PROGRAMUL DE STUDII MEDICINĂ DENTARĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific, Ș.L.Dr. Pușcașu Cristina-Gabriela Absolvent, Leu D. Anamaria-Cătălina… [302534]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

PROGRAMUL DE STUDII MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Ș.L.Dr. [anonimizat]: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

PROGRAMUL DE STUDII MEDICINĂ DENTARĂ

STUDIU COMPARATIV AL EFICIENȚEI UNOR SUBSTANȚE ANTISEPTICE ANTIPLACĂ ÎN TERAPIA ANTIINFLAMATORIE PARODONTALĂ

Coordonator științific,

Ș.L.Dr.[anonimizat]: [anonimizat]

2020

[anonimizat], satisfăcând dorința de o [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], tablete, [anonimizat].

Această lucrare a [anonimizat], mai eficient în cazul inflamației gingivale sau parodontale.

Lucrarea de față prezintă sinteză comparativă a [anonimizat]-placă, [anonimizat]-am propus testarea eficacității a [anonimizat], [anonimizat].

Lucrarea este organizată în două părți. [anonimizat] 2 capitole abordează o [anonimizat]-parodontale, [anonimizat] a [anonimizat], ce cuprinde un nr de X pagini. Cea de-a două parte a [anonimizat] 3 capitole, însumând un număr de X pagini, [anonimizat], [anonimizat], evaluate pe un lot de 15 pacienți, favorizând astfel menținerea dinților pe arcade o perioadă mai lungă de timp.

CAPITOLUL I

[anonimizat]-parodontale:

GINGIVITE

Induse de placa bacteriană specifică și contribuția unor factori locali si generali:

Gingivite din cursul unor stări fiziologice: pubertate, [anonimizat], menopauză;

[anonimizat], din cursul unor boli sistemice ca: diabet, carența vitaminei C, boli hematologice;

[anonimizat]: hidantoina, [anonimizat], ciclosporine;

[anonimizat]. Pericoronaritele. [1]

Neinduse de placa bacteriană specifică:

Gingivita hiperplazică(fibromatoasă) ereditară;

Gingivita alergică;

Gingivite descuamative;

Gingivita si gingivostomatita herpetică;

Gingivita si gingivostomatita aftoasă recidivantă;

Gingivita si gingivostomatita micotică;

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-zoster, traumatice. [1]

PARODONTITE MARGINALE

Parodontite agresive:

Parodontita prepubertală asociată cu boli generale(leucemia, neutropenia) și asociată cu boli și tulburări genetice

Parodontita juvenilă

Parodontita marginală agresivă, rapid progresivă. [1]

Parodontite marginale cronice:

Parodontita marginală cronică superficială: cu fenomene hiperplazice sau pe fond de involuție precoce;

Parodontita marginală cronică profundă lent progresivă: localizată, extinsă, generalizată;

Parodontita marginala profundă ulcero-necrotică;

Parodontita distrofică. [1]

MANIFESTĂRI GINGIVO-PARODONTALE ȘI ORALE ÎN SIDA

MANIFESTĂRI ALE TRAUMEI OCLUZALE ȘI PRIN LIPSA CONTACTULUI OCLUZAL

RETRACȚIE GINGIVALĂ

TUMORI GINGIVO-PARODONTALE BENIGNE ȘI MALIGNE. [1]

Examinarea clinică are drept scop identificarea unor semne ce fac posibilă diagnosticarea unor afecțiuni. Semnele sunt reprezentate de culoarea, conturul, consistența, textura, pozitia, mărimea, sângerarea gingiei, precum și durerea.

Parametrii gingiei:

TABEL 1 . Parametrii gingiei [3, 4]

Gingivite induse de placa bacteriana specifica

Simptomatologia corelată tipului de inflamație:

Gingivita acută este dureroasă, apare brusc și are durată scurtă;

Gingivita subacută este o faza mai puțin severă a condiției acute;

Gingivita recurentă reapare după ce a fost eliminată prin tratament sau dispare spontan și reapare iar. [3]

Gingivita cronica simpla

Gingivita cronică(simplă, necomplicată) este o inflamație cronică de cauza microbiană a papilei și a marginii gingivale libere, ocazional fiind implicată și gingia fixă.

Gingivita cronică se instalează la cele mai multe persoane în urma întreruperii periajului dentar timp de 7-10 zile sau în urmă periajului incomplet și ineficient.

Gingivita cronică prezintă următoarele forme clinice, după localizare și întindere:

papilita afectează papilă interdentară;

gingivita marginală cuprinde extremitatea liberă a marginii gingivale, interesând într-un procent destul de mic sau chiar deloc gingia fixă;

gingivita difuză cuprinde papila interdentară, marginea gingivală liberă cât și gingia fixă;

gingivita localizată cuprinde unul sau un număr mic de dinți;

gingivita generalizată cuprinde întreaga gingie din cavitatea bucală. [1]

După etiologie și evoluție, gingivitele se împart în:

gingivita acută;

gingivita subacută;

gingivita cronică propriu-zisă. [1]

Pacienții cu gingivită cronică acuză dureri, atât la periaj cât și în timpul masticației unor alimente dure, prea acre sau fierbinți, suportabile, senzații de usturime, discret prurit gingival și sângerari gingivale în timpul periajului dentar și a masticației. [1]

Din punct de vedere clinic principalul semn obiectiv îl reprezintă sângerarea gingivală, care apare înaintea modificărilor de culoare a gingiei. Culoarea roșie deschisă a gingiei, tumefacția, mărirea de volum a papilelor gingivale și a marginii gingivale libere, cu producerea de pungi false, modificarea aspectului suprafeței gingivale(devine netedă, lucioasă, își pierde aspectul de „gravură punctată”) precum și modificări în ceea ce privește consistența gingiei(care devine moale, depresibilă) sunt celelalte semne clinice ce apar in gingivita cronică simplă. [1]

Un aspect important îl reprezintă faptul că, din punct de vedere radiologic osul alveolar nu este afectat.

Gingivita hiperplazică prin inflamație microbiană este consecința unei gingivite cronice de cauză microbiană care a acționat o perioadă mai mare de timp, aproximativ 2-3 luni. Se localizează la nivelul papilelor interdentare sau a marginii gingivale libere și în stadiile inițiale apare sub forma unui burelet în jurul coletului dentar. În acest caz gingia este de culoare roșie-violacee, mărită de volum, cu burjoane pediculate sau sesile, de consistență moale sau mai fermă când lipsesc suprainfectarile. Tumefacția se prezintă sub formă de umflatură hemisferică ce acoperă o parte din coroana dintelui. Frecvent, aceste hipertrofii gingivale apar la respiratorii orali. [1, 3]

Gingivite induse de placă bacteriană specifică și contribuția unor factori locali și generali

Gingivitele din cursul unor stări fiziologice apar în urma modificărilor funcțiilor celulare și imunologice ale gazdei pe un fond de placă bacteriană. [1]

Gingivita de pubertate apare mai frecvent între 11 și 14 ani și prezintă hiperplazie gingivală, localizată vestibular, cu formă bulboasa a papilei interdendare. Gingia are o culoare roșie-violacee, este tumefiată prin edem cu caracter reversibil și se poate reduce după pubertate sau uneori prin gingivectomie.[1]

Gingivita din cursul ciclului menstrual se manifestă prin senzație de tensiune, ușoară tumefacție a gingiei și creștere a mobilității dentare fiziologice, precum și sângerare gingivală.[1]

Gingivita de sarcină are drept semne principale hiperplazia și sângerarea. Hiperplazia este localizată la nivelul papilelor interdentare, dar poate interesa și celelalte porțiuni ale gingiei. Sângerarea se produce la cele mai mici atingeri. Culoarea gingiei poate fi roșu-viu, uneori zmeuriu, chiar și roșu-violaceu. Gingia este mărită de volum, netedă sau boselată, lucioasă de consistență moale. Starea de graviditate nu provoacă această situație, ci metabolismul tisular modificat din sarcină accentuează raspunsul la iritanți. [1][3]

Gingivita și gingivostomatita de menopauză se prezintă clinic sub forma unei gingii de culoare palidă, rar mai roșie când această sângerează. Mucoasa gingivală și orală are aspect neted, uscat fiind prezente uneori fisuri pe mucoasei gingivală. [1]

Gingivite simptomatice, frecvent hiperplazice, din cursul unor boli sistemice

Gingivită din diabet se manifestă printr-o hiperplazie gingivală generalizată, de tip polipoidal, polipi gingivali sesili cu baza mare de implantare sau pediculati, culoare roșu-cărămiziu, sau roșu violaceu în fazele avansate de stază, frecvente ulcerații și pungi false sângerări ușoare la atingere, ușoară mobilitate, consistentă redusă, moale a papilelor. Pacienții cu această afecțiune prezintă au un miros caracteristic de acetonă sau de mere. [1]

Gingivita din carența vitaminei C se manifestă clinic prin hiperplazie gingivală cu ulcerații și sângerări la cele mai mici atingeri, pungi false, mobilitate prin edem. [1]

Gingivite din boli hematologice, spre exemplu, gingivita hiperplazică din leucemii se caracterizează clinic prin gingivoragii precoce, gingia de culoare roșie-violacee, cianotică, ulcerații extrem de dureroase la atingere, masticație, deglutiție precum și hiperplazie gingivală care poate îmbrăca suprafețele dentare până la marginea incizala sau suprafața ocluzală.[1]

Gingivite din unele tulburări imunodeficitare, precum gingivita din agranulocitoză prezintă ulcerații cu caracter hemoragic și mai ales necrotic, suprainfectat, aspectul clinic fiind asemănător cu cel din gingivostomatica ulcero-necrotică. [1]

Gingivita hiperplazică

Prevalența bolilor gingivale prin consumul de medicamente ca hidantoina, ciclosporina, anticoncepționale și blocanții canalelor de calciu ca Nifedipin, Verapramil, Diltiazem, Amiodipin, Nicardipin este destul de raportată. Evoluția și severitatea sunt specifice fiecărui pacient. [1]

În cazul gingivitei hiperplazice hidantoinice, inițial hiperplazia este de dimensiuni mici și interesează papilă interdentară ca în stadii mai avansate să se mărească cuprinzând papilă, marginea gingivală liberă și o mare parte din coroana dentară, fiind localizată mai mult vestibular, dar și oral într-un procent mai mic. Hiperplazia se poate reduce sau chiar dispărea la câteva luni de la întreruperea administrării medicamentului. Din punct de vedere radiologic se constată o demineralizare a septurilor interdentare. [1]

Gingivită hiperplazica la ciclosporine prezintă culoarea roz, are o consistentă fermă și o sângerare apărută din cauza supraadaugarii inflamației septice bacteriene. [1]

FIGURA 5. Hiperplazie gingivală în urma consumului de ciclosporine și Nifedipin [2]

În cazul gingivitei hiperplazice prin antagoniști de calciu, hiperplazia gingivală este generalizată, predomină în zona vestibulară și interdentar. Culoarea gingiei variază de la  rosu congestiv pana la rosu inchis, uneori violace. Consistenta gingiei se modifica devenind din ferma, moale, depresibila. Gingia hiperplazica este decolabila de coroana dintelui. Volumul hiperplaziei gingivale este direct proportionat cu perioada de timp in care medicamentul a fost administrat. [1]

Gingivita și gingivostomatita ulcero-necrotică

Vincent numește gingivita și gingivostomatita ulcero-necrotică „gură de tranșee”. Gingivita ulcero-necrotică așa cum numele o indică, se prezintă sub formă de ulcerații necrotice localizate la nivelul uneia sau a mai multor papile interdentare sau ajunge la toate țesuturile parodontale (Barnes, 1973) și are un aspect relativ brutal cu dureri spontane, intense la masticație și la contactul cu alimente fierbinți sau condimente. [2]

Gingivitele ulcero-necrotice sunt asociate și cu sângerarea, pacienții indică faptul că au gust de sânge în gură dimineața, la trezire. Papilele interdentare au un „aspect decapitat”, ulcerațiile fiind acoperite de o pseudomembrană de culoare alb-galbui pâna la cenușiu murdar. Găsim într-un mod sistematic o halitoză foarte puternică pusă pe seama prezenței bacteriilor anaerobe pe și în țesuturi (Loesche,1982). Pacientul se poate plânge și de senzații de disconfort cu sau fără episoade febrile de amplitudine mica. Unii pacienți pot raporta o pierdere rapidă în greutate, de ordinul a câteva kilograme în două-trei săptămâni.(Goldhabber si Giddon, 1964). [2]

Parodontite agresive

Parodontita prepubertală este o afecțiune rară, 0,3-26% din copiii incluși în studii (Bimstein și colab., 1988, Jamison 1963, Shlossman și colab.,1986; Sweeney și colab., 1987) apare la dentiția temporară și mixtă și este asociată unor boli generale ca leucemia, neutropenia, boli genetice. Semnele clinice și radiologice sunt imediat evidente fiind reprezentate de o inflamație a marginii gingivale, precum și o mobilitate generalizată severă. [2]

Parodontita juvenilă

Parodontita juvenilă este o afecțiune rară, care afectează adolescenții într-un procent cuprins între 0,1-18%(Saxen,1980). Parodontita juvenilă localizată se caracterizează, așa cum indică numele, prin pierderea atașamentului limitat la incisivi și primii molari, leziunile se extind uneori, pe unul sau doi alți dinți vecini. Parodontita juvenilă generalizată afectează toții dinții. [2]

Principalele semne clinice de îmbolnăvire sunt mobilitatea dentară patologică, retracție gingivală, pungi parodontale adevărate, hiperestezie dentinară, formarea de abcese parodontale în fazele mai avansate de îmbolnăvire, migrări patologice ale primilor molari și incisivi, adesea incisivii superiori migrează vestibular și distal, având drept rezultat formarea diastemei patologice. [2]

Parodontita agresivă, rapid progresivă are o incidență cuprinsă între 4-8% din

totalul formelor de parodontita marginală cronică profundă. Aceasta apare după vârsta de 20 de ani, cu o manifestare a episoadelor agresive mai accentuate între 30-35 de ani. Există două forme clinice de parodontită rapid progresivă și anume tip A și tip B (Suzuki și Charon, 1989). [2]

Parodontita rapid progresivă se caracterizează prin următoarele aspecte: generalizarea leziunilor, pierderea de atașament, adesea severă, absența relativă a cariilor și, în consecință, a factorilor iatrogeni. Poate fi confundată foarte ușor cu gingivita acută. Parodontita tip B se deosebește de cea de tip A prin prezența depozitelor de placă și tartru, într-un procent mai mare, o rată mai mare a cariilor dentare, o vârstă în general mai avansată (26-35 de ani). [2]

Parodontite marginale cronice

Parodontită marginală cronică superficială are drept semn patognomonic ce o diferențiază de gingivita cronică, senzația de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinți. Această este însoțită de o durere periradiculara și interradiculara de intensitate medie, suportabilă, localizată, apare mai ales dimineața și dispare după câteva mișcări de masticație și senzație de egresiune. Din punct de vedere obiectiv se remarcă sângerare la atingeri ușoare cu sonda și semne de inflamație gingivală precum: culoarea roșie-violacee(a papilelor, a marginii gingivale libere, și pe alocuri a gingiei fixe), tumefacție, cu prezența a numeroase pungi false, uneori papila poate fi desprinsă de dinte, ușoară mobilitate dentară, uneori hiperplazie gingivală și retracție gingivală. Din punct de vedere radiologic se remarcă demineralizarea( halistereza) cu localizări diferite. [1]

Parodontita marginală cronică profundă lent progresivă  se diferențiază de parodontita marginală cronică superficială prin accentuarea semnelor clinice  și prezintă unele caractere particulare: tulburări de masticație, de fonație,fizionomice ca urmare a mobilității dentare patologice precum și manifestări psihice anxios-obsesive exagerate. Obiectiv, prezintă următoarele aspecte: semne de inflamație gingivală mai accentuate față de parodontita marginală cronică superficială, mobilitate patologică de gradul 2 sau 3, retracție gingivală, pungi parodontale adevărate, migrări patologice, afectarea gingivo-osoasă a bifurcatiilor și trifurcatiilor dinților laterali. Examenul radiologic evidențiază  o resorbție osoasă verticală. [1]

Parodontita marginală profundă ulceronecrotică este urmarea unor episoade  repetate de gingivostomatita ulcero-necrotică, în urma cărora se produc resorbtii osoase cu mobilitare dentară patologică, până la avulsia dinților. [1]

Parodontita distrofică sau parodontopatia marginală cronică mixtă reprezintă o formă de îmbolnăvire ce apare ca o inflamație cronică instalată pe un fond distrofic. Semnele leziunilor de tip distrofic sunt reprezentate de retracție gingivală  cu semne de inflamație papilară și marginală reduse, prezența fisurilor Stillman (incizuri cuneiforme, ușor curbate ca un „apostrof” la nivelul marginii gingivale libere), aspect de rulou îngroșat al marginii gingivale libere (festonul McCALL) și hiperestezie. [1]

Semnele inflamatorii sunt reduse, pungi de adâncimi mici (2-4mm), mobilitate redusă, exsudat inflamator redus sau clinic absent și frecvente grade de implicare a retractiei gingivale și a atrofiei osoase la nivelul furcațiilor. Radiologic, resorbții reduse de tip vertical, pe fondul atrofiei osoase orizontale. [1]

CAPITOLUL II

TERAPIA INIȚIALĂ ANTIINFLAMATORIE ȘI ANTIMICROBIANĂ

Caracterul complex al bolii parodontale impune un tratament adecvat. Tratamentul trebuie sa îndeplinească o serie de caracteristici. Trebuie să fie instituit precoce, să fie susținut de proceduri succesive, să fie intensiv și individualizat. Tratamentul poate fi local și general și trebuie să țină cont de starea generală a bolnavului parodontopat. [1]

Caracteristicele principale de tratament:

Direcții principale de tratament

Tratamentul antimicrobian;

Tratamentul chirurgical;

Tratamentul de echilibrare ocluzală;

Tratamentul de reabilitare structurală și funcțională prin bioreactivare a parodonțiului marginal;

Tratamentul complicațiilor. [1]

Fazele principale de tratament:

TABEL 2. Fazele principale de tratament [1]

Etapele principale de tratament:

Tratamentul complicațiilor acute ale parodontitelor marginale cronice

Igienizarea efectuata de medic prin îndepărtarea factorilor naturali cu încărcătură microbiană :

Debridare gingivală prin îndepărtarea plăcii bacteriene, a biofilmului oral și a produșilor acestora;

Detartrajul supragingival profesional;

Detartrajul subgingival profesional;

Suprimarea proceselor inflamatorii întreținute de resturi radiculare sau dinți nerecuperabili prin tratament conservator sau chirurgical.

Instruirea pacienților în privința unui sistem de igienizare principal prin periaj și secundar prin folosirea unor mijloace ajutătoare.

Depistarea și îndepărtarea factorilor iatrogeni

Tratamentul medicamentos antimicrobian al gingivitei și parodontitei marginale cronice superficiale.

Reducerea exudatului inflamator din pungile parodontale, prin tratament antimicrobian prechirurgical

Suprimarea chirurgicală a focarelor inflamatorii, altele decât pungile parodontale sau hiperplaziile gingivale

Suprimarea chirurgicală propriu-zisă a pungilor parodontale și hiperplaziilor gingivale

Restaurarea morfologiei dentare afectate prin carii

Șlefuiri ocluzale

Restaurare protetică

Tratamente ortodontice

Imobilizarea dinților parodontotici

Tratament de bioreactivare

Menținerea prin măsuri profilactice și proceduri curative suplimetare, a rezultatelor obtinuțe prin tratament. [1]

Igienizarea

Igienizarea reprezintă o procedură profilactică care reprezintă un ansamblu de acțiuni terapeutice, în principal nechirurgicale, care urmăresc îndepărtarea plăcii bacteriene și a produșilor ei, a tartrului supra- și subgingival, a detritusului organic din șantul gingival, a cementului necrotic accesibil după detartraj și menținerea unei igiene gingivo-orale bune.[1]

Igienizarea se face:

De către pacient:

Îndepărtarea plăcii bacteriene prin periaj gingivo-dentar;

Mijloace secundare de întreținere a igienei bucale.

De către medic:

Debridarea gingivală;

Detartraj supra- și subgingival;

Lustruirea suprafețelor dentare detartrate;

Tratamentul mecanic al suprafețelor radiculare accesibile, prin chiuretaj radicular. [1]

Igienizarea se completeaza atât de către pacient, cât și de medic prin aplicarea unor substanțe medicamentoase cu acțiune antimicrobiană și antiinflamatorie.

Debridarea gingivala

Debridarea gingivală reprezintă acțiunea de îndepărtare din șanțul gingival sau din pungile parodontale a plăcii bacteriene și a produșilor de metabolism ale acesteia, a detritusului organic moale, precum și a urmelor de tartru inclavate în cementul radicular. Debridarea gingivală îmbină proceduri de detartraj supra- și subgingival, de chiuretaj radicular și al epiteliului sulcular, de îndepărtare a depozitelor moi organice prin proceduri instrumentale și de irigație subgingivala. [1]

Detartrajul

Detartrajul este printre cele mai importante proceduri ale tratamentului bolii parodontale prin care are loc îndepărtarea tartrului și a plăcii microbiene asociate de pe suprafețele dentare supra- și subgingivale. Detartrajul supragingival se realizează cu seceri, chiurete de detartraj și ultrasunete. Detartrajul subgingival se realizează cu chiurete universale sau speciale de detartraj. [1]

Detartrajul cu ultrasunete  este un adjuvant al detartrajului manual, pe care nu îl poate înlocui în totalitate.

Indicații:

Tartru supragingival;

Petele colorate depuse pe suprafața smalțului;

Tartru din șanțul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4 mm;

În gingivostomatita ulcero-necrotică;

La bolnavii hemofilici și în formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate;

În fazele incipiente de îmbolnăvire parodontală;

În cursul intervențiilor chirurgicale pentru dislocarea depozitelor de tartru foarte aderente de tartru gingival. [1]

Contraindicații:

Bolnavii cu boli infecțioase, contagioase;

Pacienți cu reflexe de vomă exagerate;

Hiperestezie dentinară accentuată;

Copii mici;

Bolnavi cardiaci purtători de stimulator cardiac, în cazul aparatelor magnetostrictive. [1]

Gravidele și pacienții cu boli psihice nu reprezintă o contraindicație a detartrajului cu ultrasunete, cu excepția unor episoade sau forme de îmbolnăvire psihică majoră, situații când nu se poate colabora cu pacientul. [1]

Chiuretajul radicular

Chiuretajul radicular este procedura de îndepărtare a resturilor de tartru inclavate în cement și a cementului infiltrat microbian, necrotic cu scopul obținerii unei suprafețe netede, necontaminate.

Pentru chiuretajul cementului radicular este indicat să se folosească un set de chiurete speciale, bine ascuțite, cu partea pasivă mai flexibilă și care nu au fost utilizate pentru detartraj.

Tratamentul medicamentos împotriva placii bacteriene

Există preocupari și continuă să se elaboreze o serie de medicamente cu acțiune antiplaca. Acestea sunt înglobate în dentrifice, ape de gură, tablete, gumă de mestecat sau sub forma de soluții sau geluri. [1]

Tratamentul medicamentos urmărește:

Îndepărtarea plăcii existente;

Prevenirea colonizarii microbiene a plăcii dentare;

Prevenirea formării tartrului ca urmare a calcifierii plăcii microbiene. [1]

Utilizarea antisepticelor a fost mereu actualizată în terapia parodontică de vreme ce principala țintă a tratamentelor parodontale rămâne și astăzi, biofilmul bacterian prezent pe suprafața dinților și a mucoaselor. [2]

Korman clasifică substanțele antiplaca în două generații după eficientă lor în inhibarea și în combaterea plăcii bacteriene:

Generația I-agenți cu acțiune antimicrobiană de scurtă durata care nu sunt reținuți intraoral pentru o perioada suficientă de timp. Ele reduc placă cu 20-50% dacă sunt folosite frecvent, 4-6 ori/zi. Din această clasa fac parte următorii compuși:

Antibiotice aplicate topic;

Compuși oxigenați;

Compuți cuaternari de amoniu;

Compuși fenolici;

Alcaloizi vegetali-extracte naturale de sanguinarină;

Meswak musețel.

Generatia II-agenți cu acțiune antibacteriană substanțială datorate capacității lor de retenție și eliberare reduc placa cu 70-90% dacă sunt folosite 1-2 ori/zi. Din această clasă fac parte:

Clorhexidina;

Substanțe analoge clorhexidinei;

Fluorură de staniu. [3]

Dintre antisepticele cu acțiune eficientă chiar specific antiplacă:

Clorhexidina

Clorhexidina este un antiseptic de elecție ce se prezintă sub formă de digluconat sau clorhidrat. Clorhexidină este activă în vitro într-un spectru larg de bacterii Gram pozitiv(Streptococcus sanguis, Actinomyces viscosus) și bacterii Gram negativ, pe drojdii, ciuperci, bacterii anaerobe și facultative (Emilson, 1977). De asemenea s-a demonstrat  că are un efect bactericid eficient și o caracteristică bacteriostatică prelungită datorate absorbției ei pe pelicula smalțului.

1)

2)

Mecanismul său de acțiune este explicat printr-o creștere a permeabilității membranei bacteriene și precipitarea macromoleculelor  intracelulare citoplasmatic (Hennesey, 1977). Datorită efectelor sale pozitive, clorhexidina se leagă ușor de grupările de fosfați ai lipidelor, la grupele carboxilice ale peretelui bacterian, la celule celule epiteliale și, în general, la glicoproteinele ​​care acoperă toate suprafețe bucale încărcate negativ (Reed și colab., 1977).

Clorhexidina are capacitatea de a se atașa reversibil (efect de remanență) la structuri orale moi și mineralizate, cum ar fi celulele epiteliale, smalțul, dentina, restaurari de ciment, protetice și dentare (amalgam, incrustări, compozite) (Veksler și colab., 1991). Prin urmare, aceste structuri reprezintă un rezervor de clorhexidină pentru câteva ore. Într-adevăr, Schiott (1973) arata că găsim, 24 de ore mai târziu, doze terapeutice inhibitoare de clorhexidină în saliva pacienților care și-au clătit gura timp de 1 minut cu 10 ml clorhexidină 0,2%. Ea pătrunde în mucoase, nu este cancerigenă și are o toxicitate scazută. [2]

Forme de administrare:

Soluție apoasă- ape de gură, irigații subgingivale;

spray;

gel;

Perio-chips® (CHX pe suport biodegradabil). [3]

Cele mai cunoscute efecte secundare ale clorhexidinei sunt colorarea extrinsecă a dinților, restaurările și limba, scăderea gustului alimentelor murdare și a zaharurilor, senzații rare de arsuri ale mucoaselor și foarte excepțional adevărate alergii (Grossman și colab., 1986). [2]

Studiile au arătat că o apă de gură cu 10 ml clorhexidină 0,2% sau 15 ml clorhexidină 0,12% duce la o reducere de 50% a plăcii vizibile și 45% a inflamației gingivale (Grossman și colab., 1986, Lie și Enersen,1986). Această ultimă concentrație face posibilă reducerea reacții adverse neplăcute ale clorhexidinei. [2]

Introducerea în pungile parodontale a unor microtuburi semipermeabile cu soluție 20% clorhexidină exercită o acțiune favorabilă asupra abceselor parodontale marginale.[1]

Numeroase studii au arătat că o apă de gură ce conține clorhexidină are un efect antimicrobian puternic asupra microflorei salivei și plăcii bacteriene.

În 1997, American Heart Association(AHA) a sugerat ca pacienții cu risc de endocardită infecțioasă să folosească o apă de gură antimicrobiană înainte de o procedură dentară. În 2006, Societatea Britanică de Chimioterapie Antimicrobiană(BSAC) a recomandat o singură apă de gură cu clorhexidină 0,2% (10 ml timp de 1 minut) înainte de efectuarea procedurilor stomatologice asociate cu bacteriemie la pacienții cu risc.[18]

Grupul de cercetare UPV/EHU format din Iciar Arteagoitia, Carlos Rodriguez-Andres și Eva Ramos au decis să efectueze o revizuire sistematică și o meta-analiză a studiilor controlate aleatoriu. Scopul a fost evaluarea eficacității clorhexidinei în prevenirea bacteriemiilor în urma unei extracții a dinților.Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Departamentul de Epidemiologie al UPV/EHU și a fost publicată în Plos One. Studiul a cuprins un număr de 523 de pacienți, au existat 267 în grupul tratat cu clorhexidină, în care au fost înregistrate 145 de cazuri de bacteriemie și 256 în grupul de control, în care au fost 156 cazuri de bacteriemie. Rezultatele cercetării indică că procentul de cazuri de bacteriemie care poate fi prevenit dacă o populație este supusă prevenirii pe baza de clorhexidină este de 12%.[18]

Sanguinarina

In 1944, sanguinarina a fost propusă practicienilor fiind principalul reprezentant al alcaloizilor benzofenantridina de origine vegetală. Este extras din rizomul unei plante, Sanguinaria canadensis, mult timp utilizat în medicina generală pentru virtuțile sale antitusive. Unele lucrări sugerează că, în afară de activitatea antimicrobiană evidentă, sanguinarina are de asemenea, proprietăți antiinflamatorii (Agarwal și colab., 1991). Această moleculă cationică are proprietatea de a adera asupra tuturor suprafețelor, inclusiv pe pereții bacterieni, timp de câteva ore și a fost testată în vitro și în vivo, unde au putut demonstra inhibarea probei bacteriene de referință. S-a demonstrat, de asemenea, că bacteriile sunt mai puțin aderente pe pelicula dobândită a suprafețelor dentare atunci când au fost tratate cu sanguinarină (Babu și colab., 1986). [2]

Se folosește în combinație cu săruri de zinc, 16 µg/ml inhibând microorganismele din șanțul gingival și pungile parodontale. După un timp scurt de la aplicare reușește să reducă depunerea de placă cu 20-60%. Se comercializează sub formă de apă de gură în concentrație de 0,03%. [1]

Triclosan

Triclosanul este un triclor-hidroxifenol-eter solubil în grăsimi. Se găsește în majoritatea săpunurilor și deodorantelor, dar și în compoziția unor paste de dinți și ape de gură. Spectrul său de acțiune este activ pe unele bacterii gram-negative și pozitive. În pastele de dinți și apa de gură, triclosanul se gasește într-un procent cuprins între 0,2-0,5%, iar în asociație cu citratul de zinc între 0,5-1%. [2]

În chirurgie, suturile acoperite cu triclosan reduc riscul de infecție. Unele studii sugerează că săpunurile antimicrobiene pentru mâini care conțin triclosan oferă o reducere bacteriană ușor mai mare a mâinilor în comparație cu săpunul simplu. Un studiu de piață din 2000, de către Eli Perendevich MD și colegii au descoperit că peste 75% din săpunurile lichide și 30% din săpunurile solide, și 45% din totalitatea săpunurilor conțineau un agent antibacterian, dintre acestea cel mai frecvent a fost găsit triclosanul, în peste 50% din totalul săpunurilor comerciale. [17]

În urma a mai multor studii s-a concluzionat că pastele de dinți care conțin triclosan/copolimer au produs o reducere de 22% atât a plăcii dentare, cât și a inflamației gingivale în comparație cu pastele de dinți cu fluor,fără triclosan/copolimer.

Un studiu realizat de Colgate-Palmolive a descoperit o reducere semnificativă a gingivitei, sângerării și plăcii la utilizarea pastelor de dinți care conțin triclosan.

1)

2)

În termenii toxicologici clasici, triclosanul este relativ non-toxic pentru oameni și alte mamifere. Cu toate acestea s-au raportat si unele efecte negative.[17]

Unele studii au arătat efectele nocive pe care le are triclosanul asupra stării de sănătate generală, cât și asupra mediului. Conform studiilor, acesta ar produce iritarea pielii, dermatite de contact, sensibilitate la alergii și astm, favorizeaza apariția bacteriilor rezistente la antibiotice și ar avea un efect toxic asupra comunităților de alge din ecosistemele de flux.[17]

Un studiu suedez a găsit niveluri ridicate de triclosan, la 3 din 5 probe de lapte matern, indicând faptul că se absoarbe în corp în cantități mari.[17]

Alte substanțe medicamentoase folosite împotriva plăcii bacteriene

Uleiurile esețiale

În odontologie se folosesc de mult timp clătiri bucale cu uleiuri esențiale. Consiliul pentru terapie dentară a Asociației Dentare Americane a aprobat utilizarea unei clătiri bucale cu compuși fenolici, de sarcină electrică negativă pe baza de uleiuri esențiale de timol, mentol, eucalipt și metilsalicilat (Listerina). Majoritatea studiilor au aratat că au efect inhibitor asupra acumulării plăcii și că indicele gingival s-a inbunatătit. Eficiența sa s-ar datora prezenței de compuși fenolici capabili să extragă lipopolizaharidele derivați de endotoxină ale bacteriilor gram-negative conținut în placa dentară (Fine ef al., 1985). [2]

Florul este utilizat foarte mult în stomatologie datorită efectelor sale anticarioase. Unii practicieni l-au considerat eficient și ca antiseptic în terapia parodontală. Fluorurile au acțiune antibacteriană prin inhibarea enzimelor specifice glicolizei și actionând ca, cofactori ai lizozimei salivare. (Duschner și Psarros, 1987) Ele au proprietăți tensioactive inhibând astfel colonizarea bacteriană. Un studiu a arătat că fluorura amină și compușii stanosi sunt mai puțin eficienți ca, clorhexidina și uleiurile esențiale (Riep și colab.,1999). [2]

Cetilpiridiniu

Din categoria amoniilor cuaternare, cel mai mult utilizat este clorura de cetilpiridiniu 0,05%. Mulțumită caracterului cationic, această moleculă are capacitatea de a adera de țesut. Remanența acestui agent este mai mică decât cea a clorhexidinei, ceea ce explică efectul său mai redus. Mecanismul de acțiune al clorurii de cetilpiridiniu se bazează pe capacitatea sa de a distruge membranele celulare și prin modificarea unor componente citoplasmatice.  La studii pe termen lung, clorura de cetilpiridiniu reduce cu 14% cantitatea plăcii supragingivale (Lobene și Sparkar, 1977). Efecte secundare ale amoniilor cuaternare sunt aproape similare cu cele ale clorhexidinei: colorarea dinților, senzație de arsură și exfolierea țesutului. [2]

Apa oxigenată a fost utilizată încă din 1913 pentru scăderea acumulării plăcii bacteriene. Ea este utilizată pe scară largă în medicină generală. În medicină dentară apă oxigenată este activă pe A. actinomycetemcomitans, Haemophilusaphrophilus, Eikenella corrodens, Capnocytophaga gingivalis, Mycoplasma salivarius, A. viscosus, Actinomyces naeslundii, Streptococcus mutans și Streptococcus salivarius. Apă oxigenată poate fi folosită în apă de gură, în aplicare prin amestec cu bicarbonat de sodiu și / sau prin irigare subgingival. Are o deosebită eficientă în tratamentul gingivitei ulceronecrotice. Cu toate acestea, irigarea cu 1% apă oxigenată este mai puțîn eficientă că irigarea cu clorhexidina 0,12% pentru a reduce cantitatea de placă și inflamația gingivală (Boyd, 1989). [1]

Antibioticele ca tetraciclina, vancomicina, eritromicina, kanamicina, spiramicina, metronidazol au efect împotriva germenilor din placă. [1]

Modalități de aplicare a substanțelor medicamentoase în tratamentul antimicrobian și implicit antiinflamator al gingivitelor și parodontitelor marginale superficiale, agresive sau cronice:

Tamponamentul. Badijonajul

Tamponamentul se realizează prin atingeri ușoare sau medii, controlate cu bulete de vată sau tampoane din tifon, în schimb badijonajul se face prin ștergerea suprafeței mucozale cu bulete de vată sterile.

Meșa gingivală, mesajul șanțului gingival

Se realizează cu ajutorul vatei sterilă sau fibrelor de acetat de vinil cu diametru de 0,5-1mm și lungime de 1-2 cm, îmbibate în soluții antiseptice sau antibiotice și se introduce în șanțul gingival cu vârful bont al unei sonde vechi secționate sau cu ajutorul unei spatule. Meșele sunt ținute circa 10 zile, permițând substanței active să își exercite acțiunea un timp mai îndelungat decât în cazul tamponamentului gingival.

Aplicarea cu spatula

De regulă, în hiperplazia de sarcină se fac aplicații cu spatula umectata în perhidrol, introducându-se în șanțul gingival și aplicându-se pe versanții extern și intern al masei hiperplazice, pe grupe de dinți, în condiții de izolare astfel încât se produce o spumă efervescentă, iar după 2-5 minute se îndepărtează cu jet de apă și clătire.

Aplicarea cu sonda

Se folosește o sondă dentară cu capătul teșit prin secționare și umectat în soluții cauterizante pe microburjoanele gingivale de țesut de granulație.

Pulverizații

Se fac cu ajutorul spray-urilor antiseptice pe mucoasa bucală și gingivală.

Spălături

Spălăturile se fac cu ajutorul soluțiilor antiseptice provenite din seringă sau spray și sunt indicate în gingivite și stomatite acute, gingivostomatita ulcero-necrotică.

Clătirea gurii

După periajul gingivo-dentar se recomandă clătirea gurii cu soluții antiseptice.

Irigații gingivale

Irigații subgingivale cu soluții antiseptice, spre exemplu fluorura stanoasa 1,65% dau rezultate foarte bune.

Dizolvarea

Dizolvarea prin supt a unor tablete, comprimate, drajeuri cu actiune antiseptică, antimicotică sau de relevare a prezenței plăcii microbiene.

Instalații în pungile parodontale

Sunt indicate în parodontitele marginale cronice profunde cu exsudat purulent în care se folosesc produse ca metronidazolul sub formă de geluri 25% sau neomicină în asociere cu corticosteroizi.

Aplicații subgingivale de substanțe medicamentoase cu eliberare lentă

Se folosesc în pungile parodontale și în cazul tratamentului abcesului parodontal marginal, substanțele medicamentose fiind aplicate în tubi semipermeabili de celuloza, încorporate în matrici sau fibre nedegradabile sau în membrane consistente din geloza biodegradabilă impregnată cu substanță antimicrobiană.

Infiltrații submucozale cu soluții de biostimulare sau infiltrații cu soluții anestezice

Se fac sub mucoasa fundurilor de sac vestibulare, superficial și în funcție de cantitate, în unu-patru puncte: în fosa canină la maxilar, în dreptul rădăcinilor premolarilor la mandibulă. [1]

Calitățile unui medicament antimicrobian ideal:

Acțiune antimicrobiană selectivă, capacitatea de a distruge sau de a inhiba dezvoltarea microbiană fără fenomene toxice asupra organismului gazdă

Spectrul antimicrobian larg

Difuziune bună în focarul de infecție

Să nu dobândească rezistență microbiană

Persistență în timp sub formă activă în lichidele circulante ale organismului și în focarul de infecție

Absența reacțiilor de sensibilizare locale și generale

Preț de cost redus, accesibilitate pentru achiziție și ușurare la administrare.

Pacienții, chiar dacă au primit o terapie parodontală eficientă, riscă recurența bolii parodontale. În prezent nu există o metodă care să identifice activitatea bolii. [3]

TABEL 3. Simptome și cauze de recurență a bolii parodontale [3]

Depistarea precoce și intervenția imediată sunt scopurile esențiale în boala parodontală. Datoria clinicianului este să-și îndrepte atenția către evaluarea parametrilor clinici ai bolii parodontale. [3]

Succesul pe termen lung al terapiei parodontale este stâns legat de frecvența și calitatea terapiei de menținere. [3]

CAPITOLUL IV

MOTIVATIE SI SCOP

Boala parodontală este semnalată încă din timpurile preistorice în documente scrise, astfel că pentru cunoașterea și tratamentul ei, omul a fost preocupat dintotdeauna.

Prevenirea ei reprezintă o adevărată provocare pentru medicii stomatologi, deoarece în majoritatea cazurilor, pacienții se prezintă destul de târziu în cabinetele dentare.

Pe lângă rolul curativ, medicul stomatolog are îndatorirea de a-si educa pacienții, în scopul menținerii rezultatului aplicat și a sănătății oro-dentare în general.

Scopul acestui studiu a fost de a evalua în ce mod diferite substanțe antiseptice antiplacă influențează diverși indici de evaluare a igienei bucale și a stării de îmbolnăvire parodontală, folosite după o igienizare completă a cavității bucale.

CAPITOLUL V

MATERIAL ȘI METODĂ

Stabilirea lotului de studiu, alcătuit din 15 pacienți, cu vârste cuprinse între 19-68 ani. Perioada derulării acestui studiu a fost martie 2018-iunie 2020, în cadrul disciplinei de Parodontologie a Facultății de Medicină Dentară, specializarea Medicină Dentară, Universitatea „Ovidius” Constanța.

Alcătuirea protocolului de studiu. În urma asigurării anonimatului pacienților, aceștia și-au dat consimțământul informat, semnat pentru aplicarea protocolului și participarea la studiu.

Prelucrarea datelor.

Selecția a fost făcută astfel:

Subiecții trebuiau să aibă între 18 și 70 de ani, cu o stare de sănătate generală bună, cu probleme parodontale.

Subiecții trebuiau să fie disponibili pentru o perioadă de 14 zile.

Subiecții au fost excluși dacă au utilizat antibiotice în ultima lună.

Ambele produse dentrifice au fost furnizate în ambalajele lor originale.

Le-am recomandat ca periajul dentar să fie facut de cel puțin 2 ori/zi, dimineața și seara și să se abțină de la orice altă procedură de igienă orală, spre exemplu, folosirea aței dentare.

Nu au fost restricții privind alimentația sau obiceiul de a fuma pe parcursul studiului.

După 14 zile de utilizare a produsului, subiecții s-au întors la clinică pentru examinarea indicilor.

Toate examinările au fost făcute folosind aceleași proceduri.

La cea de-a doua examinare, subiecții au fost de asemenea intervievați cu privire la orice modificare apărută în istoricul medical, prezența reacțiilor adverse și utilizarea unor medicamente concomitent studiului.

Subiecții calificați au fost împărțiți în 3 grupe, echilibrate pe baza indicilor obținuți în urma examinării clinice și au fost aleatoriu repartizați în unul din cele 3 grupe de tratament ale studiului.

Lotul de studiu a fost împărțit în alte 3 loturi:

Lotul 1 a cuprins un numar de 5 pacienti cu afectiuni gingivo-parodontale care au folosit apa de gura cu clorhexidina 0,12%, timp de 14 zile

Lotul 2 a cuprins un numar de 5 pacienti cu afecțiuni gingivo-parodontale care au folosit apa de gură cu triclosan, xilitol și fluor, timp de 14 zile

Lotul 3, lotul martor a cuprins un numar de 5 pacienti cu afectiuni gingivo-parodontale.

Protocolul de studiu a urmat următoarele etape:

La prezentare, pacienților le-am făcut anamneza și examenul clinic în urma căruia am stabilit diagnosticul clinic, am înregistrat indicii ………………………., datele trecându-le în foaia de observație.

Debridarea gingivală completă care a constat din detartraj supra și subgingival, dar și de o atentă îndepărtare a depozitelor moi aflate în special în șanțul gingival, care ar putea întreține o infecție prin germenii patogeni parodontali și periaj profesional.

Le-am făcut instructajul privind realizarea unui periaj cât mai eficient.

Le-am recomandat ca periajul dentar să fie facut de cel puțin 2 ori/zi, dimineața și seara.

Le-am recomandat celor din lotul 1 clătiri bucale cu câte 10ml de apă de gură ce conține clorhexidină 0,12%, celor din lotul 2 clătiri bucale cu câte 10 ml de apă de gura ce conține triclosan 0,3%, dimineața și seara, după periajul dentar obișnuit, timp de 1 minut pentru următoarele 2 săptămâni.

Reevaluarea indicilor……..după cele 2 săptămâni.

Indicii de evaluare a igienei bucale și a stării de îmbolnăvire parodontală

Indicele de igienă bucală are următoarele valori:

Absența plăcii

Placă supragingivală în treimea de colet a dintelui

Placă în treimea mijlocie a coroanei

Placă în treimea incizală sau ocluzală a coroanei

Indicele de placă poate fi exprimat procentual astfel:

100

Igiena bucală este considerată eficientă când suprafețele dentare cu placă nu depașesc 15% sau fără placă sunt mai mult de 85%.

Indicele de inflamație gingivală, indicele de sângerare papilară(MUHLEMANN):

Absența sângerării

Sângerare punctiformă izolată, unică

Sângerări punctiforme multiple sau pe o arie redusă

Sângerare care umple întreg spațiul interdentar.

Sângerare care depășește marginea gingivală liberă

Indicele de sângerare gingivală poate fi exprimat procentual prin:

100

Indicele cerințelor de tratament parodontal al colectivității(CPITN)

CPITN reprezintă un indicator comunitar al bolii parodontale și nevoii de tratament. Stabilește nevoile de tratament parodontal (TN) funcție de situația clinică (CPI).

Metoda de determinare:
-se împart arcadele dentare în sextanti: 17-14, 13-23, 24-27, 37-34, 33-43, 44-47. Un sextant se examineaza numai daca exista cel putin 2 dinti care să nu prezinte indicație de extracție. În caz contrar, se exclude sextantul din studiu, iar dintele restant se include in sextantul urmator.
-se utilizează sonda parodontală cu vârf bont, introdusă cu o presiune medie în sulcusul gingival în 6 puncte, pănă la ușoara ischemie a mucoasei.
-se determină :
prezenta / absenta sangerarii gingivale
prezenta / absenta tartrului supra-subgingival
prezenta / absenta pungilor parodontal

Scor CPITN
0= niciun semn de îmbolnăvire
1 = sângerare gingivală la sondare
2 = tartru supra/subgingival
3 = pungi parodontale adânci de 4-5,5 mm adâncime
4 = pungi parodontale peste 6 mm adâncime

Pe baza valorilor obținute, pacienții se încadrează într-una din următoarele clase de necesar de tratament

0 = nu este necesar tratament parodontal(cod 0)

I = instituirea sau îmbunătățirea igienei bucale(cod 1)
II = igienă bucală, detartraj, tratament antimicrobian(cod 2 si 3)
III = I+II + tratament complex chirurgical parodontal, de reechilibrare funcțională, ocluzală, de biostimulare locală și general(cod 4).

CAPITOLUL VI

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Studiu privind eficiența unor substanțe antiseptice antiplacă în terapia parodontală realizat în perioada februarie 2018-iunie 2020, pe un lot de 15 pacienți, din Constanța, cu vârste cuprinse între 19-68 ani.

Cazuri clinice

Caz clinic 1

Pacient C.E, 67 ani, sex F, mediu urban, nefumătoare, se prezintă pentru o reabilitare oro-dentară. Pacienta a fost încadrată în grupul 2, grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține triclosan, xilitol și fluor.

Stare inițială

OPG

După detartraj

La 2 săptămâni

Caz clinic 2

Pacient C.F, 60 ani, sex F, mediu urban, nefumătoare, se prezintă în vederea igienizării orale. Pacienta a fost încadrată în grupul 2, grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține triclosan, xilitol și fluor.

Starea inițială

1)

2)

După detartraj

La 2 săpămâni

Caz clinic 3

Pacienta S.D, 53 ani, sex F, mediu urban, fumătoare, se prezintă pentru igienizarea cavității bucale. Pacienta a fost încadrată în grupul 1, grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține clorhexidină 0,12%.

Diagnostic:

Stare inițială

După detartraj

La 2 săptămâni

Caz clinic 4

Pacient V.G , 23 ani, sex M, mediu urban, nefumător, se prezintă pentru o igienizare a cavității bucale. Pacientul a fost încadrat în grupul 1, grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține clorhexidină 0,12%.

Aspectul inițial

După detartraj

La 2 săptămâni

Caz clinic 5

Pacient V.C, 41 ani, sex F, mediu urban, nefumătoare, se prezintă pe

Pacienta a fost încadrată în grupul …., grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține

Starea inițială

După detartraj

Caz clinic 6

Pacient D.M, 42 ani, sex M, mediu rural, fumător, se prezintă pentru

Pacientul a fost încadrată în grupul …., grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține

Starea inițială

După detartraj

La 2 săptămâni

Caz clinic 7

Pacient A.F, 66 ani, sex F, mediu urban, nefumătoare, se prezintă pentru

Pacienta a fost încadrată în grupul …., grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține

Starea inițială

OPG

După detartraj

La 2 săptămâni

Caz clinic 8

Pacient A.G, 61 ani, sex M , mediu urban, fumător, se prezintă pentru

Pacientul a fost încadrată în grupul …., grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține

Caz clinic 9

Pacient E.B.I , 19 ani, sex M, mediu urban, nefumător, se prezintă pentru o igienizare a cavității bucale.

Pacientul a fost încadrat în grupul …., grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține

Caz clinic 10

Pacient M.C.A , 24 ani, sex F, mediu rural, fumătoare, se prezintă pentru

Pacienta a fost încadrată în grupul …., grupul căruia i-a fost recomandat după o igienizare prin periaj dentar, dimineața și seara, clătiri bucale cu apă de gură ce conține

Caz clinic 11

Pacient E.A , 41 ani, sex M, mediu urban, fumător, se prezintă pentru o igienizare a cavității bucale.

Caz clinic 12

Pacient D.I, 68 ani, sex M, mediu rural, fumător, se prezintă pentru o consultație.

Caz clinic 13

Pacient M.L, 23 ani, sex F, mediu rural, nefumătoare, se prezintă pentru o igienizare a cavității bucale.

Caz clinic 14

Pacient M.A, 28 ani, sex M, mediu rural, fumător, se prezintă pentru o igienizare a cavității bucale.

Caz clinic 15

Pacient M.L, 34 ani, sex F, mediu rural, nefumătoare, se prezintă pentru un control al cavității bucale.

Distribuția pe sexe a lotului de studiu

Genul feminin a fost mai bine reprezentat (56%) decât genul masculin.

Distribuția pe grupe de vârste

Grupa de vârstă 50-69 ani a fost mai bine reprezentată (40%) decât celelalte grupe de vârstă.

Distribuția în funcție de obiceiul vicios, fumatul

Grupa de pacienți, nefumători este mai bine reprezentată, 53% față de grupa de pacienți fumători.

Distribuția în funcție de ultima școală absolvită

Grupa de pacienți având ca ultima școală absolvită, liceul este cea mai bine reprezentată (47%) față de celelalte grupe.

Distribuția în funcție de mediul de proveniență

Grupul care provine din mediul urban este mai bine reprezentat (61%) decât cei proveniți în mediul rural.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII

CAPITOLUL VII

BIBLIOGRAFIE

DUMITRIU H.T. & S.& A.S., Parodontologie, Ediția a V-a, Ed. Viața medical românească, București, 2009.;

CHARON J., MOUTON C., Parodontie medicale, Ed. CdP,

MÂRȚU S., MOCANU C., Parodontologie clinică, Editura Apollonia, Iași, 2000

BARTOLUCCI E.G., Periodontology, Volumul I, Ed. RC Libri, 2001

POP M, Curs de odontologie si parodontologie, Editura , Targu-Mures, 2002

RATEITSCHAK K.H&E.M, WOLF H.E, HASSELL T.M, Color Atlas of Periodontology, Editura Thieme, 1985

GAFAR M., ANDREESCU C., Odontologie si parodontologie, Editura Didactica Si Pedagogica, Bucuresti, 1983

FORNA N.C, Aspecte clinice si tehnologice ale reabilitarii orale-Odontologie-Parodontologie, Modulul II, Editura Casa Editoriala Demiurg Plus, 2013

http://orto-dentist.ro/afectiunile-gingivo-parodontale-ale-copilului-2/ accesat la data de 29.11.2019

http://diabet-si-nutritie.ro/gingivita-diabetica/ accesat la data de 29.11.2019

https://www.ddi.ro/aqua-aparat-de-detartraj-cu-ultrasunete-cu-rezervor-rs-r-si-s accesat la data de 29.11.2019

https://www.farmec.ro/produse/igiena-orala/apa-de-gura-cu-extract-ecocertificat-de-musetel-clorhexidina-si-argila-speciala-200.html accesat la data de 15.03.2020

https://es.123rf.com/photo_70771162_clorhexidina-mol%C3%A9cula-antis%C3%A9ptico-representaci%C3%B3n-3d-los-%C3%A1tomos-se-representan-como-esferas-con-codificaci%C3%B3n-de-c.html accesat la data de 17.03.2020

https://es.wikipedia.org/wiki/Clorhexidina

https://www.researchgate.net/figure/The-chemical-structure-of-triclosan_fig1_273211199 accesat la data de 17.03.2020

https://fineartamerica.com/featured/2-triclosan-evan-oto.html?product=poster

Pesticides and YOU, vol.24,nr. 3,2004

https://www.sciencedaily.com/releases/2018/07/180719094354.htm