PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ [615310]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECTOR UNIV. DR. MONICA DELICIA AVRAMESCU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
PSIHOLOGIE

INFLUENȚA MODELULUI PARENTAL ASUPRA
RELAȚIEI DE CUPLU

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECTOR UNIV. DR. MONICA DELICIA AVRAMESCU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………. ………………………… 5

CAPITOLUL 1 – CADRUL TEORETIC . ……………. …………………………………………….. . 6
1.1. Cuplul marital ………………………………………………………………………. ……….. 6
1.2. Cuplul functional ………………………… …………….. ………………………… 7
1.2.1 . Caracteristici ale cuplului marital functional ………………….. ….. 7
1.2.2 . Cuplul nefuncțional. Origini și efecte ………………….. ……….. ……. 9
1.2.3 . Intimitatea în relația maritală ……………… …………… ……..13
1.2.4 . Stima de sine ………………………… ………… …………….…. 15
1.2.5 . Satisfacția maritală …………………… ……………………….. 19
1.2.6 . Impactul educației în copilărie asupra relației
de cuplu …… ………………………………………………….. . 22

CAPITOLUL 2 – OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂR II ………………… 27
2.1. Obiectivele lucrării ………………………………………………. ……….. ………. …….. 27
2.2. Ipotezele lucrării ……………………………………………………………… ……………. 27
2.3. Prezentarea variabilelor …………………………………………………………………. 28
2.4. Descrierea eșantionului …………………. …………………………. …………………… 28
Fig. 2.4.1 . – Repartizarea participanților în funcție de gen ………………….. 29
Tabelul nr. 1 – Mediul de proveniență ………………. ……………………….. 30
Fig. 2.4.2 . – Repartizarea subiecților în funcție de mediul
de proveniență ……………………………………………. 31
2.5. Instrumente utilizate ……………………………………… ………… .….. 32
2.5.1 . Kansas Marital Goals Orientation Scale (KMGOS) ……………. 32
2.5.2 . Scala Stimei de Sine, Rosenberg (1965) ……………. ………… ……… 33
2.5.3 . Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS) ………………. ………. …. 33
2.6. Procedura de lucru ………………………………………………. ……………………….. 34

CAPITOLUL 3 – REZULTATELE CERCETĂRII ……………………… ……………………….. 36
3.1. Introducerea și prelucrarea datelor ………………………. ……………………….. 36
3.2. Prelucrarea statistică a datelor ……………………………………………… ……….. 36
3.2.1. Stat istică descriptivă ………………………………………….. ……………………….. 36

Fig.nr. 3.2.1.1. Genul și Stima de sine ………………….. ……………………….. 37
Fig.nr.3.2.1.2. Genul și Satisfacția maritală …………… ……………………….. 38
Fig. nr.3.2.1.3. Genul și intenționalitatea maritală ….. ……………………….. 39
Fig.nr.3.2.1.4. Mediul de proveniență și satisfacți a maritală ……………… 40
Fig.nr.3.2.1.5. Mediul de p roveniență și intenționalitatea
în relația maritală …………………………. ……………………….. 40
Fig.nr.3.2.1.6. Mediul de proveniență și stima de sine ………………………. 42
Fig.nr. 3.2.1.7. Ani de că sătorie și satisfac ția maritală ………………………. 43
Fig.nr. 3.2.1.8. Ani de căsătorie și stima de sine …….. ……………………….. 44
Fig.nr. 3.2.1.9. Ani de căsătorie și intenționalitatea
în relația maritală ………………………… ……………………….. 45
3.2.2. Statistică inferențială …………………………………………. ……………………….. 46
Tabelul nr.3.2.2.1. – Corelații între stima de sine
și satisfacția maritală ………… ……………………….. 46
Tabelul nr. 3.2.2.2. – Corelații între stima de sine și
intenționalitatea în relația maritală ……………. 47
Tabelul nr. 3.2.2.3. – Corelații între satisfacția maritală și
intenționalitatea în relația maritală ……………. 48
Tabelul nr. 3.2.2.4. – Corelații între anii de căsătorie,
satisfacția maritală și
intenționalitatea în relația maritală ……………. 50

CAPITOLUL 4 – INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC ……. ……………………….. 51

CONCLUZII …………………………………………………………………………. ……………………….. 55

ANEXA 1 – Kansas Marital Goals Orientation Scale (KMGOS) ……… ……………… . 58
ANEXA 2 – Stima de sine (Rosenberg, 1965) …………………….. …………………………. ….. 59
ANEXA 3 – Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS) ………………. ………………….. …. 60

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… ……………………….. 61

REZUMAT …………………………………………………………………………… …………………………66

5
INTRODUCERE

“Ideea de cuplu este asociat ă cu o imagine pozitivă a ceea ce înseamnă să iubești
și să fii iubit, să trăiești momente de exaltare, să ai parte de fericire. Chiar dacă unii am
avut dezamăgiri, sau chiar dacă i -am văzut pe cei din jurul nostru dezamăgiți, tot nu
încetăm să visăm că în cele din urmă vom întâlni acea persoană unică, special pentru noi
cu care vom forma cuplul pe rfect și vom fi împreună până la adânci bătrâneți.” (Acriș
Corina ,2013)
Cuplurile învață că o relație începe de la o poveste d e iubire, poveste care se
învață, de cele mai multe ori de acasă, de la iubirea dintre mamă și tată. Cei doi pun bazele
familiei, ”…una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană . În cadrul ei ficare se
descoperă pe sine, căci acolo creștem, ne maturizăm, evoluăm și tot de acolo plecăm în
lume. Acolo ne avem rădăcinile și bazele profunde ale ființei noastre. Și tot acolo tindem
să revenim atunci când ne formăm, mai târziu , propria familie. Iar când nu reușim acest
lucru, împlinirea personală nu pare a fi deplină .” (Vasile D., 2006)
Structura familiei tradiționale este în continuuă transformare fiind puternic
influențată de schimbările survenite pe plan economic, politic, social, cultural și în
relațiile inter umane, toate aceste schimbări reflectându -se în instituția căsătoriei. Și,
totuși, în majoritatea societăților ca și în socitatea românească, căsătoria este considerată
a fi modul cel mai adecvat și mai sigur de a crește copiii și a le oferi siguranță.
Familia de origine devine locul în care se învață comportamente și valori
fundamentale, este baza explorării lumii și de unde se pleacă pentru form area relațiilor
sănătoase interumane și de cuplu.
Din familia de origine se pleacă cu un bagaj în care sunt adunate noțiunile despre
iubire, intimitate, prietenie, respect, afecțiune, împlinire sexuală și stimă de sine.
Bazele stimei de sine sunt pu se încă din copilărie , iar în funcție de cât de solid se
construiesc ajun g să influențeze viața de adult și relația de cuplu.
Lucrarea de față își propune să studieze relația dintre stima de sine,
intenționalitatea în relația de cuplu (cât de mult un cuplu lu crează la îmbunătățirea
relației) și satisfacția în cuplu.

6
CAPITOLUL I
CADRUL TEORETIC

1.1. Cuplul marital

Cuplul reprezintă legătura dintre bărbat și femeie, anima și animus – „o structură
arhetipală bazată pe polaritatea principiilor , identificabilă d e la planurile cele mai subtile ,
metafizice, ale existenței, un cuplu de forț e complementare tinzând către armonie,
definindu -se prin interacțiune ș i int egrare, dar dezvoltându -se, totodată, una prin
intermediul celeilate.” (Mitrofan, I., 2002)
Relația de cuplu începe de la momentul îndrăgostirii, vibrează cu ideea de iubire
și de dăru ire a acesteia persoanei iubite și cu momentul de euforie resimțit. Indiferent de
momente le de dezamăgire prin care fiecare poate trece sau dacă alte persoane încearcă
dezamăgiri în iubire, individul nu se oprește din căutarea partenerului potrivit cu care va
trăi o frumoasă poveste de dragoste până la adânci bătrâneți.
A forma un cuplu, a fi împreună într -o relație devine o provocare pentru fiecare,
realitatea vieții de cuplu fiind de cele mai multe ori diferită de ceea ce o persoană își poate
imagina, de credințele, miturile despre iubire și viața de cuplu. (Acriș, Corina , 2013)
Fiecare persoană îș i creează anumite pa tternuri af ective, încă din prim ii ani ai
copilăriei. Sunt copii cărora nevoia de iubire le este satisfăcută și se dezvoltă într -un mod
armonios și în siguranță, și alții care se subapreciază, se simt nedoriți și neapreciați, astfel
își creează un anumit model al iubirii care se va reflecta în viața adultă, în modul în care
își va alege partenerul și în modul în care va oferi și primi iubire.
Iubirea înseamnă și intimitate. Gérard Leleu definește intimitatea amoroasă ca
fiind „…relația privilegiată pe care o stabilesc între ele două ființe, relație a cărei
caracteristică este de a fi foarte strânsă și foarte profundă atât în plan corporal, cât și în
planul conștiinței, și al cărei rezultat constă în a realiza o strânsă legătură între parteneri.
Înseamnă că intimitatea nu se desfășoară doar în plan sexual, se creează la nivel afectiv,
spiritual, intelectual. ” (Gérard, L., 2015, p.15)
Cuplul nu rămâne static, se mișcă și se transformă în funcție de e venimentele ce
apar în cursul vieții, conceperea și nașterea copiilor (partenerii conștientizează rolul de
părinți ), dispariția unui membru al familiei, intrarea copilului în mediul școlar, etc.

7
Cuplul se poate defini ca fiind „ o structură bipolară de tip biopsihosocial bazată
pe interdeterminism mutual (prtenerii se satisfac, se stimulează, se susțin se dezvoltă și
se realizează ca individualități biologice, af ective și sociale, un ul prin intermediul
celuilalt). ” (Mitrofan, I., Ciupercă, C., 1998,p.14)
Privind din acest punct de vedere relația de cuplu poate fi omogenă, împlinită,
durabilă sau s -ar putea îndrepta către non -concordanță, nemulțumire, dezintegrare.
(Mitrofan, I., Ciupercă, C., 1998)

1.2. Cuplul funcțional
1.2.1 . Caracteristici ale cuplului marital funcț ional

Atunci când două p ersoane , bărbat și femeie, se hotărăsc să își întemeieze o
familie aleg să se dăruiască unul celuilalt, să î și îndeplinească anumit e nevoi .
Studiile în domeniu au arătat că partenerii de cuplu ar trebui să aibă anumite
comportamente pentru a fi fericiți în relație : să știe să se asculte, să -și exprime emoțiile
și nevoile, să aibă abilitatea de a negocia, să șt ie cum să -și controleze furiile. (Acriș,
Corina, 2013)
O relație maritală sănătoasă și profundă se construiește în timp, cu multă muncă
și dăruire, la fel cum se construiește orice lucru stabil din viața unui individ, fiecare mariaj
având urcușuri și coborâșuri. Pentru crearea unei legături puternice între parteneri este
foarte important ca aceștia să p etreacă timp de calitate împreună, să aibă activități
împreună, momente de intimitate, astfel vor putea trece mai ușor peste momentele dificile
ce pot apărea într -o relație. În același timp este esențial ca partenerii de cuplu să -și
satisfacă propriile dor ințe și nevoi, să -și acorde spațiu și timp pentru propriile interese,
iar împărtășirea propriilor experimente și experiențe aduc e o energie pozitivă în relație.
Dorința de a se schimba unul pe celălalt poate fi un stimul pentru majoritatea
disensiunilor di n cuplu, astfel partenerii ar trebui să poa tă să-și ofere reciproc ceea ce î și
dorește fiecare.
Toate aceste comportamente necesită educație și multă muncă, „ educația fiecărei
generații este cea care a funcționat la generația precedentă, iar pro asta funcț ionare este
transmisă din generație în generație ca o boală .” (Acriș, Corina, 2013, p.22)
Pentru ca partenerii să nu neglijeze nevoile fiecăruia este de dorit ca aceștia să
înțeleagă importanța unicității fiecărei persoane , să conștientizeze că fiecare ind ivid are
trebuințe afective particulare . Identificarea propriilor nevoi și apoi comunicarea lor

8
partenerului contribuie la stabilirea unei relații maritale sănătoase . (Will ard F. Harley, Jr.,
2014, p.19)
Pe lângă iubire, partenerii a căror relație este stabilă se înțeleg unul pe celălalt, își
înțeleg nevoile și ajung să empatizeze. Empatia, un liant emoțional puternic, ajută o relație
să reziste în timp. Cu cât soții ajung să empatizeze mai mult, cu atât iubirea lor devine
mai profundă.
Multele studii d e specialitate au arătat că pentru a avea un cuplu stabil și
funcțional, e necesar ca partene rii să dețină anumite trăsături :
– exprimarea sentimentelor și emoțiilor pozitive;
– să respecte alegerile individuale;
– acceptă faptul că unele probleme nu se pot rez olva;
– lucrează la îmbunătățirea relației de cuplu;
– sunt onești unul cu celălalt;
– știu să se asculte fără a se întrerupe;
– acceptă diferențele de idei și au păreri diferite;
– se pot tempera reciproc;
– se ajută și se influențează reciproc . (Acriș, Corina, 2013, p.21-23)
Terry Orbuch recomandă cîteva strategii prin care cuplurile își pot îmbunătăți
relația maritală și susține aborda rea unor comportamente pozitive :
Să abordeze un mod de comunicare în care apar aprecieri pozitive, complimente,
atitudine suportive , încurajări, mici recompense cum ar fi un simplu ținut de mână.
Să aibă așteptări realiste în ceea ce privește relația și partenerul. Așteptările
nerealiste frustrează, iar frustrarea afectează buna funcționare a unei relații.
Să aplice o comunicare eficientă, „regula celor zece minute” în care discuțiile sunt
despre relația de cuplu.
Într-o relație maritală, de lungă durată, este inevitabilă apariția conflictelor și
dezacordurilor, dar partenerii satis făcuți de mariajul lor dep ășesc aceste momente
înlocuind comportamentele distructive cu cele constructive. În practicarea conflictului
constructiv, individul se concentrează pe problema apărută și nu pe p ersoană.
Cercetători în domeniu au observat câteva atitudini importante ale pa rtenerilor de
cuplu care menți n relația sănătoasă, cum ar fi:
– existența respectului reciproc ;
– cuplurile funcționale se pot certa dar nu transformă cearta într -o luptă ;
– discută deschis despre intimitatea sexuală și țin cont de nevoile fiecăruia;

9
– se pun de c omun acord în ceea ce privește educația co piilor ș i aplică același stil
parental;
– au un management sănătos al veniturilor, fără a exista „conturi ascunse”;
– împărtășesc aceleași valori și au obiective comune (cuplurile își pot stabili
obiective pe termen scurt sau lung, acestea ajutând ca relația să fie mai închegată );
– să știe să se distreze împreună; simțul umorului ajută partenerii să se destindă ș i
să-și creezemomente fericite . (Stephanie Sarkis, resursă on line)
Cuplurile aflate într -o relație stabilă, reușită , prezintă dorințe și deprinderi în a -și
rezolva eventualele probleme apărute , deprinderi ce sunt caracterizate de :
– flexibil itate în adaptare și schimbare;
– comunicare eficientă;
– capacitate de empatizare emoțională. (Acriș, Corina, 2013, p.25)

1.2.2. Cuplul nefuncțional. Origini și efecte

Relația de cuplu maritală este o „ experiență trăită și care nu poate fi cu adevărat
înțeleasă decât în interiorul trăirii. Adesea parcurgerea unei căsătorii este descoperirea
unui drum personal, irepetabil . Pentru că orice căsătorie este o șansă unică, un potențial
ce conține împlinirea, d ar nu orice potențial se transformă automat în realiatate .”
(Mitrofan Iolanda, 2002, p.26)
Când doi parteneri decid să formeze un cuplu marital, de cele mai multe ori iau
această hotărîre fără a ține cont de unicitatea fiecărei persoane și încep relația cu așteptări
nerealiste, astfel ajung să simtă dezamăgire și decepție. Deseori există soți care doresc să
își schimbe partenerul fără a se gândi dacă ei înșiși a r trebui sau ar dori să -și schim be
comportamente și atitudini ce influențează în mod negativ bunăstarea și funcționalitatea
sănătoasă a relației.
Dacă indivizii nu observă și nu înțeleg diferențele dintre ei pot in terpreta greșit
personalitatea cuiva, pot eticheta partenerul ca f iind egocentrist, pot percepe eronat
anumite comportamente și ajung să -și considere partenerul dezinteresat, neînțelegător,
fără interese comune, dor ește să dețină puterea în cuplu . (Karasu, Sylvia R., 2013, p.19 )
Cercetătorii în domeniu au observat și descris comportamente toxice care se pot
manifesta într -o relație de cuplu, cum ar fi:
– inexistența suportului emoțional;
– încercarea de a îndepărta partenerul de familie și prieteni;

10
– desconsider area partenerului;
– lupta pentru putere în cuplu;
– nu apreciază adevărată valoare a partenerului;
– nu apreciază aspectul fizic;
– îl determină pe celălalt să simtă că relația este instabilă;
– stimă de sine scăzută, unul dintre parteneri ajunge să se considere, pe parcursul
relației, mai puțin important, simțul propriei valori scade;
– ironia;
– neîncredere;
– neaprecierea atunci când unul dintre parteneri are o realizare;
– nu oferă suport emoțional în momente dificil e, cum ar fi moartea cuiva drag sau
atunci când se naște un copil;
– minciuna;
– conflicte distructive în locul celor constructive;
– lipsa comunicării;
– lipsa afectivității (îmbrățisări, mângâieri, etc.);
– insatisfacție sexuală;
– nu e există un simț al reciprocității;
– violență verbală, fizică . (Boyes, Alice, 2015 )
Adrian Nuță descrie în Psihologia relației de cuplu și a f amiliei (2009) , „mituri
ale iubirii” d in cauza cărora multe persoane pot face alegeri eronate atunci când își aleg
partenerii de cuplu:
• „iubirea adevărată învinge totul” (de cele mai multe ori partenerii intră în cuplu
cu acestă convingere și astfel desconsideră problemele care pot apărea, probleme care
ajung să frustreze individul, frustrare ce afectează relația maritală );
• „iubirea este recunoscută imediat, la prima întâlnire” (se poate vorbi , la început
de „îndrăgosteală”, de atracție sexuală, dar iubirea reală și de durată se construiește în
timp) ;
• „există o singură persoană și numai una pentru tine”, „partenerul perfect îți
satisface toate nevoile” („dacă altcineva vine în întâmpinarea ne voilor tale, acesta e mai
degrabă un dar care ți se face ”);
• „dacă există o atracție sexuală, a tunci există și o mare iubire”.
Se pot manifesta , la începutul unei relații, anumite semnale , pe care de cele mai
multe ori indivizii le ignoră , fiind, probabil, sub influența efectului „în drăgostirii” . De

11
cele mai multe ori, partenerii trec cu vederea, subapreciază gravitatea anumitor probleme
și chiar ajung să le conteste. Aceste probleme pot afecta semnificativ relația mari tală,
viitoare . (Adri an Nuță, 2009)
Lupta pentru cine deține autori tatea în relație, este deseori întâlnit ă la cupluri, iar
unele continu ă relația fără încercarea de a rezolva conflictul.
„Conflictul apare atunci când persoanele implicate se confruntă cu așteptări, nevoi
sau o biective contradictorii, care generează lupta fiecăruia pentru a obține ceea ce
dorește .” (Acriș, Corina, 2013, p.31)
Una dintre cele mai importante cauze ale unei situații conflictuale est e de a
răspunde negativ unei ati tudini negative. În general partene rii tind să ră spundă la fel în
fața unor afec te negative și se creează un cerc vicios din care se poate ieși cu greu.
O altă cauză a conflictului este comportamentul de tip „ofensiv -defensiv”, în care
unul dintre parteneri „atacă” prin critici, reproșuri, cerințe nerealiste, iar celălalt
abordează o atitudine de retragere, fără încercarea de a comunica.
Specialiști în domeniu au analizat cauze care determină situații conflictuale în
relația maritală, descriind câteva patternuri:
– disensiuni în ceea ce privește intimitatea;
– divergențe în ceea ce privește educarea copiilor;
– conflicte create de relația cu familia sau prieteni i;
– conflicte care se nasc în urma împărțirii autorității în cuplu;
– conflicte apărute în urma managementului veniturilor;
– disensiuni care provin din lipsa de comunicare a unuia dintre partener i;
– disensiuni între parteneri în ceea ce privește intimitatea sexuală;
– conflicte ce provin din repartizarea treburilor casni ce. (Acriș Corina, 2013 )
Există persoane care nu își acceptă nevoile, le suprimă, le neagă creându -și falsa
impresie că este atot puternic și transmit , astfel, și partenerilor impresia că nu au nevoie
de ele. A recunoaște că ai nevoie de partener înseamnă a trimite acestuia mesajul că este
apreciat, îl confirmi.
„Când nevoia de a iubi și a fi iubit este reprimată sau nerecunoscută, nu -ți rămân
decât singurătatea și izolarea emoțională. Puterea de a iubi este captivă în spatele zidurile
ridicate din teama de a fi respins. Autoîmpiedicându -te să iubești, îți refuzi posibilitatea
unei vieți emoționale spontane, apte să -ți atragă atenția asupra aspectelor problematice
ale ființei tale.” (Adrian Nuță, 2009, p.44)
Există indiviz i care au diferite moduri de abo rdare a unui conflict:

12
• Cei care încearcă să se conecteze cât mai mult cu partenerul, pentru ei sunt foarte
importante discuțiile despre problemă, iar cu cât partenerul bate în retragere, aceștia devin
mai insistenți, simțindu -se în același timp respinși.
• Sunt indivizi care au tendița de a fi cât mai distanți emoțional față de partenerul
de cuplu . Atunci când sunt implicați într -un conflict, aceștia tind să se retragă în muncă,
iar atunci când conflictul devine mult prea puternic, renunță la relație. Nu se pot conecta
emoțional.
• Sunt persoane car e nu se pot impl ica într -o relație și care nu -și pot exprima
competențele în ceea ce privește o rel ație intimă.
• La extrema cealaltă sunt persoane care se implică mult prea mult emoțional în
relația cu partenerul , care încearcă să rezolve problemele celui lalt. Acestora le este foarte
greu să -și conștientizeze vulnerabilitățile și nevoile.
• Sunt indivizi care critică tot timpul. Aceștia au tendița de a face reproșuri, de a
readuce în discuție, în timpul unui conflict, toate problemele apărute pe parcursul relației.
(Barrington H. Brennen).
În foarte multe cazuri, într -o situa ție conflictuală ajung să folosească agresivitate
verbală și chiar violența fizică, iar de multe ori violența fizică este însoțită și de violența
psihică.
Există anumite comportamente s pecifice prin care violența este manifestată:
– stigma tul social în ceea ce privește femeia divorțată, forțează femeia să accepte
viața alături de un soț agresiv;
– partenerii își arogă dreptul de a -l influența pe celelălt;
– un cuplu este expus mai mult stresorilor și mai profund;
– stima de sine scăzută, o percepție greșită a sinelui;
– cel care agresează are înclinații egocentriste;
– apar manifestări de gelozie ș i posesivitate;
– teama de abandon;
– șantaje emoționale.
În cele mai multe cupluri femeia este cea agresată fizic, iar aceasta manifestă
comportamente cum ar fi: stimă de sine scăzută și speranța că soțul își va îmbunătăți
comportamentul, în timp, interiorizează frustrarea , sentimentele de rușine, uneori se simte
vinovată, preia responsabilitatea pentru agresivitatea parten erului, intervine izolarea de
familie și prieteni concentrându -se pe satisfacerea nevoilor soțului, devine confunză în
ceea ce privește propriile nevoi, se simte neajutorată în ceea ce privește manifestările de

13
violență sexuală, nu mai poate face diferența între pericol și protecție și acceptă toate
reproșurile aduse. (Acriș, Corina, 2013)
S-a demonstrat științifi c că femeile reacționează fizic diferit față de bărbați, în
situație de conflict. După încheierea unui conflict, corpul unei femei încă reacționează
prin ridicarea nivelului de epinefrină, norefină, cortizol și prolactină, ducând la scăderea
sistemului imunitar și apariția diverselor boli. De cele mai muilte ori, problema constă în
modul în care se soluțio nează un c onflict, ma i mult decât conflictul în sine . (Barrington
H. Brennen)

1.2.3 Intimitatea în relația maritală

S-a constatat că nevoia de a dezvolta relații puternice, afectuoase și stabile, are un
rol determinant de motivare a comportamentului uman. Erikson considera construirea
relațiilor intime ca fiind o îndatorire a adultului tânăr. Într-o relație maritală intimă este
esențial ca indivizii să își poată transmite unul ceiluilalt informații importante despre sine,
să poată reacționa la nevoile celuilalt pr in acceptare și respect.
O realție intimă are nevoie ca partenerii de cuplu să poată empatiza, să își poată
comunica emoțiile, să își poată lua angajamente pe care să le respecte, să aibă capacitatea
de a rezolva sănătos conflictele și capcitatea de a lua decizii în ceea ce privește
sexualitatea. Aceste trăsături sunt definitorii în construirea unei intimități sănătoase în
cadrul relației maritale. (Papalia, Diane E., Feldman, Ruth, Duskin, 2010, p.461)
„Intimitatea maritală se referă la apropierea pe care o persoană o resimte în relația
cu partenerul de cuplu în mai multe planuri: e moțional, sexual, intelectual, financiar,
spiritual, recreațional. Nivelul ridic at al intimității este un indicat or al funcționării
sănătoase a cuplului.” (Acriș, Corina, 2013, p.26)
În ceea ce privește intimitatea sexuală, o serie de factori au o contribu ție aparte
pentru buna fu ncționare a relației fizice:
– modul în care individul își percepe propria sexualitate – înțelegând prin aceasta
experiența sexuală ce precede mariajul ;
– ce înțelege prin dorință sexuală – există o diferență în ceea ce privește apetit ul
sexual al partenerilor, demonstrat fiind faptul că apetitul sexual este direct
proporțional cu prezența hormonului testosteron (nivel ridicat la bărbați față de
cel scăzut la femei) ;

14
– motivația sexuală – reflec tată în satisfacerea nevoii sexuale la bărba ți iar la femei
prin nevoia de intimitate și relaționare emoțională.
Într-un cuplu funcțional este necesar să existe o relație sănătoase a intimității
sexuale înțelegând prin aceasta că partener ul de sex masculin nu poate fi împlinit atât
timp cât partenera nu este satisfăcută din punct de vedere sexual. (Willard, F. Harley, Jr.,
2014, p. 62 -63)
Pe lângă intimitatea sexuală , specialiști în domeniul, au scos în evidență mai multe
forme ale intimității maritale .
 Intimitate spirituală – împărtășirea și practicarea acelorași credințe religioase;
 Intimitate emoțională – împărtășirea nevoilor emoționale, sentimentelor ; joacă
un rol important pentru că partenerii se pot înțelege unul pe celălalt, își pot
accepta diferențele și pot aborda constructiv diferitele situații care apar în
relația de cuplu . Există o diferență între modul de exprimare al emoțiilor și
înțelegere a acestora la femei, pentru că sunt educate î ncă din copilărie în acest
sens, față de modul de exprimare, acceptare și înțelegere a emoțiilor al
bărbaților, aceștia fiind, încă din copilărie, direcționați spre inhibarea
emoțiilor ;
 Intimitate estetică – împărtășirea acelorași direcții, principii și va lori estetice;
 Intimitate recreațională – modul în care partenerii își organizează și își petrec
timpul liber (vacan țe, concedii, o cină romantică în doi luată în afara
perimetrului domestic, vizionarea împreună a unui film, etc.) ;
 Intimitate finaciară sau monetară – managementul sănătos al veniturilor
însemnând organizarea câștigurilor individuale într -un bun comun al cuplului;
 Intimitate intelectuală sau mentală – stabilirea unor idealuri și scopuri
comune: acord comun în ceea ce privește stabilirea și aplicarea metodelor de
educare și disciplinare a copiilor, plănuirea vacanțelor, susținerea și aprecierea
realizărilor personale ale partenerului, construirea unei case, etc . (Acriș,
Corina, 2013)
Gérard Leleu descrie șapte comportamente toxice care afectează intimitatea
cuplului marital:
1. Exigențe și revendicări prea multe (aceste comportamente riscă să epuizeze
partenerul și relația);

15
2. Plângeri și lamentari în exces care duc către epuizarea partenerulu i și a relației,
în aceeași măsură în care revendicările afectează relația;
3. Nevoia exagerată de gesturi intime, atingeri, mângâieri (dacă partenerul nu
împărtășește aceleași nevoi, acestea ajung să devină extrem de incomode, să
fie interpretate greșit );
4. Discuții fără rost, fără sens, conversații interminabile (ca o relație maritală să
funcționeze are nevoie ca partenerii să știe să se asculte unul pe celălalt, fără
întreruperi);
5. Stare de nervozitate în exces;
6. Stările de pasivitate, dorința de neimplicare, „a bate în retragere” , stări de
plictiseală (aceste comportamente pun partenerul într -o situație incomodă);
7. Reproșuri, inclinația spre a judeca tot timpul, negativism, acuze, manifestări
ale geloziei (atitudinile de acest gen afectează grav o rel ație de cuplu).
Pentru ca o relație maritală să funcțio neze e necesar ca partenerii să î și cunoască
și să-și respecte propria intimitate, astfel vor deveni pregătiți pentru intimitatea celuilalt .
(Gérard Leleu, 2015, p.118)

1.2.4 . Stima de sine

Stima de sine este „ …o nevoie fundamentală a omului. Impactul său nu presupune
nici înțelegerea noastră, nici consimțământul nostru. Funcționează undeva în interiorul
nostru, cu sau fără știința noastră. Suntem liberi să încercăm să vedem dinamica
respectului de sine sau să o ignorăm în continuare, dar în acest din urmă caz vom rămâne
un mister pentru noi înș ine și vom suporta consecințele .” (Nathaniel Branden, 2008, p.21)
În lucrarea Imperfecți, liberi și fericiți: practici ale stime i de sine (2009)
Christophe André sugerează că stima de sine înseamnă că un individ poate demonstra că
este apt de:
– A face ce dorește;
– A spune fără constrângeri ce gândește ;
– A nu renunța atunci când apare un obstacol;
– A ști să renunți fără a -ți fi teamă;
– A ști că se poate supravețui chiar dacă există un eșec;
– A avea curajul de a spune „nu” sau „stop”;
– A avea curajul de a spune „nu știu”;

16
– A ști să -ți atingi scopurile, chiar dacă singur(ă);
– A-ți oferi dreptul de a fi fericit;
– A ști să accepți faptul că nu ma i ești iubit(ă), chiar dacă acest lucru provoacă
durere pe moment;
– A putea să te simți împăcat cu tine însuți ;
– A spune mi -e „teamă” sau sunt „nefericit(ă) ” fără a te simți înjosit;
– A iubi fără a fi posesiv;
– A depune toate eforturile pentru reușită dar fără a te forța;
– A-ți permite să te simți dezamăgit (ă) sau să accepți că poți eșua;
– A putea cere ajutor fără a avea simțul inferiorității;
– A nu -ți face rău și a putea să nu te desconsideri atunci când nu ești mulțumit de
tine;
– A nu invidia persoanele din jur, fie că este vorba despre succes sau fericire;
– A ști cum să faci față nemulțumirilor;
– A-și acorda dreptul de a avea o altă părere după un moment de reflectare;
– Să știi să râzi de tine însuți;
– A spune ceea ce vrei să spui chiar dacă ai emoții;
– A învăța din propriile greșeli;
– A accepta trecutul chiar dacă există și momente mai puțin plăcute;
– A nu -ți fi teamă de viitor;
– A-ți accepta defectele fizice și a -ți recunoaște calitățile fizce, și a te aprecia;
– A putea sta în costum de baie chiar dacă sunt defecte fizi ce, fără a te simți rușinat;
– A simți că evoluezi și că înveți din ceea ce -ți oferă viața;
– A accepta cum ești astăzi, fără a te schimba mâine;
– A putea să te gândești și la altceva sau altcineva, nu doar la propria persoană.
Modul în care un individ se percepe influenț ează acti vitățile pe care dorește să le
întreprindă , acțiunile și comportamentul, determi nă maniera în care interacționează cu
persoanele din jurul său. C omunicarea este afectată atunci când există o discrepanță
majoră între cum ne percepem și cum suntem percepuți . (Acriș, Corina, 2013)
În momentul în care o persoană are mai puțină încredere în ceea ce gândește există
posibilitatea, ca din punct de vedere mental să ma nifeste mai mult dezinteres față de
activitățile sale și să nu facă față obstacolelor. Cînd stima de sine este scăzută persoanele
nu pot persevera, astfel își obstrucționează șansa de reușită.

17
O stimă de sine scăzută determină o persoană să accepte abuzul, se lasă manevrată
și exploatată de alte persoane, ceilalți vor aborda aceeași atitudine pe care pe care aceasta
o afișează . (Nathaniel Branden, 2008)
„Un ego în stare bună de funcționare este un instrument prețios pentru
supravieț uire și pentru calitatea vieții .” (Christophe André , 2009)
Bazele unui nivel ridic at sau scăzut al stimei de sine se pun încă din copilărie, iar
părinții sunt cei care influențează modul în care se percep copiii. Stima de sine se axează
pe felul în care copiii își fac propria descriere și cum se pot defini e i înșiși. Chiar dacă
capacita tea copiilor de a vorbi despre valori personale se manifestă în jurul vârstei de opt
ani, sunt studii care au arătat că cei de vârste mai mici încep să le exprime prin
comportament.
Cercetători în domeniu au studiat aspecte variate în ceea ce privește percepția
despre sine la copiii de cinci ani, cum ar fi pregătirea școlară și sportivă, prezentarea fizică
și comportamentul, și au constatat că modul în care se percep, pozitiv sau negativ la
această vârstă poat e prezice felul în care se vor percepe la opt ani.
Până la vârsta de opt ani percepția asupra stimei de sine este una bazată pe ceea
ce transmit părinții din acest punct de vedere, de aceea nu are o ba ză reală. De cele mai
multe ori părinții tind să transmită mesaje pozitive, să supraevalueze copiii, iar cei mici
au noțiunea doar despre „totul sau nimic”, „sunt bun” sau „sunt rău”. Sent imentul că „sunt
o persoană rea” se poate extinde până la vârsta adultă . (Papallia, Diane E., Feldman, Ruth
Duskin, 2 010, p.254)
Un adult care își construiește o stimă de sine ridicată încă din copilărie va tinde să
manifeste comportamente pozitive, în locul celor negative, și va face alegeri constructive
în locul celor distructive.
În general, indivizii sunt înclinați s ă aibă relații interumane cu persoane a căror
stimă de sine este la același nivel. Persoanele cu stimă de sine ridicată vor alege să
formeze un cuplu, să se căsătorească cu parteneri cu stimă de sine ridicată, cei cu stimă
de sine medie vor alege parteneri cu respect de sine mediu, iar cei cu o imagine de sine
scăzută vor alege soți cu imagine de sine scăzută.
„Marea îngrijorare, marea obsesie a stimei de sine este respingerea sub toate
formele ei: indiferență, răceală, răutate, agresiuni, dispreț, neglijen ță…Pentru a evita
toate acestea, suntem gata de orice: să luptăm, să ne supunem, să facem eforturi uriașe.
Orice, doar ca nu cumva să nu existăm în inima celorlalți.

18
Pentru a ne elibera de excesul acestei enorme frici, trebuie să învățăm alte moduri
de-a trăi legătura: să cultivăm, în deplină libertate și în deplină luciditate, încrederea,
admirația, gratitudinea, gentilețea, împărtășirea… ” (Chistophe André , 2009, p.230)
O persoană care știe să se iubească sănătos, cu o stimă de sine ridicată va reuși
să-i trateze pe ceilalți cu afecțiune, va avea un comportament onest, va ști să ofere respect,
nu își va percepe partenerul ca pe o amenițare, va ști să dăruiască și să primească iubire.
„Nu există o barieră mai mare în calea fericirii romantice decât teama că nu
merităm dragostea și că vom avea de suferit .” (Nathaniel Branden, 2008)
Modul în care partenerii comunică, relaționează, se ascultă unul pe celălalt, cum
se percep unul pe celălalt, atitudinea față de conflicte, cum emit mesajele și cum le
interprează, în cuplul marital , este puternic influențat de nivelul stimei de sine al fiecăruia.
Atunci când partenerul va avea o stimă de sine scăzută se va plasa pe o treaptă inferioară,
iar acest comportament va pune în pericol funcționarea sănătoasă a cuplului . (Acriș,
Corina, 2013)
Partenerii cu stimă de sine scăzută au tendița de a n ega iubirea reală a persoanei
cu care este căsătorită , ajung să inte rpreteze în sens negativ diferitele manifestări de
dragoste, ajung să refuze gesturi tandre, punându -l pe celălalt în dificultate, creându -se o
stare conflictuală, de luptă.
Într-o relație de cuplu este foarte importan tă iubirea de sine, lipsa iubiri i de sine
va afecta foarte mult relația intimă dintr -o căsnicie. Există câteva consecințe asupra
intimității în cuplu, de scrise de Gé rard Leleu (2015, p.125 -127):
– Partenerul care nu știe să se iubească pe sine simte nevoia să fie iubit și va cere
iubirea într -un mod posesiv, agresiv, excesiv. Va avea grijă la aparențe dar asta
înseamnă falsitate, iar intimita tea are nevoie de autenticitate;
– Persoana care nu știe să se iubească, nu va ști cum să ceară să fie iubit ă, se va
retrage de teama de a nu fi rănit ă, se va închide în carapace, iar „această duritate
este incompatibilă cu intimitatea”;
– Persoana care nu se iubește, nu poate exista, un astfel de partener va respira, se
va hrăni pri n intermediul celuilalt, ajungâ nd ca celălalt să se consume, să se
deterioreze, iar intimitatea se va degrada;
– Persoana care nu știe să se iubească nu știe nici cine este, nu se cunoaște,
necunoscându -și nevoile, nici partenerul nu va ști ce nevoi să satisfacă;
– Persoan a care nu se iubește va cre a situații conflictuale, reproșuri, nemulțumiri,
cereri iraționale vor crea o atmosferă tensionată, și nici nu va ști cum să gestioneze

19
în mod sănătos conflictele, iar o situație permanentă de conflict va descompune
intimitatea.
Atunci când partenerii au încredere în ei înșiși, se respectă pe ei înșiși, se iubesc
sănătos, mariajul va reflecta atitudinea și va deveni un cuplu funcțional, în care abordarea
conflictelor se va face constructiv, comunicarea va fi una sănătoasă, în care partenerii se
ascultă unul pe celălalt, se respectă reciproc, se iubesc și astfel ajung să -și ofere stabili tate
și să ofere siguranță copiilor, aceștia învățând, la rândul lor ce înseamnă o stimă de sine
ridicată.

1.2.5 Satisfacția maritală

Satisfacția marita lă poate fi definită ca fiind o stare afectivă inviduală de
mulțumire determinată de așteptările, experiențele și interacțiunile din interi orul unei
relații de cuplu. Sat isfacția maritală provine din modul în care doi parteneri
interacționează și comunică. Persoanele care se simt fericite în relațiile cu partenerii lor,
experimentează o stare de satisfacție maritală ridicată . (Rusu, S. Alina, Vlad C. Mureșan,
2014, p. 4)
Satisfacția în cuplul marital poate fi privită și din punctul de vedere al indivizilor
care percep mariajul din punct de vede re al beneficiilor și costuri lor. În situașia în care un
partener percepe mai multe dezavantaje decât avantaje, atunci și satisfacția maritală va
scădea. Cu cât beneficiile sunt mai multe, cu atât satisfacția maritală va crește.
Atât costurile cât și beneficiile se referă la comportamentele partenerilor,
comportamente negative sau pozitive care pot afecta indiviz ii și implicit relația de cuplu.
(Todd Shackelford , Marital Satisfaction, in press, May 2006, in: In R. F. Baumeister &
K. D. Vohs (Eds.), Encyclopedia of Social Psychology. Thousand Oaks, CA: Sage )
Persoanele căsătorite au ten dința de a se simți m ai fericite decât persoanele
necăsătorite, însă partenerii care au un mariaj nesatisfăcător ajung să fie mai puțin fericiți
decât cei care sunt divorțați sau necăsătoriți.
Satisfacția maritală ridicată este influențată de modul în care partenerii iau
deciz iile împreună, de veniturile satisfăcătoare, de diferența așteptărilor dintre bărbat și
femeie asupra mariajului.
Studii în domeniu au determinat cîteva perspective teoretice în ceea ce privește
fericirea femeilor în relația maritală:

20
– Tiparul prieteniei (căsniciile care practică egalitatea între parteneri, în care
responsabilitățile și munca sunt împărțite în mod egal între soț și s oție au șanse
mult mai mar i de a deveni niște căsnicii fericite);
– Tiparul instituțional (afirmă că femeile sunt mult mai feric ite atunci când sunt
căsătorite);
– Tiparul echității (modul în care femeia p ercepe dreptatea în căsnicie ș i nu
împărțirea propriu -zisă a muncii are influență asupra calității căsniciei );
– Tiparul genului (femeile sunt fericite în mariaje caracterizate de roluri de gen
tipice). (Papalia, Diane E., Feldam Ruth Duskin, 2010, p.469 -470)
Alina Rusu subliniază două tipuri de factori care influențează satisfacția maritală:
factori emoționali și factori cognitivi.
Factorii emoționali se referă la modul în care un individ își exprimă emoțiile
verbal și nonverbal. S -a demonstrat că o experimare pozitivă a afectelor influențează
gradul ridicat al satisfacției maritale, partenerii pot empatiza unul cu celălalt, iar atunci
când apare o problemă rezolvarea ei se axează pe situație și nu pe persoană.
Există factori cognitivi care pot afecta relația de cuplu, în această categorie fiind
incluse așteptările nerealiste pe care partenerii le au despre sine, celălalt și relație. Un alt
stresor al relației maritale pot fi convi ngerile rigide, nerealiste, iraționale, autoritare care
duc la izbucnirea conflictelor maritale.
Studii de specialitate au observat diferiți stresori ai relației de cuplu:
1. atenția selectivă – se referă la faptul că partenerii observă doar anumite aspecte
ale problemelor;
2. atribuiri, inferențe;
3. previziuni – unul dintre parteneri se așteaptă ca un eveniment negativ să apară în
relație;
4. presupuneri – cum crede persoana că se prezintă relația de cuplu. (Rusu, S. Alina,
Vlad C. Mureșan, 2014, p.6 -10)
Conform teoriilor lui Bowlby (1979), stilul de atașament influențează
comportamentele indivizilor de la începutil vieții și până la sfârșitul ei. Cercetările în
domeniu au relevat faptul că persoanele care au dezvoltat un atașament securizant au o
părere mai bună despre ce înseamnă iubire romantică, și cred că iubirea dintre doi
parteneri de cuplu poate dura o viață întreagă, în partea opusă se regăsesc i ndivizii cu
atașament evitativ/ ambivalent. În general nivelul satisfacției în cuplu este mult mai ridicat
pentru adulții cu atașament securizant (Gilad Hirshberger).

21
Adulții cu atașament securizant se pot apropia emoțional, mai ușor, de alte
persoane, se simt confortabil să depinde de alții și alții de ei, au o încr edere în sine ridicată,
își cunosc valoarea și simt că merită să fie iubiți și respectați, au încredere în oameni și
pot conta pe ei, pot relaționa ușor, dezvoltâ nd relații intime, fără teama de singurătate, nu
se concentrează pe abandon sau dependență.
Adulții cu atașament evitant se i zolează, nu se simt confortabil în apropierea altor
persoane, le este greu să aibă încredere în alte persoane și să depindă de altcineva, ajung
să devină iritabili atunci când alte persoane încearcă să se apropie de ei, se simt incomod
în relațiile care implică intimitate și apropiere și nu suferă a tunci când o relație se încheie.
(Acriș, Corina, 2013).
Într-o relație maritală, partenerii își stabilesc scopuri, obiective pe care vor să le
atingă, din acest punct de vedere teoria obiectiv -dinamică clasifică obiectivele în trei
categorii:
a) obiective ce privesc dezvoltarea individuală;
b) obiective care privesc relația în cuplu;
c) scopuri instrumentale.
Dinamica ac estor obiective este în continu ă schimbare, din primii ani de căsnicie,
până la maturizarea relației de cuplu. Tinerii căsăt oriți pun accent pe dezvoltarea
personală, cuplurile cu durată medie a căsniciei prioritizează scopuri instrumentale, iar
cei a căror căsătorie are vechime, se orientează către obiective care privesc relația în cuplu
(după ce copiii cresc și pleacă din fam ilia de origine, partenerii se dedică mai mult
nevoilor reciproce).
Atunc i când partenerii își ating obiectivele propuse, nivelul satisfacției maritale
crește.
Comunicarea este o altă caracte ristică important ă pentru nivelul satisfacției
maritale. Adoptare a unor comportamente defensive într -o situație conflictuală,
inabilitatea individului de a -și exprima afectele, scad e nivelul satisfacției în cuplu. (Rusu,
S. Alin a, Vlad C. Mureșan, 2014, p.44)
Pentru o comunicare eficientă e necesar ca partenerii să aibă același sistem de
valori, să se afle în poziție de egalitate, să empatizeze unul cu celălalt, să se asculte unul
pe celăla lt, să se audă unul pe celălalt.
O bună comunicare înseamnă un nivel ri dicat al satisfacției maritale.
Intimitatea în cuplu este o altă cararcteristică, care influențează satisfacția
maritală. Un nivel ridicat al intimității, cu toate formele ei, intimitate sexuală, emo țională,

22
spirituală, financiară, intelectuală, recreațională crește și nivelul satisfacției în relația de
cuplu, i ar o satisfacție martitală pozitivă va influența dorința partenerilor de a contribui la
îmbunătățirea mariajului pe termen scurt și lung.

1.2.6 . Impactul e ducați ei în copilărie asupra relației de cuplu

Perioada copilăriei este cea mai importantă etapă p entru formarea personalității și
a comportamentului. În acest stadiu se consolidează concepțiile despre ce înseamnă
comportament feminin și masculin.
„Practic un copil nu posedă niciun fel de cunoaștere despre cum să evalueze ceea
ce aude și vede. Tendinț a este deci, de a accepta valorile ce îi sunt insuflate. Părinții, de
cele mai multe ori inconștient, îi determină să adopte valori diferite , în funcție de sexul
fiecăruia .” (Mitrofan, Iolanda, 2002, p.260 )
Stereotipurile existente influențează manifestarea diferențiată a părinților
începând cu momentul aflării sexului copilului , chiar înainte de naștere.
Studiile de specialitate au evidențiat faptul că manifestările comportamentale ale
copiilor, indiferent că sunt băeieț i sau fete, au influenț ă maternă.
Relațiile interumane sunt esențiale în adolescență, când tinerii încep să petreacă
mai mult timp împreună cu prietenii, colegii decât cu familia. Cu toate acestea , valorile
cele mai importante sunt cele preluate de la părinți și rămân de bază. A ceste valori învățate
de la părinți le conferă siguranță pentru momentul în care se vor desprinde de familie,
chiar dacă în perioada adolescenței, modelul parental tinde să fie înlocuit cu modele din
anturajul propriu spre care se îndreaptă sentimentele de prietenie sau intimitate.
Pentru ca un adolescent să se simtă în sigueranță are nevoie ca părinții lui să fie
deschiși, puternici emoțional, să creeze un mediu securizant, să fie receptivi la nevoile și
felul în care se percep copiii lor, să încurajeze nevoia de dependență și să le ofere suport
afectiv sigur în etapele de „frământare emoțională” . (Papalia, Diane e., Fel dman, Ruth
Duskin, 2010, p.404)
Un adult care a trăit într -un mediu securizant va fi un ad ult cu atașament
securizant.
Caracteristica re lației dintre un bărbat și o femeie conține o anumită „asimetrie”
specifică sexului, această caracteristică fiind formată în funcție de relația parentală.
Modul în care indivizii își „reprezintă lumii sexul (în strădania de a fi femei și bărbați)

23
este prin însușirea individualităților părinților așa cum le -a resimțit în copilărie .” (Karasu,
Sylvia R., T. Byram Karasu, 2013)
Nevoia de iubire necondiționată din partea mamei, pe care o persoană și -a
satisfăcut -o sau nu, îi influențează modul în care gestioneaz ă dezamăgirile.
Temperamentul și trăsăturile de personalitate ale fiecărui individ influențează
modul în care acesta se raportează la pertenerul său. Fiecare persoană se raportează la
celălalt fiind puternic influențat at ât de re lațiile avute în copilărie cu părinții, frații sau
surorile cât și de relațiile interumane trecute.
De multe ori alegerea partenerului este marcată de relația pe care o persoană o are cu unul
dintre membrii familiei de origine, fie mama sau tatăl.
Perpetuarea unor atitudini, comport amente, nevoi, emoții experimentate în
copilărie este ceea ce, uneori, determină indivizii să se căsătorească, se păstre ze
„confo rtul familiarității, indiferent de câ t de negativ ar fi .” (Karasu Sylvia R., T. Byram
Karasu, 2013, p.20 -22)
Modelele parentale de comportament sunt cele care vor contribui la formarea
personalității copilului ș i a adultului. Elena Anghel a preluat de la Dorothy Law Nolte și
Rachel Harris și a descris câteva modele educative care conturează personalitatea unui
copil:
„Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne;
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;
Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia;
Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați;
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători;
Dacă trăies c în toleranță, copiii învață răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii înva ță că este bine să ai un țel;
Dacă trăiesc împă rțind cu ceilalți, copiii învață să fie generoși;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți;

24
Dacă trăiesc în bunăvoință și co nsiderație, copiii învață respectul;
Dacă trăiesc în siguranță, copiii vor învăța să aibă încredere în ei și în ceilalți;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești în lume. ”
(Anghel, Elena, 2011, p.188 -189)
Aceste concepte de educare a copiilor de către părinți se vor reflecta în
comportamentul adultului față de ceilalți, față de partenerul cu care își alege să -și petreacă
viața.
Există cercetări care au constatat că influențele parentale au un rol foarte
important în formarea atașame ntelor. Calitatea primelor atașamente are o influență
esențială asupra comportamentelor din copilărie care se regăsesc și în viața de adult.
Părinții sunt cei care cre ează mediul de dezvoltare a copiilor pentru ca aceștia să
se dezvolte armonios atât fi zic cât și emoțional. Pentru o dezvoltare sănătoasă a
personalit ății, individul are nevoie de „ figura de atașament” . (Jhon Bowlby , 2016 )
Această nevoie este păstrată din copilărie și rămâne stabilă și în viața de adult,
manifestându -se la un nivel mult mai scăzut. Satisfacerea „nevoii de atașament ” va
influenț a modul în care o persoană va avea încredere de sine și va putea clădi relații
sănătoase și stabile interumane. (Jhon Bowlby , 2016 )
Tipurile de atașament ale adulților se regăsesc și formeaz ă tipuri de atașament ale
cuplului:
Atașamentul cuplului securizant.
Partenerii care compun acest gen de cuplu au capacitatea de a empatiza unul cu
celălalt și „abilitatea de a jongla cu pozițiile de a fi depen denți sau de a se depinde de ei ”
și au aceeași manifestare ca și în cazul atașamentului securizant părinte -copil.
Atașamentul cuplului insecurizant .
Conține trei modele diferite dar care au în comun neflexibilitate a, lipsa
reciprocității. Relația este rigidă, iar partenerii nu sunt pe aceeași treaptă de egalitate.
Atașamentul cuplului retras/retras .
Într-un astfel de cuplu partenerii nu ac ceptă dependența și pot apărea „ episoade
de furie și resentimente care erup în contexte diferite, aparent neprovoc ate”.
Atașamentul cuplului preocupa/preocupat .
Indivizii preocupați sunt cei care în copilărie au avut inversată relația părinte –
copil, au fost o extensie a părintelui. Copilul a fost cel care și -a liniștit părintele în
momentele când acesta se simțea vulnerabil. În cadrul cuplului, astfel de persoane simt
că partenerul nu îi va putea satisface nevoile.

25
Atașamentul cuplului retras/preocupat .
În cadrul acestui tip de cuplu, unul dintre par teneri va fi preocupat și va fi cel
permanent nemulțumit, cu cerințe greu de îndeplinit din partea partenerului retras, care
consideră că există doar o singură problemă în cuplu, nemulțumirea celuilat. La acest tip
de cuplu manifestările conflictuale sunt foarte puternice.
Atașamentul cuplului securizant/insecurizant .
Acest tip de atașament s e regăsește în cuplurile în care o persoană cu atașament
securizant formează o relație cu o persoană cu atașament evitant.
Pentru a putea înțelege buna funcționare, sau nefuncționare , a unui cuplu este
importantă cunoașterea mediului fami lial din care provin partenerii: ce relație au avut cu
părinții, atmosfera și structura familiei . Statutul socio -economic, ocupațional al părinților,
tendințele societății, modificarea n umărului membrilor familiei, divorțul sau recăsătorirea
au un aport esențial în formarea mediului familial și a dezvoltării sănătoase a copilului.
Atmosfera căminului este un alt factor important pentru dezvoltarea psihologică
a copilul și a adultului de m ai târziu.
Cercetările în domeniu au constatat corelarea conflictului conjugal cu metode
parentale de educare ineficiente, iar copiii care au asistat la neînțelegerile și conflictele
dintre părinți au avut un nivel ridicat de „comportamente internalizatoare”, cum ar fi
depresie, anxietate, frică, și de „comportamente externalizatoare”, cum ar fi agresivitate,
nesupunere, aversiune.
Modul în care părinții gestionează nevoia și capacitatea copilului de a lua decizii,
în special în etapa școlară , este un alt factor care con tribuie la atmosfera din familia pe
care acesta din urmă o va întemeia mai târziu .
Rezolvarea constructivă a conflictelor dintre părinți și copii va avea un impact
major asupra înțelegerii de reguli și standarde din partea copi lului. Aceste modele se vor
reflecta în modul în care vor face față diferitelor probleme apărute în decursul unei
căsnici i, vor fi interesați în a -și îmbunătăți permanent relația maritală și în modul în care
indivizii vo r gestiona conflictele maritale. (Papalia, Diane E., Feldman, Duskin Ruth,
2010)
Relația dintre părinte și copil, experiențele avute în mediul familial, modul în care
părintele oferă suport și siguranță, vor dezvolta mai târziu capacitatea adultului de a forma
relații afective sănătoase , o căsnicie echilibrată, în care partenerii își vor oferi iubire, vor
dezvolta un mediu securizant și suportiv necondiționat.

26
Felul în care un individ își petrece copilăria , relația părinților săi , stilul în care
aceștia își rezolvă conflictele maritale , relaț ia dintre mamă și copil, relația tată -copil, vor
influența stima de sine a acestuia și implicit modul în care acesta își alege partenerul și
tendința de a lucra sa nu la îmbunătățir ea căsniciei și a creșterii nivelului de satisfacție în
viața conjugală.

27
CAPITOLUL 2
OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiectivele lucrării

Obiectiv general:
Lucrarea de față prezintă un studiu corelațional care își propune drept obiectiv
general investigarea relațiilor dintre stima de sine și nivelul de satisfacție maritală , pe de
o parte, iar pe de altă parte, investigarea relațiilor dintre stima de sine și intenționalitatea
în relația de cuplu..

Obiective specifice:
1. Analiza literaturii de specialitate .
2. Identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm stima de
sine, satisfacția maritală și intenționalitatea în relația de cuplu.
3. Cotarea răspunsurilor, conform instrucțiunilor autorilor instrumentelor, realizarea
unei baze de date și a naliza statistică a datelor obținute, în vederea identificării
relațiilor dintre stima de sine și nivelul de satisfacție maritală și stima de sine și
intenționalitatea în relația de cuplu.
4. Identificarea relațiilor dintre stima de sine și nivelul de satisfacție maritală și
stima de sine și intenționalitatea în relația de cuplu .

2.2. Ipotezele lucrării

Ipoteze general e ale studiului:

1. Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei stima de sine și
nivelul variabilei satisfacție maritală .
2. Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei stima de sine și
nivelul variabilei intenționalitatea în relația maritală.
3. Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei satisfacție maritală
și nivelul variabilei intenționalitatea în relația maritală.

28
4. Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei satisfacție maritală ,
nivelul variabilei intenționalitatea în relația maritală și anii de căsătorie.

2.3. Prezentarea variabilelor

În cadrul acestui studiu există următoarele variabile : stima de sine , satisfacția
maritală și intenționalitatea în relația maritală .
Stima de sine este modul în care apreciem propria valoare, încrederea în
capacitaea noastră de a gândi, de a face față pr ovocărilor vieții . (Nathaniel Branden, 2008)
Nivelul stimei de sine influențează relațiile pe care le avem cu partenerul, cu copiii
și relațiile sociale.
Un nivel ridicat al stimei de sine ajută la asumarea propriilor greșeli, a învăța din
ele fără teama de respingere.
Un nivel scăzut al stimei de sine împedică potențialul de autorealizare și duce la
crearea unor relații nesănătoase.
Satisfacția maritală reprezintă aprecierea individului, în funcție de propriile
așteptări asupra beneficiilor și costurile mariajului; cu cât beneficiile sunt mai multe cu
atât satisfacția este mai mare.
„Intenționalitatea este definită ca limitele între care un cuplu lucrează la
îmbunătățirea relației lor, în prezent și în viitor.” (Mitrofan I., Psihologia Vieții de cuplu,
2002, p.429)

2.4. Descrierea eșantionului

La realizarea acestui studiu au participat 42 de persoane adulte, femei și bărbați,
cu vârste cuprinse între 25 și 50 de ani, însemnând 21 de cupluri căsătorite. Cele 21 de
cupluri au fost selectate d upă cu urmează: 7 cupluri între 3 și 5 ani de căsnicie,7 cupluri
între 5 și 10 ani de căsnicie și 7 cupluri între 10 și 15 ani de căsnicie.

29
Fig. 2.4.1 Repartizarea participanților în funcți e de gen

Subiecții au fost aleși din mediul urban și rural, locuitori ai orașului București și
Județul Ilfov cu niveluri diferite de școlarizare: studii liceale și studii superioare.

30
Printre participanții la studiu (tabelul nr.1) sunt familii care și -au mutat domiciliul
în mediul rural și/sau lucrează în mediul urban.

Tabelul nr. 1 – Mediul de proveniență
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid urban 22 51.2 52.4 52.4
rural 20 46.5 47.6 100.0
Total 42 97.7 100.0
Missing System 1 2.3
Total 43 100.0

31

Fig. 2.4.2. Repartizarea subiecților în funcție de mediul de proveniență.

32
Criteriul de selectare al participanțilo r a fost realizat în funcție de : anii de
căsătorie; s-au ales câte șapte cupluri diferite cu 5,10,15 ani de căsătorie.

2.5. Instrumente utilizate

2.5.1 . Kansas Marital Goals Orientation Scale (KMGOS)

AUTORI : Kenneth Eggerman,Virginia Moxley, Walter R. Schumm

SCOP : măsurarea intențialității în relația maritală

DESCRIERE : KMGOS este un instrument de 7 itemi construit pentru a măsura
intenționalitatea în relația de cuplu marital. Intenționalitatea este definită ca limitele între
care un cuplu lucrează la îmbunătățirea relației lor, acum și în viitor. KMGOS a fost
proiectat pentru a evalua focalizarea unei persoane pe programele de dezvoltare maritală,
adică de a facilita pentru cupluri asumarea unui rol mai activ în îmbunătățirea relației lor
curente și viitoare. KMGOS este ușor de administrat și de scorat și dure ază doar două
minute pentru a -l completa. Versiunea aceasta este pentru soții; schimbând cuvântul soț
cu cel de soție în scală, va fi adaptat pentru soți.

NORME: KMGOS a fost administrat la 10 cupluri care s -au oferit voluntare
pentru participarea la programul de dezvoltare maritală din Kansas. Vârsta medie a
soțiilor a fost de 22.4 (sd=2.63), iar a soților de 24.4 (sd=2.53). Soțiile aveau o medie a
anilor de educație de 15.5, iar soții de 16.2 ani. Durată medie a căsătoriei a fost de 19.4
luni (sd=5.7 6).

SCORAREA: KMGOS este ușor de scorat prin însumarea itemilor individuali,
într-o plajă de la 7 la 35.

FIABILITATEA: KMGOS are o consistență internă excelentă, cu o corelație test –
retest de .94 și .95 pentru soți și de .86 și .90 pentru soții. Stabilit atea pentru KMGOS este
excelentă cu o corelație test -retest de .91 pentru soți și de .89 pentru soții.

33
VALIDITATE : KMGOS are o foarte bună validitat e cu corelații semnificative
atât pentru soți cât și pentru soții între KMGOS și scalele de conflict marita l.
PRIMA APA RIȚIE: Eggerman,K., K:, Moxley , V., și Schumm, W.R. (1985).
Evaluarea percepțiilor partenerilor din Gottman’s Temporal Form în conflictul marital,
Psychological reports, 57, 171 -181.

DISPONIBILITATE: articolul din jurnal. (Mitrofan, I., 2002, p. 429 -430)

2.5.2 . Scala Stimei de Sine, Rosenberg (1965)

Această scală a fost elaborată inițial pentru a măsura sentimentul global al valorii
personale și al autoacceptării. Scala cuprinde 10 itemi cu patru posibilități de răspuns între
total dezacord (1 punct) și total acord (4 puncte). Itemii 2, 5, 6, 8, 9 se cotează invers.
Scorurile pot fi cuprinse între 10 și 40; scorurile ridicate indică o stimă de sine scăzută.
Coeficientul Cronbach = 0,89, raportat de autor indică o bună consistență internă, iar
fidelitatea test -retest e cuprinsă în studiile autorului între 0,85 (la o săptămână interval) și
0,88 (la două săptămâni interval). La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile
cuprinse între : 10 – 16 stimă de sine scăzută, 17 – 33 puncte stimă de sine medie, 34 – 40
puncte stimă de sine înaltă.

2.5.3. Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS)

AUTORI : Walter Schumm, Lois Paff -Bergen, Ruth Hatch, Felix Obiorah, J anette
Copeland, Lori Meens, Margaret Bugaighis.

SCOP : măsurarea satisfacției maritale.

DESCRIE RE: este un instrument de 3 itemi construit pentru a oferi o scurtă
măsurare a satisfacției maritale. Rațiunea pentru care a fost dezvoltat acest instrument a
fost acela că alte măsurători ale satisfacției maritale sunt probabil prea lungi de utilizat în
anumit e situații. Itemii din KMS au fost construiți pe baza teoriei că există diferențe
conceptuale între întrebările despre soți, căsnicie și relația maritală. KMS este util pentru
evaluarea dimensiunii de satisfacție a calității maritale.

34
SCORARE: KMS este ușor de scorat prin însumarea itemilor individuali pe o
posibilă plajă de la 3 la 21, în care s corurile înalte reflectă o mai mare satisfacție.

FIABILITATE : KMS are o consistență internă excelentă pentru o scală atât de
mică, cu un alpha de .93. Informați i despre modalitatea test -retest nu există.

VALIDITATE : KMS are o validitate concurentă excelentă, corelând semnificativ
cu Dyadis Adjustment Scale și cu Quality of Marriage Index. KMS este corelat de
asemenea cu un instrument de măsurare a dezirabilități i sociale maritale, sugerând un
anumit grad de părtinire în răspunsuri.

PRIMA APARIȚIE: Schumm, W. R., Paff -bergen, L. A., Hatch, R. C., Obiorah,
F. C., Copeland, J.M., Meens, L. D., Bugaighis, M. A. (1986). Validitatea concurentă și
discriminativă a Kans as Marital Satisfaction Scale, Journal of Marriage and Family, 48,
381-387. Instrument retipărit cu permisiunea National Council on Family Relations.

DISPONIBILITATE: Dr. Walter Schumm, Department of Human Development
and Famuly Studies, Justin Hall, Kans as State University, Manhattan, KS 66506 -1403.”
(Mitrofan, I., 2002, p. 431 -432)

2.6. Procedura de lucru

Pentru aplicarea instrumentelor de lucru subiecții au fost abordați individual, pe o
perioadă de o lună. Pentru participarea la cercetare li s -a cerut acordul și au fost informați
că cercetarea este didactică. Li s-a oferit câte un exemplar din chestionarul K MGOS
(Kansas Marital Goals Orientation Scale) – măsurarea intenționalității în relația maritală ,
chestionarul pentru măsurarea stimei de sine (Scala Rosenberg) și chestionarul pentru
evaluarea satisfacției maritale – KMS (Kansas Marital Satisfaction Scale) , după ce a fost
dat acordul verbal. Instrucțiunile au fost prezentate verbal, li s-au oferit răspunsuri la toate
nelămuririle acestora și au fost asigurați că datele sunt confidențiale.
Cele trei chestionare au fost prinse împreu nă și au fost completate în ordine
încrucișată , iar datele referitoare la vârstă, sex și ani de căsătorie la antet.

35
Completarea chestionare lor s -a realizat în mediul solicitat de către persoanele
paticipante și nu a existat un timp limită pentru completarea acestora, pentru a nu se simți
presați.
O atenție specială a fost acordat ă supravegherii subiecților pentru a evita
influențarea reciprocă în timpul completării chestionarelor.

36

CAPITOLUL 3
REZULTATELE CERCETĂRII

3.1. Introducerea și prelucrarea datelor

Pentru ca obiectivele cercetării să fie îndeplinite s -au aplicat trei instrumente,
Kansas Marital Goals Scale (KMGOS) – măsurarea intenționalității în relația maritală,
Scala Stimei de Sine, Rosenberg și Kansas Marital Satisfaction Sca le (KMS) – măsurarea
satisfacției maritale.
În urma aplicării celor trei chestionare s -au obținut date care au fost prelucrate în
programul statistic SPSS, varianta 20.

3.2. Prelucrarea statistică a datelor
3.2.1. Statistică descriptivă

Conform datelor obținute în urma chestionării celor 21 de familii și introducerii
lor în programul SPSS, au reieșit următoarele informații :
S-au analizat : variabila independentă, genul subiecți lor și variabilele dependente,
stima de sine, satisfacția maritală și intențion alitatea în relația maritală – figura nr.3.2.1.1,
nr. 3.2.1.2. și fig.nr. 3.2.1.3.

37
Fig.nr. 3.2.1.1. Genul și Stima de sine.

38
Fig.nr.3.2.1.2. Genul și Satisfacția maritală.

39
Fig. nr.3.2.1.3. Genul și intenționalitatea maritală.

40
Variabila independentă mediul de proveniență și variabilele dependente:
satisfacția maritală, intenționalitatea în relația maritală și stima de sine – fig.nr.3.2.1.4,
fig.nr. 3.2.1.5 și fig.nr. 3.2.1.6.

Fig.nr.3.2.1.4. Mediul de proveniență și satisfacția maritală.

41
Fig.nr.3.2.1.5. Mediul de proveniență și intenționalitatea în relația maritală.

42
Fig.nr.3.2.1.6. Mediul de proveniență și stima de sine.

43
Variabila independentă , anii de căsă torie și variabilele dependente : satisfacția
maritală, stima d e sine și intenționalitatea în relația maritală – figura nr.3.2.1.7., fig.nr.
3.2.1.8. și fig.nr. 3.2.1.9.

Fig.nr. 3.2.1.7. Ani de căsătorie și satisfacția maritală.

44
Fig.nr. 3.2.1.8. Ani de căsătorie și stima de sine.

45
Fig.nr. 3.2.1.9. Ani de căsătorie și intenționalitatea în relația maritală.

46
3.2.2. Statistică inferențială.

S-a urmărit testarea ipotezelor generale folosindu -se operații de corelare după
cum urmează:
Ipoteza 1 :
Există o relație pozitiv semnificativă între nivelul variabilei stima de sine și
nivelul variabilei satisfacție maritală .
Am calculat coeficientul de corelație Pearson în urma căruia s -a obținut valoarea
r=.733 la un interval de semnificație p<0.01, cor elație pozitivă înalt semnificativă.
Rezultatul confirmă prima ipoteză deci, cu cât este mai crescut nivelul stimei de
sine cu atât crește și nivelul satisfacției maritale .
Corelația obținută este evidențiată de tabelul d e mai jos (tabelul nr.3.2.2.1.) :

Tabelul nr.3.2.2.1. Corelații între stima de sine și satisfacția maritală.

Correlatio ns
stima de sine
Rosenberg satisfactia maritala (KMS)
Kansas Marital Satisfaction
Scale
stima de sine Rosenberg Pearson Correlation 1 .733**
Sig. (2 -tailed) .000
N 42 42
satisfactia maritala (KMS)
Kansas Marital Satisfaction
Scale Pearson Correlation .733** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 42 42
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Datele au fost obținute în urma corelării datelor rezultate din aplicarea
chestionarului Scala Stimei de Sine, Rosenberg (1965) cu rezultatele obținute la
chestionarul Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS).

Ipoteza numărul 2 :
Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei stima de sine și
nivelul variabilei intenționalitatea în relația maritală .

47

Pentru testarea acestei ipoteze am calculat coeficientul de corelație Pearson în
urma căruia a rezultat o valoare r=.775 la un prag de semnificație p <0.01, corelație
pozitivă înalt semnificativă.
Din aceasta rezultă că se confirmă și a doua ipoteză, deci cu cât nivelul stimei de
sine este mai ridicat, cu atît crește și nivelul satisfacției maritale .
Pentru efectuarea corelației dintre cele două variabile au fost luate în calcul datele
obținute în u rma aplicării chestionarului Kansas Marital Goals Orientation Scale
(KMGOS) și datele obținute prin aplicarea chestionarului Scala Stimei de Sine,
Rosenberg (1965).

Tabelul de mai jos (tabelul nr. 3.2.2.2. ) evidențiază corelația obținută :

Tabelul nr. 3. 2.2.2. Corelații între stima de sine și intenționalitatea în relația
maritală.

Correlations
stima de sine
Rosenberg masurarea intentionalitatii in
relatia de cuplu (KMGOS)
Kansas Marital Goals
Orientation Scale
stima de sine Rosenberg Pearson Correlation 1 .775**
Sig. (2 -tailed) .000
N 42 42
masurarea intentionalitatii in
relatia de cuplu (KMGOS)
Kansas Marital Goals
Orientation Scale Pearson Correlation .775** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 42 42
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Ipoteza numărul 3 :
Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei satisfacție maritală
și nivelul variabilei intenționalitatea în relația maritală .

48
Pentru efectuarea corelației dintre cele două variabile au fost luate în calcul datele
obținute în urma aplicării chestionarului Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS) și a
chestionarului Kansas Marital Goals Orientation Scale (KMGOS).
S-a testat ipoteza calculând coeficientul de corelație Pearson în urma căruia a
rezultat o valoare r=.865 la un prag de semnificație p<0.01, corelație pozitivă înalt
semnificativă.
Aceasta semnifică faptul că se confirmă și cea de a treia ipoteză, cu cât nivelul
satisfacției maritale este mai crescut, cu atât crește și nivelul intențion alității în relația
maritală.

Tabelul de mai jos (tabelul nr. 3.2.2 .3.) evidențiază corelația obținută :

Tabelul nr. 3.2.2.3. Corelații între satisfacția maritală și intenționalitatea în relația
maritală.

Correlations
satisfactia
maritala (KMS)
Kansas Marital
Satisfaction
Scale masurarea intentionalitatii in
relatia de cuplu (KMGOS)
Kansas Marital Goals
Orientation Scale
satisfactia maritala (KMS)
Kansas Marital Satisfaction
Scale Pearson Correlation 1 .865**
Sig. (2 -tailed) .000
N 42 42
masurarea intentionalitatii in
relatia de cuplu (KMGOS)
Kansas Marital Goals
Orientation Scale Pearson Correlation .865** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 42 42
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Ipoteza numărul 4 :
Există o relație pozitivă semnificativă între nivelul variabilei satisfacție maritală ,
nivelul variabilei intenționalitatea în relația maritală și anii de căsătorie .
Pentru efectuarea corelației dintre cele trei variabile, s -au luat în calcul datele
obținu te în urma aplicării chestionarelor Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS) și

49
Kansas Marital Goals Orientation Scale (KMGOS) și anii de căsătorie corespunzători
fiecărei familii.
Ipoteza a fost testată calculând coeficientul de corelație Pearson în urma c ăruia au
rezultat valorile r=.470 la un prag de semnificație p<0.01, r.=689 la un prag de
semnificație p<0.01 și r=.865 la un prag de semnificație p<0.01, corelație semnificativă
înalt pozitivă.
Aceasta semnifică faptul că se confirmă și cea de a patra ipo teză, cu cât anii de
căsătorie cresc, cu atât și satisfacția maritală, și intenționalitatea în relația de cuplu cresc.

Tabelul de mai jos (tabelul nr. 3.2.2 .4.) evidențiază corelația obținută :

50
Tabelul nr. 3.2.2.4. Corelații între anii de căsătorie, satisfacția maritală și
intenționalitatea în relația maritală.

Correlations
ani de casatorie satisfactia
maritala (KMS)
Kansas Marital
Satisfaction
Scale masurar
ea
intentio
nalitatii
in relatia
de cuplu
(KMGO
S)
Kansas
Marital
Goals
Orientat
ion
Scale
ani de casatorie Pearson
Correlation 1 .470** .689**
Sig. (2 -tailed) .002 .000
N 42 42 42
satisfactia maritala
(KMS) Kansas Marital
Satisfaction Scale Pearson
Correlation .470** 1 .865**
Sig. (2 -tailed) .002 .000
N 42 42 42
masurarea
intentionalitatii in
relatia de cuplu
(KMGOS) Kansas
Marital Goals
Orientation Scale Pearson
Correlation .689** .865** 1
Sig. (2 -tailed) .000 .000
N 42 42 42
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

51
CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC

Cercetarea de față are ca scop identific area existenței unor modele par entale care
pot avea o influență mai mică sau mai mare asupra relațiilor de cuplu (maritale).
Modul în care se pet rece viața alături de familia de origine este extrem de
important pentru dezvoltarea personalității fiecărei persoane. Viața alături de părinți are
are o pondere majoră , ei fiind primii care ajută la creare unei stime de sine bune care
influențează, mai tî rziu, alegerea partenerului de cuplu și de asemenea modul în care
percepem satisfacția maritală și cît suntem dispuși să intervenim pentru a construi o relație
de cuplu cât mai sănătoasă.
În urma prelucrării statistice a datelor, rezultatele obținute au dezvăluit o serie de
informații importante pentru cercetarea de față.
S-a observat că persoanele chestionate, de sex feminin au stimă de sine mai
ridicată față de persoanele de sex masc ulin chestionate. De asemenea, atât mediul de
proveniență cât și anii de căsătorie sunt importante pentru satisfacția maritală,
intenționalitatea în relația maritală și nivelul stimei de sine.
Ipotezele cercetării au fost confirmate, de asemenea, prin prel ucrarea statistică a
datelor, urmând ca acestea să fie discutate în profunzime, fiecare în parte. Pentru
obținerea unui nivel înalt al satisfacției maritale, un rol semnificativ îl are un nivel ridicat
al stimei de sine.
În urma cercetării s -a ajuns la co ncluzia că atunci când crește nivelul stimei de
sine, crește și nivelul satisfacției maritale. Din punct de vedere psihologic, înseamnă că
individul cu o stimă de sine ridicată va reuși să se desprindă emoțional de familia din care
a făcut parte, de părin ți, va depăși sănătos toate etapele de dezvoltare, etapele unei relații
de la naștere și pâ nă în momentul în care va hotărî să î și întemeieze propria familie.
Persoana care are o stimă de sine mărită este acea persoană care a beneficiat de
un atașamet secu rizant din partea părinților, care a primit iubire necondiționată în
copilărie și a învățat de la propria familie ce înseamnă comportamente sincere și deschise
față de membrii familiei, a avut ca model valoric relația de iubire și acceptare a părinților
putând astfel să devină o persoană care își poate asuma răspunderea propriilor alegeri în
ceea ce privește relațiile de toate tipurile, inclusiv cele de cuplu.

52
Individul care știe să se iubescă pe sine a învățat să -și iubească și partenerul din
căsnic ie, știe să -și recunoască și să î și satisfacă propriile nevoi și cum să ofere suport
pentru satisfacerea nevoilor partenerului.
O satisfacție maritală ridicată înseamnă o căsătorie lipsită de frustrări, relație
bazată pe iubire și respect reciproc, comportame nte ce se vor reflecta în împlinirea
aspirațiilor atât proprii, cât și comune , în aspecte ce privesc cariera și relația cu proprii
copii.
După testarea celei de -a doua ipoteze propuse în cercetare s -a obținut un rezultat
care evidențiază relația pozitivă semnificativă între nivelul stimei de sine și nivelul
intenționalității în relația maritală.
Prin intenționalitate în relația maritală s -a înțeles definirea limitelor între care un
cuplu este dispus să lucreze pentru a -și îmbunătăți relația de cuplu în pr ezent și în viitor.
Din punct de vedere psihologic, înseamnă că persoana cu un nivel ridicat al stimei
de sine va putea găsi resursele necesare pentru a lucra la îmbunătățirea relației maritale,
va putea rezolva diferitele probleme ce pot apărea pe parcurs ul căsătoriei.
Modul în care individul se percepe pe sine, are o imagine de sine bună,
influențează modul de relaționare cu partenerul de cuplu, cum se percep unul pe celălalt,
cum se raportează unul la celălat și cum își transmit mesaje, si cum le interp retează .
O părere negativă despre sine va creea individului tendința de a se poziționa pe o
treaptă de inferioritate față de partenerul de cuplu conducând către credința că toate
acțiunile și inițiativele sale de a construi o relație de cuplu satisfăcătoar e, vor eșua.
O stimă de sine ridicată ajută la construirea unei relații maritale în care cei doi
parteneri au ca și scop comun construirea unei relații de cuplu sănătoase, de a evolua.
Relația sănătoasă de cuplu înseamnă existența sentimentelor securizant e,
exprimarea stării afective indiferent de natura ei, construirea unui climat sănătos. Copiii
vor fi beneficiarii cei mai importanți în urma tuturor eforturilor comune, beneficiul fiind
caracterizat prin sănătatea psihologică a copiilor.
Testarea celei de -a treia ipoteze a arătat o relație pozitivă semnificativă între
nivelul variabilei satisfacție maritală și nivelul variabilei intenționalitate în relația
maritală. Așa cum am precizat și mai sus, intenționalitatea în relația maritală reprezintă
limitele î ntre care partenerii de cuplu sunt dispuși să lucreze la îmbunătățirea relației, atât
în prezent cât și în viitor.
Corelația înalt pozitivă dintre satisfacția maritală și intenționalitatea în relația
maritală confirmă importanța unei relații bune, bazat ă pe respect reciproc și iubire

53
necondiționată și dorința îmbunătățirii permanente a căsniciei, a evitării rutinei ce poate
apărea în cuplu. Într -un mediu familial în care partenerii pun accent pe respectarea
intimității fiecăruia, pe comunicare sinceră, fără transmitere de mesaje eronate, climatul
familial se va construi pe bunăvoință, pe devotament, siceritate, respect și deschidere față
de celălalt.
Ca în orice relație, și în viața cuplurilor mulțumite de realația maritală apar situații
conflictuale c are însă sunt rezolvate prin abordare diferită a dezacordurilor, fără implicații
negative, fără reproșuri și învinuiri constante.
De asemenea în viața fiecărui partener pot exista momente de răscruce, precum
pierderea unuia dintre părinți. Într -o relație sănătoasă, partenerii se susțin unul pe celălalt,
iși oferă suport afectiv în așa fel încât toate etapele doliului să fie depășite.
Apariția unui copil poate fi o adevărată provocare pentru partenerii de cuplu și
stabilitatea relației de cuplu deorece pot apărea emoții reprimate, anxietăți care pot afecta
mariajul.
Un cuplu stabil și sănătos care a învățat ce înseamnă să trăiești într -o diadă și care
a lucrat constant pentru a evolua în relația maritală , va încerca să facă față provocărilor
unei triade. Se vor trata cu respect și dragoste unul pe celălalt, se vor ajuta reciproc nu
doar emoțional, ci își vor împărți sarcinile în așa fel încât copilului să nu -i lipsească nici
afecțiunea maternală, nici cea paternală.
Persoanele care sunt implicate în relații stabile și satisfăcute ajung să -și formeze
o relație de prietenie, sunt deschiși să asculte și să înțeleagă nevoile, emoțiile și eforturile
partenerului, se susțin reciproc în luarea deciziilor, ca de exemplu schimbări în ceea ce
privește cariera, se prot ejează unul pe celălalt și continuă ritual uri preluate de la părinți,
precum celebrarea anumitor sărbători și în același timp își creează propriile ritualuri.
A trăi într -un climat familial în care există mai multe momente fericite decât
nefericite este re zultatul colaborării dintre partenerii care formează cuplul marital,
colaborare care constă în dorința fiecăruia de a dezvolta relații interpersonale sănătoase,
de a avea comportamente empatice, de identificare a conflictelor și dificultăților și de a
le rezolva într -un mod sănătos, de a -și satisface nevoile și intimitățile emoționale și
sexuale pentru ca între ei să existe o conexiune energizată, securizată și stabilă.
Testarea celei de -a patra ipoteze a cercetării a evidențiat o corelație pozitivă
semnifi cativă între numărul anilor de căsnici e, nivelul satisfacției maritale și nivelul
intenționalității în relația maritală. Această corelație subliniază importanța variabilei de

54
timp în atingerea unui nive l optim al satisfacției maritale și dorința de a contr ibui
permanent la îmbunătățirea relației maritale.
Se poate interpreta că pentru persoanele care sunt căsătorite de cinci ani sau mai
puțin, atât nivelul satisfacției maritale cât și nivelul intențonalității în relația maritală sunt
mai scăzute față de cea a persoanelor căsătorite de peste cinci ani.
Din punct de vedere psihologic, înseamnă că oricărui cuplu nou construit îi este
necesar un ritm propriu pentru a progresa și a se dezvolta. Cei doi parteneri care formează
relația maritală au nevoie de timp p entru a -și construi propria viață conjugală, pentru a -și
clădi o relație cât mai unită oferindu -și unul altuia suport emoțional pentru depășirea
etapelor importante care produc schimbări în viața de cuplu.
Experiența de coabitare a unui cuplu se va reflect a și în modul în care fiecare își
percepe satisfacția maritală și în dorința cu care va încerca să -și îmbunătățească, pe
parcursul vieții, căsnicia.
Pentru ca un cuplu să reziste în timp are nevoie de înțelegere reciprocă, dorința de
a contribui la bunăst area persoanei iubite, o stimă ridicată față de partener și de sine,
împărtășirea tuturor evenimentelor fericite și mai puțin fericite, comunicare intimă,
primirea și acordarea de suport emoțional și descoperirea unor activități noi, de interes
comun.
Cu t recerea anilor se validează și consolidează relațiile intime : emoționale,
sexuale și intelectuale; partenerii se cunosc mai bine, își descoperă și conștientizează
plăcerile, ajung la un consens în ceea ce privesc aspectele importante din căsnicie. Pentru
cuplurile stabile, fiecare an înseamnă încă o cărămidă adaugată la ceea ce înseamnă
construirea unei relații pe viață.
În definitiv, fiecare efort depus pentru păstrarea unei relații stabile, benefice,
satisfăcătoare este un exemplu pe care copiii îl vor u rma în viitoarele lor relații, vor putea
să nu accepte comportamente defectuoase, care să îi lezeze, toate acestea însemnând o
dezvoltare psihologică sănătoasă.

55
CONCLUZII

Structura familiei tradiționale es te în contin uă transformare fiind influențată de
schimbările apărute pe plan economic, politic, social, cultural și în relațiile interumane,
toate aceste schimbări reflectându -se în instituția căsătoriei. Cu toate acestea, atât în
societatea românească cât și în alte societăți, căsă toria este considerată a fi modul cel mai
potrivit și mai securizant de a crește copiii.
Familia este locul în care se învață comportamente și valori fundamentale, se
acumulează noțiuni despre formarea relațiilor sănătoase interumane și de cuplu, este baza
explorării lumii. Din familie fiecare individ pleacă cu un bagaj în care sunt adunate
noțiuni despre iubire, respect, prietenie, intimitate, afecțiune, împlinire sexuală și stimă
de sine.
Bazele stimei de sine sunt puse încă din copilărie, iar în funcție de cât de solid se
construiesc ajung să influențeze viața de adult și relația de cuplu.
În lucrarea de față s -a încercat să se analizeze în ce măsură nivelul stimei de sine
poate influența nivelul satisfacției maritale și limitele între care partenerii s unt dispuși să
își îmbunătățească viața de cuplu (intenționalitatea în relația maritală).
Stima de sine înseamnă modul în care o persoană se percepe, cum se vede în
raport cu ceilalți cât și cum se iubește, cât de confortabil se simte cu ea însăși.
„Conc eptul despre propria persoană este ceea ce, la nivel conștient sau
subconștient, credem că suntem – caracteristicile noastre fizice sau psihologice,
activitățile și responsabilitățile noastre, posibilitățile și limitările, punctele tari și punctele
slabe.” (Branden, Nathaniel, 2008, p. 34)
O stimă de sine scăzută reprezintă un respect neadecvat față de sine care se va
reflecta în alegerea greșită a partenerului de viață, într -o căsătorie care va fi plină de
frustrări, într -o nemulțumire în ceea ce privește cariera, în neputința individului de a se
bucura de succes, iar copiii nu vor învăța nici ei ce înseamnă respectul de sine. (Branden,
Nathaniel, 2008, p.36)
Satisfacția maritală este definită ca fiind „starea emoțională individuală de a fi
mulțumit de inte racțiunile, experiențele și așteptările din cadrul vieții de cuplu.” ( Alina
S. Rusu, 2014)

56
De asemenea, satisfacția în cuplu poate fi privită și din punctul de vedere al
aprecierii individului în funcție de propriile așteptări asupra beneficiilor și costur ilor
mariajului; cu cât beneficiile sunt mai multe cu atît satisfacția relației este mai mare.
„Starea emoțională de satisfacție maritală se centrează pe interacțiunile dintre o
persoană și partenerul acesteia. Astfel, indivizii care experimentează fericir e în rela țiile
cu partenerii lor au și o stare emoțională de satisfacție maritală ridicată .” (Alina S.
Rusu, 2014, p. 4 )
Intenționalitatea în relația de cuplu marital se referă la modul în care partenerii
de cuplu sunt doritori să contribuie la îmbunătățirea mariajului, atât în prezent cât și în
viitor.
Pe tot parcursul vieții, individul se construiește și reconstruiește, se dezvolt ă și
evoluează cu fiecare etapă , într -un ritm propriu, iar toate acestea influențează evoluția și
dezvoltarea mariajului. Dacă există iubire necondiționată, respect, stimă de sine ridicată,
partenerii se vor ajuta unul pe celălalt, vor colabora pentru ca relația maritală să evolueze
sănătos și să fie durabilă până la adânci bătrâneți.
Partenerii de cupl u pun bazele familiei , „…una dintre cele mai vechi forme de
comunitate umană . În cadrul ei fi ecare se descoperă pe sine, căci acolo creștem, ne
maturizăm, evoluăm și tot de acolo plecăm în lume. Acolo ne avem rădăcinile și bazele
profunde ale ființei noast re. Și tot acolo tindem să revenim atunci când ne formăm, mai
târziu propria familie. I ar când nu reușim acest lucru, împlinirea personală nu pare a fi
deplină .” (Vasile D.,2006)
S-a realizat nu doar analiza relațiilor dintre variabilele stima de sine, satisfacția
maritală și intenționalitatea în relația maritală, ci și relația dintre numărul anilor de
căsnicie și dacă există o relație pozitivă semnificativă între aceștia și sati sfacția în cuplu
și intenționalitatea în relația maritală.
În urma c ercetării s -a observat : cu cât numărul anilor mariajului sunt mai mari, cu
atât crește și sa tisfacția în relația de cuplu și dorința partenerilor de a contribui la
îmbunătățirea relației m aritale.
Primii cinci ani de căsnicie sunt foarte importanți, unele studii de specialitate
considerându -i ca fiind „un prag”. La începutul mariajului, există posibilitatea ca tinerii
parteneri să nu includă comportamentele sănătoase preluate din familia de origine, nivelul
stimei de sine fiind influențat în funcție de cum integrează cuplul noțiunile despre
intimitate, respect, iubire necondiționată, preluate din relațiile propriilor părinți.

57
Lucrarea de față certifică influența modelu lui parental asupra relației de cuplu.
Încă de la vârsta de trei ani, stima de sine începe să se construiască, iubirea și acceptarea
necondiționată sunt patternuri care ajută copiii să se dezvolte armonios și sănătos, să își
construiască o imagine de sine ridicată astfel încât, mai târziu, în relațiile interumane și
de cuplu să nu accepte comportamente defectuase. Iubirea pe care și -o împărtășesc
părinții, felul în care își păstrează relația intimă, mulțumirea pe care o resimt în mariaj,
dorința de a contri bui împreună la îmbunătățirea cuplului, vor oferi copiilor un mediu
sigur în care să se dezvolte.
Relațiile primare ale copilului cu mama sa, cu familia sa vor „ acționa ca un șablon,
deorece modelează în permanență capacitățile individului de a întemeia to ate relațiile
emoționale ulterioare.” (Maja O ’Brien, 2009, p.103 )
„Copilăria fericită are un impact pozitiv asupra stabilității cuplul ui.” (Hill, 1949,
p.111). Gradul de iubire sau conflicte le dintre părinți, modul în care aceștia își iau în
considerare do rințele, se ascultă unul pe celălalt, se ajută reciproc și în același timp ascultă
dorințele și nevoile copiilor și le oferă susținere necondiționată se va reflecta în fericirea
copiilor. Un copil care are o copilărie sănătoasă, în care educația va fi ferm ă, însă nu
aspră, va deveni un adult fericit. Un adult fericit va ști să facă alegeri sănătoase, își va
crea un cuplu stabil în care nu vor aborda defectuos c onflictele, în care își vor cre a
împreună cu partenerul de viață ritualuri, vor face din relația m aritală un mediu securizant
atât pentru ei cât și pentru copii i lor.

58
ANEXA 1
Kansas Marital Goals Orientation Scale (KMGOS)

Nume:________________________________________ Data:__________________
Vârstă:_______ Sex: M F

Chestionarul de mai jos își propune s ă vă ofere o indicație despre intenționalitatea
în relația de cuplu marital (limitele între care un cuplu lucrează la îmbunătățirea relației
lor, acum și în viitor) . Citiți cu atenț ie fiecare frază si răspundeți î n cel mai scurt timp,
notând în coloana liberă a tabelului indicele potrivit din scala de mai jos care să reflecte
cel mai corect posibil punctul dvs. de vedere actual.

1 = aproape niciodată
2 = rar
3 = câteodată
4 = frecvent
5 = aproape întotdeauna

1 Cât de des discutați dvs. și soțul /soția dvs. felul în care doriți să fie
căsătoria dvs. peste cinci ani?
2 Cât de des dvs. și soțul /soția dvs. faceți schimbări în mod deliberat,
intenționat pentru a întări relația dvs.?
3 Cât de des dvs. și soțul /soția dvs. faceți schimbări specifice în
prioritățile dvs. cu scopul de a intensifica relația dvs.?
4 Cât de des dvs. și soțul /soția dvs. sun teți de acord în privința
scopurilor pe termen lung pentru căsnicia dvs.?
5 Cât de des face soțul /soți dvs. un efortdeliberat pentru a afla mai
multe despre dvs. cu scopul de a vă fi mai pe plac?
6 Cât de des ia în considerare soțul /soția dvs. modalități specifice de
a se schimba cu scopul de a îmbunătăți relația?
7 Cât de des dvs. și soțul /soția dvs. discutați obiectivele principale
pe care le aveți pentru căsnicia dvs.?

59
ANEXA 2
Stima de sine (Rosenberg, 1965)

Nume:________________________________________ Data:__________________
Vârstă:_______ Sex: M F

Chestionarul de mai jos își propune s ă vă ofere o indicație despre nivelul stimei
dvs. de sine. Citiți cu atenț ie fiecare f rază si răspundeți î n cel mai scurt timp, marcând cu
o steluță varianta care se apropie cel mai mult de punctul dvs. de vedere actual.

Total de
acord
De acord
Dezacord
Total
dezacord
1) În general sunt mulțumit(ă) de
mine.

2)* Câteodată mă gândesc că nu
valorez nimic.

3) Cred că am o serie de calități bune.

4) Sunt capabil(ă) sa fac lucrurile la fel
de bine ca ceilalți.

5)* Simt că nu am în mine prea multe
de care sa fiu mândru(ă).

6)* Câteodată mă simt realmente
inutil.

7) Mă gândesc că sunt un om de
valoare, cel puțin la fel ca alte
persoane.

8)* Mi-ar plăcea să am mai mult
respect fată de mine însumi (însămi).

9)* Ținând cont de toate, am tendința
să cred că sunt un (o) ratat(ă).

10) Am o părere pozitivă despre mine.

60

ANEXA 3
Kansas Marital Satisfaction Scale (KMS)

Nume:________________________________________ Data:__________________
Vârstă:_______ Sex: M F
Număr ani de căsnicie:__________________

Acest chestionar este destinat a măsura gradul de satisfacție pe care îl simțiți în
căsnicia dumneavoastră. Nu este un test, deci nu există răspunsuri bune sau proaste.
Încercuiți numărul corespondent răspunsului potrivit.

Extrem de nesatisfăcut (ă)
Foarte nesatisfăcut (ă)
Oarecum nesatisfăcut (ă)
Și satisfăcut (ă) și nesatisfăcut (ă)
Oarecum satisfăcut (ă)
Foarte satisfăcut (ă)
Extrem de satisfăcut (ă)
1. Cât de satisfăcut(ă) sunteți de căsnicia
dumneavoastră? 1 2 3 4 5 6 7
2. Cât de satisfăcut(ă) sunteți de soția/soțul
dumneavoastră? 1 2 3 4 5 6 7
3. Cât de satisfăcut(ă) sunteți de relația cu
soția/soțul dumneavoastră? 1 2 3 4 5 6 7

61
BIBLIOGRAF IE

Acriș, Corina, Cuplul în impas – repere teoretice și aplicative, 2013, București,
editura SPER;
Acriș, Corina, Studiul comparativ privind comportamentul sexual al cuplurilor
funcționale și disfuncționale (Teză de doctorat, coordonator Prof. Univ. Dr. Iola nda
Mitrofan) , 2012, București: Universitatea București;
Adler,A., Cunoașterea omului, Editura Iri, București,[1927] 1996;
Ahman, R. F., Young, W.R. & Grover, J.G., Becoming one: Intimacy in marriage.
American Fork, U: T: Covenant Communicatins, 2004
Ainsw orth, M.D.S., Blehar, M. Watters, E. & Wall, S., Patterns of
Attachment. Hillsdale, NJ: Erlbaum, 1978;
Ainsworth, M. D. S., The Effects of Matternal Depravation.Review of findings
and Controversary in the Context of Research Strategy., WHO Public Health Pap ers,
Nr.14, Geneva: World Health Organization, 1962
Ainsworth, M:D:S., Object Relations, dependency and Attachment: a Theoretical
Review of the Infant -Mother Relationship. Child Development 40:969 -1027, 1969;
Allport, G., Pattern and Growth in Personality, Rinerhart & Wiston, New -York,
1961;
André , Christophe, Imperfecți, liberi și fericiți: practici ale stimei de sine,
București, E ditura Trei, 2009
Anghel, Elena, Psihologia Educației pe tot parcursul vieții. Pentru specialiști și
adulți interesați de propr ia lor dezvoltare. , ediție revizuită și adăugită, București, E ditura
For You, 2011
Anow, Unhappiness Begins at Home. Picture Post:31, decembrie 1955
Aron, A. Dutton, D. G., Aron, E.A. & Iverson. A., Experiences of falling in love.
Journal of Social and Per sonal Relationships, 6(3), 243 -257,1989
Bader, M., The secret logic of sexual fantasies. New Tork: St. Martin’s Press;

62
Bandura, A., Social foundations of thought andaction: A social cognitive theory.
Englewood Cliffs: Prentice – Hall, 1986
Barrington , Brennen , www.soencouragement.org/handlingconflictseminar.htm
Baumeister, R., Maner, J.K., DeWall C.N., Theories of Human Sexuality, în
Sexuality Today: Trends and Controversies, edited by Mc Anulty, R.D., Burnette, M.M.
Wesport, Connecticut, London, 2006
Băran -Pascaru, A., Familia azi. O perspectivă sociopedagogică. București,
Editura Aramis, 2004;
Bernard,Jessie , The Future of marriage, Yale University Press, New Haven, 1982,
pp.5-8,15-16,17 -19, 1982;
Berne, Eric, Que dites -vous apres avoir dit bonjour?., Paris Tchou. (Trad. Din
americană: What do you say after you say Hello?, Ney York, Grove Press), 1977;
Berne, E., Games of People play. Tr. fr., Des jeux et des hommes, Paris, Stock,
1980;
Bernstein, Jeffrey, Ph.D., www.psychologytoday.com/blog/liking -the-child -you-
love/happy -couples -realize -is-even -more -important -lov, 2017
Blurton, Jones, N(coord.), Ethological Studies of Child Behavior. Cambridge:
Cambridge University Press, 1972
Boyes, Alice, https://www.psychologytoday.com/blog/in -practice/201502/51 –
signs-unhealthy -relationship
Bowlby, John, Crearea și ruperea legăturile afective, Bucurețti, Editura Trei,
2016
Bowlby, J., Effects on Behaviour of Disruption of an Affectional Bond. În J.M.
Thoday și A.s. Parkers( coord.), Genetic and Enviromental Influences on Behaviour.
Edinburgh: Oliver & Boynd, 1968
Bowlby, J., Attachment and Loss volumul 1: Attachment. Londra: HoghartPress.
New York: Basic Books. Harmondsworth: Penguin Books(1971), 1969;
Bowlby, J., Attachment and Loss volumul 2 : Separation: Axiety and Ager. Londra:
Hoghart press.New York: Basic Books. Harmondsworth: Penguin Books, 1973

63
Bowlby, J., (în curs de apariție) Attachment and loss volumul 3: Loss . Londra:
Hoghart Press. New York: Basic Books.
Branden, N ., Cei șase stâlpi ai încrederii în sine, Editura Amsta publishing, 2008;
Branden, N., Honoring the Self, New York , Bantam Books, 1984 ;
Carter,B., Mc. Goldrick, M., The Channging Family Life Cycle. A Framework for
Family Therapy. New York: gardner Press .
Cassidy,J., Child – mother attachment and the self in six -year-olds, Child
development, 59(1)m 121 -134
Dinu, M., Comunicarea., București, Editura Științifică, 1997
Dennis, W., An Experimental Test of Two Theories of Social Smiling in Infants.
Journal of so cial Psychology 6: 12 -22, 1935
Duvall, E., Familly Development . Philadelphia Lippincott, 1977
Ducici, I., Fericire, iubire, femeie, București, Editura Niculescu, 1994
Edwards, W.M., Coleman E., Defining sexual health: A descriptive overview.
Archives of Se xual Behavior, 33(3), 189 -200
Erikson, E. H., Identity and the life cycle. New Tork: Norton, 1959
Erickson, E. H., Identity: Youth and Crisis. New York: Norton., 1968.
Feldman, L ., Marital conflict and marital intimacy. An integrative
psychodynamic -behavioural -systemic model. Family Process, 18(1), 69 -78. 1979.
Firestone, R. W., & Firestone, L ., Methods for overcoming the fear of intimacy.
In D. J. Mashek & A. Aron (Eds.), 2004.
Firestone, W. R., Firestone, A. L., Catlett, J., Sex and L ove in Intimate
Relationships. Washington, DC: American Psycological Assosiation., 2006.
Fisher, J., Crandell, L., Patterns of relating in the couple. In Adult Attachmnet and
Couple Psychotetherapy. The ”secure baze” in practice and research., Edited by Cl ulow,
C. London: Brunner – Routtedge., 2001

64
Freud, A., Ego and the Mechanisms of defense. New York: International
Universities Press., 1946.
Freud, S., Three essays on the theory of sexuality . New York: Basic Books.
1905/1975.
Gottman, J., Why marriages su cced or fail. New York: Fireside, 1995.
Gottman, J. M., Marital interaction: Experimental investigations. New York:
Academic Press., 1979.
Gottman, J.M., Silver, N., The seven Priciples for making marriage Work. New
York: Crown Puplisher., 1999.
Harley, W.F., Jr., Nevoile lui, nevoile ei, Secretele unei relații de cuplu durabile,
București: Amaltea, 2014.
Hendrix, H., Găsește dragostea pe care o dorești. București: Curtea Veche, 2008 .
Kacksynski, K.J., Lindhal, K.M., Malik, N.M., & Laurence, J., Marital C onflict,
maternal and parental parenting and child adjustment: A test of meditation and
moderation., Journal of Psychology, 20, 199 -208, 2006
Karasu, Sylvia, R., Karasu T. B., Arta menținerii căsniciei, București: Editura
Trei, 2013
Leleu, Gé rard, Cum să f im fericiți în cuplu, Intimitate, senzualitate și sexualitate.,
București: Editura Trei, 2015
Mitrofan Iolanda, Ciupercă C., Psihologia Vieții de Cuplu. Între iluzie și realitate,
București: S.P.E.R., 2002
Mitrofan, Iolanda, Psihoterapie (repere teoretice , metodologie și aplicative).
București: Editura SPER, 2008
Nuță. A., Psihologia relației de cuplu și a familiei, București: Editura Credis,
2009.
Nolte Dorothy Law, Harris Rachel , Cum se formează copiii noștri – Personalitate,
familie, educație, București : Editura Humanitas, 2001

65
O’Brien, Maja, Houston Gaie, Terapia integrativă. Ghid practic., București:
Editura Polirom, 2007.
Olson, D.H., & Olson, A.K., Empowering couples: Building on ypur strengths .,
Minneapolis: Life Inovations INC., 2000.
Orbuch, Terri , L., 5 Simple Steps to take your Marriage from Good to Great ,
Delacore Press, 2009
Orbuch, Terri , L., https://www.psychologytoday.com/blog/the -love-
doctor/201002/4 -ways -the-happiest -couples -stay-happy, 2017
Papalia, Diane E., Olds, S. W., Feldman, R.D., Dezvoltarea Umană, București:
Editura Trei, 2010
Pearson D., Hendrix, B., The Joining of families through Marriage: The Newly
Married Couple, 1970.
Purcell, Maud, http://psychcentral.com/lib/the -10-secrets -of-happy -couples/,
2016
Rogers, C., A deveni o pers oană, București: Editura Trei, 2008.
Rusu, Alina S., Mureșan, V.C., Satisfacția în cuplu – cercetări din psihobiologia
sexualității. Editura Grinta, 2014.
Sarkis, Stephanie, www.psychologytoday.com/blog/here -there -and-
everywhere/201201/7 -keys-healthy -and-happy -relationship
Shackelford, T., Marital Satisfaction , in press, May 2006, in: In R. F. Baumeister
& K. D. Vohs (Eds.), Encyclopedia of Social Psychology. Thousand Oaks, CA: Sage ).
Shutzenberger, Anne Ancelin, Psihognealogia și rănile din familie. Legăturile
transgeneraționale, secretele de familie, sindromul de aniversare, moștenirea traumelor
și practica genosociogramei., Editura Philobia, 2015
Steifield G.J., A Marital triangle: How open can we be?, e-book 2015
International Psychoterapy Institute.
Zinker J.C., Foreword by Gordon Wheler , In Search of Good Form: Gestalt
Therapy with Couples and Families (Gestalt Institute Of Cleveland Book Series). San
Francisco: Jossey -Bass, 1994.

66
REZUMAT

În societatea contemporană, structura și funcționalitatea fam iliei tradiționale se
află într -o continuă mișcare de dezvoltare și adaptare, influențele majore fiind
reprezentate de dinamica transformărilor din plan social, politic, econ omic, cultural, toate
aceste elemente atingând relațiile interumane și modul lor de interactivitate din cadrul
instituției căsătoriei.
Cu toate acestea, accepțiunea general valabilă, implicit cea din societatea
românească, este aceea că cel mai sigur și ma i sănătos mod de a crește copiii și de a le
oferi suport material și moral este acela subordonat protectoratului căsniciei.
Cum este de altfel și normal, familia de origine reprezintă forța primordială care
acționează asupra dezvoltării individului, cel pu țin până în momentul când acesta va
întemeia propria familie. Tocmai această legătură, uneori ușor de recunoscut în
comportamentele mimetice ale adulților de mai târziu, face obiectul lucrării de față.
Scopul definit al acestei lucrări este de a identific a existența unor modele parentale
care influențează, într -o mai mică sau mai mare măsură, funcționalitatea relațiilor de
cuplu maritale. Prin metoda de cercetare abordată s -a încercat să se determine statistic
felul în care modelul parental intervine în ce le trei elemente esențiale ale constituirii unui
mariaj: satisfacția maritală, stima de sine și intenționalitatea în relația de cuplu. Astfel a
fost analizat raportul dintre nivelul stimei de sine și nivelul satisfacției maritale și limitele
între care par tenerii sunt dispuși să acționeze pentru a își îmbunătății viața de cuplu
(intenționalitatea maritală).
Prin coroborarea și interpretarea rezultatelor a trei tipuri de teste efectuate pe un
eșantion de 21 de cupluri căsătorite (în limitele a trei perioade de lungimi diferite de ani
de căsnicie) s -a putut determina că există legături evidente între modelul parental marital
și nivelul de stimă, de satisfacți e și intenționalitate maritală. Cu cât nivelul stimei de sine
este mai ridicat s -a observat o pondere ridicată a indicilor mai mari ai satisfacției maritale
precum și o atitudine pozitivă în ceea ce privește intenția cuplului de schimbare spre o
stare d e mai bine a relației maritale.
Iubirea necondiționată și respectul mutual afișate de părinți , mulțumirea cuplului,
voința de a conlucra la buna funcționare a dinamicii mariajului , conduc la un stil
securizant și pozitiv de abordare a creșterii copiilor . Mediul în care aceștia se vor dezvolta
va sta astfel sub auspiciile siguranței și confortului emotional. Șa blonul familiei sănătoase

67
își va pune amprenta pe caracterul și tipul de personalitate și comportament ale adultului
de mai târziu. Armonizat sufletește acesta își va putea alege un partener cu ajutorul cărui
va putea gestiona , cu ușurință și intenționalit ate guvernată de sentimente autentice de
iubire, o relație viitoare maritală echilibrată, fericită.