Programul de studii : Pedagogia învă [618816]

Programul de studii : Pedagogia învă

LUCRARE DE LICEN

Coordonator științific :
Lect.univ.dr. Ioana Topală

0

Programul de studii : Pedagogia învă țământului
primar și preșcolar
LUCRARE DE LICEN ȚĂ

:
Lect.univ.dr. Ioana Topală
Absolventă
Busuioc Iuliana
Brașov
2020

Absolventă :
Busuioc Iuliana -Paula

Programul de studii : Pedagogia învă

Studiul comparativ privind aspectele psihopedagogice
frecventării programului a

Coordonator științific :
Lect.univ.dr. Ioana Topală

1
Programul de studii : Pedagogia învă țământului
primar și preșcolar

Studiul comparativ privind aspectele psihopedagogice
frecventării programului a fter-school,
la școlarii mici

științific :
Lect.univ.dr. Ioana Topală
Absolventă :
Busuioc Iuliana
Brașov
2020
Studiul comparativ privind aspectele psihopedagogice asociate
Absolventă :
Busuioc Iuliana -Paula

2

Cuprins :
Introducere –
Secțiunea întai : Fundamentarea teoretică
Capitolul 1 Ce este programul after-school ?
• Subcapitolul 1.1 Metodologia de organizare a programului after-school
• Subcapitolul 1.2 Beneficiarii programului after-school
• Subcapitolul 1.3 Furnizorii de servicii de tip after-school
Capitolul 2 Școala și “Școala după școală”
• Subcapitolul 2.1 Educația permanentă în școală
• Subcapitolul 2.2 Beneficiile( efectele) programului after-school
• Subcapitolul 2.3 Părintele ca partener în implementarea programului after-school
• Subcapitolul 2.4 Calitatea serviciului educațional – liant între școală și after-school
2.4.1 Coerența educațională prin respectarea curriculumului și
vizarea finalităților educaționale
Secțiunea a doua : Abordarea empirică a temei
Capitolul 3 Studiul comparativ privind aspectele psihopedagogice asociate frecventării
programului after-school, la școlarii mici
• Subcapitolul 3.1 Problematica cercetării și întrebările de cercetare
• Subcapitolul 3.2 Variabilele cercetării
• Subcapitolul 3.3 Obiectivele cercetării
• Subcapitolul 3.4 Ipotezele cercetării
• Subcapitolul 3.5 Designul cercetării
• Subcapitolul 3.6 Metodologia cercetării

Concluzii și discuții
• Eficacitatea programului

Bibliografie

3

Introducere

Societatea de astăzi cere mult de la copii. Aceștia nu pot avea rezultate bune în toate
domeniile. În acest sens, o importanță deosebită este acordată timpului pe care copiii îl
petrec după orele de la școală. Se pune accentul pe acele activități după școală care se
realizează tot într-un cadru instituționalizat și cu personal specializat. Înființarea de astfel
de programe reprezintă un sprijin necesar pentru a-i ajuta să crească adulți de succes.
Aceste programe de tip after-school trebuie să acopere zonele de interes ale copiilor,
oferind beneficii pozitive pentru dezvoltarea generală a acestora. Rolul cel mai important
îi revine părintelui deoarece acesta trebuie să găsească acele programe avantajoase pentru
copilul lui, programe care trebuie să aibe în vedere dezvoltarea fizică, psihică și spirituală.
(https://agrilifeextension.tamu.edu/Importance of incorporating curriculum enrichment in
an after school program involvement)
Este important ca programele de tip after-school să fie clare cu privire la obiectivele
propuse și rezultatele dorite și să aibă un angajament pentru evaluare și îmbunătățirea
continuă a calității. Conținutul trebuie să fie provocator și adecvat vârstei, bazându-se pe
cunoștințele, abilitățile și interesele actuale ale tinerilor. Ca și în sălile de clasă, copiii
trebuie să fie tratați cu respect și încurajare în cadrul programelor after-school de calitate.
Furnizorii serviciului trebuie să asigure un climat care să echilibreze o atmosferă
primitoare și relaxantă, cu limite structurate și clare, în care tinerii consideră că sunt singuri
și că supraveghetorii sunt competenți să se ocupe de urgențe și să aibe grijă de nevoile lor.
Programele de tip after-school, trebuie să fie programe de înaltă calitate care să acorde
atenție siguranței, precum și utilizării eficiente a spațiului fizic, având materiale
educaționale bogate, care să susțină obiectivele programului, iar mediul fizic să includă
atât spațiul pentru activități cât și spațiul pentru timp liber.
De asemenea personalul trebuie să fie foarte bine pregătit, cu abilități sociale bune
pentru a lucra cu grupuri, abilități puternice de comunicare și experiență în rezolvarea
conflictelor și gestionarea comportamentului. Programele de tip after-school de calitate
implică activ copiii, oferind oportunități de a exersa noi abilități prin experiențe practice,
învățare cooperativă, reflecție structurată și conducere de la egal la egal. Aceste programe
oferă oportunități de a-i învăța pe copii cum să ia decizii responsabile, cum să gestioneze
riscurile și cum să răspundă la conflict. (https://www.nap.edu/ National Academies Press)

4
Secțiunea întai : Fundamentarea teoretică

Capitolul 1
Ce este programul after-school ?

În România există o serie de programe de tip after-school organizate atăt în sistemul
public, cât și în cel privat. Cele din sistemul public sunt organizate fie la nivelul unităților
de învățământ ( semi- internatele sau diverse programe after-school realizate în parteneriat
cu ONG-uri), fie în sistemul de asistență socială pentru copiii din familiile care se
confruntă cu probleme ( centrele de zi ).
Entitățile care oferă aceste servicii în mediul privat funcționează ca organizații non-
profit, conform Legii Învățământului nr.84/1995 și desfășoară activitate economică sub
codul CAEN 8891, activități de îngrijire zilnică pentru copii. Conform legii, servicii
educaționale pot fi furnizate numai de entități care funcționează pe principiul non-profit.
Aceste servicii nu sunt supuse unor standarde de performanță deoarece la nivelul MECTS
nu există standarde pentru programele de tip after-school.
Începând din anul 2011, conform prevederilor noii legi a Educației Naționale, unitățile
de învățământ, prin decizia Consiliului de administrație, pot să își extindă activitățile cu
elevii după orele de curs, prin programe “Școală după școală” , organizate în baza unei
metodologii aprobate prin ordin al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
Principalul avantaj al centrelor realizate de către instituțiile publice este acela al
responsabilității statului pentru respectarea standardelor de calitate. Nu același lucru se
poate spune însă despre centrele private de tip after-school, a căror activitate nu este
reglementată și evaluată de nici o instituție.
Conform Legii Educației Naționale ( Legea 1/2011), articolul 58, unitățile de
învățământ , prin decizia consiliului de administrație, pot să-și extindă activitățile cu elevii
după orele de curs, prin programe de tip “Școală după școală”. Pentru realizarea acestor
programe, unitățile de învățământ pot face parteneriate cu autoritățile administrației
publice locale, cu asociațiile de părinți și cu organizații neguvernamentale. Programele de
tip “Școală după școală” pot oferi activități educative, recreative, de timp liber, pentru

5
consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de
învățare remedială. (Petrescu, Arnăutu, Constantin, și Stănilă, 2011)

Subcapitolul 1.1
Metodologia de organizare a programului after-school

….Metodologia de organizare a programului „Școală după școală”, aprobată prin Ordinul
Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.5349 /07.09.2011, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011 (M.E.N., 2011),
prezintă următoarele :
 În articolul 2, aliniatul 1, este prezentată o definiție clară a ceea ce înseamnă
program „Școală după școală” și scopul acestuia
 În articolul 3, aliniatul 7și 8, precum și în articolele 9, 18 și 22 sunt descrise
tipurile de spații unde se pot desfășura aceste programe „Școală după școală” și
care sunt entitățile care desfășoară astfel de programe
 În articolele 4, 5 și 8 se vorbește despre orarul și durata desfășurării programelor
„Școală după școală”
„Un concept viabil al programului SDS adresat copiilor din grupurile vulnerabile,
implementat la nivel național și finanțat din fonduri publice, trebuie să aibă în vedere
aspecte care vizează spațiile în care se vor desfășura activitățile, curriculumul programului,
modalitățile de monitorizare și evaluare a progresului copiilor cuprinși în program,
resursele de învățare, formarea profesorilor care vor lucra cu copiii, implicarea părinților,
asigurarea mesei zilnice precum și mecanisme funcționale prin rezultatele și efectele unui
astfel de program pot fi monitorizate în timp.” (M.E.N, 2014)

6
Subcapitolul 1.2
Beneficiarii programului after-school

Beneficiarii direcți sunt pe de o parte elevi care doresc să participe la program din
dorința de a învăța și de a-și face temele sub îndrumarea unui cadru didactic specializat, iar
pe de altă parte sunt elevi fără părinți, parinți plecați în străinătate sau familii sărace, unde
părinții lucrează până tărziu, copiii participând la program ca să nu stea acasă
nesupravegheați , pe stradă sau în fața calculatorului. Beneficiarii indirecți sunt părinții,
comunitatea locală.
Mulți părinți cred că odată cu intrarea copiilor în clasele primare, rolul lor în educația
acestora scade foarte mult sau chiar dispare. Dimpotrivă, acum rolul lor se dublează : acasă
trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste
neîngrădit, iar în relația cu școala pot colabora cu alți membri ai comunității școlare pentru
a crea un climat care sprijină învățarea.
În programele în care părinții sunt implicați, elevii au performanțe mai mari la școală
decât aceleași programe, dar în care părinții nu sunt implicați. Gradul de implicare al
părinților în viața școlară a copiilor lor influențează și rezultatele acestora, în sens pozitiv:
cu cât părinții colaborează mai bine cu școala, cu atât rezultatele copiilor sunt mai bune.
Comunicarea eficientă dintre profesori și părinți se reflectă în dezvoltarea copiilor.
Responsabilitatea educației și dezvoltării copiilor trebuie asumată în echipă : școală-
familie. Implicarea părinților ar putea aduce următoarele beneficii :
 crește stima de sine a copiilor,
 îmbunătățește relația părinte–copil,
 părinții înțeleg mai bine ce se întâmplă la școală,
 elevii au rezultate mai bune,
 elevii învață mai mult, indiferent de nivelul socio-economic, etnie sau de nivelul de
educație al părinților,
 copiii și părinții dezvoltă atitudini pozitive față de școală,
 scade riscul consumului de alcool și al violenței,
 câștigurile nu sunt evidente numai în primii ani de școală, ci sunt semnificative,
indiferent de vârstă sau de studiu,
 elevii vor fi capabili să-și stabilească planuri realiste privind viitorul lor.

7
Așteptările părinților și atitudinile lor privind educația copilului sunt la fel de
importante ca și activitățile desfășurate de cadrele didactice. Cei mai mulți părinți doresc să
fie implicați în educația copiilor, dar mulți nu știu cum să devină implicați.
Împreună, părinții, copiii și profesorii pot face la școală un loc plăcut, un mediu bazat
pe încredere, comunicare, respect și flexibilitate. (Baciu, și alții, 2006)

Subcapitolul 1.3
Furnizorii de servicii de tip after-school

Un serviciu de tip after-school aduce beneficii extrem de importante copiilor și
familiilor acestora. Într-adevăr, programul after-school este oferit acum doar ca serviciu de
plată în școli private, sau în unele cazuri ca proiect finanțaț de ONG-uri.
World Vision România a sprijinit punerea în aplicare a unui program after-school în
diferite școli publice, localizate atât în orașe cât și în zonele rurale, pentru a verifica
utilitatea și pentru a înțelege problemele de luat în considerare la realizarea programului pe
o perioadă mai îndelungată. Programul susținut de World Vision România prevede o masă
caldă gratuită, iar profesorii după-amiaza pot ajuta copiii cu temele, lecțiile zilnice, îi pot
ajuta să se odihnească, să se joace, să socializeze. Proiectele realizate asigură implicarea
unui psiholog și contribuirea la îmbunătățirea interacțiunii dintre școală și familie și la
abordarea problemelor copiilor cu părinții. (https://www.balcanicaucaso.org/eng/)
Recent, a anunțat prim-vicepreședintele PNL, Raluca Turcan (membru al Comisiei
pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport ), că : „Ministerul Fondurilor Europene va lansa
un plan pe fonduri europene pentru pilotarea programului after-school, începând cu
septembrie anul 2020. Beneficiarii vor fi elevii până în clasa a 4-a, din zonele de risc și din
familii dezavantajate.” (https://www.stiripesurse.ro). Fondurile vor fi date direct școlilor de
către Ministerul Educației. De asemenea , prin derularea acestui program se urmărește :
• “Îmbunătățirea calității vieții copiilor aflați în situații de risc și abandon școlar
• Reducerea dificultăților și discrepanțelor în însușirea abilităților de scris, citit și socotit

8
• Îmbunătățirea rezultatelor școlare și crearea de oportunități de dezvoltare a unor
abilități de viață independentă, precum și prevenirea neglijării copiilor, etc.”
(https://www.stiripesurse.ro)
Timp de mai mulți ani, școlile au asigurat copiilor îngrijire extinsă pentru copiii mai
mici și au oferit activități structurate după școală pentru copiii mai mari, cum ar fi practica
sportivă sau teatrul. Cu toate acestea, activitățile școlare se schimbă. Acum furnizorii de
servicii de tip after-school sunt preocupați să facă învățarea mai distractivă, oferind cursuri
în domenii precum știința, calculatoare, să îmbunătățească la copii abilitățile sociale, să
ofere suport academic ( ajutor în rezolvarea temelor pentru acasă), să ofere siguranță și
supraveghere ( menținerea copiilor ocupați îi împiedică să se implice în diverse
comportamente riscante), să cultive încredere ( pentru copiii care nu au încredere sau au
probleme de învățare, un program de tip after-school se poate simți mai iertător decât
școala), să creeze sentimentul de apartenență. Dacă programul after-school nu este condus
de școală, poate fi un prilej pentru copil de a-și face prieteni noi. A fi departe de școală
poate oferi o pauză de la orice obișnuință sau preocupare. Dacă programul este la școală,
poate fi un mod frumos pentru copil de a se conecta cu colegii într-un nou cadru. Copiii din
programele de după școală au mai multe șanse să fie incluși și simt că fac parte dintr-un
grup. (www.understud.org/en/school-learning)
De asemenea, OME nr.5349/7.09.2011 (M.E.N., 2011), ne spune în articolul 3,
aliniatul 1 și 2, că programul SDS a fost creat în urma unor consultări cu cadrele didactice,
cu elevii, cu reprezentanții legali ai acestora, precum și cu unele instituții partenere, privind
stabilirea grupului țintă a programului.

9

Capitolul 2
Școala și “Școala după școală”

Școala este locul în care copilul trebuie să se simtă în siguranță și unde se antrenează
pentru viață, unde primește suportul de care are nevoie pentru a se exprima liber și plenar.
Educația are un rol esențial în construirea viitorului și refectă lumea pe care vrem să o
pregătim pentru generațiile viitoare.
Scopul fundamental al educației constă în formarea și transmiterea unei anume
experiențe de viață către un subiect uman care este angrenat, astfel, într-un mecanism de
influențare sistematică și conștientă, în conformitate cu finalitățile urmărite prin scopuri și
idealuri colective și individuale.
Rolul formativ al procesului educațional a fost sintetizat de filosoful și pedagogul ceh
Johann Amos Comenius(1970), în lucrarea sa „ Didactica magna ”, în care afirmă că, deși
oamenii sunt înzestrați la naștere cu „ semințele științei, ale moralității și religiozității ”,
acestea devin un bun al fiecăruia numai prin educație. În concepția lui Comenius(1970),
nimeni „ nu poate deveni om decât dacă este educat ”, ceea ce înseamnă că activitatea de
formare și stimulare a resurselor individuale conduce, de o manieră implicită, la
desăvârșirea omului.
Rolul de influențare pe care îl are educația, este acela prin care se urmărește dezvoltarea
continuă a unor calități umane specifice și explorarea de noi orizonturi de cunoaștere
pentru individ.
Rolul de mediator al educației, se remarcă prin aceea că facilitează interacțiunea dintre
premisele ereditare și condițiile de mediu, orientând procesul formării și dezvoltării
personalității individului, către asimilarea și interiorizarea progresivă a elementelor socio-
culturale din mediul ambiant. Prin intermediul rolului de mediator al educației, orice
individ transferă în propriul comportament modele, norme, valori, atitudini, cunoștințe, ce
asigură trecerea de la realitatea pur biologică la cea socială, umană. (Grădinaru și Niță,
2016)

10
„Programul “Școală după școală” este un program complementar programului școlar
obligatoriu, care oferă oportunități de învățare formală și nonformală, pentru consolidarea
competențelor, învățare remedială și accelerare a învățării prin activități educative,
recreative și de timp liber, și se adresează atât elevilor din învățământul primar, cât și
elevilor din învățământul secundar.” (M.E.N., 2011)
Programul SDS se poate desfășura înainte sau după programul școlar obligatoriu ( în
funcție de orarul fiecărui nivel de studiu), la școli, în situația în care deține resursele
materiale și umane necesare organizării acestui program.
În învățământul primar, programul SDS cuprinde activități cu sprijin specializat (
supraveghere și îndrumare în efectuarea temelor, recuperare pentru elevii cu dificultăți
cognitive, emoționale, tulburări de limbaj, prin activități remediale, consiliere, logopedice,
activități de încurajare a lecturii independente, etc.), ateliere/ activități tematice și activități
de tip recreativ. (https://www.edu.ro)

Subcapitolul 2.1
Educația permanentă în școală

Responsabilitatea în obținerea de performanțe sociale și profesionale, în asigurarea
premiselor formării și dezvoltării unor personalități consonante mileniului trei revine
școlii. Actul cunoașterii produs și promovat prin intermediul instituțiilor școlare
favorizează manifestarea de comportamente autonome. Se consideră de altfel, pe bună
dreptate, cum că, școala este o organizație care învață și care produce învățarea, după cum
aprecia și Emil Păun (1999), acesta fiind și un element specific ce conferă școlii o
identitate proprie. (Boldea, 2016)
Educația vine cu un scop, cu un plan de acțiune, cu o anumită dozare și gradare a
actului de întâlnire dintre cele două entități, realizându-se în forma cea mai eficientă în
cadrul școlii. Ca o componentă a existenței sociale, educația este, de fapt, o întâlnire între
individ și societate, o întâlnire informațională, de transferare a stocului de valori culturale,
acumulat în timp, dinspre generațiile adulte către generațiile tinere.
Principiul educației permanente a dus la reconsiderare a întregii concepții cu privire la
școală, educație, învățământ. În mod deosebit, teoreticienii educației insistă asupra tezei că
școala trebuie să-și modifice concepția despre propria ei activitate educativă și în

11
perspectiva cerințelor viitorului să-l pregătească pe elev spre a avea o concepție adecvată
față de autoeducație și autoînvățare. Elevul trebuie să învețe cum să învețe și să devină,
într-o lume în continuă devenire. (Cucoș și Cozma, 2002)
Necesitatea permanenței educației în plan individual și istoric a fost intuită de mult
timp, în primul rând de clasicii pedagogiei universale. „Pentru fiecare om, viața sa- notează
Comenius- este o școală, de la leagăn până la mormânt.” Și tot el consideră că „ tot ce
suntem, ce facem, ce gândim, vorbim, auzim, dobândim și posedăm nu este altceva decât o
anumită scară pe care urcăm din ce în ce mai mult, spre a ajunge cât mai sus, fără însă să
putem atinge vreodată suprema treaptă.” (Cucoș, 1996, p. 41)
Principiul educației permanente trebuie pus în relație direct cu progresul individual și
social. Pentru individ, educația permanentă este un efort de reconciliere și armonizare ale
diverselor stadii de instruire ( preșcolar, școlar, universitar), în așa fel încât individul să nu
vină în conflict cu sine însuși. Principiul educației permanente alimentează și potențează
acea disponibilitate nețărmurită a individului de a cunoaște mai mult și mai bine, de a se
încrede în forțele proprii pentru a învăța și a cerceta, de a se înscrie pe un traseu existențial
mereu nou, care are la orizont un nou început. Căci educația (prin școală) nu este decât o
inițiere, un debut, un ajutor pentru autoajutor. (Cucoș, 1996)
Educația permanentă este deci o simplă continuare a educației tradiționale, dar
reprezintă o serie de noi abordări ale unor elemente esențiale pentru existența fiecăruia,
începând prin însuși sensul acestei existențe.
Relația dintre dezvoltarea socială și educație este prima și cea mai importantă
coordonată social-integrativă pentru modelarea și dirijarea educației permanente.
Coordonatele social- integrative și creative imprimă educației și învățământului un caracter
deschis, mobil și prospectiv.
Procesul rapid al schimbărilor din societatea contemporană impune totodată abordarea
educației și autoeducației din perspectiva exigențelor viitorului. Instituțiile educaționale
trebuie să-și modifice perspectiva asupra activității educative și să se adapteze
imperativelor viitorului, astfel încât să-l pregătească pe formabil de a avea o concepție
adecvată autoeducației și autoînvățării. Foarte importantă este înțelegerea de către
formabili a necesității învățării pe tot parcursul vieții. Instruirea și educarea acestora în
vederea creării posibilității de autoinstruire și autoeducare impun raporturi noi între
profesor și educat.

12
În perspectiva educației permanente, prioritate capătă obiectivele formative ale acestor
componente exprimate prin „ a învăța să înveți “- deprindere de muncă intelectuală prin
motivație pentru învățare. (Golubițchi și Danu, 2012)
Educația permanentă înseamnă înzestrarea omului cu elemente ale unui complex de
metode care să-i permită să-și autodezvolte orizontul cultural și intelectual. Aceasta
conduce individul la intensificarea relațiilor sale cu alții și cu societatea în ansamblul ei,
structurile-i desfășurându-se în numele sprijinirii eforturilor individuale spre socializare.
Pe scurt deci :
“Educație permanentă înseamnă informare- echivalentă cu a (se) înțelege , instruire –
echivalentă cu a (se) conduce, educare- echivalentă cu a (se) construi și formare –
echivalentă cu a (se) face. De regulă, aceste obiective de bază sunt stabilite de beneficiarii
înșiși. Se poate spune că ei au înțeles evoluția societății și au conchis că : trebuie să-și
perfecționeze pregătirea profesională, că trebuie să știe să citescă și să scrie, etc.” (Jinga,
1993, p. 111)

Subcapitolul 2.2
Beneficiile( efectele) programului after-school

Programele de tip „ Școală după școală” s-au dezvoltat sub diverse forme , având în
comun același scop, de a oferi copiilor un loc sigur în care să meargă în afara orelor de
școală. Astfel de programe vin de multe ori și în întâmpinarea părinților, care își doresc să
aibe pentru copiii lor sprijin calificat pentru creșterea performanței școlare, dezvoltare
personală și cultivarea talentelor.
În comunitățile dezavantajate s-a constatat că astfel de programe, finanțate și
implementate de către stat sau de către instituții private, contribuie substanțial la creșterea
bunăstării familiilor. Părinții, eliberați de presiunea supraveghererii copiilor după
programul școlar, se pot angaja cu normă întreagă, sporind astfel veniturile disponibile ale
familiilor. Pentru categoriile vulnerabile de copii, programele de tip „ Școală după școală”
sunt considerate modalități de sprijin care au ca scop reducerea abandonului școlar,
creșterea performanțelor școlare, dezvoltarea personală și integrarea socială, precum și

13
menținerea elevilor într-un spațiu securizat, ca alternativă la petrecerea timpului liber în
medii cu potențial de dezvoltare a unui comportament deviant.
Studii realizate pe plan internațional, au evidențiat impactul pozitiv pe care programele
de acest tip îl au asupra copiilor care au beneficiat de astfel de intervenții, iar concluzia
este una cât se poate de clară : dacă sunt corect țintite și bine implementate, programele de
tip „ Școală după școală” contribuie la creșterea performanțelor școlare și la dezvoltarea
personală a copiilor, și ca urmare este nevoie de sprijin și investiții publice tot mai
consistente în acest domeniu. Beneficiile asociate participării la programe de tip „ școală
după școală” sunt numeroase, în principal, progresul în ceea ce privește rezultatele
academice și dezvoltarea socio-emoțională, prevenția comportamentelor deviante și
îmbunătățirea stării de sănătate. (M.E.N, 2014)

Subcapitolul 2.3
Părintele ca partener în implementarea programului after-school

Granițele între școală și familie sunt tot mai neclare, iar școlile au fost nevoite să își
redefinească obligațiile și să delege mai multe responsabilități familiei.
În România, conform Legii educației naționale nr.1/2011, părinții sunt considerați
parteneri principali și beneficiari ai procesului de învățământ. Părinții sunt implicați în
elaborarea ofertei educaționale a unității de învățământ, prin participarea la organizarea
programelor SDS și în stabilirea curriculumului la decizia școlii.
Literatura de specialitate relevă un rol semnificativ al implicării părinților în
colaborarea cu școala în ceea ce privește dezvoltarea și educația copiilor. Implicarea în
educația copiilor are diferite efecte pozitive : note mai mari, abilități îmbunătățite de
scriere și citire, rată de prezență la școală mai bună, mai puține probleme comportamentale.
De asemenea beneficii ale implicării sunt și pentru părinți : atitudini pozitive față de
școală, relații mai bune între copii și părinți. (Țibu, Goia, Botnariuc, Gavriliță, și Tăsica,
2014)

14
Pe toată perioada derulării programului SDS, echipa de profesori va comunica în
permanență cu părinții elevilor înscriși în program pentru a preveni eventualele
disfuncționalități, a debloca anumite situații și a asigura succesul acestuia. Consilierea
părinților are în vedere dezvoltarea abilităților parentale, conștientizarea importanței
frecventării școlii de către copii, la dobândirea unor tehnici de comunicare și disciplinare
pozitivă, și se poate realiza sub forma unor activități organizate la școală, atât în grupuri
mici cât și individual, în cadrul cărora sunt abordate teme legate de viața de familie,
sănătatea și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor.
Programul va încuraja colaborarea cu părinții elevilor, astfel încât să se asigure o bună
participare la activități a elevilor incluși în program și coerența mesajelor educaționale
transmise de școală și familie (M.E.N, 2014)

Subcapitolul 2.4
Calitatea serviciului educațional – liant între școală și after-school

Educația are un rol esențial în construirea viitorului și reflectă lumea pe care vrem să o
pregătim pentru generațiile viitoare. Sistemele de educație și școlile trebuie să-i
pregătească pe tineri să devină elevi activi și responsabili.
Accentul căzând pe pilonul al treilea, „a învăța să fii”, adică pe dezvoltarea omului,
educația se afirmă în continuare – „ nu trebuie să neglijeze nici o latură a potențialului
uman : memoria, rațiunea, simțul estetic, calitățile fizice și capacitatea de a comunica.
Una din misiunile principale ale sistemelor de educație presupune să se asigure că elevii
știu și înțeleg provocările cu care se confruntă și consecințele deciziilor pe care le iau, ce
pot să facă și ce nu ar trebui să facă. Pentru a face aceste lucruri, elevii trebuie să aibe nu
doar cunoștințe, ci și competențe relevante, iar scopul Cadrului de Referință este să
definească aceste competențe : valori, atitudini, abilități, cunoștințe și înțelegere critică.
În ciuda schimbărilor ce au intervenit în ultimii ani, în ciuda tehnologiilor performante,
școala este cea care rămâne principala instituție cu impactul cel mai puternic în formarea
omului ca personalitate armonios dezvoltată. (CDC, 2018)

15

2.4.1 Coerența educațională prin respectarea curriculumului și vizarea
finalităților educaționale

Deoarece educația joacă un rol important în societatea umană, este mai mult decât
normal să ia atâtea forme și să progreseze împreună cu societatea. În trecut, reformele
educaționale au introdus conceptul de „curriculum” care a permis ca educația formală să
devină competență centrală. Fiecare societate are un ideal educațional subordonat celui
social, astfel încât toți oamenii să poată fi total integrați în comunitățile lor locale.
Consiliul Europei și Comisia Europeană consolidează ideea creșterii investițiilor în
capitalul uman , făcută pentru a se adapta sistemului actual de învățământ, la noile cerințe
ale societății prin implementarea unor noi obiective strategice, cum ar fi :
 Transformarea mobilității de învățare într-o realitate
 Creșterea calității și eficienței educației și formării
 Promovarea egalității, coeziunii sociale
 Creșterea nivelului de creativitate și inovare, inclusiv antreprenoriat la toate
nivelurile de educație și formare profesională ( Comisia Europeană,2010) (Topală
și Tomozii, 2014)
În Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru educație în secolul XXI
unul dintre mesajele esențiale stipulează principiul fundamental, conform căruia educația
trebuie să contribuie la dezvoltarea multilaterală a fiecărui individ- minte și trup,
inteligență, sensibilitate, simț estetic, asumarea responsabilității și adoptarea unor valori
spirituale. Comisia reiterează că tuturor indivizilor trebuie să li se ofere posibilitatea să-și
dezvolte o gândire critic independentă și să-și contureze propriile criterii de judecată, astfel
încât să poată decide singuri ce atitudine să adopte în diferite circumstanțe ale vieții, iar
educația formală trebuie să pună la dispoziția elevilor instrumentele, conceptele și
referințele pe care le furnizează progresul științific și paradigmele contemporane.
Noua paradigmă corelează cu conceptul educațional modern, care centrează acțiunea de
influență educativă pe persoana celui educat, semnificând o complementare a metodologiei
tradiționale cu sistemul de activitate educativ-didactic a elevilor. (Zolotariov, 2016)

16
Paradigma educației de calitate, afirmată de UNESCO, are în vedere eliminarea
paradigmei pedagogiei tradiționale, care promovează educația reproductivă, bazată pe
relația de cauzalitate directă, mecanică, dintre societate și educație.
Construcția calității este fundamentată pe “5 piloni “ care concentrează dimensiunea
teleologică a educației exprimată în sens prospectiv, prin următoarele competențe:
1) A ști ( cunoaștere prin informații logice, noțiuni, judecăți, raționamente, teorii și
metodologii)
2) A ști să faci ( aplicare a cunoașterii prin deprinderi și strategii cognitive, de sesizare
și rezolvare a problemelor și situațiilor-problemă)
3) A ști să fii ( atitudine – afectivă, motivațională, caracterială- față de cunoaștere,
învățare, școală, societate)
4) A ști să fii în comunitate ( atitudine deschisă colaborării în condițiile societății
democratice)
5) A ști să devii ( atitudine deschisă spre autoeducație în perspectiva educației
permanente) ( Delors, 2000)
Educația de calitate proiectată ca educație inovatoare are ca fundament teoretic și
metodologic paradigma curriculumului. Importanța curriculumului poate fi evidențiată în
raport cu celelalte paradigme identificate în istoria gândirii pedagogice: educația nouă pune
în centrul educației copilul, elevul, resursele interne ale acestuia.
Paradigma currriculumului încearcă să rezolve conflictul istoric dintre paradigma
psihologică și cea sociologică. În centrul educației sunt plasate finalitățile educației,
construite la nivelul unității dintre cerințele psihologice ale personalității elevului și
cerințele societății, sintetizate în cadrul conținuturilor de bază, validate social.
Premisa educației de calitate este susținută de paradigma curriculumului în plan
teoretic, metodologic și practic. În plan teoretic, prin fundamentarea discursului pedagogic
la nivelul interacțiunii dintre abordarea psihologică și abordarea socială a educației. În plan
metodologic, prin reorientarea activității de proiectare pedagogică în raport de poziția
centrată a finalităților macrostructurale ( ideal, scopuri) și microstructurale ( obiective ale
procesului de învățământ). În plan practic, prin stimularea creativității cadrului didactic în
activitatea de operaționalizare a obiectivelor în condițiile unui context pedagogic și social
deschis.
Axiomele educației de calitate, afirmate odată cu promovarea paradigmei
curriculumului, pot fi interpretate drept criterii normative de maximă generalitate, necesare
pentru evidențierea caracteristicilor proprii ale educației de calitate.

17
Primul criteriu axiomatic evidențiază tipul specific de activitate rezultat din
interdependența permanentă existentă între latura psihică și socială a educației. Educația de
calitate reprezintă astfel, o activitate psihosocială bazată pe resursele psihologice ale celui
educat (elev) valorificate deplin în perspectiva integrării sociale optime, pe termen scurt,
dar mai ales, mediu și lung.
Cel de-al doilea criteriu axiomatic evidențiază dimensiunea obiectivă a educației,
concentrată la nivelul funcției de bază a educației ( formarea-dezvoltarea personalității)
căreia îi corespunde structura de bază a educației, exprimată prin corelația dintre invățător-
educat, indispensabilă pentru proiectarea, realizarea și dezvoltarea activității de educație, în
orice context/ sistem de referință. Educația de calitate va respecta integral această
dimensiune funcțional-structurată, urmărind orientarea oricăror activități în direcția
formării- dezvoltării celui educat și perfecționarea continuă a corelației învățător- educat
prin inițiativa constructivă și creativă permanentă a învățătorului.
Cel de-al treilea criteriu axiomatic evidențiază dimensiunea subiectivă a educației
exprimată prin finalitățile educației care definesc orientările valorice ale activității de
educație angajate la nivel de sistem ( ideal, scopuri) și de proces ( obiective). Finalitățile de
sistem au un caracter indivizibil, conferind stabilitate valorică orientărilor generale
atribuite educației. Finalitățile de proces sunt divizibile pe diferite grade de generalitate și
de conținut ( psihologic și de instruire), reprezentat în cadrul unor taxonomii a obiectivelor,
oferind fiecărui învățător posibilitatea proiectării și realizării activității la un nivel de
cerințe minime-medii-maxime, adaptabile în raport de context.
Cel de-al patrulea criteriu axiomatic evidențiază conținuturile generale ale educației
determinate valoric ( binele moral- educația morală, adevărul științific – educația
intelectuală, adevărul științific aplicat – educația tehnologică, frumosul – educația estetică,
sănătatea fizică și psihică – educația psihofizică) și formele de realizare a acestora, în mod
organizat ( educația formală- nonformală) și spontan ( educația informală).
Cel de-al cincilea criteriu axiomatic evidențiază contextul general al educației care
explică variabilitatea educației, exprimată extern ( societate, sistem de învățământ) și intern
( proces de învățământ, activitate concretă de instruire la nivel de clasă), include variabile
cu caracter obiectiv ( spațiul și timpul educației, forma de organizare) și subiectiv ( stilurile
educației, unele forme de organizare).
Toate cele 5 criterii axiomatice vizează explicarea și înțelegerea educației la niveluri de
maximă generalitate, care exprimă dimensiunile unei activități psihosociale de maximă
complexitate. În concluzie, saltul de la modelul calității în educație la realitatea educației

18
de calitate este posibil prin valorificarea cadrului axiomatic și normativ promovat de
paradigma curriculumului, în mod special, prin activitatea inovatoare de proiectare
curriculară a educației la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ, într-un
context pedagogic și social deschis. (Cristea, 2008)
Metodologia de organizare a programului „Școală după școală”, aprobată prin Ordinul
Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.5349 /07.09.2011, publicat în
Monitorul Oficial al României este o continuare a curriculumului astfel încât să asigure o
pregătire corespunzătoare a elevilor. Astfel în conformitate cu noul curriculum, ordinul
pentru modificarea Metodologiei de organizare a programului „Școală după școală”,
prezintă modificări la articolul 6, aliniatul 1, 2 și 3 și la articolul 7, aliniatul 4.
(M.E.N., 2011)
Importanța unui curriculum pentru un sistem educațional este primordială fiindcă
orientează și asigură organizarea planurilor de acțiune pedagogică și administrativă ale
unui sistem educațional.
Curriculum-ul îndeplinește, între altele, o funcție de orientare a programelor sale de
studii, cele care fac parte din ansamblul elementelor curriculumului. Tot din această
perspectivă, cele două concepte sunt indispensabile : curriculum-ul și programele de studii
se completează și se deosebesc în mod clar. Este inutil să-l suprimăm pe unul dintre ele
pentru a-l înlocui cu celălalt. Absența unuia sau celuilalt lasă un gol care riscă să provoace
incoerență. Între cele două concepte, există un raport de incluziune ierarhică și acest raport,
din moment ce este unul ierarhic, nu poate fi inversat : curriculum-ul este cel care include
și orientează programele de studii și nu invers. În acest sens, toate programele de studii din
cadrul aceluiași curriculum prezintă aceleași caracteristici generale conjugate cu acelea ale
propriilor lor domenii de învățare.
“Curriculum-ul este constituit din totalitatea programelor elaborate pentru predarea
domeniilor și a subiectelor particulare la un nivel dat, varietatea documentelor și a
mijloacelor de învățământ în raport cu aceste programe și ansamblul caracteristicilor
care servesc ca indicator și contra-indicator pentru utilizarea unui curriculum și a unor
mijloace de învățământ în împrejurări particulare” (Silistraru și Calmuțchi, 2011, p. 23)
Determinat în acest fel și unificat, un curriculum își precizează inainte de toate bazele
prin finalități și orientări majore într-un document intitulat “Cadrul de orientare curricular”.
Acest “Cadru de orientare curricular” permite aplicarea acestor elemente constitutive într-
un raport de coerență cu finalitățile și orientările majore. Ele interacționează inevitabil
unele cu altele într-o perspectivă sistemică a curriculum-ului : sunt interdependente.

19
Fiecare acțiune asupra uneia dintre ele are efecte asupra fiecăruia dintre celelalte elemente,
dar și asupra sistemului în ansamblu și asupra funcționării sale.
În concluzie, curriculumul se dezvoltă ca un concept integrator, în raport cu variate
dimensiuni ale procesului de învățământ : obiective, conținuturi, strategii, mijloace, etc. Ca
proces, principala provocare a curriculumului este de a traduce temele de studiu în
experiențe de învățare și în achiziții ale învățării, iar rezultatele învățării să acopere
echilibrat zonele de competență ale elevului : cunoștințe tematice și interdisciplinare,
abilități vocaționale, practice, capacități personale și de inter-relaționare. (Silistraru și
Calmuțchi, 2011)

20
Secțiunea a doua : Abordarea empirică a temei
Capitolul 3
Studiul comparativ privind aspectele psihopedagogice asociate frecventării
programului after-school, la școlarii mici

Copiii de astăzi au nevoie de abilități comportamentale sociale adecvate, iar școala ca
instituție furnizoare de educație trebuie să răspundă nevoilor școlarilor privind dezvoltarea
lor armonioasă și pregătirea pentru activitățile viitoare. În acest sens programul after-
school vine în întâmpinarea elevilor, ajutându-i pe aceștia să realizeze progrese importante
în toate planurile: cognitiv, afectiv și comportamental.
Tema aleasă pentru cercetare dorește să pună în evidență posibile diferențe între copiii
care frecventează after-schoolul și cei care nu frecventează, sub aspectul motivației pentru
învățare, comportamentului social și performanțelor școlare.

Subcapitolul 3.1
Problematica cercetării și întrebările de cercetare

La școală, copiii sunt antrenați într-o muncă intelectuală continuă. Acum, influențarea,
îndrumarea conștientă la instruire și învățare vor fi eficiente dacă se realizează continu. La
școală copilul începe să-și valorifice experiența dobândită în familie, și devine tot mai
conștient de sine. Datorită schimbărilor sociale și avansării tehnologiei, copilul trebuie să
învețe mereu, să fie receptiv la nou, la schimbare, să-și perfecționeze relațiile de
comunicare cu alții, să folosească oportunitățile oferite de comunitate.

21
Problematica cercetării care se referă la performanțele școlare, motivația învățării și
comportamentul social la școală al elevilor din ciclul primar mi-a dat posibiliatea să
structurez următoarele întrebări ale cercetării :
1) Există diferențe între copiii care frecventează și cei care nu frecventează programul
after-school sub aspectul motivației învățării ?
2) Există diferențe între copiii care frecventează și cei care nu frecventează programul
after-school sub aspectul comportamentului social ?
3) Există diferențe între copiii care frecventează și cei care nu frecventează programul
after-school sub aspectul performanțelor școlare ?

Subcapitolul 3.2
Variabilele cercetării

 Performanța școlară
 Motivația învățării la copii
 Comportamentul social la copii

Motivația reprezintă totalitatea factorilor care îl fac pe om să se orienteze către anumite
scopuri, să realizeze anumite fapte, să-și formeze idealuri. Motivația acționează ca o
dorință puternică care vine din interior, determinăndu-l pe individ să-și atingă obiectivele
propuse.
Motivația pentru învățare este provocată de anumiți stimuli, care au la bază o cauză
psihologică și care conferă un sens actelor de învățare. Motivația este cel mai important
dintre determinanții implicării în învățare a elevului. Nepăsarea copilului pentru învățătură
se datorează faptului că acesta nu are deprinderea de a munci, deprindere pe care trebuia să
o dobândească din familie. În acest caz, copilul va rămâne în urmă la învățătură.
Învățătorul trebuie să-l ajute pe elev să-și dezvolte încrederea în sine, iar învățarea să se
realizeze într-un mediu armonios, fără amenințări și pedepse. Metodele de predare –

22
învățare-evaluare moderne asigură progresul motivației pentru învățare la școlari datorită
diversității acestora. Pentru asigurarea reușitei la învățătură a tuturor elevilor au fost
înființate programele de tip after-school, tocmai pentru a oferi fiecărui elev posibilitatea de
a se pregăti la nivelul capacităților sale. Profesorii din cadrul programelor after-school
lucrează diferențiat cu elevii în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale
fiecăruia.
Referitor la particularitățile psihosociale de dezvoltare a elevilor de vârstă școlară mică
pot afirma că atitudinea de învățare și performanța sunt în relație de interdependență. La
baza acestora se află ideile, convingerile și aspirațiile elevului. Atitudinea pozitivă a
elevului față de învățare duce întotdeauna la performanță. La vârsta școlară mică gândirea
devine o activitate conștientă, o funcție de bază a activității personalității. Cadrele didactice
își vor consolida relațiile cu școlarii folosind diverse metode , precum dramatizările, care
accentuează latura de dezvoltare a personalității și competențele de comunicare.
Tot la această vârstă se dezvoltă și noi tipuri de atitudini de comportament.
Dimensiunea comportamentală reglează conduita școlarilor și are ca scop obținerea unui
randament școlar ridicat prin afirmarea eului, care asigură școlarilor și un anumit prestigiu
în cadrul grupului. Aprecierile pozitive venite atât din partea colegilor, cât si din partea
învățătorului produce în conștiința elevului un sentiment de eficiență personală.
Copiii nu sunt întotdeauna interesați de activitățile ce se desfășoară în timpul orelor la
școală, ei au nevoie și de o motivație extrinsecă, care are și rol esențial în realizarea
procesului de învățare la ciclul primar. Conform acestei idei, frecventarea after-schoolului
de către școlarii mici sporește interesul cognitiv al acestora, sporindu-le curiozitatea pentru
activitățile școlare, afirmarea propriei competențe, responsabilizarea cu diferite sarcini.
Legea educației naționale (legea1/2011) promovează un “învățământ orientat pe valori,
creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe
fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și
societate.”, ceea ce înseamnă că se dorește un învățământ modern în detrimentul celui
tradițional. Importanța acestora este deosebită deoarece duce la acumularea de noi
cunoștințe, priceperi și deprinderi, dezvoltă personalitatea elevului, dezvoltă simțul de
răspundere prin dorința de reușită, favorizează concentrarea pe parcursul desfășurării
lecțiilor. Datorită tehnicilor de instruire și a activităților atractive, bine pregătite,care sunt
altfel decât la școală, dezvoltă la școlari spiritul de observație, îmbunătățesc memoria iar
școlarii se autodisciplinează. Strategiile de învățare sunt bazate pe cooperare ceea ce duce
la îmbunătățirea atitudinii elevilor față de învățare.

23

Subcapitolul 3.3
Obiectivele cercetării

În acest studiu am stabilit următoarele obiective :
O1 – Compararea copiilor care frecventează after-schoolul cu cei care nu frecventează sub
aspectul motivației învățării.
O2- Compararea copiilor care frecventează after-schoolul cu cei care nu frecventează sub
aspectul comportamentului social.
O3- Compararea copiilor care frecventează after-schoolul cu cei care nu frecventează sub
aspectul performanțelor școlare.

Subcapitolul 3.4
Ipotezele cercetării

În conformitate cu obiectivele menționate mai sus am formulat următoarele ipoteze :
I1- Există diferențe între copiii care frecventează after-schoolul și copiii care nu
frecventează din punct de vedere al motivației învățării.
I2- Există diferențe între copiii care frecventează after-schoolul și copiii care nu
frecventează din punct de vedere al comportamentului social.
I3- Există diferențe între copiii care frecventează after-schoolul și copiii care nu
frecventează din punct de vedere al performanțelor școlare.

24
Subcapitolul 3.5
Designul cercetării

Eșantionul cercetării:
Cercetarea urmează a fi aplicată pe un eșantion de 20 de elevi din clasa I, toți din
aceeași clasă, împărțiți în două grupuri :
– Grupul 1: format din 6 fete și 4 băieți care frecventează after-schoolul
– Grupul 2 : format din 6 fete și 4 băieți care nu frecventează after-schoolul

Modalitatea de constituire a eșantionului
Eșantionul este unul nereprezentativ statistic și s-a constituit într-o manieră de
conveniență ( după posibilitățile cercetătorului ).

Durata colectării datelor
Datele necesare realizării cercetării au fost colectate în perioada 20 ianuarie –10 martie ,
anul 2020.

Variabilele cercetării
Pentru acest studiu s-au colectat date despre următoarele variabile :
– Variabila 1 este motivația învățării : se referă la acele comportamente și răspunsuri ale
elevului relevante pentru stabilirea implicării în învățare.
– Variabila 2 este comportamentul social : se referă la acele comportamente legate de
comunicarea și relaționarea în grupul de elevi.
– Variabila 3 este performanța școlară : se referă la calificativele obținute la cele două
discipline MEM și CLR

25
Procedura de colectare
În urma unei ședințe cu părinții efectuată de doamna învățătoare, privind selectarea
copiilor care vor și care nu vor să participe la programul after-school, am primit de la
aceasta o listă cu 20 de copii grupați în două grupuri , astfel :
– Grupul 1: format din 6 fete și 4 băieți care frecventează after-schoolul
– Grupul 2 : format din 6 fete și 4 băieți care nu frecventează after-schoolul
Pentru colectarea datelor necesare variabilei motivația am folosit instrumentul fișa de
observație privind motivația învățării (fig.1) întocmită pentru fiecare elev în parte.

Fișa de observație privind motivația învățării,
a elevului………………………………
Nr.
Crt Itemi ai observației Totdeauna Uneori Niciodată
1
Manifestă interes pentru lecție.

2
Este independent în acțiunile sale.

3
Se sustrage de la sarcini.

4
Lipsit de inițiativă.

5
Se implică cu entuziasm.

6
Întreabă.
7
Răspunde.
Fig.1. Fișa de observație privind motivația învățării

26
În urma observațiilor făcute am realizat următorul comentariu :
La copiii care participă la after-school, am observat că tind să fie mai sociabili, par să
fie mai motivați deoarece ridică mâna, față de cei care nu merg la after-school. De
asemenea școlarii care merg la after–school par să fie mai bine pregătiți pentru lecții față
de cei care nu merg la after-school, posedă mai multe cunoștințe, sunt mai siguri în
elaborarea răspunsurilor, în comparație cu cei care nu merg la after-school care se sustrag
de la sarcini din pricina nesiguranței. Școlarii care merg la after-school manifestă mai
multă inițiativă, pun întrebări, oferă ușor răspunsuri, față de cei care nu merg, care sunt
lipsiți de inițiativă. Dintre cei care nu merg la after-school fetele par mai implicate și mai
motivate decât băieții.
Un alt instrument folosit pentru variabila motivația este interviul. Interviul cu copiii
din păcate nu s-a mai produs. Aș fi vrut să am interviu cu toți 20, dar nu s-a mai putut.
Dacă aș fi putut să–l aplic, atunci aș fi folosit pentru colectarea datelor necesare cercetării
următorul ghid de interviu (fig.2) :

Ghid de interviu privind motivația învățării
Elev : ……………………………….

1. De ce mergi la școală?

2. Ce îți place la școală?

3. Ce nu îți place la școală?

4. De ce înveți ?

5. Ce îți place cel mai mult să înveți ?

6. Ce îți place cel mai puțin să înveți ?

7. Dacă ai putea să schimbi ceva, ce ai face ca să-ți placă și mai mult la școală/să
înveți ?
Fig.2. Ghid de interviu privind motivația învățării

27
Conform rezultatelor obținute, se confirmă ipoteza că există diferențe între copiii care
frecventează after-schoolul și copiii care nu frecventează din punct de vedere al motivației
învățării.
Pentru colectarea datelor necesare variabilei comportamentul social am folosit
instrumentul fișa de observație privind comportamentul social al elevului la școală
(fig.3) întocmită pentru fiecare elev în parte.

Fișa de observație privind comportamentul social al elevului la școală,
a elevului………………………………
Nr.
Crt Itemi ai observației Totdeauna Uneori Niciodată
1
Interacționează cu ceilalți.

2
Lucrează în echipă.

3
Când este solicitat, acceptă prompt relația cu
ceilalți școlari

4
Respectă normele de comportare.

5
Este apreciat de colectiv.

6
Inițiază comunicarea.

Fig.3. Fișa de observație privind comportamentul social al elevului la școală .

28
În urma observațiilor făcute am realizat următorul comentariu :
Am observat mai multe relații de simpatie în detrimentul celor de antipatie la grupul de
școlari care frecventează after-schoolul. Acest lucru s-a datorat schimbului de emoții și
sentimente în cadrul relațiilor interpersonale la grupul care frecventează after-schoolul.
Școlarii care merg la after-school interacționează mai bine cu ceilalți, datorită
disponibilității timpului privind preocuparea pentru cunoașterea colegilor și stabilirea de
contacte cu aceștia. Sunt mai curajoși în inițiere de comunicare iar când sunt solicitați
acceptă prompt relația cu ceilalți și acest lucru se datorează și faptului că la after-school o
atenție deosebită se pune pe actul conversațional. Față de școlarii care nu merg la after-
school, cei care merg sunt mai apreciați de colectiv, sunt mai deschiși în actul de
comunicare și relaționare, fiindcă la after-school au posibilitatea să socializeze mai mult ca
la școală. De asemenea școlarii care merg la after-school, lucrează mai bine în echipă, față
de cei care nu merg. Cei care nu merg la after-school își fac temele singuri acasă, iar cei
care merg la after-school lucrează în echipă pentru înțelegerea și rezolvarea temelor pentru
acasă, sprijiniți desigur de cadrul didactic.
Ca urmare a rezultatelor obținute se confirmă ipoteza că există diferențe între copiii care
frecventează after-schoolul și copiii care nu frecventează din punct de vedere al
comportamentului social.
Pentru colectarea datelor necesare variabilei performanța școlară, urma să folosesc
metoda studiului documentelor, iar ca instrumentar diverse documente cu caracter
oficial ( catalogul) și neoficial ( teste ale școlarilor).
Procesul de colectare date a fost incomplet, colectarea datelor referitoare la calificativele
școlarilor la cele două discipline CLR și MEM, nu s-a mai produs.

29
Tabel 1. Corelația între coordonatele cercetării

Întrebarea de
cercetare Obiectivul
cercetării Ipoteza Metoda de
cercetare Instrumentul
de cercetare
Î 1- Există
diferențe între
copiii care
frecventează și cei
care nu
frecventează
programul after-
school sub aspectul
motivației învățării
? O1 – Compararea
copiilor care
frecventează
after-schoolul cu
cei care nu
frecventează sub
aspectul
motivației
învățării. I 1 – Există
diferențe între
copiii care
frecventează
after-schoolul și
copiii care nu
frecventează din
punct de vedere al
motivației
învățării. Metoda
observației

Interviul Fișa de
observație
privind motivația
învățării

Ghidul de
interviu

Î 2 – Există
diferențe între
copiii care
frecventează și cei
care nu
frecventează
programul after-
school sub aspectul
comportamentului
social ? O2 – Compararea
copiilor care
frecventează
after-schoolul cu
cei care nu
frecventează sub
aspectul
comportamentului
social. I 2 – Există
diferențe între
copiii care
frecventează
after-schoolul și
copiii care nu
frecventează din
punct de vedere al
comportamentului
social. Metoda
observației
Fișa de
observație
privind
comportamentul
social al elevului
la școală
Î 3 – Există
diferențe între
copiii care
frecventează și cei
care nu
frecventează
programul after-
school sub aspectul
performanțelor
școlare ?
O3 – Compararea
copiilor care
frecventează
after-schoolul cu
cei care nu
frecventează sub
aspectul
performanțelor
școlare. I 3 – Există
diferențe între
copiii care
frecventează
after-schoolul și
copiii care nu
frecventează din
punct de vedere al
performanțelor
școlare. Metoda
studiului
documentelor Documente cu
caracter oficial (
catalogul) și
neoficial ( teste
ale școlarilor)

30
Subcapitolul 3.6
Metodologia cercetării

În scopul verificării ipotezei conform căreia există diferențe între copiii care
frecventează after-schoolul și copiii care nu frecventează, din punct de vedere al motivației
învățării voi folosi : metoda observației și interviul.
Interviul este o tehnică prin care se obțin informații referitoare la motivația învățării în
cazul de față, prin schema întrebare-răspuns. Este vorba despre un interviu semistructurat
deoarece se vine cu tema de discuție. Cu ajutorul ghidului de interviu, se vor obține
opiniile elevilor chestionați, referitoare la motivația fiecăruia asupra învățării.
Metoda observației ca metodă de cercetare este un demers sistematizat, care are un scop,
un plan. Observația este una externă deoarece cercetătorul se află în afara sistemului de
observat. Cu ajutorul fișei de observație privind motivația învățării se va observa dacă
școlarul se implică cu entuziasm, întreabă, ridică mâna, răspunde, rezolvă sarcinile,
formulează opinii.
În scopul verificării ipotezei conform căreia există diferențe între copiii care
frecventează after-schoolul și copiii care nu frecventează, din punct de vedere al
comportamentului social voi folosi : metoda observației.
Cu ajutorul fișei de observație privind comportamentul social al elevului la școală, se
va realiza o observație participativă care vizează atăt o abordare comprehensivă a cercetării
căt și holistică. Se va observa : cum interacționează școlarul cu ceilalți, cum comunică,
dacă inițiază acte de comunicare, dacă lucrează în echipă.
În scopul verificării ipotezei conform căreia există diferențe între copiii care
frecventează after-schoolul și copiii care nu frecventează, din punct de vedere al
performanțelor școlare voi folosi metoda studiului documentelor, iar ca instrumentar
vor fi diverse documente cu caracter oficial ( catalogul) și neoficial ( teste ale școlarilor).
Se va analiza calificativele luate din documentele învățătoarei. Se va face o comparație a
rezultatelor obținute de școlarii celor două grupuri, la disciplinele MEM ( Matematică și
explorarea mediului) și CLR ( Comunicare în limba română).

31
Concluzii și discuții

Având în vedere influența privind aspectele psihopedagogice asociate frecventării
programului after-school, la școlarii mici, în perioada 20 ianuarie –10 martie, am realizat o
cercetare prin care am investigat importanța frecventării programului SDS, pentru reușita
școlară. În urma studiului efectuat am desprins următoarele :
Limitele cercetării :
– Eșantionul :
 a fost alcătuit nonaleatoriu, din copii care frecventeză aceeași școală,
 este redus ca volum,
 este unul nereprezentativ statistic și s-a constituit într-o manieră de conveniență ( după
posibilitățile cercetătorului ).
– Nu s-a alocat suficient timp cercetării. O observație de calitate are nevoie de un timp mai
lung de desfășurare.
– Nu s-a făcut măsurarea motivației învățării și prin alte modalități, decât prin dimensiunea
comportamentală.
– Procesul de colectare date privind performanța școlară asupra învățării, la cele două
discipline CLR și MEM nu s-a mai produs.
Rezultatele parțiale, confirmă ipotezele lansate, astfel :
În urma studiului asupra motivației învățării, școlarii care merg la after-school față de
școlarii care nu merg la after-school : sunt mai sociabili, posedă mai multe cunoștințe,
manifestă mai multă inițiativă, pun întrebări, sunt mai siguri în elaborarea răspunsurilor,
oferă ușor răspunsuri.
În urma studiului asupra comportamentului social al elevului la școală, școlarii care
merg la after-school față de școlarii care nu merg la after-school sunt mai deschiși în actul
de comunicare și relaționare, sunt mai curajoși, sunt mai apreciați de colectiv, lucrează mai
bine în echipă. Dintre școlarii care nu merg la after-school , fetele par să fie mai implicate
și mai motivate în învățare decât băieții.
Direcții viitoare
E de dorit să se continue cercetarea așa cum a fost ea proiectată la început. Îmi propun
să reiau cercetarea pe o perioadă mai mare de timp și pe un eșantion mai bine construit.

32
Măsurarea motivației învățării ar putea să se facă și prin analiza produselor activității
desfășurate la clasă. Analizând compunerile, desenele, creațiile literare, modul de rezolvare
a unor probleme, aș putea obține informații despre motivația școlarului pentru disciplinele
MEM și CLR. Analiza se va face doar pe MEM și CLR deoarece la after-school se
continuă lucrul pe aceste discipline.
Aș avea posibilitatea să aplic ghidul de interviu pentru tot eșantionul stabilit. Cu
ajutorul acestuia, voi obține diverse opinii ale școlarilor, referitoare la dorința de a merge
la școală și a motivației asupra învățării. Răspunsurile școlarilor mă vor ajuta să stabilesc
diferențele dintre școlarii care merg la after-school și cei care nu merg la after-school din
punct de vedere al motivației învățării.
Pentru colectarea datelor necesare variabilei performanța școlară, voi folosi metoda
studiului documentelor, iar ca instrumentar diverse documente cu caracter oficial (
catalogul) și neoficial ( teste ale școlarilor). Rezultatele școlarilor la cele două discipline,
MEM și CLR, mă vor ajuta să trag concluzii referitoare la existența de diferențe între copiii
care frecventează și cei care nu frecventează programul after-school sub aspectul
performanțelor școlare.
În concluzie, participarea școlarilor la un program de tip after-school, îmbunătățește
calitatea vieții, crează oportunități de dezvoltare a unor abilități de viață independentă și
contribuie la îmbunătățirea rezultatelor școlare.

33
Bibliografie

Baciu, A., Cazan, C. M., Chendea, C., Cobzariu, C., Ioachim, M., Mihalcea, T., și alții.
(2006). Educația părinților/Ministerul Educației și Cercetării;UNICEF . București:
MarLink.
Boldea, I. (2016). School- The axis of knowledge. In Globalization and national
identity.Studies on the strategies of intercultural dialogue. (p. 274). Tîrgu Mureș:
Arhipelag XXI” Press.
CDC. (2018). Cadrul de referință al competențelor pentru cultură democratică , Vol.2.
Council of Europe Publishing.
Cristea, S. (2008). Dicționar.Caliatea în educație / educația de caliatate. Didactica
Pro….Nr.4-5 (50-51) , (p.107-112).
Cucoș, C. (1996). Psihologie, Științele educației. In Pedagogie (p.41). Iași: Polirom.
Cucoș, C., și Cozma, T. (2002). Fundamentele pedagogiei și teoria și metodologia
curriculum-ului. In Curs,Disciplina din modulul pedagogic (p. 259-545). Iași: Polirom Iași.
Delors, J.( 2000) .Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale
pentru Educație în sec.XXI, Ed.Polirom,Iași,
Golubițchi, S., și Danu, E. (2012). Impactul educației permanente în dezvoltarea
personalității. Universitatea de Stat din Tiraspol .
Grădinaru, M., și Niță, N. (2016). Educația – misiune, valori și principii de viață, cu rol
important în prevenirea devianței și delicvenței juvenile. Acta Universitatis George
Bacovia .
Jinga, I. (1993). Educația permanentă.Probleme prioritare și moduri de acțiune. Revista
de pedagogie nr.3, Institutul de Științe ale Educației.
M.E.N. (2014). RIA-Report : Conținutul și implementarea unui Program Național "Școală
după școală". Acord privind Serviciile de Asistență Tehnică pentru DCAPC de a Realiza
Studii de Impact , (p. 8-10).
M.E.N. (2011). Metodologia de organizare a Programului " Școală după școală",
aprobată prin Ordinul M.E.N., nr.5349/7.09.2011. Monitorul Oficial nr.738.
Petrescu, C., Arnăutu, M., Constantin, A., și Stănilă, G. (2011). Școala, inima comunității :
soluții socio- educaționale pentru sprijinirea participării școlare. Cluj-Napoca: Risoprint.
Silistraru, N., și Calmuțchi, L. (2011). Curriculum și competență. Tendințe actuale în
științele educației.Conferință Internațională, ediția a X-a,Suceava , (p.202).

34
Topală, I., și Tomozii, S. E. (2014). Why do we need to change the educational paradigms
? Procedia- Social and Behavioral Sciences , (p.587).
Țibu, S., Goia, D., Botnariuc, P., Gavriliță, A., și Tăsica, L. (2014). Parteneriatul Școală-
Familie-Comunitate. București: Editura Universitară.
Zolotariov, E. (2016). Noi tehnologii : O experiență de educație prin cercetare . Conferința
națională cu participare internațională „Știința în Nordul Republicii Moldova: realizări,
probleme, perspective” (p.247-250).
https://agrilifeextension.tamu.edu/Importance of incorporating curriculum enrichment in
an after school program involvement . (n.d.). Retrieved 02 19, 2020, from
https://agrilifeextension.tamu.edu/library/4-h-youth-development/importance-of-
incorporating-curriculum-enrichment-in-an-after-school-program-involvement-setting-2/,
accesat în 19.02.2020
https://www.balcanicaucaso.org/eng/ . (n.d.). Retrieved 02 19, 2020, from
https://www.balcanicaucaso.org/eng/Areas/Romania/Romania-the-importance-of-the-after-
school-programs-142142
https://www.edu.ro . (n.d.). Retrieved 02 21, 2020, from
https://www.edu.ro/scoala%20dupa%20scoala
https://www.nap.edu/ National Academies Press . (n.d.). Retrieved 02 19, 2020, from (
https://www.nap.edu/read/9944/chapter/2, National Academies Press: After-school
programs to promote child and adolescent development
https://www.stiripesurse.ro . (n.d.). Retrieved 02 19, 2020, from
https://www.stiripesurse.ro/video_1430805
www.understud.org/en/school-learning . (n.d.). Retrieved 02 19, 2020, from
www.understud.org/en/school-learning