PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ [617086]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
ADMINISTRA ȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. Univ. Dr. Opariuc Dan Cristian

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
ADMINISTRAȚIE PU BLICĂ

IMAGINEA INSTITUȚIEI PUBLICE
“POLIȚIA LOCALĂ ”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. Univ. Dr. Opariuc Dan Cristian

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

CUPRINS
Introducere ………………………………..………………………………………… ………..1

Capitolul I
Rolul si importanta activității de promovarea a imaginii instituției
I.1. Promovarea imaginii instituției prin intermediul comunicării instituționale ………… ……..2
I.1.1. Conceptul de promovare a instituțiilor publice .…………………………………… ……4
I.1.2. Campania de promovare ………………………………………………………………… 6
I.1.3. Metode și tehnici de promovare a instituțiilor publice …………………………….… ….6
I.2. Conceptul de imagine a instituției publice ……………………………………… ……….11
I.2.1. Identitatea instituțională ……………………………………………………………….. 13
I.2.2. Formarea imaginii instituției ………………………………………………………..… 14
I.2.3. Cauze și consecințe ale imaginii negative a instituțiilor publice ………………..…….. 15
I.3. Rolul si importanța promovăr ii instituției publice………………………………. …………………. ..16
I.4. O ultimă concluzie ……………………………………………………………………………………………. …17

Capitolul II
Internet ul – instrum ent de comunicare si promovare a instituți ei publice
II.1. Servicii administrative electronice ……….. ………. ………………………………… ……………… …19
II.1.1. Implementarea conceptului “e -Government” ………………………………………. …19
II.1.2. Componentele principale e-Government …………………………………………….. 20
II.1.3. E-Government la nivelul României …………….. …………………………………………….. ………22
II.1.4. Crearea unei imagini virtuale a instituției publice . ……………. ………………………. ……….24
II.2. Internet -ul și importanța lui lui în promovarea imaginii instituției publice …………. ……..24
II.3. Informatizarea administrației publice ……………………….. …………………… ………. ………… ….25
II.4. Internetul – premisa pentru informarea corectă a cetățeanului…. …………………………… …28
II.5. O ultimă concluzie ………………………………………………………………………………. ………….. ..28

Capitolul III
Activitatea de promovare a imaginii instituției publice .
Studiul de caz: Imaginea Poli ției Loc ale
III.1. Noțiuni privind atribuțiile și sarcinile s erviciului public local ale Poliției Locale ……..30
III.2. Atribuțiile și îndatorir ile structurilor component ale Poliției Locale din România ……..30
III.2.1. Prevederi cu caracter de dispoziții generale ………. …………………………… …………………. 30
III.2. 2. Atribu țiile personalului cu funcții de conducere al stru cturilor Poliției Locale ………. 31
III.2.3. Atribuțiile,sarcinile și îndatoririle structurilor organizatorice ale Poliției Locale …….36
III.3. Trăsături caracteristice ale măsurilor polițienești …………………… ………………………….. …37

Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. ………….. 39
Referințe bibliografice ……………………………………………. ………………………….. ………….. ………..40

1
Introducere

Prin prezenta lucrare s -a încercat dezvoltarea conceptului de “imagine public ă” prin
internet , accentul fiind pus pe cadrul institu ăional și organiza țional. Subiectul propus este
destul de controversat și prin prisma acestui lucru , noțiuni precum organiza ție, institu ție și
imaginile pe care acestea și le creeaz ă, imagini foarte importante în societatea de ast ăzi, au fost
dezvoltate și prezentate pentru a putea crea un ansamblu lesne de înteles a fenomenului în
contextul schimb ărilor sociale de ast ăzi.
Internetul reprezintă un spațiu foarte important, în special în zona de comunicare,
informare, pe care trebuie sa îl acopere instituția. Avantajele utilizarii internetului sunt
urmatoarele: este un mijloc de comunicare eficient si rapid; ajunge aproape în orice colț al
lumii; publicațiile electronice reprezintă o cale rapidă de informare; iar instituțiile le pot u tiliza
pentru promovarea valorilor proprii; pagina Web este cel mai ieftin mijloc de a face cunoscuta
instituția, este 24 de ore din 24 la dispoziția celor interesati si nu exista limite de spatiu în
prezentarea informației (istoric, profil, activită ti, număr de angajați, domenii de activitate, tip
de servicii etc.) Astfel instituțiile sunt conectate la rețeaua internațională de informare. Este un
procedeu de a comunica în exterior la sute și chiar sute de mii de kilometri.
Capitolul I tratează noțiunile d e bază privind promovarea imaginii instituției prin
intermediul comunicării instituționale. De asemenea, prin acest capitol se conturează pașii în
formarea imagiinii publice precum și notiuni legate de imaginea instituțională împreună cu
diferențele dintre această imagine și cea a diferitelor produse și noțiuni referitoare la măsurile
necesare publicității instituționale.
Capitolul II analizează impactul social al organizațiilor și instituțiilor prin intermediul
imaginii pe care acestea și le formează on -line. De asemenea, în acest capitol am exemplificat
crearea unei imagini virtuale a administrației publice.
Capitolul III analizeaza conceptul de imagine a Inspectoratului General al Poliției
Române prin prezentarea planului de campanie de relații publice “Împreună pentru mai multă
siguranță ”. Pe parcursul acestui capitol, am prezentat site -ul Inspectoratului General al Poli ției
Române, cu ceea ce reprezintă el pentru comunitate și importanța existenței sale.

2
Capitolul I
Rolul si importanta activității de promovarea a imaginii instituției

I.1. Promovarea imaginii instituției prin intermediul comunicării instituționale

Imaginea instituției publice trebuie să fie corectă, astfel încât să realizeze o prezentare
global a instituției publice, a sarcinilor și atribuțiilor precum și a modului de organizare și
funcționare a acesteia pentru a conduce identificarea ușoară a rolului și a specificității.
Comunicarea instituțională este o comunicare extraorganizațională prin care instituția
din administrația public urmărește să -și întărească imaginea, să suscite în jurul ei un climat de
încredere și simpat ic din partea cetățenilor (Nedelea, 2008) .
Imaginile implicate în comunicare nu constituie numai reprezentări complexe asupra
indivizilor și organizațiilor care comunică, ci și asupra lumii în general, asupra instituțiilor,
posibilităților de cunoaștere, fluxurilor sociale informaționale, orizonturilor de interpretare,
asupra actului de comunicare însuși. Imaginile care se creează în toate domeniile vieții sociale
simplifică sau amplifică comunicarea prin faptu l că în jurul lor se cristalizează opinii, atitudini,
convingeri și în ultimă instanță acțiuni ale oamenilor.
Imaginea despre instituție nu depinde numai de organizația care emite mesaje. Astfel, o
organizație trebuie să acționeze pe mai multe direcții și pe termen lung, așa încât raporturile sale
cu “receptorii” sa fie pozitive și constructive.
Conceptul de comunicare instituțională este, după opinia specialiștilor, sinonim cu cel
de relații publice. Astfel, relațiile publice se reduc la comunicarea unilaterală cu publicul.
Relațiile publice sunt o activitate instituțională de construire a credibilității unui grup sau a unei
organizații aflate într -un raport de interese comune cu alte grupuri sau organizații și care
apelează la strategii d e comunicare pentru a obține validarea publică a acestor interese.
Instituția își poate crea propria identitate legând -o de tipul de evenimente aferente
domeniului de activitate, precum si pe cele care le sprijin a financiar. Un eveniment poate fi
organiza t în colaborare cu mai multe instituții sau de sine stătător. Un eveniment ireproșabil
organizat și bine mediatizat aduce un surplus de credibilitate institușiei sau, în cazul institușiilor
lipsite de imagine, le scoate din anonimat.
În prezent, pe plan mo ndial, se poate vedea foarte clar că domeniul specific al
comunicării se structurează din ce în ce mai bine în sectorul public (Zbuchea, Pînzaru, &
Galalae, 2009) .
Comunicării publice îi revine rolul de a convinge, că prin politicile instituționale
realizate, precum și prin deciziile publice adoptate, se urmărește un interes general, obținându –
se astfel adeziunea cetățenilor.
Cetățeanul trebuie să fie informat cu privire la existența și modul de funcționare a
serviciilor pub lice, trebuie ascultat când își exprimă nemulțumirea, trebuie să -i fie luate în
considerare dorințele și nevoile.
În literatura de specialitate întâlnim următoarele categorii de comunicare publică:
❖ comunicarea instituției prezidențiale;
❖ comunicarea guverna mentală: a guvernului, ministerelor și celorlalte structuri
subordonate guvernului;
❖ comunicarea parlamentară;
❖ comunicarea organismelor publice, altele decât cele incluse în cadrul
comunicării guvernamentale, precum și a întreprinderilor de interes public;
❖ comunicarea colectivităților teritoriale.
Cetățenii vin în contact cu instituțiile publice locale și, ca urmare, au nevoie să știe
cum se adresează pentru satisfacerea unui interes legitim, ce documente trebuie să completeze,

3
ce proceduri trebuie să urme ze. Instituțiilor publice locale le revine obligația de a pune la
dispoziția publicului informații cu caracter practic, de natură să facă cunoscute cetățenilor
regulile pe care trebuie să le respecte în demersurile lor, să înlesnească accesul acestora în
raport cu serviciile publice locale.
Utilizarea excesivă a tehnicilor publicitare , specifică îndeosebi in sectorului comercial,
trebuie privită cu prudență atunci când ne referim la comunicarea asupra serviciilor publice.
Instituțiile publice nu -și pot pu ne în valoare realizările în aceleași condiții în care o
societate comercială prezintă un produs oarecare (Zemor, 1995) .
Referitor la comunicarea instituției publice sunt justificate următoarele întrebări:
✓ Cum poate fi sensibilizat fiecare locuitor astfel încât să vadă eficacitatea echipei
din cadrul organizației administrative?
✓ Cum se poate comunica și informa cât mai transparent cu populația și cu mass –
media?
✓ Cum se poate ameliora în ansamblu imaginea administrației publice și a
funcționarului public?
O relație deschisă, de parteneriat, va ușura fluxul de informații în ambele sensuri.
Inițiatorul acestor relații trebuie să fie instituția administrativă, care are obligația să caute
modelele cele mai eficiente și specifice pentru realizarea acestui feed -back și pentru
cunoașterea resurselor locale.
Buna funcționare a comunicațiilor facilitează administrarea și controlul proceselor de
prestare, al operațiilor din care se compun diferitele procese și are un impact pu ternic asupra
comportamentului funcționarilor publici, a eficienței și oportunității în interacțiunile cu cele
mai diverse categorii de cetățeni.
Imaginea instituției trebuie să fie autentică, în sensul că aceasta trebuie sa se conformeze
identității insti tuției publice, adică să corespundă realității existente (Philip & Keller , 2008) . Un
rol important în crearea unei imagini instituționale pozitive îi revine autorităților publice
deoarece aceasta își poate promova acțiunile.
Instituțiile publice pot recurge la o paletă largă de tehnici și mijloace de comunicare
precum: publicații, broșuri specializate, afișaj, canale de televiziune, presă. Unele organizații
din sectorul public con cep și editează publicații ce au rolul de a informa cu privire la deciziile
adoptate, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice.
În categoria publicațiilor ins tituționale intră atât cele periodice, care tratează domenii
diverse din viața co lectivității (de tipul revistelor, al jurnalelor), cât și broșuri specializate ce
apar în anumite ocazii, tratând o anumită problemă sau un domeniu restrâns de activitate (de
exemplu buletine ale primăriei).
Publicațiile instituționale pot aborda o temati că diversă, precum: oportunitatea unor
lucrări publice, rolul și atribuțiile instituțiilor publice, existența și modul de funcționare a
serviciilo r publice oferite cetățenilor, evenimente (instituționale, culturale sau sportive).
Comunicarea publică se ref eră atât la schimbul și împărtășirea de informații de utilitate
publică, cât și la menținerea liantului social. Comunicarea cu rol de promovare reprezintă, în
realitate, un caz aparte, pentru că, deși literatura de specialitate o considera fără excepție ca
făcând parte din comunicarea externă, ea se desfășoară unilateral, dinspre instituția publică către
mediul exterior al acesteia. În această situație, nu mai sunt membrii organismului public cei care
întrețin legatura cu exteriorul, ci organizația ca insti tuție. Ea dă informații despre serviciile care
le oferă, încearcă să -și amelioreze imaginea de andamblu sau vrea sa facă cunoscute serviciile,
promovându -și valorile.
Comunicarea instituțională se referă la organizația însăși și împrumută stilul comunicări i
în masă. Organizația evoluează într -un mediu în care crearea unei identități proprii este din ce
în ce mai dificil de realizat. Pentru a reușii acest lucru ea trebuie să informeze și să încânte

4
publicul. Scopul principal al acestei comuncări îl reprezint ă crearea și menținerea unei imagini
favorabile în conștiința publică. (Petre & Nicola, 2009)

I.1.1. Concepul de promovare a instituțiilor publice

Promovarea este definită ca un program dirijat care include metode și tehnici de
comunicare, realizat cu scopul de a prezenta consumatorilor potențiali organizația și produsele
sale, pentru a comunica atributele importante ale produselor, de a facilita vânzarea acestora și
astfel de a contribuii la maximizarea efectelor pe t ermen l ung. În present, prin promovare se
urmărește în mod specific deschiderea și dezvoltarea unor canale comunicaționale cu clienții.
Promovarea în literatura de specialitate este destul de generală și pune accentul pe
aspectele funcționale ale conceptul ui. Activitatea de promovare are un impact hotărâtor asupra
eficienței activității unei instituții, respective asupra activității sale (Zbuchea, Pînzaru, &
Galalae, 2009) .
Deși este un termen larg răspândit publicul încă mai co nfundă promovarea cu
propaganda, publicitatea sau reclama. Termenul “propagandă ” ar putea fi considerat în anumite
situații un sinonim parțial al promovării în sensul că se folosește restricționat în unele context
neeconomice reprezentând o acțiune de răsp ândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o
concepție, un partid politic cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți .
Promovarea serviciilor publice urm ărește informarea reală și operativă a cetățenilor –
potențiali clienți, precum și formarea și menținerea unor relații pe termen lung cu aceștia.
Specificitatea serviciilor publice își pune amprenta asupra politicii promoționale, atât în ceea ce
privește conținutul activităților, cât și în mijloacele de promovare utilizate. Conținutul
activităților desfășurate se referă la “substanța” comunicațiilor, modul de realizare a acestora,
legătura cu segmental de consumatori (Andoniceanu, 2008) .
Promovarea se realizează prin intermediul comunicațiilor; cele interne sunt îndreptate
spre cetățeni aflați la fața locului, precum și spre diferitele categorii de personal, iar cele externe
către acele colectivități – țintă pe cate instituția publică dorește să le informeze.
Campania de promovare trebuie sa fie o acțiune de informare corectă a publicului larg
despre :
❖ obiectivele și sarcinile instituțiilor publice ;
❖ atribu țiile acestora conferite de lege ;
❖ metodele folosite în activitatea de aplicare a legii;
❖ succesele și eventual, cazurile mai deosebite finalizate cu ajutorul cetățenilor;
❖ dificultăți întâmpinate la locul de muncă.

Activitatea de promovare trebuie să se desfășoare regulat, după un anumit orar sau
periodic, în cadrul unor emisiuni distincte, apelând la mijloacele de informare în masă cu cea
mai mare audiență.
Promovarea serviciilor publice au un rol important în obț inerea de resurse financiare ca
și atragerea investitorilor economici, creatori de locuri de muncă și plătitori de taxe și impozite.
Promovarea serviciilor publice urmărește informarea reală și operativă a cetățenilor –
clienți potențiali, precum și formarea și menținerea unor relații pe termen lung cu aceștia.
Specificitatea serviciilor publice își pune amprenta asupra politicii promoționale, atât în ceea ce
privește conținutul activităților, cât și în mijloacele de promovare utilizate. Conținutul
activităților desfășurate se referă la „substanța” comunicațiilor, modul de realizare a acestora,
legătura cu segmentul de consumatori etc. (Nedelea, 2008)
În cea mai mare parte, promovarea se realizează prin intermediul comunicațiilor. Cele
interne sunt îndreptate spre cetățenii aflați la fața locului, precum și spre diferitele categorii de

5
personal (funcționari publici), iar cele externe către acele colecti vități -țintă pe care instituția
administrativă dorește să le informeze și să le influențeze.
Strategia promoțională în administrația publică include acțiuni centrate, în prezent, pe
tema comunicării externe. Acest lucru corespunde unei evoluții recente, c ăci, timp îndelungat,
sectorul public a considerat că această comunicare este de ordin administrativ. Pentru a
exemplifica, amintim cazul „Jurnalului oficial” („Journal Officiel”) întâlnit în Franța și care
reprezintă un organ și de publicitate, și de info rmare. Or, cum toată lumea trebuie să respecte
legea, instituțiile publice nu consideră că ar avea misiunea să -și dezvolte comunicarea (Hermel,
1995) .
Promovarea unei imagini pozitive (dezirabile) constituie un element esențial al
afirmării instituției de administrație publică, obiectiv important al strategiei de marketing al
organizației.
Prin acțiunile de promovare se configurează o imagine a instituției de administrație
publică, mesajele transmise trebuind să conțină o reprez entare cât mai fidelă a realității.
Autenticitatea mesajelor emise de instituțiile publice se impune în relația acestora cu cetățenii,
relație care este firesc să se întemeieze pe încredere și respect reciproc. Folosirea excesivă a
tehnicilor publicitare , precum și deturnarea promovării publice către anumite interese
electorale, particulare, ar avea drept consecință deformarea realității prezentate, cu efecte
negative în ce privește imaginea instituției și eficacitatea acțiunilor întreprinse.
În cazul adm inistrației publice, este normal ca publicul să aibă cunoștințe despre ce se
desfășoară în interiorul instituțiilor statului, motiv pentru care campania așa-zisă de promovare
trebuie să fie o acțiune de informare corectă a publicului larg despre:
 obiectivu l și sarcinile instituțiilor publice;
 atribuțiile acestora conferite prin lege;
 metodele folosite în activitatea de aplicare a legii;
 Dificultăți întâmpinate în muncă.
 succesele și, eventual, cazurile mai deosebite finalizate cu ajutorul cetățenilor;
Activitatea de promovare / informare trebuie să se desfășoare regulat, după un anumit
orar sau periodic, în cadrul unor emisiuni distincte, apelând pentru aceasta la mijloacele de
informare în masă cu cea mai mare audiență.
Promovarea / comunicarea publică ce se îndepărtează de realitate, de adevăr, va pierde
orice autenticitate, sporind neîncrederea populației în administrație .
Pentru a face cunoscută existența serviciilor publice, pentru a determina utilizarea
acestora de către cetățeni, instituțiile publice recurg la diverse tehnici de promovare, acordând o
atenție deosebită conținutului mesajelor, tipului de limbaj folosit, modalităților de realizare a
acțiunilor promoționale, mijloacelor alese pentru transmiterea mesajului. Eficacitatea unei
acțiuni promo ționale presupune determinarea unui obiectiv clar, specific, în funcție de grupul de
cetățeni vizați prin acțiunea respectivă.
Nu trebuie neglijat nici faptul că acțiunile de promovare a serviciilor publice locale au
un rol important în obținerea de resurse financiare, ca și în atragerea investitorilor economici,
creatori de locuri de muncă și plătitori de taxe și impozite locale.
Adevăratul obiectiv al celui ce transmite un mesaj este acela de a se asigura că publicul
vizat află despre ofertă, crede că va simți beneficiile despre care se vorbește și este determinat
să acționeze.
Campaniile de promovare sunt considerate de cele mai multe ori drept comunicații cu
character persuasiv (față de cele care au character informative ori educativ), iar strateg ia de
comunicare a unei organizații cuprinde o combinație originală de publicitate, vânzări personale,
promovarea vânzărilor, relații publice și marketing direct (exemplu: poșta electronică,
telemarketing).

6
I.1.2. Campania de promovare

Promovarea trebuie sa fie un proces riguros proiectat ce se va desfășura pe baza unor
planuri bine detaliate. Campaniile de promovare au în vedere atât interesele pe termen scurt al
organizației, cât și cele pe termen scurt. Observațiile făcute și concluzi ile desprinse vor fi
folosite pentru îmbunătățirea procesului promoțional și a campaniilor viitoare (Petre & Nicola,
2009) .
La baza promovării stau atât obiective de ordin cantitativ -economic, cât și de natură
calitativă, obiective socio -politice sau chiar culturale.
Mesajele transmise în cadrul campaniilor de promovare trebuie să fie clare, concise, să fie
convingătoare astfel încât să determine o schimbare a publicului țintă, cum ar fii reevaluarea
unor atitud ini, adoptarea unor idei noi, schimbarea comportamentului precum și implicarea în
diferite activități.
Prin intermediul promovării, o organizație poate atinge numeroase obiective care să
contribuie direct sau indirect la succesul său.
Obiectivele urmărite prin intermediul campaniilor se pot grupa astfel (Philip & Keller ,
2008) :
✓ Comunicarea cu publicul urmărește transmiterea de mesaje, informarea
publicului cu privire la ofertă și diverse programe sau acțiuni întreprinse de org anizație,
prezentarea noilor produse sau servicii oferite, obținerea unor informații sau opinii de la diferite
categorii ale audienței.
✓ dezvoltarea imaginii organizației are în vedere crearea, impunerea și dezvoltarea
imaginii instituției și a ofertei sal e
✓ Promovarea ofertei presupune creșterea încrederii publicului în instituție și
oferta sa, stârnirea interesului și a dorinței de încercare a ofertei.
✓ Educarea publicului -țintă urmărește influențarea modului de gândire și
comportamentul publicului.
Obiecti vele trebuie să stea la baza dezvoltării unor strategii eficiente. Strategia de
promovare poate fi promovată și implementată în totalitate de către companie, dar poate fi și
externalizată în totalitate.

I.1.3. Metode și tehnici de promovare a instituțiil or publice

Termenul de imagine public ă reprezintă conceptul generic care înglobează ansamblul
de manifestări referitoare la imagine. Personalitatea unei organizații se definește în funcție de
două caractere: cultura organizațională și imaginea publică. (Andoniceanu, 2008)
Promovarea se realizează prin intermediul comunicațiilor. Cele interne sunt îndreptate
spre cetățenii aflați la fața locului, precum și spre diferitele categorii de personal (funcționari
publici), iar cele externe către colectivități -țintă pe care instituția administ rativă dorește sa le
informeze și să le influențeze. (Nedelea, 2008)
Monitorizarea presei . Imaginea unei instituții în presă poate cuprinde, printre altele :
a) lista mediilor (scrise și audiovizuale) precum și numărul articolelor, al
informațiilor sau al emisiunilor care au fost monitorizate ;
b) datele care reflectă mediatizarea pozitivă /negativă /neutră ;
c) principalele tipuri de materiale publicate despre instituția respectivă, din punct
de vedere al genului jurnalistic (reportaj, interviu, știre).
Monitorizările radio și TV. Televiziunea reprezintă un canal mediatic spectacular, care
deține o însemnătate putere de seducție si acaparare. Ea asociază imaginea, sunetul, mișcarea,
textul cu anumite sentimente și trăiri pute rnice. Radioul este un mijloc de comunicare deosebit
de eficient, având drept cea mai importantă calitate, deplasarea sa.

7

Reclama reprezintă mesajul pentru a cărui difuzare organizația administrativă publică
plătește unei instituții de presă, identificân du-se astfel cu acel mesaj și urmărind să informeze
sau să convingă un anumit public.
Reprezentanții din sistemul administrativ care cumpără spațiu sau timp de emisie cu
scopul de a plasa anumite mesaje au controlul (pentru că plătesc) asupra conținutulu i și formei
de difuzare.
Printr -o publicitate atent concepută (de exemplu, prin mediatizarea unor soluționări
pozitive ale problemelor unor cetățeni ce au depus plângeri sau solicitări către un serviciu
public sau altul, a restructurării unor servicii, schimbării unor lideri corup ți), repetată și
difuzată, prin cât mai multe medii de presă, se poate crea o nouă imagine instituției de
administrație publică, atrăgându -se astfel atenția cetățenilor că ceva totuși se schimbă. Este
foarte important însă ca această publicitate să se fac ă pe baze reale și să fie confirmată prin
fapte.
Informația de interes public este orice informație care privește sau rezultă din
activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau
de modul de exprimare.
Toate informațiile produse și/sau gestionate de autoritățile și instituțiile publice sunt
informații publice. Informațiile de interes public sunt atât cele care privesc activitatea unei
autorități sau instituții publice (indiferent de autorul informației), c ât și cele care rezultă din
activitățile respectivei instituții. Informația publică nu depinde de suportul, forma sau de modul
de exprimare. Autoritatea sau instituția publică pune la dispoziție sau transmite informațiile de
interes public din oficiu sau l a cerere.

Publicitatea este o formă de prezentare și promovare nepersonală a ideilor, bunurilor
sau serviciilor realizată de către un sponsor identificat . Publicitatea poate fi folosită pe termen
lung pentru a declanșa o reacție rapidă, devenind astfel cel mai convingător canal de
comunicare. (Nedelea, 2008)
Publicitatea reprezintă ansamblul acțiunilor și mijloacelor utilizate pentru a face
cunoscute și apreciate serviciile prestate de instituțiile administrației publice de către cetățeni.
Organizaț iile din sectorul public urmăresc să se apropie de cetățeni, prezentându -se ca
prestatori de servicii, ca gestionari ai fondurilor publice.
Aici trebuie însă să remarcăm anumite particularități ale publicității în sistemul
administrației publice. Astfel, acțiunile de comunicare întreprinse de instituțiile publice nu
trebuie confundate cu tehnicile publicitare utilizate în sectorul comercial.
Realizările organizațiilor administrative nu pot fi puse în valoare în aceeași manieră în
care este prezentat un pr odus comercial. În realitate, administrația publică, prin specificul său,
nu urmărește să vândă un produs, să obțină un profit, ci să informeze despre existența
serviciilor publice puse la dispoziția cetățenilor, să suscite adeziunea corpului social cu pri vire
la acțiunile de interes general întreprinse (ca urmare, termenul de publicitate , riscând să creeze
o imagine deformată a administrației publice, este substituit treptat prin cel de comunicare ,
eliminându -se astfel orice tentă mercantilă a mesajului administrativ).
În domeniul administrației publice, publicitatea nu vehiculează infor mații și nu
folosește mijloace pentru a -i face pe cetățeni să cumpere, ci încearcă să formeze în rândul lor
o impresie (imagine) favorabilă despre serviciul public și prestatorul lui. Ea trebuie să
evidențieze elementele tangibile (vizibile) ale serviciulu i public. (Andoniceanu, 2008)
În sectorul administrației publice, acțiunile publicitare vizează prioritar crearea unor
servicii publice noi sau ameliorarea substanțială a activității unor servicii publice preexistente.
Public itatea este prezentată în literatura de specialitate ca fiind „acea informație plasată
de o sursă exterioară în presă și pe care aceasta o preia pentru că are valoare de informare.

8
Anunțurile publice pot fii difuzate de instituțiile media interesate; ele p ot solicita ca
tipătirurile și panourile publicitare sa aibă diverse dimensiuni, durata spoturilor audio și TV.
În domeniul administrației publice, publicitatea nu vehiculează informații și nu
foloșeste mijloace pentru a -i face pe cetățeni să cumpere, ci încearcă să formuleze în rândul lor
o impresie favorabilă despre serviciul public și prestatorul lui.
Afișajul presupune orice formă de comunicare, printre care regăsim panourile de
reclamă, posterele aplicate în interiorul cât și pe exteriorul transportului în comun. Afișajul
poate fi gratuit ori contra cost, diferența o face locul amplasării acestor afișe.
Punerea în practică a unei politici eficace de pr omovare prin afișaj presupune o anumită
regularitate (între 6 -8 campanii de afișaj anual) , precum și un anumit cod de recunoaștere (de
exemplu, sigla sau denumirea instituției publice care a întreprins acțiunea de afișaj), astfel încât
receptorul să poată identifica cu ușurință autoritatea sau instituția publică care a emis mesajul .
Afișajul i ntern, în perimetrul arondat autorității sau instituției administrative, constă în
amplasarea de panouri sau afișe în locuri vizibile, frecventate de un număr mare de cetățeni (de
exemplu, în piețe orășenești sau comunale, pe bulevarde sau șosele intens ci rculate, în zonele
centrale ale localităților).
La afișajul extern se recurge, de exemplu, în vederea promovării turismului, a atuurilor
economice ale zonei și a manifestărilor culturale organizate de autoritățile locale.

Ghidul cetățeanului
Un instrument promoțional modern pentru instituțiile administrației publice îl
constituie ghidul cetățeanului, care vizează următoarele obiective (Andoniceanu, 2008) :
 informarea cetățenilor despre volumul și structura serviciilor publice puse la
dispoziția lor, cine le prestează, unde și când;
 cunoașterea de către cetățeni a atribuțiilor autorităților locale deliberative și
executive;
 promovarea unui veritabil dialog cu cetățenii;
 realizarea unui contact permanent cu c etățenii și a unei comunicări autentice;
 Schimbarea mentalității cetățeanului despre instituția publică (crearea unei
imagini favorabile).

Logotipul constituie o carte de vizită, dezvăluind identitatea unui anumit teritoriu ce
contribuie la recunoașterea instituțiilor publice locale cât si a colectivităților teritoriale.
Logotipul poate ilustra, fie tradiția în agricultură a unei anumite regiuni, fie specificul industrial
al unui oraș sau o atracție cultural, turistică și istorică. (Petre & Nicola, 2009)
Pentru a fi eficace, logotipul trebuie să se caracterizeze prin originalitate, adică să
ilustreze specificul colectivității respective, distingându -se de emblemele celorlalte
colectivități locale. În acest sens, trebuie avute în vedere evoluția istorică pe un anumit
teritoriu, cultura și modul de viață al localnicilor. Astfel, logotipul poate ilustra, într -o manieră
stilată, fie tradiția în agricultură a unei anumite regiuni (de exemplu, prin schițarea unor unelte
agricole), fie vocația maritimă (folosirea culorii albastre care să sugereze apa), specificul
industrial al unui oraș (reprezentarea stilizată a unui furnal) sau o atracție culturală, istorică și
turistică (un turn sau zid de cetate).
Ca disciplină auxiliară a istoriei, heraldica este cea care se ocupă cu studiul și
conceperea stemelor și blazoanelor. Ea reprezintă elementele distinctive ale unui stat sau ale
unei unități administrative teritoriale (componente federative, regiuni, județe etc.), imprimate
pe div erse materiale cu dimensiuni diverse, în conformitate cu acte normative constituționale
sau legale.

9
Însemnele oficiale ale statului sau ale autorităților administrației locale se adoptă prin
acte normative cu forță juridică și emitent variabil de la caz la caz, în funcție de nivelul sferei
de suveranitate sau autonomie locală a colectivităților.
Stemele autorităților administrative locale din România sunt adoptate prin hotărâri ale
consiliilor locale. Toate elementele de heraldică din țara noastră (însemnel e naționale,
însemnele unităților administrativ -teritoriale etc.) se publică în Monitorul Oficial al României.
Însemnele oficiale se afișează la toate sediile instituțiilor publice, la toate reprezentanțele
diplomatice ale României în străinătate, la toate autoritățile administrative centrale, la centrele
deconcentrate în teritoriu (de exemplu: Consiliul Concurenței, Curtea de Conturi etc.), la toate
instituțiile judecătorești și la toate punctele de trecere a frontierei de stat a României.
Însemnele admini strației publice locale se afișează numai pe raza teritorială a
respectivei unități. În mod permanent se afișează la sediile instituțiilor de interes local din
subordinea administrației locale, la intrările sau ieșirile din localități pe drumurile național e.
Apoi, însemnele se exprimă pe un număr redus de acte ale administrației publice locale, cum
ar fi diplome de cetățean de onoare, pe siglele președinților consiliilor județene și ale
primarilor.

Relațiile publice reprezintă o funcție a managementului care permite definirea și
menținerea identității unei oranizații prin amelirarea comunicării externe și interne. Aceste
relații trebuie să contribuie, în mod direct, la succesul instituției.
Daca o instituție are o re putație bună în ceea ce priveste excelarea în domeniu, oamenii
vor avea tendința sa încerce noi servicii și să creadă în campaniile publicitare. Crearea și
menținerea unei bune reputații față de public, cheia o reprezintă implicarea în ceea ce înseamnă
excelența în serviciile oferite, față de nivelul pieței.
Scopul unor astfel de relații il reprezintă obținerea de informații nesesare instituției
pentru îmbunătățirea serviciilor oferite și evaluarea acestora. Eficiența relațiilor publice le
crează cetățenilor posibilitatea de a fi permanent informați cu privire la tot ce se întâmplă în
societate, cu deciziile care îi privesc și le influențează existența.

Opinia publică poate fi considerată punctul de vedere al majorității cetățenilor și poate
funcț iona în două moduri : reprezintă cauza cât și efectul activității din domeniul relațiilor
publice.
Specialiștii apreciază că teama de respingere a individului în societate îl determina să
caute sa se conformeze opiniei generale, comportamenului general acce ptat cât și regulilor
validate de comunitate.

Relația cu presa se referă la toate tipurile de legături pe care o instituție le poate stabili
cu presa, având drept scop promovarea în rândul publicului -țintă a activității instituției, a
punctelor sale de v edere și a modului de funcționare și organizare. Toate acțiunile care încearcă
să atragă atenția presei pot îmbrăca diverse forme precum comunicatele de presă, conferințele
și întâlnirile.

Comunicatele de presă – se prezintă sub forma unei sinteze oferită de creatorul de
imagine și care este trimisă tuturor mijloacelor de comunicare în masă. Comunicatele de presă
pot cuprinde informații neprelucrate (cum ar fi cele referitoare la o numire în funcție ori la
înființarea unui departament într -o instituție). Principala diferență între scrierea unui comunicat
de presă și scrierea unui articol de informare este cea de structură.
Comunicatul de presă a devenit o prezența aproape sufocantă pentru sistemul mass –
media. Se trimit sub această formă zeci d e texte, declarații, luări de pozi tie, interpelări,
rezumate ale unor conferin te de presă, programe ale unor întâlniri. Comunicatul de presă a

10
coborât la un fel de formă de comunicare prin fax, iar importanța sa a scăzut pe măsură. Iată
de ce criteriile de selecție – atunci când ajung la ziar, radio, TV – sunt foarte riguroase și
contează cât de bine este el construit. (Nedelea, 2008)
Criteriile de selectie pot fi urmatoarele:
1. sa aduca o informație reală;
2. informația sa aibă valoare;
3. știrile să fie de actualitate;
4. să satisfacă interesul publicului, să -i provoace curiozitatea (curiozitatea fiind o
"valoare" pentru cultura de masă).
Conferinta de presa – este o ocazie de a invita reporteri sși de a conduce un interviu în
grup. Este cel mai bun mijloc de a crea transparenșa informațională. (Petre & Nicola, 2009)
În mod normal, o conferință de presă se convoaca numai atunci când există ceva cu
adevarat important de anuțat, sau când solicitarile presei sunt prea numeroase pentru a fi tratate
separat. Specialiștii consideră ca interviurile și conferințele de presă trebuie utilizate la
maximum în situații de criză.
Dosarul de presă reprezintă o modalitate auxiliară de transmitere a informațiilor către
reprezentanții mass -mediei constând în detalii despre o instituție, un eveniment, o anumită
persoane ori o activitate. Dosarul de presă completează informația care nu poate fi difuzată
printr -un comunicat. Este vorba de informații de fond și nu de actualitate, menite să -l ajute pe
jurnalist în înțelegerea specificului unei organizații a evoluției anterioare a evenimenului.
Buletinul de presă presupune o menținere a interesului jurnasliș tilor,ce se difuzează în
general cu referire la evenimente care nu au caracter de urgență personal. Buletinul reprezintă
o înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante
de actualitate.
Pentru exemplificar ea acestul mod de înștiințare am atașat câteva buletine de presă din
cadrul Inspectoratul Județean de Poliție Constanța, ce fac referire la anumite acțiuni ale Poliției.

BULETIN DE PRESĂ ACȚIUNI
85.124 din 10 mai 2012
În ultimele 24 de ore, polițiștii constănțeni au organizat 5
acțiuni, fiind aplicate 34 sancțiuni contravenționale în valoare
totală de 11.200 lei.
85.094 din 23 aprilie 2012 În ultimele 24 de ore, polițiștii constănțeni au organizat 7 acțiuni ,
fiind aplicate 13 sancțiuni în valoare totală de 1.810 lei.
85.121 din 08 mai 2012 În ultimele 24 de ore, polițiștii constănțeni au organizat 5 acțiuni,
fiind aplicate 15 sancțiuni co ntravenționale în valoare totală de
4650 lei.

Biroul de presă al instituției publice este o secție a departamentului de relații publice din
cadrul instituției publice și care are ca sarcină stabilirea și menținerea relațiilor de comunicare
cu mass -media. Această activitate are drept scop difuzarea imaginii organizaț iei în rândul
publicului său, crearea unui climat de înțelegere și colaborare între instituție și presă,
satisfacerea nevoilor de informare ale presei și publicului.
Biroul de presă din cadrul instituției publice face apel la mass -media pentru a promova
imaginea instituției în rândul publicului. O instituție public trebuie să aibă relații cu jurnaliștii
de la toate canalele media cu acoperire națională cât și locală.
Este esențial pentru identitatea instituțională a entității publice ca biroul de presă al
acesteia să conceapă materiale clare, profesionale și interesante, care să o reprezinte la un
standard înalt de calitate. Dacă materialele sunt bune imaginea publică a instituției statului va
avea de câștigat, iar identitatea ei va avea valoare de marcă a c alității și exigenței. (Petre &
Nicola, 2009)

11

Mass -media . Mijloacele mass -media au propriile organisme profesioniste care pot pune
la dispoziție toate informațiile pe care le dețin și acest lucru ar trebui analizat cu atenție când se
hotărăște ce canale ar trebui folosite în funcție de public. Instituțiile de comunicare de masă
tradiționale posedă avantajul că permit atingerea simultană a unui număr mare de persoane.
Relațiile cu presa ale autorităților publice pot fi a sigurate de către un purtător de cuvânt, ori de
către responsabilul de relații publice.
Rolul mediilor în informare și crearea imaginii este ambivalent. Se crede, că mass –
media este atât un factor perturbator, chiar de creare a unei imagini negative, cât și un mijloc,
absolut necesar, prin care este creată imaginea.
Mass -media are cea mai mare capacitate de a crea starea de așteptare binevoitoare at ât
de dorită de managerii instituțiilor în rândul publicului larg. Media extrage din realitatea
nemijlocită a cele aspecte care i se par esențiale și care corespund propriilor clișee, propriului
sistem de referință despre realitate (modelul Agenda Setting). (Petre & Nicola, 2009)
Media din câmpul vizibilității proximale, recreează realitatea. Imaginea este creată pe
baza unei strategii complexe de comunicare. La acest palier al comunicarii se consolidează
relații cu oameni importanți ai societății, lideri de opinie, jurnaliști ai celor mai influente
publicații. Comunicare a trebuie s a întărească, în reprezentarea publicului, nucleul atomic al
imaginii: firma este serioasă, de mare încredere, este modernă, etc.

Internetul reprezintă un spațiu foarte important, în special în zona de comunicare,
informare, pe care trebuie sa îl acopere instituția. Avantajele utilizarii internetului sunt
urmatoarele:
 este un mijloc de comunicare eficient si rapid;
 ajunge aproape în orice colț al lumii;
 publicatiile electronice reprezintă o cale rapidă de informare; iar instituțiile le
pot utiliza pentru promovarea valorilor proprii;
 pagina Web este cel mai ieftin mijloc de a face cunoscută instituția, este 24 de
ore din 24 la dispoziția celor interesați si nu exista limite de spațiu în prezentarea
informației (istoric, profil, activit ăți, num ăr de angaja ți, domenii de activitate,
tip de servicii etc.)
Astfel instituțiile sunt conectate la re țeaua interna tional ă de informare. Este un
procedeu de a comun ica în exterior la sute și chiar sute de mii de kilometri.

I.2. Conceptul de imagine a instituției publice

Prin “imagine” poate fi înțeleasă reprezentarea unor atitudini, opinii ori prejudecăți cu
privire la o persoană / un grup de persoane, la opinia publică față de instituție. Altfel spus,
imaginea este o părere a unei persoane / grup / opinie publică. Problema este dacă această
imagine afectează – pozitiv sau negativ – organizația . (Andoniceanu, 2008)
Imaginea unei instituții depinde de o “politică” adoptată în funcție de stilul managerial
al conducătorului și de activitatea angajaților. “Politica” este activitatea de relații publice cu
rolul de a forma, schimba și menține imaginea unei instituții. (Andoniceanu, 2008)
Tipuri de activități:
✓ dezvoltarea unui management performant: “să faci lucruri bune și să spui ce faci”;
✓ dezvoltarea unei strategii de câștigare a încrederii și simpatiei propriilor angajați;
✓ Desfășurarea une i campanii publicitare susținute/ agresive.
În cazul instituțiilor statului publicitatea (în sens comercial) nu poate fi folosită. Pentru
că publicul trebuie să cunoască activitatea din interiorul instituției, se desfășoară o acțiune de
informare corectă despre:

12
– obiectivele instituției;
– atribuți ile acesteia conferite de lege;
– metode folosite în activitatea de aplicare a legii;
– succese și cazuri deosebite realizate cu sprijinul cetățenilor;
– dificultăți întâmpinate în muncă.
– angajarea unui personal pregătit și îndepărtarea celor ce comit abateri (publicul
asociază imaginea instituției cu imaginea negativă a unor angajați);
– Întreținerea unor relații foarte bune cu mijloacele de informare în masă .
Imaginea unei instituții este în primul rând creată de angajații ei: cât de eficientă este
munca acestora, cât de cooperanți sunt cu presa, cum își prezintă mesajele și nu în ultimul rând
felul în care își fac apariția în cadrul sau în afara organizației. Impactul pe care acești
profes ioniști îl au asupra audienței se poate reduce la cinci componente: competență, încredere,
credibilitate, consecvență și autocontrol. (Nedelea, 2008)
 competență : de ea se leagă toate abilitățile de care dispune un specialist:
pricepere, talent, calificare și experiență;
 încredere : este necesar ca specialiștii în relații publice să facă dovada unei
atitudini serioase și să fie preocupați de respectarea intereselor clientului;
 Credibilitate : angajații trebuie să cuno ască regulile, obligațiile față de
organizație, dar și față de publicul căruia i se adresează. Totodată ei trebuie să ofere informații
valide, Clare și concise.
 Consecvență : ea se referă la tot ceea ce întreprinde o organizație, la sistemul de
comunicare, cât și la imaginea angajaților.
 Autocontrol : acesta este un semn al maturității și absența lui poate conduce la
pierderea reputației. Tot de control este legată și abilitatea de a susține eficient proiecte și de a
fi responsabil pentru acestea.
Cu toate că preocuparea pentru gestiunea propriei imagini datează din cele mai vechi
timpuri, știința care se ocupă de studiul imaginii s -a conturat ca disciplină științifică abia în
urmă cu un deceniu. (Andoniceanu, 2008)
În acest sens, Dan A. Lăzărescu scrie:
“Constituită, simultan, în mai multe centre ale planetei, mai cu seamă în Statele Unite
și în Franța (în speță la Universitatea din Caen, în cadrul căreia se publica importantul
periodic Revue de la Psychologie des Peuples – Revista de psihologie a popoarel or),
imagologia a avut, în sfârșit, prilejul să -și omologheze statutul ca disciplină socială autonomă,
în cadrul celui de -al XVI -lea Congres internațional de științe istorice, în luna septembrie 1985,
la Stuttgart. Acolo a funcționat o subsecție – prezidat ă de cunoscuta savantă franceză Helene
Arhweiller, specialistă în istoria Bizanțului – care avea drept temă imaginea celuilalt , obiectul
de studiu al imagologiei (…). Disciplină de graniță prin excelență, construită pe un teren în
care se încrucișează da tele antropologiei cu acelea furnizate de istoria universală, imagologia
folosește precumpănitor datele puse ei la dispoziție de către paremiologie – disciplină care se
ocupă cu studiul proverbelor”. (Philip & Keller , 2008)
Imaginea instituțională presupune respectarea anumitor cerințe care vizează coerența
și autenticitatea acesteia. Imaginea trebuie să fie coerentă, în sensul că se impune ca ea să
realizeze o prezentare globală a unei anumite instituții publice, a sarcinilor și atribuțiilor
acesteia, precum și a modului de organizare și funcționare, astfel încât cei care o percep să -i
poată identifica ușor rolul și specificitatea. În plus, imaginea trebuie să fie autentică , ceea ce
înseamnă să se conformeze identită ții instituției publice, adică să corespundă realităților
existente în cadrul acesteia, să reflecte de o manieră obiectivă modul în care instituția
respectivă își îndeplinește menirea specifică. Nerespectarea acestei cerințe are ca efect
afirmarea unei ima gini instituționale care nu corespunde realității, preocupându -se doar de
realizarea unei simple aparențe.

13
Când imaginea instituțională nu se conformează principiului autenticității, deși poate
avea anumite consecințe favorabile pe termen scurt, pe măsu ră ce realitatea contrazice aparența
creată, efectul negativ obținut va consta în sporirea neîncrederii cetățenilor în cadrul
instituțional. (Zbuchea, Pînzaru, & Galalae, 2009)
Imaginea instituțională este legată, în esență, de încrederea cetățeanului în autoritățile
publice. De exemplu, în cazul administrației guvernamentale, încrederea în aceasta este
determinată doar în proporție de 15,5% de satisfacția față de performanța guvernului în ceea
ce privește nivelul de trai, ordin ea publică, locuri de muncă, privatizare, agricultură, sănătate,
educație, locuințe, industrie, reducerea corupției.
Trebuie însă luat în calcul faptul că atitudinile față de guvern sunt influențate mult de
partizanatul politic. În plus, unii dintre cet ățeni sunt clienți direcți, alții nu, doar unii cunosc
activitatea guvernului în diferite domenii, ceea ce face ca aprecierea să fie inegală.
De aici desprindem concluzia că un rol important în crearea unei imagini instituționale
pozitive revine modului în care autoritățile publice își promovează acțiunile. În acest sens, rolul
mass -media în reflectarea activității administrației publice este esențial.

I.2.1. Identitatea instituțională

Prin intermediul procesului de comunicare, organizația încearcă să se facă cunoscută,
sa-și difuzeze elementele de identitate în așa fel încât să căștige atenția, încrederea și
bunavoința diferitelor categorii de public -țintă.
Prin imagine se înțelege rep rezentarea care s -a format ca o sumă de credințe, cerințe,
atitudini, opinii, ipoteze, mentalități, prejudecăți, experiențe, presupuneri (așteptări), la un grup
de oameni sau în cadrul opiniei publice, asupra unei persoane (de exemplu, funcționar public)
oro a unei instituții (de exemplu primărie, prefectură etc.).
Imaginea joacă rolul de mediator între oameni și organizații, între cetățeni și instituții,
între organizații și instituții. Forța imaginilor rezidă în ac eea că ele se impun în procesul
comunic ării, o rientând opiniile, atitudinile, convingerile, credințele, comportamentul și
acțiunile oamenilor în mediul social și nesocial (Andoniceanu, 2008) .
Imaginea organizației depinde, în ultima instanță, de abilitatea acesteia de a influența
publicul în procesul de construire a reprezentărilor despre firmă, despre produsele și despre
serviciile acesteia, prin emiterea de mesaje în concordanța cu orizontul de asteptare, valorile și
credintele acestuia.
Organizatia emite, deci, in formatii despre sine, care permit accesul la cunoasterea
realitatii organizationale. Pe baza acestor informatii, se formeaza imaginea pornind de la un
element, mai mult sau mai putin tangibil, extras din multitudinea informatiilor despre
organizatie si pro iectat in registrul valorilor colective si in imaginar.
În acest sens, d’Humieres Patrick evidentiaza elementele comunicarii organizationale
eficiente care urmareste conturarea unui anumit tip de imagine: “ se porneste de la identitate,
apoi se dau informa tii pornind de la fapte reale si adevarate si in final se propune o
reprezentare favorabila si credibila, legata de realitatea pe care publicul o constata si o
asteapta ”.
Se poate remarca, deci, ca imaginea organizatiei persupune ca identitatea sa sa fie
imbogatita de referinte si atribute purtatoare de valoare, care ii vor oferi un statut psihologic
avantajos si vor influenta imaginea socială.
Imaginea de marca a organizatiei a aparut din necesitatea de a da coerenta, fundament,
credibilitate si durabilita te principalelor forme de comunicare din cadrul organizatiei:
comunicarea financiara, comunicarea sociala si interna, comunicarea comerciala si
comunicarea institutionala . Comunicarea de marca face astfel legatura intre cele patru tipuri
de comunicare.

14
Pentru ca o instituție publică să câștige respectul cetățenilor, al mass -media și al altor
organizații, ea trebuie să -și construiască o identitate credibilă, care să fie cunoscută și
recunoscută de toată lumea, și să -și prezinte această identitate în mod pr ofesional și obiectiv.
Logo -ul are, în acest sens, nu doar un rol formal. El poate fi și simbolul instituției și
trebuie să transmită un mesaj pozitiv care spune: „este o instituție care inspiră încredere și de
care tu poți fi sigur întotdeauna”. Logoul permite identificarea vizuală a personalității,
instituției sau a serviciilor e i de către publicul larg. Numele instituției poate fi o parte integrantă
a logoului atunci când există o identificare constantă între simbol și instituție.
În materialele de identitate instituțională este bine să se sublinieze faptul că instituția
publică respectivă are experiență și o reputație solidă. Identitatea (și imaginea) organizației pe
care doriți să o impuneți este prezentată, în practică, prin intermediul unor materiale scrise și
grafice. Acestea se referă la:
 nume și siglă (logo);
 dosarul de pre zentare cu sigla instituției publice;
 broșuri în care să se prezinte misiunea și scopul organizației;
 colecție de articole din ziare cu referire la instituția administrativă;
 buletinul informativ al organismului din administrația publică.
Este ese nțial pentru identitatea instituțională a entității publice ca biroul de presă al
acesteia să conceapă materiale clare, profesionale și interesante, care să o reprezinte la un
standard înalt de calitate. Dacă materialele sunt bune imaginea publică a instit uției statului va
avea de câștigat, iar identitatea ei va avea valoare de marcă a calității și exigenței.

I.2.2. Formarea imaginii instituției

Gestionarea imaginii unei instituții se poate realiza aplicând o anumită “ politică ” ce
ține, pe de o parte, de stilul managerial al conducătorului instituției și, pe de altă parte de
activitatea desfășurată de “angaja ți”.1
Această politică se traduce în practică printr -o serie de activități de relații publice
concertate și defalcate în timp, care au meni rea de a forma, schimba sau menține imaginea unei
instituții sau organizații.
➢ Dezvoltarea unui management de înaltă performanță la nivelul instituției
Activitățile care duc la succesul instituției respective care țin de conducerea acesteia,
însă pentru a -și forma, schimba ori menține imaginea este derularea unei activități performante.
➢ Dezvoltarea la nivelul instituției a unei strategii de câștigare a încrederii și
simpatiei propriilor angajați
Este o strategie de relații publice, ce presupune o “îndoctri nare” a personalului cu o
filosofie a instituției, în care elemental esențial este înțelegerea rostului (economic și social) al
acesteia. Important este că fiecare angajat să se considere coparticipant la activitatea instituției
iar instituția să -i apară în minte ca fiind cea care îi permite să -și manifeste din plin spiritual
inventive, creator și, în ultimă instanță personalitatea 2.
➢ Desfășurarea unei campanii publicitare susținute, iar, în anumite situații
agresive
Pentru a câștiga credibilitatea pulicului -țintă este necesar să demontrezi că serviciile pe
care le pui la dispoziție sunt de calitate. Publicul trebuie sa aibă cunoștință despre activitatea ce
se desfășoară în interiorul institituției, motiv pentru care c ampania așa -zis publicitară trebuie să
fie o acțiune de informare corectă.
➢ Folosirea sponsorizării

1 Oliver Sandra , “Strategii de relații publice ”, Editura Polirom, Iași, 2009, pag.130.
2 Idem, pag. 132.

15
Sponsorizarea este una din metodele cele mai des întâlnite și utilizate pentru formarea
imaginii corecte și reale a instituțiilor. Sponsorizarea poate aduce servicii instituției publice
atunci când este gestionată corect.
➢ Angajarea unui personal bine pregătit, cu o comportare decentă și îndepărtarea
celor care comit abateri
Personalul instituțiilor are un rol important în promovarea unei imagini de marcă. Se
poate spune că, de calitatea acestui personal, depinde bunul mers al instituției și, bineînțeles,
succesul acesteia.

I.2.3. Cauze și consecințe ale imaginii negative a instituțiilor publice

Un deficit de imagine sau o imagine nefavorabilă generează semne de întrebare privind
viabilitatea și credibilitatea acțiunilor și activităților inițiate și desfășurate de instituția publică.
În general, administrația publică este percepută de către cetățeni ca fiind ineficientă,
complicată, capricioasă.
În mod evident, semnalarea acestor fenomene de corupție din administrația publică a
avut un impact negativ asupra imaginii instituțiilor publice.3
Pentru a evita erodarea imaginii și consecințele care decurg din aceasta, administrațiile
aflate în posesia unor semnale care indică drept posibil un asemenea fenomen vor întreprinde
analize, urmărind să răspundă la următoarele întrebări:
Ce anume nemul țumește din imaginea actuală ? De ce ?
Cum dorim să fie imaginea instituției publice?
Care sunt componen tele instituției publice percepute negativ ?
Imaginea organizației din sectorul public este susținută de imaginea fiecărei
componente în parte a acesteia
Cum poate fi ameliorată imaginea actual de evoluțiile reale din interiorul
organizației și de manifestările ei în mediul extraorganizațional?
Cauzele nemulțumirilor și frustrărilor cetățenilor sunt legate, printre altele de lipsa de
transparență din administrație sau de lipsa de informații despre oficiul la care trebuie să se
adreseze aceștia și cu m trebuie să procedeze.4
Având în vedere imaginea negativă a organismelor administrative în opinia publică,
considerăm că măsurile întreprinse pentru instraurarea transparenței trebuie luate la nivelul
primar, al contactului cu publicul, decât în profunzi mea sistemului.5
Unele instituții ale statului nu au nici cea mai vagă idee despre modul în care cetățenii
percep serviciile publice pe care le oferă.6 Dat fiind caracterul de monopol al acestora,
autoritățile administrative pot crede că, de vreme ce se rviciile lor sunt solicitate de către
cetățeni în continuare, înseamnă că sunt acceptate.
În România, fenomenele de corupție au erodat constant credibilitatea instituțiilor
statului și a reprezentanților acestora după decembrie 1989. În mod evident, semnalarea acestor
fenomene de corupție din administrația publică a avut un impact negativ asupra imaginii
instituțiilor administrației publice.
Cetățeanul nemultumit, care n -are încredere în serviciile publice se va adresa în general
presei pent ru a semnala problema sa. Odată făcută publică, în acest mod, nemulțumirea sa,

3 Codrin Scutaru , “Marketing pentru sectorul public” , Revista Calitatea vieții, 2009,
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV -1-2-2009/07.pdf
4 Aurelia Cezar , “Construcția imag inii într -o organizație școlară prin intermediul relațiilor publice ”, Editura
Europolis, Constanța, 2008, pag.123.
5 Cristina Coman , “Relații publice : principii și strategii ”, Editura Polirom, Iași, 2006, pag. 133.
6 Armenia Andoniceanu , “Noutăți în managementul public ”, Editura Universitară, București, 2008, pag.1 91.

16
probabil că -și va găsi un răspuns favorabil sau nu, dar este cert că va deteriora și mai mult
imaginea deja știrbită a instituției publice competente în rezolvarea doleanțelor p etenților.

I.3. Rolul si importanța promovării instituției publice

Promovarea serviciilor publice urmărește informarea reală și operativă a cetățenilor –
clienți potențiali, precum și formarea și menținere a unor relații pe termen lung cu aceștia.
Specificitatea serviciilor publice își pune amprenta asupra politicii promoționale, atât în ceea
ce privește conținutul activităților, cât și în mijloacele de promovare utilizate.Conținutul
activităților desfășurate se referă la „substanța” comunicațiilor, modul de realizare a acestora,
legătura cu segmentul de consumatori etc.
În cea mai mare parte, promovarea se realizează prin intermediul comunicațiilor. Cele
interne sunt îndreptate spre cetățenii aflați la fațalocului, precum și spre diferitele categorii de
personal (funcționari publici), iar cele externe către acele colectivități -țintă pe care instituția
administrativă dorește să le informeze și să le influențeze.
Strategia pro moțion ală în administrați a publi că includ e acț iunicentrate, în prezent, pe
tema comunicării externe. Acest lucru corespundeunei evoluții recente, căci, timp îndelungat,
sectorul public a considerat că această comunicare este de ordin administrativ.
Prin acțiunile de promovare se configurează o imagine a instituției de administrație
publică, mesajele transmise trebuind să conțină o reprezentare cât mai fidelă a realității.
Autenticitatea mesajelor emise de instituțiile publice se impune în relația acestora cu
cetățenii, relație care este fires c să se înte meieze pe încr edere și respect reci proc. Fo losirea
excesivă a tehnicilor publicitare, precum și deturnarea promovării publice către anumite
interese electorale, particulare, ar avea drept consecință deformarea realității prezentate, cu
efecte negative în ce privește imaginea instituției și eficacitatea acțiunilor întreprinse.
Promovarea / comunicarea publică ce se îndepărtează derealitate, de adevăr, va pierde
orice autenticitate, sporind neîncrederea populației în administrație.
Pentru a face cunoscută exist ența serviciilor publice, pentru a determina utilizarea
acestora de către cetățeni, instituțiile publice recurg la diverse tehnici de promovare, acordând
o atenție deosebită conținutului mesajelor, tipului de limbaj folosit, modalităților de realizare
a acțiunilor promoționale, mijloacelor alese pentru transmiterea mesajului.
Eficacitatea unei acțiuni promoționale presupune determinarea unui obiectiv clar,
specific, în funcție de grupul de cetățeni vizați prin acțiunea respectivă. Nu trebuie neglijat nici
faptul că acțiunile de promovare a serviciilor publice locale au un rol important în obținerea de
resurse financiare, ca și în atragerea investitorilor economici, creatori de locuri de muncă și
plătitori de taxe și impozite locale.
Comunicația internă și e xternă nu pot fi izolate și nici despărțite în mod rigid. Din
experiența occidentală rezultă că personalul este adesea mai sensibil la comunicația externă
decât cetățenii. Ea creează în rândurile funcționarilor publici un sentiment de apartenență, mai
ales în situațiile în care prin comunicațiile externe, se fac referiri la calitățile șirolul personalului
în cadrul procesului de prestare, precum și în succesul instituției în satisfacerea exigențelor
cetățenilor.
Promovarea unei imagini positive (dezirabile) constituie un element esențial al afirmării
instituției de administrație publică, obiectiv important al strategiei de marketing al organizației.
În cazul administrației publice, este normal ca publicul să aibă cunoștințe despre ce se
desfășoară în interiorul instituțiilor statului, motiv pentru care campania așa -zisă de promovare
trebuie să fie o acțiune de informare corectă a publicului larg despre:
 obiectivul și sarcinile instituțiilor publice;
 atribuțiile acestora conferite prin lege;
 metodele fo losite în activitatea de aplicare a legii;

17
 succesele și, eventual, cazurile mai deosebite finalizate cuajutorul cetățenilor;
 dificultăți întâmpinate în muncă.

1.4. O Ultima Concluzie

Rolul imaginii de marc ă în comunicarea publică este poate cel mai important, prin
prisma faptului că specialiștii în comunicare care prezintă informații publicului despre
organizație trebuie să fie atenți la ceea ce comunică deoarece vorbesc în numele unui simbol.
În acest caz, o comunicare deficitară, poate afecta capit alul de imagine atât a organizației cât
și a mărcii respective.
După cum am arătat deja, imaginea publică a organizației este considerată obiect
de patrimoniu. Ca urmare, ima ginea de mar că a une i com panii este înregistrată la ins tituții
specializate și constituie proprietate a acesteia. De multe ori, ea este considerată la fel de
valoroasă ca mijloacele productive pe care compania le are la dispoziție, imaginea de marcă
fiindun element esențial în individualizarea organizației și a produs elor acesteia în raport cu
alteorganizații sau produse concurente.
Rolul acestui capitol a fost tocmai acela de a demonstra importanta imaginii
organizatiei în lupta concurentiala si de a identifica instrumentele prin care omul de marketing
poate construi o imagine distincta, chiar unica pentru aceasta. Demersul de a construi o astfel
de imagine nu este unul simplu, organizatia având nevoie de:
 Resurse financiare de cele mai multe ori considerabile;
 O oferta de produse care prin caracteristicile lor sa se individualizeze, sa se
distinga de cele ale competitorilor;
 Oameni de marketing pregatiti în acest sens, care sa dea dovada de multa
creativitate;
 O viziune a conducerii companiei în directia construirii unei imagini disticte.
Trebuie precizat ca fara o astfel de viziune a conducerii este aproape imposibil realizarea
demersului mai sus precizat.
În aceste conditii crearea unei imagini distincte, a unei personalitati unice pentru o
organizatie sau pentru un produs al acesteia, personalitate care sa se iden tifice cu aspiratiile
clientilor specifici nisei de piata careia i se adreseaza, reprezinta o necesitate si o conditie a
succesului. Ar fi bine ca si organizatiile românesti sa înteleaga acest lucru, mai ales în conditiile
aderarii României la Uniunea Euro peana. Imaginea este si va ramâne o importanta resursa a
oricarei organizatii care trebuie gestionata cu mare grija pentru a -i mentine si chiar spori
valoarea.
În concluzie, imaginea este pivotul noii lumi. Trăim într -o societate în care rolul
imaginiidevi ne tot mai important. Indiferent că este vorba de o țară, om sau companie, fie că
vorbim de presa scrisă, Internet sau televiziune, imaginea este primul lucru care ne vine în
minte.
Totuși, în unele cazuri, din punctul meu de vedere, arta de a persuada înt r-o
comunicare publică este esențială, chiar dacă nu dispui de o imagine publică. Cel mai bun
exemplu în acestsens este reprezentat de purtătorii de cuvânt ai organizațiilor , a căror imagine
publică nu are timp să se contureze în mentalul colectiv.
Per tota l, în cele mai multe cazuri, rolul imaginii unei personalități publice joacă
roluldeterminant într -o comunicare publică, dacă scopul acestei comunicări este acela de a
persuada.Acest lucru se datorează faptului că publicul este “sedus” în principal de cătr e
emițător, a cărui imagine publică este puternică, iar pe locul doi în ordinea importanței, cade
mesajul care urmează a fi transmis.

18
Capitolul II
Internet – instrument de comunicare si promovare a instituțiilor publice

II.1. Servicii administrative electronice

Autoritățile publice au realizat faptul că societatea informațională poate adduce
beneficii structurilor guvernamentale, administrative și interacțiunii acestora cu cetățenii.
Astfel, posibilitatea de a avea acce s on-line, cu cele mai mici costuri, la un birou de informare
deschis 24 ore din 24, precum și oportunitatea oferită cetățenilor de a rezolva multe dintre
problemele lor prin simple accesări ale unui site Web sunt numai două exemple concludente în
acest se ns.7
Societatea informațională oferă guvernelor posibilitatea de a lucre mai aproape de
cerățeni, de a răspunde mai bine cerințelor acestora și creează condițiile pentru funcționarea
unei administrații publice eficiente.

II.1.1. Implemen tarea conceptului “e-Government”

Evoluția e -Govern ment a permis inventarierea principalelor servicii care se oferă în
lume cetățenilor și organizațiilor. Mai mult decât atât la nivelul Uniunii Europene au fost
definite serviciile publice de bază a căror implementare este definitorie pentru compararea
progreselor e -Government în statele membre8.
Prima etapă de dezvoltare a e -Gove rnment a reprezentat -o prezentarea de informații.
Informația reprezintă semnificația pe care omul o acordă datelor. Informația se obț ine prin
prelucrarea datelor și are sens doar într -un anumit context9. Totodată, informația este o resursă
de bază pentru orice afacere, o resursă pe care indivizii și organizațiile trebuie să o aibă pentru
a supraviețui și reuși în societatea de azi. Ace sta este motivul pentru care sistemele
informaționale sunt atât de importante.
Sistemul informațional reprezintă ansamblul de oameni, proceduri și resurse care
colectează, transformă și diseminează informația într -o organizație.
Cea de a doua etapă a fost aceea de a oferi posibilitatea de descărcare de formulare
necesare în interacțiunea cu autoritățile care după tipărire sunt prezentate autorităților pe cale
clasică.
Cea de a treia etapă a oferit posibilitatea completării formularelor on -line și efectuare a
și a altor tranzacții cum ar fi plățile datorate autorităților.10

Servicii publice pentru cetățeni Servicii publice pentru entități juridice
Plata impozitelor și taxelor pentru cetățeni Plata contribuțiilor la asigurările sociale
Căutarea de locuri de muncă Declarații și plata TVA
Ajutor prin Servicii Sociale Înregistrări de noi firme
Ajutor de șomaj Furnizarea de date pentru statistici
Ajutor social Declarații vamale
Rambursări sau plăți cu scop medical Permise legate de mediu, inclusiv raportări

7 e-Forum, Forum for European e -Public Services: http://www.euforum.org/
8 eContent Programme, Improving access to and expanding use of Public Sector Information:
http://www.cordis.lu/econtent/psi/pubsec.htm
9 Programul de Guvernare – 2005 -2008 din decembrie 2004 al Guvernului României. http://www.e -guvernare.ro
10 eContent Programme, Improving access to and expanding use of Public Sector Information:
http://www.cordis.lu/econtent/psi/pubsec.htm

19
Burse de studii Achiziții publice
Acte personale (acte de identitate,
pașapoarte, permise de conducere)
Înmatriculări de autoturisme
Autorizații de construire
Solicitări și reclamații către poliție
Acces la biblioteci publice (cataloage on -line
și instrumente de căutare)
Notificarea schimbării adresei de domiciliu
Solicitarea și obținerea de certificate
(naștere, căsătorie)

Efectele benefice ale utilizării pe scară largă a tehnologiei informației și comunicațiilor
la locul de muncă, în relația cu autoritățile și instituțiile publice, în viața de zi cu zi sunt de
necontestat11. Aceste efecte însă nu trebuie idealizate, atâta timp cât practica actual a dovedit
și existența a numeroase obs tacole care pot diminua sau anula aceste efecte:
imposibilitatea unor categorii sociale de a avea acces la noile servicii specifice societ ății
informaționale, distorsiunile produse in piața muncii, inadecvarea serviciilor, informațiilor
oferite în raport c u interesele individuale sau de grup, lipsa de securitate și confidențialitate a
informației cu efecte nedorite asupre intimității vieții personale.

II.1.2. Componentele principale e -Government

"e-Government" este alcătuit din patru mari component principale12:
❖ Interacțiunea dintre Guvern și cetățean (G2C)
❖ Interacțiunea dintre Guvern și mediul de afaceri (G2B)
❖ Interacțiunea dintre guvern și funcționarii publici (G2E)
❖ Interacțiunea dintre instituții guvernamentale (G2G)
Componenta G2C presupune modernizarea generalizată a serviciilor publice, care
trebuie să se concentreze pe necesitățile cetățenilor. Pentru a fi cu adevărat eficiente serviciile
publice trebuie să fie disponibile 24 ore din 24, 7 zile pe săptămână din 7. Cetățenii vor putea
interacționa cu Guvernul de acasă, de la serviciu sau chiar în timpul deplasărilor lor. Furnizarea
serviciilor guvernamentale se face pe mai multe canale, atât în mod tradițional, cât și prin
mijloace ele ctronice, pentru a permite cetățenilor să opteze între acestea.
Serviciile oferite cetățenilor sub eticheta de e-government G2C sunt, în principal, de
trei tipuri, după funcțiile oferite:
 servicii de informare , ce permit regăsirea de informații sortate și clasificate la
cerere, care la rândul lor pot fi:
– Pentru viața zilnică – informații despre muncă, protecție socială, locuințe,
educație, sănătate, cultură, transport, mediu etc.;
– Pentru tele-administrare – lista serviciilor publice, ghid de proceduri
administrative, registre și baze de date publice;
– Pentru participare la viața politică – legi, documente parlamentare, programe
politice, consultare de documente.

11 IDA report &IDA e -government news (EU). http://europa.eu.int/ISPO/ida/
12 OCDE, Public Governance and Management, E -government, Knowledge Management and the Use of IT.
http://www.oecd.org/

20
 servicii de comunicare interactivă , ce permit interacțiunea cu indivizi sau
grupuri de persoane (exemplu: e-mail, liste de discuții etc.), care la rândul lor pot fi :
– Pentru viața zilnică – discuții, răspunsuri la întrebări privind munca, protecția
socială, locuințele etc.;
– Pentru tele -administrare – contacte e -mail cu funcționarii publici;
– Pentru participare la viața politică – discuții pe teme politice, contacte prin e –
mail cu oamenii politici.
 Servicii tranzacționale, ce permit transmiterea de către cetățeni a unor
formulare (administrative, de vot) și /sau achiziția de produse și servicii on -line. Și acestea la
rândul lor pot fi:
– Pentru viața zilnică – rezervare de tichete la diverse acțiuni
– Pentru tele -administrare – completarea și prezentarea de formulare electronice
(exemplu: declarații fiscale);
– Pentru participarea la viața politică – referendum, alegeri, exprimarea de opinii.
Componenta G2G presupune comunicarea prin mijloace electronice între instituțiile
publice13. Această comunicare este de cele mai multe ori nedetectabilă de către cetățean și
presupune schimbul de date la diferite niveluri de securitate între sistemele informatice ale
celor două instituții.
Comunicarea între instituțiile publice are loc datorită faptului că rezolvarea unor
probleme presupune soluții complexe, care necesită prelucrarea unor date deținute de către
instituții diferite14. Astfel, tehnologia informației trebuie să servească la unificarea logică a
structurilor organizațiilor guvernamentale. Aceasta implică dezvoltarea și publicarea unui plan
de e-government cuprinzător, care să adopte standarde In ternet deschise.
În același timp trebuie să fie definită o strategie de implementare, care trebuie să fie
susținută într -o abordare de sus în jos, de la miniștri și de la nivelul de vârf al conducerii până
la funcționarii publici.
Marea problemă care apar e în implementarea unor soluții G2G este nu atât integrarea
tehnologică, cât cea a managementului proceselor, întrucât acesta presupune să determini
oameni, și nu computere, să lucreze împreună.
Guvernul își va putea îmbunătăți eficiența managementului intern, va putea reduce
costurile administrative și va putea determina apariția unei noi culture "e-government" prin
utilizarea mijloacelor electronice în comunicarea și tranzacțiile pe care le are cu angajații săi,
funcționarii publici – componenta G2E . Apli cațiile care pot fi folosite pentru managementul
acestor relații sunt15:
 Aplicații care ușurează îndeplinirea unor responsabilități de serviciu .
În această categorie putem da ca exemplu folosirea de către angajații unei primării a
bazelor de date cu hotărâri și decizii, mai ales în domeniul retrocedărilor imobiliare. Astfel, se
reduc eventualele pierderi de timp generate de deplasarea fizică la alt departament și căutarea
în arhive fizice. În acest mod, atât limitările de spațiu (aglomerarea unor pers oane care caută
diverse informații), cât și cele de timp (pierderile determinate de deplasare etc.) sunt eliminate.
 Aplicații pentru managementul situației de salariat a angajatului
guvernamental .
În acest caz, salariatul poate să își acceseze fișa person ală, poate modifica informațiile
pe măsură ce ele se schimbă, poate să ceară concediu în anumite perioade, astfel distribuindu –
se echilibrat cererile de concediu, sau poate să completeze numărul de ore lucrate suplimentar
peste program etc.

13 IDA report&IDA e -government news (EU). http://europa.eu.int/ISPO/ida/
14 Programul de Guvernare – 2005 -2008 din decembrie 2004 al Guvernului României. http://www.e -guvernare.ro
15 eGovernment – suport pentru dezvoltare, București, 16 aprilie, 2004, Diana VOICU, Director General pentru
Informatiza rea Administrației Publice

21
Relațiile dintr e guvern și mediul de afaceri – componenta G2B – sunt unele dintre cele
mai disputate relații din sfera guvernării electronice. Principala cauză a acestei atenții speciale
este, pe de o parte, faptul că firmele private reprezintă motorul creșterii economice a unei țări,
iar serviciile furnizate de stat pe Internet în favoarea acestui sector ar trebui să fie pe măsura
importanței sale16. Pe de altă parte, achizițiile guvernamentale și licitațiile de tot felul se mută
din ce în ce mai mult pe Internet , acest lucru însemnând mai multă transparență și costuri mai
scăzute, bineînțeles dacă aceste avantaje sunt dorite de guvern.
Există două mari tipuri de aplicații G2B:
 Sistemele de achiziții publice realizate prin Internet .
În esență aceste sisteme aduc cu sine multiple avantaje legate în primul rând de
transparentizarea procesului de ofertare și acceptare a ofertelor și reducerea costurilor generale
implicate.
 Serviciile oferite de stat sectorului privat prin Internet .
Dintre toate aceste aplicații, cele mai utile sunt cele care presupun economisirea de timp
și bani atât pentru guvern, cât și pentru companii, adică efectuarea unor servicii precum
înmatricularea unei societăți comerciale, plata taxelor, completarea unor cereri și adeverințe
doar pe Internet.

II.1.3. E -government la nivelul Rom âniei

Până în prezent, în România s -au dezvoltat numeroase site -uri web la nivelul
administrației publice centrale și locale, care oferă informații utile pentru cetățeni și agenți
economici, referitoare la legislație, proceduri administrative și documente de largă utilizare,
program de audiențe17. În acest sens, sunt deja în curs de realizare o serie de proiecte, prezentate
în subcapitolul Proiecte românești.
Obiectivul principal al acestora este crearea și asigurarea unei infrastructuri
informaționale și de comunicații capabile să asigure realizarea și executarea sub formă
electronică a 80% din serviciile publice. Astfel, se va asigura o mai bună și mai transparentă
funcționare a administrației publice, o creștere și diversificare a calității serviciilor publice,
precum și îmbunătățirea mijloacelor de comunicare dintre instituții și cetățeni.
Pentru trecerea la oferirea serviciilor publice în format electronic, România urmează
cadrul pe patru niveluri propus de Comunitatea Europeană:
❖ Nivelul I: diseminarea informației publice prin mijloace electronice;
❖ Nivelul II: interacțiune unidirecțională;
❖ Nivelul III: interacțiune bidirecțională;
❖ Nivelul IV: tranzacții on -line.
În prima etapă s e oferă informații de interes public, on-line18. A doua etapă presupune
posibilitatea de a descărca formulare, care vor fi completate off -line și trimise pe căi
tradiționale către instituțiile responsabile. Cea de -a treia etapă este una bidirecțională, în care
are loc atât descărcarea formularelor, cât și completarea și transmiterea acestora on -line,
această etapă presupunând autentificarea.
Ultima etapă are în vedere integrarea unor procese mai complexe on -line, printre care
se numără livrarea de bunuri și produse, efectuarea plăților în format electronic etc.

16 MCTI Proiecte realizate în domeniul tehnologiei informației http://www.mcti.ro/mcti.html?page=807
17 OCDE, Public Governance and Management, E -government, Knowledge Managem ent and the Use of IT.
http://www.oecd.org/

18 Daniela Garaiman , “Eficientizarea administrației publice prin informatizare”
http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2006/RSJ4/B16.pdf

22
Coordonarea la nivel strategic și integrarea sistemelor informatice naționale este
asigurată prin intermediul Guvernului, Grupului pentru promovarea tehnologiei informației și
Ministerului Comunicații lor și Tehnologiei Informației.
România a întreprins demersuri pentru a crea un Portal Guvernamental, care va oferi
cetățenilor un mod simplu, sigur și rapid de a accesa prin Internet o întreagă gamă de servicii
publice. Acesta nu va înlocui contactul direct cu furnizorii de servicii publice19. El va oferi
cetățenilor opțiuni pentru modalitatea de a accesa serviciile guvernamentale.
Strategia de trecere la e -government include o combinație a următoarelor elemente:
încurajarea competiției pe piața de telecomunicații, transformarea guvernului prin intermediul
tehnologiei informației și a "e -business", realizarea achizițiilor publice în format electronic,
atragerea investițiilor în domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației.
Proiectele lansate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației se
încadrează în lista serviciilor publice de bază propuse de Comunitatea Europeană și considerate
absolut necesare pentru implementarea conceptului de "e -Government".
"E-Government" va contribui la mo dernizarea administrației publice locale și centrale.
Pentru modernizarea Administrației publice locale, Guvernul României a aprobat în luna
septembrie 2001 strategia "e -administrație", care este parte integrantă a componentei G2C din
"e-government".
Trece rea la "e -Government" este măsurată pe baza a două categorii de indicatori:
procentajul serviciilor publice de bază furnizate prin mijloace electronice și utilizarea de către
public a serviciilor publice prin mijloace electronice în scopul informării sau a completării de
formulare. Într -un studiu realizat de World Markets Research Center în luna octombrie 2001,
cu privire la stadiul de implementare a conceptului de "e -Government", România a obținut un
procent de 30.7%, față de SUA cu 57.2%, Franța cu 40.1%, Germania cu 40.6%, Anglia cu
47.1% și Suedia cu 29.4%.

Criteriile după care a fost realizată această evaluare sunt: servicii on -line, publicații,
baze de date on -line, politici de protecție a datelor cu caracter personal, politici de securitate,
accesibilitatea pentru persoanele cu handicap.

II.1.4. Crearea unei imagini virtuale a administrației publice

19 e-Forum, Forum for European e -Public Services: http://www.euforum.org/

Stadiul de implementare a conceptului de
"e-Government"
S.U.A.
Franța
Germania
Anglia
Suedia
România

23

Aflată într -un contact permanent și direcz cu mediul social, instituția publică preia
“șocurile ” provenite de la acesta și încearcă să le răspundă prin inițierea, la nivel organizațional,
a unor demersuri orientate spre schimbări, transformări, reechilibră ri. Pe de altă parte, orice
transformare sau schimbare este resimțită și în exterior, administrația influențând și modelând,
la rândul ei, mediul social.
În cadrul proceslor de comunicare externă a administrației publice este posibil să apară
bariere comun icaționale:
❖ între diferitele instituții ale administrației publice, din cauza gradului ridicat de
specializare a fiecăreia, neacordării importanței cuvenite colaborării între instituții ;
❖ între administrația publică și cetățeni.
Din punct de vedere al legis lației în vigoare, instituțiilor publice le revine
responsabilitatea informării cetățenilor (informare exactă și simplă), a primirii lor în audiență
și a consultării acestora în probleme care -i privesc.
În relația cu agenții economici, administrația, ca p arte a mediului economic aplică unele
derogări de la principiile dreptului commercial.

II.2. Internet -ul și importanța lui în promovarea imaginii instituției publice

Internetul este începutul unei noi ere de comunicare. Sute de milioane de persoane
vizitează pagini Web, zeci de milioane e e -mail-uri transmise zilnic, mii de pagini Web
publicate, sute de mii de tranzacții on -line în fiecare zii. Legile naționale și internaționale se
modifică pentru a ține pasul cu această libertate prin utilizarea Interne t-ului și a tehnologiei
World Wide Web. Afaceri ingenioase se nasc peste noapte numai datorită posibilității de a fi
prezenți și de a clădi o logistica ieftina cu ajutorul Internet -ului.
Odată cu creerea World Wide Web și a motoarelor de căutare internet în anii 1990,
internetul a fost transformat dintr -un simplu instrument de comunicare într -o tehnologie
revoluționară. În ultimul deceniu al secolului XX, numărul de utilizatori internet a crescut la
aproape 400 de milioane.
Odata cu cresterea exponentiala a popularitatii Web -ului – instrument primordial de
utilizare a Internetului – o activitate din ce in ce mai profitabila a inceput sa fie exploatata de
catre un numar crescand de companii: publicitatea si marketingul electronic, instrumente ce
ofera posibilitati enorme la un cost minimal. Din ce in ce mai multe intreprinderi – din toate
sectoarele economice – incep sa realizeze potentialul enorm al noului mediu de comunicatie
electronica, Internet -ul.20
Procesul de educație, de internaționalizare, de schimb profesional, afacerile sunt
accelerate de existența Internet -ului.
Internet -ul este astăzi chiar în inima informaticii și a telecomunicațiilor, fiind folosit de
diferite organ izații pentru orientarea pe piață, pentru informare și comunicare eficientă.21
Multe din afacerile de astăzi se desfășoară prin rețele care conectează oameni și
companii22. Intranet -ul este o rețea care conectează oamenii dintr -o companie unul cu celălalt
și cu rețeaua companiei. Extranet -ul leagă o companie de furnizorii și distribuitorii săi. Iar
internet -ul, o pânză vastă de rețele, conectează consumatorii de toate tipurile, din toată lumea,

20 Cosmin Dobrin, Popa Ion , „Considerații privind criteriul "LEADERSHIP" din cadrul modelului EFQM de
gestionare a calității”, în Revista de Administrație și Management Public, http://www.ramp.ase.ro/_
data/files/articole/1_12.pdf
21 Dan Petre, Mihaela Nicola , “Introducere în publicitate ”, Editura Comunicare.ro, București, 2009, pag. 123.
22 Aurelia Cezar , “Construcția imaginii într -o organizație școlară prin intermediul relațiilor publice ”, Editura
Europolis, Constanța, 2008, pag.60.

24
unul cu celălalt și cu o bază de informații uimitor de extinsă. Internetul reprezintă o autostradă
informațională de mari dimensiuni care poate trimite biții cu viteze incredibile de la o locație
la alta.
În România, după 1990, re țeaua Internet a cunoscut o expansiune deosebit ă prin apari ția
diverselor leg ături interne și interna ționale, constituite în diverse re țele.
Majoritatea institu țiilor guvernamentale și neguvernamentale, institute de cercetare și
proiectare, marile biblioteci, firme cu diverse activit ăți sunt conectate la Internet. Cererea
pentru conec tare la Internet a determinat apari ția furniz orilor de servicii Internet atâ t pentru
domeniul public, c ât și pentru domeniul comercial.

II.3. Infornatizatea administrației publice

Dicționarul limbii române reține pentru verbul „a administra” explicația: a conduce, a
cârmui, iar pentru „administrație” – totalitatea autorităților administrative existente într -un stat,
secție sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei instituții sau ale unui
agent economic agent economic23.
În limbajul curent termenul „administrație” este utilizat in mai multe sensuri. Astfel,
prin administrație se poate înțelege: conținutul principal al activitații puterii executive a
statului; sistemul de autoritați publice care înfaptuiesc puterea executi vă; și nu în ultimul rând,
Administrația, ca instituție, scrisă cu majusculă, cuprinde deopotrivă structura și activitatea sa
și are drept scop îndeplinirea sarcinilor primite de la puterea politică, precum și satisfacerea
intereselor generale, cu respecta rea drepturilor și libertăților cetățenilor,
Conceptul de administrație publică, în orice situație fie ea clasică, fie modernă,
reprezintă in esență un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor
obiective majore determinate d e el, în fapt, de realizarea a unor valori politice stabilite prin
acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acțunea puterii publice24.
În același timp, așa după cum se menționează și în literatura română de specialitate, cât
și în ce a străină, administrația publică are un dublu sens, unul de organizare respectiv unul de
activitate.
Marketingul în administrația publică vizează concepte, principii, metode și tehnici
pentru înțelegerea și perfecționarea activităților de marketing și de execuție din instituțiile
publice și a comportamentului de marketing al funcționarilor publici, permanenți și/sau aleși
din sectorul public25.
Marketingul ar putea fi o formă de inovație socială pentru sectorul public fiind o soluție
nouă pentru problemele frecvente ale sistemului public de promovare a programelor sale, a
necesității și a efectelor acestora. Preluarea specifică a tehnicilor de marketing de către sectorul
public reprezintă o formă de inovație socială tocmai în sensul în care, prin intermediul acestora,
se oferă o soluție la o problemă reală a sectorului public: menținerea beneficiarilor (cetățenilor)
informați și oarecum mulțumiți de rezultatele dezvoltării și implementării programelor derulate
de către sectorul public26. Sectorul public este analizat tot mai atent în ultima perioadă,
pornindu -se de la premisa că un sector public mai eficient și mai orientat spre public facilitează
o anumită performanță economică. În cadrul dezbaterii actuale din societatea românească,
puternic încărcată ideologic, privind necesitatea existenței unui stat puternic care să poată

23 DEX www. dex-online -ro.ro
24 Dana Apostol Tofan “Drept administrativ. Partea I” – Universitatea “Dunărea De Jos”, Facultatea de
Administrație Publică, Galați, 2007, pag,163.
25 Gheorghe Alexandru Cătană , “Marketing: filozofia succesului de piață” , Editura Dacia, Cluj Napoca, 2003

26 Codrin Scutaru, Marketing pentru sectorul public , Revista Calitatea vieții, 2009,
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV -1-2-2009/07.pdf

25
corecta disfuncționalitățile sociale sau, dimpotrivă, necesitatea unuia mai maleabil, redus ca
organizare instituțională și care să stimuleze creșterea economică, a naliza statului și a
sectorului public și a rolului acestora reprezintă ceva firesc.
Preluarea specifică a tehnicilor de marketing de către sectorul public reprezintă o formă
de inovație socială, tocmai în sensul în care, prin intermediul tehnicilor de mar keting, se oferă
o soluție la o problemă reală a sectorului public: menținerea beneficiarilor (cetățenilor)
informați și oarecum mulțumiți de rezultatele dezvoltării și implementării programelor derulate
de către sectorul public.
Marketingul public promove ază programele dezvoltate de către sectorul public către
beneficiari prin mijloace preluate de la marketingul comercial, dar nu are ca obiectiv principal
și finalitate vinderea unui produs anume . Obiectivul marketingului public este, în cele din
urmă, unul utilitarist, adecvat scopului pentru care există sistemul public.27
Necesitatea adaptării impune, pentru administrația publică, o cunoaștere exactă și în
orice moment a situației din mediul social în care își desfășoară activitatea. Adaptarea continuă
constituie una dintre trăsăturile de bază ale unei bune administrații28.
Orientarea de marketing a instituțiilor administrative are ca obiectiv fundamental
cercetarea cerințelor cetățenilor – clienți în vederea alinierii ofertei de servicii publice (volum,
structură, nivel calitativ) – la exigențele manifestate pe piață. Pentru administrațiile cu orientare
de marketing, scopul prioritar al activității a început să fie considerat a fi satisfacerea
intereselor generale ale cetățenilor – clienți.
Pentru sectorul public, marketingul reprezintă abilitatea de a obține și a menține
beneficiari mulțumiți de programele dezvoltate și implementate de către sectorul public .

Organizații publice Organizații private

Sunt de regulă monopoluri. Operează pe piețe competirive.
Deservesc interesele cetățenilor. Mximizează profitul investiților.
Sunt conduse direct sau indirect de lideri
politici, care ar trebui să reflecte interesele
cetățenilor. Liderii firmelor răspund în fața acținarilor , a
consiliilor de conducere, ei caută
maximizarea profitului.
Sunt expuse dominant mass -media și atenției
publicului prin natura activității. Nu sunt expuse major mass -media.
Organizațiile de stat sunt mai rigide datorită
procesului de luare și implementare a
deciziei. Sunt mai flexibile, se mișcă mai ușor pentru
că decizia se ia într -un singur for de
conducere.
Distribuie, redistribuie și reglementează
resursele. Produc și distribuie resurse .
Sunt uneori finanțate necorespunzător în plus
sau în minus. Sunt finanțate conform propriei
productivități sau dacă decizia de investiție
este fezabilă.
Cetățenii, priviți ca stake -holders, sunt de
multe ori prost informați și neîncrezători în
guvern. Investitorii și acționarii sunt bine informați și
monotorizează în permanență activitățile
companiei și a pieței în care evoluează .

Într-o abordare largă, marketingul administrației publice se preocupă de studierea
atitudinilor incerte ale unor beneficiari răspândiți pe vaste teritorii (în cazul administrației

27 Sursa: Kotler, Lee, 2008, p. 18.
28 Alexandru Nedelea , “Politici de marketing ”, Editura Didactic ă și Psihologică, București, 2008, pag. 99.

26
publice centrale), în condițiile unei informări imperfecte, greu controlabil e, ceea ce presupune
asumarea riscului în formularea obiectivelor programelor de marketing în administrația
publică. Desfășurarea unei activități eficiente de cercetare de marketing asupra mediului
administrației publice poate conduce la minimizarea riscul ui pe care îl implică orice inițiativă
de înnoire și reformă a administrației publice.
În această perspectivă marketingul devine o funcție care revine fiecărui angajat sau
funcționar public. Fiecare contact pe care cetățenii îl au cu activitatea instituție i va afecta modul
în care se vor raporta la administrația publică. De aceea, într -un fel, toți funcționarii publici
„fac” marketing: secretarul/secretara care răspunde sau nu la telefon, centralistele care sunt
politicoase sau agresive, personalul de la „R elații cu publicul”, gardienii publici, portarul etc.
Este recomandabil ca aceștia să fie perfect informați, amabili, dornici și motivați pentru a veni
în ajutorul cetățenilor.
Orientarea către cetățeni constituie un principiu al marketingului în administ rația
publică. Este necesar ca mentalitatea întregului personal al instituției publice să se întemeieze
pe o „cultură de marketing” al cărei sens este satisfacerea cetățenilor.
Tranziția la economia de piață a indus și induce o serie de perturbații în mecanismele
de funcționare a tuturor domeniilor de activitate29. Administrația publică definită de regulă ca
domeniu de activitate ce își propune organizarea și punerea în practică a legilor și a altor acte
normative, la nivel central și/sau local, a resimțit și resimte și mai mult aceste schimbări în
perioada tranziției la economia de piață. Schimbările au la bază modificări legislative
importante, renunțarea la structuri ale administrației publice și crearea altora, adaptarea la noile
mecan isme economico -financiare și altele.
Esențial este, ca în fiecare domeniu de activitate să se înțeleagă sensul revoluției
manageriale care trebuie să aibă loc și în administrația publică pentru a putea asimila
schimbările și a evita consecințele nefavorab ile ale unor pertubări. Deciziile din administrația
publică au consecințe asupra unui mare grup de cetățeni, rezultând ideea consultării punctelor
de vedere ale populației sau a reprezentanților acesteia.
Managementul în administrația publică este puterni c influențat de presiunea
solicitărilor permanente care vin din partea cetățenilor, a partenerilor sociali. De aceea este
necesară înțelegerea de fond a aserțiunii după care administrația publică (locală) se află în
slujba cetățenilor. Pentru a putea gesti ona această presiune, managerii au datoria să procedeze
în următoarea manieră: să aibă la bază programe din diferite domenii ale administrației publice;
să pună la dispoziția cetățenilor informațiile de clarificare a unor probleme; să organizeze bine,
profesionist, compartimentele de relații publice și relații cu publicul; să construiască inteligent
imaginea care să -i reprezinte; să organizeze periodic întâlniri cu cetățenii și beneficiarii unor
reglementări pentru clarificările corespunzătoare30.
Colectiv itățile urbane europene se găsesc într -un amplu proces de competiție în cadrul
căruia trebuie să facă față exigenței crescânde impuse de cetățeni față de calitatea serviciilor și
prestațiilor oferite de administrațiile publice locale, precum și de prestați ile aleșilor locali.
Cetățeanul contribuabil trebuie tratat cu toată condescendența necesară pentru că el, plătitor de
impozite susține administrația publică. Principalul rol al autorităților locale este acela de a
asigura în mod regulat continuu servicii corespunzătoare comunității.
Administrațiile publice sunt, de departe, pe plan european și mondial, cei mai
importanți clienți si utilizatori ai tehnologiilor informației și comunicațiilor, guvernele federale,
nationale, regionale sau municipale având ca obiectiv creșterea performanțelor propriilor
activități și îmbunătățirea relațiilor cu cetățenii.

29 Daniela Garaiman , “Eficientizarea administrației publice prin informatizare ”, http://drept.ucv.ro/RSJ/
Articole/2006/RSJ4/B16.pdf
30 Sofia Elena Colesca , “Internet în administrația publică” , Editura Economică, Bucureși, 2002, pag.131 .

27
România a acordat și ea, în ultimii ani o mare atenție procesului de reformă a
administrației publice, proces în care performanța poate fi obținuta numai pri n utilizarea
tehnologiilor informatice. S -a dezvoltat astfel conceptul de informatizare a administrației
publice ce vizează îmbunătățirea calității actului administrativ și modificarea profundă a
raportului de comunicare dintre administrația publică și cet ățean

II.4. Internetul – premisa pentru informarea corectă a cetățeanului

Inter netul a devenit deja o obisnuin ță a zilelor noastre. Comerț ul electronic tinde din ce
în ce m ai mult sa ia locul celui tradițional. Avantajele ar ține atât de înlaturarea barierelor de
timp și spatiu, cât si de posibilitatea de a plăti mai puțin pentru anumite produse.
Unul dintre principiile de bază ale marketingului în administrația publică prin
intermediul internetului, îl constitu ie orientarea instituției publice către cetățeni.
Administrația locală, care prin natura sa trebuie să fie apropiată cetățeanului și care își
bazează legitimitatea pe opțiunea electorală a acestuia, va asigura o firească legătură de
parteneriat între ofer tanții de servicii publice și utilizatorii lor.
Astfel, pentru a avea succes în satisfacerea cetățenilor, punctul de plecare logic pentru
instituția publică este să identifice ceea ce vor aceștia și apoi să încerce să le îndeplinească într –
un mod cât mai e ficient.
În ceea ce privește utilitatea informațiilor oferite prin intermediul internetului, aceasta
a ridicat interesul cetățenilor. Acuratețea și prompitudinea oferirii informațiilor este bine
primită de către public iar instituțiile publice căștigă teren prin accesarea acestui marketing
online.
Orientarea reală către cetățeni se întâlnește în cazurile în care instituțiile statului sunt
preocupate să afle care sunt nevoile cetățenilor din zona lor de circumscripție/ competență. În
multe cazuri , funcționarii intră într -o rutină care duce la birocrație. Aceasta îi face mai puțin
sensibili la nevoile, dorințele cetățenilor care le calcă pragul.
Internetul facilitează c ăutarea și compararea serviciilor , unii cetățeni activează în acest
mediu din dorința de a beneficia de informații suplimentare .

II.5. O Ultima Concluzie

Internet ul reprezintă un instrument de marketing care oferă o nouă cale de a ajunge la
cetățeni și care ajută la îmbunătățirea comunicațiilor și re ducerea costurilor în cadrul instituției .
Pe Internet, comunicarea are loc în două direcții ș i nu doar în una, ca în marketingul
tradițional. Marketingul online oferă avantajul prezentării de materiale promoț ionale
interactive care pot întruni asteptă rile publicului. În loc să creeze un mesaj unic, așa cum se
întamplă în promovarea de masă , marketingul online permite crearea unor "broș uri interactive"
care permit potențialilor clienți să aleagă informaț ia pe care vor sa o vadă și momentul când
vor sa o vadă .
Marketingul pe Internet are șanse foarte mari să reuseasca daca ofera gratis informatie
de valoare, deoarece clientii aflati pe Internet sunt cautatori de informatie si se lasa convinsi
de fapte concrete si de logica. Ei nu sunt oameni care pot fi convi nsi prin tehnicile clasice
bazate pe mesaje irationale si emotionale. Companiile care pana acum au fost nevoite sa -si
condenseze mesajele publicitare se pot bucura de un spatiu relativ nelimitat, Internetul
permitandu -le sa plaseze o mare cantitate de info rmatie multimedia, formata din text, poze,
grafice si sunete. Marketingul online iti mai ofera si avantajul faptului ca, prin contorizarea
acceselor la fiecare pagina, poti afla de ce anume sunt intr -adevar interesati potentialii client.
Evoluția e -Governm ent a permis inventarierea principalelor servicii care se oferă în
lume cetățenilor și organizațiilor. Mai mult decât atât la nivelul Uniunii Europene au fost

28
definite serviciile publice de bază a căror implementare este definitorie pentru compararea
progr eselor e -Government în statele membre.
Sectorul public și relațiile sale cu societatea au generat numeroase analize și discuții în
ultimii ani. Creșterea cererii de servicii publice, restricțiile bugetare, costurile de personal și
noile facilități oferite de tehnologia informației au constituit provocări generatoare de noi
concepte: “guvernare on -line”, “e -government”, “administrație electronicã”.
Elementul cheie al conceptului de „guvernare electronică” este îmbunătățirea relației
șifluidizarea schimbului de informații dintre sectorul public – pe de o parte și cetățeni și
mediulde afaceri, pe de altă parte. Guvernarea electronică înseamnă oferirea de servicii publice
înformat electronic pentru cetățeni și mediul de afaceri, o alternativă mai eficientă și mai
ieftină,care ar permite
Varietatea serviciilor publice pare fără sfârșit și în fi ecare țară e altfel. Totuși trecerea
lor sub formă electronică duce la un anumit grad de uniformizare prin împărtășirea experienței
de succes dintr -o țară în alte țări, în special în cadrul Uniunii Europene
Serviciile electronice pot fi împărțite, din punctul de vedere al sensului legăturii
dintrefurnizorul de servicii și beneficiar, în două tipuri mari – unidirecționale și bidirecționale.
Serviciile unidirecționale sunt acelea prin care furnizorul serviciilor oferă informații
către beneficiar, fluxul de informații curgând numai de la furnizorul de servicii către beneficiar.
Accesarea acestor informații se face prin calculatorul personal cuplat la Internet, în care
navigatorul (browser) stabilește legătura de telecomunicații cu site -ul furnizorului de servicii
și descarcă informațiile dorite, care sunt afișate pe ecranul calculatorului și pot fi mai apoi
tipărite sau memorate sub formă de fișier. Acestea sunt cele mai răspândite servicii publice
electronice deoarece sunt cel mai ușo r de realizat. Administrațiile tuturor marilor orașe au un
astfel de site, întreținut și actualizat periodic de primărie, prin care se oferă beneficiarilor cele
mai variate informații, inclusiv indicații prin care beneficiarul esteîndreptat spre serviciile de
specialitate ale diverselor unități administrative locale, generale sau de specialitate.Serviciile
bidirecționale (sau interactive, sau tranzacționale) sunt acelea în care, încursul executării
serviciului, informațiile curg între furnizor și beneficiar în ambele sensuri.
Pentru a concluziona acest capitol, trecem foarte pe scurt în revistă utilitatea Internet:
➢ Există atât de multe informații disponibile pe Internet și milioane de utilizatori
care include nu numai firmele de toate tipurile dar după cum s -a constatat persoane individuale
cu structuri socio -profesionale variate – deci o piață eterogenă din punct de vedere demografic
dar destul de omogenă din punct de vedere al comportamentului de cumpărare.
➢ Există baze de date online care acoperă statistici guvernamentale, informații
financiare, prețurile acțiunilor, patente, surse de marketing, distribuitori, etc.

29
Capitolul III
Studiu de caz: Imaginea Poliției Locale – Instituție Publică

3.1. Noțiuni privind atribuțiile și sarcinile s erviciului public local ale Poliției Locale

Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății p rivate și publice, prevenirea și
descoperirea infracțiunilor, în urmatoarele domenii: 31
a)ordinea și liniștea publică, precum și paza bunurilor;
b) circulația pe drumurile publice;
c) disciplina în construcții și afișajul stradal;
d) protecția mediului;
e) activitate comercială;
f) atribuții pe linia de identificare și evidența persoanelor;
„Poliția Locală reprezintă modalitatea de aplicare a actului de justiție la nivel local strict
orientat catre comunitate, aplică sancțiuni contravenționale prevazute de legi, ordonațe,
hotărâri de guvern și hotărâri ale consiliului local. La constatarea infracțiunilor flagrante, care
excedează atribuțiilor ce îi revin potrivit legtii, ia primele măsuri și sesizează organele
competente.
În exercitarea drepturi lor conferite de lege polițistul local este obligat să respecte
drepturile și libertățile fundamentale ale omului prevăzute de Constituție și legile țării,
jurămantul, angajamentul de serviciu, prevederile normelor interne și privind activitatea sa
profesi onală. În caz contrat polițistul local răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care
își execută atribuțiile de serviciu.
Polițistul local este investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege unde
autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal.
Calitatea de funcționar public încadrat pe funcția specifică de polițist local sau cea de
personal contractual se dobândeste și se pierde în condițiile prevăzute de lege cu precizările
din prezentul Regulament.”
„Activitatea Poliției Locale se desfasoară pe baza Regulamentului -cadru de organizare
și funcționare a Poliției Locale, prin care se abrogă dispozițiile leg ale privind Poliția Locală, se
impune aprobarea Regulamantului de Organizare și Funcționare în conformitate cu prevederile
art.29, alin 1 din legea nr. 155/2010 a Poliției Locale, denumit în continuare Regulament,
aprobat prin hotărarea Guvernului.”32

3.2. Atribuțiile și îndatoririle structurilor component ale Poliției Locale din România

3.2.1. Prevederi cu caracter de dispoziții generale

La nivelul fiecărei comune, al fiecărui oraș, municipiu și sector al municipiului
București unde funcționează poliția locală se organizează și funcționează comisia locală de
ordine publică, prin hotărâre a consiliului local, respectiva Consiliului General al Municipiului
București, denumită în continuare comisia locală, care este un organism cu rol consultativ.
Ședințele comisiei locale sunt conduse de primar, respectiv de primarul general în cazul
municipiului București.

31Manual de teorie , tactica și proceduri editura Ministerului de Interne 2011
32 Hotararea Guvernului nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului -cadru de organizare si functionare a politiei
locale.

30
Modul de funcționare a comisiei l ocale se stabilește prin regulamentul de organizare și
funcționare a acesteia, adoptat de consiliul local .
Personalul Poliției Locale se compune din funcționari publici care ocupă funcția
specifică de polițist local , fucnționari publici care ocupa funcții generale și personal
contractual. Iar acest personal are nevoie de o comise de consultare care se compune din:
– primarul teritoriului din care face parte;
– șeful Poliției Române, sau reprezentantul sau legal;
– șeful Poliției Locale;
– șecretarul unități teritoriale din care face parte;
– 3 consilieri locali desemnați de Consiliul Local.
Modul de organizare și funcționare al comisiei locale de ordine publica se stabileste
prin regulamentul de organizare și funcționare al acesteia, adopt at de Consiliul Local.

Comisia locală are urmatoarele atribuții :
a) asigură operarea dintre instituțiile și servicile publice cu atribuții în domeniul
ordini și al nivelului municipiului;
b) avizează proiectul regulamentului de organizare și funcționare a poliției locale;
c) elaborează proiectul planului de ordine și siguranță publică al municipiului, pe
care îl actualizează anual
d) analiza periodică a activităților de menținere a ordinii și siguranței publice la
nivelul municipiului și face propun eri pentru solușionarea deficiențelor constatate și pentru
prevenirea faptelor care afectează climatul social;
e) evaluează cerințele specifice și face propuneri privind necesarul de personal al
poliției locale
f) prezintă autorități deliberative rapoarte anuale asupra modului de îndeplinire a
prevederilor planului de ordine și siguranță publică al municipiului. În baza concluziilor
desprinse din analizele efectuate, propune autorităților administrației publice locale inițierea
unor proiecte de hotărâri prin care să se previna faptele care afecteazăclimatul social.

3.2.2. Atribu țiile personalului cu funcții de conducere al structurilor Poliției Locale

„Funcționarii publici de conducere din cadrul poliției locale răspund pentru legalitatea
dispozițiilor date per sonalului din subordine, verifică dacă dispozițiile date au fost înțelese
corect și controlează modul de aducere la îndeplinirea a acestora.33
Șeful poliției locale , organizată ca instituție publică cu personalitate juridică, în
condițiile legii, numește,sancționează și dispune suspendare, modificarea și încetarea
raporturilor de serviciu sau a raporturilor de muncă a personalului, cu excepția sa și a
adjunctului său.
Își îndeplinește atribuțiile în mod nemijlocit sub autoritatea și controlul prima rului, este
șef al întregului personal din subordine și are următoarele atribuții34”:
Atribuțiile personalului Poliției Locale sunt stipulate în cuprinsul Hotărârii Guvernului
nr.2295/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Poli ției Locale.
Directorul executiv își îndeplinește atribuțiile în mod nemijlocit sub autoritatea și
controlul primarului, este șef al întregului personal din subordine și are următoarele atribuții:

33 Legea 360/2002 privind Statutul Polițistului
34 Legea nr.189/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în M. Of. al României, Partea I Nr. 251
din 22 martie 2004.

31
✓ organizează, planifică și conduce întreaga activitate a Poliției Locale ;
✓ întreprinde măsurile necesare pentru încadrarea cu personal corespunzător;
✓ asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către întregul personal a
prevederilor legale;
✓ răspunde de preg ătirea profesională a personalului din subordine;
✓ propune primarului adoptarea de măsuri pentru eficientizarea activității;
✓ asigură ordinea interioară și disciplina în rândul personalului din subordine,
având dreptul să propună acordarea de recompense și a plicare de sancțiuni în condițiile
legii;
✓ analizează trimestrial activitatea poliției locale și indicatorii de performanță
stabiliți de comisia locală de ordine publică;
✓ organizează și participă la audiențee cu cetățenii;
✓ studiează și propune unitățile ben eficiare de pază introducerea amenajărilor
tehnice și a a sistemelor de alarmare înpotriva efracției:
✓ asigură măsuri pentru rezolvarea operativă a cererilor, a sesizărilor și a
reclamațiilor cetățenilor, în conformitate cu prevederile legale;
✓ coordonează a ctivitatea de preluare a obiectivelor în pază și urmărește
îndeplinirea întocmai a clauzelor prevăzute în contractele de prestări de servicii încheiate;
✓ aprobă planurile de pază întocmite pentru obiectivele preluate pe bază de
contract de prestări de servi cii;
✓ studiază și propune unităților beneficiare de pază introducerea amenajărilor
tehnice și a sistemelor de alarmare împotriva efracției;
✓ analizează trimestrial activitatea Poliției Locale și indicatorii de performanță
stabiliți de consiliul local;
✓ asigur ă informarea operativă a Consiliului Local/Consiliului General al
Municipiului București, precum și a Poliției locale despre evenimentele deosebite ce au avut
loc în cadrul activității Poliției Locale ;
✓ reprezintă poliția locală în relațiile cu alte instituții ale statului, cu celelalte
autorități ale administrației publice central și locale si colaborează cu organizațiile
neguvernamentale, precum și cu persoanele fizice și juridice pentru îndeplinirea atribuțiilor
stabilite de lege;
✓ întocmește sau ap robă aprecierile de serviciu ale personalului potrivit
competenței;
✓ coordonează activitatea de aprovizionare, de repartizare, de întreținere și de
păstrare, în condiții de siguranță, a armamentului și a muniției din dotare;
✓ urmărește modul de echipare a pe rsonalului cu uniforme și însemnele distinctive
de ierarhizare, repartizarea și utilizarea corespunzătoare a acestora;
✓ întreprinde măsuri de aprovizionare și menținere în starea de funcționare a
aparaturii de pază și alarmare, radiocomunicații și a celorla lte amenajări destinate serviciului
de pază și ordine;
✓ menține legătura permanent cu beneficiarii privind modul în care se desfășoară
activitatea de pază, semnalează neregulile referitoare la îndemănarea obligațiilor contractual și
propune măsurile necesar e pentru creșterea eficienței pazei;
✓ analizează contribuția funcționarilor publici din poliția locală la menținerea
ordinii și liniștii publice, la constatarea contravențiilor în domeniile prevăzute de lege și ia
măsuri de organizare și îmbunătățire a aces teia;
✓ organizează și execută controale tematice și inopportune și inopinate asupra
modului în care sunt îndeplinite atribuțiile de serviciu de către funcționarii publici din poliția
locală;

32
✓ organizează activitățile de protecție a muncii, de prevenire și si guranță a
incendiilor;
✓ participă la activitățile Comisiei locale de ordine public;
✓ încheie protocoale cu diferite autorități publice și instituții în vederea cooperării
și colaborării în scopul îndeplinirii unor misiuni commune și a atribuțiilor specifice proprii;
✓ colaborează cu alte organe ale statului cu atribuții privind asigurarea climatului
de ordine și liniște publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața, bunurile
acestora ori ale domeniului public, curățenia și combaterea comerțului stradal neautorizat;
✓ asigură ordinea interioară și disciplina în rândul personalului din subordine,
având dreptul să propună acordarea de recompense și aplicarea de sancțiuni în condițiile legii;
✓ studiază și propune Consiliului Local /Consiliului General al Municipiului
București adoptarea de măsuri, în cadrul obiectivului de activitatea, menite să asigure realizarea
de beneficii suplimentare, cum ar fi: întreținerea și repararea mijloacelor tehnice de pază și a
sistemelor de alarmare împotriva efracției, asigurarea pazei transporturilor de valori
importante, înființarea și deservirea dispeceratelor de zonă pentru semnalarea pătrunderilor
prin efracție și altele asemenea;
✓ propune spre aprobare Consiliului Local/ Consiliului General al M unicipiului
București tarifele la care se vor executa prestările de servicii pentru beneficiari;
✓ îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege;
✓ emite decizii cu caracter obligatoriu pentru întregul personal din subordine.
În lipsa directorului exec utiv, directorul executiv adjunct exercită prerogativele
acestuia.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin șeful Poliției Locale emite ordine care au caracter
obligatoriu pentru personal din subordine.
Personalul poliției locale își îndeplinește atribuții le în mod nemijlocit sub autoritatea și
controlul primarului și nu poate primii însărcinări din partea altor persoane.

Conducătorul compartimentului ordine publică , pază bunuri și valori se
subordonează directorului executiv și directorului executiv adjun ct și are următoarele atribuții
specifice, în funcție de responsabilitățile încredințate:
 organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului Poliției
Locale privind asigurarea pazei bunurilor, participarea la apărarea ordinii și linișt ii publice, a
vieții și integrității persoanelor;
 asigură pază obiectivelor și locurilor de interes public stabilite de consiliul local;
 participă, la solicitare, la încheierea contractelor de prestări de servicii cu
beneficiarii din zona de competență, în tocmește planurile de pază, asigură cunoașterea
prevederilor acestora și punerea lor în practică, menține legătura permanentă cu beneficiarii,
urmărind modul de desfășurare a activităților specifice, și ia măsuri de remediere a neregulilor
constatate;
 urmă rește ca planurile de pază să se prevadă toate punctele vulnerabile
pătrunderii în obiectiv, amenajările tehnice necesare, sistemele de alarmare împotriva efracției,
obligativitatea cu privire la menținerea lor în stare de funcționare și răspunderea concre tă în
cazul neralierii lor;
 asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către funcționarii publici sin Poliția
Locală din subordine a prevederilor legale ce reglementează activitatea de pază, asigurarea
ordinii și liniștii publice, regulile de conviețuire socială, integritatea corporală a persoanelor,
curățenia și comerțul stradal și a normelor de protecție a muncii;
 participă la asigurarea măsurilor de ordine cu ocazia manifestărilor publice
organizate de primărie;

33
 constată contravențiile date în competen ță, aplică sancțiunile potrivit legii și ține
evidența acestora;
 intervine la solicitarea cetățenilor pentru aplanarea stărilor conflictuale,
rezolvarea unor cazuri speciale;

Conducătorul compartimentului de evidența persoanelor se subordonează șefului
poliției locale și adjunctului său și are următoarele atribuții specifice, în funcție de
responsabilitățile încredințate:
 organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului poliției
locale cu atribuii în domeniul evideței persoanelor;
 asigură cunoașterea și aplicarea întomai de către personalul din subordine a
actelor normative ce reglemntază activitatea de evitență a persoanelor;
 asigură cunoașterea și respectarea întocmai de către efectivul poliției loca le a
prevederilor legale ce reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație
a acestor date;
 participă alături de conducerea poliției locale, la încheierea protocoalelor
standard de cooperare cu serviciile publice comunitare loc ale de eviden a persoanelor pe linia
distribuirii de carți de alegător și a punerii în legalitate a persoanelor cu acte de indentitate
expirate și a minorilor peste 14 ani, care nu au acte de identitate;
 colaborează cu șefii serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor în
vederea realizării sarcinilor privind distribuirea cărților de alegător și a punerii în legalitatea a
persoanelor cu acte de identitate expirate și a minorilor peste 14 ani, care nu au acte de
identitate;
 urmărește și raspunde de punerea în aplicare de care personalul din subordine,
a prevederilor protocoalelor standard încheiate cu serviciile publice comunitate locale de
vidență a persoanelor;
 ține evidența sacțiunilor contravenționale aplicate de personalul din subordine;
 întocmește zilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă directorului
executiv adjunct.

Conducătorul comparimentului privind disciplina în construcții și afișajul stradal se
subordonează șefului poliției locale și adjunctului său și are următoarele atribuții specifice, în
funcție de responsabilitățile încredintațe:
 organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului Poliției
Locale privind respectarea disciplinei în construcții și a afișajului stradal;
 asigură cunoașterea și aplic area întocmai de către polițiștii locali din subordine
a prevederilor legale ce reglementează activitatea compartimentului;
 conduce pregătirea de specialitate a personalului din subordine conform
tematicii stabilite;
 asigură și răspunde de utilizarea tehni cii aflate în dotarea compartimentului;
 gestionează și asigură circulația și operarea documentelor, inclusiv arhivarea
acestora;
 informează conducerea poliției locale despre evenimentele deosebite
înregistrate în activitatea pe care o coordonează;
 organize ază acțiunile și controale pentru depistarea celor care încalcă
prevederile legale privind disciplina în construcții precum și cei care execută lucrări în partea
carosabilă sau pietonală a arterelor de circulației;
 analizează lunar activitatea personalului din subordine ;

34
 întrerupe măsuri eficiente pentru ca întregul personal să execute corespunzător
sarcinile ce îi revin, să aibă o comportare civilizată și să respecte regulile disciplinare stabilite;
 desfășoară activități eficiente pentru ca î ntregul personal să execute
corespunzător sarcinile ce îi revin, să aibă o comportare civilizată, să respecte regulile
disciplinare stabilite, propunând recompense și sancțiuni corespuzătoare;
 întocmește cilnic nota cu principalele evenimente și o prezintă conducerii
poliției locale.

Conducătorul compartimentului protecția mediului se subordonează șefului poliției
locale și are următoarele atribuții specifice, în funcție de responsabilitățile încredințate:
 organizează, planifică, conduce și controlează act ivitatea personalului poliției
locale cu aribuții în verificarea și menținerea protecției mediului
 asigră cunoașterea și aplicarea întocmai de către subordonați a prevederilor
legale privind protecția mediului;
 conduce pregătirea de specialitate a person alului din subordine în conformitate
cu tematica stabilită:
 ține evidența sancțiunilor contravenționale aplicate de personalul din
subordine;
 asigură și răspunde de utilizarea tehnicii aflate în dotarea compartimentului;
 gestionaază și asigură circulația și operarea documentelor, inclusiv arhivarea
acestora;
 organizează acțiuni și controale pentru depistarea celor care încalcă prevederile
legale în domeniu;
 informează conducerea Poliției Locale despre evenimentele deosebite
înregistrate în activitatea p e care o coordonează;

Conducătoul compartimentului privind activitatea comercială se subordonează
directorului general ( directorului, directorului executiv) și adjunctului său și are următoarele
atribuții specifice, în funcție de resonsabilitățile încredințate:
 organizează, planifică, conduce și controlează activitatea personalului Poliției
Locale privind respectarea normelor legale în vederea desfășurări activității comerciale în
condițiile normale și civilizate;
 asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către polițiștii locali din subordine
a prevederilor legale în domeniu;
 organizează acțiuni și controale pentru depistarea celor care încalcă prevederile
legale privind desfășurarea activităților comerciale;
 ține eviden ța sancțiunilor contravenționale aplicate de personalul din subordine;
 menține permanent legătura cu seviciul compartimentul din aparatul de
specialitate al primarului, în cazul în care acesta este înființat, specializat al primăriei privin
modul în care s e realizază activitatea comercială în localitate;

3.2.3. Atribuțiile,sarcinile și îndatoririle structurilor organizatorice ale Poliției
Locale

Polițiști locali cu atribuții de execuție în domeniul ordinii și liniștii publice desfășoară
urmatoarele act ivități:
 acționează în zona de competență stabilită prin planul de ordine și siguranță
publică al unității adminiatrativ -teritoriale pentru prevenirea și combaterea faptelor
antisociale, cât și pentru menținerea ordinii și liniștii publice;

35
 intervin la so licitările dispeceratului pentru intervenția la evenimentele
semnalate prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (112), pe principiul cel mai
apropiat polițist de locul evenimentului intervine, în fucnție de specificul atribușiilor de
servici u stabilite prin lege și în limita competenței teritoriale;
 participă, alături de Poliția Română, Jandarmeria Română și celelalte forțe ce
compun sistemul integrat de ordine și siguranță publică, pentru depistarea persoanelor și a
bunurilor urmărite în te meiul legii;
 participă la executarea măsurilor stabilite în situația de urgență;
 în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale, imibilizarea făptuitorului, ia
măsuri pentru conservarea locului faptei, identifică martorii aculari, sesizează imediat o rganele
competente și predă făptuitorul stucturii Poliției Române competente teritorial, pe baza de
proces -verbal, în vederea continuării cercetărilor;
 conduc la sediul Poliției Locale sau unităților structurii Poliției Române
competente persoanele suspe cte identifeicate pe timpul patrulării, în vederea luării măsurilor
ce se impun;
 execută mandatele de aducere emise de organele de urmărire penală și instanțele
judecătorești;
 îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege .

Funcționari publici cu atribuții în domeniul protecției mediului desfășoară
următoarele activități:
 verifică respectarea programului de lucrări privind asigurarea curățeniei stradale
de către societățile comerciale de salubrizare;
 verifică respectarea graficului de colectare a deșeurilor de către societățile
comerciale abilitate;
 veghează la respectarea normelor privind protejarea și conservarea spațiilor
verzi;
 verifică respectarea obligaților privind întreținerea de către instituțiile publ ice,
agenții economici, persoanele fiice și juridice, respective curățenia fațadelor, a locurilor de
depozitarea a diferitelor materiale, a anexelor gospodărești, a terenurilor aferente imobilelor pe
care le dețin sau ăn care funcționează, a trotuarelor, a rigolelor, a căilor de acces, a parcărilor,
a terenurilor din apropierea garajelor, a spațiilor verzi, etc.;

Funcționarii publici cu atribuții în domeniul activității comerciale desfășoară
următoarele activități:
 constată contravenții și aplică sanțiuni contravenționale pentru încălcarea
regulilor de comerț stabilite prin legi, hotărâri ale consiliului local sau dispoziții ale primarului;
 urmăresc dezvoltarea ordonată a comerțului și desfășurarea activităților în
locuri autorizate de primărie, în veder ea eliminării oricărei forme privind comerțul ambulant
neautorizat;
 controlează respectarea normelor legale privind comercializarea produselor
agroalimentare și industriale în piețe, târguri și oboare;
 colaborează cu organele de control sanitare, sanitar -veterinare și de protecție a
consumatorilor, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

Fucționarii publici cu atribuții în domeniul evidenței persoanelor desfășoară
următoarele activități:

36
 cooperează în vederea verificării datelor cu caracter personal cu au toritățile
administrației publice centrale și locale competente, cu respectarea prevederilor legislației
privind prelucrarea datelor cu caracter personal;
 constată contravențiile date în competența și aplică sancțiuni potrivit legii;
 verifică și soluționea ză sesizările și reclamațiile legate de problemele spefic
compartimentului.
Personalul contractual din cadrul poliției locale sigură paza bunurilor și obiectivelor
stabilite prin hotărâri ale consiliului local, cu respectarea prevederilor legale în domeniu și are
următoarele atribuții și obligații specifice:
• verifică, în timpul seviciului, locurile și punctele vulnerabile, existența și starea
încuietorilor, a amenajărilor tehnice și a sistemelor de pază și alarmare și ia, în caz de nevoie,
măsurile c e se impun;
• să cunoască prevederile legale privind accesul în obiective și consemnele
prevăzute în planurile de pază;
• să supravegheze ca persoanele cărora li s -a permis accesul în obiectiv, pe baza
documentelor stabilite, să se deplaseze numai în locurile pentru care au primit permisiunea de
acces;
• să nu părăsească postul încredințat decât în situașiile și condițiile prevăzute în
consemnul postului;
• să verifice obiectivul încredințat spre pază, cu privire la aexistentța unor surse
care ar putea pr oduce incendii, explozii sau alte evenimente grave.
Poliția locală poate sigura, în condițiile respectării legislației, paza trasnportuilor
bunurilor și valorilor aparținând unitățile administrativ teritoriale pe teritoriul căreia își
desfășoară activitat ea.

3.3. Trăsături caracteristice ale măsurilor polițienești

În conformitate cu prevederile Legii nr. 360 din 2002 cu modificările ulterioare,
polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă, uniformă
și exercită atribuțiile conferite prin lege, .
Principiile generale ce guvernează conduita profesională a polițiștilor, sunt
următoarele:
– supremația Constituției și a legii;
– prioritatea interesului public față de interesul personal;
– asigurarea egalității de tratament a cetățenilor;
– profesionalismul;
– imparțialitatea și nediscriminarea;
– independența;
– integritatea morală;
– libertatea gândirii și DR \
– confidențialitatea.
Acțiunile polițiștilor trebuie să fie în conformitate cu dreptul intern și convențiile
internaționale la care România este parte.
“Pentru realizarea atribuțiilor profesionale, polițistul acționează în parteneriat cu
populația, acordă asistență de specialitate și prestează servicii în concordanță cu atribuțiile
legale.
Polițistul este obligat să răspundă la orice solicitare legitimă a cetățenilor și să nu aducă
prejudicii imaginii instituției pe care o reprezintă prin comportament și atitudini neconforme
cu statutul său profesional.

37
De asemenea, el trebuie să fie loial, să acționeze cu imparțialitate, să fie disciplinat,
demn să apere prestigiul profesiei și să exercite, toate prerogativele și îndatoririle specifice
funcției pe care o deține.
Măsurile polițienești vizează în mod concret intervenția legală a polițis tului în vederea
elucidării suspiciunilor apărute cu privire la identitatea persoanelor, scopul prezenței la un
anumit moment într -un loc anume, la proveniența unor bunuri deținute.
În cazurile urgente, flagrante sau de pericol omul legii este obligat să i ntervină imediat
putând recurge chiar la folosirea forței și a mijloacelor din dotare, cu respectarea principiilor
generale enumerate anterior.
Prin cazuri urgente înțelegem acele situații în care trebuie să se intervină imediat pentru
stoparea acțiunii fă ptuitorului unei infracțiuni, amânarea sau neintervenția putând pune în
pericol viața, integritatea corporală a persoanelor, proprietatea publică sau privată.
Cazurile de pericol sunt acele situații în care este amenințată imediat viața sau
integritatea co rporală a unei persoane sau anumite bunuri, existând totodată riscul iminent de
producere a unei explozii, incendii sau alte catastrofe. ”

38
Concluzii

Am ales să abordez această temă întrucât consider că promovarea imaginii instituției
publice on -line nu anulează promovarea tradițională și nici să -i facă concurență, ci mai degrabă
este o completare a acesteia. Promovarea on -line se diferențiază printr -o manieră foarte
evidentă de promovarea tradițională datorită unei caracteristici unice : interactivitatea.
Venind ca o completare a promovării tradiționale, promovarea on -line prezintă o serie
de avantaje suplimentare. Printre acestea se numără disponibilit atea informațiilor cât și
actualitatea lor, posibilitatea consumatorilor de a se conecta la internet și de a afla informații
despre serviciile prestate de o anumită organizație, în cazul nostru, Inspectoratului General
al Poliției Române.
Folosirea interne t-ului de către aurtoritățile publice conferă avantajele clasice ale
posibilității, informația fiind oferită on -line 24 de ore din 24, 365 zile pe an și al accesabilității
și interacțiunii, cetățenii interesați putând accesa informația și efectua tranzacți ide oriunde în
lume.
În umra studiului efectuat, pot concluziona faptul că Inspectoratului General al
Poliției Române deține următoarele avantaje în detrimentul mijloacelor clasice de promovare
a unui serviciu public: reducerea cheltuielilor publice, comb aterea birocra ției și a corupției la
nivelul instituțiilor publice ; creșterea gradului de transparență a modului de utilizare și
administrare a fondurilor publice ; îmbunătățirea accesului la informații și servicii publice în
conformitate cu legislația priv ind protecția datelor cu caracter personal și liberul acces la
informațiile de interes public; furnizarea de informații și servicii publice de calitate prin
intermediul mijloacelor electronice; întărirea capacității administrative a instituțiilor punlice d e
a-și îndeplini rolul și obiectivele și de a a sigura furnizarea, într -o manieră transparentă, de
servicii și informații publice; promovarea colaborării dintre instituțiile publice pentru
furnizarea de servicii publice prin mijloace electronice; redefinir ea relației dintre comunitate și
instituția publică.

39
Referințe bibliografice

A. Martereau , “Communication publique teritoriale” , Les éditions de C.N.F.P.T., Paris,
1996.
Adrian Munteanu , “Management public local”, Tipo Moldova, Iași, 2003.
Alexandra Zbuchea, Florina Pînzaru, Cristina Galalae , “Ghid esențial de promovare ”,
Editura Tritonic, 2006.
Alexandru Munteanu , “Marketing public”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006.
Alexandru Munteanu , “Ghidul cetățeanului ”, Editura TipoMoldova, Iași, 2003.
Alexandru Nedelea , “Politici de marketing ”, Editura Didactic ă și Psihologică, București,
2008.
Alina Profiroiu , “Modernizarea instrumentarului managerial prin punerea în practică a unui
sistem de pilotaj în cadrul serviciilor publice”, Revista Administrație și Management Public,
nr.1/2003;
Anne Greory , “Planificarea și managemenul campaniilor de relații publice ”, Editura
Polirom, Iași, 2009.
Armenia Andoniceanu , “Noutăți în managementul public ”, Ed itura Universitară, București,
2008.
Armenia Androniceanu , “Management public local” , Editura Economică, București,1999
Armenia Androniceanu, “Tendințe noi în managementul public internațional și oportunitatea
adaptării și implementării lor în instituțiile publice din România” , Revista Administrație și
Management public, nr.1/2003;
Aurelia Cezar , “Construcția imaginii într -o organizație școlară prin intermediul relațiilor
publice ”, Editura Europolis, Constanța, 2008.
Codrin Scutaru , “Marketing pentru sectorul public” , Revista Calitatea vieții, 2009,
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV -1-2-2009/07.pdf
Cosmin Dobrin, Popa Ion , „Considerații privind criteriul "LEADERSHIP" din cadrul
modelului EFQM de gestionare a calității”, în Revista de Administrație și Management Public,
http://www.ramp.ase.ro/_data/files/articole/1_12.pd f
Cristina Coman , “Relații publice : principii și strategii ”, Editura Polirom, Iași, 2006.
Dan Petre, Mihaela Nicola , “Introducere în publicitate ”, Editura Comunicare.ro, București,
2009.
Dana Apostol Tofan “Drept administrativ. Partea I” – Universitatea “Dunărea De Jos”,
Facultatea de Administrație Publică, Galați, 2007.
Daniela Garaiman , “Eficientizarea administrației publice prin informatizare”
http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2006/RSJ4/B16.pdf
eContent Programme , Improving access to and expanding use of Public Sector Information:
http://www.cordis.lu/econtent/psi/pubsec.htm
eEurope Act ion Plan 2005 : http://europa.eu.int/information_society/eeurope/index_en.htm
e-Forum , Forum for European e -Public Services: http://www.euf orum.org/
e-Government – suport pentru dezvoltare, București, 16 aprilie, 2004, Diana VOICU, Director
General pentru Informatizarea Administrației Publice
F. Coman Kund , “Politica de comunicare externă a colectivităților locale”, Editura
Economică, Bucure ști, 2000.
F. Dubois, “Les politiques de communication externe des collectivités territoriales; le cas de
la Picardie”, Universite de Lille III, Lille, 1994.
Filip Gheorghe, Onofrei Marian , “Elemente de știința administrației” , Editura Junimea, Iași,
2004
FLORESCU, C., MÂLCOMETE, P., POP, N. Al .. “Marketing. Dicționar explicative” ,
Editura Economică, București, 2003.

40
Forsyth Bamber , “The Image of a Company – Manual for corporate identity”, Architecture
Design and Technology Press, London, 1990.
Gabriela Ț igu, “Fundamentele managementului organizației” , ASE, disponibil la adresa web
http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=ca p2
George David , “Tehnici de relații publice : comunicarea cu mass -media ”. Editura Polirom,
Iași, 2008.
George Moldoveanu, Cosmin Dobrin , “Managementul calității în sectorul public”, ASE,
2006, http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=24&idb =
Gheorghe Alexandru Cătană , “Marketing: filozofia succesului de piață” , Editura Dacia, Cluj
Napoca, 2 003.
I. Chiciudean , “Gestiunea imaginii în procesul comunicării”, Editura Licorna, București,
2000.
IDA report&IDA e -government news (EU). http://europa.eu.int/ISPO/ida/
Jean Mazur , “Strategic communications management.Making public relations work”,
Addison Wesley Publishing Company, 1995.
Kotler Philip , Keller Kevin Lane , “Managementul marketingului ”, Editura Teora, București,
2008.
Lars Hermel , “L` organisation de marketing dans le secteur public et son impact sur la
formation de strategie ”, Revue française de marketing, no. 155, 1995.
M. Messager , “La Communication publique en practique” , Editions d ` Organisation, Paris,
1995.
M. Souchard , “La communication politique locale”, Presses Universitaires de France, Paris,
1995.
OCDE, Public Governance and Management , E-government, Knowledge Management and
the Use of IT. http://www.oecd.org/
Patrick d’Humiers , “Management de la communications de l’e ntreprise ”, Editia a 2 -a, Paris,
Editura Eyrolles, 1994.
Patrick Zemor , “Communication publique” , Presses Universitaires de France, Paris, 1995.
Philip Kotler, Nancy Lee , “Marketing în sectorul public ”, Editura Meteor Press, București,
2008.
Programul de Guvernare – 2005 -2008 din decembrie 2004 al Guvernului României.
http://www.e -guvernare.ro
S. Cultip, “Effective Public Relations”, Prentice -Hall, 1994.
S.D. Șandor, H. Raluca , “Satisfacția clienților administrației publice”, Revista Transil vană
de Științe Administrative, 2004.
Șerb Stancu , “Relații publice și publicitate: tendin țe și provocări ”, Editura Tritonic,
București, 2006.
Sofia Elena Colesca , “Internet în administrația publică” , Editura Economică, Bucureși, 2002,
Tofan Dana , “Drept administrativ. Partea I” Universitatea “Dunărea De Jos”, Facultatea de
Administrație Publică, Galați, 2007.
V. Alistar, I. Popescu Slăniceanu , “Protocol, corespondență, secretariat în administrația
public ă”, Lumina Lex, 2001.