
lui. Pentru a orienta opțiunea celor preocupați de constituirea unui grup sunt importante două
elemente esențiale: perceperea unei ținte comune și stabilirea relațiilor dintre persoane.
Al doilea element esențial pentru nașterea unui grup este reprezentat de ansamblul
relațiilor stabilite între membrii grupului. Se poate afirma că simpla prezență a persoanelor în
aceeași încăpere îi pune în relație și constituie o sursă de influență reciprocă. Prin urmare,
nașterea grupului are loc atunci când există posibilitatea relațiilor, iar posibilitatea există dacă
grupul are o anumită puter e. Odată ce puterea este asigurată, trebuie să aibă loc partajul ei în
interiorul grupului. În general, repartizarea puterii în interiorul grupului și elementul relații între
persoane antrenează studiul mai multor fenomene de grup. Ele se regăsesc sub dife rite fenomene
de grup: leadership, normele de grup, comunicarea, rețelele de comunicare, coeziunea, climatele
de grup. Aceste aspecte țin mai mult de creșterea și maturizarea grupului.16
Grupul se naște atunci când persoanele intră în relație unele cu alte le, în raport cu o țintă
comună. Odată îndeplinite criteriile de existență ale unui grup, acesta poate fi considerat un
organism viu. Ca orice organism, el dispune de o anumită cantitate de enrgie. În măsura în care o
13 Idem
14 Pierre De Visscher, Adrian Neculau (coordonatori), Dinamica grupurilor, București, Polirom, 2001, p. 267
15 Mielu Zlate, Camelia Zlate, op, cit., p. 8
16 Pierre De Visscher, Adrian Neculau (coordonatori), op. Cit., pp. 270 -271
14 utilizează bine, el se va dezvolta arm onios și va tinde spre maturitate. Noțiunea de energie este
utilizată în scopul identificării și analizei aspectului dinamic al unui sistem. Raportând -o la
sistemul grup, putem afirma că energia este ceea ce posedă sistemul grup și îl face capabil să
produ că activități de grup. Al doilea principiu de creștere a sistemului grup se referă la rezultatul
activităților de producție, adică productivitatea, eficiența sau performanța grupului. Al treilea
principiu, cel de solidaritate, afirmă că orice interacțiune între persoanele reunite în jurul unei
ținte comune este de natură să convertească o parte a energiei afective a acestor persoane
(energie reziduală) în energie de solidaritate (energie disponibilă). În cazurile particulare ale
grupurilor care au ca țintă dezvoltarea relațiilor dintre membri, energia de solidaritate poate
conduce la prietenii adevărate, dar, datorită caracterului excepțional al acestor grupuri, al treilea
principiu afirmă că, în orice grup, energia se activează pentru crearea spontană a leg ăturilor de
solidaritate între persoanele cu o țintă comună, oricare ar fi natura acestei ținte. Al treilea
principiu de creștere explică dublul dinamism de asigurare a dezvoltării grupului. Energia de
producție alimentează spontan procesul de producție di n momentul în care există perceperea unei
ținte comune. Energia de solidaritate alimentează spontan un proces de solidaritate de îndată ce
există interacțiune între persoane. există cazuri când energia reziduală crește pe seama energiei
disponibile, astfel încât se instaleză apatia, chiar și după ce grupul a cunoscut momente de
creștere foarte intense. În acest sens, grupul trebuie sa -și convertească energia disponibilă în
energie de întreținere, care se află ea însăși la originea unui proces secundar de au toreglare.
Această necesitate pentru supraviețuire, de a canaliza energia disponibilă și de a coordona
procesele primare constituie obiectul celui de -al patrulea principiu: grupul își menține armonia
atât timp cât își convertește o parte din energia dispon ibilă în energie de întreținere. Trebuie
remarcat că la un moment dat grupul ajunge la maturitate. Maturitatea este prezentă ca o
consecință logică a bunei funcționări și nu apare într -un moment precis a sistemului grup care ar
fi suferit o transformare sp ecială. Cu cât un grup progresează și se dezvoltă integrându -și
procesele de bază, cu atât se manifestă unii indici de maturitate. Maturitatea este întotdeauna
parțială și rar definitivă, însă un grup poate să prezinte foarte devreme semne de maturitate.17
În cadrul grupurilor sociale există și funcționeză o multitudine de relații interumane care
pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, cel mai semnificativ fiind însă cel al
conținutului lor psihologic. Astfel, amintim conținuturile psihologice cognitive (oamenii se văd,
17 Ibidem, pp. 273 – 288
15 se aud, elaborează păreri, impresii sau convingeri, se cunosc mai mult sau mai puțin),
comunicaționale (comunică unii cu alții, fac schimb de cunoștințe și informații), cât și cele
afectiv -simpatetice (se preferă sau se resping, se simpatizează sau se antipatizează unii pe alții),
dau naștere la principalele categorii interumane întâlnite frecvent în dinamica grupurilor sociale.
Relațiile cognitive sau de cunoaștere între membrii grupurilor vizează colectarea de
informații despre p arteneri, interpretarea și valorizarea lor cît mai corectă în vederea cunoașterii
acestora. Cu cât intercunoașterea dintre membrii unui grup este mai bună, mai autentică, cu cât
sistemul de imagini este mai adecvat, cu atât crește probabilitatea funcționăr ii firești a grupului.
În caz contrar, relațiile dintre oameni se dereglează.
Relațiile comunicaționale reprezintă unul dintre elementele cheie în înțelegerea definirii
relațiilor interumane în general, a grupurilor și chiar a societății. Ele sunt importa nte atât pentru
influențele pozitive pe care le au în grupurile sociale (permit îndeplinirea sarcinilor colective ale
grupurilor, favorizează coeziunea și unitatea acestora, valorizează grupul, în sensul că prin
comunicare se face cunoscută prezența grupul ui, originalitatea și importanța lui, afirmarea de
sine a grupului), cât și prin influențele negative (diferitele perturbări ale comunicării: blocajul,
bruiajul, filtrarea și distorsionarea informațiilor, ceea ce poate duce la apariția unor grave
disfuncți onalități și chiar prejudicii morale și materiale în cadrul grupului).
Relațiile afectiv – simpatetice , de preferință sau respingere, simpatie sau antipatie dau
naștere la atmosfere afective calde, umane, apropiate sau dimpotrivă, la atmosfere afective
tensional – conflictuale care pot perturba starea generală de spirit membrilor grupului ca și
randamentul activității lor.18
Așadar, putem considera studențimea ca grup social. Caracteristica definitorie a acestui
grup este definită prin termenii formare – tranziție. Studenții nu reprezintă un grup socio –
profesional activ, ci unul în formare. Ei fac parte doar virtual din grupul social al intelectualității
pentru care se pregătesc atât din punct de vedere al profesiei, cât și al poziției sociale (atitudini
social-politice, așteptări, stil de viață). De asemenea, sunt un grup cu caracteristici specifice în
raport cu ceilalți tineri de vârsta lor. Ei sunt în mare măsură dependenți de părinți din punct de
vedere economic, nu își câștigă decât marginal resursele e conomice necesare, își amână, în
general, întemeierea unei familii în mod special a propriei gospodării până la terminarea
facultății. Această situație specială a studențimii generează o serie de particularități
18 Mielu Zlate, Camelia Zlate, op, cit., pp. 10 -11
16 comportamentale: largi disponibilități profe sionale și culturale, o anumită lipsă a “grijii față de
ziua de mâine”, cu orientarea în ceea ce privește “spre viața aici și acum”, complementar însă și
cu o anumită orientare spre viitor din punct de vedere profesional și chiar și cu amânarea, într -o
anumită măsură, a vieții de matur până după terminarea facultății.19
19 Cătălin Zamfir et all , Atitudini, valori și condiții de viață în mediul studențesc , București, Centrul de Informare și
Documentare Economică, 1992, p.5
17 IV. Piramida lui Maslow
Motiva ția este definită în literatura de specialitate20 ca fiind efortul susținut și perseverent
pe care îl depune un individ în vederea realizării unui scop. Astfel, există patru caracteristici ale
motivației: efortul, perseverența, direcția, scopul.
Pentru ceea ce încercăm să demonstrăm ni s -a părut cel mai nimerit să alegem teoria lui
Maslow. El consideră că la ba za motivației umane stau nevoile.
Oamenii de știință au fost întotdeuna preocupați de a răspunde la întrebarea: „Care este
motorul care pune în mișcare acțiunile oamenilor?”. S -a descoperit21 că ceea ce pune în mișcare
oamenii sunt trebuințele.
Maslow22 a identificat inițial 5 nivele ale trebuințelor:
1. Necesități de subzistență , unde intră un complex de necesități biologice și sociale cum ar fi:
hrană, adăpost, sex.
2. Necesități de securitate , de protecție împotriva mulțimii de factori distructivi, a agresiunilor
de tot felul. Omul are nevoie de siguranță și continuitate condițiilor care îi asigură în prezent
viața.
3. Necesități de dragoste și acceptare . Cum omul este o ființă socială, aparține unor grupuri
sociale: familie, comunitate locală, etc. E l are nevoie să se simtă acceptat de grupurile cărora
vrea să aparțină și integrat în mediul lor, are nevoie să simtă sentimentul de “apartenență”.
4. Necesități de statut social . Omul are nevoie de prestigiu social, de aprecierea și stima
celorlalți; dar și de îcrederea și stima de sine. Lipsa de încredere este un factor ci influență
profund negativă. Dinpotrivă, încrederea pe care fiecare o are în forțele lui proprii, stima celor
din jur, reprezintă un stimulent puternic, oferă un mediu suportiv, încuraj ator pentru a înfrunta
dificultățile și incertitudinea vieții.
5. Necesități de autoactualizare . Noi suntem nu numai ceea ce am făcut și facem, dar și ceea ce
putem face. Suntem un set de capacități fizice, psihice, intelectuale de acțiune perfectibilă
continuu. Activitatea noastră actualizează mereu aceste capacități, confirmându -le și
dezvoltându -le totodată. Maslow sugerează că autoactualizarea – funcționarea efectivă a
posibilităților individuale – reprezintă una dintre necesitățile fundamentale, speci fice omului.
20 Vasile Tran, Teoria comunicării , București, Comunicare.ro, 2003, p. 202
21 Aurelian Burcu , Piramida trebuințelor umane , Cluj, Fundația Mercur, 2003, p. 7
22 Maslow apud Aurelian Burcu, op. cit , p. 8
18 Nefolosirea tuturor posibilităților sau utilizarea lor parțială sub nivelul lor, este frustrantă,
generatoare de insatisfacție, de nefericire, pe când actualizarea lor duce către o stare de împlinire,
de satisfacție.
Aceste cinci clase (tipur i) de necesități formează o ierarhie . Ierarhia necesităților se
caracterizează printr -o serie de proprietăți care ne vor ajuta să înțelegem mai mult,
comportamentul, motivația acțiunilor și orientarea globală a persoanei.
Întreaga teorie a lui Maslow se ba zează pe un enunț fundamental: “Comportamentul
uman va fi orientat cu prioritate de prima categorie de necesități nesatisfăcute din ierarhie”.23
Acest lucru înseamnă că o necesitate exercită o presiune asupra comportamentului: îl orientează
și îl motivează spre satisfacerea ei. O necesitate nesatisfăcută este activă, manifestă; presează
asupra noastră, motivându -ne să acționăm spre satisfacerea ei. Îndată ce a fost satisfăcută, ea
trece în latență.
Maslow avansează ipoteza că dinamica unei necesități este a fectată nu numai de gradul
ei, de satisfacere/nesatisfacere, ci și de dinamica celorlalte necesități. În consecință o necesitate
va rămâne (sau trece în) latentă, chiar dacă este nesatisfăcută, în condițiileîn care alte necesități
mai importante îi iau loc ul.
Această teză are și un complementar. Pe măsură ce o serie de nevoi fundamentale sunt
satisfăcute, se blochează, devenind manifeste, nevoile din clasele superioare. Teoria lui Maslow
susține ideea extrem de importantă a creșteri și evoluției umane .Varietatea umană se datorează
nu atât existenței unei naturi umane variabile, cât manifestărilor diferite, în condiții deosebite, ale
aceleiași naturi
Deși pare un paradox, adevăratul progres al ființei se realizează nu prin satisfacerea
completă a trebuințel or ci tocmai din aspirația către satisfacerea lor .24 De aceea este necesar să
existe un raport de echilibrare dinamică între satisfacere și lipsa actualizării.
Unele concepte maslowiene au fost dezvoltate în pshologia trans -personală 25,
metamotivația fiind cel mai important dintre ele. Pe lângă ierarhia lui Maslow există și
metanevoi de realizare a Sinelui, adică o motivație pentru valori mai înalte: ordine, unicitate,
perfecțiune, transcendere. Tot de la ideea ierarhizării nevoilor umane a venit și ideea ie rarhizării
trăsăturilor caracteriale.26
23 Aurelian Burcu, op. cit , p. 40
24 Vasile Tran, op. cit ., p. 203
25 Ion Mânzat, Psihologie T ranspersonală , București, Antet, 2002, p.35
19 V. Alegerea vocațională
Tinerii odată cu alegerea facultății iau în considerație oportunitățile ce se pot ivi la terminarea
studiilor și ce oferte există pe piața de muncă, ce fel de job ar trebui să aibă pent ru a stârni
admirația celorlalți, pentru a câștiga o sumă de bani astfel încât să -și întrețină viitoarea familie
sau ce meserie le -ar optimiza posibilitățile de dezvoltare a potențialului propriu. Astfel acest
lucru devine o problemă primordială pentru ei. Specialiștii care s -au ocupat de această problemă
au definit alegerea carierei sau alegerea vocațională ca fiind “efortul de a găsi o corespondență
optimă între o ocupație și între propria personalitate și conceptul de sine”27.
În acest scop Eli Ginzberg identifică trei stadii în alegerea carierei:
– stadiul fantezie ( de la naștere până la 11 ani)
– stadiul tentativ ( 11 -17 ani)
– stadiul realist ( 18 -25 ani)28
În funcție de tipul de personalitate pe care o are individual, acesta își va alege o meserie pe
care să o practice pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. Astfel John Holland propune o
clasificare a tipurilor de bază a personalității, șase tipuri de structuri personale cu înclinații către
diverse profesii:
– tipul realist – acestuia îi plac activ itățile ce implică lucru cu mașini, cu echipamente;
posedă aptitudini mecanice sau tehnice; deseori se confruntă cu probleme de comunicare
în relațiile cu ceilalți, lucru care -l face să fie mai retras, mai puțin sociabil; meseriile care
s-ar încadra aici a r fi cele de fermier, constructor, muncitor, inginer etc.
– tipul investigativ – acesta prezintă cel mai înalt nivel de prestigiu dintre cele șase tipuri de
personalități; în această categorie se înscriu intelectualii și oamenii de știință care posedă
abilită ți matematice și științifice, având deasemenea și un simț analitic dezvoltat.
– tipul artistic – este creativ, îi place să -și exprime ideile într -un mod nonconformist și liber.
– Tipul social – cel mai bine lucrează în echipă, în cadrul căreia oferă ajutorul ori cui îi îl
cere; are un nivel de prestigiu ridicat; se manifestă în profesiuni ca cele de profesor,
asistent social, consilier.
26 Mielu Zlate, Eul și Personalitatea , București, Trei, 2002, p. 44
27 Elena Bonchiș, Monica Secui, Psihologia vârstelor , Oradea, Ed. Universității din Oradea, 2004, p569
28 Ibidem, p 569
20 – Tipul intreprinzător – este orientat mai mult spre oameni, pe care caută să -l domine, să -i
convingă în momentul în care au anumite scopuri specifice de atins; aici s -ar încadra
profesiile de vânzător, politician, manager.
– Tipul convențional – aici intră indivizii care au inclinații către meseriile ce implică
numere, activități functionărești : contabil, secretar, funcționar public etc .29
5.1 Comportamente din mediul urban
Majoritatea cercetărilor arată că asupra indivizilor care trăiesc în marele orașe acționează
o serie de factori nocivi, precum: poluarea atmosferică, aglomerația, zgomotul, factori care
au drept urmare creare a unui mediu stresant, cu efecte negative asupra comportamentelor
indivizilor.
Clasificarea comportamentelor din mediul urban ar fi următoarea:
1. comportamente adaptative – specifice persoanelor nou -venite în marile orașe, care au un
altfel de stil de viață deoarece sunt într -o continuă cunoaștere și adaptere, iar pentru a se
acomoda aici ei își planifică mult mai multe activități și deplasări în oraș.
2. comportamente sociale : în marile centre urbane există mai multe variante care îi permit unei
anumite persone să -și diversifice ocaziile de a avea un anume contact social cu cât mai
multe persone; în schimb din cauza mediului negativ în care cei mai mulți citadini își
desfăș oară activitățile cotidiene se poate ajunge la apatie, la retragere socială, la
indisponibilitate față de nevoile celorlalți sau la comportamente egoiste.
3. comportamente de întrajutorare: acestea se pierd pe zi ce trece în marile aglomerări urbane
deoarece oamenii care trăiesc aici sunt mereu sceptici în momentul în care cineva le cere
ajutorul sau niște simple informații. Acest lucru poate fi privit și ca o cauza a sentimentului
de insecuritate care te încearcă în fiecare din marile orașe.
29 Elena Bonchiș, Monica S ecui, Psihologia vârstelor , Oradea, Ed. Universității din Oradea, 2004, p 574
21 VI. Timpul liber ca element formator al identității personale
Personalitatea se definește ca element stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o
caracterizează și o diferențiază de o altă persoană.30 Un aspect de bază al personalității este
identitatea pe care individul o capătă de -a lungul existenței sale. Conform autorilor Michael
Hogg și Dominic Abrams, în studiul lor Social Identifications: A Social Psychology of
Intergroup Relations and Group Processes , identitatea reprezintă conceptul oamenilor despr e
cine sunt, ce fel de oameni sunt și cum relaționează unii cu alții.31 Identitatea se formează în
special în perioada adolescenței, când fiecare încearcă să se remarce în cadrul grupului din care
face parte, prin anumite caracteristici specifice. Fiind sup use unui amplu proces de selecție și
îmbunătățire, acestea se dezvoltă pe parcurs, cu scopul de a contura personalitatea eului. Acesta
se formeză în trei pași: identificare primară, identificare în copilărie și formare a identității.32
Fiecare individ înce arcă să își concretizeze perspectivele asupra vieții, precum modelele pe care
le poate urma în desăvârșirea personală. Astfel tinerii sunt supuși unei diversități de modele și
comportamente sociale, în care încearcă să se regăsească, spre a le adopta. Impa ctul cel mai
ridicat îl au modelele sociale surprinse în cadrul grupurilor din care indivizii fac parte, cu
precădere grupul de prieteni și/sau familia. Din pricina faptului că sunt lipsiți de experiență,
aceștia devin extrem de influențabili în raport cu caracterele din cadrul grupului de care aparțin.
De multe ori regăsim la tinerii adolescenți aspecte ale identității personale adoptate din
identitatea altora, pe care ei îi consideră modele sociale. O mătușă, mama, tata, fratele mai mare,
prietenul cel ma i bun sau starul preferat poate lăsa urme adânci în comportamentul tânărului care
încearcă să își găsească identitatea.33
Așadar, printre principalii factori modelatori ai identității personale remarcăm influența
din cadrul grupului în care un individ petr ece mai mult timp. Identitatea personală va fi copleșită
de orizonturile de așteptare ale grupului de aparteneță, după cum remarcă și Charles Taylor.
Acesta asociază identitatea personală cu un cod moral personal, set de principii morale sau
scopuri după c are o persoană își conduce acțiunile: „Identitatea mea este definită de judecățile și
identificările care formează cadrul sau orizontul în care pot încerca să determin, de la caz la caz,
30 Norbert Sillamy, Dicționar de Psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2009
31 Michael Hogg, Dominic Abrams, Social Identifications: A Social Psychology of Intergroup R elations and Group
Processes, Routledge, London, 1988
32 Erik Erikson, Identity: Youth and Crisis, Norton, New York, 1968
33 Ibidem
22 ce e bun sau valoros, ce trebuie să fac, când să aprob sau când să mă împotrivesc”34. Astfel,
identitatea individului va fi determinată de principiile grupului sau ale liderilor de grup, care
adeseori devin modele comportamentale pentru ceilalți membri ai grupului.
Timpul liber este cadrul în care aceste influențe ating max imul, prin faptul că procesul de
comunicare devine informal, iar indivizii sunt mult mai tentați să socializeze, conturându -și
astfel identitățile și orizonturile de cunoaștere și formare. Activitățile pe care ei le întreprind în
aceste momente dau un cara cter aparte grupului, și, totodată fiecărui membru component.
Conform sociologului Dumazedier Joffre, timpul liber este o activitate distinctă de obligațiile ce
țin de muncă, familie și societate, la care indivizii iau parte fie pentru relaxare, diversitat e sau
împărtașirea cunoștințelor sau pentru participarea socială spontană, ca exercițiu liber al
capacității sale creative.35 Totodată, Joffre Dumazedier remarcă faptul că timpul liber constă într –
un număr de ocupații la care individul participă de bunăvoie , fie să se odihnească, să se amuze,
să dobândească cunoștințe, să își îmbunătățească abilitățile dezinteresat sau să își îmbunătățească
participarea voluntară la viața comunității după îndeplinirea datoriilor familiale, profesionale și
sociale.36
Prin ana liza tuturor activităților pe care un individ le desfășoară în timpul liber, se poate
deduce identitatea sa personală precum și identitatea grupului de care aparține. De asemenea, în
urma preocupărilor pe care le are un individ în timpul liber, poate fi co nturată personalitatea sa.
34 Charles Taylor, The Sources of the Self: The Making of the Modern Identity, MA: Harvard University Press,
Cambridge, 1989, p . 27
35 Joffre Dumazedier, Leisure and the social system, in J. F.Murphy (ed.), Concepts of Leisure, Editura Englewood
Cliffs, NJ, 1974, p. 133
36 Joffre Dumazedier, Current problems of the sociology of leisure, International Social Science Journal, 1960, 4( 4),
p. 522 -531
23 VII. Interpretarea datelor
Interviurile din prezenta cercetare au fost efectuate pe un public țintă cu vârsta cuprinsă
între 18 -27 de ani, majoritatea de sex feminin, care studiază în București dar provin din alte părți
ale țării (Husi,Targoviste, Brasov, Falticeni, Pascani, etc) . La grilele de întrebări s -a răspuns în
perioada 2 mai – 13 mai 201 7.
1. Motivele plecarii , aspiratii, realizare profesionala
Pentru mulți dintre tineri facultatea reprezint ă o perioadă de tranziție către maturitate, un
pas important în îmbunătățirea abilităților personale și profesionale, de care vor trebui să se
folosească în momentul în care își vor găsi un loc de muncă, iar în acest sens universitățile vor
trebui să nu în șele speranțele studenților și să dezvolte în ei competențe speciale astfel încât să
fie pe așteptările societății și apți pentru piața de muncă. Însă nu totul depinde de facultate, ci și
de individ, de resursele și abilitățile intelectuale cu care el este înzestrat și tocmai din acest motiv
pot exista persoane care să nu se acomodeze unor anumite medii universitare.
Investiția în educația universitară, ce cuprinde atât resurse materiale, cât și de timp, poate
avea atât efecte directe, cât și indirecte, în sensul că prin absolvirea unei facultăți, prin obținerea
diplomei de absolvire cresc oportunitățile și șansele de angajare pe termen lung, iar veniturile vor
fi mult mai mari spre deosebire de cei care nu urmează studiile superioare. De asemenea
facultatea este privită și ca o formă de a -ți experimenta autonomia mult dorită, independență pe
care de cele mai multe ori poți să o câștigi departe de familie și mediul în care ai crescut.
Voi analiza răspunsurile intervievaților pe baza a trei teme majore: motive le plecării,
aspirații , realizare profesională . Am pornit de la premiza că orașul natal nu oferă destule
oportunități nevoii de realizare .
24 Pentru a doua temă am formulat ipotezele :
– principalele aspirații ale individului care vine în capitală sunt de ordinul satisfacerii sinelui –
de apartenență și de realizare
– studiul in mediul universitar serveste ca principal scop si este o condiție de adaptare a
individului la noul mediu
Cea de -a treia temă are ca ipoteze:
– ruperea de familie, este un factor catalizator al obținerii unei calificări profesionale
– capitala României este un mediu propice satisfacerii nevoii de realizare de sine
1.1 Motivatii
Constatăm că această foarte mare rată de răspuns care se pliază pe baza de cercetare,
provine în primul rând de la situația în care, în majoritatea lor, intervievații vin în București în
urma finalizării cursurilor liceale în orașe de provincie, precum Huși, Alexandria, Pașcani,
Brăila, etc. Desigur că, este discutabil și sistemul educațional românesc, unul destul de
centralizat din punct de vedere al universităților. „La mine în oraș sunt puține facultăți, ce vroiai
să fac acolo? Să culeg castraveți de la tata din curte? (râde)”(interviul nr 8). Iată ce a spus o
tânără studentă din anul II care studiază la Universitate. De aici, se poate menționa, pe lângă
palierul studiilor și slaba dezvoltare economică. În mare parte, orașele locuite de câteva mii sau
poate chiar zeci de mii de locuitori sunt înrădăcinate într -o economie agrară care reiese din
activitățile prestate în afara orașului. Tehnologie nedezvoltată, industrie în colaps, locuri de
muncă puține, au primat în fața ideii de a rămâne acasă. În schimb, noul orizont deschis de
mirajul capitalei a îndreptat intervievații spre centrul celor mai mari univers ități din țară.
Realizarea de sine nu se poate face într -un mediu care îți respinge orice dorințe de ascensiune pe
scala personală profesională. Așa cum afirmă un respondent, ar fi putut rămâne în propriul oraș,
doar cu studiile liceale, și -ar fi obținut u n serviciu destul de prost plătit, s -ar fi căsătorit, și s -ar fi
pierdut într -un stil de viață cotidian, placid. Însă, intervine, exemplul părinților care au trecut prin
această experiență, iar ei, reprezintă pentru adolescentul de 18 ani un exemplu de „aș a nu”.
Văzându -se în pragul maturității, indivizii s -au aflat în fața unei grele alegeri: părăsirea grupului
uman la sânul cărui ai crescut aproape două decenii, în schimbul cunoașterii unei noi lumi care
poate oferi alternativa depășirii situației cotidie ne a părinților dar și reversul medaliei, deloc
25 fericit, în care adaptarea la noul mediu nu s -a produs și omul care avea la început aspirații foarte
înalte, se vede prins într -un vârtej din care nu mai poate ieși. La nivelul diferențelor, un
intervievat a răspuns că nu atât lipsa de oportunități în vederea realizării de sine, l -au făcut să
vină în capitală, ci dorința de cunoaștere: „Am fost încântată de de faptul că voi putea pleca din
orașul în care locuiam, că voi putea cunoaște o nouă lume, în care îmi voi începe o nouă viață,
total diferită de cea dinainte”(interviul nr. 18).
La cea de -a doua subtemă, am înregistrat un număr de răspunsuri comune care au
confirmat premisa că ajunși la vârsta maturizării, oamenii au nevoie de independență, de o viață
pe care să și -o stăpânească singuri. „ Adică nu știu, întotdeauna am asociat perioada studenției cu
independența, așa și cred că prinde bine oricui, pentru că deși poate îți este greu la un moment
dat, departe de casă, totuși așa înveți să te descurci de unul singur” (interviul nr.20) .Acest „ a
prinde bine oricui” este testul cel mai important al maturizării. Cum am mai spus, jungla de
beton a Bucureștiului poate face orice om dornic de afirmare, care vine dintr -o aproape cu totul
altă realitate, mult mai lin iștită, în care parcă ordinea ancestrală de la satul românesc s -a
transferat, să se piardă, să sufere un eșec, să ajungă la acutizarea insatisfacției receptată în
momentul plecării. După cum se poate observa, majoritatea studenților au afirmat că au căut at să
se întrețină în mare parte singuri, prin obținerea unui serviciu. În mare parte, nu au fost sprijiniți
de părinți cu o situație financiară bună, deci putem exclude o anumită dorință de experimentare
de noi senzații, venită dintr -o anumită stare de sa turație bănească, sentimentală.
Se pare că viața de student este o regândire a lumii la o întoarcere de 360 de grade. A
avea o viață de student, din cele relatate de intervievați, marșează pe câteva noțiuni cheie: studiu,
lipsa constrângerilor familiale, distracție, oportunitate. Deci, coroborând toate aceste varibile,
putem formula o primă concluzie : perioada studențească este momentul incipient al realizării
de sine și care include o paletă de stări, nevoi, dorințe, care înlesnesc tot acest proces.
La n ivelul diferențelor, am descoperit că nu atât lipsa ocaziilor, șanselor de afirmare din
propria localitate, nici ruperea de filonul familial nu au relevat în mintea anumitor persoane, ci
nevoia de afiliere, care va fi tratată într -o altă secțiune. „Fiind o persoană foarte sociabilă mi -am
dorit să cunosc cât mai mulți oameni, ceea ce s -a și întâmplat” (interviul nr.12). Acest tip de
cunoaștere interpersonală, poate deriva de la un deficit de împlinire din perioada copilăriei, sau
chiar din specificul caract erului acelei persoane. De asemenea, va interveni șocul despărțirii
bruște de membrii familiei, alături de care, respondenții noștrii au simțit împlinită nevoia de
26 securitate, de hrană. Tranziția nu s -a dovedit a fi deloc ușoară în situația în care revenir ea la noul
grup nu s -a produs atât de des: „ Singurele greutăți pe care le -am avut de înfruntat când am venit
în București au fost depărtarea de familie și de prieteni și în același timp am avut o mică teamă
de necunoscut, de responsabilitățile pe care le i mplică dezlipirea de mediul familial, care în
general este un mediu protector”(interviul nr. 16).
1.2 Aspiratii
Mergând mai departe, voi analiza aspectul aspirațiilor unor oameni de 18 ani care vin în
București, dintr -un mediu diferit. În consecință, a m studiat răspunsurile întrebărilor legate de
subtema „principalele aspirații ale individului care vine în capitală, sunt de ordinul satisfacerii
sinelui – de apartenență și realizare” .
Așa cum arată și Vroom, un om este interesat de o activitate atunci câ nd îi aduce un
beneficiu personal, iar toate activitățile în care au fost angrenați studenții, au fost unele care duc
spre o anumită satisfacție personală. Fie că este vorba despre timp petrecut cu prieteni, vizitarea
muzeelor, vizionare de filme, sau de o bținerea unui post care să permită la un moment dat
urcarea pe treptele sociale, studenții au dorit să aparțină unui nou grup, unei asociații studențești,
unei vieți în care să se știe integrați. Spre exemplu, intervievatul numărul 11 afirmă: „Eu, înainte
să locuiesc în București, îmi imaginam c -o să merg des la teatru, la expoziții, conferințe și
credeam c -o să mă angajez mai repede, în fine, credeam c -o să particip la tot soiul de activități,
pentru că posibilitățile existau.” În mai toate declarațiile s tudenților, se menționează în primul
rând nevoia de a se integra într -un nou grup, de se afilia mai multor persoane și de a -și corela
propriile lor interese cu ale celorlalți, pentru ca mai apoi să survină și dorința de realizare. Este
suficient să ne înch ipuim ca un tânăr de 18 ani care vine în București, și nu cunoaște aglomerația,
stresul, se vede într -o aulă imensă, înconjurat de 300 de persoane necunoscute, să nu fie capabil
să se integreze în grupa din care face parte. Pentru el viața va fi un calvar , pentru că nu va putea
să interacționeze cum trebuie în cadrul echipelor de proiect, nu va putea să se adapteze la mediul
extrașcolar.
Cea de -a doua subtemă este numită „ mediul universitar este o condiție de adaptare a
individului la noul mediu.” În mult e dintre acestea se vorbește despre colegi din afara
Bucureștiului, aflați și ei într -o situație similară și despre ajutorul receptat din partea lor. „După
27 ce am început facultatea, a fost mult mai bine pentru că am întâlnit mulți colegi interesanți,
creat ivi cu care m -am și împrietenit – cu unii dintre ei”(interviul nr 2). „În prima lună am avut
primele petreceri, zile de naștere, începutul primelor proiecte care ne -a lovit așa…ok…am venit
să-nvățăm! Nu, prima lună mi -a lăsat un zâmbet din ala imens imens și văd că nu mai trece. Luna
de miere, chiar a fost o lună de miere.”(interviul nr 4) Timpul liber petrecut alături de colegi a
făcut să treacă pe planul doi despărțirea de grupul cel vechi. Un mod cel puțin demn de luat în
seamă este cel dat de studentul care a acordat interviul numărul 17. Trecerea sub anonimat în
timpul cursurilor superioare, a contrabalansat faptul că în orașul natal persoana respectivă era
cunoscută. De aici putem spune că drumul spre realizarea de sine nu este chiar așa de anevoios
atunci când nu ești în vizorul criticii generale. La o eroare mai mare, individul ar fi revenit în
atenția majorității, pe când într -un oraș mare precum Bucureștiul, acest lucru nu se întâmplă.
Trecând spre zona diferențelor, am descoperit cin ci referințe negative asupra rolului
facultății în dezvoltarea individului. Este vorba despre orar și lipsa sălilor de curs spațioase, sau
despre tranziția dinspre liceu spre facultate. Universitatea blochează adaptarea unei persoane
prin lipsa unor progr ame de tranziție de la liceu la facultate. „Drumul până și de la facultate mi
se părea crunt, bine încă mi se pare dar acum m -am obișnuit. Cele 5 minute pe care le făceam eu
până la liceu s -au transformat acum într -o oră. Plus de asta în prima lună nu -mi c unoșteam
colegii, eu oricum rețin numele foarte greu și îmi era aiurea, la facultate nu știam locațiile,
sălile ..”(interviul nr. 6). La interviul 2, întrebarea 4, am obținut și un feed -back construit într -o
prejudecată. Imaginea de capitală și de oraș giga nt a Bucureștiului prin comparație cu alte
reședințe de județ sau localități, a recidivat într -o reprezentare negativă. În cazul de față,
neexistând o influență majoră asupra individului, s -a putut face trecerea spre cursurile superioare
într-un alt oraș. Același lucru nu se întâmplă în situația familiilor în care mai persistă încă un tip
de educație tradițional. Câți tineri nu vor fi fost capabili să -și satisfacă nevoile de realizare
personală din cauza uor părinți mult prea riguroși din punct de vedere al învățămintelor primite și
transmise mai departe?!
O altă preconcepție transformată într -un complex de inferioritate este raportarea la lumea
orașului din viziunea celui venit din provincie. Zgomotul, dezordinea, haosul, timpul mult prea
scurt, a derivat într-o opinie mult prea drastică: „Credeam că oamenii de aici sunt primitori, mai
călduroși, însă am vazut că nu este deloc așa. Dacă știu că ești din provincie se poartă diferit cu
tine, și nu în modul bun. Sunt mai violenți și mai puțin împăciuitori, ce l puțin în trafic.”(
28 interviul nr 6). Inadaptabilitatea provine și din propriul orizont de interpretare. Claustrarea în
vechile obiceiuri nu permite raportarea, interpretarea, asimilarea noilor reguli ale vieții orășenești
de București.
Ultima temă rezonea ză în construcția realizării profesionale. Pentru urmărirea rezultatelor
obținute , a fost necesară verificarea întrebărilor 2, 6, 7. Primul indicator, cel al despărțirii de
familie care duce la o accelerare a procesului de obținere a unei calificări profe sionale, a
înregistrat un număr de 9 răspunsuri din 24. „Pentru ai mei a fost și dificil când am plecat eu de
acasă pentru că noi suntem doar două fete în familie și sunt convinsă că le -ar fi convenit să stau
acolo și din punct de vedere financiar și din p unct de vedere sufletesc, eram copilul lor acolo
acasă – casa era mai plină când eram și eu, așa ajung foarte rar acasă, dar mami zicea: chit că o să –
mi fie dor de voi, măcar știu că va e bine și că vă luptați pentru ceva mai bun și de asta a fost și
plecar ea acceptată mai ușor.” (interviul nr. 2). Autoexcluderea se produce cu acordul părinților,
care își vor oferi în continuare sprijinul material până „copilul” va avea un serviciu. McClelland
vorbește despre cum persoanele care au înregistrat un eșec iniți al, au nevoie de un feed -back
pozitiv pentru a adera la noi activități. Familia recunoaște această despărțire ca pe un moment
dificil care va aduce în viitor momente de satisfacție pentru copilul lor. Peste câțiva ani se va fi
reîntors în grupul familial c u o diplomă, matur, cu o nouă experiență de viață. În acea clipă, rolul
familiei se va fi încheiat: copilul a fost născut, crescut, a reușit în cele din urmă să realizeze un
alt grup familial. „Chiar nu vroiau sa mă lase să plec de acasă, de aici și pove stea cu Galațiul, da
eu tot am plecat. Nu aveau cum să mă influențeze pentru că ei nu pot ști ce îmi place mie și ce
nu, nu îi pot lăsa să aleagă în locul meu”(interviul nr. 8). Observăm că există și anumite accente
de autoritate sau dimpotrivă din prea m ultă afecțiune grija față de tânărul care va trebui să
deschidă ușa către o nouă lume. Primează dorința de libertate și de cunoaștere, de creație a unui
propriu univers familial, de a reconsituti datele de acasă, sau de a a face anumite modificări în
noul său grup. În confirmarea celor spuse de mine, vine studentul care a acordat interviul 3 care
admite în mod franc faptul că s -ar fi împotrivit unei decizii potrivnice a părinților.
Importanța capitalei din prisma mediului propice nevoii realizării de sine, 18 din 24 de
tineri au răspuns că posibilitățile educative oferite de București sunt cu mult peste celelalte
oportunități din localitatea natală. Pe lângă acestea, localurile deschise în permanență, cluburile,
locurile în care se pot întâlni cu prieteni i pentru a -și petrece timpul liber, sunt prezentate ca
obiective centrale oferite de marea aglomerație urbană. „La București se dă ora exactă. Aici se
29 întâmplă tot. Aici afli totul, aici poți să faci totul dacă vrei.”(interviul nr 4) Mirajul oferit de
becu lețele fluorescente, deschide porțile curiozității și posterior cunoașterii. Percepția selectivă,
critică și realistă, a vieții orășenești poate face ca persoana respectivă să evite un declin. Însă, în
toate cele 24 de interviuri, nu am identificat niciun caz opus. Indivizii care vin din mediul rural,
în majoritatea lor, privesc acest vortex de zgomot, studii, grandomanie, ca pe o pârghie în
ascensiunea lor, și rareori se pierd în hățișurile întunecate ale blocurilor. Droguri, cercuri
vicioase, comportament agresiv pot fi atributele oricărui tânăr dornic de senzații tari, dar așa cum
am văzut, toți tinerii chestionați au mers pe o singură linie directoare: realizare de sine. Probabil
că și păstrarea contactului cu familia, de la care a primit în permanență f eed-back, și prin
intermediul cărei a putut să -și păstreze scopul precizat, a făcut posibil ca individul să nu deraieze
de pe calea pe care a pornit.
Ultimele diferențe descoperite în cazul răspunsurilor sunt legate de sprijinul material al
familiei, fără de care anumiți studenți nu sunt capabili să se întrețină. Spre deosebire de 22 de
persoane, două s -au pliat pe această diferență. O altă deosebire în răspunsuri este existența unui
sprijin concret al rudelor, sau continuarea vieții într -un cadru familial. „De ce București? Pentru
că am avut posibilitatea și am fost ajutată de rudele și prietenii din București. În plus, nașii mei
mi-au oferit un loc unde să stau, iar părinții mei au fost încântați”.(intervievatul 18). Ajutați, sau
nu de vechiul grup, noul mediu reformează în totalitate modul de viață al ființei umane,
adaptarea și ajustarea unor anumite comportamente este necesară în fața rutinei avansate,
abandonarea unor deprinderi mentale și fizice lente este echivalată de evoluția într -o etapă
ascenden dentă în care timpul limită trebuie respectat: „Pot să spun că în acest timp m -am
schimbat destul de mult pentru că am învățat să fiu mai responsabilă, pentru că nu mai stătea
nimeni cu gura pe mine strigând fă așa, fă așa, ci pur și simplu trebuia să fac de nevoie și mi -am
dat seama că de fapt viața nu era așa cum o vedeam eu acasă”. ( interviul nr 21)
In concluzie printre principalele motive care i -au determinat pe cei intervievați să
aleagă Bucureștiul ca centru universitar se num ără:
– facultățile de pre stigiu din București ; ex.: “ Pentru că Bucureștiul are cele mai bune
facultăți din România și am de unde să aleg”(intervievatul nr.8); „ofertele educaționale de
la universitățile din Bucuresti mi s -au părut mai atractive spre deosebire de cele de la Iași,
alternativa, apropiată de casă” (intervievatul nr.10);
30 „Bucureștiul este după părerea mea cel mai bun centru universitar din țară”(intervievatul
nr. 19)
– dorința de independență care putea fi îndeplinită departe de casă; ex.:” Mi-am dorit să
îmi schimb sti lul de viață, să devin independentă și să învăț să mă descurc departe de
familie”( intervievatul nr.5); „am vrut o depărtare mai mare față de casă, tocmai pentru a
experimenta viața de unul singur”(intervievatul nr.8);
– mai multe oportunități pentru constr uirea unei cariere ; ex.: “ oportunitățile pentru a
găsi un loc de muncă sunt mai mari după absolvirea unei universități de renume’(
intervievatul nr.5); „piața de muncă dezvoltată, oferte atractive atât din punct de vedere
financiar cât și din punct de vede re al unei dezvoltări profesionale”( intervievatul nr 10)
– distanța mică față de orașul în care locuiau , ceea ce le permitea să meargă mult mai
des acasă. Ex.: “ am ales Bucureștiul pentru că era mai aproape de casă – sunt vreo 90 și
ceva de km până în Alexa ndria”(intervievatul nr.10); „Am ales Bucureștiul în principiu…
pentru că imi este și foarte ușor să ajung acasă” (intervieviul nr 21)
Pentru subtema “nevoia de autorealizare urmând o facultate” se dovedește faptul că
prin intermediul facultății și pr in absolvirea acesteia se poate ajunge la împlinirea visurilor și
scopurilor pe care și le -au propus în viața și totodată facultatea poate fi văzută ca o sursă ce îi
permite individului să -și sporească potențialul, abilitățile și capacitățile de care dispu ne.
În ce privește subtema “dorința de autonomie”, care însumează ideile “ruperea de
familie poate fi o modalitate de a -ți câștiga independența” , “stadiul de maturizare poate fi atins
prin detașarea și schimbarea mediului în care ai copilărit” au fost într unite un număr de 4
răspunsuri din cele 24 care au fost de accord cu faptul că în momentul în care părăsești locul în
care ai crescut, locul unde dispuneai de tot confortul și sprijinul părinților și ajungi într -un mediu
necunoscut unde ești obligat sub o formă sau alta să te descurci pe cont propriu, abia atunci
începe adevărata etapă care va avea ca finalizare maturitatea. Restul de 20 încă nu -și doresc
independență, așteaptă mai întâi să -și termine studiile și să se angajeze pentru a avea resurse
mater iale care să le permită să nu mai apeleze la părinți pentru diferite necesități.
În ceea ce privește răspunsurile primite pana acum consider că sunt relevante pentru
subtema “realizarea profesională”, a cărei idei principale sunt structurate sub următoarea formă:
“facultatea este un pas important în construirea unei profesii” , “viitoarea carieră trebuie să
respecte domeniul în care ai urmat facultatea” , “stadiul în care individual știe ce profesie va
31 urma este momentul în care va face o facultate” . Răspunsu rile care au rezonat cu ideea că
facultatea le -a urmat pașii în viitoarea carieră sunt în număr de 12 dintr -un total de 24, ceea ce ne
arată faptul că prin urmarea cursurilor unor facultăți tinerilor le sunt prezentate domeniile în care
pot lucra, ce anume li s-ar potrivi cel mai bine, astfel încât aceștia să fie pregătiți pentru a -și
putea asuma un rol viabil pe piața muncii. Dovadă stau următoarele afirmații: „Probabil dacă nu
eram student aici, nu ajungeam să lucrez în compania asta, și nici nu știu dacă aș fi făcut față
taskurilor”(intervievatul nr.1), „da, clar, pregătirea universitară m -a făcut să -mi aleg viitoarea
profesie”(intervievatul nr.4), „Să zicem că educația universitară m -a ajutat dintr -un anumit punct
de vedere să mă orientez spre un domeniu de carieră”(intervievatul nr.10). Dar există și păreri
diferite, ca de exemplu: „educația universitară mai mult mi -a indus o stare de
confuzie”(intervievat nr.3), „Educația universitară mai rău m -a debusolat”(intervievat nr.12).
Restul celor intervievați, în număr de 10 au știut dinainte să vina la facultate. cam ce meserie vor
avea pe viitor.
Fie că este vorba despre nevoi de dezvoltare și relaționare, așa cum spune Alderfer, fie că
ne raportăm la cele de realizare de sine, sau obținere a puterii ale lui McClellan, toate acestea se
vor produce în zorii maturizării, când piatra de încercare va fi părăsirea vechiului grup familial și
adaptarea din perspectiva acestor nevoi, la noul mediu. Asadar, tinerii de 18 ani care vin în
București pentru studii superio are, se separă de vechiul grup familial, fiind nevoiți să se adapteze
la cotidianul urban excedentar altor orașe, având un singur obiectiv: realizare de sine. Pentru
atingerea scopului, apartenența la un nou grup este vitală, toți cei 24 de studenți, menți onând
acest lucru. Instinctiv, insatisfacția împinge oamenii spre găsirea unei soluții de stopare a acestui
sentiment de neîmplinire, aspirațiile pe care le pot avea, pot fi de ordin profesional, personal,
diferitele obstacole survenite sunt trecute însă c u brio în momentul în care trăsăturile și interesele
din noul grup devin comune.
Tranziția devine un succes în momentul în care tinerii devin adevărați bucureșteni.
1.3. Raportul dintre munca si realizarea profesionala
Un alt subiect la care fac referi re intervievații se referă la raportul dintre muncă și
realizare profesională. Practic, am putea reformula prin întrebarea: care este efortul depus de
32 studenți pentru a putea îndeplini toate cerințele în ceea ce privește cursurile și seminariile, astfel
încât notele obținute să arate un progres din punct de vedere al cunoștințelor acumulate? De fapt,
în cadrul acestui subiect putem aborda două subteme, și anume raportul dintre timpul și efortul
destinat studiului și cantitatea de informații ce trebuie asim ilată, și piedicile în calea
perfecționării profesionale. Abordarea acestei teme de către intervievați se regăsește în
răspunsurile la întrebarea numărul 8.
În ceea ce privește timpul și efortul destinat studiului și cantitatea de informații ce trebuie
asimilată, majoritatea intervievatilor consideră că examenele și cursurile sunt solicitante din
punct de vedere fizic și psihic, iar informațiile sunt foarte multe raportat la timpul pe care îl au la
dispoziție pentru a învăța. Totodată 6 din cei 24 consideră că acestea sunt foarte solicitante,
cauzele care stau la baza acestui fapt sunt: amânarea studiului pentru perioada de sesiune și,
implicit, cantitatea de informații ce trebuie memorată în vederea susținerii examenelor și
numărul mare de proiecte de reali zat. Doar 3 din cei 24 cred că activitatea școlară a fost
solicitantă la începutul facultății, însă, după ce s -au obișnuit cu examenele și cu stresul, acest
lucru s -a modificat. Unul singur a afirmat că nu a fost solicitant, însă este acum (interviul nr 2) .
Dacă avem extremele, se cuvine să existe și păreri moderate, astfel că doar 4 din cei 24 sunt de
părere că totul este bine, iar adaptarea la dificultatea a tot ce ține de facultate a decurs normal,
deoarece aceștia se așteptau ca viața de student să fie în felul acesta.
Din aceste date se poate observa că, cei care au folosit timpul așa cum trebuie și au
studiat și în perioada semestrului, nu au probleme în ceea ce privește stresul și „febra”, am putea
spune, din sesiune. Însă aceștia sunt foarte puțini. Potrivit teoriei lansate de George Kelly, aici
avem de a face cu o menținere a constructului personal, sau o adaptare la situații noi și ne putem
referi la corolarul construcției, deoarece, deși cursurile și examenele nu sunt aceleași pe
parcursul facultă ții, acești studenți au reușit să pună accentul pe ceea ce era asemănător în fiecare
experiență asttfel încât, în funcție de constructul pe care îl aveau și îl formau să se raporteze în
mod optim la stresul din perioada sesiunii, la dificultatea întâmpinat ă în realizarea proiectelor.
De cealaltă parte, avem de a face cu studenții care amână totul pentru sesiune și, în mod
firesc, informațiile sunt foarte multe și foarte greu de asimilat în timp scurt, ceea ce produce
stresul, care pe unii îi mobilizează și reușesc să fie mulțumiți de rezultatele lor, în timp ce alții
stagnează și, implicit, nu reușesc să facă față cu brio solicitărilor din mediul universitar. Iată un
caz fericit „oricum, eu am observat că lucrez mai bine atunci când sunt presată de timp, pen tru că
33 mă concentrez și mă focalizez pe ceea ce trebuie să fac, dacă am timp, o mai lălai, zic lasă că mai
fac și mâine și tot așa…” (interviul nr. 20). Potrivit piramidei lui Maslow, majoritatea dintre
intervievați nu depun suficient efort, nu -și folose sc bine timpul pentru studiu și bineînțeles,
motivația lor de a împlini trebuințele de autorealizare se diminuează, ei nefiind constanți la
trecerea de la o etapă la alta. În primul caz, referindu -ne din nou la teoria lui Kelly, studentul se
adapteaza la s ituații de stres, astfel constructul său personal se modifică și avem o modificare în
ceea ce privește organizarea. Deși, de regulă oamenii nu se pot mobiliza în condiții de stres,
acești studenți pot fi încluși, ca abordare, la corolarul organizării, ei m odificându -și ierarhia
constructelor, își folosesc timpul altfel pe perioada semestrului, iar în sesiune reușesc să facă
față. Tot aici am putea aminti corolarul individualității, conform căruia, fiecare se raportează
diferit la același eveniment, fapt ce duce la deținerea de constructe diferite a acestora: unii se
mobilizează în condiții de stres, iar alții stagnează.
Așadar examenele și cursurile/proiectele sunt percepute ca fiind grele de către
majoritatea. Să vedem, însă, care este principalul impedimen t în calea realizării trebuințelor de
autorealizare/perfecționării profesionale. Potrivit datelor de mai sus principala problemă a
majorității studenților este timpul, sau, mai bine spus, proasta gestionare a acestuia. Însă există și
alte motive: voluntari atul (interviul nr 7), serviciul (interviul nr 23) sau facultatea, unele fiind
mai solicitante ca altele. În acest sens intervievatul 1 afirmă că, fiind student la ASE dispune de
mai mult timp liber, doar 4 zile din săptămână dedicânduși -le pentru facultat e. Mi se pare
relevant următorul citat cu privire la influența pe care o are realizarea studiilor la o anumită
facultate: „ Cred că facultatea asta ne -a pregatit pentru o adevarată profesie. Te pregătește pentru
asta viața în care nu dormi, unde ai deadline uri, unde stai nopțile, aaa… Faptul că am teme pe
care să le predau în termen de 24 de ore, sau faptul că am deadlineuri de genul 23.59…Cârlan,
sau faptul că ți se spune să iei 10 în seminar și să nu mai dai examenul. Păi trebuie un proiect la
care să ai 7000 de surse bibliografice serioase, să urăști plagiatul din primul an, să știi să și pui
note și să respecți ceea ce scrie altul, e…nu știu… Oricum facultatea asta m -a învățat să dorm 3
ore și să fie de ajuns sau m -a învățat să nu dorm 2 nopți la rând ca să termin ceva, și după aia să
dorm o zi întreagă” (interviul nr. 3).
O alta temă abordată constă în acumularea de cunoștințe și aptitudini în mediul
extrauniversitar. Această temă este relevantă pentru a observa modul în care studenții reușesc, pe
lângă obligațiile ce țin de facultate, să se ocupe și de altceva în paralel. Și aici nu mă refer la
34 modul în care își petrec timpul liber, ci la activitățile care îi ajută să se perfecționeze din punct de
vedere profesional. În cadrul acestui subiect vo i încerca să observ dacă există concordanțe între
mediul informal și specializarea universitară, dar și modul în care mediul universitar poate
asigura îmbunătățirea capacităților pe care le au studenții. Totodată, în cazul celor care au
activități în afara facultății, vreau să observ în ce măsură sunt acestea copatibile cu specializarea
aleasă în cadrul universitar.
Dintre cei intervievați, 9 din 24 au un loc de muncă. Totodată, 9 din 24 nu au nici loc de
muncă, dar nici nu fac parte din vreo asociație stud ențească, dedicându -și timpul pentru facultate.
5 din 24 fac parte dintr -o asociație, însă nu neapărat cu profil studențesc, iar 1 din 24 este
implicat în munca de voluntariat. Potrivit acestor date, o mică parte din intervievați (9) își oferă
timpul exclu siv pentru facultate. Ei nu sunt foarte buni oganizatori ai timpului pe care îl au,
deoarece afirmă că facultatea îi solicită foarte mult, mai ales în sesiune, din cauza faptului că nu
au învățat pe parcursul semestrului. Totuși, ei reușesc să facă față la examene dacă se
mobilizează. Se poate observa că aceștia se dedică doar pentru facultate, nefiind interesați de
activități extrașcolare. În cazul acesta am putea afirma că mediul universitar asigură
îmbunătățirea capacităților pe care le au studenții, ei neavând intenția să facă parte din asociații
studențești sunt acaparați de activitatea univeritară. Potrivit teoriei lu Kelly, am putea sppune că
nu există o modificare a constructului personal pe parcursul facultății. Acești studenți au avut
intenția de a studia și eu exclus posibilitatea de a se ocupa și de alte activități în vederea
perfecționării profesionale, considerând că în cadrul facultății își pot îmbunătăți și perfecționa
capacitățile.
Din cei 9 intervievați care au afirmat că lucrează, doar 2 sunt cei care lucrează într -un
mediu asemănător specializării universitare. Astfel intervievatul 18 afirmă: „Nu fac parte din nici
o asociație studențească, dar lucrez, sunt operator calculator la un ziar de anunțuri imobiliare”,
iar intervievatul 2 spune că: „Am aproape de 2 ani de cînd lucrez la meteo, la Antena1, în fiecare
dimineață, de la 6 la 8”. Aceștia, pe lângă faptul că sunt independenți financiar au realizat
împortanța acumulării de experiență în domeniu, fiind de părere că facultatea singură nu îi poate
perfecționa. Am putea spune că din punct de vedere al motivației au realizat un progress, pentru
că nu este ușor să facă față și la facultate și la muncă, aceasta din urmă necesitând un efort
suplimentar față de perioada în care aveau drept ocupa ție doar facultatea. Totodată aici ne putem
referi la corolarul modulării di teoria lui Kelly. Potrivit acestuia „variațiile sistemului de
35 constructe sunt limitate de permeabilitatea constructelor”. Permeabilitatea constructelor se referă
la gradul în car e acestea permit includerea de elemente noi în gama lor de aplicare. În funcție de
aceasta, constructele persoanei pot fi influențate de experiențe noi și astfel modificate. Este de la
sine înțeles că un construct impermeabil nu va putea fi modificat sau s chimbat, indiferent de
experiențele prin care persoana trece. Avem astfel de a face cu permeabilitatea constructelor,
acești studenți reușind să muncească.
Intervievatul cu numărul 14, care este implicat în voulntariat se diferențiază prin profilul
activit ății din cadrul activității întreprinse aici. Acesta mărturisește că face parte dintr -o asociație
de tineri care au fost sau s -au întors din străinătate, unde au studiat.
Din datele prezentate mai sus, observăm că o parte dintre intervievați se ocupă doar de
facultate, fiind astfel o discordanță între mediul informal și mediul universitar. Cei care lucrează
în domeniul specializării pe care au ales -o, dar și cei care fac parte dintr -o asociație studențească
sunt foarte puțini, ceea ce ne face să concluzionă m că există o concordanță minimă între mediul
informal și mediul universitar. Însă, majoritatea celor care lucrează au drept scop independența
financiară, practic îndeplinirea nevoilor de bază, la Maslow, prin câștigul financiar, fără a -și
continua perfecț ionarea din mediul univeristar.
1.4. Viata de student
În ceea ce urmează s -au urmărit relațiile care au luat naștere după ce a avut loc începerea
unei noi vieți, anume viața de student. Plecând de la teoria ce vizează comunicarea în cadrul
grupului, am încercat să urmăresc schimbările survenite în viața tinerilor veniți în București cu
un anume scop. Din acest moment viața lor s -a schimbat radical, ei fiind nevoiți să se adapteze la
noul mediu social. Așadar, aceștia au intrat într -un nou grup în interio rul căruia era necesară
adaptarea. Urmărind lucrurile din această perspectivă, am încercat să vedem cum s -au comportat
subiecții în mediul noului grup, prin interacțiunea acestora cu ceilalți membri. Am considerat
necesare datele oferite de subiecți în cee a ce privește adaptarea lor după venirea în București
deoarece așa cum am afirmat ulterior, grupul este și un factor determinant în comportamentul și
acțiunea umană, ce are influențe pozitive cât și negative asupra acestora, ca facilitator al inserției
sociale a individului sau ca accelerator al maturizării sociale a acestuia. Am luat studenții ca
făcând parte dintr -un grup deoarece aceștia nu au fost puși toți la un loc pentru a afirma că ei
36 formează un grup, ci au fost luați ca grup din cauză că aceștia a veau o țintă comună și anume
faptul că au venit în București pentru a -și finaliza studiile. Grupul se naște atunci când
persoanele intră în relație unele cu altele, în raport cu o țintă comună, criteriu valid în situația de
față. Pe de altă parte am încerc at să observăm relațiile formate în cadrul grupului ceea ce atestă
ușurința sau dificultatea indivizilor de a se integra într -un grup nou.
În vederea soluționării problemelor enunțate, am urmărit răspunsurile subiecților la
întrebările 10, 11, 12, 13, 14, 15 și 16, formulând două teme majore: “ integrarea într -un grup
nou” și “relațiile din cadrul grupului”. Pentru a ajunge la răspunsuri cât mai concrete am
considerat necesară ramificarea celor două teme, astfel încât primei teme am atașat subtemele:
“dificultăți întâmpinate în procesul de integrare , trăsături comune la nivel de grup” și
“petrecerea timpului în cadrul grupului” , iar celei de -a doua temă, i -am atașat subtemele : “baza
unei relații de prietenie” și “recunoașterea în cadrul grupului”.
În vedere a analizării, consider că la prima temă sunt relevante întrebările enuntate mai
sus. Din cei 24 de intervievați, un număr de 20 s -au încadrat în prima subtemă numită dificultăți
întâmpinate în procesul de integrare. Se observă că majoritatea s -au acomodat destul de ușor,
ceea ce înseamnă că au fost foarte deschiși în dorința de a se integra în noul grup și de a simți că
fac parte din el. Schimbarea survenită în viața tinerilor veniți la studii în București a
contrabalansat cu nevoia de apartenență la grup, de a nu se simți singur într -un mediu total
necunoscut. Faptul că s -au integrat ușor a întărit ideea conform căreia rezulă că oamenii se simt
în siguranță în momentul în care sunt într -un fel sau altul „legați” unii de alții. Prin faptul că
aparțin unui gr up, găsesc sprijin în rezolvarea problemelor de orice natură și nu sunt izolați de
societate. Intervievatul 15 afirmă că: „ Îmi fac prieteni mereu acolo unde sunt pentru că așa mă
simt în largul meu și, consider că dacă nu mi -aș face prieteni atmosfera nu a r fi pe placul meu și
m-ar solicita mai mult, în sens negativ”. Acest lucru sprijină ideea enunțată mai sus conform
căreia tinerii își satisfac nevoia de apartenență la grup pentru a nu se simți izolați. În
contradictoriu avem răspunsurile celorlalți 4 int ervievați care nu au răspuns afirmativ în ceea ce
privesc condițiile de integrare. Mai exact, au întâmpinat câteva dificultăți în integrarea în noul
mediu, însă acest fapt s -a datorat și personalității fiecăruia, a criteriilor de selecție a prietenilor:
„Probleme există că doar nu poți să te înțelegi bine cu toată lumea însă de integrat m -am integrat
și mă descurc destul de bine cu colegii mei. Cu unii ma înțeleg mai bine, cu unii mai puțin bine,
nu sunt genul de om care se împrietenește cu toată lumea”, du pă cum afirmă intervievatul 22.
37 Astfel, se poate observa că procesul de integrare este în legătură directă cu factorul timp întrucât
pentru unele persoane este necesară trecerea unei perioade mult mai mari de timp pentru a se
identifica cu grupul: „Dacă mă gândesc la faptul că nu prea comunicăm, am putea spune că asta
ar fi o problemă de comunicare? Ne cunoaștem ca să spun așa dar nu am legat relații de prietenie
încă…Dar cine știe? Probabil că niciodată nu e prea târziu și lucrurile se pot schimba oricân d
între noi”.
Comportamentul dedus din răspunsurile intervievaților subliniază formarea relațiilor
interumane din cadrul unui grup social. Astfel, iau naștere principalele categorii interumane
întâlnite frecvent în dinamica grupurilor. Relațiile cognitive , în care membrii grupurilor încearcă
să colecteze cât mai multe informații despre ceilalți componenți ai grupului său, să cunoască
preferințele sau modul de viață al celorlalți, astfel se decide dacă este acceptat sau nu: „Suntem
foarte diferiți. Am coleg i care ascultă manele, și am alții care ascultă numai rock. Se râde, se
glumește pe chestia asta, sunt glume acide, dar sunt glume. Nu ne dăm la o parte pentru
preferințele noastre, nu, e ok. Îmi place că e unitate în diversitate. Suntem atât de diferiți ș i totuși
uniți”. (interviul nr 4)
Pe de altă parte, amintim de relațiile comunicaționale, în care oamenii comunică unii cu
alții, fac schimb de informații pentru ca grupul să funcționeze normal: „ În grupa mea, s -au
format mici „bisericuțe” de câte 4 -5 stu denți și fiecare comunica mai mult cu cei din grupulețul
din care făcea parte, însă în ce privește cursurile sau temele pentru seminar pe care le aveam de
realizat se comunica destul de ușor și reușeam să ne mobilizăm în grupul mare”. (interviul nr 16).
Se observă că există unele deficiențe de comunicare, însă grupul reușește să rămână uniform
atunci când situația cere acest lucru. În cazul tuturor celor 24 de intervievați s -a constatat că
există o comunicare eficientă la nivel de grup, membrii reușind să a jungă la un acord comun
pentru a -și îndeplini scopul care îi leagă.
Celălalt tip de relații care se formează sunt reprezentate de relațiile afectiv -simpatetice, în
care oamenii se apropie unii de alții sau se resping. Acest gen de relații este relevant în
comportamentul studenților întrucât astfel se explică „bisericuțele” formate în interiorul grupului
mare, de care amintea intervievatul numărul 16. Relațiile de acest tip, bazate pe simpatie sau
antipatie sunt relativ normale în cadrul unui grup, dar depin de și de mărimea grupului. Consider
că în cadrul studenților grupul este unul de dimensiuni mai mari și este obișnuit ca acest gen de
comportament să se manifeste în interiorul grupului deoarece oamenii au personalități diferite,
38 puncte de vedere diferite, adesea contradictorii, unii se simt mai apropiați de alții pentru că se
aseamănă cu ei, iar pe alții îi resping pentru că nu se identifică cu ei și adesea le devin indiferenți
sau în cel mai rău caz, antipatici.
În ceea ce peiveste tema: trăsături comune la nivel de grup , răspunsurile intervievaților s –
au dovedit a fi foarte variate. Pentru a găsi motive rezonabile în ceea ce privește unitatea
grupului am urmărit răspunsurile la întrebarea numărul 10. Din cei 24 de subiecți, 15 au găsit ca
trăsătură comună între propria persoană și membrii grupului din care fac parte, criteriul principal
după care s -a format grupul, anume scopul principal concretizat în finalizarea studiilor
superioare cât și domeniul de activitate ales. Acesta a reprezentat legătura părinc ipală pe care
subiecții au identificat -o între ei și ceilalți mambri ai colectivului. Ceilalți 9 intervievați au
enumerat varii motive care îi face să se simtă pe linie similară cu colegii lor de facultate, cum ar
fi: tinerețea, vârsta, încrederea, speranț a într -un viitor mai bun, respectul reciproc, ambiția,
perseverența, originalitatea, creativitatea, ambiția, umorul, prietenia, nebunia sau distracția:
„Suntem toți o apă și -un pământ. Adică toți suntem ciudați, râdeam că fiecare are sporul lui, o
păsărică două, trei, șapte, un stol, mai mult. Fiecare e ciudat , diferit și ne place mult chestia asta.
Toți suntem săriți. Umorul, nebunia, respectul reciproc, ajutorul reciproc, că ne ajutăm mult,
astea cred că ne leagă”. (interviul nr l4). De asemenea, au fost 2 intervievați (12 și 14), care au
afirmat inițial că nu consideră că ei, personal, au lucruri în comun cu colegii de facultate, însă
afirmația aceasta inițială s -a contrazis în cele din urmă prin faptul că au concluzionat că centrul
de interes comun este facultatea și domeniul ales. Din acest motiv am considerat că toți cei 24 de
subiecți s -au regăsit în grupul din care fac parte și au reușit să se identifice cu el datorită faptului
că au găsit puncte comune între ei și ceilalți membri.
In ceea ce privest e a treia subtemă: dorința de a petrece cât mai mult timp în cadrul
grupului, am considerat că această dorință de a te afla cât mai mult timp în cadrul grupului se
poate observa dacă se urmăresc răspunsurile la întrebarea numărul 10 deoarece se analizează
comportamentul studenților pe perioada pauzelor, respectiv dacă aceștia sunt dornici de a împărți
cu colegii lor chiar și pauza de masă sau dacă sunt dispuși să meargă împreună cu aceștia în oraș.
Totodată am considerat că dacă studenții merg să mănânce îm preună și petrec timp și în afara
orelor de curs, ajung să se cunoască mai bine și să se formeze acele tipuri de relații despre care
am amintit mai sus. Urmărind răspunsurile respondenților de la întrebarea numărul 10, am
obținut un bilanț de 22 la 2, adic ă 22 din 24 au afirmat că merg la cantină sau în oraș în compania
39 colegilor de la facultate, iar restul de 2 respondenți au răspuns negativ, recunoscând că nu petrec
timp cu colegii în afara orelor de curs. Cei 22 de intervievați care au răspuns pozitiv au confirmat
prin răspunsurile lor faptul că le face plăcere să ia masa cu colegii sau să petreacă pauzele dintre
cursuri plimbându -se prin parcuri, dacă hotărăsc că să nu meargă la masă în momentele
respective. Aceste afirmații conduc la ideea de unitate a grupului nou format și întăresc
concluziile la care am ajuns anterior prin analiza punctelor comune din cadrul grupului și la
dificultatea de identificare cu întregul. Au fost făcute afirmații conform cărora programul nu le
permite să ia masa împreună, îns ă nu este vorba aici de faptul că nu ar exista dorința de a sta cu
colegii în afara orelor de curs. În tabăra cealaltă, cea a diferențelor, s -au încadrat 2 intervievați
din cei 24, intervievatul 15 și intervievatul 23. Răspunsurile acestora demonstrează fa ptul că
integrarea în cadrul grupului nu a fost făcută, aceștia fiind izolați într -un fel sau altul de restul
colegilor, în sensul că nu petrec foarte mult timp cu colegii lor sau nu au legat prietenii foarte
strânse, ci doar o relație rece, formată de nev oie, aceștia aflându -se în cadrul grupului datorită
scopului comun despre care amintisem inițial.
Cea de a doua temă se referă la relațiile din cadrul grupului. În cadrul primei subteme:
baza unei relații de prietenie, am urmărit răspunsurile oferite de in tervievați la întrebarea 14,
pentru a vedea care sunt criteriile pe care subiecții noștri își întemeiază o relație de prietenie în
general. Conform criteriilor enumerate este ușor a înțelege faptul că noii lor colegi de facultate le
vor deveni prieteni dac ă respectă aceste criterii. Conform principiilor personale de a face o
selecție, grupul se uniformizează sau întampină dificultăți în ceea ce privește omogenizarea sa.
Astfel, pentru toți cei 24 de intervievați, o relație de prietenie este bazată în primu l rând pe
respect, încredere și sinceritate. Aceste trei atribute au fost amintite într -o ordine similară, de toți
cei 24 de respondenți. Cu toții își doresc ca într -un prieten să -și pună toată nădejdea și să știe că
poate apela la el în orice situație dat orită faptului că este o persoană de încredere pe care se poate
baza în momentele dificile. De asemenea s -a menționat că într -o prietenie este nevoie să faci
compromisuri pentru ca lucrurile să meargă bine: „Cred că trebuie să mai faci și anumite
compromi suri si fiecare persoana trebuie sa mai lase de la ea pentru a crea o atmosferă plăcută,
în cadrul colectivului de la facultate”. (intervievatul 5). Conform acestor criterii se dezvoltă și
relațiile din cadrul grupului format la facultate. De aici iau nașt ere acele relații de simpatie –
antipatie, mai întâi oamenii se cunosc între ei, comunică și se apropie sau se distanțează în
funcție de cât de mult sunt respectate standardele impuse de fiecare în parte.
40 Ultima problemă care se dorește a fi analizată con stă în recunoașterea în cadrul grupului,
anume să vedem cum conștiientizează fiecare că este perceput de ceilalți mebri ai grupului.
Acest lucru accentuează de asemenea ideea de integrare despre care tot am vorbit pe parcursul
analizei noastre, fapt pentru care se dorește a se confirma acest aspect. Din acest motiv, am
utilizat răspunsurile oferite de intervievați, la întrebările 15 și 16. Toți cei 24 de intervievați au
răspuns pozitiv la întrebarea 15, în care li se cerea să spună dacă se consideră persoan e respectate
în cadrul facultății. Deși unii au considerat că „respectul” este ceva mult mai profund decât
relațiile colegiale din cadrul facultății, totuși și -au adaptat răspunsul afirmând că atâta timp cât
fiecare își vede de treaba lui, se consideră că este vorba de respect reciproc: „Respectată…ce
înseamnă respectată, să -și scoată colegii pălăria când trec pe lângă ei? Iar dacă nu ești respectat
aruncă cu roșii? Cred că e un cuvânt cam pretențios…Nu am nicio problemă cu nimeni și în
general, mă înțe leg bine cu persoanele pe care le cunosc, cu cât le cunosc mai bine cu atât mă
înțeleg mai bine cu ele deci presupun că există așa o stare de respect reciproc între toți oamenii
cu bun simț”. (intervievatul 20)
În ceea ce privește întrebarea 16, s -au înreg istrat 16 răspunsuri pozitive, care evidențiază
popularitatea individului în cadrul grupului din care face parte, iar restul de 8 răspunsuri, s -au
înregistrat ca fiind negative întrucât 3 dintre cei 8 respondenți au considerat cadrul mult prea
larg, susțin ând că nu sunt cunoscuți în toată facultatea ci doar în cadrul grupei din care fac parte:
„Când ai spus în cadrul facultății cred că deja ai dat un cadru prea mare, adică nu cred că este
cineva care este recunoscut la nivel de facultate ca un bun prieten”. (intervievatul 20)
În final, s -a observat că la o privire în ansamblu asupra celor 24 de interviuri realizate,
subiecții au reușit să se integreze în cadrul unui grup și să se identifice ca membri ai acestuia.
Dacă inițial au existat probleme de comunicar e în cazul persoanelor mai tăcute sau mai timide, s –
a observat că și acestea au ajuns să cunoască membrii grupului, să se adapteze în noul mediu și
să lege relații, să socializeze. Faptul că în pauze, studenții merg la cantină, în oraș sau în parcuri
demon strează ipoteza conform căreia studenții fac parte dintr -un grup, ei conștientizând acest tip
de relații întrucât sunt lucruri care îi leagă mai mult sau mai puțin. Cu toții au venit în București
să își finalizeze studiile superioare și se simt pe aceeași pistă cu colegii lor întrucât alegerea lor
de a studia un domeniu sau altul este comună, ceea ce înseamnă că au aspirații și scopuri
comune. Comunicarea și timpul petrecut în cadrul grupului conduc la inchegarea unor prietenii
în cadrul grupului, membrii a cestuia apropiindu -se foarte mult și identificându -se ca fiind parte
41 integrantă a grupului respectiv. Respectul din partea colegilo de care se bucură fiecare tânăr, cât
și trăsăturile care îi evidențiază în cadrul facultății și îi face recunoscuți de către ceilalți din jurul
lor centrează în atenția noastră poziția tânărului în noul său mediu social. Toate aceste lucruri
arată că premisa de la care am plecat pentru a arăta că studenții reprezintă un grup social, poate fi
considerată validă.
In continuarea a cestei parti a interpretării interviurilor ma voi opri si asupra impactului
facultății asupra individului, utilitatea studiilor universitare și dacă ar fi puși din nou în fața
aceleiași alegeri, ar acționa la fel? Astfel, imi propun să observ dacă au fost dezamăgiți sau
mulțumiți de alegerea făcută, dacă le -a satisfăcut așteptările.
Având celelalte trebuințe deja satisfăcute, aceste două întrebări urmăresc să afle dacă s -au
împlinit necesitățile de autoactualizare. Oamenii sunt un set de capacități fizice, psihice,
intelectuale de acțiune perfectibilă continuu. Activitatea noastră actualizează mereu aceste
capacități, confirmându -le și dezvoltându -le totodată. Maslow sugerează că autoactualizarea –
funcționarea efectivă a posibilităților individuale – reprez intă una dintre necesitățile
fundamentale, specifice omului.
La întrebarea în ceea ce privește măsura în care studiile superioare de până acum au
ajutat la dezvoltarea capacității de gândire critică și la pregătirea pentru viitorul profesional dar
și cot idian, răspunsul a fost majoritar: toți au recunoscut că facultatea i -a ajutat să se dezvolte.
Diferența constă în direcțiile dezvoltării.
Această teză are și un complementar. Pe măsură ce o serie de nevoi fundamentale sunt
satisfăcute, se blochează, deve nind manifeste, nevoile din clasele superioare. Teoria lui Maslow
susține ideea extrem de importantă a creșterii și evoluției umane . Varietatea umană se datorează
nu atât existenței unei naturi umane variabile, cât manifestărilor diferite, în condiții deos ebite, ale
aceleiași naturi.
Intervievatul numărul 1 a răspuns că „ Totul se învață în timp și depinde numai de noi
cum vrem să evoluăm. Capacitatea de gândire clar mi -am dezvoltat -o pentru că văd lucrurile
dintr -o altă perspectivă și pot spune, mai coer entă decât înainte.” La această dezvoltare
contribuie și locul în care trăiești: „Dacă trăiești în București înveți multe lucruri atât date,
informații cât și despre oameni în general. Trăiești în diferite colective și te porți ca atare.
Trebuie să te inte grezi, altfel nu ai nicio șansă.”
42 Factori de care se ține cont sunt, în general, următorii: mentalitățile diferite, nivelul
studiilor, obiceiurile specifice mediului formează persoana. Toți acești factori duc spre o
maturizare personală și desigur și spre o gândire mai critică. Această gândire ajută la împlinirea
necesității actualizării.
Facultatea completează treptele urmate în dezvoltarea personală de oameni: „Eu consider
că în liceu se pun niște baze generale, dar nu poți să faci nimic după ce termini liceul, absolut
nimic. Ce faci? Te duci și vinzi pâine, la alimentară.”; (interviul nr.3) „Facultatea asta, câștigul ei
este reprezetat de oameni: faptul că ne cunoaștem noi între noi e cel mai important lucru și o
știm…dacă întâmpinăm o problemă putem ap ela la un coleg de -al nostru sau să știm unde să
căutăm că asta e foarte important.” (interviul nr. 2).
Educația universitară ajută la dezvoltarea personală, ajută la o privire de ansamblu: „Fără
studii ești ca și cum n -ai avea un ochi, ai merge, te -ai lov i…. pe când așa….poți vedea mult mai
departe și în profunzime….. Nu am vrut niciodată să mă zbat în mediocritate și de aceea a trebuit
să învăț….” (interviul nr. 8). Studiile superioare îți favorizează accesul la anumite informații la
care poate al tfel nu ai acces.
La următoarea întrebare: „Dacă ar trebui să faci din nou aceeași alegere, ce alegere ai
face?”, în afară de două persoane care au spus că regretă alegerea, și alte trei care ar schimba
facultatea, dar ar păstra orașul, toți ceilalți au r ăspuns că nu au regrete și că așteptările le -au fost
confirmate: „Oricui aș da sfatul să vină să se dezvolte din toate punctele de vedere în București,
pentru că nici un oraș nu se compară cu el, oricât am încerca să spunem contrariul. Indiferent
unde vei ajunge să locuiești, este important să faci facultatea într -un oraș mare, să profiți la
maxim de anii studenției.” (interviul nr. 12)
Deși pare un paradox, adevăratul progres al ființei se realizează nu prin satisfacerea
completă a trebuințelor ci tocmai d in aspirația către satisfacerea lor . De aceea este necesar să
existe un raport de echilibrare dinamică între satisfacere și lipsa actualizării.
În ceea ce privește orașul, toți cei intervievați susțin că este greu să te acomodezi, dar
odată ajuns aici mer ită: “Și dacă mi -ar cere cineva părerea l -aș sfătui să vină în București pentru
că deși e mai nasol la început, până la urmă da te descurci că dacă o luăm așa oriunde este greu
dacă ești departe de casă. Cred că și în alt oraș aș întâmpina unele dificultăț i până m -aș obișnui.”
(interviul nr. 23).
43 Reflectii
În timpul realizării proiectului am avut o primă experiență profesională. Efectuarea
interviurilor a fost singura ocazie în care am luat legătura cu studenții din punct de vedere
profesional. Din a cest motiv am întâmpinat anumite dificultăți în ceea ce privește grila de
interviu întrucât unii intervievați considerau că întrebarea respectivă nu este relevantă sau
pierdeau semnificația. În acest sens, a fost necesară adăugarea unor întrebări supliment are și
adaptarea grilei de interviu la persoanele intervievate.
Din anumite puncte de vedere m -am regăsit și eu în răspunsurile celor intervievați,
deoarece, nefiind din București, cu aceleași probleme m -am confruntat și eu în momentul în care
am venit aic i pentru a studia. La fel ca și cei intervievați, și mie mi -a fost greu până m -am
acomodat cu noul stil de viață din București, fapt ce a reprezentat un impediment în adaptarea la
noile condiții.
Am observat că a contat și mediul în care am luat interviur ile. Astfel, interviurile au fost
luate în sălile de curs au permis obținerea unor răspunsuri mult mai ample decât cele realizate în
alte medii, cum ar fi cafenele, cofetării, parc, etc. Un obstacol a venit din partea celor
intervievați, în sensul că o par te dintre subiecți nu au fost comunicativi și a trebuit să insist
pentru a obține răspunsurile relevante pentru aceasta tema.
Pe de altă parte, am reușit să cunosc din altă perspectivă studenții, am aflat motivațiile
intrinseci care i -au determinat în ale gerile lor ajungand la concluzia ca aceste detalii nu le -as fi
observat prin simpla analiză a comportamentului lor.
44 CONCLUZII
Tinerii de 18 ani care vin în București pentru stud ii superioare, se separă de vechiul grup
familial, fiind nevoiți să se adapteze în noul mediu, având un singur obiectiv: realizare de sine.
Pentru atingerea scopului, apartenența la un nou grup este vitală, toți cei 24 de studenți,
menționând acest lucru. Instinctiv, insatisfacția împinge oamenii spre găsirea unei soluții de
stopare a acestui sentiment de neîmplinire, aspirațiile pe care le pot avea, pot fi de ordin
profesional, personal, diferitele obstacole survenite sunt trecute însă cu brio în momentul în care
trăsăturile și interesele din noul grup devin comune. Acest lucru a confirmat teoria lui Maslow în
ceea ce privește satisfacerea nevoilor.
La o privire în ansamblu asupra celor 24 de interviuri realizate, subiecții au reușit să se
integreze în c adrul unui grup și să se identifice ca membri ai acestuia. Dacă inițial au existat
probleme de comunicare în cazul persoanelor mai tăcute sau mai timide, s -a observat că și
acestea au ajuns să cunoască membrii grupului, să se adapteze în noul mediu și să l ege relații, să
socializeze. Faptul că în pauze, studenții merg la cantină, în oraș sau în parcuri demonstrează
ipoteza conform căreia studenții fac parte dintr -un grup, ei conștientizând acest tip de relații
întrucât sunt lucruri care îi leagă mai mult sa u mai puțin. Cu toții au venit în București să își
finalizeze studiile superioare și se simt pe aceeași pistă cu colegii lor întrucât alegerea lor de a
studia un domeniu sau altul este comună, ceea ce înseamnă că au aspirații și scopuri comune.
Comunicarea și timpul petrecut în cadrul grupului conduc la inchegarea unor prietenii în cadrul
grupului, membrii acestuia apropiindu -se foarte mult și identificându -se ca fiind parte integrantă
a grupului respectiv. Respectul din partea colegilo de care se bucură fi ecare tânăr, cât și
trăsăturile care îi evidențiază în cadrul facultății și îi face recunoscuți de către ceilalți din jurul lor
centrează în atenția noastră poziția tânărului în noul său mediu social.
Din datele prezentate mai sus, observăm că o parte din tre intervievați se ocupă doar de
facultate, fiind astfel o discordanță între mediul informal și mediul universitar. Cei care lucrează
în domeniul specializării pe care au ales -o, dar și cei care fac parte dintr -o asociație studențească
sunt foarte puțini, ceea ce ma face să concluzionez că există o concordanță minimă între mediul
informal și mediul universitar. Însă, majoritatea celor care lucrează au drept scop independența
financiară, practic îndeplinirea nevoilor de bază, la Maslow, prin câștigul financ iar, fără a -și
continua perfecționarea din mediul univeristar.
45 Alegerea vocațională reprezintă pentru tineri o problemă primordială, deoarece aceștia se
află tot timpul în căutare de activități care să le stârnească interesul și de domenii care să se
pliez e după personalitățile și abilitățile ce le dețin și de cele mai multe ori deciziile sunt luate în
urma a ce deprind din cadrul familiei, al mediului în care viețuiesc sau studiilor pe care le
urmează. De asemenea asupra alegerii viitoarei cariere un rol important îl joacă și influențele ce
vin din partea părinților, care uneori exercită presiuni prea mari asupra copiilor fără să ia în
considerare faptul că unele planuri ale lor depășesc capacitățile fizice și intelectuale ale acestora.
Planul carierei tre buie să fie bine delimitat și definit, tinerii trebuie să aibă în vedere mai multe
oportunități, astfel încât să nu existe o discrepanță prea mare între ceea ce ei au învățat de -a
lungul facultății și cerințele pieței de muncă, care se află într -o continuă schimbare. În concluzie,
majoritatea și -au confirmat așteptările, i -ar sfătui pe alții să își încerce limitele și să încerce
Bucureștiul.
46 BIBLIOGRAFIE
1. BONCHIȘ, Elena, SECUI, Monica, Psihologia vârstelor, Oradea, Ed. Universității di n Oradea,
2004
2. BURCU, Aurelian, Piramida trebuințelor umane, Cluj, Fundația Mercur, 2003
3. CHELCEA, Septimiu, Inițiere în cercetare sociologică, București, Comunicare.ro, 2004
4. DUMAZEDIER, Joffre, Current problems of the sociology of leisure, Interna tional Social
Science Journal, 1960, 4(4)
5. DUMAZEDIER, Joffre, Leisure and the social system, in J. F.Murphy (ed.), Concepts of
Leisure, Editura Englewood Cliffs, NJ, 1974
6. DE VISSCHER, Pierre, NECULAU, George, (coordonatori), Dinamica grupurilor, Buc urești,
Polirom, 2001
7. ERIKSON Erik, Identity: Youth and Crisis, Norton, New York, 1968
8. GARY, Johns, Comportament organizațional, Ed. Economică, București,1998
9. HAYES, Nicky, SUE, Orrell, Introducere În psihologie, București, Editura All Educational
S.A, 1997
10. HOGG, Michael, ABRAMS Domini, Social Identifications: A Social Psychology of
Intergroup Relations and Group Processes, Routledge, London, 1988
11. MATTHEWS, Gerald, DEARY, Ian, WHITEMAN, Martha, Psihologia personalității, trad.
Dana Ligia I lin, Iași. Editura Polirom, 2005
12. MÂNZAT, Ion, Psihologie Transpersonală, București, Antet, 2002
13. Moser, Gabriel, Introducere în psihologia mediului, Iași, Ed. Polirom, 2003
14. SCHULTZ, Duane, Theories of personality, Pacific Grove, California, Edit ura Brooks/Cole,
1986
15. SILLAMZ Norbert, Dicționar de Psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2009
16. TAYLOR Charles, The Sources of the Self: The Making of the Modern Identity, MA:
Harvard University Press, Cambridge, 1989
17. TRAN, Vasile, Te oria comunicării, București, Comunicare.ro, 2003
18. ZAMFIR, Cătălin et all, Atitudini, valori și condiții de viață în mediul studențesc, București,
Centrul de Informare și Documentare Economică, 1992
47 19. ZAMFIR, Cătălin , Psihologia organizării și a condu cerii, Cluj, Ed. Republica Socialistă
România, 1974
20. ZLATE, Mielu, ZLATE, Camelia, Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, București,
Editura Politică, 1992
21. ZLATE, Mielu, Eul și Personalitatea, București, Trei, 2002
22. ZOLTAN, Bogathi, Manual de psihologia muncii și organizațională, Ed. Polirom, Iași, 2004
48
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ: [621619] (ID: 621619)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.