PROGRAMUL DE STUDII MEDICIN Ă DENTARĂ Corelația dintre prezența anomaliilor dento – maxilare ale copilului, stările emoționale și alimentația… [609588]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS“DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
PROGRAMUL DE STUDII MEDICIN Ă DENTARĂ

Corelația dintre prezența
anomaliilor dento – maxilare
ale copilului, stările
emoționale și alimentația

Coordonator științific

Ș.L Dr.Cristina Nicolae

Absolvent: [anonimizat]

2017

PARTEA A II -A
PARTEA PERSONALĂ

Capitolul 1. Justificarea alegerii temei

Având în vedere faptul că s -a observat o tendință de creștere a prevalenței anomaliilor
dento -maxilare ,în rândul copiilor. În zonele rurale și urbane mici, izolate din punct de vedere
al accesibilității la servicii de medicină dentară pediatrică, cu o rată mare a șomajului și un
nivel de trai foarte scăzut, accesul la informatiile în ceea ce prive ște sănătatea oral ă a copiilor
sunt foarte pu ține,în unele zone lipsind cu des ăvârșire.Prin urmare abordarea exaustivă și
diferențiată a anomaliilor dento -maxilare și evaluarea statusului orodentar a copiilor are o
important ă crescut ă.De asemenea,relația dintre malocluzie și bunăstarea psihosocială este
complexă,iar urm ărirea aspectelor în ceea ce prive ște aceast ă problem ă în Romania devine
imperativ ă.

Am ales ca temă , pentru această lucrare , studiul corelatiei dintre prezența anomaliilor
dentofaciale ale copilului, stările emoționale si alimentația .Am ales s ă compar gradul de
educa ție și interes al p ărinților și regimul alimentar al copiilor din diferite medii sociale
privind igiena dentar ă și tratamentul probl emelor dentare ale copilului.

Consider că această lucrare are reale elemente de originalitate,deoarece pune accent
în principal pe stabilirea unei legaturi dintre afec țiunile dentare ale copiilor,alimenta ția și
impactul emo țional ca rezultat al abord ării deficitare,con știente,sau incon știente ale
părinților,și cel mai important,atrage aten ția asupra fenomenului de ”bullying” în Romania
și rela ția fenomenului cu aspectul dentar,f ăcând astfel ca tema studiului să fie pe deplin
justificată.

Capitolul 2.Ipoteze de lucru

1.Exist ă o rela ție între factorii psiho -sociali și anomaliile dento -maxilare.
2.Exist ă o rela ție între malocluzie și fenomenul de ”bullying” -cu c ât problema
adolescentului este mai sever ă cu at ât exist ă riscul ca acesta sa fie supus fenomenului de
”bullying” în școală.
3.Copii cu malocluzii severe prezint ă un risc crescut de a avea în viitor probleme academice
la școală dâcat cei f ără probleme.
4.Motiva ția unui copil de a c ăuta tratament ortodontic este a sociat cu motiva ția părintelui de
a căuta tratament
5.Impactul psiho -social al malocluziei prezint ă un nivel mai ridicat în rândul fetelor dec ât în
cazul b ăieților.
6.Copii pot fi inva țați să-și monitorizeze comportamentul în cabinetul dentar, în acela și timp
să înțeleag ă avantajele unor manevre terapeutice ale medicului stomatolog.
7.Unele alimente, considerate sănătoase, pot avea efecte nocive asupra dinților copiilor, iar
modul în care sunt consumate este un alt factor de risc pentru dinți.Rolul p ărinților este unul
decisiv.
8.Gradul de interes și atitudine al p ărinților din mediul rural privind problemele dentare ale
copilului difer ă de cel al p ărinților din mediul urban, în Romania.

Capitolul 3.Obiective

Studiul prezent a evaluat corelația dintre malocluzie și reducerea bunăstării
psihosociale din perspectiva pacienților mai tineri, dar și a permis o abordare mai
cuprinzătoare prin examinarea percepției și îngrijirii atat a p ărinților c ât și a medicilor
stomatolog i,prin includerea unor criterii normative.
Acest studiu a urmărit să susțină și să adauge literatura actuală pe această temă,
încercând într -o zi să ajute la formarea unui consens. Mai mult, studiul actual speră ca
rezultatele pe această temă să facilitez e o mai bună evaluare a necesităților de tratament, a
importan ței psihologiei copilului, precum și să contribuie la o planificare mai bună a
asistenței medicale necesare pentru accesul la tratament ortodontic .

Capitolul 4.Material si Metoda

În acord cu obiectivele propuse, pentru acest studiu s -a optat pentru o abordare de tip
cantitativ, care a presupus măsurarea opiniilor copiilor și părinților cu privire la fenomenul
social studiat.
Grupul țintă a fost reprezentat de copii dar la cercetarea cantitativ ă au participat și
părinți din judetul Constan ța.
Metoda de cercetare folosită, în cazul ambelor grupuri țintă (părinți și copii) a fost
ancheta pe bază d e chestionar,reg ăsit în ANEXA 1 si 2, după cum urmează:
1. Ancheta în rândul părinților a avut drept grup țintă familiile cu cel puțin un copil cu vârsta
între 10 și 18 ani
2. Eșantionul ales a fost de tip stratificat, probabilist, și a avut drept criterii mediul de
rezidență (urban – rural) și mărimea localităților (urban mare, u rban mediu, urban mic, rural
mare și rural mic). Mărimea eșantionului de părinți a fost de 5 2 de persoane. Eșantionul este
reprezentativ la nivel național, pentru populația grupului țintă, cu eroare tolerat ă de +/ – 2,5%
la un nivel de încredere de 95%.
3. Ancheta în rândul copiilor a avut aceeași distribuție regională ca cea în rândul părinților,
iar mărimea sa a fost de 52 de persoane. Eșantionul folosit este reprezentativ pentru populația
școlară (din ciclurile gimnazial și liceal sub 18 ani) .
Culegerea datelor s -a făcut prin metoda autocompletării, iar selecția școlilor, claselor
și a elevilor a fost aleatoare.
Instrumentele de cercetare (chestionarul pentru părinți, chestionarul pentru copii)
sunt disponibile în anexe. Instrumentele de cerceta re au urmărit următoarele dimensiuni:

Chestionarul adresat părinților : structura familiei, condiții de locuire, situația materială și
financiară a familiei, existența / inexistența conflictelor în familie, modalități de raportare la
bullying (dimensiunea percepută a comportamentelor și di mensiunea cunoscută a
acestora),gradul de ingrijire privind alimentatia acestora,obiceiurile vicioase etc

Chestionarul adresat copiilor : date socio -demograf ice ale copiilor și părinților , abuzul și
neglijarea copilului, m odalități de raportare la bullying, măsurarea incidenței diferitelor
comportamente de tip bullying, regimul alimentar al copilului.
Datele cantitative au fost analizate prin procedee specifice statisticei descriptive sau
inferențiale.

Capitolul 5. Percep ția de”bullying” și implica ția aspectului dentar

Întrebați dacă au auzit de termenul „bullying”, 4 6% dintre copii răspund afirmativ,
în timp ce 54 % spun că nu au auzit / nu cunosc termenul (figura 1) . Dintre cei care afirmă
că au auzit, 35% au făcut acest lucru pe internet, 10% în situatii reale (figura 2).
Referindu -se la ce înțeleg prin bullying, majoritatea celor care au auzit de termen,
spun că este o formă de agresiune, fizică sau verbală (25%), de batjocură sau umilire (14%)
sau de h ărțuire (13%).

Figura 1. Gradul de cunoaștere al termenului de „bullying”

NU, 54%
DA, 46%
46%Ai auzit pana acum de cuvantul”bullying”?
NU
DA

Figura 2. Surse al e termenului de „bullying”

Raportat la genul respondenților, observăm că 5 6% dintre fete afirmă că au auzit de
bullying, comparativ cu 44% dintre băieți (figura 3 ). Diferența este semnificativă statistic,
(c2 (1) = 4.98, p < .05).

Figura 3. Gradul de cunoaștere al termenului de „bullying”, raportat la genul
respondenților

Termenul este mai cunoscut în mediul urban, 57 % dintre copii care locuiesc în orașe 0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0% 35.0% 40.0%din revistede la scoalade la parintidin situatii realede pe internet
SuteDaca da,unde ai auzit?
procente cumulate
Fete
56%Baieti
44%Ai auzit de termenul ”bullying”?
Fete Baieti

sau municipii au raspuns afirmativ la întrebarea dacă au auzit de cuvântul „bullying”,
comparativ cu 43% dintre respondenții din rural (figura 4 ). De asemenea, diferența este
semnificativă statistic, (c2 (1) = 5.30, p < .05).

Figura 4. Distribuția resp ondenților in funcție de zona de proveniență

Totodată, notorietatea termenului este mai ridicată în rândul elevilor de liceu ( 63%)
comparativ cu cei de gimnaziu (37%) (c2 (1) = 39.53, p < .01) (figura 5 ).

Figura 5. Distribuția respondenților in funcție de nivelul educațional
Copii care locuiesc in
orase sau municipii
57%Copii din mediul
rural
43%Ai auzit de termenul ”bullying”?
Copii care locuiesc in orase sau municipii Copii din mediul rural
elevii de liceu
63%elevii de gimnaziu
37%Ai auzit de termenul ”bullying”?
elevii de liceu elevii de gimnaziu

Comportamentele de tip bullying au fost măsurate pornind de la dou ă dimensiuni,
respectiv autor al acțiunii (agresor) și țintă a acțiunii (victimă) pe fiecare dintre acestea fiind
măsurate diferite acțiuni asociate bullying -ului, precum: excluderea sau amenințarea cu
excluderea din grup, amenințarea cu violență fizică, umilirea, distrugerea bunurilor, violență
fizică.
Pentru a simplifica analiza ulterioară a datelor, răspunsurile au fost recodificate, în termeni
de absența s au prezența unei acțiuni sau comportament.
Astfel, variantele de răspuns „foarte des / des”, „foarte rar,rar”, „c âteodata”au fost
interpretate ca și comportamente de tip bullying dar „niciodată” ca lipsa unui astfel de act.
Analiza diferențială a datelor urmărește această abordare, în cazul tuturor celor dou ă
dimensiuni descrise mai sus: agresor, victimă.

Comportamente de tip bullying în care copilul are rolul de agresor

Tabelul 1. Procente din totalul copiilor care afirmă ca au fost autori al acțiunii.

Cât de des ți se întâmplă următoarele situații?
Comportamente pe care tu le ai fata de copiii cu probleme dentare
Foarte
des/des Câteodata Foarte
rar/rar Niciodat ă
Să spui altor copii s ă nu se joace cu un anumit
copil 6% 5,1% 19% 68%
Să interzici unui alt copil s ă participe la
activităț ile grupului din care face ți parte 3,9% 2,9% 16,3% 74,9%
Să umilesti/s ă faci de rusine un alt copil 4,1% 3,1% 14,1% 76,2%
Să amenin ți că lovești sau ba ți un alt copil 3,5% 2,6% 15,4% 69%
Să bați alți copii 2,1% 2,4% 11% 81,5%
Să rănesti usor al ți copii,sa ciupe ști/mu ști etc 4,5% 4,1% 20% 66,1%
Să răspândești zvonuri despre al ți copii 2,3% 3,3% 19,1% 72%
Să împingi sau sa imbrancesti al ți copii 2,1% 3,2% 17,5% 71,5%

În ceea ce privește excluderea unui alt copil din grup, observăm că între 19 și 30 de procente
dintre respondenți spun că au inițiat o astfel de acțiune, frecvența acesteia fiind descrisă în
tabelul 1.
Analizând datele din perspectiva genului, mediului și ciclului de studiu urmat de
respondenți, în cazul comportamentelor descrise mai sus, putem observa că:

• „Să spui altor copiii să nu se joace cu un anumit copil.”
-este mai probabil ca băieții să facă acest lucru, diferența din perspectiva genului este
semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este scăzută, c2 (1) = 26. 00, p < .01, Φ = .1 5,
p < .0 1;
-o nu există diferențe semnificative statistic analizând datele din perspectiva mediului de
proveniență, atât copiii din mediul urban, cât și cei din rural afirmând că fac acest lucru într –
o măsură similară;

• „Să interzici unui alt copil să participe la activitățile grupului din care faceți parte.”
-este mai probabil ca băieții să interzică unui alt copil să participe la activitățile grupului,
diferența din perspectiva genului este semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este
scăzută, c2 (1) = 34.47, p < .01, Φ = .17 p < .01;
-nu există diferențe semnificative statistic analizând datele din perspectiva mediului de
proveniență, atât copiii din mediul urban, cât și cei din rural afirmând că fac acest lucru într –
o măsură similară;
– liceenii af irmă într -o măsură semnificativ mai ridicată că au exclus din grup un alt copil,
comparativ cu elevii de gimnaziu, intensitatea asocierii fiind scăzută, c2 (1) = 6.5, p < .05,
Φ = .08, p < .05.

Totodată, abuzul fizic ușor asupra copilului, în familia de p roveniență (urecheat sau lovit
ușor cu palma) este asociat semnificativ cu comportamente de tip bullying. Astfel, copiii
care afirmă că au fost loviți cu palma sau urecheați de părinți spun într -o măsură mai mare
că:
• au spus altor copii să nu se mai joa ce cu un anumit copil, c2 (1) = 25, p < .01, Φ = .15, p <
.01;
• au interzis unui alt copil să participe la activită țile grupului din care fac parte, c2 (1) =
22.10, p < .01, Φ = .14, p < .01

La nivelul întregului eșantion, 2 0% dintre copii au afirmat că s -a întâmplat să amenințe cu
lovirea un alt copil, 19% că au umilit pe cineva și 25% că au răspândit zvonuri despre un alt
copil. Datele privind frecvența acestor acțiuni sunt disponibile în tabelul 1.
Analizând datele din per spectiva genului, mediului și ciclului de studiu urmat de acestia , în
cazul comportamentelor ce vizează umilirea sau amenințarea cu violență fizică, observăm
că:

• „Să ameninți că lovești sau bați un alt copil.”
-este mai probabil ca băieții să amenințe c u bătaia un alt copil, diferența din perspectiva
genului este semnificativă statistic.c2 (1) = 45.27, p < .01, Φ = .21, p < .01;
-nu există diferențe semnificative statistic din perspectiva mediului social
-liceenii afirmă într -o măsură semnificativ mai r idicată că au amenințat că lovesc sau bat un
alt copil, comparativ cu elevii de gimnaziu, intensitatea asocierii fiind scăzută, c2 (1) =
28.23, p < .01, Φ = .16, p < .01.
• „Să umilești / să faci de rușine un alt copil.”
-o este mai probabil ca băieții sa afirme că au umilit sau au făcut de rușine un alt copil,
diferența din perspectiva genului este semnificativă statistic c2 (1) = 19.53, p < .01, Φ = .14,
p < .01;
-nu există diferențe semnificative statistic din perspectiva mediului social.
-liceenii af irmă într -o măsură semnificativ mai ridicată că au umilit sau au făcut de rușine
un alt copil, comparativ cu elevii de gimnaziu,c2 (1) = 30.16, p < .01, Φ = .18, p < .01.

„Să răspândești zvonuri cu privire la alți copii.”
– este mai probabil ca fetele sa afirme că au răspândit zvonuri despre alt copil, diferența din
perspectiva genului este semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este scăzută, c2 (1)
= 10.14, p < .01, Φ = .10, p < .01;
-nu există diferențe semnificative statistic din perspecti va mediului de rezidență;
– nu există diferențe semnificative statistic din perspectiva ciclului de studii

Analiza datelor din perspectiva diferitelor tipuri de abuz cu care copi lul se poate întâlni în
mediul de f amilie, în calitatea de victimă, pune acce nt pe asocierea dintre acestea și statului
de agresor pe care un copil îl poate avea într -un comportament de tip bullying.
Astfel, copii care spun că, în ultimul an, au fost făcuți de rușine de părinții lor în fața altor
copii, afirmă într -un procent mai ridicat că au umilit, la rândul lor, alți copii, c2 (1) = 43.73,
p < .01, Φ = .20, p < .01, sau că au amenințat un alt copil, c2 (1) = 41.71, p < .01, Φ = .19, p
< .01.

Analizând datele din perspectiva genului, mediului și ciclului de studiu urmat de subiecti, în
cazul comportamentelor implică violență fizică, observăm că:

• „Să distrugi lucrurile unui alt copil dacă te -au supărat pe el.”

– este mai probabil ca băieții afirme că distrus lucrurile unui alt copil, diferența din
perspectiva genului este semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este scăzută, c2 (1)
= 16.27, p < .01, Φ = .12, p < .01;
– nu remarcăm diferențe semnificative statistic analizând datele din perspectiva mediului de
provenință, altfel spus este la fel de probabil că un copil din mediul urban sau unul din rural
să distrugă lucrurile altcuiva;
-liceenii afirmă într -o măsură semnificativ mai ridicată că au distrus lucrurile altui copil,
comparativ cu elevii de gimnaziu, intensitatea asocierii fiind scăzută, c2 (1) = 18.87, p < .01,
Φ = .10, p < .01.

• „Să împingi sau să îmbrâncești alți copii.”
= este mai probabil ca băieții să afirme că au îmbrâncit un alt copil, diferența din perspectiva
genului este semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este scăzută, c2 (1) = 60.15, p <
.01, Φ = .24, p < .01;
– nu există diferențe semnificative statistic pornind de la mediul de rezidență;
– liceenii afirmă într -o măsură sem nificativ mai ridicată că au împins sau îmbrâncit un alt
copil, comparativ cu elevii de gimnaziu, intensitatea asocierii fiind scăzută, c2 (1) = 8.58, p
< .01, Φ = .09, p < .01;

• „Să rănești ușor alți copii prin comportamente fizice (să lovești ușor, să ciupești, să muști
etc.).”
-este mai probabil ca băieții afirme că au rănit ușor un alt copil, diferența din perspectiva
genului este semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este scăzută, c2 (1) = 8.50, p <
.01, Φ = .09, p < .01;
– nu există diferențe semnificative statistic pornind de la mediul de rezidență;
-liceenii afirmă într -o măsură semnificativ mai ridicată că au rănit ușor un alt copil,
comparati v cu elevii de gimnaziu , c2 (1) = 24.54, p < .01, Φ = .15, p < .01;

„Să bați alți copii. ”
• este mai probabil ca băieții să afirme că au bătut un alt copil, diferența din perspectiva
genului este semnificativă statistic iar intensitatea asocierii este scăzută, c2 (1) = 62.35, p <
.01, Φ = .24, p < .01;
– nu există diferențe semnificative stat istic pornind de la mediul de rezidență;
-liceenii afirmă într -o măsură semnificativ mai ridicată că au bătut un alt copil, comparativ

cu elevii de gimnaziu, intensitatea asocierii fiind scăzută, c2 (1) = 7.76, p < .01, Φ = .09, p
< .01;

Concluzionând, putem afirma că respondenții de gen masculin afirmă într -o măsură
semnificativ mai ridicată că sunt agresori în toate comportamentele de tip bullying măsurate,
la fel și elevii de liceu.

Tabelul 2. Procente din totalul copiilor care afirmă ca au fost vict ime ale acțiunii

Cât de des ți se întâmplă următoarele situații?
Comportamente pe care alți copii le au față de tine,daca ai sau ai avut probleme cu dintii
Foarte
des/des Câteodat ă Foarte
rar/rar Niciodat ă
Să ceară un copil altui copil să nu să
joace / vorbească cu tine. 8% 7% 23% 55%
Să îți interzică un alt copil să participi la
activitățile unui grup. 5% 3,1% 12% 63%
Să te amenințe alt copil că te lovește sau
te bate 5% 4,1% 13,5% 66%
Să răspândească zvonuri despre tine un
alt copil 4,5% 4% 15% 60%
Să te împingă sau să te îmbrâncească un
alt copil 2,1% 2,5% 16% 80%
Să te bată un alt copil. 5,2% 4,8% 22% 67%
Să te umilească sau să te facă de rușine
un alt copil. 5,5 % 4% 21% 73%
Să te rănească ușor un alt copil (să te
lovească ușor , să te ciupească, să te
muște etc.) 2% 3% 18% 70%

În cazul în care copilul afirmă că a fost victimă a acestui tip de bullying, comparativ cu
situația în care el spune că este inițiator al acțiunii (agresor),remarcam ca procentele din tabel
sunt mai ridicate.
30% dintre copiii care au răspuns la chestionare au afirmat că s -a întâmplat ca alți copii să îi
amenințe că îi lovesc sau îi bat, 26% că au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali
iar 37% că au fost răspândite zvonuri despre ei.
Analiz ând statistic datele din tabel,se observa ca în cazul comportamentelor în care copiii
afirmă că au fost victima unei acțiuni asociate bullying -ului,urmatoarele aspecte:

• „Să ceară un copil altui cop il să nu să joace / vorbească cu tine.”
-este mai probabil ca băieții să afirme că au fost victima unui astfel de comportament
– atât copiii din mediul u rban, cât și cei din rural spun că cineva a cerut unui alt copil să nu
vorbească cu ei într -o măsură similară;
S-a observat ca adolescentii care afirmă că au fost urecheați sau loviți ușor în mod frecvent
de către părinți, spun într -o măsură semnificativ mai ridicată că au fost excluși din grup de
un alt copil.

35% dintre copiii care au răspuns la chesti onare au afirmat că s -a întâmplat ca alți copii să îi
amenințe că îi lovesc sau îi bat, 24% că au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupuri iar 40%
că au fost răspândite zvonuri despre ei.
Analizând datele din perspectiva genului, mediului și ciclului de studiu urmat, putem
sublinia:
• „Să te amenințe alt copil că te lovește sau te bate.”
– este mai probabil ca băieții să afirme că au fost într -o situație în care au fost amenințati că
vor fi bătuți,
-nu există diferențe semnificative statistic analiz ând datele din perspectiva mediului de
proveniență;
-nu există diferențe semnificative statistic analizând datele pornind de la ciclul de studii pe
care îl urmează copii.
• „Să te umilească sau să te facă de rușine un alt copil.”
-este mai probabil ca at at fetele cat si băieții să afirme că au fost într -o situație în care au fost
umiliți in mod similar fara a exista diferente semnificative intre acestia statistic vorbind.
• „Să răspândească zvonuri despre tine un alt copil.”
– nu există diferențe semnifi cative statistic pornind de la variabila gen;
– nu există diferențe semnificative analizând datele din perspectiva mediului de proveniență;
-liceenii afirmă într -o măsură mult mai ridicată că au fost răspândite zvonuri despre ei,
comparativ cu elevii de gimnaziu .
În concluzie,observam ca băieții afirmă într -o măsură mai ridicată că sunt victime în
majoritatea comp ortamentelor de tip bullying,decat in cazul fetelor.
Referindu -ne la statusul de agresor exist ă aceleași diferențe în cazul elevilor de liceu, precum
si în cazul cel or de victimă ,iar asocierile sunt mult mai puține, fiind caracteristice mai ales
bullying -ului care implică umilire.

Opiniile p ărinților privind copiii implica ți în comportamentele de tip bullying a fost m ăsurat
pornind de la ipote zele:
1.copilul lor este agresor
2.copilul apare în ipostaza de victim ă.
De asemenea,spre deosebire de chestionarul adresat copiilor,in variantele de raspuns pentru
părinți apare ”nu știu”,în loc de ”foarte rar,rar”pentru a m ăsura cu exactitate gradul de interes
și atentie acordat copiilor acestora.Chestionarele au fost acordate p ărinților din ambele
categorii sociale.
În cazul ambelor ipoteze au fost m ăsurate acțiuni asociate bullying -ului,precum:violen ța
fizică,excluderea din grup,umilirea,distrugerea bunurilor,amenin țare.
Părinții au fost întreba ți dac ă copilul lor a întâmpinat astfel de comportamente din partea
celor din jur,dar și dac ă acesta ar putea fii autorul lor. În mod evident,ambele date reflect ă,în
ambele cazuri,grad ul de cunoa ștere,interes,acordat copilului.
Variantele de r ăspuns ”foarte des/des”,”c âteodat ă/rar”au fost asociate ca și comportamente
de tip bullying,iar ”niciodata ă”și”nu știu” ca lipsa unui astfel de act.
Analiza urmare ște abordarea statusului de agresor și victim ă.
Referitor la cazul în care copilul apare în ipostaza de agresor, într-un comportament de tip
bullying,aproximativ 40% dintre cei chestionati au ales variantele de raspuns ”nu știu”și
”câteodat ă”,iar un procent de peste medie ”niciodat ă”,15% ca ar putea împinge sau îmbrânci
alți copii.
Tabelul 3. Opiniile p ărinților privind copiii imp licați în comportamentele de tip bullying
Copilul dvs. AR PUTEA AVEA față de alți copii de vârste apropiate următoarele
comportamente?
Să umilească alți colegi Foarte
Des /
Des Câteodat ă/rar Nu
stiu Niciodat ă
Să răspândească zvonuri și minciuni cu
privire la alți copii. 2,1% 7% 3% 53%
Să amenințe că îi lovește sau bate pe
colegi. 2,8% 8,2% 20% 60%
Să împingă sau să îmbrâncească alți
colegi. 1,5% 9% 30% 54,5%
Să spună altora să nu se joace sau să nu
fie prieteni cu un anumit coleg 1,2% 5,2% 20% 61%
Să rănească ușor alți colegi prin
comportamente fizice (să lovească ușor,
să ciupească, să muște etc.). 1,1% 4% 9,5% 70%
Să bată alți colegi 1,2% 4,4% 10% 59%

Din tabel reiese clar faptul c ă exist ă un procent destul de ridicat privind r ăspunsul ”nu știu”și
”niciodat ă”,observ ându-se astfel existen ța unui num ăr suficient de p ărinți care nu au la
cuno ștință acțiunile copiilor,iar situa ția în care p ărinții iau în considerare posibilitatea ca
copilul lor s ă aibe rolul de agresor,este regasit ă într-un procent mai ridicat la cei din mediul
rural.Ace știa afirm ă,într- o măsură ridicat ă că este posibil ca fiul/fiica lor saă bată alți copii
sau s ă utilizeze porecle asupra copiilor cu malocluzii.Interesant este c ă cei mai multi
respondenti cu provenienț a din ambele medii sociale, într-un procent similar de egalitate,nu
au copii ce sufer ă de vreo malocluzie

În ceea ce prive ște situațiile în care copilul lor ar putea fi victimă, cei mai mulți dintre părinți
avand copii ce au suferit de o malocluzie (53%) afirmă că se poate întâmpla ca acesta să fie
împins sau îmbrâncit de colegi iar 45% consideră că ar putea fi lovit ușor.
În cazul celor care au raspuns cu ”nu”intreb ării ” în prezent,copilul dv se confrunt ă cu vreo
problem ă dento -maxilar ă care necesit ă tratament la un specialist ortodont?”,s -a înregistrat
un procent mai mic (10%) că se poate întampla ca acesta sa sufere vreo agresiune la scoal ă.

Rezultate
În concluzie,p ărinții copiilor f ără malocluzii sau alte anomalii dentare au un procent
mult mai sc ăzut privind riscul comportamentului de tip bullying din partea
colegilor.Respondentii at ât din mediul rural c ât si urban au înregistrat un procent sc ăzut
similar de risc în a fii victime.
Comparând răspunsurile oferite de părinți cu cele ale copiilor, observăm diferențe
semnificative între incidența diferitelor situații de bullying. Spre exemplu, 1 0% dintre copii
afirmă că au um ilit un alt copil,12%ca au r ăspândit zvonuri despre al ții copii cu probleme
dentare . Pe de altă parte, 2 0%dintre copii cu malocluzie spun ca au fost f ăcuți de ru șine ,22%
că au fost împinși sau îmbrânciți de alți copii, iar 1 5% că au fost bătuți. Aceste diferențe pot
fi explicate atât prin caracterul dezirabil pe care un astfel de răspuns îl poate avea, dar mai
ales prin necunoașterea de către părinți a acestor situații, în care copii lor sunt victime sau
agresori.

Capitolul 6. Evaluarea durerii în legătură cu starea emoțională a copiilor cu
malocluzii.Obiceiuri le vicioase ale copilului ș i atitudinea p ărinț ilor

Recunoașterea importanței factorilor psihologici în modelarea interacțiunilor umane
și abordarea acestei probleme prin corespondența complexă stabilită între medicul dentist
pacient -pediatru și pediatru (ortodont) este deosebit de utilă în practica dentară pediatrică.
Pentru a înțelege dezvo ltarea psihologică a copilului, ar trebui să ia în considerare o
"existență în de venire", având în vedere et apele specifice ale copilăriei;
Copilul nu trebuie comparat cu modelul adult și nu trebuie considerat și tratat ca un "adult
mai mic”. Prin urmare, copilul trebuie abordat prin schimbările care apar treptat pe tot
parcursul dezvol tării sale, sub influența factorilor externi și intrinseci.

Acest capitol are ca scop evaluarea relației dintre durerea emoțională și starea emoțională la
copiii cu malocluzii. Copii intre 6 -11 ani au raspuns chestionarului prezent în Anexa
1,relev ând elemente care au eviden țiat amploarea și capacitatea reflec ției mintale a copilului
în ceea ce prive ște rela ția cu medicul dentist.
Deoarece raspunsurile pot alerta medicul despre problemele poten țiale de
comportament, întrebarile s -au axat pe diferite aspe cte,dup ă cum urmeaz ă:dentistul și factorii
de impact pozitivi sau negativi care au cauzat teama copilul ui în cabinetul stomatologic(de
exemplu:injec ția anestezicului/acului,zgomotul turbinelor dentare,mirosurile în cabinetul
stomatologic),toate acestea av ând scopul de a testa și teama p ărinților,dar și necesitatea
tratamentului ortodontic din perspectiva copiilor.
Ultimele aspecte au fost analizate în relaț ie cu opinia medicului pediatru.
Concluziile analizei r ăspunsurilor a relevat faptul c ă cei mici pot fi învățați să monitorizeze
comportamentul în cabinetul stomatologic și, în același timp, să înțeleagă avantajele pe care
anumite manevre le pot aduce, chiar dacă s -au petrecut unele experiențe plăcute în trecut.
Abordarea terapeutică pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului dento -maxilar al copilului
și o psiho -estetică adecvată nu poate fi încheiată cu succes decât dacă pacientul este văzut în
complexitatea personalității sale, cum ar fi prefigurarea în viața viitoare a adultului.

La întrebarea ” Când mergi la medicul dentist,de ce i ți este cel mai tare fric ă?”,58%dintre
copii cu domiciliul în mediul rural au ales toate cele trei variante de raspuns,respectiv ca le
e frica de injectii,ace,de mirosul din cabinet dar în special de zgomotul turbinelor.
Din mediul urban s -au remarca t un procent relativ mai sc ăzut,40% bif ând varianta ce
prive ște un procent de 23% frica de ace,9% zgomotul de turbine, și doar 10% au bifat mirosu l
din c abinet .(figura 6 ).

În grupul de studiu, am identificat un număr mic de subiecți care nu au avut nevoie de
tratament ortodontic (14,38%).
Rezultatele chestionarului din Anexa1 și examinarea acestuia au arătat că majoritatea
copiilor au probleme cu igiena orală. Explicația este cunoașterea slabă a tehnicii corecte și a
mijloacelor suplimentare de igienă orală și a rolului acestora. Ca urmare, majoritatea copiilor
prezintă plăci d entare și tartru destul de abundente pentru vârsta lor. O mulțime suferă de
carii dentare extinse, în special molari, sunt uneori reziduuri radiculare. De asemenea, sunt
prezentate în număr mare malpozițiile dentare, malocluzie, dintre care mulți rămân net ratați
din cauza cunoștințelor slabe despre aceste anomalii.
Studiul a arătat că este o mare nevoie de educarea copiilor cu privire la prevenire, igienă și
boli.

Figura 6. Factori ce determin ă frica de medicul dentist
injectii
58%ace
23%mirosul din cabinet
10%zgomotul turbinelor
9%Cand mergi la medicul dentist,de ce iți este cel mai tare frică?
injectii ace mirosul din cabinet zgomotul turbinelor

Astfel, întrebarea comun ă din che stionar ”De cate ori te speli pe dinti?”, responden ții au bifat :
-Mediu rural: într-un procent de 35% o dat ă pe zi,10% de dou ă ori pe zi,5,1%de trei ori pe
zi iar varianta ”nu prea m ă spal”ob ținând un procent de 54%
-Mediul urban:55% o dat ă pe zi,20%de dou ă ori pe zi,8,1%de trei ori pe zi iar varianta ”nu
prea m ă spăl”,ob ținând un procent de 30%

Atât cei care întampin ă probleme dento -maxilare c ât și cei care au declarat c ă nu,au raspuns
la întrebarea” C ând te ui ți în oglind ă,îți plac din țisorii tai?”bif ând într-un procent de :
-45% varianta ”nu prea,am c âteva prob leme care trebuiesc rezolvate”,
-4,1%varianta ”nu.merg des la dentist”
-1,3%varianta ”nu știu”
-35%varianta ”nu.sunt str âmbi ș i colegii r âd de mine”

În ceea ce prive ște obiceiurile vicioase ale copiilor,p ărinții au fost întreba ți ”Considera ți că
suptul degetului la bebelu și poate avea și cauze emo ționale?”,iar r ăspunsurile acestora
figureaz ă în procente dup ă cum urmeaz ă:
-63% au ales varianta de raspuns ”nu,este doar un obicei vicios,care pe termen lung poate
dauna denti ției copilului”
-7% varianta ” da,cu c ât părinții vor satisface mai bine necesita țile primare și afective ale
copilului, cu at ât mai repede va renun ța la suptul degetului”
-30% varianta ” nu de țin informa țiile necesare pt a raspunde la aceast ă întrebare”

Aceste variabile sesizeaz ă diferen țe de procentaj semnificative,demonstr ând că doar 7%
dintre p ărinți din ambele medii sociale consider ă că exist ă o legatur ă între suptul degetului
la bebelu și și emo țiile acestora,prin urmare nu se pune accent sau subiectul este tratat la nivel
superficial de c ătre părinți.Nevoia de aten ție,protec ție sunt primare pentru un bebelu ș.Acesta
învată să descopere lumea practic cu degetul î n gur ă.În momentul în care obiceiul vicios nu
este sto pat și continu ă pe termen lung,este clar c ă exist ă nevoi suprimate,c ă subiectul
prezint ă simptome de anxietate etc. Procentul de 30% recunosc c ă nu de țin informa țiile
necesare pentru a r ăspunde la aceast ă întrebare,dovedind astfel gradul sc ăzut de cuno ștințe
pe care le au p ărinții privind acest subiect (figura 7) .

Figura 7. Factori ce determină suptul degetului

Rezultate

În urma variantelor alese de responden ți se remarc ă un procent sc ăzut de p ărinți care acord ă
atenție nevoilor emo ționale ale copiilor acestora,45% au explicat problemele cotidiene și
financiare,iar în ceea ce prive ște situaț ia din mediul rural,un procent semnificativ de p ărinți
și copii nu pun c a prioritate s ănătatea oro -dentar ă.

nu
63% da
7%nu stiu
30%Considerati că suptul degetului la bebeluși poate avea și
cauze emoționale?
nu da nu stiu

Capitolul 7.Asocierea dintre factorii alimentari și malocluzia

În ceea ce prive ște alimenta ția,au fost f ăcute experimente pe animale cărora li s -au
prescris o diet ă alimentar ă de consisten ță moale și o diet ă de consisten ță opus ă.În ambele
cazuri s -au obs ervat diferen țe în cre șterea și dezvoltarea arcadei mandibulare și maxilare.
Un studiu realizat de Ciochon și col.(1997) a constatat că, atunci când porcii au fost hrăniți
cu o dietă moale, dezvoltarea maxilarului a fost mai puțin proeminentă comparativ cu porcii
ce au avut o dieta normala. Această subdezvoltare a fost văzută atât în lățimea arcului, cât și
în lungimea arcului. Lățimea arcului a fost măsurată ca distanța în milimetri între cuspidul
meziobucal al primului molar permanent.
Lungimea arcului a fost măsurată ca distanța de la punctul inter -incizal până la o linie
orizontală trasată între cuspidurile distobucale ale primilor molari permanenți. Studiul a fost
realizat prin cre șterea a opt porci de dimensiune mic ă rasa Yucatan timp de opt luni,patru pe
diete dure și alte patru pe diete echilibrate echivalente.
După opt luni,acestea au fost sacrificate și au fost colectate date ocluzale / osteometrice.
Controlând alte posibile etiologii ale malocluziei (carii, parodontita, uzura, cauze genetice,
modul respirator și uzura interproximală), rezultatele au susținut ideea conform c ăreia
consistenta dietetică e ste asociata cu malocluzia,în special cu maxilarul ingust.
Forța de masticare s -a dovedit a afe cta complexul maxilo -mandibular fiind un factor în
determinarea ocluzi ei. Cu forța de o cluzie, patru dintre cele cinci m ușchii de masticare
contribuie la modelarea maxilarului inferior, a complexului articular temporomadibular,
proces ul coronoid și lățime a maxilară. Studii anter ioare au arătat ca r elația dintre lățimea
maxilară și lungimea ma ndibulară ca forță de masticare crește. (Katsaros, 2001)
În schimb, rezultatele cu m odele animale au arătat că prin i nducerea unei diete moi, apare o
îngustare a arcului maxilar (Yamamoto, 1996).
În ceea ce prive ște analiza chestionarului,la afirma ția ”În prezent,copilul dv mananca mai
multă”,45% dintre p ărinții din mediul rural au r ăspuns varianta ” carne, nuci,alimente de
consistență tare”,34% supe,paste,alimete de consisten ță moale si doar 23% au afirmat c ă
îmbin ă ambele categorii de alimente.
Comparativ,cei din mediul rural au av ut un procent de 45,1% pt varianta supe,paste,alimente

de consisten ță moale,38% pentru carne și alimente de consisten ță tare,28% c ă îmbin ă ambele
tipuri.
De asemenea,cei care au avut un procent ridicat privind alimentele de consisten ță tare,au
bifat ca au un copil ce sufer ă de o anomalie dentar ă.
Astfel la întrebarea ” În prezent,copilul dv se confrunt ă cu vreo problem ă dento -maxilar ă care
necesita ă tratament la un specialist ortodont?”,s -a raportat un procent de 24%de copii care
au avut sau înca sunt sub tratament ortodontic.
Gradul de interes c ât și nivelul de alimentație corectă a fost m ăsurat ă în func ție de
întrebarea
”Cât de des m ănâncă copilul dv fructe și legume? ”,răspunsurile variind astfel:
Părinții din mediul rural au r ăspuns varianta”foarte des” în proportie de 54%,”nu știu
exact,nu îl urmaresc mereu” 28% comparativ cu p ărinții din mediul urban care au bifat
”nu prea des,prefer ă dulciurile ”în proporț ie de 56,2% si ” nu știu exact,nu îl urm ăresc
mereu ”în propor ție aproximativ si milar ă de doar 29,2%.
Ambele cazuri reflect ă timpul sc ăzut petrecut cu cei mici,cauzele probabile fiind condi țiile
grele de via ță și munc ă,contextul familial,etc.
Din perspectiva copilului,la întrebarea ” C ât de des m ănânci dulciuri,bei sucuri
acidulate?” au existat diferen țe majore de procentaj privind copii din mediul urban,care au
bifat ”foarte des” și”des” în proportie de 65,2%,comparativ cu cei din mediul rural,care au
răspuns 34,5% ”rar” ,”foarte rar” 12%,”foarte de s”9,4% ș i ”des”5%.
Rezultate

Factori alimentari au un rol major în relați e cu malocluzia,pe termen lung.
Analiz ând întreb ările chestionarului din Anexa 1,rezultatul lucrării afirm ă că atât în mediul
rural c ât și în cel urban probabilitatea interesului privind alimenta ția sănătoasă și corect ă este
relativ redus ă.

Capitolul 8. Concluzii generale

1.Exist ă o rela ție între malocluzie și fenomenul de ”bullying” – cu c ât problema
adolescentului este mai sever ă cu at ât exist ă riscul ca acesta sa fie supus feno menului de
”bullying” în școală.
2.Unele alimente, considerate sănătoase, pot avea efecte nocive asupra dinților copiilor, iar
modul în care sunt consumate este un alt factor de risc pentru dinți.Rolul p ărinților este unul
decisiv.
3.Gradul de interes și atitudine al părinților din mediul rural privind problemele dentare ale
copilului difer ă de cel al p ărinților din mediul urban, în Romania.
4. Există o rela ție între factorii psiho -sociali și anomaliile dento -maxilare .