Programul de studii masterale EXEGEZĂ BIBLICĂ [629062]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Programul de studii masterale EXEGEZĂ BIBLICĂ
TEZĂ DE DISERTAȚIE
Gnosticismul reflectat în scrierile de la
Nag Hamadi și actualitatea lui în societatea
modernă
Îndrumător științific,
Pr. Prof. Univ. Dr. Adrian Niculcea
Masterand: [anonimizat], 2018
1

CUPRINS
CUPRINS…………………………………………………………………………………………………………………… 2
Definiție…………………………………………………………………………………………………………………….. 4
Originea……………………………………………………………………………………………………………………. 23
O privire de ansamblu asupra învățăturii gnostice ………………………………………………………….. 32
Doctrine……………………………………………………………………………………………………………………. 34
Practici rituale…………………………………………………………………………………………………………… 42
Școli gnostice……………………………………………………………………………………………………………. 44
Literatura gnostică …………………………………………………………………………………………………….. 49
Scriitori care au combătut gnosticismul………………………………………………………………………… 53
Cosmosul gnostic – viziunea despre lume …………………………………………………………………….. 57
Divinitatea gnostică …………………………………………………………………………………………………… 58
Ființa umană în gnosticism …………………………………………………………………………………………. 59
Mântuirea în gnosticism ……………………………………………………………………………………………… 59
Morala gnostică…………………………………………………………………………………………………………. 60
Destinul……………………………………………………………………………………………………………………. 60
Nag Hamadi……………………………………………………………………………………………………………… 61
Istoria descoperirii codexurilor ………………………………………………………………………………… 61
Primul codex…………………………………………………………………………………………………………….. 62
Rugăciunea Sfântului Pavel …………………………………………………………………………………….. 63
Apocrifa lui Iacob………………………………………………………………………………………………….. 63
Evanghelia Adevărului ……………………………………………………………………………………………. 63
Tratatul Tripartit…………………………………………………………………………………………………….. 63
Al 2-lea codex…………………………………………………………………………………………………………… 63
Apocrifa lui Ioan: Cartea secretă ……………………………………………………………………………… 64
Evanghelia lui Toma ………………………………………………………………………………………………. 64
Evanghelia lui Filip ………………………………………………………………………………………………… 64
Ipostazele Arhonților ………………………………………………………………………………………………. 65
Despre Originea Lumii …………………………………………………………………………………………… 65
Evanghelia lui Toma Contestatarul ………………………………………………………………………….. 65
Al treilea codex…………………………………………………………………………………………………………. 65
Evanghelia Egiptenilor ……………………………………………………………………………………………. 65
Epistola lui Eugnostos …………………………………………………………………………………………….. 65
Înțelepciunea lui Iisus Hristos ………………………………………………………………………………….. 66
Dialogurile Mântuitorului……………………………………………………………………………………….. 66
Cel de-al patrulea codex ……………………………………………………………………………………………… 66
Cel de-al cincilea codex ……………………………………………………………………………………………… 66
Apocalipsa lui Pavel (varianta coptă) ……………………………………………………………………….. 66
Prima apocalipsă a lui Iacob ……………………………………………………………………………………. 66
A doua Apocalipsă lui Iacob ……………………………………………………………………………………. 67
Al șaselea codex………………………………………………………………………………………………………… 67
Faptele lui Petru și ale celor 12 apostoli ……………………………………………………………………. 67
Tunetul și Intelectul Perfect …………………………………………………………………………………….. 68
Plato – Republica…………………………………………………………………………………………………… 68
Cel de-al șaptelea codex ……………………………………………………………………………………………… 68
Parafraza lui Shem …………………………………………………………………………………………………. 68
Al doilea tratat al Marelui Seth ………………………………………………………………………………… 68
Apocalipsa lui Petru (gnostică) ………………………………………………………………………………… 68
Învățăturile lui Silvan ……………………………………………………………………………………………… 69
Cele 3 stele ale lui Seth …………………………………………………………………………………………… 69
2

Cel de-al optulea codex ………………………………………………………………………………………………. 69
Zostrian………………………………………………………………………………………………………………… 69
Epistola lui Petru către Filip ……………………………………………………………………………………. 69
Cel de-al nouălea codex ……………………………………………………………………………………………… 69
Melhisedec……………………………………………………………………………………………………………. 70
Înțelepciunea lui Norea …………………………………………………………………………………………… 70
Al zecelea codex……………………………………………………………………………………………………….. 70
Marsanes………………………………………………………………………………………………………………. 70
Cel de-al unsprezecelea codex …………………………………………………………………………………….. 70
Tălmăcirile lui Valentinus ……………………………………………………………………………………….. 70
Allogenes……………………………………………………………………………………………………………… 71
Cel de-a doisprezecelea codex …………………………………………………………………………………….. 71
Spusele lui Sextus………………………………………………………………………………………………….. 71
Al treisprezecelea, (nu este chiar un codex) ………………………………………………………………….. 71
Trimorphic Protennoia ……………………………………………………………………………………………. 71
Cabala – gnosticismul ebraic ………………………………………………………………………………………. 73
Ermetismul – o formă de gnosticism ……………………………………………………………………………. 93
Hermes Trismegistul ………………………………………………………………………………………………. 93
Molitfe contra duhurilor gnostice, posibil r ăspuns al Bisericii la gnosticism …………………….102
Concluzie……………………………………………………………………………………………………………….. 112
Bibliografie electronică …………………………………………………………………………………………….. 113
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………….. 117
DECLARAȚIE……………………………………………………………………………………………………….. 122
3

Defini ie ț
Etimologie
Termenul provine din grecescul γν σιςῶ gnōsis, cunoaștere,1 însemnând a ști, a
cunoaște, cunoaștere.2 Este așadar un termen derivat de la gr. gnosis, „ cunoaștere". D-l Toth3
remarcă faptul că și Plutarh a folosit acest termen4 cu sensul utilizat în gnosticism, de
asemenea îl găsim și în Evanghelia după Ioan , ca realizare eshatologică, dar gnosticii extind
noțiunea la nivel soteriologic și ontologic. Termenul acesta îl găsim și la Filon5 și în Corpusul
Hermetic.6 Cunoașterea mistică este considerată o reflexie a cunoașterii metafizice, care a
început în tărâmul divin, devine un element mediat din lumea divină în universul material,
mediatorul fiind intelectul.7 Termenul gnosticism s-a derivat din adjectivul grecesc gnostikos.8
El descria la început Școala lui Valentinus.9
S-au întâmpinat dificultăți legate de definirea în sens larg a termenului, deoarece dintr-
un anumit punct de vedere noțiunea „gnosticism" ajunge să aibă un înțeles foarte vag, încât
aproape că își pierde caracterul specific. Ajunge astfel, la un moment dat, să reprezinte cel
mai mic numitor comun al gândirii elenistice , sau un sistem de gândire în care dualismul de
un fel sau altul este o caracteristică proeminentă.10 D-l Edward Moore, de exemplu, definește
termenul gnosticism plecând de la grecescul gnôsis cu semnificația cunoaștere, înlăuntru,
interior și înțelege o religie organizată care a dispărut, o mișcare filozofică care a înflorit în
primul și al doilea secol d. Hr.11 Originea termenului este așadar unanim acceptată ca
provenind din termenul grecesc.
Cuvântul gnoză se referă la o cunoaștere bazată pe o experiență personală sau pe o
percepție personală. Într-un context religios, gnoza este cunoaștere mistică sau esoterică,
bazată pe experierea directă a divinului. În marea majoritate a sistemelor gnostice, pentru
mântuire este de ajuns această cunoaștere a divinității. Este vorba despre o cunoaștere
interioară, comparabilă cu cea încurajată de Plotin în neo-platonism și diferă de doctrina
creștină veche ortodoxă. Sensul uzual al termenului gnostic în textele grecești clasice este
învățat sau intelectual, la fel cu cel utilizat de Platon, în opoziție cu practic. În perioada
elenistică, termenul a început să fie asociat cu misterele greco-romane, devenind sinonim cu
termenul grecesc mysterion. Adjectivul nu este utilizat în Noul Testament, dar Clement din
Alexandria vorbește de învățați/gnostici creștini în termeni elogioși. Utilizarea noțiunii de
gnostic a fost legată de erezie de către Irineu. Unii cercetători consideră că Irineu folosește
termenul gnostic uneori doar pentru a desemna intelectuali, în timp ce atunci când vorbește
despre secta intelectualilor se referă explicit la o sectă religioasă. Termenul gnosticism nu
1 În sanscrită – gnana.2 Vezi Toth, Anton, Evanghelii gnostice, Ed. Herald, București, 2015, p. 8.3 Vezi Toth, Anton, Evanghelii gnostice, Ed. Herald, București, 2015, p. 8.4Vezi Plutarh, De Iside et Osiride , 352A. sau vezi http://penelope.uchicago.edu
/Thayer/E/Roman/Texts/Plutarch/Moralia/Isis_and_Osiris*/A.html , accesat la data 15.07.2017, sau
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A2008.01.0239 , accesat la aceeași dată.5 Vezi Philon, Quod deus sit immutablis , 143, în Toth, Anton, Evanghelii gnostice, Ed. Herald, București, 2015 ,
p. 8; vezi și Philon, d'Alexandrie, De gigantibus. Quod Deus sit immutabilis , Collection Œuvres de Philon
d'Alexandrie, Cerf, 1976, ISBN: 9782204037228.6Peri noeseos kai aistheseos , 4,3; Kleis, 9,9, vezi și Trismegistos, Hermes, Corpus Hermeticum, Traducător:
alexandru anghel, dan dumbraveanu, Ed. Herald, București, 2016, sau
http://www.hermetics.org/pdf/corpushermetica.pdf , https://hermetic.com/texts/hermetica/index ,
https://www.amazon.com/Corpus-Hermeticum-Hermes-Trismegistus/ dp/8562022101#reader_8562022101 ,
accesate la data 15.07.2017.7 Vezi Toth, Anton, Evanghelii gnostice, Ed. Herald, București, 2015, p. 9.8 Greek γνωστικός, learned, intellectual.9 Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Gnosticism, accesat la data 06.07.2017.10 Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html , accesat la data 06.07.2017.11 Vezi http://www.iep.utm.edu/gnostic/ , accesat la data 06.07.2017.
4

apare în sursele antice. El a fost menționat prima dată de Henry More în sec. al 17-lea, într-un
comentariu la cele șapte scrisori ale scrierii Cartea Revelației, unde a folosit termenul
gnosticism pentru a indica erezia din Thyatira.12
Există scriitori, spune d-l Stephan A. Hoeller,13 care fac o distincție între gnoză și
gnosticism iar aceste distincții sunt și de ajutor și încurcă în același timp, deoarece gnoza este
o experiență care nu se bazează pe concepte sau precepte, ci pe sensibilitatea inimii. Pe de altă
parte, gnosticismul este o viziune asupra lumii, bazată pe experiența gnozei. Astfel, în unele
limbi, cuvântul gnoză desemnează atât experiență, cât și viziunea asupra vieții.14 Într-un
anumit sens, nu există gnoză fără gnosticism, pentru că experiența gnozei cheamă inevitabil o
filozofie sau un fel de a vedea lumea. Experiența este esențială, se bazează pe o anumită trăire
a gnozei. Trăirea și concepția asupra lumii sunt legate.
D-l Culianu scria,15 într-o publicație europeană, referitor la aspecte contemporane ale
gnosticismului, că a existat un timp când credea că gnosticismul era un fenomen bine definit
care aparținea istoriei religioase din antichitatea târzie, fiind în același timp de acord cu ideea
unor prelungiri ale gnozei sau cu generări spontane de vederi gnostice în timpuri diferite, care
pot apărea din nou, oricând. A constatat apoi naivitatea acestor presupuneri, ajungând la
concluzii de tipul: autorii catolici sunt gnostici, neoplatonicii de asemenea, reforma a fost
gnostică, comunismul a fost gnostic, nazismul a fost gnostic, liberalismul, existențialismul și
psihoanaliza sunt de asemenea gnostice, biologia modernă e gnostică, de asemenea Blake,
Yeats, Kafka. Știința este gnostică, superstiția este gnostica… Hegel este gnostic, Marx la fel,
toate lucrările și opusurile lor sunt gnostice.
Aceeași idee este exprimată și de Serge Hutin,16 când afirmă că de aproximativ trei
decenii există tendința de a atribui denumirea de gnostic altor curente:
alchimiei;
cabalei iudaice;
curentelor gnostice exterioare creștinismului17;
ismaelismului și ereziilor musulmane derivate: doctrine ezoterice moderne.
Definirea gnosticismului este așadar o chestiune în dezbatere în mediul academic.
Dificultatea de a defini gnosticismul nu e de dată recentă. D-l Stepfan A. Hoeller remarca
această dificultate18 și își începe observația referitoare la acest subiect cu anul 1910, când a
fost publicată lucrarea The Coming Apostasy , a d-lui D.M. Panton, caracterizat ca fiind un
apărător al ortodoxiei îngrijorat de o posibilă reînviere a gnosticismului. În această lucrare,
autorul descoperă o revenire a gnosticismului sub forma teosofiei, a științei creștine, unele
forme de spiritualism și a așa numitei Teologii Noi, introdusă de scriitorii germani, făcând
aluzie în special la Adolf von Harnack cu a lui biografie a lui Marcion, care a iscat niște
controverse la vremea ei. Unii cripto-gnostici obișnuiau să-și ascundă convingerile, de
exemplu: Emanuel Swedenborg, William Blake, George Fox și Elias Hicks. Cei din sec. XX
nu se mai sinchiseau să se ascundă, ci se declarau franc și cu entuziasm gnostici. Panton avea
avantajul că deținea o înțelegere clară a ceea ce însemna gnosticism, spre deosebire de autorii
multor lucrări din ziua de astăzi. Astăzi, înțelegerea noastră nu mai este așa de clară,
concluzionează Hoeller.
În Europa, gnoză și gnosticism sunt termeni aproape sinonimi. Au existat propuneri ca
termenul gnoză să semnifice o stare de conștiință, iar termenul gnosticism sistemul gnostic,
dar această idee nu a prins. În literatura europeană persistă noțiunea clasică de gnosticism a lui
12 Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Gnosticism, accesat la data 06.07.2017.13 Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm , accesat la data 06.07.2017.14 Nu în limba engleză.15 Vezi http://www.gnosis.org/whatisgnostic.htm , accesat la data 06.07.2017.16 Vezi http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/gnoza-si-gnosticism/gnosticii.html , accesat la data
07.07.2017.17 Cum ar fi mandeismul și ermetismul.18 Vezi http://www.gnosis.org/whatisgnostic.htm, accesat la data 06.07.2017.
5

Valentinus, Basilides și cei contemporani cu ei, de exemplu în scrierile cercetătorilor Gilles
Quispel, Kurt Rudolph, și Giovanni Filoramo. D-l Robert McLachlan a făcut o propunere de
utilizare diferită a termenilor, dar care în Europa nu a fost încununată de succes. Termenul,
fiind folosit cu sensuri atât de multiple și cu sensuri contradictorii, și-a pierdut înțelesul
originar. n disperare de cauză, d-l Charles Coulombe a scris într-o publicație catolică despre Ȋ
termenul gnosticism că se aseamănă cu cel de protestantism, care și-a pierdut și el
semnificația în mare măsură. În acest caz, este nevoie de o evaluare a scriitorului protestant,
pentru a putea fi încadrat dacă este calvinist, lutheran, anabaptist etc. La fel se întâmplă și cu
cel gnostic.19
Dacă proveniența termenului nu ridică probleme deosebite, semnificația lui reprezintă
una dintre cele mai controversate dileme. Putem să împărțim în două principalele școli de
gândire:20
una, reprezentată de teologi conservatori,21 – aceștia sprijină o definire îngustă22;
alta, reprezentată în principal de teologi germani,23 care sprijină o definire lărgită24.
Există dificultăți și în legătură cu definirea îngustă a gnosticismului. Părinții Bisericii nu
sunt unanimi în încercările lor de a defini elementul comun. Unele grupuri din Biserica
primară25 s-au auto-numit gnostici. Irineu a spus că există tot atâtea sisteme de mântuire câți
învățători ai acestor doctrine mistice26sunt. Grupurile religioase din secolul 1 și al 2-lea au
avut suficient de multe elemente comune încât să ne permită să ne formăm o idee despre
crezul gnostic fundamental.
În general, este acceptată ipoteza conform căreia gnosticismul se referă la diferite
mișcări religioase sincretice, constând în sisteme de credințe variate, unite de învățătura
conform căreia oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, care a fost creată de
un Dumnezeu imperfect, numit Demiurgul. Acesta este identificat în cele mai multe cazuri cu
Dumnezeul lui Avraam.27 Termenul gnosticism a fost aplicat la început unui grup de învățături
eretice condamnate de Părinții Bisericii din primele secole creștine. Apoi, din secolul al 20-
lea, el a fost aplicat în sens mai larg oricărei forme de crez religios care pune accentul pe vreo
formă de dualism, care posedă sau nu o cunoaștere secretă. De exemplu, unii cercetatori s-au
referit la zoroastrism, mandaeism, la scrierile ermetice sau la sulurile de la Marea Moartă ca
fiind gnostice.28
D-l Serge Hutin29 sintetizează opinia unei majorități a istoricilor, conform căreia
gnosticismul este un monument de fantezii extravagante, de incoerențe, de mituri ciudate, de
fantasmagorii lipsite de orice interes filosofic, și care, până la urmă, nu constituie mai mult
decât o ramură în mod special degenerată de un tulburător sincretism religios al secolelor
unu și doi ale erei noastre . Dar, la fel ca mulți alții, se raportează la vechii scriitori bisericești
Epifanie și Irineu, atunci când face o listă a curentelor sau sectelor gnostice: fibioiții,
estratioții, nazarenienii, valentinienii, ptolemeii, marcocienii, ofiții, cainiții, sethienii, arhonții,
zaheii, borboriții, barbeliții, carpocrațienii, cerintienii, simonienii, mendrienii, saturnilienii,
basilidienii, nicolaiții, cerdonienii, marcionienii, adepții lui Apellianos, encratiții, adamiții,
melchisediții, etc. Speculațiile gnostice sunt extrem de diverse astfel că poate ar fi mai indicat
să vorbim despre gnosticismuri decât despre gnosticism, spune Serge Hutin. Remarcă totuși
19 Vezi http://www.gnosis.org/whatisgnostic.htm , accesat la data 06.07.2017.20 Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html , accesat la data 06.07.2017.21 În special britanici, cum este R. McL, Wilson.22 Adică limitează termenul la ereziile creștine din secolul al 2-lea.23 Cum sunt R. Bultmann și K. Rudolf.24 Adică include și alte grupuri cu o concepție similar.25 De ex. valentinienii, naassenii.26 Vezi Adv. Haer., 1.21.1.27 Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism , accesat la data 06.07.2017.28 Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html, accesat la data 06.07.2017.29 Vezi http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/gnoza-si-gnosticism/gnosticii.html , accesat la data
07.07.2017.
6

că există ceva comun, indefinibil, denumit aer de familie care unește curentele/sectele.
Istoricii moderni au plasat conceptul de gnoză în afara creștinismului.
D-l George Petrovai, într-un articol în ziarul Națiunea30, atunci când face o recenzie a
cărții Ereziile evului mediu creștin , de Gh. Vlăduțescu, carte apărută în anul 1974 la Editura
Enciclopedică Română, își pune aceeși întrebare, ce este gnosticismul? Dar nu răspunde la
întrebare, ci intră în mitologia gnostică:
lumea fost creată dintr-o greșeală a Sophiei31
Creatorul lumii materiale, al lui Adam și al Evei, este Ialdabaôth, numit în altă parte
Iahve sabaôth, prim arhonte sau arhigenitor, adică Zămislitorul, numit de asemenea
Fiul Înțelepciunii; el este caracterizat ca fiind o divinitate răutăcioasă, imperfectă și
orgolioasă, care se gole ște de forța spiritului când suflă suflare de viață asupra lui
Adam și a Evei, are pretenția să se considere deasupra tuturor, persistă în blasfemie.32
D-l Welburn33 definește gnosticismul ca un fenomen spiritual al secolelor creștinismului
originar. Preluându-l pe Rudolf Steiner, îi caracterizează pe gnostici ca fiind urmașii vechilor
inițiați, care au păstrat vechile obiceiuri ale Misteriilor până în timpuri recente. Ei sunt34
cealaltă fațetă a unui proces de întâlnire dintre iudaism și conștiința orientală, prima fațetă
fiind esenienii. Această ipoteză se susține cu manuscrisele de la Qumran, combinate cu cele
de la Nag Hamadi: e posibil ca descoperirile de la Nag Hamadi să ne fi dat de fapt o relatare
istorică necunoscută despre o astfel de sciziune majoră, care s-a petrecut atunci când o
comunitate s-a dezbinat, o jumătate fiind eseniană și cealaltă gnostică,… Relatarea
neînțelegerii dintre ei se găsește într-o carte numită Cartea Sfântă a Marelui Spirit nevăzut.35
Enciclopedia Catolic ă definește gnosticismul ca pe o doctrină a salvării prin cunoaștere.36
Această definiție se bazează pe etimologia cuvântului gnoză, care înseamnă „ cunoaștere”, –
gnostikos se traduce aproximativ prin „ bun de cunoscut” – dar scoate in relief doar o parte a
gândirii gnostice, este adevărat, cea mai predominantă. Spre deosebire de gnosticism,
iudaismul și creștinismul și aproape toate sistemele păgâne susțin că sufletului îi este mult mai
potrivită o minte obedientă, o voință care ascultă de Puterea Supremă, scrie în această
enciclopedie. După părerea noastră, cele două opinii nu sunt în contradicție, ci se completează
reciproc. Mintea și voința trebuie educate prin credință și prin muncă în creștinism sau
iudaism. În gnosticism, salvarea sufletului depinde aproape în exclusivitate de posesia unei
cunoașteri intuitive a tainelor universului și a unor formule magice, care duc la gnoză.
Gnostici erau oamenii care știau. Iar această cunoștință a lor îi situa într-o clasă superioară, al
cărei viitor și prezent era complet diferit de cel al marii mase a populației, care nu cunoștea,
nu era în posesia gnozei mântuitoare. Definiția completă și istorică a gnosticismului, așa cum
apare ea în Enciclopedia Catolică, este:37
Gnosticismul este o denumire dată pentru un număr mare de secte panteist-idealistice cu
o plajă de variație foarte mare, care au apărut și s-au dezvoltat încă dinainte de era creștină
până în sec. al 5-lea și care împrumutând texte și principii din religiile principale
contemporane cu ele, în special, din creștinism, considerau materia o deteriorare a spiritului,
universul în totalitatea lui o corupere a divinității și propovăduia mântuirea sau sfârșitul
30 Vezi http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/01/14/despre-iudeo-crestini-gnostici-si-esenieni/ , accesat la data
07.07.2017.31 Cea despre care Solomon afirmă în Pildele sale că este înainte de-a fi cerurile și pământul.32 Deși a fost avertizat de Zoe, o dată cu „Greșești, Saklas!” (Saklas=idiotule), a doua oară cu „Greșești,
Samaël!” (Samaël=zeu orb, respectiv Sammaël=zeul orbilor).33Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic, 2014, p. 103.34Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic, 2014, p. 106.35Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic inițieri, 2014, p. 106, 107.36Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 10.07.2017.37Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 10.07.2017.
7

ființelor prin depășirea materiei grosiere și întoarcerea la Spiritul-Părinte. Această
depășire/întoarcere la Spiritul-Părinte a fost începută și facilitată de apariția unui Mântuitor
trimis de Dumnezeu .
Oricât de nesatisfăcătoare ar fi această definiție, cu greu se poate da alta, datorită
obscurității, multiplicității, confuziei sistemelor gnostice, se spune în Enciclopedie și se
continuă, spunând că mulți cercetători consideră că a da o definiție nu se poate, este o pierdere
de timp.
D-l Culianu caracterizează gnosticismul ca pe o hidră cu o mie de capete38, care a cauzat
tulburări profunde în rândul primilor apologeți creștini. Orice definiție înseamnă găsirea unor
invarianți care să permită catalogarea unui text ca fiind gnostic sau nu. Culianu face apel la d-l
Hans Jonas, unul dintre savanții care au încercat să definească gnosticismul prin invarianți;
astfel că gnosticismul apare ca o religie caracterizată prin dualism anticosmic și antisomatic,
printr-o geneză transcendentală atât a lumii cât și a omului, consubstanțialitatea pneumatică a
omului și a transcendentului; Culianu remarcă faptul că toate trăsăturile prezente în
gnosticism le regăsim și în neoplatonism, cu excepția anticosmismului. El distinge trei tipuri
de texte:
texte din etapa primitivă – creatorii lumii și cosmosul nu sunt răi în esență
texte din etapa acută – anticosmism predominant, creatorul lumii este demonizat
texte din etapa moderată – se fac eforturi de a împăca contrariile, distanța dintre
gnosticism și platonism se micșorează foarte mult, diferența este făcută de mituri.
Culianu găsește gnosticismul ca pe o mișcare științifică ce critică la extrem paradigma
majoritară, deci aparține contraculturii. El propune o nouă atitudine referitoare la inteligența
ecosistemică și la principiul antropic ; este, de asemenea, foarte preocupat de liberul arbitru,
personifică puterile astrale și caută și dă noi soluții pentru a ieși dintr-o fatalitate inexorabilă .
Gnosticismul propune un fel de inversare de valori și semne prezente în epocă. El se luptă din
greu cu ideea de predeterminare a destinului uman, devenind un apărător feroce al
individualității umane.
Dualismul cosmologic radical, practicat de unii gnostici, afirmă că:39
lumea creată, adică lumea materială, este rea
lumea materială este total separată și în opoziție cu lumea spiritului;
Dumnezeul suprem locuiește într-o splendoare intangibilă în lumea spirituală:
Pleroma;
El nu are niciun contact cu lumea materiei;
materia a fost creația unei ființe inferioare, denumită Demiurgul;
Demiurgul are ajutoare: arhonții;
arhonții au ținut omenirea prizonieră în existența materială și au blocat calea sufletelor
individuale care au încercat să se înalțe după moarte în lumea spirituală
posibilitatea intrării în lumea spirituală nu era accesibilă oricui;
numai aceia care posedau o scânteie divină (pneuma) puteau spera să evadeze din
existența lor corporală;
posedarea unei asemenea scântei nu garanta în mod automat o astfel de evadare,
deoarece aceștia trebuiau să primească iluminarea unei cunoașteri (gnosis) mai înainte
de a putea deveni conștienți de propria lor stare spirituală:40
Părinții Bisericii descriu această iluminare ca pe o lucrare a unui izbăvitor divin, care se
coboară din lumea spirituală deghizat, identificat adesea cu Iisus Hristos al creștinilor.
Gnosticul, așa cum este descris de Părinți, consideră că mântuirea înseamnă:
38Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 73-77.39Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html, accesat la data 06.07.2017.40Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html, accesat la data 06.07.2017: „… libertatea nu
provine numai din spălare, ci cunoscând cine suntem și ce am devenit, unde am fost sau unde am fost plasați,
încotro ne grăbim, de la ce am fost izbăviți, ce este nașterea și ce este renașterea ” (Exc. Theod. 78. 2).
8

a fi conștient de existența acestei scântei divine a sa și apoi, a evada prin moarte din
lumea materială în cea spirituală.41
Putem distinge cateva trăsăturile principale ale gnosticismului:42
Conceptul de Divinitate: suprem, îndepărtat, monadic43
Conceptul de emanații: alte entități divine, aspecte ale lui Dumnezeu;44
căderea omului – omul apare ca fiind parte din ultimele fundații interioare ale
Divinității însuși, căderea nu e un caz parțial sau complet al factorului uman;
„Sophia”45 – importanța sa este centrală;
Dumnezeul Creator este distinct,46
Demiurgul creează un grup de co-actori numiți „ arhonți”47,
Lumea este defectă sau o producție cu „ erori”48. Este un simulacru inferior al unui
nivel mai înalt de realitate sau conștiință.49 Mai este percepută ca fiind rea și
contractată, o închisoare intenționată pentru locuitorii săi;
dramă cosmologico-mitologică complexă: un element divin „ cade” în lumea materială
și se stabilește printre anumite ființe umane; de aici, se poate întoarce înapoi în
tărâmul divin printr-un proces de „ trezire”;
salvarea individului înseamnă o refacere concomitentă a naturii divine;
ridicarea pocăinței individului la nivelul de eveniment cosmic semnificativ;
cunoașterea este un factor central în procesul de refacere, ea este de un anumit tip,
obținut prin intermediul unui salvator: Hristos, Seth sau Sophia.
Demiurgul poate fi descris ca o încorporare a răului, sau în alte instanțe la fel de imperfect și
binevoitor atât cât permite insuficiența lui. Acest Demiurg există alături de altă Ființă
Supremă, îndepărtată și incognoscibilă, ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea
inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă
prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre
sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoza; materialiștii, deși
oameni, sunt condamnați. Iisus din Nazaret este identificat de unele secte gnostice ca o
încorporare a Ființei Supreme, ce s-a încarnat pentru a aduce cunoașterea pe pământ. În
altele50, el este considerat un mšiha kdaba 51 ce a distorsionat învățăturile încredințate de Ioan
Botezătorul.
De la Sf. Irineu putem extrage câteva caracteristici generale din acuzele aduse de
acesta, în special valentinienilor:52
Pretenția că au fost eliberați de ascultarea față de demiurgul creator și față de îngerii
răi
41Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html , accesat la data 06.07.2017.42Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism , accesat la data 06.07.2017.43Aceasta este cunoscută sub diferite denumiri: ‚ Pleroma’ și ‚Bythos’ (din greacă „adânc”).44Exista emanații progresive, care sunt adeseori concepute metaforic, ca o distanțare graduală și progresivă de
Ultima Sursă, ele aduc o instabilitate în „ țesătura” Naturii divine.45Din greacă, înseamnă Înțelepciune.46Denumit demiurgos în tradiția Platonistă. Există dovezi despre concepția Demiurgului din schițele Timaios și
Republica lui Plato. În prima, Demiurgul este un creator binevoitor al Universului din materia pre-existentă, în
limitările căreia este înrobit în crearea cosmosului; în cea de-a doua, descrierea psihicului în modelul lui Socrate
poartă o puternică asemănare cu descrierea Demiurgului ca fiind în forma unui leu. În alte părți, această figură
este numită „Ialdabaoth”, „Samael” (Limba aramaică sæm a- el, `zeu orb') sau „ ʕ ʔ Saklas” (Syriac sækla, 'cel
prost'), ce uneori îl ignoră pe superiorul Dumnezeu, și alteori i se opune; astfel, în ultimele cazuri are o
corespondență malefică.47Aceștia oficiază asupra lumii materiale, în unele cazuri fiind obstacole ale sufletului.48Oricum, nu atât de bună pe cât permite constituentul său material.49Inferioritatea poate fi comparată cu inferioritatea tehnică a unei picturi, sculpturi sau alte artizanate ce sunt
reprezentări ale unor originale.50De ex. Nazarinenii și Mandeenii.51Messia fals.52Vezi Toth, Anton, Evanghelii gnostice, Ed. Herald, București, 2015, p. 11.
9

Practicile magice
Idolatria și imoralitatea
Învățături hristologice eretice
Credința că o putere inferioară sau îngerii răi au creat Universul
Respingerea Dumnezeului Vechiului Testament.
Pentru a încerca o definiție, multe cercetări despre gnosticism încearcă să stabilească
clase și subclase de texte, de exemplu au fost construite gnoze ofite sau sethiene, gnoze
masculine și feminine, cu două sau cu trei principii etc. Culianu le consideră cu o valoare de
întrebuințare minimă.53 Alții au încercat să găsească criterii de clasificare în miturile
gnosticismului, căutând arhetipuri factice, dar tendința pare a fi să se renunțe la studiul
invarianților pentru a pune accentul pe opțiunile logice conținute de mit împreună cu
contextul și personajul. S-a observat că, dacă pornește de la o sumă de reguli simple, sistemul
tinde să se reproducă la infinit, dă o infinitate de soluții prin combinări sau aranjamente și are
tendința de a elimina diferențele dintre opțiunile reale și cele logice-virtuale. Culianu
descoperă o caracteristică specifică gnosticismului: redundanța în interiorul sistemului dualist
– el operează cu două mituri dualiste, în succesiune cronologică.54
Gnosticismul este greu de definit, deoarece este un sistem de gândire care se bazează
și se dezvoltă pornind de la stări excepționale ale conștiinței și deci nu se conformează
rigidității teologice.55
D-l Kurt Rudolf56 recunoaște și el dificultatea definirii gnosticismului, dar îl numește
religia cunoașterii sau religia interiorului , deoarece gnosis din greacă se mai poate traduce și
cu interior, dar optează măcar pentru o sugestie. El refuză să vadă, la modul general, în
gnosticism o religie dualistică formată din mai multe curente și școli care au o atitudine
negativă referitoare la lume și societate și care proclamă o eliberare a omului din
constrângerile materiei și a existenței pământești printr-un interior, fie el suflet sau spirit către
o realitate supramundană a libertății și a odihnei. Constată de asemenea răspândirea acestuia
de la vestul Orientului Mijlociu – Siria, Palestina, Egipt, Asia Mică – până în centrul și estul
Asiei și în Europa. Această răspândire ne dă o imagine a rolului pe care l-a jucat în istoria
religiilor. Influențe gnostice se observă în Europa și în Orientul Apropiat în tradiții, în
teologie, în teosofie, misticism, filozofie.
Atunci când se încearcă o definire a gnosticismului, se recurge adeseori și la clasificări
împreună cu raportări față de alte sisteme, încadrări în contextul socio-cultural al epocii. D-l
Culianu face o critică a diverselor abordări, împărțită în:57
1.Vechii gnostici împreună cu Simon
2.Sincretismul
3.Căutarea originilor
4.Invarianții
5.Grupuri de opoziții
6.Clasificări interne
În ceea ce privește statutul lui Simon Magul ca primul gnostic sau primul eretic, Culianu
este sceptic, consideră sistemul lui ca fiind primitiv, opera lui, Apophasis Megale , nefiind
dualistă, non-antiiudaică, ajungând la concluzia că ereziarhul descris de creștini este diferit de
Simon. Există conform cu analiza lui Culianu patru ipoteze posibile58, toate fiind deja
53Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 73-77.54Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 76-77.55Vezi Hoeller, A. Stephan, Gnosticismul o nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului interior ,
Ed. SAECULUM I.O., București, 2016, p. 187.56Vezi Kurt, Rudolpf, GNOSIS The Nature and History of Gnosticism , tr. by Robert McLachian Wilson, Ed.
Harper Collins, San Francisco, 1984, p. 2.57Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 75-86.58Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 83 :
1.Apophasis nu descrie doctrina lui Simon,
10

exploatate de savanți. Savantul român crede că se poate lua numai o decizie arbitrară în
favoarea uneia dintre ipoteze și deci avem de a face cu un caz tipic de problemă insolubilă,
deși există în mod evident o tendință a ereziologilor creștini de a-l gnosticiza pe Simon. În
cadrul analizei acestei ipoteze, Culianu trece în revistă pozițiile și lucrările lui Irineu de Lyon,
J. M. A. Salles-Dabadie, Ipolit, Filastru, Tertulian, Karlmann Beyschlag, Gerd Ludemann,
Simone Petrement, Jarl E. Fossum, G. Widengren. Soluția propusă de Culianu este evitarea:
Este evident că, atâta vreme cât nu renunțăm la ideea de a găsi primul gnostic… vom ajunge
la Saturnin. Deoarece ipoteza autenticității informațiilor despre Saturnin nu este mai puțin
adevărată decât contrariul ei, am putea înainta către sisteme precum acela al ofiților lui
Irineu sau acela din Apocriful lui loan. În comparație cu acestea, mărturiile despre
protognostici prezintă specificul de vorbi despre divinitatea evreilor ca despre unul dintre
îngeri, fără a-i atribui puteri demiurgice deosebite. De vreme ce nu folosește la nimic s ă-i
răpim lui Simon aureola de Părinte al ereziei, e tot atât de nimerit să evităm această
problernă vădit insolubilă. Simon va fi considerat primul ereziarh atâta vreme cât nici una
dintre ipotezele privind rolul său nu va putea categoric infirmată .59
În ceea ce privește ipoteza sincretismului, d-l Culianu este tranșant: conceptul este
caduc. Miturile gnostice sunt pentru Culianu originale în totalitate și fac din gnosticism o
entitate istorică independentă, asigurându-i originalitatea. A spune că în gnosticism există
elemente iudaice, samaritene și poate iraniene, amalgamate prin sincretism sau topite prin
pseudo-morfoză, în creuzetul intelectual al Antichității târzii, înseamnă uitarea faptului că
miturile gnostice nu sunt niște structuri compozite, ci niște unități sintagmatice indisolubile
proprii numai gnosticismului și nici unui alt sistem științific, religios etc . Aceste mituri
determină existența gnosticismului ca entitate istorică independentă, garantându-i
originalitatea intrinsecă în raport cu alte entități istorice. Este deci inutil să ne folosim de
conceptul de sincretism, fie el considerat ca principiu explicativ, fie ca simplu element
euristic. Departe de a adăuga ceva la înțelegerrea fenomenului în cauză, el încurcă urmele,
făcând să se înțeleagă că gnosticismul ar fi un fel de patch work construit din piese disparate,
ceea ce, cu siguranță, nu-i adevărat .60
Atunci când se apleacă asupra originilor gnosticismului, d-l Culianu remarcă
insuficiența acestui tip de cercetare. El distinge trei etape ale cercetărilor moderne asupra
gnosticismului: prima etapă este dominată de Wilhelm Bousset din școala germană, cu
lucrarea Hauptprobleme der Gnosis .61 În această etapă originea este stabilită invariabil în
Iran, rezultatul este un lexic incomplet al gnosticismului , supus unei interpretări abuzive , o
lipsă totală a oricărei gramatici a gnozei . A doua etapă are ca început o revoluție internă în
școala germană lansată de H.H. Schaeder, care critică abordarea lui Bousset. A treia etapă este
marcată de opera lui Hans Ionas, care are meritul de a fi inițiat cercetarea invarianților. El a
căutat să definească gnosticismul și tipurile de gnosticism după invarianți. Iată ce spune la
sfârșit: Aceste trei direcții de studiu au fost continuate după descoperirea textelor de la Nag
Hammadi cu instrumente metodologice câteodată mai subtile. Trebuie de asemenea să
constatăm că formula lui Wilhelm Bousset, care este cea mai comodă pare să domine astăzi
din nou cercetările asupra gnosticismului. Sub indiferent ce pretext – studiul „motivelor“
unui text luat integral sau parțial al „contextului intelectual" în care s-ar găsi o expresie sau
un motiv etc. – regăsim de obicei același lexic lipsit de o gramatică a gnozei. Din fericire
lucrări solide incearcă însă și să contureze această gramatică a gnozei care ca și în vremea
lui Schaeder încă lipsește. Dinamica internă și spectrul de acțiune ale gnosticismului
2.Simon nu a scris Apophasis,
3.Simon nu este nici gnostic nici autorul lui Apophasism,
4.Simon s-a schimbat de la doctrina din Apophasis la gnosticism sau invers.59Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 86.60Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 77-78.61Vezu Bousset, Wilhelm, Hauptprobleme der Gnosis, Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, Gottingen, 2011.
11

formează obiectul cîtorva studii fundamentale care rup monotonia imensei bibliografii
normale încă dominată de obsesia originii unor elemente disparate .62
Analiza prin invarianți începută de Hans Ionas a fost continuată de Carsten Colpe,
H.M. Schenke, Ugo Bianchi. Culianu crede că noțiunea de mitem introdusă de Claude Levi-
Strauss prin analogie cu noțiunea de fonem mai mult încurcă, pentru că mitemul interesează
prin capacitatea lui de a stabili variante. Ugo Bianchi a introdus o nouă distincție între păcatul
antecedent pe care îl găsim în religiile dualiste, deci și în gnosticism, și păcatul originar,
specific iudaismului și creștinismului, dar această nouă idee a fost criticată de Hans Ionas.
Culianu dă o listă a trăsăturilor distinctive care servesc la definirea gnosticismului: dualism |
nondualism, anticosmic | procosmic, radical | moderat, păcat antecedent | păcat originar,
salvator salvandus | salvator salvatos etc. Această metodă are și dezavantaje: procedează prin
inferență incompletă. Într-adevăr, îndată ce un text gnostic n-ar mai fi anticosmic (ceea ce se
întîmplă adesea) ar trebui sau să fie îndepărtat, sau să se dea o explicație (sociologică) a
ceea ce-l constituie ca excepție sau să se reconsidere în întregime sistemul de opoziții. Se
înțelege lesne că partizanii invarianților vor opta pentru primele două soluții în timp ce
adversarii lor vor trage concluzia non-validității sistemului… Deducția bazată pe inferența
incompletă nu ajunge spre a ne convinge că sistemele gnostice ar trebui să fie toate
anticosmice, encratice, docetiste etc.. chiar dacă nu sunt. Analiza prin invarianți a marcat
desigur o etapă necesară și importantă a cercetărilor asupra gnosticismului. Dacă
funcționează perfect pentru definirea unui text individual și chiar a unei clase de texte, ea nu
este însă suficientă pentru descrierea întregului spectru de opțiuni prezente în gnosticism .63
Analiza prin pachete de opoziții se străduiește să definească spectrul sau raza de
acțiune a gnosticismului, prin opțiunile logice realizate efectiv în textele gnostice . Se
încearcă astfel să se descopere regulile de generare. Culianu ajunge la concluzia că miturile
gnostice aparțin unei categorii care se determină doar printr-un studiu comparat de istorie a
religiilor, dar și la constatarea că principiul de generare este totuși simplu: prima etapă constă
în înlocuirea unei divinități cu două.64
Metoda clasificărilor interne se ocupă să stabilească clase și subclase. S-au construit
astfel gnoze ofite, setiene, sisteme gnostice masculine sau feminine, cu două principii sau cu
trei principii etc. S-a încercat găsirea unor criterii intrinsece de clasificare. Pentru Culianu,
este evident că opțiunile reale se suprapun intotdeauna opțiunilor logice și că sistemul tinde
să elimine distanțele
dintre cele două, astfel încât, pornind de la un set de reguli relativ simple, el tinde să se
reproducă la infinit printr-o infinitate de soluții, combinări și aranjamente noi. În loc să
căutăm invarianții, va trebui deci să stabilim, pe de o parte, diferențele dintre variantele
mitului și, pe de altă parte, regulile simple care dau naștere mecanismului de generare în
totalitatea lui.65 Redundanța este o notă specifică gnosticismului în interiorul genului dualist,
el operează cu două mituri dualiste aflate în succesiune temporală, dependente unul de
celălalt, el nu operează cu un mit central.
D-l Lance Owens încearcă și el să răspundă la întrebarea ce este gnoza sau
gnosticismul.66 El constată că termenii sunt încă învăluiți în mister, deși în ultimele două
decenii ei au fost folosiți intensiv, fiind prezenți în vocabularul societății moderne. Ca și
majoritatea savanților, aderă la opinia că gnoza este un cuvânt care provine din greacă și
înseamnă cunoaștere sau actul de a cunoaște. Uneori este confundat la prima auzire cu opusul
său, agnostic, care semnifică necunoaștere. Limba greacă face diferența între cunoașterea
rațională, obținută din propoziții, și cunoașterea obținută prin experiență sau percepție, care
este deosebită. Gnoza vorbește despre aceasta din urmă, obținută prin interiorizare și
62Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 79.63Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 8164Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 82.65Vezi Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013, p. 76.66 Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 24.07.2017.
12

experiență personală. În primul secol creștin, termenul gnostic desemna un segment eterodox
al creștinătății. Printre primii creștini au fost grupuri care s-au delimitat de majoritatea
Bisericii prin afirmarea unei mărturii speciale sau a unei experiențe revelatoare a divinului.
Această experiență sau cunoaștere a scindat Biserica lui Hristos. Acești creștini aveau
convingerea că realizarea supremă a unei vieți omenești este dobândirea acestei cunoașteri și
că ea este accesibilă oricărui om.
Agnes Cunningham67 dă următoarea definiție gnosticismului: Gnosticismul a fost un
dualism filozofic religios care susținea mântuirea prin cunoștința secretă, sau gnosis.
Mișcarea a atins un punct mare de dezvoltare în timpul secolului al 2lea d. Hr. în școlile
Romane și Alexandriniene fondate de Valentius. Cărturarii au atribuit originile
gnosticismului unui număr de surse: cultul misterelor grecești; Zoroastrismul; Cabala
Iudaismului și religia egipteană. Creștinii timpurii au considerat pe Simon Magul (Fapte 8:9-
24) drept fondator al gnosticismului. Doctrina sa, precum cea a altor învățători gnostici, nu
avea nimic în comun cu cunoașterea misterelor lui Dumnezeu pe care Sfântul Pavel le-a
numit înțelepciune (1 Corinteni 2:7).
D-l Pheme Perkins68 este de părere că gnosticismul este o mișcare religioasă esoterică,
care a înflorit în timpul secolelor 2 și 3 d. Hr. și a prezentat o provocare majoră pentru
Creștinismul ortodox. Majoritatea sectelor Gnostice au profesat Creștinismul, însă crezurile
lor au deviat în mod ascuțit de cele ale majorității creștinilor din biserica primară. Termenul
Gnosticism este derivat din cuvântul grecesc gnosis ("cunoaștere revelată"). Pentru aderenții
săi, Gnosticismul a promis o cunoaștere secretă a tărâmului divin. Scântei sau semințe ale
Ființei Divine au căzut din acest tărâm transcendent în universul material, care este în
întregime rău, și au fost întemnițate în trupurile umane. Retrezite de cunoștință, elementul
divin din umanitate se poate întoarce la casa sa adecvată în tărâmul spiritual transcendent.
D-l G. L. Borchert69 consideră că anterior primei jumătăți din secolul al 20-lea
ereziologii70 timpurii precum Irineu, Tertullian, Hippolytus și Epifanius au fost sursele
noastre principale de informație privitoare la gnostici. Acești ereziologii au fost usturători în
denunțările lor ale gnosticilor, care au fost percepuți a-i duce în rătăcire pe creștini prin
manipulări de cuvinte și sucirea înțelesurilor scripturale. De un interes particular pentru
interpreții gnostici au fost povestirile din Geneza, Evanghelia după Ioan și epistolele lui
Pavel. Ei au folosit textele biblice pentru scopurile lor proprii. Într-adevăr, gnosticii precum
Heracleaon și Ptolemaeus au fost primii comentatori ai celei de-a Patra Evanghelii. Însă
Irineu aseamănă aceste interpretări cu cineva care ia aparte o imagine frumoasă a unui rege
și o regrupează într-o imagine a unei vulpi71. Ereziologiștii au privit Gnosticismul ca un
produs al combinației filozofiei grecești cu Creștinismul. De exemplu, după detalierea
ereticilor gnostici, Tertullian anunță: "Ce are de fapt a face Atena cu Ierusalimul? Ce
armonie este între Academie și Biserică? Dar între eretici și creștini? Departe cu toate
încercările de a produce un Creștinism pestriț al compunerii Stoice, Platonice și dialectice"72.
Vederea ereziologiștilor cu privire la Gnosticism a fost în general privită drept acceptabilă
chiar și la finalul secolului al 19-lea, când Adolf Harnack a definit Gnosticismul drept
"secularizarea acută a Creștinismului". D-l G. L. Borchert distinge un gnosticism iranian ,
dezvoltat în Mesopotamia și care reflectă un dualism orizontal asociat cu închinarea
Zoroastriană, condensat în forma sa Gnostică de mai târziu de Manichaeism, și un
gnosticism sirian, apărut în zona Siriei, a Palestinei și Egiptului și care reflectă un dualism
vertical mult mai complex.73
67Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.68Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.69Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm, accesat la data 11.08.2017.70Apărătorii Creștinismului împotriva ereziei.71Vezi Adversus Haereses 1.8.1.72Vezi Prescrierea Contra Ereticilor 7.73Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.
13

Doctrina fundamentală gnostică ar putea fi sintetizată astfel:74
1.Există 30 de Eoni (zei) care locuiesc în Pleroma, în afara timpului și spațiului.
2.Sofia, Zeița, a creat Demiurgul, un înger creator75 care era un tiran și, nefiind conștient
de prezența Eonilor, se credea singurul Dumnezeu. El l-a creat pe om, iar Sofia i-a dat
omului spirit.
3.Dacă fac destule fapte bune, unii oameni pot fi salvați, dar alții sunt predestinați să
meargă în iad.76
4.Gnosticii cred în spirite care sunt emanații din Sofia, acest lucru îi face predestinați
pentru a fi mântuiți. Este imposibil ca ei să-și piardă mântuirea. Nu contează dacă fac
bine sau rău. Astfel că cei mai „ perfecți” dintre ei se dedau la fapte rele și au obiceiul
de a dezonora femeile pe care le convertesc.
5.Toată materia va fi distrusă în cele din urmă, de vreme ce este rea și incapabilă de
mântuire.
6.Gnosticii vor deveni spirite și se vor căsători cu îngerii.
7.Hristos a coborât în Iisus la botezul său și l-a părăsit înainte ca Iisus să meargă
înaintea lui Pilat. Sofia nu i-a dat voie lui Hristos să sufere.77
8.Ei murmură mantre pentru a produce rezultate în natură.78
9.Sufletele se reîncarnează.
10.Cunoașterea perfectă se obține prin botez, căsătorie spirituală și ritualuri.79
11.Sofia a trimis șarpele80 în grădina Edenului, pentru a-i elibera pe Adam și Eva.
Mâncând din pom, ei au primit adevărata cunoaștere și au fost eliberați.
12.Sofia l-a salvat pe Noe din potopul trimis de Demiurgul cel rău.
13.Demiurgul a forțat-o pe Eva să aibă relații sexuale cu el de mai multe ori. În
consecință, Eva a dat naștere altor îngeri creatori răi.
14.La moarte, sufletele intră într-un stadiu intermediar, pentru a fi curățate de natura
animală înainte de a merge în Pleroma.81
Agnes Cunningham82 explică: sectele gnostice și-au expus învățăturile lor în sisteme
complexe de gândire. Caracteristica poziției lor a fost doctrina că toată realitatea materială
este rea. Una din convingerile lor centrale era că mântuirea este realizată prin eliberarea
spiritului din întemnițarea sa în materie . Explicații elaborate au fost date cu privire la felul
cum a ajuns să existe această întemnițare și felul cum avea să se realizeze eliberarea
sufletului. Dumnezeul transcendent era înlăturat din toată materia printr-o succesiune de
ființe eterne intermediare numite eoni. Eonii emanau precum cuplurile (bărbat și femeie);
seriile complete (de obicei de 30) constituiau Pleroma, plinătatea Dumnezeirii. Dincolo de
Pleroma era universul material și ființele umane care să fie salvate. În gândirea gnostică, o
sămânță divină era întemnițată în fiecare persoană . Scopul mântuirii era de a elibera
această sămânță divină de materia în care aceasta era pierdută .
Pheme Perkins83 explică și ea la rându-i: pentru a explica originea universului
material, Gnosticii au dezvoltat o mitologie complicată. De la Dumnezeul original de
necunoscut, o serie de divinități mai mici a fost generată prin emanație. Ultima dintre
acestea, Sofia, a avut o dorință de a cunoaște Ființa Supremă de necunoscut. Din această
dorință ilegitimă s-a produs un dumnezeu deformat, rău, sau demiurg, care a creat universul.
Scânteile divine care locuiesc în umanitate au căzut în acest univers sau de altfel au fost
74Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul_invataturi.htm , accesat la data 11.08.2017.75Dumnezeul Vechiului Testament.76Mântuirea prin fapte.77Adopționism.78Mantre hinduse și magia literelor Kabaliste, Gramera și emanații.79Sacramentalism.80Îngerul Mihail sau Samael.81Purgatoriu.82Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.83Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.
14

trimise de Dumnezeul suprem pentru a răscumpăra umanitatea. Gnosticii au identificat
dumnezeul rău cu Dumnezeul Vechiului Testament, pe care ei l-au interpretate ca o relatare
a eforturilor acestui dumnezeu de a menține umanitatea cufundată în ignoranță și lumea
materială, și de a pedepsi încercările sale de a dobândi cunoștința. În această lumină ei au
înțeles expulzarea lui Adam și Eva din Paradis, potopul, și distrugerea Sodomei și Gomorei .
G. L. Borchert,84 atunci când vorbește despre gnosticismul iranian, explică: lumina și
întunericul, cele două principii primare sau divinități, sunt închise într-o luptă decisivă.
Această luptă a fost poziționată prin faptul că, din moment ce lumina transcende și
strălucește dincolo de tărâmul ei, particulele de lumină au fost supuse capturii din partea
dușmanului ei gelos, întunericul. Așadar, pentru a lansa un contra-atac și a-și recaptura
particulele sale pierdute, lumina dă naștere la o serie de divinități subordonate ce sunt
emanate cu scopul de a lupta. În apărare, întunericul pune și el în mișcare o naștere
comparabilă de sub-divinități și aranjează înmormântarea particulelor de lumină într-o lume
creată. Acest tărâm cosmic devine sfera de luptă pentru protagoniști. Obiectul luptei este
câștigarea ființelor umane care poartă particulele de lumină și eliberarea lor din temnița
acestei lumi ca ele sa poată intra în sfera luminii cerești . Atunci când vorbește despre
gnosticismul sirian, Borchert face referire la școala valentiniană, la soluțiile oferite de aceasta:
dumnezeul bun (adâncimea ultimă) cu consorțiul său (tăcerea) inițiază procesul de naștere al
(sau "emană") unei serii de divinități perechi. Ultima dintre divinitățile subordonate (de
obicei desemnate drept Sofia, înțelepciune) este nefericită în privința partenerului ei și
dorește, în schimb, o relație cu adâncimea ultimă. Această dorință este neacceptabilă în
dumnezeire și Sofia este scoasă afară și exclusă din tărâmul ceresc (pleroma). În acest timp
dumnezeirea a pierdut o porțiune a naturii sale divine. Scopul, prin urmare, este de a
recupera lumina căzută. Însă Sofia este inconștientă de natura sa decăzută, și începe un
proces "demiurgic" sau de naștere care oglindește parțial procesul de "emanare" din
pleroma; în final rezultă crearea lumii. Dumnezeirea de sus (pleroma) prin mesagerul ei divin
(adesea numit Hristos sau Duhul Sfânt) îl păcălește pe Demiurg prin faptul c ă suflă în om
suflare de viață, și astfel particulele de lumină sunt trecute la un om al luminii. Strategia de
apărare a dumnezeirii de jos (tărâmul Demiurgului) constă în faptul că omul luminii este
îngropat într-un trup al morții care, sub conducerea Demiurgului, a fost format pentru
pseudo-sub-divinitățile sale, cunoscute drept „sorți” sau identificate cu tărâmul planetelor.
Povestirea Grădinii Edenului este apoi transformată așa încât pomul biblic al cunoștinței
binelui și răului devine un vehicul de cunoaștere (gnosis) stabilit de tărâmul ceresc sau
pleromatic. Însă pomul vieții devine un vehicul de robie și dependență stabilit de tărâmul
demiurgic. Mesagerul divin din pleroma îl încurajează pe om să mănânce din pomul
cunoștinței, și în aceasta, omul descoperă că Creatorul – Demiurgul este gelos85și nu este de
fapt Dumnezeul ultim ci chiar un dușman al lui Dumnezeu. Omul, ca rezultat al ajutorului
divin, ajunge astfel să cunoască mai mult decât Creatorul. În mânia sa, Creatorul îl alungă
pe om într-un trup pământesc al uitării, și tărâmul pleromatic este forțat să inițieze un proces
de trezire spiritual prin mesagerul divin. Mesagerul divin este adesea identificat cu figura
creștină a lui Isus Hristos, însă o astfel de identificare are câteva alterații foarte
semnificative. Din moment ce tărâmul divin este opus în fond creației tărâmului de jos,
trupurile în cel mai bun caz sunt parte a procesului creat și prin urmare trebuiesc doar să fie
privite ca unelte pe care divinul le poate folosi pentru propriile sale scopuri. Mesagerul divin
Hristos, „a adoptat” trupul lui Isus la un anumit moment, cum ar fi botezul, și s-a depărtat
apoi la un alt moment, cum ar fi cel dinaintea crucificării . „Isus” cel înviat sau Hristos,
este cel lipsit de restricțiile trupești, și are puterea de a-l trezi pe om din somnul său de uitare.
Această asumare a trupului lui Isus de către mesagerul divin este în general înțeleasă în
termeni de adopționism și este înrudiăt docetismului, în care Hristos doar apare a fi un om.
Gnosticii sunt într-o lume unde ei sunt persoane spirituale ( pneumatikoi) care posedă
84Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.85Adesea legat cu formele scrise greșit de Yahweh cum ar fi Yaldabaoth sau Yao .
15

particulele de lumină și care trebuiesc doar să fie treziți pentru a-și putea împlini destinele.
În lume sunt și persoane psihice ( psychikoi), care sunt cu un grad mai jos și care trebuie să
lucreze pentru mântuirea la care ar putea ajunge. Gnosticii au identificat adesea pe psihici cu
creștinii și este de înțeles de ce au iritat pe ereziologii creștini precum Irineu. A treia clasă
este compusă din persoanele materiale ( hylikoi sau sarkikoi), care nu au nici o șansă de a
moșteni vreo formă de mântuire ci sunt destinați distrugerii. Prin urmare, este evident că o
astfel de viziune asupra antropologiei este foarte predestinaționistă. Scopul lui Valentinian
era reintrarea în pleroma, care era adesea numită prin termeni precum uniune sau unitate. În
documente ca Evanghelia lui Filip, totuși, folosirea termenului camera nunilor poate sugera
un sacrament de uniune. Astfel de expresii subliniază faptul că în multe documente Gnostice
se utilizează terminologia sexuală. Pentru unii gnostici interesele sexuale ar putea coexista,
putând fi atașate unei alternative spirituale dintr-un stil de viață ascetă, relația conjugală sau
sexuală nu pare a fragmenta particulele de lumină din eul cuiva. Pentru alții, totuși, cum ar fi
urmașii lui Marcus, conștiința spirituală a fost aparent neafectată prin activitatea copulativă
din afara căsătoriei. La moarte gnosticii, care au experimentat trezirea, pierd hainele
mortalității în timp ce se înalță prin tărâmurile sorții (sau planetele). Astfel, trecând prin
purgatoriul planetelor, ei ajung în cele din urmă la limită (horos) sau graniță (uneori numită
crucea) unde, lipsiți de tot ceea ce constituie răul, ei sunt primiți în tărâmul ceresc.
Conceptul purgatoriului din tradiția Romano Catolică nu este neînrudit cu modelul de
epurare din gândirea gnostică .86
Joseph Jacobs și Ludwig Blau87 consideră gnosticismul un sistem esoteric, teologic și
filozofic, fiind una din problemele cele mai complicate și obscure din istoria religiilor. Acesta
a ieșit în evidență în primele secole ale erei noastre, Părinții Bisericii trebuind să precizeze
poziția Bisericii relativ la acesta, respectiv să-l combată. Scriitorii bisericești, fie istorici, fie
dogmatiști, i-au acordat o atenție deosebită, încercând să îi găsească originea, natura, să îl
definească. A prezentat interes pentru istoricii religiilor, ceea a dus la crearea unei bogate
literaturi pe acest subiect, cel puțin în ultimul sfert al secolului trecut. Caracteristica esențială
ar fi, după Joseph Jacobs și Ludwig Blau, sincretismul. Unii savanți au găsit originea
gnosticismului în elenism – orfism, alții în Babilon, alții în alte părți.
Concepte folosite în gnosticism88
Monada
Pleroma
Emanația
Eonul
Sofia
Demiurgul
Arhontele
Monada
În majoritatea sistemelor gnostice, Dumnezeu este referit ca Monadă, Unul.
Dumnezeu este sursa înaltă a Pleromei, regiunea luminii. Emanațiile de diferite tipuri din
Dumnezeu sunt numite eoni. Aceasta concepție a fost împrumutată de la pitagoreici, spune
Hipolit. Aceștia au numit primul lucru care a venit la existență Monada. Monada a născut
diada, care a născut numerele, care au născut punctul, apoi liniile, etc. Cosmogonia setiană –
cea mai celebră, inclusă în apocrifa Cartea Secretă a lui Ioan – descrie un Dumnezeu
86Vezi http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm , accesat la data 11.08.2017.87Vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 11.08.2017.88 Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Gnosticism , accesat la data 07.07.2017.
16

necunoscut, foarte similar cu Cel din teologia apofatică ortodoxă, dar Care nu e Creatorul
Cerului și al Pământului. Teologii ortodoxi definesc în mod uzual pe Dumnezeu printr-o serie
de afirmații: El este omniscient, omnipotent, bun cu adevărat. Dumnezeul setian transcendent
este descris prin negații : nemișcat, invizibil, intangibil, inefabil, hermafrodit etc. În Apocrifa
lui Ioan, acest Dumnezeu este bun pentru că depozitează bunătatea. După afirmațiile apofatice
se descrie modul în care acționează Dumnezeu, efectul unui asemenea Dumnezeu.
Pleroma
Conceptul Pleroma89 se referă la totalitatea puterilor lui Dumnezeu. Pleroma cerească
este centrul vieții divine, o regiune a luminii de sus – termenul nu trebuie înțeles spațial –
deasupra lumii noastre, locuită de ființe spirituale, ca de pildă eonii – ființe eterne – și uneori
de arhonți. Iisus este interpretat ca un eon intermediar Care a fost trimis din Pleroma, cu
ajutorul Căruia umanitatea poate să își refacă cunoștințele pierdute referitoare la originea ei
divină. Termenul este un concept central în cosmologia gnostică. Cuvântul pleroma este
folosit în limbajul uzual grec, în Biserica Ortodoxă Greacă cu acest sens general, deoarece
apare în Biblie, în cartea Coloseni. Există unele voci conform cărora Pavel ar fi fost gnostic –
de exemplu Elaine Pagels – care se bazează pe referiri la Coloseni unde apare termenul
pleroma. Diagrama pleromei poate fi:90
Explicații:
prima dată Punctul sau Monada, Bythus, Adâncul, Necunoscutul, Incognoscibilul
Tată; apoi
triunghiul: Bythus împreună cu prima pereche emanate, Nous/ Mintea împreună cu
Aletheia/Adevărul; apoi
pătratul, cele două perechi, tetratul sau cuaternarul cu doi masculini,
Logosul/Cuvântul și Anthroposul/ Omul, și doi feminini : Zoe/ Viața și
Eclesia/Biserica/Adunarea. Triunghiul simbolizează potențialitatea Spiritului, pătratul
simbolizează potențialitatea materiei, orizontala simbolizează potența materiei,
verticala simbolizează potența Spiritului ; apoi
pentagrama – pentadă – simbol pentru misterioșii fii ai Înțelepciunii, care împreună
cu syzygii corespunzători lor fac 10, adică decada; apoi
hexada/hexagonul – cele două triunghiuri, care împreună cu syzygii corecpunzatori
lor fac 12, adică dodecada.
Acesta este conținutul Pleromei sau Completul, Ideile din Mintea Divină, 28 în total,
deoarece Bythus sau Tatăl nu se numără, fiind rădăcina tuturor. Cele două cercuri mici din
Pleroma sunt cele două syzygy Cristos-Pneumă, adică Cristos și Duhul Sfânt. Ei sunt
emanații-după, simbolizând coborârea Spiritului, pentru a informa și a evolua materia. Cercul
Pleromei este o graniță emanată din Bythus-Punctul și se numește Hotarul, Crucea; închide
89 Grecescul πληρωμα, plenitudine.90 Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Pleroma , accesat la data 07.07.2017.
17

Plenitudinea pentru Inferioritate/Incompletitudine, închide cercul mare de cercul mic,
Nemanifestatul de Manifestat. În cercul Inferioritate (cel de jos) se află pătratul materiei
primordiale sau Haosul, emanat de Sofia, denumit Avortonul. Deasupra acestuia, se află un
triunghi, Spiritul Primordial, denumit Fructul Comun al Pleromei sau Iisus, totul sub Pleroma
apare ca o unitate. Se observă ușor simetria dintre cercul mare și cel mic, cum triunghiul și
pătratul din Inferioritate sunt proiecții/reflecții ale triunghiului respectiv ale pătratului din
Pleroma. Planul hârtiei care include și pătrunde totul simbolizează Tăcerea.
După cum spuneam la început, în general Pleroma face referire la totalitatea puterilor
divine. Termenul semnifică plenitudine, de la grecescul πληρόω, comparabil cu πλήρης, care
înseamnă plin și este utilizat în context teologic creștin și în gnosticism în general. Cuvântul a
fost folosit de Sf. Ap. Pavel în Epistola către Coloseni 2.9: Căci întru El locuiește, trupește,
toată plinătatea Dumnezeirii ; de asemenea, îl mai găsim în:
In. 1.16: Și din plinătatea Lui noi toți am luat, și har peste har .
Rom. 15.29: Și știu că, venind la voi, voi veni cu deplinătatea binecuvântării lui
Hristos.
Evr. 10.22 : Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinței, curățindu-ne
prin stropire inimile de orice cuget rău, și spălându-ne trupul în apă curată …
În gnosticism, folosirea termenului Pleroma capătă un aspect mai stereotip și mai tehnic,
deși sensul este variabil. Scriitorii gnostici fac apel la folosirea lui în scrierile Noului
Testament și mențin sensul de totalitate în contrast cu părțile constitutive; pleroma este însă
cel mai des asociată în sistemul de gândire gnostic cu filozofia greacă, semnificând o stare de
împlinire totală, completă, în contrast cu deficiența, lipsa; sau semnifică plinătatea existenței
reale în contrast cu golul, vidul și iluzia fenomenului (kenoma). Astfel, la Cerint, pleroma
desemnează plinătatea vieții divine din care Hristos cel divin a coborât peste omul Iisus la
botez și în care se întoarce. În sistemul valentinian, pleroma stă în antiteză cu esența
Dumnezeului necunoscut, cercul atributelor divine, felurile variate prin care Dumnezeu se
revelează pe Sine Însuși: totalitatea celor 30 de eoni sau emanații care provin din Dumnezeu,
dar care sunt separate ontologic de El și de Universul material. Este aproape localizată, căci se
spune despre un lucru ca fiind în, înafară, deasupra, sau sub Pleroma. Deseori, este lumea
spiritelor, lumea arhetipurilor din cerul invizibil, în contrast cu manifestările fenomenale
imperfecte ale acestei lumi în univers. Astfel, întreaga Pleromă a eonilor contribuie la Iisus cel
istoric, El arătându-se pe Pământ ca Frumusețea perfectă și ca o stea din Pleroma. În mod
similar, termenul Pleroma a fost folosit de scriitori ca echivalent la cunoașterea perfectă,
completă, desăvârșită. Iată cum descrie Sf. Irineu în cartea sa, Aflarea și respingerea falsei
cunoașteri sau Contra ereziilor :91
Dar, dacă toate aceste puncte de vedere ne conduc la disperare, ei mărturisesc că
Tatăl tuturor cuprinde toate lucrurile și că nu există nimic în afara Plenitudinii (căci e
absolut necesar să nu existe nimic altceva decât ea) și că ea circumscrie ceva mai mare decât
ea însăși. Și despre aceasta ei spun că nu au nicio cunoaștere dar nu în ceea ce privește
distanța [până la ea]. Însă în ea, în Plenitudine sau în acele lucruri care sunt conținute de
către Tatăl, este întreaga lume pe care noi o cunoaștem că a fost creată, și care a fost creată
de Demiurg sau de către îngeri. Și a fost conținută mai presus de grai, ca în centrul unui cerc
sau ca o pată pe un veșmânt. Adică în acel loc inițial, ceva de genul a ceea ce trebui să fie
Adâncul, care ține pata în propriul său sân și permite altor creatori să o creeze pe teritoriul
său, contrar voinței sale? Acest mod de a acționa aduce după sine degenerescența deplină a
Plenitudinii, din cauza acestui prim defect și acele emanații care derivă din ea și care nu au
aprobarea să creeze, își permit să creeze fie din neștiință, fie din patimă sau printr-un defect
anume al lor. Și cel care poate corecta mai dinainte un defect și l-a făcut de fapt, putea spăla
pata, putea ca mai înainte de aceasta să se îngrijească de acest fapt și putea să facă aceasta
91Vezi Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, p. 177, 178. Vezi de asemenea și
https://en.wikipedia.org/wiki/Pleroma , accesat la data 08.07.2017.
18

în primul rând, pentru că era în puterea lui. Or, dacă el a îngăduit ca acele lucruri să fie
făcute, după cum spun ei, atunci ele nu trebuiau făcute, căci făcând în acest fel, el trebuie să
facă mereu același lucru. Căci cum e posibil, ca acele lucruri să nu fie mai întîi rectificate,
pentru ca apoi să fie create? Sau cum pot oamenii să spună că ele au fost create desăvârșit,
când însăși ființele, care sunt cauzele creării lor – fie Demiurgul, fie îngerii – sunt declarate
ființe nedesăvârșite? Și, dacă, după cum spun ei, Ființa supremă, adică El, este binevoitor și,
în cele din urmă, El ar fi fost milostiv cu oamenii și le-ar fi dat lor desăvârșirea, se cuvenea,
mai întâi, să fie milostiv cu cei care sunt creatorii omului și să le confere lor, mai întâi,
desăvârșirea. În acest fel, oamenii ar fi primit aceiași parte de milă de la El, ca și cei care i-
au creat, ajungând desăvârșiți cu toții, din Cel desăvârșit. Dar pentru că Lui i-ar fi fost milă
de lucrarea acelor ființe, El se cuvenea să le fi dat cu mult mai înainte mila Sa și să nu le
permită acelora, să cadă într-o asemenea orbire îngrozitoare .
De asemenea, fiecare eon separat este numit pleroma, în contrast cu simetricul
pământesc imperfect. Astfel, putem vorbi despre pluralul plerome – pleromata. Fiecare are
pleroma sa sau dublura sa spirituală. Se exprimă deci gândiri/concepții variate despre
Dumnezeire, despre cer, rai. Această ambiguitate este specifică gnosticismului, pentru că
termenul a ieșit din sfera creștinismului. Teofilact vorbește despre Trinitate în termenii
plinătatea Dumnezeirii, dar nu cu un sens așa de tehnic precum o face Irineu.
Emana ia ț
Lumina Supremă sau Conștiința Supremă coboară printr-o serie de niveluri, gradații,
lumi sau ipostazii, devenind progresiv din ce în ce mai materială și mai întrupată. În timp, ea
se va întoarce la Unul. Din Unitatea inițială, Unul a emanat spontan mai mulți eoni, perechi,
progresiv, existențe inferioare. Cea mai de jos pereche de eoni sunt Sofia și Hristos. Eonii
împreună fac Pleroma sau plinătatea divină și nu trebuie văzuți ca identici cu Dumnezeu, dar
nici deosebiți total de divinitate, ci ca emanații divine întrupate.
Eon
În multe sisteme gnostice, eonii sunt emanații ale Dumnezeului Suprem sau ale
Monadei. Din prima ființă – de asemenea un eon – apar o serie de emanații, conform anumitor
texte gnostice, începând cu Barbelo hermafroditul, din care emană perechi successive de eoni,
de obicei perechi masculine-feminin, denumiți syzygies. Numărul acestor perechi diferă de la
text la text. Unii îi identifică ca fiind 30. Eonii, ca totalitate, constituie Pleroma, spațiul
luminii. Regiunile cele mai de jos ale Pleromei sunt cele mai apropiate de întuneric, adică de
lumea fizică. Cei mai cunoscuți eoni sunt Hristos și Sofia, ultima raportându-se la Hristos ca
fiind consoarta lui.92
92 În versiune valentiniană.
19

Sofia
În tradiția gnostică, termenul Sofia93 face referire la ultima și cea mai de jos emanație a
Divinității. În majoritatea miturilor gnostice, dar nu în toate, Sofia dă naștere Demiurgului
care creează materia. Sensu bun sau rău al materiei este dat, așadar, de sensul acțiunilor pe
care le întreprinde Sofia. Ea este numită ocazional prin echivalentul ebraic Achamoth.
Gnosticismul evreiesc cu accent pe Sofia a fost activ în jurul anului 90 d.Hr. Sofia îl produce
pe Demiurg94, numit uneori Yaldabaoth sau prin variațiuni ale acestui nume in textele
gnostice. Această creatură este concepută în afara Pleromei, în izolare; gândindu-se că este
singur, acesta creează materia și co-creatori, denumiți arhonți. Demiurgul este răspunzător de
crearea omenirii. El încarcerează în trupurile oamenilor elemente din Pleroma, furate de la
Sofia. Ca răspuns, Dumnezeu emană doi eoni salvatori, Hristos și Duhul Sfânt – Hristos se
încarnează în forma lui Iisus, pentru a fi capabil să îi învețe pe oameni cum să obțină gnoza,
pentru a se putea întoarce in Pleromă.
Demiurgul
Termenul Demiurg derivă din forma latinizată a termenului grec dēmiourgos95. Acest
personaj mai este numit Ialdabaoth, Samael, Saklas. El este ignorant, pentru că Îl ignoră pe
Dumnezeul Superior și uneori I se opune, caz în care devine malefic. Alte denumiri atribuite
sunt Ahriman, El, Satan și Yahweh. Demiurgul creează universul fizic și aspectul fizic al
umanității. În mod obișnuit, creează un grup de co-creatori, denumiți arhonți, care stăpânesc
peste realitatea materială și care se constituie în obstacole pentru sufletele care vor să urce.
Inferioritatea creației acestui Demiurg poate fi comparată cu inferioritatea unei opera de artă,
cum ar fi o pictură, o sculptură etc, față de realitatea pe care această opera de artă o
zugrăvește.
Judecățile morale asupra demiurgului variază de la grup la grup în cadrul categoriei
Gnosticism, plecând de la considerarea materiei ca fiind rea în sine, până la a fi defectă sau
bună, în măsura în care constituienții ei pasivi îngăduie.
Arhontele
În antichitatea târzie, unele variante de Gnosticism au folosit termenul arhonte pentru
a face referire la servitorii Demiurgului. În acest context, ei pot fi văzuți având rolul îngerilor
sau al demonilor din Vechiul Testament. Dacă ar fi să ne luăm după Origen, în lucrarea
Contra lui Celsum, secta Ofiților au postulat existența a 7 arhonți, începând cu Iadabaoth sau
Ialdabaoth, care a creat pe următorii 6: Iao, Sabaoth, Adonaios, Elaios, Astaphanos și Horaios.
Ialdabaoth avea capul unui leu, asemenea cu Kronos din mitraism sau cu Vedic Narasima – o
formă a lui Vișnu.
Alte noțiuni:
Sarkic Hilic Psihic
Pneumatic Kenoma Harisma
Logos Ipostasis usia
Sarkic înseamnă pământesc, ignorant, neinițiat, cel mai de jos nivel al gândirii umane,
carnal, nivelul instinctiv de gândire. Hilic înseamnă cel mai de jos tip din cele trei tipuri
umane, incapabil de a fi salvat atâta timp cât gândirea lui este în totalitate materială, incapabil
de a înțelege gnoza. Psihic înseamnă sufletesc, parțial inițiat, spirit în casă materială.
Pneumatic înseamnă spiritual, inițiat total, imaterial, suflet, scapă din închisoarea materiei
prin gnoză. Kenoma înseamnă cosmosul vizibil, manifest, mai jos de pleroma. Harisma
93 Σoφíα, din grecescul înțelepciune.94 În grecește constructor public.95 δημιουργός, literal muncitor public sau muncitor calificat.
20

înseamnă dar, energie deținută de pneumatici prin învățare orală sau efort personal. Logos
înseamnă principiu ordonator al cosmosului, personificat ca Hristos. Ipostasis înseamnă
literal care stă sub/dedesubt , realitatea interioară, emanația lui Dumnezeu, cunoscută
psihicilor. Usia înseamnă esența lui Dumnezeu, cunoscută pneumaticilor, lucru individual
specific sau ființă individual specifică.
Alte concepte folosite: Ogdoada, Decada, Duodecada. Pentru mai buna înțelegere a
acestora dăm în continuare o diagramă:96
1.Ogdoada–––2.Decada + 3.Duodecada
Ogdoada:
Proarche
+
EnnoiaNous +
AletheiaLogos
+
ZoeAnthropos
+
Ecclesia +Duodecada
Decada
Decada:
1.Bythus 1.Misis
2.Ageratus 2.Henosis
3.Authopyes 3.Hedone
4.Acinetos 4.Syncrasis
5.Monogenes 5.Macaria
Duodecada:
1.Paracletus 1.Pistis
2.Patricus 2.Elpis
3.Metricos 3.Agape
4.Ainos 4.Synesis
5.Ecclesiasticus 5.Macariotes
6.Theletos 6.Sofia–Căderea
Căderea:
Materia
Demiurgul 1.Hebdomada
2.Emanații
3.Kosmocratorul
Concepte necesare studiului :
Trickster
Trickster înseamnă șarlatan sau coțcar. El poate fi o figură populară și iubită, uneori
echivocă; d-l Culianu identifică prezența acestuia în miturile și legendele populare ale
indienilor nord-americani, dar și în alte religii, afirmând că tricksterul prezent în gnosticism
este un caz mai complicat.97 În gnosticism avem de fapt doi tricksteri, unul feminin – Sofia
sau Akamot – și unul masculin – Demiurgul ignorant și arogant.
Tricksterul poate fi
Om-de exemplu la triburile sioux sau ponca ;
96 Vezi Toth, Anton, Evanghelii gnostice, Ed. Herald, București, 2015, p. 12.97 Vezi Culianu, Ioan Petru, Cult, magie, erezii, Ed. Polirom, 2016, p. 151,152.
21

Animal – de exemplu corb, nurcă, coiot, iepure, la triburile de amerindieni.
Mai este cunoscut ca un creator secund, este deseori responsabil de înrăutățirea condiției
umane, poate să ajute omul, este un personaj deștept, poate trage ponoasele, alteori este
infantil, vanitos, rebel sau prost. Tricksterul reprezintă însușiri umane primitive. El explică
apariția răului în lume. El strică lumea, o face imperfectă, pe om îl aduce într-o stare de
nefericire și îl face muritor. Miturile care conțin un trickster sunt dualiste, deoarece el este
secund și se opune celui superior, căruia îi încurcă planurile.
22

Originea
La întrebarea asupra originii gnosticismului, cercetătorii nu au ajuns la o concluzie
unanim acceptată.98 Dacă ar fi să dăm crezare Părinților Bisericii, el apare ca o distorsionare a
creștinismului. Această idee a fost abandonată aproape în unanimitate, deoarece nu
corespunde dovezilor existente. Este foarte dificil să stabilim cu exactitate originea gândirii
gnostice, deși este relativ ușor de recunoscut cum un concept gnostic are afinități cu concepte
din alte religii. Dintre părerile care s-au impus, unii cred că gnosticismul a fost oarecum
asociat cu iudaismul,99 alții observă asemănările dintre gnosticism și dualismul întâlnit în
scrierile filozofilor greci.100 O altă origine a gnosticismului a fost căutată în religia iraniană,
dovezile fiind neconcludente și în cazul acesta.101
Se pare că, cel puțin momentan, este imposibil să stabilim cu certitudine originea
gnosticismului. Putem lua în considerare și ipoteza conform căreia să nu fi avut o singură
origine, deoarece gândirea gnostică este extrem de sincretistă, iar credincioșii ei au fost
predispuși întotdeauna să folosească idei religioase din diferite surse, în măsura în care
serveau propriile lor interese sau scopuri.102
D-l Scott Elliot aderă și el la convingerea că originea gnosticismului nu este încă
unanim acceptată de către cercetători, fiind încă în dezbatere.103 Pentru d-l Scott Elliot,
gnosticismul are conexiuni cu iudaismul sau cu aspecte ale lui, cu tradițiile iraniene/persane și
cele din zoroastrism, cu tradițiile grecești. În primul secol d.Hr., găsim gnosticism important
în Siria și Palestina, dar în secolul următor centrul de greutate s-a mutat la Alexandria și
Roma. n mod tradițional, descrierea gnosticismului începe cu literatura patristică și cu Ȋ
eresiologii Irineu, Hipolit, Epifaniu etc., care l-au stigmatizat ca fiind erezie. Aceștia au scris
împotriva gnosticismului și au încercat să traseze granițele care demarcă adevărata credință de
cea falsă. D-l Edward Moore afirmă, de asemenea104, că originea exactă a acestei școli de
gândire nu poate fi urmărită în timp, deși este posibil să se descopere influențe sau surse
mergând înapoi până în sec. II și chiar sec. I d.Hr., în tratatele Corpus Hermeticum, scrierile
apocaliptice iudaice, în filozofia platonică, în scripturile evreiești.
Înainte, gnosticismul era considerat majoritar o corupție a Creștinismului, dar acum
este clar, spun alți scriitori, că urme ale sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole
înainte de Era Creștină.105 Gnosticismul se pare că a fost interzis încă din primul secol, astfel
l-a precedat pe Iisus Hristos. Gnosticismul a fost o erezie dualistică, a credinței iudaice, alături
de Gnosticismul Mediteranean și de cel al Orientului Mijlociu, înainte și după secolele al
doilea și al treilea. A fost, de asemenea, o erezie a creștinismului și a filozofiei elene, prezentă
în zonele controlate de Imperiul Roman, de goții arianiști, și de Imperiul Persan.106
98 Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html, accesat la data 06.07.2017.99 Fără îndoială că unele i dei din VT ocupă un loc important în speculațiile gnostice, deși apar întotdeauna într-
un context care le rupe din cadrul autentic de idei specifice Vechiului Testament.100 S-a descoperit o parte din Republica lui Plato la Nag Hammadi, ceea ce demonstrează clar că ideile lui nu
erau străine gnosticilor, dar aceasta nu este o dovadă că a existat o legătură intrinsecă între cele două.101 Gnosticismul este mult mai apropiat, în concepția sa, de conceptele ciclice ale religiilor orientale derivate din
Zoroastrism, decât de creștinismul tradițional.102 Vezi http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html , accesat la data 06.07.2017.103 Vezi http://bibleresources.americanbible.org/resource/what-is-gnosticism , accesat la data 06.07.2017.104 Vezi http://www.iep.utm.edu/gnostic/ , accesat la data 06.07.2017.105 Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism, accesat la data 06.07.2017.106 Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) au redus drastic numărul gnosticilor din toată
perioada Evului Mediu, deși câteva comunități izolate continuă să existe până în prezent. Ideile gnostice
deveneau influente în filozofiile unor variate mișcări ezoterice și mistice spre sfârșitul secolelor 19 și 20 în
Europa și America de Nord, incluzând pe unele care în mod explicit se revendică ca o renaștere sau chiar
continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism, accesat la data
06.07.2017.
23

D-l Culianu susținea107 într-o vreme că părintele gnozei este samariteanul Simon
Magul, iar aceasta este o religie dualistă, cu doi zei, unul bun și necunoscut, iar altul ignorant
și orgolios, cel bun fiind izolat într-o singurătate acosmică, iar celălalt – creator al universului
vizibil, al celor 7 sfere planetare impreună cu lumea sublunară. Omul este aici o creație
ambiguă a demiurgului rău, dar care are o scânteie divină ce ține de sfera dumnezeului
necunoscut. Apoi leagă intim apariția gnosticismului de disperarea națională a evreilor care
credeau că popoarele lumii erau reprezentate la curtea Dumnezeului ceresc de către îngeri, dar
ei ca popor erau reprezentați de Însuși Dumnezeu sau de arhanghelul Mihail, socotit cel mai
puternic înger. Problema a apărut atunci când Ierusalimul a fost cucerit și întregul sistem de
gândire nu mai corespundea cu realitatea de pe teren. De aici, Culianu deduce rolul
nihilismului în formarea gnosticismului, gnoza nefiind, în concepția d-lui Culianu, decât o
specie aparținând genului nihilism. Astfel, evreii L-au transformat pe Dumnezeul lor din
Vechiul Testament într-un creator încrezut, rău, care ignoră existența Plenitudinii divine care
se află dincolo de el. Toate sistemele gnostice care provin din ramura reprezentată de Simon
Magul au acest dispreț fără rezerve față de Dumnezeul Vechiului Testament. Putem spune deci
că avem de a face cu o tentativă de a conserva demnitatea religiei iudaice, o tentativă de
factură nihilistă. Mai departe, se poate ajuge ușor o la atitudine de luptă contra legilor
nedrepte ale acestei lumi, o luptă continu ă, materializată, fie printr-o asceză severă, fie printr-
un libertinism care disprețuiește orice convenție lumească.
D-l Andrew Welburn susține108 ca bază a celulei gnostice comunitățile cultice sau
păgânele thiasos, cum sunt cele din cadrul Misteriilor, aducând în sprijinul acestei afirmații
scrierile de la Nag Hamadi. Welburn vorbește de niște rețele prin care se răspândeau ideile,
credințele, în mod creativ, viu. Acestea se absorbeau în religiozitățile locale în cazul în care se
armonizau, în caz contrar aduceau un stimulent nou care impulsiona dezvoltarea vieții
religioase. Creștinismul însuși se pare că s-a răspândit prin intermediul acestor rețele. D-l
Helmuth Koester are convingerea că primii creștini din Corint existenți înainte de venirea Sf.
Ap. Pavel erau organizați într-o formă de comunitate misterială, iar Iisus era pentru ei un mare
inițiator. Welburn leagă apariția gnosticismului de comunitățile eseniene, aducând în discuție
ipoteza unei scindări în comunitatea de la Qumran – care ar putea fi o formă de pronunție mai
recentă a numelui de așezare Gomora,109 unde un grup s-a considerat adevărata mlădiță a lui
Seth și a intrat în conflict cu membrii comunității, au plecat spre Sodoma și aici au înființat un
așezământ esoteric. Cei de la Qumran au început să nege originea lui Seth ca loc de baștină,
Sodoma, susținând că Gomora-Qumran era de fapt originea. Aceștia erau esenienii care
locuiau la Qumran și care au rămas acolo până când locul a devenit nesigur din cauza revoltei
evreilor. Concepția gnostică a fost dezvoltată de adepții învățăturii Cărții Sfinte, care
susțineau că Seth și-a scos mlădița din pământ și a replantat-o în Sodoma: un grup esoteric
care nu a putut accepta învățătura eseniană până la urmă a mers mai departe, pentru a
forma ramurile a cel puțin unei școli gnostice.110 La această ipoteză aderă și cercetătorii Jean
Doresse și Hans Jonas.111 D-l Welburn avansează ipoteza că acea scindare a avut loc în
perioada precreștină, diferendele de opinie fiind redate în Cartea Sfântă, locul presupus fiind
Siria, Samaria, Mesopotamia, sugerând că și în celelalte locuri lucrurile au tins către două
direcții, cea eseniană și cea gnostică.112
107 Vezi Culianu, Ioan Petru, Cult, magie, erezii, Ed. Polirom, 2016, p.143 și urm.108 Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 25.109 Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 107.110 Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 110.111 Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 109.
24

În concepția d-nei Julia Iwersen,113 deși creștinismul ortodox a învins curentele
gnostice aferente patrimoniului cultural și religios, gnosticismul a supraviețuit și a adus
contribuții considerabile la istoria ideilor europene, incuzând aici și componenta ebraică și, de
asemenea, la istoria ideilor în islam. Dacă urmărim lupta împotriva mișcărilor gnostice
începând din sec. 2 e.n. până la mijlocul sec. al 4-lea e.n., primul gnostic pe care îl găsim este
Priscillian din Avila, episcop în 380, condamnat ca eretic în 385. Acest caz de episcop erudit
spaniol ne arată cum s-a delimitat ortodoxia creștină în ce privește gândirea și practica de
dualismul cosmologic și antropologic, de autoritatea religioasă neautorizată, de encratism114
noninstituțional, de căutarea egalității între sexe sau clase. Din acest punct, modelul de
gândire și de credință gnostic devine subversiv, el devine o mișcare contraculturală. Iwersen
constată și ea opinia larg împărtășită de istorici și filozofi din cultura vestică, conform căreia
gnosticismul ca o formă de gândire nu se poate limita la sistemele cunoscute din antichitatea
târzie, ci se poate extinde și la alte curente de gândire. Cultura vest-europeană afirmă o
legătură pozitivă între universul material și Dumnezeul cunoscut considerat Creator, împreună
cu ideea providenței care a hotărât această lume ca loc pentru umanitate. Împotriva acestui
fundal, gnosticismul îi apare d-nei Iwersen ca un Weltanschauung – context/sistem care neagă
aceste afirmații de bază, deci are un caracter contracultural. Interpretat în acest mod,
gnosticismul ne apare ca un străin al lumii sau ca o revoltă metafizică .115
Enciclopedia catolică reafirmă că începuturile gnosticismului au fost de-a lungul
timpului și încă mai reprezintă o chestiune în dezbatere și care se studiază.116 Cu cât se
studiază mai mult originea lui, cu atât se împinge acest moment mai mult în trecut. Astfel, se
recunoaște că gnosticismul formal sau cel tradițional era înainte considerat o corupere a
creștinismului, dar în urma cercetărilor moderne s-au găsit urme de sisteme gnostice cu sute
de ani înainte de era creștină. Gieseler și Neander au susținut originea răsăriteană, F. Ch.
Bauer și Lassen au căutat legăturile gnosticismului cu religiile din India, Lipsius a susținut
originea ca fiind în Siria sau Fenicia, Hilgenfeld credea că este conectat cu mazdeismul târziu,
Joel, Weingarten, Koffmane, Anrich, Wobbermin au căutat apariția gnosticismului în filozofia
greacă platonică și în misteriile grecești. Harnack l-a descris ca fiind o elenizare acută a
creștinismului. În ultimii 25 ani, trendul printre cercetători s-a mutat către a demonstra că
originea gnosticismului o găsim în Orient, în perioada precreștină. La al 5-lea Congres al
Orientaliștilor de la Berlin, în 1882, d-l Kessler a adus la lumină conexiunea dintre gnoză și
religia babiloniană; prin religie babiloniană, el nu a înțeles religia originară din Babilonia, ci
religia sincretistă existentă după cucerirea lui Cyrus. Aceeași idee transpare și din cartea sa
Mani, publicata 7 ani mai târziu. În același an s-a publicat cartea Mandiäische Religion de
F.W. Brandt. Religia mandeană este, fără îndoială, o formă de gnosticism, astfel că este în
afara oricărei îndoieli că gnosticismul a existat independent de și înaintea creștinismului.
Mai recent, aproximativ 1897, d-l Wilhelm Anz a demostrat o similaritate profundă
între astrologia babiloniană și teoriile gnostice ale hebdomadei și ogdoadei – citim în
Enciclopedie. Deși în multe cazuri speculațiile referitoare la babilonianul Astrallehre au ajuns
deseori mult prea departe, depășind limitele științifice, totuși afirmațiile lui Anz au părut
veridice și au fost luate în considerare. n 1907, W. Bousset a continuat cercetările în aceeași Ȋ
direcție, la o scară mai mare, iar cercetările s-au soldat cu rezultate oarecum precise. n 1898, Ȋ
M. Friedländer a propus o origine a gnosticismului localizată în iudaismul precreștin. El a
112 Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnistică și viziunea creștină ,
Ed. Univers encyclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 110.113Vezi http://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/gnosticism-
gnosticism-middle-ages-present , accesat la data 10.07.2017.114Vezi http://www.thefreedictionary.com/Encratism , https://en.wikipedia.org/wiki/Encratites , accesate la data
26.09.2017.115 Denumit așa de filozoful german Peter Sloterdijk, în original Weltfremdheit ; vezi
http://www.encyclopedia.com/ environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/gnosticism-
gnosticism-middle-ages-present, accesat la data 10.07.2017.116 Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 10.07.2017.
25

sugerat că termenul rabinic Minnim nu se referea la creștini, așa cum credea majoritatea, ci se
referea la gnosticii antinomieni117. Această ipoteză nu a avut succes însă. E. Schürer a adus
suficiente dovezi conform cărora Minnim este un echivalent foarte exact pentru ethne, din
dialectul aramaic. Mai mult, lucrarea lui Friedländer punea în evidență tendințe antinomiene
puternice de coloratură gnostică pe teren evreiesc, citim în Enciclopedie.
Nu puțini oameni de știință au cercetat originea teoriilor gnostice în teren grecesc și
mai ales pe pământul alexandrin. Joel, în 1880, a căutat să demostreze că germenii
gnosticismului, ai tuturor sistemelor gnostice, trebuie căutați la Platon. Această afirmație
poate părea exagerată, dar nu se poate nega o influență grecească asupra nașterii și dezvoltării
gnozei. În literatura trismergistică găsim multe înrudiri cu gnosticismul. Acest lucru a fost
reliefat de Reitzenstein. E. Amélineau, în 1887, a susținut originea egipteană, care a fost apoi
întărită de A. Dietrich prin ilustrații. C. Schmidt a pus în evidență relația strânsă cu filozofia
lui Plotin, în 1901. Cum noi avem mare parte din literatura gnostică provenită din surse copte
egiptene, este clar că există ceva partajat cu gnosticismul creștin. Această zonă comună nu a
fost predominantă. Asta a demonstrat O. Gruppe în 1992, în Griechische Mythologie und
Religionsgeschichte . D-l G. Anrich a demonstrat, în 1894, că gnosticismul esoteric are multe
în comun cu misterele grecești. Rămâne întrebarea cât de mult aceste mistere grecești, așa
cum au ajuns ele până la noi, erau un produs original al gândirii grecești și cât de mult au
influențat ele Orientul.
După cum s-a arătat mai sus, originea gnosticismului este învăluită în necunoscut. Se
trage totuși o concluzie: existența unui principiu profund, comun tuturor curentelor gnostice,
și anume un pesimism religios și filozofic. Acest principiu este în mod necesar prezent pentru
viața și creșterea unui sistem gnostic pe un anumit teritoriu. Aceasta, în ciuda sincretismului
prezent în gnosticism.
Există constatarea că gnosticii au împrumutat termeni din religiile teritoriului unde a
apărut, dar i-au folosit doar pentru a exprima ideea esențială a gnosticismului: cea a răului din
existența noastră și datoria de a evada din acesta cu ajutorul unor parole secrete și a unui
Mântuitor superuman. Acest pesimism nu putea fi împrumutat de la nicio religie de la care
gnosticismul a luat termeni. De exemplu, gândirea greacă era optimistă, lumea era acolo
frumoasă și nobilă. Gândirea egipteană considera universul creat dezvoltat sub înțelepciunea
lui Toth. Gândirea iraniană afirma supremația lui Ahura Mazda și doar o porțiune de creație
subordonată lui Ahriman, eventual o contra-creație a lui Ahriman. Gândirea indiană
brahmanică era pur panteistă și simplă sau Dumnezeu locuia în lume, cu care S-a identificat,
Dumnezeu fiind mai degrabă universul decât ideea acestui univers, văzut ca un oponent la
Dumnezeu. Gândirea semitică, religiile semitice, erau reticente la credința într-un suflet
existent după moarte, ele vedeau toate practicile închinării la Baal, Marduk, Assur, Hadad ca
niște ajutoare pentru a trăi îndelungat pe acest pământ.
Fundamentul gândirii gnostice este de un pesimism absolut. Ea consideră întregul
univers ca o corupere sau o calamitate, împreună cu dorința febrilă de a fi eliberat din acest
trup al morții și o speranță nebună că dacă doar știm, atunci am putea întoarce blestemul prin
niște cuvinte magice. Gnoza are același pământ originar ca și budismul, dar acesta este etic și
aspiră la mântuire prin mortificarea oricărei dorințe. Gnosticismul este pseudo-intelectual și se
încrede doar în cunoașterea magică. Mai mult, gnosticismul, plasat într-un alt context istoric,
s-a dezvoltat în alte direcții decât budismul.
Odată cu intrarea lui Cyrus în Babilon, în 539 d.Hr., s-au întâlnit două mari curente de
gândire și astfel a început sincretismul, așa cum îl cunoaștem azi. Gândirea iraniană s-a
amestecat în civilizația antică din Babilon. Ideea de bază din mazdeism și din dualismul
iranian este marea confruntare dintre bine și rău, care continuă în acest univers. Aceasta,
împreună cu existența imaginară a unui număr infinit de spirite intermediare, îngeri, alte ființe
divine, au biruit mulțumirea din semitism. S-a adăugat încrederea oarbă în astrologie,
convingerea că sistemul planetar are o influență fatală asupra lumii noastre, care s-a pus în
117 Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Antinomianism , accesat la data 26.09.2017.
26

evidență pe pământul chaldean. Neafectată a rămas și importanța celor 7: Luna, Mercur,
Venus, Martie, Soarele, Jupiter, Saturn, hebdomada sacră, simbolizată prin turnurile din
Babilon. Aceștia au încetat să fie venerați ca zei, dar au rămas arhonți și dynameis, reguli și
puteri care aveau forțe de temut pentru oameni. Practic, ei s-au transformat din zei în devas
sau spirite rele. Religiile invadatorilor și ale invadaților s-au transformat într-un compromis:
credința astrală a Babilonului era adevărată, dar dincolo de Hebdomadă era lumina infinită din
Ogdoadă, iar fiecare suflet omenesc trebuia să treacă de influența adversă a zeului sau a zeilor
din Hebdomadă, înainte de a reuși să urce la singurul Dumnezeu bun de dincolo. Această
ascensiune a sufletului printre sferele planetare către cerul de dincolo a început să fie
concepută ca o luptă cu puterile adverse și a devenit prima idee predominantă în gnosticism.
A doua componentă a gândirii gnostice este magică, de exemplu puterea ex opere
operato a unor nume ciudate sau a unor sunete, gesturi, acțiuni sau combinații ale acestora,
care produceau efecte diferite față de cuaza lor. Aceste formule magice, care produceau râs
sau dezgust celor din afară, nu sunt devieri accidentale ale gnosticismului, ci lucruri esențiale,
ele găsindu-se în toate formele de gnosticism creștin și, de asemenea, în mandeism. Nicio
gnoză nu este completă fără cunoașterea formulelor care, odată pronunțate, alungau marile
puteri potrivnice. Magia este păcatul originar al gnosticismului, deși este dificil să stabilim
când s-a introdus. Dintr-un anumit punct de vedere, magicul făcea parte din orice religie
păgână, în mod special din misteriile antice; putem aduce în discuție aici tăblițele magice
dezgropate de pe teritoriul Asiriei și al Babilonului, care ne dau o idee despre gradul de magie
folosit. Mai mult, termenii și numele din gnosticismul timpuriu sugerează o similaritate cu
sunetele și cuvintele semitice.
În ceea ce privește întâlnirea dintre gnosticism și iudaism, aceasta s-a produs destul de
devreme și trădează o cunoaștere a Vechiului Testament, fie respingerea lui, fie împrumutarea
câtorva nume. Dacă luăm în considerare faptul că toate comunitățile evreiești din valea
Eufratului erau puternice, bine organizate și cu un nivel cultural foarte ridicat, aceste contacte
ne apar perfect normale. Probabil că ideea gnostică a unui Mântuitor nu este străină de
speranțele mesianice ale iudeilor. Dar încă de la început concepția gnostică despre Salvator
înclină mai mult spre superom decât în iudaismul popular. Manda d'Haye, sau Soter din
gnosticism sunt manifestări directe ale Divinității, un Dumnezeu-Lumină, un Eon, o emanație
a Dumnezeului Bun.
Enciclopedia avansează ideea că atunci când gnosticismul a intrat în contact cu
creștinismul – aceasta s-a întâmplat aproape imediat după apariția creștinismului – acesta a
îmbrățișat foarte repede formele de gândire creștine, a împrumutat terminologia, L-a asimilat
pe Iisus ca Salvatorul lumii, a simulat Tainele, a pretins că este o revelație esoterică a lui
Hristos și a apostolilor Săi, a saturat literatura Evangheliilor apocrife, a Faptelor apocrife, a
Apocalipselor apocrife, pentru a da substanță pretențiilor sale. Întrucât creștinismul s-a
dezvoltat atât în interiorul granițelor Imperiului Roman cât și în exteriorul acestora,
gnosticismul s-a răspândit ca o ciupercă la rădăcina acestuia și s-a revendicat ca fiind unica
formă adevărată de creștinism, nepotrivită totuși pentru vulg, ci rezervată celor dăruiți, celor
aleși. Părinților Bisericii li s-a părut ca o otravă lipită de Biserică, astfel că au alocat energii
substanțiale pentru combaterea lui. Gnosticismul este cu totul străin de creștinism, dar apare
ca o rafinare sau modificare a acestuia. Atunci când îl întâlnim într-un context grecesc,
gnosticismul își schimbă terminologia în noțiuni precum emanații sau syzygies, care sunt de
sorginte greacă, dând o aparență de neo-platonism deși a fost, se pare, refuzat clar de Plotin.
În Egipt, sesizăm o influență a cultului egiptean asupra practicilor gnostice și mai puțin asupra
teoriilor lui.
O altă teorie propusă asupra originii gnosticismului a fost maniheismul, deoarece
multe din ideile gnostice par a fi împrumutate de aici, unde par a fi ca acasă, în mod evident.
Dar cu greu se poate susține o asemenea teorie, pentru că maniheismul este ombilical legat de
Mani ca fondator al acestuia, astfel că el nu putea apărea mai devreme de anul 250 î.Hr., când
gnosticismul era deja în declin. Oricum, maniheismul, prin multe din elementele sale, ne duce
27

cu data originii sale mult înaintea fondatorului unanim acceptat. Dacă gândim în acest mod,
atunci trebuie să-l admitem ca av nd o dezvoltare paralelă cu gnosticismul și nu ca pe o sursă ȃ
a lui. De altfel, maniheismul este uneori definit ca o formă de gnosticism, gnosticism persan,
pentru a-l deosebi de gnosticismul sirian sau de cel egiptean. Dar această clasificare ignoră
faptul că cele două sisteme pornesc de la două principii diferite, deși au în comun ideea că
materia este rea. Maniheismul pleacă din dualism, iar gnosticismul de la concepția materiei ca
o deteriorare graduală a divinității, fiind un panteism idealistic.118
D-l Hoeller consideră că majoritatea savanților de astăzi au convingerea că
gnosticismul provine din creuzetul religios iudaic, cel mai probabil din partea heterodoxă, unit
ulterior cu creștinismul, considerat o erezie iudaică.119 În altă parte, ne atrage atenția că vechea
teorie conform căreia originea gnosticismului trebuie căutată în influențele iraniene sau
indiene nu mai este de actualitate, fiind respinsă în general, ceea ce se propune ca loc de
pornire fiind teritoriul Orientului Mijlociu.120 Mai mult, spune la un moment dat că primele
fortărețe ale gnosticilor le găsim în Samaria, Palestina, Siria, Antiohia, deși în Egipt este
oarecum dovedit o largă înflorire.121
D-l Jarl E. Fossum – spre deosebire de D-l Culianu, care are o abordare sistemică și
care găsește originea gnosticismului, ca de altfel și a oricărei religii, în mintea umană,
capabilă de diferite combinații logice operate cu elementele sistemului – se înscrie în curentul
istoricismului, adică caută originea gnosticismului într-un precedent istoric, mai concret;
afirmă teza conform căreia conceptul de Demiurg a fost pregătit de ideile iudaice despre
Numele Divin ipostaziat împreună cu conceptul Îngerului Domnului, care era în posesia
Tetragramei, punând astfel pentru prima dată în centrul atenției problemei originii
gnosticismului identitatea și religia samaritenilor.122 D-l Fossum consideră mișcarea
dositeismului printre samariteni un înainte-mergător al gnosticismului, aducând în sprijinul
tezei sale argumentul că nu trebuie să postuleze existența samaritanismului în primul secol
d.Hr., spre deosebire de celelalte teorii, care au nevoie de un postulat al existenței unui
gnosticism precreștin iranian sau babilonian, comunitatea samariteană fiind în existență pentru
mai mult de 200 de ani. Dositei este considerat așadar un arhi-eretic care l-a precedat pe
Simon Magul în samaritanism. D-l Fossum recunoaște însă că nu orice gnosticism se poate
revendica din samaritanism, adăugând ca posibilă origine tradiția iudaică religioasă. El
dezvoltă o teorie mai veche a d-lui profesor Gilles Quispel.123
Problema originii este abordată și de d-l Kurt Rudolf124 în GNOSIS The Nature and
History of Gnosticism . El constată numeroasele probleme întâmpinate legate de acest subiect,
dar nu numai când este vorba despre gnosticism, ci și în ce privește orice religie din
antichitatea târzie și istoria ei. Cauzele se pot găsi în statutul surselor, al izvoarelor istorice, pe
care d-l Rudolf le abordează într-un capitol intitulat The Sources,125 apoi se datorează faptului
că gnosticii nu acordau un interes deosebit chestiunilor istorice decât dacă aveau legătură cu
118 Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 11.07.2017.119 Vezi Hoeller, A. Stephan, Gnosticismul o nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului
interior, Ed. SAECULUM I.O., București, 2016, p. 81.120 Vezi Hoeller, A. Stephan, Gnosticismul o nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului
interior, Ed. SAECULUM I.O., București, 2016, p. 101.121 Vezi Hoeller, A. Stephan, Gnosticismul o nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului
interior, Ed. SAECULUM I.O., București, 2016, p. 109.122 Vezi Fossum, Jarl E., The Name of God and the Angel of the Lord Samaritan and Jewish Concepts of
Intermediation and the Origin of Gnosticism , Ed. J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tubingen, 1985, p. 3.123 Vezi Fossum, Jarl E., The Name of God and the Angel of the Lord Samaritan and Jewish Concepts of
Intermediation and the Origin of Gnosticism , Ed. J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tubingen, 1985, p. 3.124 Vezi Kurt, Rudolpf, GNOSIS The Nature and History of Gnosticism , tr. by Robert McLachian Wilson, Ed.
Harper Collins, San Francisco, 1984, p. 275.125 Vezi Kurt, Rudolpf, GNOSIS The Nature and History of Gnosticism , tr. by Robert McLachian Wilson, Ed.
Harper Collins, San Francisco, 1984, p. 9: The Heresiological Literature and the Older History of Research ,
urmate de subcapitolele: The Early Heresiologists and Their Works , The Older Sources, The History of Research ,
și ultimul, The Nag Hamadi Discovery and its Significance .
28

istoria mântuirii, ceea ce este de înțeles având în vedere opoziția lor față de lume. Nu există
până astăzi un tratat istoric făcut de gnostici, așa cum găsim de exemplu în creștinism în
Faptele Apostolilor sau în Istoria Ecleziastică a lui Eusebiu de Cezareea, care să ne ajute la
scrierea istoriei gnozei. Terenul este sigur doar în cazul sectelor sau școlilor gnostice care pot
fi datate sau localizate sau unde literatura ne poate indica într-un fel sau altul data la care s-a
scris textul sau gnoza despre care se vorbește în text. Textele de la Nag Hamadi sunt încă
cercetate din punct de vedere istoric și lingvistic, deci aduc un plus de lumină necesar în
această privință, dar suntem încă la început. Cercetările se bazează și pe ipoteze, iar autorii
aduc cu ei propriile idei preconcepute, mai ales când e vorba despre originea gnozei. Părinții
Bisericii reduc, în ultimă instanță, originea gnozei la o influență demonică. Această idee o
găsim încă de la Eusebiu de Cezareea, în a sa Istorie Ecleziastică .126 D-l Kurt Rudolf reduce
problema originii la trei aspecte, toate trei importante: istoria socială, istoria civilizației,
istoria religiilor. Toate trei sunt interconectate. Părinții Bisericii au susținut mereu că primii
gnostici provin din Orient, mai precis din zona Samariei-Palestinei, iar învățătura lor este
tributară tradiției biblice iudaice. Aceste afirmații sunt susținute și de codexurile descoperite la
Nag Hamadi, care demonstrează că majoritatea sistemelor gnostice au luat ființă prin ruperi
din iudaism, susține Kurt Rudolf. Multe din scrieri se pot înțelege ca interpretări sau rescrieri
ale unor texte vechi testamentare sau se folosește textul biblic pentru polemică împotriva
interpretării tradiționale. Tradiția din Vechiul Testament este apelată fie când se respinge
interpretarea oficială, fie când diferite personaje biblice sunt asumate ca strămoși: de exemplu
Adam, Set, Cain, Sem, Noe. Nici deprecierea Dumnezeului Creator evreu în favoarea
Dumnezeului Necunoscut nu este străină de rădăcini iudaice. Pentru a urmări contextul în
termenii istoriei religiei, d-l Kurt Rudolf se apleacă asupra a două curente vechi din iudaism,
cel apocaliptic și cel intelectual, legate între ele prin diferite legături, mai mult sau mai puțin
văzute. Cercetările moderne s-au focalizat pe textele gnostice. Munca de pionierat se pare că a
fost făcută de școala germană de teologie, protestantă: religionsgeschichtliche Schule .
Concluzia la care au ajuns este aceea că mișcarea gnostică a fost la origine un fenomen
necreștin, care s-a îmbunătățit apoi cu concepte creștine, devenind apoi și o gnoză creștină.
Avem de a face deci cu o gnoză derivată din religia greacă din antichitatea târzie,
metamorfozată apoi într-o erezie creștină. La început a fost o simbioză fructuoasă, care a
ajutat la răspândirea ei, dar care conținea în germene sucombarea în competiția cu Biserica
Creștină. Curentul apocaliptic iudaic de care vorbeam poate fi urmărit până în sec. al II-lea
î.Hr., cel mai cunoscut reprezentant fiind proorocul Daniel, și se caracterizează prin credința
într-un sfârșit iminent al lumii și prin intervenția lui Dumnezeu, având un pronunțat caracter
dualistic-pesimist care sugera că acest eon va pieri și va fi urmat de un altul. Acest eon este
guvernat nu de Dumnezeu, ci de vrăjmașul, de arhonți și de demoni. Lumea și istoria merg
inevitabil către sfârșit. Omul apocaliptic este singurul care se știe pe sine credincios și cu frică
de Dumnezeu, el știe mai mult, ceea ce i-a revelat Dumnezeu. Avem de a face deci cu un
esoterism, iar cunoașterea e în legătură cu răscumpărarea. Cunoașterea tainelor lui Dumnezeu
garantează mântuirea. Cunoașterea este accesibilă doar celor inițiați în această școală iudaică.
126 Vezi Eusebiu de Cezareea , Istoria Bisericească, Colecția Părinți și Scriitori bisericești, Traducere, studiu,
note și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR, București, 1987, p. 148, C. IV , cap. VII: Pe vremea
cînd în întreaga lume străluceau Bisericile ca niște luceferi luminoși și pe cînd credința în Mîntuitorul și
Domnul nostru Iisus Hristos pătrundea biruitor la toate popoarele, diavolul, dușmanul binelui, care totdeauna
s-a împotrivit adevărului și care a fost vrăjmaș neîmpăcat al mîntuirii omului, a născocit tot felul de curse
împotriva Bisericii. Dacă altădată a pus la cale împotriva ei prigoane venite din afară, acum, cînd pe acestea
nu le mai avea, diavolul s-a folosit – ca unelte în stare să ducă la pierzare sufletele – de oameni răi, de vrăjitori
și de slujitori ai pierzaniei . Diavolul a folosit în acest scop metode noi, așa încît nimic n-a rămas neîncercat:
magi și înșelători, ei nu se dădeau înapoi de a fi socotiți pe de o parte cei mai buni creștini, iar pe de altă parte
să întoarcă de la calea care duce la cuvîntul mîntuirii pe cei care nu cunoșteau credința noastră și asupra
cărora ei luptau în chipul cel mai statornic . Din preajma lui Menandru, urmașul lui Simon Magul, despre care
am amintit înainte, a pornit la lucru asemeni unui balaur cu două limbi și cu două capete o putere care a dat
naștere la doi conducători de erezie: Saturnin, de loc din Antiohia, și Vasilide Alexandrinul. Acești eretici au
înființat școli eretice vrăjmașe lui Dumnezeu, unul în Siria, celălalt în Egipt.
29

Această distincție se perpetuează în deosebirea pe care gnosticii o fac între oamenii spirituali
– pneumaticii – și oamenii atașați materiei sau cărnii – hilicii și sarkikoticii. Drepții se
consideră deasupra lumii, străini în acest eon, își pun speranța în Dumnezeu, în noul eon. În
curentul apocaliptic există o componentă orizontală esențială, o secvență cronologică; în
gnosticism are loc o reinterpretare, o rearanjare pe verticală, o stratificare ontologică, deși nu
se exclude nici direcția liniară eshatologică. În apocaliptic, împărăția cerurilor este ceva
popular și supus speculațiilor, are ființe angelice, un salvator preexistent, mesianicul Fiu al
Omului, separat de lume prin alte lumi intermediare sau locuri de pedeapsă locuite de spirite
bune și rele. Dumnezeu este mutat cosmologic sau ontologic la o distanță mare și are nevoie
de intermediari, ca de pildă Fiul Omului, Înțelepciunea sau Logosul pentru a opera. Prin
traversarea unor ceruri, nu fără pericole, unii oameni aleși ca de pildă Enoh, Baruh, Ezra,
ajung la Dumnezeu și primesc cunoașterea viitorului împreună cu alte taine. De aici, rezultă o
serie de teme mitologice comune cu gnosticismul. Există, de asemenea, un interes comun
pentru originea timpului, dar și pentru sfârșitul lui. Adamiții și vechii Părinți ai iudaismului
sunt autorități favorite în ceea ce privește curentul apocaliptic – ei servesc de modele pentru
cei credincioși. Scrierile lor cu caracter apocaliptic sunt de cea mai mare importanță; ele
continuă într-o formă sau alta și în gnosticism, uneori cu legături evidente. Kurt Rudolf face
deci o paralelă între gnoză și iudaism în cadrul curentului apocaliptic, aducând aici și pe Filon
din Alexandria care a folosit în mod liber alegoria, dar care nu a aparținut școlii
apocaliptice.127 Evenimentul Adam este crucial în istoria omenirii. Prin păcatul lui, toată
lumea a greșit și s-a corupt toată creația, el fiind considerat ca un fel de container de suflete,
care se vor fi încarnat până la sfârșitul lumii; acest lucru se regăsește și în gnosticism, unde
Adam este sămânța luminii. Sunt principii comune, mitologii individuale comune, atât în
gnoză cât și în iudaism. Și lumea și istoria sunt considerate în afara lumii divine, fără putință
de salvare, fără viață, condamnate la distrugere. Toate relele provin din lume, din istorie.
Salvarea înseamnă ieșirea din lume, din istorie. Fundamental și comun sunt individualismul,
universalismul, diferențele istorice condiționate. Se formează o conștiință colectivă în ambele
părți, ceea duce la o comunitate eshatologică salvată, fie a adevăratului Israel, fie a poporului
din următorul eon al lui Dumnezeu sau o rasă răsărită din sămânța luminii, așa-numiții
pneumatici, care reprezintă noul eon. Sunt în comun și ambițiile sociale. Amândouă sunt
radical revoluționare. A schimba lumea înseamnă pentru ambele părți să termine cu lumea,
judecata lumii e judecata istoriei; se răscoală împotriva oricărei reguli, vor o lume fără legi, se
neagă complet existența, de dragul a ceea ce ochiul nu poate vedea, nici urechea nu poate
auzi; nu interesează nicio ordine existentă pentru că nimic nu e în ordine, se tânjește după o
lume care nu are o mână de fier ordonatoare, se pun în opoziție lumea și Dumnezeu,
arogându-L pe Dumnezeu doar pentru ei.
Cauzele și originile apariției gnosticismului sunt analizate pe larg de Kurt Rudolf și,
dacă ar fi să le sintetizăm, le-am grupa în următoarele mari categorii:128
1.aspectele culturale și religios-istorice
2.influența curentului apocaliptic iudaic
3.Qumran – comunitatea esenienilor
4.învățătura iudaică despre Înțelepciune
5.scepticismul iudaic
6.contribuția Iranului
7.influența elenistică
8.tradiția platonică – platonismul de mijloc
9.ermetismul
10.misterele grecești
127Vezi Vezi Kurt, Rudolpf, GNOSIS The Nature and History of Gnosticism , tr. by Robert McLachian Wilson,
Ed. Harper Collins, San Francisco, 1984, p. 279.128Vezi Vezi Kurt, Rudolpf, GNOSIS The Nature and History of Gnosticism , tr. by Robert McLachian Wilson,
Ed. Harper Collins, San Francisco, 1984, p. 275-294.
30

11.orfismul
12.sincretismul greco-oriental
13.individualismul și esoterismul
14.spiritualizarea
15.economia și societatea în Orientul elenistic
16.situația claselor de jos
17.răspândirea cultelor orientale
18.intelectualismul religios al laicilor
D-l Lance Owens leagă consideră originea gnosticismului, cel puțin a gnosticismului
de factură creștină, indisolubil legată de primele secole creștine, deci implicit de apariția
creștinismului.129 La începutul formării Bisericii nu era încă cristalizată o formă doctrinară sau
canonică a noii religii, a creștinismului, erau multe curente care se afirmau, iar direcția nu era
stabilită. Gnosticismul era unul dintre curente, care împărtășea destinul creștin împreună cu
celelalte curente paralele. El a fost unul din cele mai influente mișcări din Biserica primară, ca
dovadă fiind faptul că Valentin s-a distins și a putut să candideze pentru scaunul episcopal din
Roma. Valentin s-a născut în Alexandria, în jurul anului 100 d.Hr., și s-a remarcat încă de la o
vârstă tânără ca un învățător și ca un lider extraordinar în cadrul comunității creștine din
Alexandria, care era foarte educată și diversă. Pe la mijlocul vieții, a emigrat în Roma, centrul
creștinismului, unde a jucat un rol activ în afacerile publice ale Bisericii. Gnosticii pretindeau
că sunt deținătorii unei tradiții sacre, evanghelii, ritualuri, succesiuni, chestiuni esoterice,
pentru care creștinii ori nu erau pregătiți, ori pur și simplu nu erau interesați. Valentin
pretindea că a primit o confirmare apostolică specială de la Theudas, care a fost un ucenic
inițiat de Sf. Ap. Pavel și era deținătorul unei doctrine și al unui ritual neglijat de ceea ce va
deveni ulterior creștinismul ortodox. Deși a fost un membru influent în Biserica Romană,
către sfârșitul vieții el a fost forțat sa se retragă din viața publică și a fost etichetat ca un eretic
de Biserica ortodoxă în plină expansiune. Niciun gnostic nu a mai ajuns la nivelul la care a
ajuns Valentin în Biserică. Experiența personală, revelațiile continue, producerea de noi
scrieri, ascetismul, postura libertină au început să fie privite cu tot mai multă suspiciune. În
jurul anului 180 d.Hr., episcopul Irineu de Lyon a publicat primele atacuri la adresa
gnosticismului ca o erezie, ceea ce va continua cu intensitate sporită de-a lungul secolului
următor prin Părinții Bisericii care au urmat. Ortodoxia a fost profund influențată de contactul
cu gnosticismul din sec. al II-lea și al III-lea.130 Multe din formulele dogmatice sau tradiția
Bisericii sunt un răspuns sau o reflectare a controverselor oamenilor Bisericii cu gnosticismul.
Această confruntare a luat sfârșit spre sfârșitul sec. al IV-lea, Biserica a adăugat la formulele
dogmatice puterea corectitudinii politice și a tăiat din corpul creștin gnosticismul cu sabia
cuvântului erezie. Astfel, gnosticismul a fost eradicat din tradiția creștină, învățătorii au fost
prigoniți, scrierile au fost distruse. Pentru studenții care vor fi vrut să studieze gnosticismul
rămâneau doar scrierile ereziologilor.131
O privire de ansamblu asupra învă ăturii gnostice ț
D-l Lance Owens încearcă o trecere în revistă a principalelor caracteristici întâlnite în
gnosticism și începe prin câteva întrebări retorice de tipul: Ce știau acești gnostici? Ce anume
îi făcea pe ei așa de periculoși, înc t să fie etichetați drept eretici? Constată apoi ȃ
complexitatea gnosticismului, care face generalizările imposibile. Au fost propuse diferite
sisteme care să-l definească, s-au încercat diferite categorisiri, dar niciuna dintre propuneri nu
a întrunit majoritatea. Cu toate acestea, Owens propune patru elemente general recunoscute ca
fiind prezente în gnosticism, cu rezerva că nu are pretenția definirii în totalitate a
fenomenului.
129Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 24.07.2017.130 Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 24.07.2017.131 Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 25.07.2017.
31

Prima caracteristică generală esențială ar fi faptul că gnosticismul susține că
adevărurile absolute, autentice, ce privesc existența sunt accesibile oamenilor direct și
personal, iar dobândirea lor este țelul suprem al vieții umane. Gnoza nu e rațională, nu se
exprimă prin logica propozițiilor, nu se înțelege cu ajutorul logicii, ci se dobândește prin
experiență. Gnosticii nu erau interesați de dogme, de teologia rațională sau scolastică. Acest
lucru face ca studiul să fie dificil pentru indivizii care au o mentalitate dobândită din cărți.
Este greu să se descifreze gnosticismul prin afirmații dogmatice. Gnosticii puneau preț pe
forța revelației continue, gnoza era o experiență creativă revelațională, un progres în
cunoaștere, nu era un crez static.132
A doua caracteristică a gnosticismului a fost sugerată de d-l Harold Bloom133, care ne
ajută să circumscriem inima sau centrul lui tainic. În opinia lui Bloom, gnosticismul este o
cunoaștere a sinelui necreat prin el însuși sau sine înlăuntrul sinelui , iar această cunoaștere
duce la eliberare. Cel mai important lucru pe care ajungea să îl perceapă gnosticul era
profunda trezire care venea odată cu descoperirea faptului că ceva înlăuntrul său era
necreat. Gnosticii au numit acest sine necreat sămânță divină, perlă, scânteia cunoașterii,
conștiință, inteligență, lumină. Această sămânță de intelect era de aceeași substanță cu sinele
divin. Era realitatea autentică a omului, slava umanității, chipul care dădea asemănarea cu
Dumnezeu. Dacă o femeie sau un bărbat ajungea să cunoască această scânteie, atunci realiza
că este liber (liberă), nu întâmplător, nu rezultatul unui păcat, nu un înveliș de carne defect, ci
o substanță divină, o realizare imanentă a divinității. Era întotdeauna o cunoaștere paradoxală
a dualității în experierea aceasta a sinelui din lăuntrul sinelui. Și cum nu ar fi fost paradoxală,
când prin toate percepțiile raționale omul nu era în mod clar Dumnezeu și, totuși, esența
adevărului era că omul era îndumnezeit. Acesta era taina gnostică, iar cunoașterea ei era
comoara. Dumnezeul creator, Care conform cu dogma ortodoxă l-a creat pe om și Care îi era
stăpân, Care l-a făcut dependent de El, născut din nimic prin voința Sa, era de fapt un demon
mincinos și nicidecum Dumnezeu. Gnosticii Îl numeau diferit, cu multe nume peiorative:
Saklas, prostul, Ialdabaoth, zeul orb, Demiurgul, arhitectul sau forța creatoare inferioară.
Teodot, un învățător gnostic care a scris în Asia Mică între anii 140 și 160 d.Hr., explica
puterea sacră a gnozei: ea descoperea cine suntem, ce am devenit, de unde am fost alungați,
care ne sunt limitele, de ce am fost purificați, ce fel de generație suntem.134 Elaine Pagels
spunea, la rândul ei, că taina gnozei este să te cunoști pe tine însuți, la cel mai profund nivel,
înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Autocunoașterea este cunoașterea lui Dumnezeu. Sinele
și divinul sunt identice. Evanghelia după Toma , unul din textele gnostice găsite la Nag
Hamadi, pune în gura lui Iisus aceste cuvinte:
Iisus a zis: nu sunt stăpânul tău. Pentru că ai băut, te-ai îmbătat… Cel care va bea din
gura Mea va deveni ca Mine: Eu voi deveni el și lucrurile ascunse se vor descoperi.
Owens găsește Evanghelia după Toma ca fiind extraordinară. Helmuth Koester,
profesor la Universitatea Harvard, nota că această evanghelie pare a fi la fel de veche sau
chiar mai veche decât cele patru evanghelii canonice și poate chiar a fost sursă pentru ele, și
totuși a fost condamnată și distrusă de Biserică.
Al treilea element caracteristic gnosticismului este respectul pentru text, pentru
scripturi care nu sunt acceptate de Biserică. Experiența gnostică este poetico-mitică, adică se
exprimă prin povești, prin metafore, poate și prin acte rituale. Acestea căutau să exprime
subtilul, viziunile interioare inexprimabile, prin propoziții raționale sau afirmații dogmatice.
132 Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 25.07.2017: Iată ce afirma Carl Gustav
Jung: Noi găsim în gnosticism ce a lipsit în secolele care au urmat, o credință în eficacitatea revelației
individuale și a cunoașterii individuale. Această credință a fost înrădăcinată în sentimentul mândriei asemănării
omului cu zeii.133 Vezi Bloom, Harold, The American Religion , Ed. Chu Hartley Publishers, New York, 2006, ISBN-13: 978-
0978721008, ISBN-10: 0978721004 sau https://www.scribd.com/doc/96598843/Bloom-Harold-The-American-
Religion-1992 sau https://anderastokesquic.files.wordpress.com/2017/05/by-harold-bloom-the-american-
religion-by-harold-bloom.pdf , accesate la data 25.07.2017.134Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 25.07.2017.
32

Pentru gnostici, revelația era natura cunoașterii. Irineu era iritat de prolificitatea textelor
inspirate, a miturilor, astfel că se plângea de acest lucru atunci când a scris contra
gnosticismului.135
Cea de a patra caracteristică care trebuie subliniată pentru a înțelege gnosticismul este
și cea mai dificilă, dar și cea mai deranjantă pentru ortodoxie: conceptul de Dumnezeu ca o
diadă sau ca un dualism. El afirmă unitatea și integritatea ultimă a dumnezeirii, dar și calitățile
și manifestările contradictorii ale Lui. În multe din textele de la Nag Hamadi, Dumnezeu este
înfățișat ca o diadă de elemente masculine și feminine. Limbajul folosit este creștin, dar se
folosesc simboluri sexuale pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Prof. Pagels încearcă să dea o
explicație: un anumit grup de surse gnostice au pretenția că au primit de la Iisus o tradiție
secretă prin Maria Magdalena136 sau Ioan. Membrii acestui grup se roagă atât la Tatăl divin,
cât și la Mama divină: De la Tine, Tată, și prin Tine, Mamă, cele două nume nemuritoare,
Părinți ai ființei divine, și tu care locuiești în ceruri, umanitate, a preaputernicului nume…
Câteva curente din interiorul gnosticismului au văzut în Dumnezeu o unire a două
naturi distincte, unire descrisă foarte bine cu simboluri sexuale. Gnosticii apreciau natura
feminină, ceea ce a determinat-o pe Elaine Pagels să afirme că femeile creștine gnostice se
bucurau de grade de egalitate sociale și ecleziastice mai mari decât surorile lor ortodoxe. Unii
gnostici învățau că Iisus însuși a prevăzut această relație mistică, cel mai iubit apostol fiind o
femeie, Maria Magdalena, consoarta lui. Acest lucru îl citim în Evanghelia după Filip .137
Ritualul cel mai sacru și mai tainic dintre toate ritualurile gnostice aveau în vedere această
concepție a divinității ca dualitate care caută unitatea. Evanghelia după Filip poate fi citită
toată ca un comentariu la ritualurile gnostice. În această evanghelie, citim că Domnul a stabilit
cinci mari Taine138. Nu știm dacă ultima taină, denumită camera nupțială, era un ritual
îndeplinit de un bărbat și de o femeie sau un termen alegoric pentru o experiență mistică sau o
combinație de amândouă. Textele gnostice dau doar sugestii sau idei despre ce ar putea fi
această taină.139 Suntem lăsați să interpretăm în voia propriei imaginații poetice. Apologeții
135Vezi Irineu, Mucenic, Sfânt, Episcop al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, V ol. 1,2, Ed. Teologie pentru azi, București, 2007, Traducere din limba engleză, introducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, cap. 18, p. 105: Când aceștia afirmă toate aceste lucruri, adică pe cele
referitoare la creație, fiecare dintre ei spune câte ceva nou, de la o zi la alta, fiecare după cum se pricepe . Toți
cred că nu au zis ceva „desăvârșit" [până acum], de parcă nu ar fi prezentat fiecare, la rândul său, cele mai
mari ficțiuni. Pentru aceasta e nevoie, în primul rând, să indicăm acele lucruri, care au fost prelucrate în sensul
pe care ei îl văd și pe care le-au scos din scrierile profetice, pentru ca, mai apoi, să le respingem …136 Maria Magdalena este considerată de gnostici consoarta lui Iisus.137Vezi http://www.swami-center.org/ro/text/evanghelia-dupa-filip.pdf , accesat la data 25.07.2017 sau Antonov,
Vladimir, Evanghelia după Filip , Tradus din engleză de Jenica Neamu, 2008. ISBN ISBN 9781927115077, p.17:
Trei au fost acelea care au mers alături de Domnul: Maria, mama Sa, sora Ei și Maria Magdalena, cea numită
însoțitoarea lui Isus. Așa că au fost aceste trei Marii: mama Sa, sora Ei și însoțitoarea Lui … sau p. 27: O femeie
care nu a dat naștere la copii poate deveni o mamă de îngeri. O astfel de femeie a fost Maria Magdalena, o
însoțitoare a Fiului. Domnul a iubit-o mai mult decât a iubit pe toți ceilalți ucenici și, adesea, a sărutat-o pe
gură. Ceilalți ucenici, văzând-L că o iubește pe Maria, au întrebat: “De ce o iubești mai mult pe ea decât pe
noi?” El le-a răspuns zicând: “De ce nu vă iubesc Eu pe voi ca pe ea ?”138Vezi Vezi http://www.swami-center.org/ro/text/evanghelia-dupa-filip.pdf , accesat la data 25.07.2017 sau
Antonov, Vladimir, Evanghelia după Filip , Tradus din engleză de Jenica Neamu, 2008. ISBN ISBN
9781927115077, p. 33: Domnul ține ascuns de această lume tot ceea ce este important: botezul,
binecuvântarea, schimbarea la față, purificarea și Camera Nupțială. Sau vezi
http://www.gnosis.org/naghamm/GPhilip-Meyer.html , accesat la data 25.07.2017: The master [did] everything
in a mystery: baptism, chrism, eucharist, redemption, and bridal chamber .139Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/GPhilip-Meyer.html , accesat la data 25.07.2017: Christ came to heal
the separation that was from the beginning and reunite the two, in order to give life to those who died through
separation and unite them . Vezi și Antonov, Vladimir, Evanghelia după Filip , Tradus din engleză de Jenica
Neamu, 2008. ISBN ISBN 9781927115077, p. 33: Domnul a spus: “Am venit să aduc pe cel mai de jos la
Înălțime și pe cel de-afară, înăuntru și să-i unesc ACOLO.” El a vorbit despre ACEL loc în simboluri și imagini.
Aceia care spun că Dumnezeu este sus, greșesc. Se poate spune despre El, Care este în Acel loc, că se extinde
dedesubt. Totuși, în același timp, El — Căruia, de asemenea, îi aparține tot ceea ce este ascuns de această lume
— este mai presus de toate !
33

ortodocși i-au acuzat frecvent pe gnostici de comportamente sexuale neadecvate, dar nu știm
exact cum se desfășurau în realitate lucrurile. Gnosticismul creștin clasic s-a pierdut pentru
lumea occidentală în timpul sec. al IV-lea și al V-lea. Nu același lucru s-a întâmplat cu
viziunea gnostică despre lume: natura necreată a umanității și asemănarea cu divinul, credința
că experiența individuală asigură o cunoaștere certă, grija lor pentru influența forțelor
demiurgice asupra conștiinței umane – aceste lucruri au dăinuit. Aceste convingeri gnostice au
continuat sub diferite forme să penetreze cultura occidentală, uneori pe căi oculte. D-l Owens
are credința că gnosticismul a fost și este o tradiție care renaște perpetuu în inima cunoașterii
umanității, o tradiție vie pentru eternitate pentru cei ce au urechi de auzit chemarea lui.140
Doctrine
Din Enciclopedia catolică aflăm că gnosticismul posedă teorii multiple și divergente,
ceea ce, în general, este unanim acceptat. De asemenea, știm că el nu a avut un nucleu de
doctrină stabil sau vreun fel de depozitar al credinței, în jurul căruia să putem grupa dezvoltări
eretice sau secte. Are însă câteva idei principale care se regăsesc mai mult sau mai puțin în
școlile gnostice.141
Impactul gândirii gnostice s-a făcut simțit de-a lungul istoriei ideilor mai ales prin
apariția în Evul Mediu a concepțiilor dualiste. Gnosticismul nu poate fi înțeles pe deplin fără
urmărirea dinamicii dintre monism și dualism ca fel de a vedea lumea. Acest lucru este valabil
mai ales atunci când ne oprim la neo-gnosticism. Transmiterea temelor gnostice din
antichitate către Evul Mediu rămâne încă o necunoscută. Acest lucru e valabil și pentru
islamul medieval și Europa modernă la începutul ei. Multe din versiunile de credință din
iudaism, creștinism sau islam se pot explica prin apelul la o bază gnostică subliminală, mereu
prezentă. Nucleul teologiei gnostice pare a fi un Dumnezeu atotcuprinzător descris în termeni
negativi: nemăsurat, invizibil, inefabil, complet diferit de cosmos.142 După d-l Thomson
Gale143, conceptul unui anti-Dumnezeu, de cel mai multe ori identificat cu Dumnezeul
Vechiului Testament, apare prima dată dintr-o confruntare de identitate dintr-un grup gnostic
cu mediul cultic mai general. Acest tipar se poate detecta de-a lungul istoriei gnosticismului și
explică uneori reînvierile bruște și rebele, separatiste și dualistice. În timp ce monismul se
exprimă de obicei prin speculații filozofice și teoretice, dualismul gnostic se face cunoscut
prin mituri, de obicei mituri creaționale, care transformă experiența persecuției și a respingerii
într-o dramă metafizică. Aceste mituri relatează originea credincioșilor gnostici prin realități
spirituale – Dumnzeul tăcut – căderea unei creaturi a Sa, evoluția nivelelor psihice și fizice ale
existenței, unde stau oponenții ortodoc și. Personajele căzute, primul om, Sofia, Lucifer, Kuni
sau Iblis144 merită o atenție specială, deoarece acestea pot aduce salvare de asemenea, conform
cu învățătura gnostică. Această concepție despre salvare face referire, în mod evident, la
matricea monistică din care provine și se dezvoltă dualismul gnostic. Dinamica aceasta de
mituri dualistice și misticisme monistice poate explica de ce unele mișcări curente religioase
au fost caracterizate ca fiind gnostice. Cu toate că mistica creștină descrie o cale internă a
sufletului către Dumnezeu, totuși a fost aplicată eticheta de gnosticism multor tentative de a-L
cunoaște pe Dumnezeu și lumea spirituală. De fapt, ar fi mult mai corect să clasificăm aceste
eforturi ca hermetice. Gnosticismul și hermetismul erau apropiate și întrepătrunse în
antichitatea târzie. De asemenea, maniheismul avea o atitudine pro-cosmică, aflăm acest lucru
din câteva texte găsite la Nag Hamadi: Asclepius, Originea lumii, Parafraza lui Sem. Interesul
pentru hermetism a revenit în perioada Renașterii și a fost asumat de unii creștini. În perioada
140Vezi http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 25.07.2017.141Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 11.07.2017.142Vezi http://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/gnosticism-
gnosticism-middle-ages-present , accesat la data 17.07.2017.143Vezi http://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/gnosticism-
gnosticism-middle-ages-present, accesat la data 17.07.2017.144 În gnosticismul islamic.
34

modernă, acest lucru a dus la unirea dintre unele idei hermetice cu gnoza creștină, ceea ce a
dus la așa numita Pansofie sau Filozofia Naturală.145
Cosmogonii
Cercetătorii catolici146 consideră gnosticismul un panteism deghizat în mod subtil. Se
disting astfel următoarele: la început a fost Adâncul – Plinătatea Ființei – Dumnezeul Neființă
– Primul Tată – Monada – Omul – Prima Sursă – Dumnezeul cel necunoscut147 sau alte
denumiri date acestui început. Acest ceva este nedefinit, infinit, poate fi numit Dumnezeul cel
Bun, El nu este personal, nu este o Ființă Personală. Se aseamănă cu Tad al lui Brahma din
hinduism sau cu Marele Necunoscut din gândirea modernă. Dumnezeul cel Necunoscut era la
început spiritualitate pură. Materia nu exista la început. Această sursă a tuturor ființelor a
emanat din Sine un număr de forțe spirituale pure. Aceste emanații sunt numite diferit în
funcție de sistemul gnostic, clasificate, descrise, dar teoria emanației în sine este comună
tuturor formelor de gnosticism. De exemplu, în gnosticismul basilidian se numesc proprietăți,
în cel valentinian se numesc perechi antitetice sau syzygies; Adâncul și Tăcerea au produs
Mintea și Adevărul, care au produs Rațiunea și Viața, care au produs Omul și
Biserica/Adunarea. Potrivit lui Marcus, acestea sunt numere și sunete. Aceștia sunt rădăcinile
primare ale Eonilor. Eonii aparțin lumii pur ideatice, numenale, inteligibile, suprasensibile și
sunt imateriali, sunt idei ipostaziate. Eonii, împreună cu sursele lor, din care au emanat,
formează Pleroma. Tranziția de la imaterial la material, de la numenal la sensibil, se face
printr-un defect sau printr-o greșeală sau printr-un păcat al unui eon. După Basilide, este
vorba despre un defect în ultima proprietate/emanație. După alții, este vorba despre o pasiune
a eonului feminin Sofia, după alții este urmarea unui păcat a Marelui Eon sau a Eonului
Creator al Universului.
Scopul ultim al oricărei gnoze este metanoia sau pocăința, reparația păcatului
existenței materiei și întoarcerea în Pleroma.
Mitul Sofiei
Într-un număr foarte mare de sisteme gnostice, Eonul Înțelepciune – Sofia – Achamoth
joacă un rol important. Într-un anumit sens, el reprezintă principiul feminin suprem. În
sistemul ptolemaic, Achamoth este mama celor 7 ceruri; în sistemul valentinian, Achamoth
sau he kato Sophia este diferită de he ano Sophia – Înțelepciunea de sus, principiul feminin
din lumea numenală. În sistemul arhontian găsim Mama Luminii. În gnoza Barbelo, găsim
femininul Barbelos în contra-parte cu Tatăl Necunoscut, care apare și la Ofiții descriși de
Irineu.148 Mai mult, rugăciunea euharistică din Faptele lui Toma se pare că se adresează
acestui principiu feminin suprem. W. Bousset a sugerat că Sofia gnostică nu este altcineva
decât zeița Iștar sau Astarte (Dea Syra), ceea ce poate fi luat în considerare. Pe de altă parte,
145Vezi http://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/gnosticism-
gnosticism-middle-ages-present , accesat la data 16.07.2017146Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 11.07.2017.147Bythos pleroma, ouk on theos, propator, monas, anthropos, proarche, hagnostos theos , vezi
http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 11.07.2017.148Vezi Irineu, Contra ereziilor, II.7.4.: De aceea, dacă ei spun că acele lucruri sunt chipuri ale Rațiunii acelor
eoni, care au devenit pasionali, atunci, mai presus de toate, ei nu se vor supune Mamei lor, ci vor declara că ea
este prima cauză a chipurilor rele și stricăcioase. Și iarăși, cum pot acele lucruri, care sunt de multe feluri, care
sunt diferite, și au o natură contrară, să fie chipuri ale uneia și aceleiași Ființe? Iar dacă spun că îngerii
Plenitudinii sunt numeroși și că acele lucruri sunt multele chipuri ale acelora, nici în acest fel nu ne va da o
explicație, care să ne satisfacă. Pentru că, în primul rând, ei fac prin aceasta multiple diferențieri între îngerii
Plenitudinii, niște ființe, în mod reciproc, oponente, aidoma chipurilor lor tereste, care se opun unele altora. Și
iarăși, după toate zicerile profetice, deși sunt mulți [Îngeri] și nenumărabili Îngeri înconjoară pe Creator, ca
spre exemplu: „zeci de mii de zeci de mii stau înaintea Lui și multe mii de mii îi slujesc Lui" (Dan. 7, 10; Apoc.
5, 11), totuși, după aceștia, îngerii Plenitudinii vor purta chipurile îngerilor Creatorului și întreaga creație
corespunzătoare chipurilor Plenitudinii, ca și cei 30 de eoni, nu corespund multitudinii și varietății creației .
35

eonul Sofia mai joacă un rol: este Prouneikos – Cea desfrânată – Desfrânata, odinioară
virgină, care este cauza lumii materiale păcătoase din cauza căderii ei din puritatea originară.
Cea mai veche formă a acestui mit o găsim în gnoza simoniană, unde Simon, Puterea cea
Mare, o găsește pe Elena, o femeie din Tir care practica prostituția de 10 ani, și care devine
ennoia lui Simon, înțelegerea lui Simon, venerată de adepți sub forma Atenei, zeița
înțelepciunii.
În sistemul lui Valentinus, descris de Hipolit în Cartea VI, 25-26, Sofia este cel mai
tânar dintre cei 28 de eoni. Observând mulțimea de eoni și puterea de a naște, Sofia se
întoarce în adâncul Tatălui, caută să-L imite și produce descendenți fără unire conjugală, dând
naștere astfel la un avorton, o substanță fără formă. După aceasta, ea este aruncată afară din
Pleroma. Dacă ar fi să ne luăm după ce au scris Irineu și Tertulian în Contra tuturor ereziilor
cartea I, respectiv Împotriva valentinienilor C.9., Sofia a făcut o pasiune pentru Tatăl Însuși
sau, sub pretextul iubirii, a încercat să-L cunoască pe El, Cel Necunoscut, să înțeleagă măreția
Lui. Ea a suferit astfel consecințele îndrăznelii ei, o disoluție extremă în imensitatea Tatălui.
În Pistis Sofia, Sofia este fiica lui Barbelos, locuiește în cea mai mare înălțime sau în al 13-lea
cer și este sedusă de demonul Authades printr-o rază de lumină pe care o crede în mod greșit o
emanație din Tatăl. Authades o aruncă în haos sub cei 12 eoni, unde este luată prizonieră de
puterile malefice.
După cum rezultă din cele de mai sus, materia este rezultatul unui păcat al Sofiei.
Această viziune este o dezvoltare din sistemul valentinian. În alte speculații, existența
materiei este presupusă eternă împreună cu Pleroma, iar din cauza păcatului Sofiei aceasta
este aruncată din realitatea de lumină în haos sau în realitatea întunericului.149 Dualismul
originar al gnosticismului a fost înlocuit în cele din urmă de emanaționismul panteist, care a
devenit predominant. Mitul Sofiei este complet inexistent în sistemul lui Basilide, de
exemplu, ne spun teologii catolici. Ni se sugerează că sursa originară a înțelepciunii de bază
în gnosticism este mitul egiptean al lui Isis. În multe sisteme, Kato Sofia este deosebită de
Înțelepciunea Înaltă. Irineu menționează, de exemplu, o formulă magică pentru morți în care
decedatul trebuie să se adreseze arhontelui potrivnic în felul următor: Sunt un vas mai prețios
decât femeia care te-a făcut pe tine. Dacă mama ta își ignoră originea, eu mă știu pe mine
însumi, știu de unde vin și invoc Sofia fără de stricăciune care este în Tatăl, mama mamei
tale, care nu are nici tată nici soț. Un om-femeie născut dintr-o femeie te-a făcut pe tine,
neștiindu-și mama, ci gândindu-se singur. Dar eu o invoc pe mama ei .150 Acestea sunt în acord
cu cele scrise de Irineu în Cartea I, cap. 4,5.151 Irineu vorbește despre Sofia
Ahamoth/Achamoth, Înțelepciunea inferioară, fiica Înțelepciunii Înalte, care devine mama
149Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 11.07.2017.150Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 1 2.07.2017.151Vezi Irineu, Mucenic, Sfânt, Episcop al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, V ol. 1,2, Ed. Teologie pentru azi, București, 2007, Traducere din limba engleză, introducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, cap. 4,5: Despre transmiterea, prin intermediul ereticilor, a formării lui
Ahamot/ a Înțelepciunii și despre nașterea lumii văzute din propria ei tulburare : Următoarele sunt schimbările
pe care ei mi le-au povestit despre ce s-a petrecut în afara Plenitudinii. Entimema, prin care Înțelepciunea
locuia deasupra, pe care o denumesc și Ahamot… Formarea Demiurgului și descrierea lui. El este creatorul
tuturor lucrurilor din afara Plenitudinii : Astfel, aceste trei feluri de existență există, după ei, care au fost acum
formate: adică una din pasiune, ca în cazul materiei, a două din convertire / reîntoarcere, ca în cazul animalului
și a treia, cea pe care Ahamot a născut-o, care era spirituală, aceasta din urmă trebuind să-i ceară acesteia să
le dea acelora întruchipare . Dar această ființă spirituală nu putea să facă aceasta din cauza existenței sale
spirituale. Din cauză că avea aceeași natură cu Ahamot. De aceea, ea și-a cerut sieși să dea formă substanței
animalelor, care a provenit din propria ei convertire/ întoarcere și care o dusese departe de lumina învățătoare a
Mântuitorului. Și aceștia spun că ea e prima întruchipare a firii animalice din cel care este Tatăl și Împăratul
tuturor lucrurilor, cât și dintre acelea care sunt de aceeași fire cu el, adică a firii animalelor, pe care ei o numesc
„din partea dreaptă" iar cele, care vin din pasiune și din materie, ei le numesc „din partea stângă". Și aceștia
afirmă că el a creat toate lucrurile care au venit la existență după el, fiind în mod secret instruit pentru aceasta
de mama sa. Și pe această nouă creatură ei o numesc Mitropator Fără Tată , Demiurg și Tată, spunând că el
este Tatăl firilor din partea dreaptă, adică al animalelor, dar și Demiurgul / Creatorul celor din partea stângă,
adică al materiei, fiind astfel regele tuturor …
36

Demiurgului. Ea fiind Ogdoada, iar fiul ei Hebdomada, împreună formează o contra-parte a
Ogdoadei din Pleroma. Este o încercare stângace de a uni într-un singur sistem două sisteme
diferite, cel basilidian și cel valentinian. Ignoranța Marelui Arhonte – idee centrală la Basilide
– este transferată Sofiei, iar tot sistemul sfârșește în confuzie.
Soteriologia
Studiile catolice au ajuns la concluzia că mântuirea gnostică nu este doar o
răscumpărare individuală a fiecărui suflet uman, ci mai degrabă un proces cosmic. Este o
reîntoarcere a tuturor lucrurilor la ceea ce au fost la început, înainte de evenimentele din sfera
eonilor care au adus la existență materia și la arestarea unei părți din Lumina Divină în Hyle-
ul malefic.152 Această eliberare a scânteilor divine este procesul mântuirii. Atunci când toată
lumina va fi eliberată, Hyle va fi distrus, ars sau va deveni un fel de iad final. În sistemul
basilidian, captivă în materie este Filiația a 3-a, care este salvată gradual. Cunoașterea
existenței sale i s-a adus la cunoștință primului Arhonte, apoi celui de al 2-lea Arhonte,
fiecăruia de către fiul său. Știrea a fost răspândită în Hebdomadă de către Iisus, fiul Mariei,
Care a murit pentru a răscumpăra Filiația a 3-a/Ramura a 3-a.
Sistemul lui Valentin
În sistemul lui Valentin, procesul este cu mult mai elaborat. Când această lume s-a
născut din Sofia ca o consecință a păcatului ei, doi eoni, Nous/Mintea și Aletheia/Adevărul au
produs alți doi eoni la comanda Tatălui, pe Hristos și Sf. Duh. Aceștia restaurează ordinea în
Pleroma și, ca o consecință, toți eonii împreună produc un nou eon, Iisus Logos,
Soter/Mântuitor, sau Hristos, pe care îl oferă Tatălui. Hristos, fiul Minții și al Adevărului, are
milă de substanța avortată de Sofia și îi dă acesteia esență și formă. Sofia încearcă în zadar să
se urce din nou la Tatăl. Acum, Eonul Iisus-Mântuitorul este trimis ca al doilea Salvator, se
unește cu omul Iisus, fiul Mariei, la botezul acestuia, și devine Mântuitorul oamenilor. Omul
este o creatură a Demiurgului, compusă din suflet, trup și spirit. Mântuirea/salvarea omului
constă din reîntoarcerea spiritului său în Pleroma. Dacă omul este doar la nivelul unui psihic,
nu integral gnostic, sufletul său se întoarce la Achamoth. Nu există învierea trupului.
Sistemul lui Marcion
În marcionism, cel mai dualistic sistem din gnosticism, conform opiniei catolice,153
mântuirea/salvarea constă în dobândirea gnozei/cunoașterii Dumnezeului Bun și în
respingerea Demiurgului. Dumnezeul Bun S-a revelat pe Sine în Iisus și a apărut ca om în
Iudeea. Sfârșitul mântuirii înseamnă a-L cunoaște pentru a fi complet liber, pentru a se elibera
total de jugul Creatorului Lumii alias Dumnezeul Vechiului Testament.
Mântuitorul gnostic este, după cum reiese din cele de mai sus, total diferit de cel
creștin. Mântuitorul gnostic nu salvează/mântuiește. Gnosticismului îi lipsește ideea ispășirii.
Nu există păcat care să fie ispășit. Eventual, doar ignoranța să fie acel păcat. Omenirea nu
beneficiază în niciun fel de pe urma suferinței Mântuitorului. El, Mântuitorul, nu influențează
în final în mod real niciun suflet uman individual prin har, nici nu îl trage către Dumnezeu. El
este doar un învățător care a adus în lume adevărul, adevăr care singur mântuiește.
Gnosticismul nu știe nimic despre vreun Mântuitor real care, cu dragoste umană și divină, îi
caută pe păcătoși pentru a-i salva. Mântuitorul gnostic nu are natură umană, el este un eon, nu
un om. El doar pare a fi om, precum cei trei îngeri care l-au vizitat pe Avraam, deci
gnosticismul are un aer docetist. Eonul Soter/Mântuire este pus într-o relație stranie cu Sofia:
în unele sisteme el este fratele ei, în altele fiul ei, în altele soțul ei. El este uneori identificat cu
Hristos, alteori cu Iisus. Uneori, Hristos și Iisus sunt același eon, alteori sunt diferiți. Uneori,
Hristos și Sf. Duh sunt identici. De altfel, se pare că gnosticismul a făcut tot posibilul pentru a
utiliza conceptul creștin de Sf. Duh, dar nu prea i-a reușit. L-a numit Horos, Methorion
Pneuma, Spiritul-Limită, Mireasma Dulce a Filiației a 2-a, eon companion al lui Hristos, etc.
În unele sisteme, el este ignorat complet.
152Prin Hyle se înșelege materia primordială, vezi http://gnosticteachings.org/glossary/h/2430-hyle.html , accesat
la data 12.07.2017.153Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 12.07.2017.
37

Eshatologia
După Enciclopedia catolică, cercetătorii mai noi au meritul că au demonstrat că
eshatologia gnostică este pur și simplu o urcare a sufletului, ca în astrologia babiloniană, prin
lumea celor 7 planete, către Anu, sufletul trebuind să lupte cu arhonții potrivnici pentru a
ajunge în Pleroma. De la Origen aflăm numele celor 7 arhonți154:
1.Jaldabaoth,
2.Jao,
3.Sabaoth,
4.Adonaios,
5.Astaphaios,
6.Ailoaios și
7.Oraios.
Tot Origen ne spune că Jaldabaoth este planeta Saturn. Astaphaios este fără îndoială planeta
Venus, deoarece există bijuterii gnostice cu o figură feminină, legenda lui Astaphe, al cărei
nume este utilizat în rostiri magice ca un nume de zeiță. În sistemul mandean, Adonaios
reprezintă Soarele. Irineu confirmă, de asemenea. Suntem deci îndreptățiți să credem că cele 7
nume de mai sus indică planete.
1.Jaldabaoth – fiul Haosului – Saturn, denumit Cel cu fața de leu, este cel mai
îndepărtat, conducătorul, mai târziu Demiurgul prin excelență.
2.Jao – probabil provine din Jahu/Jahveh, altă ipoteză afirm ȃnd că ar proveni din
strigătul magic iao din misterii – planeta Jupiter
3.Sabaoth – nume din Vechiul Testament – Dumnezeul oștirilor – înțeles greșit.
Oștirilor era gândit ca un nume propriu. Prin urmare, Jupiter Sabbas era Martie.
4.Astafaios – luat din tăblițele magice – era Venus
154Vezi Origen, Contra lui Celsus, Cartea VI, cap. 31, atunci când se referă la sistemul ofitic, vezi
https://archive.org/details/Psb-ColectiaParintiSiScriitoriBisericesti , accesat la data 12.07.2017 sau
http://www.newadvent.org/fathers/04166.htm , accesat la data 12.07.2017 sau Origen, Contra lui Cels, Ed. I B M
B O R, Colecția PĂRINȚI ȘI SCRIITORI BISERICEȘTI, București, 1984, p. 395-397: Iar dacă cineva ar vrea
să afle și născocirile prin care acești vrăjitori, sub pretext că știu unele taine, au vrut să atragă pe unii oameni
la învățăturile lor, desigur, însă, fără să reușească, n-au decît să asculte formula pe care vrăjitorii îi învață s-o
zică, pe inițiații care au trecut prin ceea ce ei numesc «îngrăditura răutății» sau «ușile stăpînitorilor cele
veșnic ferecate». Formula este următoarea : «împărate unic, legătură a orbirii, uitare deplină, te salut, tu care
ești puterea cea dintîi, pe care o păzește duhul providenței și al înțelepciunii, de care sînt trimis la tine curat ca
o parte din lumina fiului și a tatălui, harul să fie cu mine, da, părinte, așa să fie!» Și ei zic că de aici este
începutul ogdoadei… După aceea, cînd trec prin așa-zisele Ialdobaoth, inițiații sînt învățați să zică : «tu
Ialdobaoth, cu siguranță primul și al șaptelea, care stăpînește, tu care ești rațiunea stăpînitoare a minții curate,
lucrare desăvîrșită pentru fiul și pentru tatăl, eu, purtînd asupra mea un simbol cu semnul vieții, deschizînd
lumii ușa pe care ai închis-o tu în veșnicia ta, din nou liber, trec prin împărăția ta. Harul să fie cu mine, da,
părinte, să fie cu mine». Susțin, apoi, că stăpînitorului cu înfățișare de leu îi corespunde astrul Saturn .
Totodată mai cred că cel ce a trecut prin Ialdobaoth și a ajuns la Ia, trebuie să zică: «tu, începătorul tainelor
ascunse ale fiului și ale tatălui, Iao, care strălucește noaptea, al doilea și primul stăpîn al morții, parte a celui
nevinovat, acum purtînd ca simbol propria mea minte ascultătoare, sînt gata să trec prin împărăția ta, căci m-
am făcut mai tare decît cel născut din tine, printr-un cuvînt zice : «Harul să fie cu mine părinte, da, să fie!»
După aceea urmează Savaoth, către care eu cred că trebuie să zică .- «stăpîne al celei de a cincea împărății,
puternice Savaoth, tu aperi prin numărul cel mai puternic : cinci. Lasă-mă să trec, văzînd acest simbol neatins
al artei tale, păstrat ca o icoană, adică trupul meu slobozit prin numărul cinci. Harul să fie cu mine, părinte, să
fie cu mine!». După el, urmează Astafaios, pe care vrăjitorii cred că cei inițiați trebuie să-l invoace așa:
«Astafaios, stăpîn al porții a treia, care veghezi asupra izvorului de apă, celui din început, văzîndu-mă pe mine
care săvîrșesc misterele tale, lasă-mă să trec, căci am fost curățit de duhul unei fecioare, o tu, cel ce vezi ființa
lumii. Harul să fie cu mine, părinte, să fie cu mine !» După el mai au pe Eloaios, căruia ei cred că trebuie să-i
zică așa : «Eloaios, stăpîn al porții a doua, lasă-mă să trec pe mine care îți aduc simbolul maicii tale, un har
ascuns de puterile stăpînilor. Harul să fie cu mine, părinte, să fie cu mine !» La sfîrșit, îl numără pe Horaios, și
cred că trebuie să-l roage așa : « Horaios, tu care ai trecut fără frică peste îngrăditura de foc și ai primit prin
sorți stăpînirea porții celei dintîi, lasă-mă să trec, văzînd simbolul puterii tale nimicit de pe chipul pomului vieții
și primit într-o imagine după asemănarea celui nevinovat. Harul să fie cu mine, părinte, să fie cu mine !»
38

5.Adonaios – din termenul ebraic Domnul, folosit ca Dumnezeu – Adonis de la sirieni
reprezenta soarele iernii în tragedia cosmică Tammuz – era Soarele
6.Ailoaios/Ailoein – Elohim, Dumnezeu – Mercur
7.Oraios – Jaroah sau lumina – Luna
În cadrul unui sistem gnostic elenizat, toate aceste nume sau o parte din ele sunt
înlocuite cu vicii personificate. Astfel, Authades/Îndrăzneala este evident o descriere a lui
Jaldabaoth, Demiurgul, cel cu chip de leu, la fel ca Arhontele Authadia. Alți arhonți:
Kakia, Zelos, Phthonos, Errinnys, Epithymia – care reprezintă pe Venus. Numărul 7 se
obține prin punerea unui proto-arhonte în față sau un arhonte prim în capul listei. Este clar
că aceste denumiri camuflează Sfânta Hebdomadă, iar Sofia este mama lor, purtând
numele de Ogdoadă – Octonatio. Ocazional, există o întâlnire a unuia cu Arhontele
Esaldaios, care este El Shaddai din Biblie, descris ca Arhontele numărul 4, și care trebuie
să reprezinte Soarele.
În sistemul gnostic descris de Epifanie găsim următorii 7 arhonți:
1.Iao, sau1.Iao
2.Saklas 2.Saklas
3.Seth 3.Seth
4.David 4.David
5.Eloiein 5.Eloiein
6.Elilaios 6.Jaldaboath
7.Jaldabaoth 7.Sabaoth
Dintre aceștia de mai sus, Saklas este primul demon din Maniheism, Elilaios este probabil
conectat cu En-lil, zeul Bel din Nippur, vechiul zeu din Babilon. Ca și în alte sisteme,
corespondența cu cele 7 planete este nelămurită, dar cu greu poate fi considerată inexistentă.
Ceea ce iese în evidență este identificarea lui Jaldabaoth cu Dumnezeul evreilor, Dătătorul
Legii, considerarea Lui ca fiind Creatorul lumii, în timp ce, formal, toate cele 7 planete
împreună conduc lumea. Avem deci de a face cu o oarecare confuzie, sugerată de faptul că cel
puțin 5 din cei 7 arhonți împrumută nume din Vechiul Testament date lui Dumnezeu: El
Shaddai, Adonai, Elohim, Jehovah, Sabaoth.
Doctrina primului om – Protanthropos155
Speculațiile referitoare la primul om – Protanthropos, Adam – ocupă un loc destul de
important în unele sisteme gnostice. Aflăm de la Irineu156 că Eonul Autogenes emană Omul
adevărat și perfect, numit Adamas; el are un ajutor, pe Cunoașterea Perfectă, și primește o
putere irezistibilă astfel că toate lucrurile se odihnesc în el. Alții spun157 că există o lumină
155Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 12.07.2017.156Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0103129.htm , accesat la data 12.07.2017 sau
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/11/03/sfantul-sfintit-mucenic-irineu-al-lyonului-contra-ereziilor-vol-1/ sau
Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor ,
Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap. 29.3, p. 145,146: Toate acestea, care au apărut așa,
prin autogenerare, produc mai departe un om perfect, pe care ei l-au numit Adamant / Cel pământesc /
Adamantem, deși nici unul dintre ele nu a fost învinsă sau nu reprezenta pe niciuna dintre cele din care a apărut.
Adamant a fost, la început, cu prima lumină, dar a fost privit cu severitate de Izvorul luminii. Tocmai de aceea
adevărata cunoaștere a fost trimisă de către Născătorul de sine acestui om, pentru că era unit cu el. Toate
lucrurile s-au odihnit întru el și au cântat laude marelui eon. Astfel ei declară că s-a manifestat: mama, tatăl și
fiul. Din Om și Cunoaștere au fost produși aceștia trei, care sunt de fapt Cunoașterea însăși.157Vezi Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap. 30, p. 148 și urm., capitol intitulat
Doctrinele ofiților și a setienilor : Alții însă declară și mai monstruos, că există în puterea Adâncului o lumină
primă, binecuvântată, necoruptă și infinită și că acesta e tatăl tuturor și e numit primul om. Ei spun că
Gândirea sa, venind din sine, a produs un fiu și că acest prim fiu al omului este al doilea om . Dedesubtul
acestora este Sfântul Duh și sub acest spirit superior sunt elementele care au venit din fiecare, adică apa,
întunericul, abisul, haosul, deasupra căruia ei declară că a născut Duhul, și pe el l-au numit: prima femeie.
39

binecuvântată și incoruptibilă și fără de sfârșit în puterea lui Bythus – acesta este Tatăl tuturor
lucrurilor, invocat ca Primul Om, Care împreună cu Eneea emană pe Fiul Omului sau
Euteranthropos.
În sistemul lui Valentinus, Adam a fost creat în numele lui Anthropos și îi
impresionează pe demoni prin frica omului preexistent. Printre syzyges lui Valentinus și în
sistemul marcosian, pe locul 4 sunt Anthropos/Omul și Eclesia/Biserica. În Pistis Sofia, Eonul
Jeu este numit Primul Om – supraveghetorul Luminii, mesagerul Primului Principiu – care
constituie puterile din Heimarmene. În Cărțile lui Jeu,158 acest Mare Om este Regele Luminii,
este întronizat peste toate lucrurile și este scopul oricărui suflet. La Naasseni, Protanthropos
este primul element, ființa fundamentală, înainte de împărțirea în indivizi. Fiul Omului este
aceeași ființă după ce s-a individualizat în lucruri care există, scufundându-se în materie.
În concluzie, omul gnostic Adam este un element cosmogonic, minte pură distinctă de
materie, minte concepută ipostatic ca o emanație din Dumnezeu și neîntunecată prin contactul
cu materia. Această minte este considerată rațiunea umanității sau umanitatea însăși, ca o idee
personificată, o categorie fără corporalitate, rațiunea umană concepută ca Sufletul-Omenirii.
Această speculație în ce privește Omul este complet dezvoltată în maniheism, unde
găsim de fapt bazele întregului sistem. Dumnezeu, în pericol din cauza puterilor întunericului,
creează cu ajutorul Duhului cele 5 cuvinte, cele 12 elemente și Omul veșnic, pe care îl pune să
se lupte cu întunericul. Dar acest om este oarecum depășit de rău și înconjurat de întuneric.
Universul prezent este în convulsii pentru a scoate pe Omul captiv din puterile întunericului.
În Omiliile clementine, Omul cosmogonic este amestecat într-un mod straniu cu figura
istorică a primului om, Adam. Adam era profet adevărat, vedea prin toate erele și se grăbea să
se odihnească; Hristos, Care a fost de la început și Care este întotdeauna, Care a fost
întotdeauna prezent în toate generațiile într-o manieră ascunsă într-adevăr, și Care va fi pentru
Primul om, împreună cu fiul său, au fost încântați de frumusețea Duhului, care era o femeie și s-au aruncat
peste ea, începând astfel, prin ea, să existe o lumină necoruptă, o a treia femeie, pe care ei au numit-o
Hristos, care este fiul primului și celui de al doilea om și al Sfântului Duh și al primei femei. Tatăl și fiul,
deopotrivă, s-au împreunat cu femeia, pe care ei o numesc: mamă a vieții. După ce au făcut asta, ea nu a mai
putut să poarte și nici să primească în sine marea lumină, fapt pentru care ei afirmă, că ea a sfârșit prin a se
aprinde în partea stângă. Însă singurul lor fiu, Hristos, venind din partea dreaptă, a îndreptat-o spre cele înalte
și a fost imediat trasă sus de mama ei, care forma un eon necorupt. Aceasta este sfânta și adevărata Biserică,
după cum o numesc ei, unde se strâng cu toții și se unesc în tatăl tuturor, primul om, fiul, al doilea om, fiul lor,
Hristos și femeia la care am făcut referire. De aceea aceștia învață, că puterea care a venit din femeie prin
aprinderea ei, fiind stropită cu lumină, a căzut din locul ocupat de părinții ei, însă a păstrat de la aceștia
dorința de a fi stropită cu lumină. De aceea, aceștia numesc Înțelepciunea, pe Predecesor și pe Cea nepotrivită
drept hermafrodiți (masculo-foeminam). Astfel, aceasta fiind neștiutoare, a intrat în apă, pe când aceia se aflau
în stare de nemișcare și a împărțit-o conform numărului lor, lucru care s-a dovedit nesăbuit, pentru că au
devenit ca cei de jos și au trebuit să își asume un trup.Pentru aceasta, ei afirmă că toate lucrurile sunt ocupate
și țin de această stropire cu lumină și ea este începutul tuturor. Sau, mai degrabă, ea era ceva care absorbea
totul și copleșea toată materia. Pentru acest lucru, ea era granița dintre un trup material și grosier și această
putere care regreta, că a căzut și făcea tot posibilul ca să scape din apă și să se ridice iarăși la mama ei.Dar
sforțările ei nu aveau un efect real, pentru că o tragea în jos greutatea trupului, care făcea parte din cele de jos.
Ea simțea să-și aline durerea, însă, mai ales, dorea să țină secret faptul, că ea vine din lumina de sus. Se temea
că ar putea fi jignită de către elementele inferioare și de aceea nu dorea să se întâmple asta. Însă când a
recâștigat putere de la acea stropire cu lumină, pe care o posedase cândva, ea s-a ridicat iarăși și a revenit în
cele de sus. Fiind acum întru cele înalte, ea s-a lățit pe sine și a acoperit o parte din spațiu și a format cerul
vizibil de deasupra trupurilor. Dar a rămas sub cerul pe care ea însăși l-a făcut, posedând un trup de apă. Și
când a început să dorească lumina cea de sus, ea a lepădat trupul acela și a rămas liber de el. Acest trup despre
care vorbim, al puterii care l-a azvârlit de pe ea, ei îl numesc femeie din femeie…158Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Books_of_Jeu , accesat la data 12.07.2017: Două texte gnostice considerate
apocrife la Noul Testament . Cel mai vechi text cunoscut este scris în coptă și apare ca o parte a Codexului
Bruce. Textul este predominant format din incantații mistice, diagrame esoterice, deseori formate din cercuri
sau pătrate concentrice. La fel ca majoritatea învățăturilor gnostice, și aceste texte au fost concepute să fie
înțelese doar de cei care au atins un anumit nivel de înțelegere. Se crede că este un fel de manual pentru unul
sau mai multe ritualuri gnostice .
40

totdeauna. De fapt, Adam a fost, dacă ar fi să folosim un limbaj modern, Dumnezeul imanent
din lume, Care se manifestă veșnic în conștiința interioară – cea care alege.
Aceeași idee, oarecum modificată, apare în literatura ermetică, în special în capitolul
Poimandres din Corpus Hermeticum . Această idee este dezvoltată de Filon din Alexandria,
care face o distincție ingenioasă între prima ființa umană creată după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu și personajele istorice Adam și Eva, create după.159 Adam, ca icoană, este: Idee,
Gen, Caracter, aparține lumii Înțelesurilor, fără trup, nici bărbat nici femeie, el este Începutul,
Numele lui Dumnezeu, Logosul, nemuritor, incoruptibil. Aceste idei le mai găsim și în
Talmud, literatura din filonism, în gnosticism, în literatura trismegistică și se pare că provin
dintr-o sursă comuna unică, dezvoltarea târzie din gayomarthianism160 sau din adoratorii
Super-Omului.
Barbelo
Acest personaj gnostic este încă o enigmă pentru mulți orientaliști care studiază
fenomenul gnostic. El apare în numeroase sisteme gnostice, de exemplu îl găsim prezent la
nicolaiți, la gnosticii descriși de Epifaniu, la sethieni, în Evangelium Mariae , la Irineu în
Cartea I, cap. 29.1-2 și urm., Doctrinele mai multor secte gnostice, în special a barbelioților
și a barborianilor.161 Numele îl găsim sub diferite forme: barbelo, barbeloth, barthenos, el
nefiind explicat pe deplin. Se pare că reprezintă principiul feminin suprem sau este cel mai
înalt Dumnezeu cu aspect feminin. Barbelo întrunește majoritatea funcțiilor deținute de Sofia.
Barbelo era uneori atât de important în unele sisteme, încât unele școli erau denumite
barbeliote, credincioșii erau barbelioți sau barbelognostici. Ea este cel mai probabil Lumina-
Feciorelnică din Pistis Sofia sau simplu Fecioara. În scrierile lui Epifaniu și ale lui Filastrius,
Fecioara/Barbelos pare identică cu Noria care joacă un rol important ca soția lui Noe sau a lui
159 Vezi De opif. mund., 134-148; De conf. ling., 146, sau http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat
la data 12.07.2017.160 Vezi http://www.cais-soas.com/CAIS/History/Post-Sasanian/after_fall.htm , accesat la data 12.07.2017:
Shahrestani (CE 1086-1153) writes that the prominent sects of his time were the Mazdakites, Zarvanites, and the
Gayomarthians. The followers of the latter sect believed in an eternal being called Yazdan. Yazdan entertained a
thought in his mind on the probability of the origin of and adversary. This evil thought, believed the
Gayomanrthians, originated Ahriman, the spirit of darkness. Vezi și Max Duncker, The History of Antiquity,
Volumes I, V . and VI of VI , sau https://books.google.ro/books?
id=KbRTMZTnDBoC&pg=PT903&lpg=PT903&dq=Gayomarthians&source=bl&ots=xM3ivbNjNk&sig=1uak
BcmrsKqY5qZzrfAjeWARmkM&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwj7iqmp4oPV AhWFtxoKHWrEBB8Q6AEIKzA
B#v=onepage&q=Gayomarthians&f=false , sau https://books.google.ro/books?
id=UNfgAwAAQBAJ&pg =PT117&lpg=PT117&dq=Gayomarthians&source=bl&ots=ujoeuKF6AJ&sig=I8iDK
5W5_GKeoGfTpAJSH-
Keszc&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwj7iqmp4oPV AhWFtxoKHWrEBB8Q6AEIMDAC#v=onepage&q=Gayom
arthians&f=false, accesate la data 12.07.2017.161 Vezi Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap. 29.1: Pe lângă aceia dintre eretici, care
se trag din simonieni și despre care noi am vorbit deja, au apărut o puzderie de alți gnostici, aidoma ciupercilor
care ies din pământ. Nu am să descriu decât principalele opinii ale acestora. Unii vorbesc despre un eon, care
nu a existat în vechime și care a locuit într-un spirit feciorelnic , numit de ei: Barbelos. Ei mai declară că
undeva există, cu siguranță, un părinte, pe care nu-l putem numi, și care a dorit să se reveleze pe sine ca
Barbelos. Astfel, Gândirea a venit în fața lui și a cerut de la el Preștiința. Însă când i s-a dat Preștiința, el a
cerut încă două [entități] și anume Incoruptibilitatea, care a venit prima, și ei i-a urmat Viața veșnică. Barbelos
s-a slăvit în acestea și și-a contemplat propria măreție și, în unire cu ele, bucurându-se de măreția aceasta, a
generat o lumină proprie sieși. Așa afirmă ei că a început lumina, cât și începutul nașterii tuturor lucrurilor.
Însă Tatăl văzând această lumină a uns-o pe aceasta cu bunătatea sa, făcând din ea puterea de a dobândi
perfecțiunea. Pentru aceasta spun ei, Hristos, Care a venit, a cerut să-i fie dată Mintea ca un ajutor al său. Și i
s-a dat Mintea. Prin aceasta ei afirmă, cum că Tatăl și-a trimis Cuvântul în lume. Unirea însă dintre Gândire și
Cuvânt, dintre Nestricăciune și Hristos vor deveni creatoare. Viața veșnică s-a unit cu Voința, cu Mintea și
Preștiința. Acestea reprezintă măreția luminii celei mari și pe Barbelos.
41

Set. Alții au sugerat că Noria este Fecioara, Iștar, Atena, Înțelepciunea, Sofia sau Achamoth,
ceea ce poate fi luat în considerație.
Practici rituale
În ce privește practicile rituale, nu avem informații foarte precise, așa cum avem
despre partea doctrinară sau teoretică. Totuși, câteva informații le găsim la Irineu, atunci când
acesta vorbește despre marcosieni; de asemenea, găsim informații la Ipolit, despre elcesaiți, în
paragrafele liturgice din Actele lui Toma, în câteva pasaje din Pseudo-Clementini; mai mult
găsim în literatura gnostică coptă, în literatura mandeană, de unde putem afla despre aceste
practici liturgice.162
Botezul
Botezul este prezent în toate sectele gnostice. În mandeism se făcea botezul zilnic,
fiind o practică foarte importantă. Formula utilizată de gnosticii creștini a variat într-o plajă
foarte largă. Marcosienii, de exemplu, foloseau următoarele cuvinte: În numele
Necunoscutului Tată al tuturor, în Adevăr, Mama tuturor, în el care s-a coborât peste Iisus .
Elcesaiții ziceau: În numele Marelui și cel mai înalt Dumnezeu și în numele Fiului Său,
Marele Împărat. La Irineu163 găsim formula: În numele care a fost ascuns oricărui zeu și
Domnul adevărului, care nume Iisus Nazarineanul l-a pus în regiunile luminii și alte formule,
spuse deseori în ebraică sau aramaică. Mandeenii spuneau: Numele Vieții și numele Manda
din Haye te numește pe tine .164 În legătură cu botezul, era important Sigiliul; această marcare
sau semn nu este ușor de descris. Mai era tradiția de a pune un nume prin rostire sau prin
ținerea unei tablete care conținea niște cuvinte mistice.
În legătură cu botezul, găsim la d-l Welburn165 o descriere foarte bine documentată.
Acesta ne spune despre aducerea aproape de moarte prin botez, urmată de o renaștere
162Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 13.07.2017.163Vezi Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap. 2 1.3: Unii dintre ei pregătesc un pat
nupțial și respectă un mic ritual tainic, în care pronunță unele cuvinte iar cei care sunt ințiați în acest fel, afirmă
că s-a oficiat pentru ei o nuntă sprituală, după asemănarea împreunărilor cerești. Alții însă se adună la un loc
unde există apă și se botează , rostind aceste cuvinte : „În numele Tatălui celui necunoscut, creatorul
universului, al adevărului, al mamei tuturor lucrurilor, al celui care a coborât în Iisus, al unirii și mântuirii
și în comuniune cu puterile ". Alții repetă cuvinte evreiești, prin care zăpăcesc cu totul pe cei pe care îi inițiază,
ca spre exemplu: „Vasema hamossi vaianora mistadia ruada custa vavofor calahti " Și după ce sunt rostite
acestea, ei se reped imediat și le spun: „ Invoc pe cei care sunt deasupra oricărei puteri a Tatălui, care este
numit lumină și pe Bunul Duh și viața, fiincă Tu stăpânești orice trup ". Alții spun că mântuirea înseamnă:
numele care este ascuns oricărei puteri și domnii și adevărul cum că Iisus din Nazaret a fost îmbrăcat cu viața și
lumina lui Hristos, a acelui Hristos, care locuiește prin Sfântul Duh în Îngerii răscumpărați. Numele celor
răscumpărați [de către Hristos] sunt acestea: „Mesia, Ufareg, Namempseman, Haldean, Mosomidaea, Acfrane,
Faia, Iisus Nazarineanul". Interpretarea acestor nume este următoarea: „Eu nu împart Duhul lui Hristos, nici
inima și nici puterea supracerească care e mila Sa, ci eu mă bucur de numele Tău, Mântuitorule adevărate!".
Acestea sunt cuvintele celor care îi inițiază pe alții. La acestea, cel care este inițiat, răspunde: „ Eu am fost
pregătiti și am fost mântuit. Eu mi-am mântuit sufletul din această lume și din toate celelalte lucruri, căci am
intrat în comuniune cu numele lui Iao, care și-a mântuit sufletul său întru mântuirea lui Hristos, care este
viu". Cei care participă la ritual adaugă aceste cuvinte: „ Pacea să fie peste toți, întru care acest nume se
odihnește". După ce s-au spus acestea toate ei îl ung pe inițiat cu balsam . Despre acest unguent ei afirmă că el
este o închipuire a acelui dulce parfum, care este deasupra a tot ce există .164Vezi și Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnostică și viziunea
creștină, Ed. Univers enciclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 149: Mandeenii au supraviețuit ca un grup
mic în sec. al XII-lea în Iran și Iraq. Ei practicau un botez cu ritual în diferite forme care comunicau manda,
adică știința vizionară, făcea posibilă experiența coroanei de lumină din jurul capului celui care se iniția. Acest
botez se făcea prin scufundare totală, puneri de mâini rituale și pregătiri spirituale severe. 165Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnostică și viziunea creștină ,
Ed. Univers enciclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 145-150.
42

interioară; discipolii dădeau piept cu puterea fricii, care putea să îi înghită. După scufundare
urma o punere a mâinilor, iar rezultatul era imediat: viziuni cosmice, unitatea Cerului și
Pământului. În această întindere cosmică a viziunilor se dizolvau limitele personalității, iar
sufletul putea să își piardă coerența și centrul identității, exista pericolul dezintegrării în
inconștiență, în așa-numita putere a Întunericului, deci pericolul psihic era mare. În timpul
botezului se descătușau energii extraordinare, dar se dobândea capacitatea prelucrării
sufletului, inclusiv a acelor părți ascunse în străfundurile subconștientului. Gnosticii urmăreau
unirea cu Tatăl arhetipal, căutau împărăția Lui, treceau prin sferele cosmice de dincolo de
Pământ prin inițieri.
Confirmarea
Ungerea candidatului cu mir sau ulei parfumat este un ritual gnostic care pune în
umbră importanța botezului, consideră savanții catolici.166 În Faptele lui Toma, spun unii
savanți, acesta a înlocuit complet botezul și era singurul ritual de inițiere. Acest lucru nu s-a
demostrat, totuși. Marcosienii au mers până acolo încât au respins botezul creștin și l-au
înlocuit cu o turnare pe capul candidatului a unui amestec de apă cu ulei. Prin confirmare,
gnosticii nu intenționau să dăruiască Duhul Sfânt Care să-l pecetluiască pe candidat și să-l
apere împotriva atacurilor arhonților sau să îi alunge pe aceștia cu mireasma dulce care este
mai presus de toate. Ungerea era presupusă ca fiind coborâtă din Arborele Vieții, care era
conectat mistic cu Crucea – în Faptele lui Toma, mirul este numit taina ascunsă în care ni se
arată nouă Crucea .
Euharistia
Se cunoaște foarte puțin despre substitutul gnostic al Euharistiei. Citim într-un număr
de pasaje despre frângerea pâinii, dar nu s-a putut determina precis în ce consta acest lucru.
Utilizarea sării în acest ritual pare importantă, știm acest lucru de la Clement.167 Aici citim
cum Petru a frânt pâinea euharistică, a pus sare pe ea, a dat mamei și apoi celorlalți . Cu o
probabilitate foarte mare, dar fără certitudine, euharistia descrisă în Faptele lui Toma era mai
degrabă o frângere a pâinii fără folosirea potirului. Acest lucru este controversat, deși
contrariul poate fi demonstrat cu greu. Este dincolo de orice îndoială că de multe ori gnosticii
au înlocuit apa cu vinul. Nu cunoaștem formula care se folosea, dar pâinea era cu siguranță
însemnată cu semnul crucii. Este de remarcat că gnosticii foloseau termenii creștini. O
descriere mai lungă a unei posibile euharistii găsim în Cărțile Copte, Pistis Sofia, II Jeu , fiind
oficiată de însuși Iisus. Se foloseau foc și tămâie, două sticle, două potire, unul cu apă și unul
cu vin, ramuri de viță de vie. Hristos îi încoronează pe apostoli cu ghirlande de măslin, îl
roagă pe Melchisedec să vină ca să preschimbe vinul în apă pentru botez, pune ierburi în gura
și mâinile apostolilor. Nu s-a putut stabili dacă aceste acte fac parte din ritual sau sunt doar
produsul imaginației autorului. Se pare că se mai folosea ulei în ritualul sacru al vindecării
bolnavilor, chiar și morții erau unși cu untdelemn pentru siguranța lor în trecerea prin lumea
arhonților.
Nimfonul
Gnosticii erau în posesia unui sacrament special, camera miresei – nimfonul – în care
sufletele celor doi erau căsătorite cu îngerii corespunzători din Pleroma prin câteva acte
simbolice. Nu se cunosc detalii despre acest ritual, dar aflăm despre el de la Tertulian.168
Vocalele magice
166Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 13.07.2017.167Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 13.07.2017, Clement, Hom. Xiv.168Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 13.07.2017 .
43

Există o importanță deosebită care se acorda rostirii vocalelor alpha, epsilon, eta, iota,
omicron, upsilon, omega . Se presupunea că Mântuitorul și apostolii Săi se opreau în mijlocul
propozițiilor pentru a bolborosi interminabil vocale. Au ajuns până la noi 80 de silabe magice
din vocale; pe amulete găsim 7 vocale ce formează inscripții care se repetau după diferite
reguli. La început, aceste vocale erau un mister aproape de nepătruns, dar au fost studiate de
Ruelle, de Poirée și de Leclercq, care au ajuns la concluzia că fiecare vocală un arhonte sau o
planetă, toate cele 7 reprezentând Universul; fără consoane, ele reprezintă Idealul, Infinitul
neîngrădit de materie; altă ipoteză ar fi că reprezintă o gamă de sunete ca cea gregoriană de la
re la re din ton în ton, fiecare pagină cu vocale fiind un fel de partitură muzicală. Cercetările
sunt însă abia la început. Printre gnostici, ofiții își reprezentau teoriile cosmogonice prin
diagrame, cercuri concentrice, pătrate și linii paralele sau alte figuri matematice combinate,
având nume scrise pe ele. Nu cunoaștem dacă și cât de mult se foloseau acestea ca simboluri
în liturghiile lor.
coli gnosticeȘ
Gnosticismul nu a avut o autoritate centrală nici pentru doctrină, nici pentru disciplină;
dacă îl privim în întregul lui ca un tot, el nu a avut o organizare atât de vastă ca Biserica. A
fost un mare conglomerat de secte, în care numai marcionismul a încercat să rivalizeze cu
Biserica, și nici el nu a fost unitar. Aceste secte le putem clasifica în funcție de curentul de
gândire predominant astfel:
Siriene
Semitice
Elenistice sau alexandrine
Dualistice
Antinomiene
coala sirianăȘ
Această școală reprezintă cea mai veche etapă din gnosticism, considerându-se că
vestul Asiei a fost locul de naștere a acestei mișcări. Următorii pot fi considerați ca făcând
parte din această școală:
Dositei, Saturnin Iustin, Simon Magul, Menandru,
severienii, bardesaniții, naasenii, encratiții,
sethienii, ebioniții, gnosticii
Faptelor lui
Toma,perații,
Cerint, Cerdo, ofiții, cainiții.
Elementele fantastice, genealogiile elaborate, syzyginii eonilor din gnoza târzie sunt
absente din aceste sisteme. Terminologia este o formă semitică barbară, Egiptul este numele
simbolic dat pentru tărâmul robiei sufletului. Opoziția între Dumnezeul cel bun și Creatorul
lumii nu este eternă sau cosmogonică, dar există o opoziție etică puternică la Iehova,
Dumnezeul evreilor. El este ultimul dintre cei 7 îngeri care au modelat lumea aceasta dintr-o
materie eternă preexistentă. Îngerii demiurgici au încercat să-l creeze pe om, dar nu au reușit
să genereze decât un vierme mizerabil, căruia Dumnezeul cel bun i-a dat totuși o scânteie de
viață divină. Regulile date de Dumnezeul evreilor trebuie depășite, pentru că Dumnezeul cel
bun ne cheamă să Îi slujim, prin Fiul Său Hristos. Se credea că trebuie să ne supunem
Dumnezeului Suprem prin abținerea de la carne și de la căsătorie, ducând o viață ascetică.
Aceste precepte le avea Saturnin din Antiohia, care a predicat în timpul regelui
Hadrian (aprox. 120 î.e.n.). Despre ebioniți, aflăm de la d-l Welburn169 că dețineau Evanghelia
lui Matei originală și la început au fost o mișcare din rândul creștinilor iudei, care își spuneau
169Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnostică și viziunea creștină ,
Ed. Univers enciclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 139-142.
44

ebionimi, adică săracii, cerșetorii spiritului , după cum aflăm din Fericiri. Această denumire
de ebionim era folosită și de esenienii de la Qumran. Welburn concluzionează că avem de a
face cu o mișcare ruptă din rândul esenienilor, care foloseau în mod exclusiv versiunea
esoterică a Evangheliei după Matei . Ebioniții credeau că Iisus era un profet peste care a
coborât la botez Hristos, o Ființă angelică superioară. Iisus este denumit în literatura ebionită
de mai târziu ca Adevăratul profet cu multiple reîncarnări, ecouri ale legendei esoterice
privitoare la Zaratustra. Această concepție o găsim și la Oscar Cullman:170 „După crearea
lumii, Adevăratul Profet parcurge secolele, schimbându-și numele și înfățișarea. El se
încarnează iar și iar… Iisus este adevărata încarnare a Profetului. Doar în ultima încarnare,
ca Iisus, „Adevăratul Profet a reușit să primească întreaga revelație a Divinității ". Ebioniții
sunt descriși de Epifanie: Pe lângă o baie rituală zilnică , ei aveau un botez inițiatic și în
fiecare an celebrau anumite Misterii asemănătoare cu cele ale Bisericii. În cadrul acestora ei
foloseau pâine nedospită și, pe de altă parte, apă curată. Ei spun că Dumnezeu a făcut două
ființe, pe Christos și pe Diavol. Primului i s-a dat puterea lumii care va veni, iar celuilalt
puterea acestei lumi. Ei spun că Iisus este zămislit dintr-o sămânță umană, și este ales, și de
aceea e numit Fiu al lui Dumnezeu, Christos, venind de deasupra, din înălțimi, peste el, sub
forma unui porumbel. Ei spun că el nu a fost zămislit de Dumnezeu-Tatăl, ci că a fost creat ca
unul dintre arhangheli, dar mai mare dec t ei ȃ.171
Naasenii172 erau închinători ai șarpelui – simbol al înțelepciunii, pe care Dumnezeul
evreilor a încercat să o ascundă de oameni. Ofiții173 au urmat ideile principale din
valentinianism, după ce au ajuns pe pământ alexandrin și au ajuns cea mai răspândită sectă
din gnosticism. Ei nu erau închinători ai șarpelui în mod strict, dar recunoșteau șarpele ca pe
un simbol al emanației supreme, Achamoth sau Înțelepciunea Divină. Ei au fost categorisiți ca
gnostici prin excelență. Setienii au văzut în Set tatăl tuturor oamenilor spirituali, în Cain și
Abel tatăl celor psihici și al celor hilici. Perații credeau că există o trinitate Tatăl, Fiul și
Materia. Fiul este Șarpele Cosmic, care a eliberat-o pe Eva din puterea legii Hyle. D-l
Welburn îi definește ca pe un grup de gnostici care își spuneau cei ce trec dincolo174; ei
descriau botezul ca pe o renaștere inițiatică, o unire cu Tatăl cosmic; puneau accentul pe
originea suprapământească a omului și credeau că omul putea să urce prin inițiere până la
originile sale cosmice, subliniind în același timp pericolele existente.
Universul este simbolizat printr-un triunghi închis într-un cerc. Numărul 3 este cheia
către toate tainele. Există 3 principii supreme:
Negeneratul
Autogeneratul
Generatul
Sunt 3 logoi dumnezei, Mântuitorul are natură întreită, un trup întreit, putere întreită, etc.
Se numesc perați pentru că au trecut dincolo afară din Egipt, prin Marea Roșie a
generațiilor. Ei sunt adevărații evrei.175 Perații au fost întemeiați de Eufrate,
170Vezi Cullman, Oscar, The Christologie of the New Testament , Ed. Westminster Press, Philadelphia, 1963, p.
40-45, sau https://books.google.ro/books?
id=79Zovlpi8uQC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false ,
accesat la data 15.07.2017.171Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnostică și viziunea creștină ,
Ed. Univers enciclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 140.172Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 13.07.2017: cuvântul provine de la nahas,
care în ebraică înseamnă șarpe.173Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 13.07.2017: cuvântul provine de la ophis,
care înseamnă șarpe.174Vezi Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnostică și viziunea creștină ,
Ed. Univers enciclopedic inițieri Editura Triade, 2014, p. 148: peratae, în greacă peras semnifică peste sau
dincolo.175Cuvântul provine ebraică, semnificând a trece dincolo , vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm ,
accesat la data 13.07.2017.
45

Celbes/Acembes și Ademes. Acest Eufrate are probabil numele conectat cu cel de perați și
se spune că este întemeietorul ofiților menționați de Celsus în jurul anului 175 e.n.
Cainiții se numeau așa pentru că venerau pe Cain și pe Esau, pe sodomiți, pe Core, pe
Iuda, pentru că toți s-au opus Dumnezeului evreilor.
coala elenă – alexandrinăȘ
Aceste sisteme au fost mai abstracte, mai filozofice și mai consistente decât cele
siriene. Termenii semitici au fost eliminați aproape în totalitate și înlocuiți prin termeni
grecești, problematica cosmogonică a depășit orice limită, etica a fost mai puțin importantă,
ascetismul nu a mai fost așa de strict. Cei doi mari gânditori ai acestei școli au fost Basilide și
Valentin.
Basilide s-a născut în Antiohia Siriei, dar și-a fondat școala în Alexandria, aprox. 130
d.Hr., unde a fost urmat de fiul său Isidorus. Sistemul său a fost cel mai consistent și mai
sobru emanaționism pe care l-a avut gnosticismul. Școala lui nu s-a răspândit mult, dar în
Spania a supraviețuit câteva secole.
Valentin a predicat prima dată în Alexandria și apoi în Roma176. El a elaborat un sistem
dualist sexual al procesului de emanație, o serie lungă de perechi mascul și feminin de idei
personificate, care asigură intermedierea între Dumnezeul Necunoscut și lumea materială.
Sistemul său este mai confuz decât al lui Basilide, deoarece este deranjat de introducerea
personajului sau personajelor Sofia în procesul cosmogonic. Fiind un ofitism sirian sub
înfățișare egipteană, poate fi considerat un reprezentant adevărat al spiritului gnostic.
Ducerea până la absurd, spun savanții catolici,177 a acestor speculații fără de sfârșit se
observă în Pistis Sofia, unde găsim fecioare de lumină, sfere, Heimarmene, 13 eoni, comori de
lumină, realități de mijloc, realități de dreapta și de stânga, Jaldabaoth, Adamas, Mihail,
Gavriil, Hristos, Mântuitorul, misterii sau taine fără număr, care trec și se întorc ca niște
vrăjitoare într-un dans fără sfârșit . De la Hipolit, de la Tertulian și de la Clement din
Alexandria aflăm despre existența a două școli valentiniene, una italiană și una anatoliană sau
asiatică. În școala italiană găsim profesori de seamă, ca de pildă Secundus, care a împărțit
Ogdoada din Pleroma în două tetrade, cea de la stânga și cea de la dreapta, și Epifaniu, ce a
descris această Tetradă: Monotes, Henotes, Monas și Hen. Alți scriitori importanți au fost
Ptolemeu și Heracleon. Ptolemeu este cunoscut în special pentru scrisoarea către Flora, o
femeie nobilă care i-a scris ca unui Protopresbiter pentru a-i explica sensurile din Vechiul
Testament. Ptolemeu a împărțit numele și numerele eonilor în substanțe personificate în afara
divinității – aflăm acest lucru de la Tertulian, spune Enciclopedia catolică.178 Ptolemeu era
dedicat studiilor biblice și era un om cu o imaginație foarte bogată.
De la Clement din Alexandria aflăm că Heracleon era cel mai eminent profesor din
școala valentiniană. Origen a alocat mult spațiu pentru a-l combate pe Heracleon, atunci când
a comentat Evanghelia după Ioan, Heracleon având și el un comentariu la același evanghelist.
Heracleon a numit sursa tuturor ființelor Antropos, în loc de Bythos, a respins nemurirea
sufletului, înțelegând prin aceasta mai degrabă elementul psihic. El s-a poziționat aparent mai
aproape de Biserică decât Ptolemeu și a fost un om cu o judecată mai bună. De la Tertulian
aflăm alte două nume, Teotim179 și Alexandru.180
176Aprox. 160 d.Hr.177Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 14.07.2017.178Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm, accesat la data 14.07.2017.179Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm , accesat la data 14.07.2017, cap. 4: Valentinus had included
these in the very essence of the Deity, as senses and affections of motion. Sundry bypaths were then struck off
therefrom, by Heraclean and Secundus and the magician Marcus. Theotimus worked hard about "the images of
the law."180Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0315.htm , accesat la data 14.07.2017, cap. 17: But, leaving Alexander
with his syllogisms, which he so perversely applies in his discussions, as well as with the hymns of Valentinus,
which, with consummate assurance, he interpolates as the production of some respectable author, let us confine
our inquiry to a single point— Whether Christ received flesh from the virgin?— that we may thus arrive at a
46

Școala anatoliană a avut un profesor proeminent, pe nume Axionicus181, care a avut un
colegiu/o școală în Antiohia în jurul anului 220 d.Hr. – ucenicii cei mai credincioși ai
Domnului. Pe Teodot îl cunoaștem doar din scrierile lui Clement din Alexandria.182 Sistemul
lui Marcu vrăjitorul era unul elaborat, cu cifruri și numere, despre care aflăm de la Irineu183 și
de la Hipolit.184 Ceea ce a spus Irineu despre Marcus a fost negat de marcosieni, dar Hipolit
spune că au făcut asta fără nici un motiv. Marcus a fost cel mai probabil un egiptean
contemporan cu Irineu. Un sistem deosebit de cel al marcosienilor a fost conceput de
Monoimus Arabul, căruia Hipolit îi consacră capitolele de la 5 la 8 din Cartea a VIII-a.185, și
care este menționat numai de Teodoret alături de el. Hipolit are dreptate când îi caracterizează
pe acești doi gnostici mai degrabă ca imitatori ai lui Pitagora decât creștini. Din Epistolele lui
Iulian Apostatul, școli valentiniene au existat în Asia Mică până în timpurile lui.186
certain proof that His flesh was human, if He derived its substance from His mother's womb, although we are at
once furnished with clear evidences of the human character of His flesh, from its name and description as that of
a man, and from the nature of its constitution, and from the system of its sensations, and from its suffering of
death.181Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm , accesat la data 14.07.2017, cap. 4: Axionicus at Antioch is
the only man who at the present time does honour to the memory of Valentinus, by keeping his rules to the full.
Vezi și http://www.newadvent.org/fathers/050106.htm , accesat la data 14.07.2017, C. VI cap. 30: The Orientals,
on the other hand, of whom is Axionicus and Bardesianes, assert that the body of the Saviour was spiritual; for
there came upon Mary the Holy Spirit— that is, Sophia and the power of the highest.182Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 14.07.2017.183Vezi Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap. 13, Înșelătoarea știință și practicile
ticăloase ale lui Marcu : Există printre ereticii aceștia și un anume Marcu, care se laudă că e mai îmbunătățit
decât învățătorul său. Acesta însă e un adept desăvârșit al înșelătoriilor magiei și prin acestea înșeală pe mulți
bărbați și nu mai puține femei, unindu-i pe aceia cu sine, ca unul care ar poseda cea mai mare înțelepciune și
desăvârșire și care ar fi primit cea mai mare putere din înălțimea nevăzută și neajunsă. Așa i se pare lui că e,
deși, în realitate, nu e decât un înaintemergător al lui Antihrist (Mt. 24, 24). …De acum încolo ea va crede că e o
profetesă și îi va mulțumi lui Marcu, pentru că i-a împărtășit și ei din „Harul" lui. De aceea va face eforturi să-l
răsplătească pe acesta, nu numai printr-un dar din averea sa (de unde el strânge o mare avere), ci și prin
docilitatea ei față de el, dorind să fie în multe feluri unită cu el, căci prin acestea ea poate deveni una cu el. Dar,
deja, câteva din cele mai credincioase femei, care au frică de Dumnezeu și care nu sunt amăgite și care n-au fost
niciodată (deși el și-a dat toată silința ca să le seducă, ca și pe restul, cu faptul că vor prooroci), îl resping și îl
detestă pe acesta, și se retrag înapoi de la o asemenea companie nefericită a „descoperitorilor". Și ele fac
aceasta, pentru că și-au dat seama că darul prorociei nu a fost dat unui om ca Marcu, care e un vrăjitor, ci că
acesta se dă numai acelora, cărora Dumnezeu le trimite harul Său, pentru a avea dumnezeiasca putere a
proorociei. De aceea Proorocii vorbesc unde și cum dorește Dumnezeu și nu când Marcu le poruncește să o
facă. Căci aceste porunci sunt cea mai mare și mai înaltă autoritate, decât care alta nu există, deoarece primele
legi de odinioară, cât și cele mai recente au fost date în acest fel. Însă, dacă Marcu sau oricine altcineva,
poruncește să se facă acest lucru, aceștia sunt învățați să se obișnuiască cu sărbătorile lor, în care aceștia își
joacă soartă și în legătură cu acest rezultat, ei poruncesc unii altora să prorocească, dând predicții care sunt în
armonie cu propriile lor dorințe… Un exemplu trist s-a petrecut cu un bărbat asiatic, unul dintre diaconii noștri,
care l-a primit pe Marcu în casa sa. Soția lui, o femeie remarcabil de frumoasă, a căzut victimă acestui
vrăjitor, deopotrivă cu mintea și cu trupul ei și, pentru o lungă perioadă de timp, a călătorit împreună cu el. În
sfârșit, când nu cu puține dificultăți, fratele a întors-o pe ea, aceasta a trebuit să facă o mare mărturisire
publică, unde a plâns și s-a zbuciumat pentru pângăririle pe care ea le-a suportat de la vrăjitor …184Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 14.07.2017: Marcus the Conjuror's system,
an elaborate speculation with ciphers and numbers, is given by Irenaeus (I.11-12) and also by Hippolytus
(VI.42).185Vezi http://www.newadvent.org/fathers/050108.htm , accesat la data 14.07.2017: Chapter 5. Monoïmus; Man
the Universe, According to Monoïmus; His System of the Monad: Monoïmus the Arabian was far removed from
the glory of the high-sounding poet. (For Monoïmus) supposes that there is some such man as the poet (calls)
Oceanus, expressing himself somehow thus… Chapter 6. Monoïmus' "Iota; "His Notion of the "Son of Man."
Chapter 7. Monoïmus on the Sabbath; Allegorizes the Rod of Moses; Notion Concerning the Decalogue.
Chapter 8. Monoïmus Explains His Opinions in a Letter to Theophrastus; Where to Find God; His System
Derived from Pythagoras .186Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 14.07.2017: According to the Epistles of
Julian the Apostate, Valentinian collegia existed in Asia Minor up to his own times .
47

coala dualisticăȘ
Savanții catolici consideră că principalul curent din gnosticism a fost panteismul, iar
dualismul îl consideră înnăscut gnosticismului, care rar a surclasat panteismul.187 Un astfel de
caz îl întâlnim la Marcion, care făcea diferență între Dumnezeul Noului Testament și Cel din
Vechiul Testament, asemenea cu diferența dintre două principii eterne, primul fiind Bun –
agathos – al doilea fiind drept – dikaios. Totuși, nici Marcion nu și-a dus sistemul până la
capăt, până la ultimele consecințe. El poate fi considerat mai degrabă un înainte mergător al
lui Mani decât un gnostic pur. El a avut trei ucenici, Basilicus, Potitus, Lucanus, menționați de
Eusebiu ca fiind credincioși dualismului învățătorului lor.188 Appeles,189 primul dintre ucenicii
lui, a mers mai departe decât învățătorul său în respingerea Cărților Vechiului Testament, dar
s-a întors la monoteism, considerând că cel care a inspirat profețiile din vechiul Testament a
fost un înger rău. Pe de altă parte, Syneros și Prepon, învățăceii lui, au postulat trei principii
diferite. Hermogene învăța un dualism puțin diferit în Cartagina la începutul secolului al II-
lea. Opusul Dumnezeului bun nu era Dumnezeul evreilor, ci Materia Eternă, sursa a tot răul.
Acest gnostic a fost combătut de Teofil din Antiohia și de Tertulian.
coala antinomianăȘ
Dacă opoziția față de Dumnezeul evreilor era o îndatorire, atunci încălcarea legii
morale date de Acesta era considerată o obligație solemnă. În timpul apostolilor, a existat o
astfel de sectă, denumită a nicolaiților,190 care, conform cu Origen, avea ca principiu
parachresthai te sarki . Carpocrate a fost contemporan cu Basilide. Pe acesta, Tertulian l-a
numit magician și soț adulter.191 Un om poate scăpa de puterile cosmice doar eliberându-se de
orice obligație printr-un comportament libertin. Gnoza lui Carpocrate afirma că trebuie să se
încalce orice lege, iar omul trebuie să se scufunde în Monadă, aducându-și aminte de pre-
existența sa în Unitatea Cosmică. Fiul său Epifanie i-a urmat doctrina într-atât de aproape,
încât a murit datorită păcatelor lui la vârsta de 17 ani. Vederi antinomiene192 mai erau
predicate de prodicieni și antitacți. Alte atitudini imorale pot fi găsite în scrierea Pistis Sofia,
187Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 14.07.2017: The Dualistic school.188Vezi http://www.newadvent.org/fathers/250105.htm , accesat la data 14.07.2017: But others, among whom are
Potitus and Basilicus, hold to two principles, as does the mariner Marcion himself . Vezi și Eusebiu, Istoria
Bisericii, V .13.189Vezi http://www.newadvent.org/fathers/250105.htm , accesat la data 14.07.2017, Chapter 13. Rhodo and his
Account of the Dissension of Marcion : For Apelles, one of the herd, priding himself on his manner of life and his
age… The same author writes that he engaged in conversation with Apelles. He speaks as follows: "For the old
man Apelles, when conversing with us, was refuted in many things which he spoke falsely;" …190Vezi Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap. 26.3, Doctrinele lui Cerint, ale
ebioniților și nicolaiților : Nicolaiții (nicolaitae) erau urmașii lui Nicolae, care era unul dintre cei șapte primi
diaconi și care au fost hitoroniți diaconi de către Apostoli. Ei își trăiau viața cu o nereținută îngăduință . Modul
de viață al acestor oameni este foarte bine surprins în Apocalipsa lui Ioan, unde ei sunt prezentați ca învățând
că e o problemă neimportantă practica adulterului și a mâncării jertfite idolilor. De aceea Domnul spune despre
ei: „Dar acestea tu să urăști, să urăști faptele nicolaiților, pentru că și Eu le urăsc" (Apoc. 2, 6) . Vezi și
http://www.newadvent.org/cathen/11067a.htm , accesat la data 14.07.2017.191Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0310.htm , accesat la data 14.07.2017, Cap. 35. The Opinions of
Carpocrates, Another Offset from the Pythagorean Dogmas, Stated and Confuted : However, it is not for you
alone, (Simon), that the transmigration philosophy has fabricated this story. Carpocrates also makes equally
good use of it, who was a magician and a fornicator like yourself, only he had not a Helen.192Vezi http://www.newadvent.org/cathen/01564b.htm , accesat la data 14.07.2017: Antinomianismul este o
doctrină eretică conform căreia creștinii sunt exceptați de la respectarea legii morale .
48

urmate de unii gnostici.193 Sf. Iustin, Sf. Irineu și Eusebiu au arătat că din cauza reputației
acestor gnostici s-a abătut asupra creștinilor o faimă negativă.
Literatura gnostică
Gnosticii au dezvoltat o literatură bogată, ei au produs o cantitate foarte mare de texte,
care a depășit cu mult literatura catolică contemporană. Ei au fost foarte prolifici în domeniul
ficțiunii, 3-4 dintre scrierile creștine romanțate despre Hristos și apostoli au provenit din
cercuri gnostice. Ei mai avea și așa numitele tratate teosofice, împreună cu cele cu caracter
mistic revelator. Critica catolică mai acidă le caracterizează drept niște murmure stupefiante,
bombastice, întrerupte ocazional de câteva cuvinte de un real sublim.194 Literatura este
importantă pentru studiul împrejurărilor în care a apărut creștinismul. Înainte de descoperirile
de la Nag Hamadi, cea mai mare parte a textelor nu mai exista, cu excepția câtorva traduceri
copte, a unor versiuni siriace catolicizate – din ceea ce forma odinioară o bibliotec ă în toată
regula. Autori mai cunoscuți sunt: Basilide195, Bardesanes196, Cerint197, Marcion, Simon
Magus198, Ptolemeu199, Valentin.200
Nicolaiții aveau niște cărți care menționau numele Ialdabaot: Noria201, Profeția lui
Barcabas, (Barcabas era prezicător la basilidieni), o Evanghelie a desăvârșirii și un fel de
apocalipsă numită Evanghelia Evei.202 Ofiții aveau sute de apocrife, după cum aflăm de la
193Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0126.htm#chapter26 , accesat la data 14.07.2017, cap. 26: And whether
they perpetrate those fabulous and shameful deeds — the upsetting of the lamp, and promiscuous intercourse,
and eating human flesh— we know not . Vezi și Irineu, Sfântul, Sfințit Mucenic, Episcop de Lyon, Aflarea și
respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor, Ed. Teologie pentru azi, vol. 1, București, 2007, Cartea I cap.
25.3, Doctrinele lui Carpocrat : Și aceștia practică vrăjitoria și incantațiile. Fac și ei filtre și poțiuni de
dragoste, recurg la familiaritatea duhurilor, intră în lumea demonilor și fac și alte nelegiuiri, declarând că ei
posedă puterea de a trece peste orice regulă și că ei sunt acum principii și formatorii acestei lumi și nu numai a
lor [a oamenilor], ci și a tuturor lucrurile care sunt în ea [în lume]. Hristos devine puternic pentru că
disprețuiește ceremonialul iudaic. El primește puterea de a distruge patimile oamenilor, patimi care sunt văzute
ca pedepse pentru păcate. Puterea lui Iisus vine din aversiunea către o religie a părinților lui. Devalorizarea
marcantă a iudaismului este evidentă la Carpocrat. Acești oameni, deși sunt păgâni, au fost trimiși de Satana ca
să aducă necinste Bisericii, pentru ca într-un fel sau altul, oamenii să audă lucrurile pe care ei le spun și să-și
imagineze că noi toți suntem ca ei și să-și întoarcă urechile spre ei, plecând de la predicarea adevărului. Sau
văzând ceea ce ei fac, să ne poată vorbi de rău pe noi, că nu avem aceeași slujire ca și ei și nici aceleași
învățături și aceeași morală sau același ocupații cotidiene. Însă ei duc o viață plină de nerușinare și se ascund
după învățăturile lor pline de necredință, abuzând de numele lui Hristos și făcând aceasta cu răutate ascunsă,
fapt pentru care „osânda aceastora este dreaptă" (Rom. 3, 8), pentru că primesc răsplată de la Dumnezeu pe
măsura faptelor lor. Vezi și http://www.newadvent.org/fathers/250104.htm , accesat la data 14.07.2017, cap
7: …and in accordance with these things they taught that it was necessary for those who wished to enter fully
into their mysteries, or rather into their abominations, to practice all the worst kinds of wickedness , on the
ground that they could escape the cosmic powers , as they called them, in no other way than by discharging
their obligations to them all by infamous conduct. Sau vezi Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Colecția
Părinți și Scriitori bisericești, Traducere, studiu, note și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR,
București, 1987.194Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 17.07.2017, iată ce spunea Traine: Oricine
îi citește pe gnostici intră într-o atmosferă febrilă și ajunge cu imaginația într-un spital cu pacienți în delir care s-
au pierdut în gândirea comună și care își fixează ochii lucioși în gol; vezi și Essais de crit. et d’histoire , Paris,
1904.195Vezi http://www.newadvent.org/cathen/02326a.htm , accesat la data 17.07.2017.196Vezi http://www.newadvent.org/cathen/02293a.htm , accesat la data 17.07.2017.197Vezi http://www.newadvent.org/cathen/03539a.htm , accesat la data 17.07.2017.198Vezi http://www.newadvent.org/cathen/13797b.htm , accesat la data 17.07.2017.199Vezi http://www.newadvent.org/cathen/12553c.htm , accesat la data 17.07.2017.200Vezi http://www.newadvent.org/cathen/15256a.htm , accesat la data 17.07.2017.201Soția mitică a lui Noe.202Vezi http://www.jacksonsnyder.com/yah/manuscript-library/the%20panarion%20of%20epiphanius%20of%20
salamis.pdf, https://archive.org/stream/ThePanarionOfEpiphaniusOfSalamis_201603/the%20panarion%20of
%20epiphanius%20of%20salamis_djvu.txt , http://www.masseiana.org/panarion_bk1.htm ,
https://en.wikipedia.org/wiki/Panarion , accesate la data 17.07.2017 sau Epiphanius, of Salamis, The Panarion
49

Epifaniu203, dintre care menționează în mod special Întrebările mari și mici ale Mariei , de
asemenea multe cărți în numele lui Seth,204 Revelațiile lui Adam , Evanghelii apocrife atribuite
apostolilor, o Apocalipsă a lui Ilie , o carte numită Genna Maria. Unele dintre acestea s-au
publicat205 într-o colecție de apocrife ale Vechiului Testament. Cainiții aveau Evanghelia lui
Iuda, Înălțarea lui Pavel și alte cărți ale căror nume nu le știm, dar despre care aflăm de la
Epifanius că erau pline de păcat.206 Prodicienii aveau, după cum ne spune Clement din
Alexandria, o apocrifă sub numele Zoroaster207. Antinomienii aveau și ei o apocrifă despre
care aflăm de la Origen și de la Clement din Alexandria.208 Naasenii aveau o carte din care
Hipolit citează pasaje largi, dar al cărei titlu a rămas necunoscut. Conținea comentarii la texte
biblice, imnuri, psalmi. Perații aveau și ei o carte similară. Setienii erau în posesia
Parafrazelor lui Set, care avea 7 cărți care explicau sistemul lor, o carte numită Alogene sau
Străinii, Apocalipsa lui Adam , o carte atribuită lui Moise. Arhonticii aveau Simfonia.
Gnosticii combătuți de Plotin aveau o apocrifă atribuită lui Zoroaster, Zostrian, Nicoteu,
Allogenes.
La cele enumerate mai sus, adăugăm următoarele apocrife de sorginte gnostică
evidentă209:
of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar Thomassen and Johanes van Oort, translated by Frank Williams, Boston,
2009, p. 92: 2.6Others are not ashamed to speak of a " Gospel of Eve." For they sow < their stunted > crop in
her name because, supposedly, she obtained the food of knowledge by revelation from the serpent which spoke to
her14 And as, in his inconstant state of mind, the utterances of a man who is drunk and babbling at random
cannot be alike, but some are made with laughter but others tearfully, the deceivers' sowing has come up to
corre¬spond with every sort of evil .203Vezi Epiphanius, of Salamis, The Panarion of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar Thomassen and Johanes van
Oort, translated by Frank Williams, Boston, 2009, p. 261: Against Ophites. Number seventeen, but thirty-seven
of the series, As I promised by the power of God, with God's help I shall also describe the Ophite sect, which
follows next after the last stupidities. In some ways it takes the same course but in others, the customs and
gestures of its members, it is different—so that everyone can see from the erratic wandering of the disagreement
between them that these sects are guided by error, not truth. The Ophites will now be detected by the treatise,
and their sort of stupidity refuted .204Vezi Epiphanius, of Salamis, The Panarion of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar Thomassen and Johanes van
Oort, translated by Frank Williams, Boston, 2009, p. 96, cap. 8.1: And they too have lots of books. They publish
certain "Questions of Mary"; but others offer many books about the Ialdabaoth we spoke of, and in the name of
Seth.34 They call others "Apocalypses of Adam35 and have ventured to compose other Gospels in the names of
the disciples, and are not ashamed to say that our Savior and Lord himself, Jesus Christ, revealed this obscenity.
(2) For in the so-called "Greater Questions of Mary"—there are also "Lesser" ones forged by them—they claim
that he reveals it to her after taking her aside on the mountain, praying, producing a woman from his side,
beginning to have sex with her, and then partaking of his emission, if you please, to show that "Thus we must do,
that we may live." (3) And when Mary was alarmed and fell to the ground, he raised her up and said to her, "O
thou of little faith, wherefore didst thou doubt?"205Vezi http://www.scriptural-truth.com/apocrypha_books.html , accesat la data 17.07.2017.206Vezi Epiphanius, of Salamis, The Panarion of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar Thomassen and Johanes van
Oort, translated by Frank Williams, Boston, 2009, p. 269-270: And they say that because of this Judas had found
out all about them. For they claim him too as kin and regard him as possessed of superior knowledge, so that
they even cite a short work in his name which they call a Gospel of Judas.5 (6) And they likewise forge certain
other works against "Womb." They call this "Womb" the maker of this entire vault of heaven and earth and say,
as Carpocrates does, that no one will be saved unless they progress through For while each of them is doing
some unspeakable thing supposedly with this excuse, performing obscenities and committing every sin there is,
he invokes the name of each angel—both real angels, and the ones they fictitiously call angels. And he attributes
some wicked commission of every sin on earth to each of them, by offering his own action in the name of
whichever angel he wishes. .. Further, I have now learned of a book in which they have forged certain assertions
which are full of wickedness , containing such things as "This is the angel who blinded Moses. These are the
angels who hid the companions of Korah, Dathan and Abiram, and removed them else¬where.''207Vezi http://www.newadvent.org/fathers/02101.htm , accesat la data 17.07.2017: Zoroaster the Magus,
Pythagoras showed to be a Persian. Of the secret books of this man, those who follow the heresy of Prodicus
boast to be in possession .208Vezi http://www.newadvent.org/fathers/02103.htm , accesat la data 17.07.2017, C. a III-a, cap. 4.29.209Pentru mai multe studii și traduceri sau texte vezi și http://www.tonyburke.ca/new-testament-apocrypha/on-
line-books-related-to-the-christian-apocrypha/ , accesat la data 18.07.2017.
50

1.Evanghelia celor 12
2.Evanghelia după egipteni
3.Evanghelia lui Petru
4.Evanghelia lui Matei
5.Evanghelia lui Filip
6.Evanghelia lui Toma
7.Faptele lui Petru
8.Faptele lui Andrei
9.Faptele lui Ioan
10.Faptele lui Toma210
Evanghelia celor 12
Enciclopedia catolică ne spune211 că prima dată este menționată de Origen, ea fiind
identică cu Evanghelia ebioniților, se mai numește Evanghelia după Matei , deoarece în ea
Matei este apelat de Hristos la persoana a 2-a, iar autorul vorbește despre ceilalți apostoli
împreună cu el însuși la persoana 1 plural. Această evanghelie a fost scrisă înainte de anul 200
d.Hr. și nu are nici o legătură cu Sf. Matei Evreul, nici cu Evanghelia după evrei.
Evanghelia după egipteni
Această evanghelie a fost scrisă în jurul anului 150 d.Hr., e un fel de creștinism rural
din Egipt, nu din Alexandria. Despre ea aflăm de la Clement din Alexandria212 și de la
Origen213. Era folosită pe larg în cercurile neortodoxe. Câteva fragmente din ea le găsim în
Stromata214 și Fragmente din Teodotus .215
Evanghelia lui Petru
A fost scrisă în jurul anului 140 d.Hr. în Antiohia.216
Evanghelia după Matei
A fost scrisă în jurul anului 125 d.Hr. și era utilizată în cercurile basilidiene.
Evanghelia după Filip i șEvanghelia lui Toma
Din Pistis Sofia aflăm că trei apostoli, Matei, Toma și Filip au primit o însărcinare
divină de a spune descoperirile lui Hristos după Învierea Sa. Evanghelia după Toma era
deosebit de lungă, 1300 de rânduri; o parte din există în Istoria copilăriei Domnului nostru,
de Toma, un filozof israelit .
Faptele lui Petru
A fost scrisă în jurul anului 165 d.Hr. Fragmente mari din această operă gnostică au
ajuns până la noi scrise în greaca veche, împreună cu o traducere în latină sub titlul Martiriul
Sf. Apostol Petru. Din acest text apocrif s-au tradus în Actus Petri cum Simone , versiuni în
sahidică, în slavonă, arabă, etiopiană. Lipsiu și Bonnet au adunat fragmente și au alcătuit Acta
apostolorum apocr ., publicat în 1891 la Leipzig.217 Aceste revizuiri au fost catolicizate, dar
caracterul lor gnostic a rămas totuși, ceea ce le face valoroase pentru simbolistica gnostică.
210Vezi și http://www.theodora.com/encyclopedia/a2/apocryphal_literature.html , accesat la data 18.07.2017.211Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 17.07.2017.212Vezi http://www.newadvent.org/fathers/02103.htm , accesat la data 17.07.2017, C. III, cap. 9.63 și cap. 13.93.213Omilia 1.214Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0210.htm , accesat la data 17.07.2017.215Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0802.htm , accesat la data 17.07.2017.216Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , http://www.newadvent.org/cathen/04080b.htm , accesate
la data 17.07.2017.217Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 18.07.2017.
51

Faptele lui Andrei218 i șFaptele lui Ioan219
Aceste scrieri par a avea același autor ca cea prezentată mai sus, un anume Leucius
Charinus, și se pare că au fost scrise înainte de anul 200 d.Hr. Ele au ajuns până la noi în
forma unor revizuiri creștine în diferite versiuni. Savanții încă studiază varietatea și
multiplicitatea enormă a textelor, împreună cu modificările lor.
Faptele lui Toma220
Această scriere este de o importanță crucială pentru înțelegerea gnosticismului, sunt de
părere teologii catolici,221 deoarece s-a păstrat în întregime și conține un ritual gnostic
timpuriu, poezie și teorie. Există în două variante, în greacă și siriacă. Se pare că originalul a
fost în siriacă, deși acest lucru nu este sigur. După toate probabilitățile, textele au fost scrise în
jurul anului 232 d.Hr., atunci când moaștele Sf. Ap. Toma au fost mutate la Edesa. Cele două
rugăciuni de sfințire, Odă Înțelepciunii și Imn Sufletului 222, sunt de o importanță vitală.
Acestea există în varianta siriacă și în Faptele grecilor.223 Deși este un text care servește
gnosticismului, totuși are informații istorice importante despre contextul perioadei respective.
Mai sunt și alte scrieri apocrife în care cercetătorii au găsit urme de gnosticism, dar
acestea sunt mai vagi și nesatisfăcătoare, susțin teologii catolici.224 Trebuie menționată aici
scrierea Omiliile Pseudo-Clementine , deși în cele mai multe cazuri aceasta este clasificată mai
degrabă în iudaism decât în gnosticism. Există însă o afinitate foarte mare cu concepțiile
gnostice și cu Cartea lui Elxai,225 ceea ce este aproape unanim recunoscut. Dacă teoria lui
Dom Chapman susținută în The Date of the Clementines și în articolul Clementines 226este
corectă, Pseudo-Clemens ar fi un cripto-arian care a scris în jurul anului 330 d.Hr. Teoria lui
Chapman este ingenioasă, dar cam îndrăzneață și nu e foarte susținută pentru a se justifica
omiterea Omiliilor din categoria scrierilor gnostice.
Există trei codici copte care au scăpat de distrugerea generală: Askew, Bruce și
Akhmim. În primul codex, Askew, datat din sec. 5-6, avem tratatul Pistis Sofia, adică
Credință-Înțelepciune . Este vorba despre o lucrare în 4 cărți, scrisă între anii 250-300 d.Hr.
Cartea a 4-a este o adaptare după o lucrare anterioară. Primele două cărți descriu căderea
eonului Sofia și salvarea ei de către eonul Soter. Ultimele două cărți descriu originea păcatului
și a răului, necesitatea pocăinței gnostice. De fapt, întregul tratat este despre pocăință, ultimele
două cărți nefăcând decât să aplice sau să pună în practică exemplul penitenței Sofiei.
218Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0819.htm , accesat la data 18.07.2017, vezi și Bonnet, Acta, 1898, II, 1,
pp. 1-127, sau Lipsius, Richard Adelbert, 1830-1892; Bonnet, Max, 1841-1917, Acta apostolorvm apocrypha
post Constantinvm Tischendorg denvo edidervnt Ricardvs Adelbertvs Lipsivs et Maximilianvs Bonnet , Ed.
Lipsiae, apvd Hermannvm Mendelssohn, 1891, vezi și https://en.wikisource.org/wiki/Page:EB1911_-
_V olume_02.djvu/193, https://books.google.ro/books?id=fUqcAQAAQBAJ&pg=PA61&lpg=PA61&dq=Bonnet,
+%22Acta%22,+as+above+(1898),+II,+1,+pp.+1-127&source=bl&ots=AdOfW9Szkb&sig=XS_ZQmBtX-
UV o5SHawcDgMyBcWE&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjt9pvrmZLV AhWQJlAKHbOnB2YQ6AEIKzAB#v=o
nepage&q=Bonnet%2C%20%22Acta%22%2C%20as%20above%20(1898)%2C%20II%2C%201%2C%20pp.
%201-127&f=false, https://archive.org/details/actaapostolorvm00tiscgoog , accesate la data 18.07.2017.219Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0827.htm , accesat la data 18.07.2017.220Vezi Toma, Sf. Ap., Acta Thomae, Graece Cum Novis Codicibus Contulit, Partim Primus Edidit, Latine
Recensuit, Praefatus Est, Indices Adjecit M. Bonnet , 1883.221Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 18.07.2017.222Acesta a fost tradus de multe ori în engleză, aminitim pe A. Bevan din: Harris, J. Rendel, Robinson, J.
Armitage, The Scillitan Martyrdom, Chase, Frederic Henry, Brooke, A. E., James, Montague Rhodes, Burkitt,
F. Crawford, Bensly, Robert L., Burn, A. E., Robinson, Forbes, Clement of Alexandria, Barnard, P. Mordaunt,
Bevan, A. A., Cronin, H. S., Butler, Cuthbert, Bethune-Baker, J. F., Lake, Kirsopp, Souter, Alexander,
Connolly, R. Hugh, Elmslie, W. A. L., Bernard, J. H., Barnes, William Emery, Bishop, Edmund, Text and
Studies: Contributions to Biblical and Patristic Literature (29 vols.), Ed. Cambridge University Press, 1891–
1922.223Vezi Wright, William, Apocryphal Acts of the Apostles , Ed. Williams and Norgate, 1871, sau
https://archive.org/details/apocryphalactsa00wriggoog , accesat la data 18.07.2017.224Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 18.07.2017. 225Vezi http://www.newadvent.org/cathen/05372a.htm , accesat la data 18.07.2017.226Vezi http://www.newadvent.org/cathen/04039b.htm , accesat la data 18.07.2017.
52

Lucrarea constă într-un număr de întrebări și răspunsuri între Hristos și discipolii Săi,
intercalate cu cinci Ode ale lui Solomon și urmate de adaptări mistice de același tip. Codexul
conține, de asemenea, fragmente din Cartea Mântuitorului . Papirusul Bruce conține două
tratate:
Două cărți ale lui Jeu, prima speculativă și cosmogonică, iar a doua practică, venirea
puterilor puterilor malefice și salvarea prin practicarea unor ritualuri.
Un tratat cu nume necunoscut, deoarece prima și ultima pagină s-au pierdut. Este
vorba despre o carte pur teoretică, antică, scrisă între 150 și 200 d.Hr. în cercuri
setiene sau arhontiene, conține referiri la profetul Marsanes, la Nicoteos și Fosilamp.
Codexul Akhmin, din sec. al 5-lea, s-a găsit în 1896 și se află în Berlin la Museul Egiptean.
Conține:
Evanghelie a Mariei, care se mai numește O Apocrifă a lui Ioan , foarte veche,
menționată de Irineu în 170 d.Hr.
Înțelepciunea Iisus Hristos – care cuprinde dezvăluiri ale lui Hristos după înviere;
Faptele lui Petru – care vorbește despre o minune asupra fiicei lui Petru.
Gnosticismul oriental necreștin ne-a lăsat cărțile sacre ale mandeenilor:
Marea Comoară – o colecție largă de tratate datate diferit, unele din sec. al 9-lea,
altele mai vechi, probabil din sec. al 3-lea; a fost tradusă în latină de Norberg și
publicat în 1817 la Copenhaga, cele mai importante tratate au fost traduse de
asemenea în germană de W. Brandt și publicate în 1892.
Kolasta – imnuri și indicații pentru botez, drumul sufletului – publicat de J. Euting
în 1867.
Biografia lui Ioan Botezătorul – studiată de Abraham Echellensis.
Gnosticismul alexandrin necreștin se observă în literatura trismegistică.227
Gnosticismul iudaic nu a dat literatură, dar găsim speculații gnostice și influențe în
diferite lucrări, ca de exemplu: Cartea lui Enoh, Zohar, Chagiga – tratat din Talmud,
etc.
Scriitori care au c ombătut gnosticismul
Încă de la început, gnosticismul a fost combătut de Biserică și a întâmpinat o rezistență
acerbă din partea liderilor ei. Privind din perspectiva culturală europeană, acest lucru nu ni se
mai pare în regulă astăzi. Dacă atitudinea belicoasă a fost sau nu opțiunea cea mai bună nu
știm. Astăzi regretăm totuși că nu avem posibilitatea de a studia documente originale, într-o
măsura foarte mare ele nemaiexistând. Descoperirile de la Nag Hamadi sunt cele care au mai
ameliorat lipsa de documente care să vorbească din interiorul gnosticismului pentru sine
însuși. Fenomenul a fost studiat de savanți în special din scrierilor Părinților Bisericii, deci
prin intermediul unor documente indirecte. Părinții Bisericii au lăsat în scris tratate și lucrări
din care astăzi putem să deducem ceea ce a fost și încă mai este gnosticismul. Atunci când
vorbim de scriitori bisericești care l-au combătut, începem cu Sf. Ap. Pavel, autorul primei
Epistole către Timotei , care este un text de referință:
O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile
deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase , pe care unii,
mărturisind-o, au rătăcit de la credință. Harul fie cu tine! Amin . (1Tim. 6.21)
Pavel a mai folosit termeni gnostici și în Epistola către Efeseni și în cea către
Coloseni, este vorba despre termenul pleroma- plinătate:228
Și să cunoașteți iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință, ca să vă
umpleți de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efes. 3.19)
227Vezi G.R.S. Mead, London and Benares, 1902, three volumes, vezi
http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 18.07.2017.228Mai găsim aluzii din gnosticism, dar care nu se pot proba foarte bine și în: Tit. 3.9, 1Tim. 4.3, 1In.4.1-3.
53

Căci întru El locuiește, trupește, toată plinătatea Dumnezeirii… (Col. 2.9)
Cu toate acestea, primul scriitor creștin antignostic este considerat Sf. Iustin Martirul,
care a scris Syntagma – Syntagma kata pason ton gegenemenon aireseon . Aceasta s-a pierdut,
dar mari părți din ea s-au păstrat în De Praescriptione – scrisă de Tertulian.229 În Dialog
despre Înviere a lui Metodiu de Olimp230 și în Sacra Parallela lui Ioan Damaschin231 există
fragmente considerabile din Învierea lui Sf. Iustin, tratatul său anti-gnostic. Teologii catolici
cred232 că lucrarea lui Iustin, Compendiu contra lui Marcion , citată de Irineu în Cartea a IV-a
cap. 6.2233 și în Cartea a V-a cap. 26.2234 este identică cu Syntagma. După Sf. Iustin,
Tertulian235 îl menționează pe Miltiade, care a fost un filozof din Asia Mică. Acesta este
menționat și de Hipolit și de Eusebiu.236 A combătut pe gnostici, în special pe valentinieni.
Scrierile lui s-au pierdut. Teofil din Antiohia a scris împotriva ereziei lui Ermogene și un tratat
229Vezi Libellus adv. omn. haeres . Vezi http://www.bennozuiddam.com/Irenaeus%20Adversus%20Haereses%20
Latin%20Text%20on%20bennozuiddam.com.pdf , accesat la data 18.07.2017.230Vezi http://www.newadvent.org/cathen/10243a.htm , accesat la data 18.07.2017.231Vezi http://www.newadvent.org/cathen/08459b.htm , accesat la data 18.07.2017.232Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 18.07.2017.233Vezi Irineu, Mucenic, Sfânt, Episcop al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, V ol. 1,2, Ed. Teologie pentru azi, București, 2007, Traducere din limba engleză, introducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Dar dacă Hristos a început să existe, numai de când a intrat în lume, ca om și
dacă Tatăl a fost cunoscut numai în timpul lui Tiberiu Cezar, când El S-a arătat oamenilor, dar Cuvântul Său nu
a fost dintotdeauna coexistent cu creatura Sa, atunci trebuie să spunem, că alt Dumnezeu a fost vestit sau, mai
degrabă, trebuie să cercetăm, care e rațiunea acestei mari „nepurtări de grijă" a lui Dumnezeu. Însă noi am
primit, în mod nemijlocit, credința noastră de la Fiul și prin aceasta avem o dragoste tare și nemișcată către
Tatăl. Căci în cartea sa Împotriva lui Marcion, Iustin a spus foarte bine acestea: „Eu nu aș fi crezut în Domnul
Însuși, dacă El ar fi vestit un altul decât Cel care este Făcătorul și Hrănitorul (Nutritorem) nostru. Dar, fiindcă
Fiul Unul Născut a venit la noi de la unul Dumnezeu, Care a făcut lumea și ne-a creat pe noi și ține și
orânduiește toate lucrurile, strângând în Sine lucrul mâinilor Sale, de aceea credința mea este neclintită întru
El, și dragostea mea pentru Tatăl e nemișcată, căci Dumnezeu ni le-a dat nouă pe acestea234Vezi Irineu, Mucenic, Sfânt, Episcop al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, V ol. 1,2, Ed. Teologie pentru azi, București, 2007, Traducere din limba engleză, introducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Astfel, vedem aici că Marele Dumnezeu a descoperit lucruri din viitor lui
Daniel și i-a confirmat cele despre Fiul Său. Iar Hristos este piatra tăiată fără ajutorul mâinilor, care va
distruge împărățiile pământești și va instaura una veșnică, care se face prin învierea Drepților (Justorum
resurrectio). Căci spune acesta: „Dumnezeului cerului va ridica un regat care nu va fi nimicit niciodată" [Dan.
2, 41]. Să audă aceasta și să își vină în minți, cei care reping pe Făcătorul lor și care nu sunt de acord cu faptul
că Proorocii au fost trimiși mai înainte de unul și același Tată, de la Care a venit și Domnul, și care vorbesc
despre aceea că prorociile s-au făcut de către diverse puteri [cerești]. Pentru că acele lucruri, care au fost
proorocite de către Făcătorul prin toți Proorocii, s-au împlinit în Hristos, Care a lucrat conform voinței Tatălui
Său și Care și-a desăvârșit iconomia Sa cu privire la neamul omenesc. Să audă acestea aceia, care blasfemiază
împotriva Făcătorului în cuvinte vădite, cum sunt ucenicii lui Marcion sau cei care au pervertit Scripturile, ca
cei ai lui Valentin și toți așa-zișii și falșii gnostici, care sunt mărturisiți ca lucrători ai Satanei de către toți cei ce
se închină lui Dumnezeu. Căci pentru aceștia și pentru cei de dinaintea lor, care sunt unelte ale Satanei, care
vorbesc împotriva lui Dumnezeu, El a pregătit focul cel veșnic pentru apostaziile lor cele de multe feluri. Pentru
că acela nu s-a aventurat să Îl blasfemieze în mod deschis pe Domnul său, atunci, la început, când omul a fost
rătăcit prin intermediul șarpelui, ascunzându-se pe sine de Dumnezeu. Căci, pe drept cuvânt, a spus Iustin
[Martirul și Filosoful] : înainte de venirea Domnului Satana nu a îndrăznit niciodată să Îl blasfemieze pe
Dumnezeu, pentru că el nu cunoștea judecata asupra lui, fiindcă ea fusese spusă în parabole și alegorii. Dar
după arătarea Domnului , când el s-a lămurit din cuvintele lui Hristos și ale Apostolilor Săi, că focul cel veșnic
este pregătit pentru el, care a căzut de la Dumnezeu prin voie proprie și pentru toți cei care rămân nepocăiți în
căderea lor, el a început să blasfemieze, prin astfel de oameni, pe Domnul, Care îl va judeca ca pe unul deja
condamnat și care îl va găsi vinovat de apostazia / căderea lui de la Făcătorul său, care nu era voința sa
naturală . Și este cu dreptate aceasta ca aceia, care încalcă legile să fie trași la răspundere pentru cele făcute.
Iar cei care trag la răspundere pe cei care încalcă legea, nu se disculpă pe ei înșiși. La fel și acești oameni, care
sunt plini de duh satanic (diabolico spiritu pleni), aduc nenumărate acuzații împotriva Creatorului nostru, Care
ne-a dat viață și a dat o lege potrivită cu toți. Și ei fac toate aceasta, pentru că nu vor să admită că judecata lui
Dumnezeu e dreaptă. De aceea își imaginează un alt Tată, care nu are grijă de noi, dar care aprobă toate
păcatele. 235Vezi http://www.tertullian.org/works/adversus_valentinianos.htm sau
http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm , accesate la data 19.07.2017: … Miltiades, the sophist of the
54

foarte bun contra lui Marcion.237 Hegesip a fost palestinian, a călătorit de la Corint la Roma
pentru a asculta credința ortodoxă din tradiția apostolică, s-a întâlnit cu mulți episcopi, care l-
au învățat aceeași credință. El a întocmit o listă cu papi, de la Petru la Anicet. A mai scris cinci
cărți de Memorii, în care a descris doctrina Bisericii.238 Ne-au rămas doar câteva fragmente,
iar acestea sunt mai degrabă istorice decât teologice. Împotriva lui Marcion au mai scris: un
discipol al lui Tațian, Filip – episcop de Gortina, în Creta, și Modest, scrieri care s-au pierdut.
Irineu și Epifaniu citează un poem contra valentinienilor, contra vrăjitorului Marcus, scris de
un bătrân necunoscut. Zaheu, episcop de Cezareea, a scris de asemenea împotriva
valentinienilor.
Dincolo de orice comparație, cea mai importantă operă antignostică este cea a lui
Irineu, Adversus Haereses sau Împotriva ereziilor . Lucrarea constă în cinci cărți care nu au
fost scrise în același timp, primele trei fiind scrise în jurul anului 180 d.Hr., iar celelalte două
după aproximativ 20 ani. Marea parte a textului ne-a parvenit în greaca veche, iar restul în
traducere în latina veche, câteva fragmente fiind în siriacă. Sf. Irineu i-a cunoscut personal din
conflictele cu ei și din scrierile lor; el dă descrieri destul de amănunțite ale doctrinelor, în
special ale valentinienilor și a barbelo-gnosticilor. Acest lucru se poate verifica prin
compararea cap. 24 C I cu Evanghelia Mariei , descoperită mai recent. Irineu i-a scris la un
moment dat lui Florin, un preot care s-a dus l-a gnosticii valentinieni și a devenit un gnostic, o
scrisoare deschisă. Apoi a scris un tratat despre Ogdoadă, împreună cu o altă scrisoare
adresată papei Victor, rugându-l să se folosească de autoritatea sa pentru a-l pedepsi pe preot.
Au rămas până la noi doar câteva pasaje din aceste scrieri.
churches; Irenæus, that very exact inquirer into all doctrines; our own Proculus, the model of chaste old age and
Christian eloquence. (cap. 5)236Vezi Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Colecția Părinți și Scriitori bisericești, Traducere, studiu, note
și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR, București, 1987, p. 220, C. V , cap.28: Poate că această
afirmație am mai putea-o crede dacă înseși Scripturile sfinte n-ar fi fost cele care ar contrazice-o. Pe de altă
parte, există scrieri de la anumiți frați, mai vechi decît epoca lui Victor, scrieri pe care aceștia le-au compus în
favoarea adevărului și împotriva păg nilor și a ereziilor din timpul lor, adică din timpul lui Iustin, ȃ Miltiade,
Tațian, Clement și a altora mulți; în toate aceste scrieri Hristos e prezentat ca fiind Dumnezeu , sau în cap.
Despre Miltiade și scrierile lui : În aceeași scriere se face amintire și despre scriitorul Miltiade, spun ndu-se că ȃ
și el a compus un tratat împotriva ereziei respective. După ce reproduce cîteva cuvinte din afirmațiile ereticilor,
el continuă: Acestea le-am aflat într-una din scrierile prin care se combătea tratatul fratelui nostru Miltiade, în
care acesta dovedise că un prooroc n-are voie să proorocească în stare de extaz … Acestea toate ni le-a lăsat
acel scriitor anonim. C t despre ȃMiltiade pe care îl amintește, acesta ne-a lăsat alte mărturii despre r vna lui ȃ
față de proorociile sfinte în tratatele pe care le-a compus, împotriva păg nilor și împotriva iudeilor, fiecare din ȃ
ele în c te două cărți. Ne-a mai lăsat și o Apologie adresată căpeteniilor lumești în favoarea filosofiei noastre ȃ
creștine…237Probabil îl găsim în Dialogus de rectâ in Deum fide a lui Pseudo-Origen.238Vezi Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Colecția Părinți și Scriitori bisericești, Traducere, studiu, note
și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR, București, 1987, C. IV , cap. 7 și 21: … Dintre acestea este
și minunata «Combatere a lui Vasilide» compusă de un scriitor foarte apreciat pe atunci, Agripa Castor, lucrare
care a ajuns p nă la noi și care ne arată c t de periculoasă era măiestria acestei magii eretice. D nd pe față ȃ ȃ ȃ
misterele ascunse ale lui Vasilide, Castor spune că Vasilide compusese 24 de cărți în legătură cu Evangheliile și
că descoperise pentru el prooroci care i-ar fi dat numele de Barkaba și Barkof și altele care nici nu au existat
vreodată, iar ca să impresioneze și mai mult pe cei care se mirau de așa ceva, le dădea intenționat astfel de
nume barbare. El mai învăța că nu-i nici o deosebire între cei care măn ncă din jertfele aduse zeilor și cei care ȃ
și-au abjurat credința în timp de persecuție. La fel, și întocmai ca și Pitagora altădată, a impus și el aderenților
săi o tăcere de 5 ani… sau în cap. Scriitorii bisericești care au strălucit în acel timp , În vremea aceea înfloreau
în Biserică Hegesip, cel despre care am mai vorbit în cele de p nă acum, apoi Dionisie, episcopul corintenilor, ȃ
Rynitos, episcopul credincioșilor din Creta, iar în afară de aceștia Filip, Apolinarie, Meliton, Musanus și
Modest și mai ales Irineu. De la toți acești bărbați, a ajuns în scris p nă la noi dreapta credință așa cum ne-au ȃ
predicat-o apostolii.
55

Eusebiu239 menționează o scrisoare a lui Dionisie din Corint către nicomidiți, în care
atacă erezia lui Marcion. Scrisoarea nu mai există. Clement din Alexandria combate
gnosticismul indirect, apărând gnoza creștină, în special în lucrarea Pedagogul I, în Stromata
II, III, V , în cele opt cărți Extracte din Theodoto .240 Origen nu a scris lucrări exclusiv pentru
combaterea gnosticismului, dar în cele patru cărți ale sale Peri archon sau Despre Principii,241
scrise în jurul anului 230, practic a combătut gnosticismul dualist, docetismul și
emanaționismul. Această lucrare a rămas până la noi în greacă în câteva fragmente și într-o
traducere latină datorată lui Rufin. În jurul anului 300, un autor sirian necunoscut, uneori
identificat în mod greșit cu Origen, dar deseori recunoscut după pseudonimul literar
Adamantius, așa zisul Om de oțel, a scris un dialog lung, al cărui titlu s-a pierdut, dar care este
cunoscut sub denumirea De rectâ in Deum fide , împărțit de cele mai multe ori în cinci cărți, și
care conține discuții cu reprezentanți ai sectelor marcionite, valentiniane și bardesiene.
Scriitorul plagiază masiv pe Teofil din Antiohia și pe Metodiu de Olimp, din acest ultim autor
luând în special din lucrarea antignostică Despre liberul arbitru – Peri tou autexousiou .242 Un
alt mare polemist antignostic al Bisericii primare a fost Tertulian, care și-a dedicat toată viața
combaterii tuturor ereziilor. Dintre lucrările sale menționăm: De Praescriptione
haereticorum,243 Adversus Marcionem ,244 Adversus Valentinianos ,245 Scorpiace,246 De Carne
Christi,247 De Resurrectione Carnis ,248 Adversus Praxeam .249 Marea operă a lui Hipolit este
mai degrabă informativă decât combativă. El a scris în jurul anului 234 d.Hr.
Philosophoumena.250 Odată cu publicarea Codexului Athous,251 studiile despre gnosticism au
luat un nou avânt. Acest codex este indispensabil celor care studiază domeniul, la fel ca și
tratatul Sf. Irineu.252 Hipolit a încercat să demonstreze că toate curentele gnostice provin din
filozofia păgână. Deoarece a avut numeroase informații, lucr ări gnostice originale, scrierile
sale sunt acum neprețuite. El a scris la aproximativ 50 ani după Irineu, al cărui ucenic a fost,
astfel că a vorbit despre un gnosticism oarecum diferit de cel descris de Irineu. El a mai
239Vezi Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Colecția Părinți și Scriitori bisericești, Traducere, studiu, note
și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR, București, 1987, C. IV , cap. 23.4: Mai avem de la același
Dionisie o epistolă către cei din Nicomidia, în care combate erezia lui Marcion și îi cheamă pe credincioși la
regula adevărului. Trimiț nd scrisoare și Bisericii care petrece pentru un timp în Gortinia si totodată și ȃ
celorlalte Biserici din Creta, Dionisie laudă pe Filip , episcopul lor, pentru că și-a făcut vestită Biserica printr-
un foarte mare număr de fapte bune, dar amintește și aceea că trebuie să se ferească de primejdia ereticilor . Sau
vezi http://www.newadvent.org/fathers/250104.htm , accesat la data 19.07.2017.240Vezi Clement, Alexandrinul, Clement Alexandrinul Scrieri , Traducere, introducere și note de Pr. D. Fecioru,
Ed. IBMBOR, București, 1982, vezi și http://www.newadvent.org/fathers/02091.htm ,
http://www.newadvent.org/fathers/0210.htm , ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Clement
%20Alexandrinul%20-%20Scrieri%20I.pdf , accesate la data 19.07.2017.241Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0412.htm , accesat la data 19.07.2017 sau Origen, Origen Scrieri Alese
Partea a treia, PERI ARHON (DESPRE PRINCIPII) Studiu introductiv, traducere, note, de Pr. Prof. Teodor
Bodogae, CONVORBIRI CU HERACLIDE, Studiu introductiv, traducere, note, de Pr. Prof. Teodor Bodogae,
EXORTAȚIE LA MARTIRIU, Traducere Pr. Prof. C. Galeriu, Studiu introductiv, note Pr. Prof. T. Bodogae , Ed.
IBMBOR, București, 1982.242Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0624.htm , accesat la data 19.07.2017. Vezi și Metodiu, de Olimp,
Despre liberul arbitru, în colecția P.S.B., nr. 10, Editura I.B.M.B.O.R., București,1984, p. 226 sau vezi
http://www.magazincritic.ro/2014/03/17/libertatea-persoanei-umane/ , accesat la acceași dată: Cât despre cel ce
săvârșește răul, acela nu este rău prin firea sa, ci după felul în care își dirijează alegerea, pentru că el hotărăște
să facă fapte care îi aduc calificare de om rău .243Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0311.htm , accesat la data 19.07.2017.244Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0312.htm , accesat la data 19.07.2017.245Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm , accesat la data 19.07.2017.246Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0318.htm , accesat la data 19.07.2017.247Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0315.htm , accesat la data 19.07.2017.248Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0316.htm , accesat la data 19.07.2017.249Vezi http://www.newadvent.org/fathers/0317.htm , accesat la data 19.07.2017.250Vezi și http://www.newadvent.org/fathers/050101.htm , accesat la data 19.07.2017.251Vezi Miller, Frederic P., Vandome, Agnes F., McBrewster John, (Editori), Codex Athous Lavrensis , Ed. VDM
Publishing, 2011, ISBN 6134302236, 9786134302234.252Există o traducere în limba engleză făcută de J. McMahon, Edinburg, 1868, în Librăria ante-niceeană.
56

redactat, înainte de 217, un mic compendiu contra tuturor ereziilor, adunând în total 32 de
erezii, de la Dositei până la Noetus. A mai scris și un tratat contra lui Marcion.253 La începutul
sec. al IV-lea, gnosticismul a fost în declin pronunțat și în consecință avem puțini campioni ai
ortodoxiei care să îl condamne, astfel exist ă un interval destul de mare între dialogul lui
Adamantius și Panarionul lui Epifaniu, datat cu anul 374. Sf. Epifaniu a fost în contact direct
cu gnosticismul în Egipt și bănuim că a fost chiar unul dintre membrii unei secte gnostice în
tinerețea sa254, astfel că îl putem considera o autoritate în domeniu, în vremea sa. Savanții
catolici consideră că el a adunat cu hărnicie informații din toate părțile, dar îi reproșează o
acceptare prea credulă și o lipsă de discernământ greu scuzabilă.255
Ceea ce a dat Sf. Epifaniu Bisericii Grecești a dat Filastriu din Brescia pentru Biserica
Latină câțiva ani mai târziu, în 383 d. Hr. Acesta a numărat și a descris nu mai puțin de 128 de
erezii, înțelegând termenul erezie într-un sens foarte larg și oarecum ambiguu. El a fost
dependent de Syntagma lui Hipolit, dar independent de Epifaniu. Se mai cunoaște un scriitor
latin, care a trăit probabil pe la mijlocul sec. al V-lea în sudul Galiei și care se crede că este
identic cu Arnobiu cel Tânăr. Acesta a lăsat o lucrare intitulată Predestinaționiștii, formată din
trei cărți. În prima carte, descrie 90 de erezii, pornind de la Simon Magul, până la
predestinaționiști. Din păcate această lucrare conține multe afirmații îndoielnice iar unele sunt
chiar fantasmagorice. Puțin timp după Sinodul de la Calcedon din 451, Teodoret a scris un
Compendiu de scorneli eretice , valoros pentru istoria gnosticismului pentru că ne dă o istorie
precisă și obiectivă a ereziilor începând de la Simon Magul. În jurul anului 428, Sf. Augustin
a scris De Haeresibus, care este însă prea dependentă, în opinia savanților catolici, de Filastriu
și Epifaniu. Nu în ultimul rând, trebuie menționat aici și Plotin, neo–platonist, care scris
tratatul Contra Gnosticilor .
Cosmosul gnostic – viziunea despre lume
Câteva explicații despre viziunea asupra lumii/cosmosului găsim la Stephan A.
Hoeller256 – episcop gnostic, care atunci când se oprește la acest subiect pleacă de la ipoteza,
unanim acceptată de toate tradițiile religioase, conform căreia lumea este imperfectă. Această
imperfecțiune este explicată însă în mod diferit de aceste tradiții. Diferă, de asemenea, și
atitudinea sau raportarea la lume, în funcție de tradiție. Gnosticismul susține că lumea este
defectă pentru că a fost creată într-o manieră defectuoasă. La fel ca și budismul, gnosticii
pleacă de la constatarea că viața pe pământ este plină de suferință. De exemplu, pentru a se
hrăni, toate formele de viață consumă alte forme de viață, astfel se produc suferința, frica,
moartea.257 La acest tip de suferință se mai adaugă catastrofele naturale, care aduc un plus de
suferință la cea deja existent ă. Oamenii, având o structură fizică și psihică complexă, sunt
conștienți de această condiție dureroasă a vieții pe pământ, dar înțeleg, în plus, faptul că sunt
niște străini care locuiesc într-o lume defectă și absurdă .258 Mai toate religiile dau vina pe om
pentru această stare de fapt a lumii în care trăim. Acest lucru se datorează interpretării mitului
Genezei în sensul afirmării unui păcat primordial al primei perechi de oameni, care a dus la o
cădere a creației, ceea ce a generat starea actuală coruptă a lumii. Gnosticii vin și spun că
această interpretare a mitului este falsă. Vina nu cade, spun ei, pe om, ci pe creator. Deoarece
Creatorul este, mai ales în religiile monoteiste, Dumnezeu, această poziție gnostică pare a fi
blasfemiatoare și nu e văzută cu ochi buni nici chiar de necredincioși. Hoeller crede că de-a
253Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 19.07.2017.254Se bănuiește că a făcut parte din secta fibioniților, vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat
la data 20.07.2017.255Vezi http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm , accesat la data 20.07.2017: With marvelous industry he
gathered information on all sides, but his injudicious and too credulous acceptance of many details can hardly
be excused.256Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm , accesat la data 21.07.2017.257Chiar și erbivorele distrug viața plantelor.258Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm , accesat la data 21.07.2017.
57

lungul timpului s-au imaginat multe strategii de a evita creația defectă și creatorul imperfect,
dar gnosticii nu au fost impresionați. Vechii greci, de exemplu, în special platonicii, au atras
atenția lumii asupra armoniei universului, pentru a uita de nenorocirile imediate. Această
armonie are în ea lucruri nemiloase, alienări etc., așa că nu are valoare foarte mare în
gnosticism. Nici conceptul de karma provenit din orientul îndepărtat nu îi mulțumește pe
gnostici. Acest concept poate cel mult să explice cum funcționează lanțul suferinței și al
imperfecțiunii. Nu se explică astfel de ce există un asemenea sistem plin de răutate și tristețe.
Odată ce se epuizează șocul blasfemiei/straniului din explicația gnostică, interlocutorul poate
începe să recunoască că explicația gnostică poate fi cea mai potrivită dintre toate explicațiile.
Pentru a fi evaluată la adevărata ei valoare, este necesar a se cunoaște concepția gnostică
despre Dumnezeu, Dumnezeul adevărat, și Creatorul sau falsul Dumnezeu, ca manifestare
degradată. Aceasta este explicația oferită de Hoeller.259
Divinitatea gnostică
Hoeller afirmă despre conceptul gnostic de Dumnezeu că este mai rafinat decât în
orice religie, el unificând și reconciliind monoteismul cu politeismul, teismul, deismul și
panteismul. Din punct de vedere gnostic, există un Dumnezeu adevărat, ultim și transcendent,
Care este dincolo de orice univers creat și Care nu a creat nimic niciodată, în sensul în care
este înțeles actul creației în mod uzual. Acesta nu a creat sau modelat nimic niciodată, dar a
emanat/scos din Sine substanța a tot ce există în toate lumile vizibile și invizibile. Astfel, se
poate spune că într-un anumit sens că totul este Dumnezeu, pentru că toate sunt din substanța
Lui. În același timp, se poate spune că multe porțiuni din esența divină originară a fost
proiectată atât de departe de sursă, încât au avut loc modificări nedorite. A ne închina la
cosmos, la natură sau la creaturi corporale înseamnă a ne închina deci la porțiuni
stricate/alienate ale esenței divine emanate. Mitul gnostic de bază are multe variante, dar toate
fac referire la Eoni, ființe divine intermediare care locuiesc între Dumnezeul Adevărat, Cel
Ultim, și noi. Acestea, împreună cu Dumnezeul Adevărat, constituie realitatea
Pleromei/Plenitudinii, unde potența divină este maximă. Pleroma este în contrast cu existența
noastră, care prin comparație este numită goliciune/golătate. Un eon important în construcția
gnostică este cel denumit Sofia/Înțelepciunea. Ea emană din ea însăși o conștiință imperfectă
în timpul călătoriilor sale. Aceasta se transformă în Creatorul materiei, al cosmosului material
și psihic, după chipul său. Necunoscându-și originea, acesta s-a imaginat pe sine Dumnezeul
cel Absolut și Ultim. El a luat esența divină deja existentă și a modelat-o, dându-i diferite
forme, astfel că este numit Demiurgul sau Făcătorul pe jumătate. Există o jumătate autentică,
o componentă adevărat divină în creație, dar care nu este recunoscută de Demiurg și de
Arhonți. Ȋn mare, acesta este sistemul gnostic descris de Hoeller.260
Fiin a umană în gnosticism ț261
Natura umană reflectă dualitatea din lume: o parte a fost creată de Dumnezeul cel fals,
Demiurgul, iar altă parte constă din lumină provenită de la Dumnezeul Adevărat. Umanitatea
conține o componentă perisabilă, fizică și psihică, dar și o componentă spirituală, care este un
fragment din esența divină. Această ultimă componentă este denumită uzual scânteia divină.
Afirmarea acestei naturi duale a lumii și a umanității a generat clasificarea gnosticismului în
cadrul religiilor dualiste, ne spune d-l Hoeller.
Ȋn general, oamenii ignoră scânteia divină din ei. Această ignoranță se traduce prin
influența falsului creator și a arhonților în natura umană, aceștia căutând să îi țină pe oameni
în necunoașterea adevăratei lor naturi și a destinului lor. Orice ne ține legați de lucrurile
259Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm , accesat la data 21.07.2017.260Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm, accesat la data 21.07.2017.261Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm, accesat la data 21.07.2017.
58

materiale sau pământești ne face sclavii acestor puteri cosmice de jos. Moartea eliberează
scânteia divină din închisoare, dar dacă sufletul nu a muncit pentru a intra în posesia gnozei
înainte de moarte, atunci este foarte probabil ca scânteia divină să fie aruncată înapoi și
reîncarnată în lumea fizică a durerii și a sclaviei. Nu toți oamenii sunt spirituali și deci
pregătiți de gnoză și de eliberare. Unii sunt legați de pământ, materialiști, care recunosc doar
realitatea fizică – hilicii. Alții trăiesc în psihicul lor – psihicii. Aceștia confundă pe Demiurg
cu Dumnezeul cel Adevărat și nu dau atenție deloc (sau dau puțin) lumii spirituale de dincolo
de materie și minte. Hoeller crede că de-a lungul istoriei umanitatea a progresat de la sclavie
la libertate spirituală, la cunoaștere eliberatoare, prin etica religioasă. Această evoluție a
conștiinței a fost prevăzută de gnosticism cu mult timp înainte de inventarea conceptului de
evoluție.
Mântuirea în gnosticism
Doar forțele evoluției, singure, sunt insuficiente pentru a aduce libertatea spirituală.
Oamenii sunt prinși într-un context format din existența lor fizică combinată cu ignoranța
referitoare la originea lor, natura lor esențială și destinul lor ultim. Pentru a fi eliberate,
ființele umane au nevoie de ajutor, deși trebuie și ele să contribuie, prin efortul lor personal, la
acest proces. Din cele mai vechi timpuri, Dumnezeul Adevărat a trimis mesageri ai Luminii
pe pământ pentru a-i ajuta pe oameni s ă cunoască gnoza. Câțiva sunt menționați în scripturile
gnostice, nu toți; dintre cei mai importanți, amintim pe Set – al 3-lea fiu al lui Adam, Iisus,
Mani profetul. Majoritatea gnosticilor Îl consideră pe Iisus ca Mântuitor principal – Soter.
Gnosticii nu doresc o salvare de păcat, fie el și originar, ci mai degrabă o salvare de la
ignoranță, care are ca și consecință păcatul. Ignoranța înseamnă ignorarea realităților
spirituale. Ea se înlătură prin gnoză, iar revelarea gnozei decisive este adusă de mesagerii
Luminii, în special de Hristos, Logosul Dumnezeului Adevărat. Opera de mântuire a Lui nu s-
a făcut prin suferința Lui, prin jertfa de pe cruce, ci mai degrabă prin opera Sa ca Învățător, ca
Întemeietor de Taine. Conceptul gnostic de mântuire este așadar mai rafinat. Pe de altă parte,
mântuirea gnostică poate fi ușor interpretată greșit ca o experiență individuală nemediată, un
fel de proiect spiritual de tipul fă singur. Gnosticii cred că potențialitatea gnozei și deci a
mântuirii este prezentă în orice om, fie bărbat, fie femeie, iar mântuirea este individuală, nu
poate fi făcută în contul altuia. Gnosticii mai afirmă că gnoza și salvarea/mântuirea pot fi și
trebuie să fie stimulate și facilitate, pentru a răsări înlăuntrul conștiinței. Această stimulare
este făcută de Mesagerii Luminii, care pe lângă predaniile făcute mai stabilesc și Taine pentru
mântuire, care pot fi administrate de apostoli ai Mesagerilor și de succesorii acestora.
Cunoașterea adevăratei noastre naturi este împiedicată de condiția noastră de aici, de pe
pământ. Dumnezeul Adevărat și Transcendent este necunoscut în această lume, El este deseori
numit Tatăl Necunoscut. Este deci evident că este necesară o revelație de sus. Scânteia din
suflet trebuie trezită din somnul pământesc de cunoașterea mântuitoare.
Morala gnostică
Atunci când vorbește despre morala gnostică, d-l Hoeller262 susține că dacă prin morală
sau etică se înțelege un set de reguli, atunci gnosticismul se opune ambelor. Aceste sisteme de
reguli sunt de obicei construite pentru a servi interesele Demiurgului. Dar, pe de altă parte,
dacă moralitatea constă într-o integritate interioară izvorâtă din iluminarea scânteii divine,
atunci gnosticii vor îmbrățișa această etică existențială ca pe una ideală. Pentru gnostici,
continuă Hoeller, poruncile și regulile nu sunt salvatoare, ele nu duc substanțial la mântuire.
Regulile de conduită pot servi la numeroase scopuri, inclusiv la structurarea unei societăți
ordonate și pacifiste sau la menținerea unor relații armonioase între grupurile sociale. Regulile
pentru gnostici nu sunt mântuitoare. Mântuirea este adusă exclusiv de gnoză. Moralitatea este
privită în special în termeni temporali, ea este subiectul schimbărilor, în acord cu dezvoltarea
262Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm , accesat la data 24.07.2017.
59

spirituală individuală. Persoanele numite în gnosticism materialiste sau hilicii au un interes
scăzut pentru moralitate, pe când psihicii îi dau o importanță deosebită. Prin contrast,
pneumaticii, spiritualii, sunt în general preocupați de lucruri mai înalte. Perioadele istorice
diferite necesită atitudini diferite în ce privește conduita umană, de exemplu perioada
mișcărilor maniheice sau cathare ce au funcționat în timpuri în care puritatea morală era foarte
apreciată. Timpurile actuale din cultura occidentală se aseamănă poate mai bine cu sec. al II-
lea și al III-lea din Alexandria. Este deci mai potrivit pentru gnostici să adopte atitudinea din
gnosticismul clasic alexandrin, când morala era în general lăsată la latitudinea individului.
Gnosticismul adoptă viziuni generale despre viață diferite, încurajează neatașarea și
nonconformismul față de lume, ceea ce poate fi exprimat prin sintagma: fiți în lume, dar nu
fiți ai lumii. Se încurajează eliminarea egocentrismului, respectul pentru libertatea și
demnitatea celorlalte ființe. Nu în ultimul rând, lasă pe seama intuiției și a înțelepciunii
fiecărui individ discernerea, din aceste principii, a codului moral individual al fiecăruia.
Destinul
Din punct de vedere gnostic, la chestiunea morții se poate răspunde cu ceea ce a spus
Confucius atunci când a fost întrebat despre moarte: De ce mă întrebi despre moarte, atâta
vreme cât tu nu știi să trăiești? Această întrebare o găsim și în Evanghelia după Toma , unde
Iisus a răspuns că oamenii trebuie să improprieze gnoza pentru a cunoaște inefabilul,
realitatea divină de unde provin și unde se duc. Această cunoaștere transcendentală trebuie
obținută cât timp omul este pe pământ. În gnosticism, moartea nu eliberează automat și
necondiționat din închisoarea Demiurgului. Cei care nu au obținut cunoașterea eliberatoare
cât au fost în trup pot fi trași în existență din nou. Aceasta se întâmplă printr-un ciclu de
nașteri. Gnosticismul nu pune accent pe doctrina reîncarnării, dar se subînțelege în majoritatea
învățăturilor sale că cei care nu au reușit un contact efectiv cu originea lor transcendentală, cât
au fost în trup, vor trebui să se întoarcă la condiția unei vieți pământești mizerabile.
Pentru mântuire, pentru credința spiritului, a sufletului după moarte este nevoie de
ajutor. Valentin, considerat de Hoeller cel mai mare învățător gnostic, învăța că Hristos și
Sofia așteaptă oamenii spirituali, pe pneumatici, la intrarea în Pleroma și îi ajută să intre în
camera de nuntă a reuniunii finale. Ptolemeu, care a fost un discipol al lui Valentin, credea că
și psihicii, care deci nu au ajuns la starea pneumatică, pot fi mântuiți și vor trăi în cer la
intrarea în Pleroma. La sfârșitul timpului, toate ființele spirituale vor avea gnoza și se vor uni
cu Sinele superior, așa numitul Twin angelic, fiind astfel pregătiți să intre în Pleroma. Dar
acest lucru nu e posibil fără strădania agonisirii gnozei.263
Nag Hamadi
Istoria descoperirii codexurilor264
În anul 1945, într-una din peșterile unui munte, un țăran a făcut o descoperire
arheologică extraordinară, la Nag Hammadi. Aici, în Egiptul superior, țăranul a descoperit 52
de texte care includ așa-numitele „ Evanghelii secrete ”, poeme și mituri atribuind lui Iisus
ziceri și credințe care sunt foarte diferite de Noul Testament. Manuscrisele de la Nag
Hammadi conțin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme și descrieri quasi-
filosofice ale originii universului, până la mituri, magie și instrucțiuni ritualice. Muhammad
Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a recunoscut că o parte din texte s-au pierdut
pentru totdeauna, arse sau aruncate. Însă ceea ce a rămas este remarcabil: 52 de texte din
263Vezi http://www.gnosis.org/gnintro.htm , accesat la data 24.07.2017.264Vezi http://www.descopera.org/manuscrisele-de-la-nag-hammadi/ , accesat la data 07.11.2016 sau
http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html , accesat la data 25.07.2017.
60

primele secole ale erei creștine, inclusiv o colecție de Evanghelii creștine necunoscute până
atunci.
Muhammad-Ali a povestit abia după 30 de ani cum s-a întâmplat totul. Săpând în
jurul unui bolovan pentru un pământ moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad
Ali a găsit un ulcior înalt de aproximativ un metru. În interiorul ulciorului, a descoperit 13
cărți-papirus legate între ele. După ce s-a întors acasă, a aruncat cărțile și foile de papirus
peste paiele adunate pe pământul de lângă cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut că a
ars multe dintre papirusuri în cuptor, împreună cu paiele cu care aprindea ea în mod obișnuit
focul. Muhammad a dus cărțile la al-Qummuș Mattā Sarjīyūs, starețul unei mănăstiri, pentru
a fi în siguranță. Un profesor de istorie din zonă, Rahgib, a văzut una dintre cărți și a bănuit
că este de valoare. A primit o carte de la al-Qummuș și a trimis-o unui prieten din Cairo,
pentru a-i afla valoarea. Codexul a fost vândut pe piața neagră a negustorilor de antichități din
Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabandă din Egipt și oferite spre vânzare în
America. Auzind despre codex, profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea
din Utrecht (Olanda), a îndemnat fundația Jung din Zurich să cumpere codexul. Ajuns până
la urmă în mâinile sale, descoperă că din codex lipseau câteva pagini, iar în anul 1955 a plecat
spre Egipt pentru a încerca să găsească Muzeul Copt. Ajungând la Cairo, s-a dus la Muzeul
Copt și a împrumutat pozele unor texte. Întors în cameră de la hotel, a încercat să descifreze
textele. Urmărind prima linie de text, Quispel a tresărit suprins: „ Acestea sunt zicerile secrete
ale lui Iisus, și pe care geamănul său Juda Toma le așternu pe h rtie ȃ”. Aceasta era
Evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a întregului text ridica noi întrebări: A avut Iisus un
frate geamăn? De ce acest text se auto-identifică ca fiind o Evanghelie secretă? Quispel a
descoperit că acesta conține multe din zicerile cunoscute în Noul Testament, însă acestea,
plasate în alte împrejurări, sugerau alte înțelesuri și semnificații. Însă ceea ce ținea Quispel în
mână, Evanghelia după Toma , era doar unul din cele 52 de texte descoperite la Nag
Hammadi. Iată lista codicilor, împreună cu conținutul lor:
Nr. Codex Conținut
Codex nr. 1 Rugăciunea Sfântului Pavel,
Apocrifa lui Iacob (Cartea secretă a lui Iacob),
Evanghelia Adevărului,
Tratat despre Înviere și
Tratatul Tripartit.
Codex nr. 2 Apocrifa lui Ioan,
Evanghelia lui Toma,
Evanghelia lui Filip,
Ipostazele Arhonților,
Despre Originea Lumii,
Exegeza sufletului și
Cartea lui Toma Contestatarul .
Codex nr. 3 Apocrifa lui Ioan,
Evanghelia Egiptenilor,
Epistola lui Eugnostos,
nțelepciunea lui Iisus Hristos Ȋ și
Dialogurile M ntuitorului. ȃ
Codex nr. 4 Aprocrifa lui Ioan și
Evanghelia Egiptenilor.
Codex nr. 5 Epistola lui Eugnostos,
Apocalipsa lui Pavel,
Apocalipsa lui Iacob I,
Apocalipsa lui Iacob II și
Apocalipsa lui Adam.
61

Codex nr. 6 Faptele lui Petru și ale celor 12 Apostoli,
Tunetul, Minte Desavarșită ,
nvățătura Autoritară,Ȋ
Fundamentul Puterii Noastre,
Plato-Republica (gnostic fals),
Discursul despre 8 și 9 (hermetism),
Rugăciunea Recunoștinței (hermetism) și
Aselepius 21-29 (hermetism).
Codex nr. 7 Parafraza lui Shem,
Tratatul Marelui Seth – II,
Apocalipsa lui Petru (gnostic),
Învățăturile lui Silvan și
Cele 3 Stele ale lui Seth.
Codex nr. 8 Zostrian (Gnosticism Setian) și
Epistola lui Petru către Filip.
Codex nr. 9 Melhisedec,
Înțelepciunea lui Norea,
Mărturisirea Adevărată.
Codex nr. 10 Marsanes.
Codex nr. 11 Interpretarea Cunoașterii,
Tălmăcirile lui Valentinus,
Allogenes și
Hypsiphrone.
Codex nr. 12 Spusele lui Sextus (Pitagoreic),
Evanghelia Adevărului,
Fragmente.
Codex nr. 13 Trimophic Protennoia și
câteva rânduri din „Despre Originea Lumii”.
Primul codex
Conține 5 cărți:
1.Rugăciunea Sfântului Pavel,
2.Apocrifa lui Iacob (Cartea secretă a lui Iacob),
3.Evanghelia Adevărului,
4.Tratat despre Înviere și
5.Tratatul Tripartit.
Rugăciunea Sfântului Pavel
Rugăciunea Sfântului Pavel este primul manuscris din primul codex, numit și
„Codexul Jung”, din biblioteca Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris
în limba coptă, însă titlul este scris în greacă, limba originală a textului. Din acest manuscris
lipsesc 2 rânduri din prima pagină. Este clar că textul nu a fost scris de apostolul Pavel .
Mulți cercetători ai textului l-au identificat ca fiind o scriere Valentiniană. Acest lucru
indică faptul că a fost scris între anii 150 și 300 e.n. Cercetătorii au făcut paralele cu multe
alte texte ce i-ar putea fi surse, incluzând Corpus Hermeticum , Cele 3 stele ale lui Seth, Biblia
după Filip și adevăratele scrisori pauline.
62

Apocrifa lui Iacob
Apocrifa lui Iacob, cunoscută și sub numele „ Cartea secretă a lui Iacob ”, reprezintă
un apocrif al Noului Testament. În acest text sunt descrise învățăturile secrete ale lui Iisus
către Petru și Iacob, date după Învierea Lui, înainte de Înălțare. O temă majoră este aceea că
suferința trebuie acceptată , ca fiind ceva inevitabil. Textul este o traducere grecească din
limba coptă și este singura versiune care s-a păstrat. Iisus dă apostolilor lecții destul de
neobișnuite și aparent aflate în contradicție. El îi invită pe Petru și pe Iacob în Împărăția
Cerurilor, însă ei sunt distrași de întrebările celorlalți apostoli și pierd șansa. După aceea,
Iacob trimite 12 apostoli, indicând (precum și în alte documente apocrife) că Iacob devenise
liderul mișcării.
Evanghelia Adevărului
Evanghelia Adevărului a fost denunțată ca „ plină de blasfemii ” de către episcopul
Irineu, care conducea biserica din Lyon în jurul anului 180. În cartea Evanghelia Adevărului ,
textele relatează originea speciei umane în termeni foarte diferiți de pasajele obișnuite ale
Facerii. Povestea Grădinii Raiului este spusă din perspectiva șarpelui. Aici, șarpele, cunoscut
de mult ca apărând în literatura gnostică ca principiul înțelepciunii divine, îi convinge pe
Adam și Eva să ia și ei parte la cunoaștere, în timp ce „ Domnul” îi amenință cu moartea,
încercând cu gelozie să îi împiedice a reuși să atingă cunoașterea, în cele din urmă dându-i
afară din Paradis.
Tratatul Tripartit
Acest text aparține probabil primei jumătăți a secolului al III-lea și este o lucrare
gnostică găsită la Nag Hammadi. Este împărțită în trei părți și cuprinde determinismul Tatălui,
creația umanității, răul, căderea strămoșilor, tripartiția umanității și acțiunile Mântuitorului.
Al 2-lea codex
Conține 7 cărți:
1.Apocrifa lui Ioan,
2.Evanghelia lui Toma,
3.Evanghelia lui Filip,
4.Ipostazele Arhonilor,
5.Despre Originea Lumii,
6.Exegeza sufletului și
7.Cartea lui Toma Contestatatul .
Apocrifa lui Ioan: Cartea secretă
Apocrifa lui Ioan (Cartea secretă a lui Ioan ) începe cu o chemare de a se descoperi
mistere și lucruri ascunse în tăcere, mistere despre care Iisus l-a învățat pe apostolul său Ioan.
„Iisus a plecat acolo de unde a venit ” (1.13) S-a estimat că această carte datează din anii 120
– 180 e.n. În acest document găsim referințe a trei entități:
psihicul,
spiritul și
materia.
Toate trei sunt descrise detaliat.
63

Evanghelia lui Toma
Evanghelia lui Toma datează din anii 50 – 140 e.n. Ca și în cazul evangheliilor
canonice, nici în privința Evangheliei după Toma nu se poate răspunde în mod precis când și
unde a apărut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referințele din text constituie încercări de a
obține legimitatea scrierii, sub pretextul că ar aparține unei figuri prestigioase, mai exact, un
ucenic al lui Iisus. În Evanghelia după Toma aflăm o indicația prețioasă aflată chiar în
prologul cărții: „Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grăit Iisus cel Viu și pe care
le-a scris Didimos Iudas Toma ”. „Didimos” și „Toma” în greacă înseamnă „ geamăn”. În Ioan
11.16, se precizează: „ Toma, care se numește Didimos ”. Din informațiile privind faptele lui
Toma, se poate spune că Evanghelia după Toma a fost scrisă undeva în Orientul Mijlociu,
între anii 50 și 140 e.n. Este ușor să ne dăm seamă că Evanghelia după Toma (la fel ca multe
alte scrieri) este un text gnostic.265 Tot aici, găsim multe diferențe față de evangheliile
canonice. În textele canonice este scris ( Ioan 11,26): „oricine crede în Mine nu va muri în
veac”. În Evanghelia lui Toma găsim: „oricine va găsi înțelesul acestor cuvinte nu va gusta
moartea”, aici viața veșnică fiind dobândită prin cunoaștere. Un alt indiciu interesant: „ Iisus a
spus: Fariseii și cărturarii au luat cheile cunoașterii și le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici
nu i-au lăsat pe cei care doreau să intre. Iar voi fiți isteți ca șerpii și curați porumbeii ”; în
textul copt, cuvântul „ cunoaștere” este redat chiar prin termenul grecesc care desemnează
învățăturile ezoterice prin care se dobândea mântuirea. Un alt indiciu din care se deduce
caracterul ezoteric, rezervat doar celor inițiați: „ Iisus a spus: Eu spun tainele mele acelora
care sunt vrednici de tainele mele ”. Însuși Iisus vorbește de „ cheia cunoașterii” (Luca 11.52).
Conține multe elemente gnostice; totuși, Evanghelia lui Toma nu are un sistem de credințe.
Găsim într-un pasaj o frază împotriva trinitarismului: „ Iisus spus: Acolo unde sunt zei, ei
sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu ei .” Să fie oare vorba de o respingere a unui
model trinitar, în favoarea celui dualist gnostic?
Evanghelia lui Filip
În Evanghelia lui Filip găsim fapte sau ziceri ale lui Iisus total diferite de cele
cunoscute din Noul Testament; „ însoțitorul” Mântuitorului este Maria Magdalena. Hristos o
iubea pe ea mai mult decât pe ceilalți Apostoli, obișnuia să o sărute. Ceilalți Apostoli sunt
răniți în sentimentele lor. Ei I-au spus lui Iisus: „ De ce pe ea o iubești mai mult decât pe
noi toți?” Mântuitorul le răspunse: „ Din cauza Mea.”
Ipostazele Arhon ilor ț
În Ipostazele Arhonților sau „Realitatea Conducătorilor ” este vorba despre mitologia
gnostică a creației, a cosmosului, a umanității. Textul pare ca fiind scris în secolul al III-lea
e.n.; se presupune a fi originar din perioada de trecere de la etapa mitologică la cea filozofică,
în gnosticism. Începutul și concluzia documentului au caracter creștin-gnostic, restul
materialului fiind o poveste mitologică. Lucrarea începe cu un fragment cosmogonic. Deși
numele sugerează apropierea autorului de legendele evreiești și de mitologia greacă, mitul se
pare că este anti-evreiesc. În afară de primul paragraf, lucrarea nu conține caracteristici non-
gnostice. Deoarece textul original încă nu fost descoperit, singura versiune disponibilă astăzi
este cea de la Nag Hammadi.
265Gnosticismul este o religie dualistă, care își propune eliberarea omului prin dobândirea unei cunoașteri
(gnosis) tainice, ezoterice, rezervată unor inițiați și superioară oricărei credințe. Această idee este sugerată și din
prologul Evangheliei.
64

Despre Originea Lumii
În lucrarea „Despre Originea Lumii ” avem de-a face cu creația și sfârșitul timpului.
Cartea a fost găsită împreună cu textele de la Nag Hammadi, în Codexul 2. Cartea rescrie
povestea Genezei și îl înfățișează pe Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) drept creator al lumii,
îndeplinind rolul de Zeu în Facere. Mai mult, Șarpele din Eden este descris ca un erou trimis
de Sofia266 pentru a îndruma omenirea către iluminare.
Evanghelia lui Toma Contestatarul
Acest apocrif mai este cunoscut ca „ Evanghelia după Toma ”. Mai mult de jumătate din
text reprezintă un dialog, iar la final este un monolog. Se crede că acest text a fost inițial o
lucrare creștină sub forma unei scrisori, care a fost apoi transformată într-un dialog, cum s-a
întâmplat și cu alte texte. Cartea lui Toma poate fi considerată un text gnostic presărat cu
elemente filozofice iudeo-elenice, ajustat pentru creștini.
Al treilea codex
Conține 5 cărți:
1.Apocrifa lui Ioan,
2.Evanghelia Egiptenilor,
3.Epistola lui Eugnostos,
4.nțelepciunea lui Iisus Hristos Ȋ și
5.Dialogurile Mântuitorului.
Evanghelia Egiptenilor
Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Ca subtitlu stă scris: „ Cartea sacră a
Mareului Spirit Invizibil ”. Ambele versiuni ale „ Evangheliei Egiptenilor ” au fost descoperite
la Nag Hammadi; lucrarea înfățișează principalele teme cu care se confruntă gnosticii
sethieni: modul cum a luat naștere pământul, felul în care Seth, în interpretarea gnostică, este
reîncarnat în Iisus, cu scopul de a elibera sufletele din închisoarea malefică generată de actul
creației.
Epistola lui Eugnostos
Epistola lui Eugnostos , sau „Eugnostos cel binecuvântat ”, este una din lucrările
gnostice descoperite la Nag Hammadi, conținând două copii ale acestui text. Nu se știe exact
dacă aceasta a fost scrisă într-adevăr de un om numit Eugnostos267. Textul descrie cosmogonia
esoterică a gnosticilor. Similară cu cosmogonia din Înțelepciunea lui Iisus Hristos , este posibil
ca această lucrare să fie o adaptare a epistolei pentru creștini.
În elepciunea lui Iisus Hristos ț
În Înțelepciunea268 lui Iisus Hristos găsim noțiunea a trei divinități într-o ierarhie
aparent bazată pe Geneză 1-3269. Manuscrisul copt este datat din secolul al IV-lea, însă conține
și fragmente grecești datând din secolul al III-lea. Textul este foarte asemănător cu Epistola
lui Eugnostos, însă cea din urmă prezintă modificări și adăugări creștine. Conținutul mistic
descrie crearea zeilor, a îngerilor și a universului cu accent pe adevărul infinit și metafizic.
Textul este compus din 13 întrebări din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Iisus;
spre exemplu, a doua întrebare se referă la găsirea adevărului, Iisus explicându-le ceea ce nu
266 însemnând înțelepciune.267„gândire corectă”.268Înțelepciunea.269Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth.
65

este acesta; a cincea privește începutul lucrurilor; altele, despre identitatea lui Iisus, despre
imortalitate, numărul de spirite și în cele din urmă, ultima întrebare, de unde a venit și care
este scopul omenirii.
Dialogurile Mântuitorului
În acest text, Iisus discută cu discipolii săi, în special cu Matei și Iuda / Toma. Textul a
fost scris undeva între anii 120 – 180 d.Hr. Textul conține discuții despre mitul creației bazat
pe Geneză, cosmogonie interpretată și un fragment al unei viziuni apocaliptice. Textul apare o
singură dată în codex și este grav deteriorat. Bucățile care au scăpat distrugerii indică
conținutul general al unei discuții cu Iisus într-un mod similar cu Evanghelia lui Toma , pe
care este posibil să fie bazat.
Cel de-al patrulea codex
Conține 2 cărți:
1.Aprocrifa lui Ioan și
2.Evanghelia Egiptenilor.
Cel de-al cincilea codex
Conține 5 cărți:
1.Epistola lui Eugnostos,
2.Apocalipsa lui Pavel,
3.Apocalipsa lui Iacob I,
4.Apocalipsa lui Iacob II și
5.Apocalipsa lui Adam.
Apocalipsa lui Pavel (varianta coptă)
Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Pavel . Este menționată de
Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel în Ceruri, trecând prin diferite etape,
Yaltabaoth270 împiedicându-l să urce mai departe. Un suflet care nu are cunoașterea (gnosis)
necesară pentru a-l înfrânge pe Yaltabaoth este trimis înapoi, pentru a se reîncarna.
Prima apocalipsă a lui Iacob
În prima carte a Apocalipsei a lui Iacob stă scrisă conversația lui Iisus cu fratele său271,
Iacob. Așa a vorbit Domnul meu cu mine:
„Vezi acum și prinderea mea. Ți-am dat un semn despre aceste lucruri Iacob, fratele
meu. Nu fără motiv te-am numit fratele meu. Îți voi da un semn, să știi și să auzi .”
„Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Săi să știe cine
este. Îți voi arăta totul din acest mister. Însă ei mă vor prinde peste două zile, pentru mine
sfârșitul este aproape .”
Iacob a spus:
„Ai spus că te vor prinde, însă eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, Iacob, căci și pe tine te
vor prinde. Dar pleacă din Ierusalim .”272
Cartea mai este numită și „ Revelația lui Iacob ” și probabil este un titlu mai potrivit. O
copie mai recentă a fost găsită și în Codexul Tchacos. Textul s-a păstrat remarcabil în decursul
anilor. La fel ca și celelalte cărți, Prima Apocalipsă a lui Iacob a fost ascunsă la Nag
270Satan – descris ca un om în vârstă pe un tron.271frate spiritual.272următoarele fragmente sunt distruse.
66

Hammadi în secolul al IV-lea, încercându-se protejarea lor, pentru a nu fi distruse. În prima
parte, este descrisă îngrijorarea lui Iacob cu privire la crucificarea sa, însă mai apoi Iisus îi
dezvăluie lui Iacob cuvintele secrete, cu care va putea ajunge în Ceruri după moarte, fără a
mai fi oprit de puterile malefice ale demiurgului.
A doua Apocalipsă lui Iacob
A doua Apocalipsă a lui Iacob273 este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele
Noului Testament. A fost scrisă în secolul al II-lea e.n, apoi a fost îngropată și redescoperită
împreună cu celelalte 52 texte gnostic-creștine. Deși textul este gnostic, conține multe teme
creștine-evreiești, făcând cercetătorii să creadă că este una dintre cele mai vechi scrieri. Un
lucru ciudat este că aceasta a fost scrisă înaintea primei apocalipse a lui Iacob. Textul descrie
un sărut pe buze între Iacob și Iisus, similar celui despre care se spune că l-a dat Mariei
Magdalena.
„Și Iisus m-a sărutat pe gură. M-a ținut și mi-a spus: Dragul meu, o să-ți dezvălui
acele lucruri pe care le știu doar cerurile și îngerii. O să-ți dezvălui totul, dragul meu. O să-ți
dezvălui ce este ascuns. Dar acum, întinde-mi mâna și ține-mă de mână .”
Oricum, textul explică faptul că acest sărut este o metaforă a transferului cunoașterii și
să nu reprezintă în niciun caz o scenă dintre doi homosexuali. Textul se încheie cu moartea lui
Iacob, posibil transmis pe cale orală:
„Au hotărât să-l arunce de la înălțime; L-au prins și l-au lovit, târându-l pe jos. L-au
ținut și au pus o piatră mare pe abdomenul lui. S-au urcat cu picioarele pe el, spunând: Ai
greșit! Apoi l-au ridicat și l-au pus să facă o groapă. L-au pus să intre înăuntru, iar apoi,
îngropându-l până la abdomen, l-au ucis cu pietre .”
Al șaselea codex
Conține 7 cărți:
1.Faptele lui Petru și ale celor 12 apostoli,
2.Tunetul și Intelectul Perfect,
3.nvățătura Autoritară,Ȋ
4.Fundamentul Puterii Noastre,
5.Plato-Republica (gnostic fals),
6.Discursul despre 8 și 9 (hermetism),
7.Rugăciunea Recunoștinței (hermetism) și
8.Aselepius 21-29 (hermetism).
Faptele lui Petru i ale celor 12 apostoli ș
Textul este împărțit în două părți, o alegorie inițială și o expunere gnostică a înțelesului
ei. Alegoria descrie o poveste similară cu una din Evanghelia lui Matei .
Tunetul i Intelectul Perfect ș
Un alt text intitulat ciudat, „ Tunetul, Minte Desăvârșită ”274 oferă un poem extraordinar,
narat de o putere divină feminină:
„Întrucât Eu sunt primul și ultimul. Sunt cel onorat și cel batjocorit.
Sunt curva și preasfânta.
Eu sunt soția și fecioara . . .
Eu sunt stearpă, și mulți sunt fii mei . . .
Eu sunt liniștea cea de neînțeles . . .
273în acest context, apocalipsă înseamnă revelație sau viziune (în engleză = Revelation).274tradusă și: „Tunetul și intelectul perfect ”.
67

Eu sunt rostirea numelui meu. ”
Plato – Republica
Originalul nu este un text gnostic, însă versiunea descoperită la Nag Hammadi este
modificată, fiind adăugate concepte gnostice.
Cel de-al șaptelea codex
Conține 5 cărți:
1.Parafraza lui Shem,
2.Tratatul Marelui Seth – II,
3.Apocalipsa lui Petru (gnostic),
4.Învățăturile lui Silvan și
5.Cele 3 Stele ale lui Seth.
Parafraza lui Shem
Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea sa și revenirea pe Pământ. Sunt
menționate marele potop, distrugerea Sodomei și Botezul și Învierea Mântuitorului. Shem este
descris aici ca fiind prima persoană de pe Pământ, similar lui Adam din Vechiul Testament.
Al doilea tratat al Marelui Seth
Această scriere se află printre primele lucrări creștine în care Iisus nu este descris
murind pe cruce. Ideea crucificării apare ca fiind falsă, de asemenea și în alte câteva texte
creștine care au fost regăsite. Înainte de a fi descoperite, această idee s-a crezut a fi una
islamică (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut că Iisus nu a fost un om, așadar, nu putea
să moară.
„Pentru moartea mea, ce ei cred că s-a întâmplat, și-au răstignit omul lor ca să-l
omoare”
„Simon, ce mi-a purtat crucea.., deasupra mormântului au pus coroană de spini, și eu
râdeam de ignoranța lor ”275
Apocalipsa lui Petru (gnostică)
Apocalipsa lui Petru a fost scrisă c ndva între anii 100 și 200 e.n. A fost inclusă de ȃ
Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806 – 814 e.n.), pe lista scrierilor controversate ale
Noului Testament. Acest text a cunoscut o largă circulație și a ajuns destul de cunoscut,
găsindu-și un loc în canon până să fie respins și, în cele din urmă, uitat cu totul. S-au păstrat
însă fragmente ale sale în alte cărți: Apocalipsa lui Ezdra , Viziunea lui Pavel , Patimile Sf.
Perpetua și viziunile din Istoria lui Varlaam și Iosafat .
Acest text oferă cea mai veche mărturie din literatura creștină, a acelor reprezentări
imagistice ale raiului și iadului, care au exercitat o influență îndelungată. Imaginile se
înrudesc foarte puțin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. Ioan sau Cartea lui
Enoch. Aici, raiul este descris ca fiind asemănător cu Câmpiile Elizee și cu Insulele
Binecuvântaților, sfinții fiind frumoși la chip și încoronați aici cu flori. Un discurs eshatologic
al lui Iisus, exprimat probabil după Înviere, fiindcă versetul 5 sugerează că discipolii au
început să predice Evanghelia, se termină brusc în momentul enumerării păcătoșilor din iad și
a pedepselor acestora. Textul este presărat cu descrieri ale iadului și scene de groază:
„Însă laptele femeilor care curge din pieptul lor și se încheagă va zămisli mici fiare
mâncătoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele și le vor sfâșia .”
275Iisus era naratorul.
68

Învă ăturile lui Silvan ț
Cartea „Învățăturile lui Silvanus ” datează din jurul anului 150 e.n. Nu este un text
gnostic, ci conține avertizări anti-gnostice. Autorul este necunoscut.
Cele 3 stele ale lui Seth
Este singura copie care a supraviețuit, descoperită printre celelalte la Nag Hammadi.
Textul este posibil să aparțină cultului gnostic sethian.276 Textul a fost scris în secolul al III-
lea, în timp ce aceștia au început să se îndepărteze de creștinism și să se apropie de Platonism.
Cel de-al optulea codex
Conține 2 cărți:
1.Zostrian (Gnosticism Sethian) și
2.Epistola lui Petru către Filip.
Zostrian
Zostrianos este un text sethian gnostic. Principala copie care a supraviețuit face parte
din biblioteca Nag Hammadi, însă este serios distrusă. Ca și în Marsenes și Allogenes, textul
conține o viziune primită de la un om numit Zostrianos și explică în detaliu cosmologia
esoterică.
Epistola lui Petru către Filip
Iisus apare apostolilor pe Muntele Măslinilor ca o lumină puternică deoarece „ nu mai
era prezent în corp ”. Fac ndu-se o paralelă cu ȃ Apocrifa lui Ioan și Ieremia , se poate
presupune că Epistola lui Petru către Filip a fost scrisă la sfârșitul secolului al II-lea, sau
începutul celui de-al III-lea e.n. Este construită în dialog gnostic, incluzându-se și texte
non-creștine sau parțial creștine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale Învierii lui
Iisus. O altă copie mai recentă a fost găsită în Codexul Tchacos.
Cel de-al nouălea codex
Conține 3 cărți:
1.Melhisedec,
2.Înțelepciunea lui Norea,
3.Mărturisirea Adevărată.
Melhisedec
Melhisedec (sau Melchizedek) este o figură enigmatică, menționată în Vechiul
Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, în perioada patriarhului
Avraam. În textul descoperit la Nag Hammadi, numit și Melhisedec, acesta este descris ca un
Mesia. Trăiește, predică, moare și învie, dintr-o perspectivă gnostică. În text se spune că
venirea Fiului va aduce pace și justiție. Despre Melhisedec mai găsim scris și în Noul
Testament, apărând în Epistola către evrei . Aici, Iisus este identificat ca fiind un preot în
rânduiala lui Melhisedec, jucând rolul de Mare Preot, odată și pentru totdeauna.
În elepciunea lui Norea ț
Uneori găsit tradus și ca „ Gândurile lui Norea ”, este un text sethian gnostic. Principala
copie care a supraviețuit face parte din biblioteca Nag Hammadi. În text găsim o odă către
276l vedeau pe Iisus ca pe o reîncarnare a biblicului Seth, eroul lor.Ȋ
69

Norea, una din emanațiile din cosmogonia gnostică. Textul aparține sectei gnostice sethiene,
ce îl au pe Seth ca erou, reîncarnat în Iisus.
Al zecelea codex
Conține textul:
Marsanes
Marsanes este un text sethian gnostic. Principala copie care a supraviețuit face parte
din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text lipsesc patru pagini, iar alte rânduri sunt
sever deteriorate, nemaiputând fi deslușite, inclusiv primele zece din pagina a cincea. Precum
Zostrianos și Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterică foarte elaborată, revelată prin
Marsanes. În text, sunt indicații că Sethienii au dezvoltat conceptul de monism, o idee
comparabilă cu noțiunea, de perfecțiune și permanență universală a lui Heracleon, exprimată
prin conservarea masei totale a lumii a tot ce există, materia din univers putând să-și schimbe
forma, însă neputând fi creată sau distrusă.
Cel de-al unsprezecelea codex
Conține 4 cărți:
1.Interpretarea Cunoașterii,
2.Tălmăcirile lui Valentinus,
3.Allogenes și
4.Hypsiphrone.
Tălmăcirile lui Valentinus
Valentinus (100 – 160) a fost cel mai cunoscut teolog gnostic-creștin timpuriu. Și-a
fondat propria școală în Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus a candidat pentru funcția de
episcop al Romei, dar a pornit pe propriul drum atunci când a fost ales altcineva. Valentinus a
scris multe lucrări, dar s-au păstrat doar fragmente, nu suficient însă pentru a reconstitui întreg
textul. Doctrina sa ne este cunoscută numai prin scrierile discipolilor săi. În Tălmăcirile lui
Valentinus se spune că există trei feluri de oameni:
spirituali,
psihici și
materiali,
și că doar cei de natură spirituală277 primesc gnoza / cunoașterea ce le permite să se întoarcă
spre Pleroma (totalitatea – plinătatea – puterilor divine). Cei de natură psihică278 vor primi mai
greu m ntuirea, în timp ce aceia de natură materială ȃ279 vor fi condamnați la pieire.
Allogenes
Principala copie a acestui text este cea conținută în librăria Nag Hammadi. Lipsesc
câteva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent în Codex Tchacos. În text este vorba
de revelațiile lui Allogene, creatură jumătate umană, jumătate divină, capabilă să comunice cu
tăr murile de dincolo de lumea senzorială. Acesta descrie cum învinge frica și ignoranța și seȃ
înalță către tărâmul esoteric al lui Dumnezeu.
Cel de-a doisprezecelea codex
Conține 3 cărți:
277proprii urmași.278creștini obișnuiți.279păgânii și evreii.
70

1.Spusele lui Sextus (Pitagoreic),
2.Evanghelia Adevărului,
3.Fragmente.
Spusele lui Sextus
Sau „Afirmațiile lui Sextus ”, este un text elenistic – pitagoreic, popular atât printre
gnostici, cât și printre creștinii non-gnostici. Deși a fost cunoscut înainte din alte versiuni, o
traducere coptă, parțială, apare într-una din cărțile apocrife ale Noului Testament. Este
similară cu Evanghelia lui Filip și Evanghelia lui Toma , fiind doar o colecție de afirmații.
Spre deosebirile de scrierile creștine, înțelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Iisus.
Sextus apare a fi Pitagoreic. Cea mai veche mențiune apare în secolul al III-lea, din partea lui
Origen. Iată câteva dintre cele 104 afirmații:
Nu vă îngrijorați pentru a plăcea mulțimii
Nimic nu este așa de specific înțelepciunii, precum adevărul
Un om înțelept este oglinda lui Dumnezeu.
Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu
pitagoreismul, care a trăit în primul secol al erei noastre.
Al treisprezecelea , (nu este chiar un codex)
Conține:
1.Trimorphic Protennoia și
2.câteva rânduri din „Despre Originea Lumii”.
Trimorphic Protennoia
Textul „Trimorphic Protennoia ” este un text sethian gnostic. Singura copie păstrată
este cea descoperită la Nag Hammadi. Numele textului înseamnă „ Primul care Este în cele
Trei Forme”, incluzând credințe sethiene. Textul este neobișnuit, deoarece este redactat ca și
cum l-ar fi scris Însuși Dumnezeu. Conține explicații ale naturii cosmologice, creației și o
perspectivă a lui Iisus. Textul pare dificil de înțeles, dar probabil aceasta a fost și intenția.
Gnosticismul era concentrat mai mult spre modul în care textele influențau oamenii, decât pe
conținutul lor. Învățăturile secrete au fost scrise în așa fel încât nu oricine citea putea să
înțeleagă. Textul se pare că a fost scris pentru un nivel înalt de inițiați. „Acum stați! Vă voi
dezvălui misterele mele, pentru că sunteți frații mei, și le veți cunoaște pe toate .”
Aici este într-adevăr un mister. Următoarele linii lipsesc, urmând:
„Am spus lor despre misterele mele ”.
Unele speculații iau în considerare posibilitatea că aceste linii nici să nu fi existat, iar absența
lor să facă parte din învățătura textului.
71

Cabala – gnosticismul ebraic280
Cabala denumește de cele mai multe ori înțelepciunea secretă a evreilor.281 Mulți au
născocit diferite origini în ce privește cabala, iar foarte multe teorii sunt enigmatice. Cabala se
spune că este conținută în două cărți: Sefer Yetzirah – Cartea Formării – și Sefer ha-Zohar –
Cartea Splendorii.
Sefer Yetzirah este prima carte atribuită lui Rabbi Akiba. În această carte există foarte
multe idei care provin de la Filo din Alexandria, dar sunt exprimate într-un mod enigmatic. Ea
nu este atât de veche pe cât proclamă unii că ar fi – tradiția cabalistică afirmă că această carte
a fost primită de Adam drept consolare, în urma căderii sale. Este o carte despre astronomie,
magie, medicină, o carte profetică. Din punct de vedere istoric, unii afirmă că există urme care
indică prezența ei în Egipt.
Akiba s-a născut puțin după distrugerea Ierusalimului. În anul 132 A.D., evreii s-a
revoltat împotriva lui Adrian, strângând o armată de 200 000 de oameni. Rabinii au fost și ei
activi în această revoltă. Bar Kohba, văzut ca un Mesia, a fost jupuit de viu.
Cea de a doua carte, Sefer ha-Zohar, se crede că a fost scrisă de un elev al lui Rabbi
Simeon b. Yochai. El era numit Marea Lumină, Scânteia lui Moise. Ambele cărți, atât Sefer
Yetzirah – Cartea Formării – cât și Sefer ha-Zohar – Cartea Splendorii , au fost traduse în
latină în sec. al XVII-lea. Se presupune că ambele cărți ar fi fost scrise în jurul secolelor XII și
XIII, dar ele culeg tradiții care își au rădăcina într-o altă carte, mai veche, numită Mishna.
Există trei variante ale ei: Mishna Talmud-ului din Babilonia, cea a Talmud-ului din Ierusalim
și Mishna liberă. Însă conținutul celor trei este același. Mishna actuală se divide în șase
ordine (Sedarim), fiecare cuprinzând între 7 și 12 tratate, în total șaizecișitrei de tratate
(Masechtot); acestea se împart la rândul lor în 524 de capitole ( Perakim) și acestea în
paragrafe doctrinare sau versete ( Mishnayot).282
Rabbi Abraham Cohen Herrera a scris în sec. al XV-lea o carte intitulată Puerto del
Cielo – Poarta Cerului, care are legături cu filozofia scolastică și cea arabă. Este un melanj
enigmatic, dar cu fundamente universale. Firul roșu conceptual al cărții este similar cu al lui
Filo.
În ce privește cabala, se poate spune că Unul este considerat principiul tuturor
lucrurilor, sursa primară a tuturor numerelor. După cum totalitatea numerelor nu este un
număr, în același fel Dumnezeu este fundamentul tuturor, Ain Sof, fără limită. Emanațiile
asociate cu Ain Sof provin din această primă cauză, prin contracția acestei origini fără limită.
Acesta este hotarul prim. În această primă și singură cauză, totul este menținut eminenter nu
formaliter, sau mai degrabă causaliter.
Un alt punct important este Adam Kadmon, primul om, Keter, primul generat, cea mai
înaltă coroană, Macrocosmos-Microcosmos, la care este conectată lumea emanată, ca un flux
de lumină. Prin procesul de emanație, alte sfere devin cercuri ale lumii, aceste emanații sunt
prezentate ca fluxuri de lumină. Din sursa primă emană zece fluxuri de lumină, numite
Sefirot-uri. Ele formează lumea pură Azilut, lumea emanațiilor divine, care este în sine
neschimbată. Apoi lumea Briah, lumea creată, care este supusă schimbării. Al treilea nivel
este lumea Yetzirah, suflete curate, care stau în materie, sufletele stelelor. Apoi, al 4-lea,
lumea Asiah, lumea activului, cea mai de jos, vegetativă și sensibilă.283 Avem de-a face deci
cu ceva similar gnosticismului.
O altă definiție a cabalei ne spune că ea este un cuvânt care ascunde deja în sine
însuși o Învățătură Divină, citit în mod invers. Astfel obținem: LABAKA, termen care
spaniolizat în mod corect dă naștere (apelând la Kabala Fonetică) la: LA VACA sau imaginea
reprezentativă a Dumnezeului Mamă prezent în toate străvechile civilizații ce au vorbit
280Vezi http://bcrecordings.net/store/index.php?main_page=index&cPath=33 , accesat la data 25.07.2017.281Vezi https://www.marxists.org/reference/archive/hegel/works/hp/hpkabala.htm , accesat la data 26.07.2017.282Vezi http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/izvoare-kabala.html , accesat la data 26.07.2017.283Vezi https://www.marxists.org/reference/archive/hegel/works/hp/hpkabala.htm , accesat la data 26.07.2017.
72

posterității despre grandioasa lor Vârstă de Aur în care avuseseră o dezvoltare
transcendentală.284
Noțiunile principale folosite în cabala sunt Kether, Hokmah și Binah, care formează
coroana sefirotică.
1.Kether: Este Bătrânul Zilelor, Ocultul ocultului, Bunătatea bunătăților, are 31 de
bucle, iar barba sa 13 șuvițe, 13 simbolizează Verbul, Cuvântul. Despre el s-au spus
minunății, cineva poate să se întâlnească cu el prin intermediul Samadhi-ului (Extaz),
pentru a primi ordinele sale. El este Milă Infinită, Înțelepciune Integrală .
2.Hokmah: Este Cristosul, este Iubire. Cristos așteaptă ca într-o zi discipolul să lucreze
în a Noua Sferă și îl pregătește cu infinită iubire. Instructorul lumii este Iubire .
3.Binah: Spiritul Sfânt, Putere Ignică. Un Hierofant a trebuit să vindece o femeie
nebună și a reușit vindecarea ei; Hierofantul a cerut bani cu împrumut familiei
bolnavei. Ulterior, el s-a întâlnit cu Spiritul Sfânt, care a luat forma unui porumbel
alb, Hierofantul îl întrebă dacă merge bine, iar Spiritul Sfânt îi răspunse că merge
rău; „Eu sunt cel ce vindecă”, îi spuse; în această situație, Maestrul trebui să
înapoieze banii. Dacă cineva are puterea de a vindeca și acceptă bani pentru aceasta,
comite un delict foarte grav .285
Cuvântul „kabala” poate proveni, după anumiți cercetători, din ebraică: „quebil” sau
din caldeeană: „kabbalah”. Dacă îl considerăm de proveniență iudaică, atunci se referă în
principal la aspectul în care a ajuns să fie acceptat în Europa Medievală: interpretare, dar dacă
cuvântul provine din caldeeană, atunci Kabala se definește ca o știință magică sau o știință a
magiei.286
O altă opinie afirmă despre cabala că este o tradiție veche de acum 5770 de ani.
Termenul „Cabala” derivă de la cuvântul ebraic kabbalah, care înseamnă primire,
receptare.287 În viziunea cabalistului Baal HaSulam, însemnătatea vieții este „ revelarea
Dumnezeirii Sale către creaturile sale în această lume ”. Deci, mai mult dec t în orice tradiție, ȃ
în Cabala revelarea Sinelui este o chestiune de dăruire din partea Divinității către om, atunci
când acesta s-a purificat, iar omul e cel care primește, datorită trezirii ființei prin studierea
înțelepciunii Cabala. Sinele în Cabala este chiar Dumnezeu manifestat în om și are un
corespondent în inima spirituală. Trezirea punctului din inimă și apoi împlinirea completă a
acestui punct până la desăvârșire este scopul Cabalei.288 Aici observăm o similitudine evidentă
cu gnosticismul. Arborele vieții este simbolizat în cabala astfel:289
284Vezi http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/originile-kabalei.html , accesat la data 26.07.2017.285Vezi http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/originile-kabalei.html, accesat la data 26.07.2017.286Vezi http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/izvoare-kabala.html , accesat la data 26.07.2017.287Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala , accesat la data 26.07.2017.288Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala , accesat la data 26.07.2017.289Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala , accesat la data 26.07.2017.
73

Ce trebuie să facă ucenicul pentru a ajunge la revelarea
Sinelui? El trebuie să studieze scrieri cabalistice290 și să
muncească mult în interiorul său, prin conștientizare și
iubire. Studiul și munca îl vor conduce pe aspirant la
purificare, ceea ce înseamnă refacerea drumului înapoi prin
cele cinci lumi subtile, către Creator și Lumina Acestuia,
care este Veșnică. Trebuie să beneficieze de împrejurări
potrivite:
profesori,
cărți291 și
comunitate.
Se vrea unirea cu Creatorul.292 Este vorba despre o invitație
personală de a experimenta lumea spirituală. Creatorul este
una cu Natura sau cu legea dragostei. Cărțile de Cabala
autentice, fără explicații, sunt cifrate ca și textele
alchimice.293
În cabala există mai multe etape pe calea revelării Sinelui:
1.conștientizarea punctului din inimă
2.conștientizarea egoismului din noi
3.dezvoltarea punctului din inimă
Se afirmă, de asemenea, patru etape de la trezirea punctului din inimă până la dezvoltarea
deplină a lui:
Dubla ascundere;
Ascunderea;
Revelația;
Dubla revelație.294
D-l Mark Stavish remarca faptul că istoria cabalei este plină de personalități și
evenimente care au influențat nu numai cabala în sine, dar și ermetismul.295 În opinia sa,
termenul cabala provine din ebraică și se traduce prin tradiție sau tradiție orală moștenită .
Este vorba despre aspectele nescrise, mistice, magice ale iudaismului, care au circulat în
paralel cu regulile scrise, cu legile și ritualurile din gândirea și filozofia ebraică. Ceea ce nu se
știe de obicei este faptul că, deși a existat dinainte, termenul cabala a intrat în uz abia din sec.
al XII-lea sau al XIII-lea, pentru a desemna gândirea și practicile esoterice și mistice din
filozofia ebraică. De atunci a început să apară cabala așa cum o cunoaștem noi astăzi, cu
arborele vieții, cu sefiroturi, etc. După cum se tâlcuiește și termenul, arborele vieții are
rădăcini în tradiții și practici mai vechi. Unele școli au fost orientate exclusiv în sens ebraic,
dar odată cu trecerea timpului unele s-au adaptat la mediul creștin, altele au fost influențate de
alte școli mistice sau de alte activități esoterice. O figură centrală a fost de exemplu Isaac
290 Un bărbat trebuie să studieze cel puțin trei ore pe zi obligatoriu, dar femeia nu neapărat, pentru că se
presupune că natura feminină este înclinată spre evoluție spirituală.291Biblia este considerată carte cabalistică.292În ebraică, se numește Boreh și care provine de la alți doi termeni ebraici: bo care înseamnă „ vino” și re'reh
care înseamnă „vezi”.293Un neinițiat nu ar înțelege nimic, decât ar citi o poveste frumoasă, însemnătatea spirituală rămânându-i
ocultată. De exemplu, în știința Cabala, Egipt înseamnă ego, Israel vine de la cuvintele ebraice Ishhar-lael, care
înseamnă direct către Dumnezeu, cel care are dorință să ajungă la Boreh, muntele Sinai este egoismul nostru pe
care trebuie să îl surmontăm etc. De menționat faptul că această tradiție este una religioasă, cum și Yoga este, și
nu este o știință, ci o metodă care ne ajută să ne schimbăm natura de a dori și de a primi în natura de a dărui .
Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala , accesat la data 26.07.2017.294După ascundere, urmează încă 125 de trepte până la revelare și dubla revelare. Vezi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala , accesat la data 26.07.2017.295Vezi https://hermetic.com/stavish/essays/kabbalah-hermetic , accesat la data 26.07.2017.
74

Orbul, în sec. al XIII-lea, care a studiat filozofia cabalei, ritualul, nu numai în iudaism, dar și
în religiile grecești, și de asemenea a cercetat scrierile gnostice creștine, textele sectei sufiste
din Basra, în special Frăția sincerității. În sec. XIV , avem pe Abraham Abulafia din Saragossa,
despre care se spune că ar fi avut anvergură mesianică. El a călătorit în Orientul Apropiat, în
nordul Africii, și s-a întors cu câteva tehnici yoghinice referitoare la poziția corpului, la
respirație, la ritmul rugăciunii, pe care le-a introdus în învățătura pe care o preda ucenicilor
săi, într-o structură cabalistică nouă.
Perioada Erei de Aur din Evul Mediu pentru iudaism a avut loc în Spania ocupată de
arabi, când au trăit unii dintre cei mai profunzi filozofi mistici evrei de la perioada prefeților
din Vechiul Testament. Avem atunci pe Moise ben Maimon, un comentator eminent al
scrierilor ebraice clasice, Solomon ben-Gabirol, Moise de Cordoba, autorul/editorul scrierii
Sepher Zohar. Zoharul sau Cartea Iluminării / Cartea Splendorii, împreună cu Sepher
Yetzirah sunt, așa cum am mai spus, baza pentru orice speculație, pentru orice meditație sau
ritual cabalistic. În regiunea Catalonia, în special, și în sudul Franței a existat un centru
iudaic-cabalistic mistic foarte puternic și influent chiar pentru istoria vestului Europei. Este de
reținut, pentru cei care studiază, că vestul Europei deține cunoștințele de alchimie, ritualurile
magice – frații cabalei – din Spania arabă a acelor vremuri. Acestea au format apoi baza
filozofiei și practicilor ermetice, așa cum sunt menționate ele în manifestările rosacruciene
Fama Fraternitatis , Confessio Fraternitatis , și Chemical Wedding of Christian Rosenkreuz .
Frecventarea acestor școli era la fel de periculoasă ca și pelerinajul la vechile temple din Egipt
și Persia. Dintre cei care au fost inițiați în Spania în ermetism, din care face parte și cabala,
amintim pe Raymond Lull, Arnold din Villanova, Nicolas Flamel, vestitul mistic și alchimis
rosicrucian; toți au răspândit ermetismul în Europa. beny
D-l Mark Stavish e de părere că ideea unui flux de gândire și de tehnici neschimbate
care vine de la Adam până la noi prin diferite școli evreiești sau ermetice este un mit sau o
naivitate. Unii au sugerat că cabala are rădăcini mai vechi în practicile mistice evreiești, în
special în mistica Mercavah sau Chariot, dar este evident că în sec. XII și XIII ideile erau
complet noi. Savish e de părere că totul în natură se schimbă și se adaptează, valabil și pentru
cabala. Un exemplu de schimbare îl constituie creștinarea ideilor cabalistice de către mistici,
care au căutat să conserve scrierile vechi iudaice când acestea erau în pericol de a fi distruse
de Inchiziție și de asemenea au căutat să găsească ceva util în aceste scrieri. O astfel de cabala
creștină s-a dezvoltat în sec. al XV-lea. Scopul ei era de a armoniza cabala cu doctrina
creștină, s-au căutat justificări ale dogmei trinitare în primele trei sefirot-uri din arborele
cabalistic. Primele două surse ale cabalei creștinate sunt scrierile așa numite conversio evrei –
cripto-evrei din Spania sau evrei care s-au convertit la catolicism, împreună cu Academia
Platonică – instituție susținută de familia de Medicis din Florența. Aceste scrieri provenite de
la evreii convertiți din Spania au început să influențeze dezvoltarea cabalei începând cu sec. al
XIII-lea și până în 1492. Avem astfel pe Abner din Burgos și Paul din Heredia, scriitori care
au scris în secret lucrări în numele lui Iuda ha-Nasi sau a altor autori mistici. Cele mai
renumite lucrări sunt Iggeret ha-Sodot și Galei Rezaya. Până la sfârșitul sec. al XV-lea, mai
mulți evrei convertiți au scris lucrări care au fost localizate în Spania, ele copiind stilul altor
scrieri celebre precum Zohar-ul. Aceste imitații erau în general acceptate în acea perioadă.
Școala Florentină296 a avut un impact mai puternic decât scrierile evreilor din Spania,
crede d-l Stavish. Această școală propaga credința conform căreia în cabala se găsesc în mod
indiscutabil dovezi pentru gândirea creștină, pentru cea neo-platonică, pitagoreică sau orfică.
Se mai credea, de asemenea, că se putea redescoperi prin cabala credința creștină originală
sau secretele catolice pierdute. Fondatorul acestei școli creștine cabalistice a fost Giovani Pico
della Mirandola.297 După opinia d-lui Stavish, acest tânăr de geniu și-a început studiile
296Vezi Culianu, Ioan Petru, Marsilio Ficino (1433-1499) și problemele platonismului în Renaștere , Ed. Polirom,
2015.297Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Pico_della_Mirandola , accesat la data 27.08.2017: Pico della
Mirandola provenea dintr-o veche familie de nobili din Italia de nord cu reședința în castelul Mirandola, în
75

cabalistice în 1486, la vârsta de 23 de ani, având un spectru larg de materiale cabalistice
traduse în latină de Samuel ben Nissim , care era la rândul lui un convertit la catolicism. Pico l-
a mai avut și pe Raymond Moncada, cunoscut sub numele Flavius Mithridates, care l-a ajutat
cu traducerile. Printre cele 900 de teze pe care le-a publicat în vederea dezbaterii la Roma era
și următoarea: nici o știință nu ne poate convinge mai bine de divinitatea lui Iisus Hristos ca
magia și cabala. A adus astfel cabala în lumea creștină pentru prima dată. Reacția Bisericii a
fost o opoziție feroce, multe din afirmațiile lui Pico fiind denunțate ca eretice. D-l Stavish
afirmă că dezbaterea publică pe care o dorea Pico a fost garantată, astfel cabala a devenit
discuția principală în lumea intelectuală creștină. Cabala era privită ca o alternativă
necunoscută, o doctrină evreiască și esoterică, care s-a pierdut sau a fost neglijată. La școala
de gândire a lui Pico au aderat platoniștii din Germania, Italia, Franța. Eforturile lui Pico l-au
determinat pe Johannes Reuchelin,298 un savant evreu creștinat renumit, să reia studiile despre
cabala, acesta publicând două cărți: De Verbo Mirifico și De Arte Cabalistica. Tot în perioada
aceea, au mai apărut lucrări semnate de Paul Ricius.299 Ricius, și el un convertit la catolicism,
apropiere de orașul Modena. Doritor să se instruiască, renunță la privilegiile de familie în favoarea fraților săi
și, la vârsta de 14 ani, începe studiul dreptului canonic la vestita Universitate din Bologna (prima Universitate
europeană!), cu intenția unei cariere ecleziastice. Este atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și,
timp de șapte ani, vizitează cele mai renumite universități ale Europei din Ferrara, Padova și Paris, studiind –
pe lângă filozofia scolastică aristoteliană – și limbile latină, greacă, ebraică, arameică și arabă, dobândind încă
din tinerețe renumele de poliglot. În 1484, se duce la Florența , în acel timp centrul vieții spirituale umanistice,
unde Marsilio Ficino conducea noua "Academie Platoniciană ", încurajat și susținut de familia Medici. Sub
influența lui Ficino, Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon, în opoziție cu scolastica
dominată de învățătura lui Aristotel, aflată în declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în
care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină. Pico della Mirandola
era însă un eclectic, datorită cunoștințelor sale vaste în domeniul misterelor antice, doctrinei pythagoreice,
învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino, precum și în urma studiului Kabbalei și Talmudului,
întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului ,
un creștinism purificat, aprofundat și extins, al cărui exponent ar fi dorit să devină. Urmând această idee, scrie
"Heptaplus" (1480), o interpretare mistico-alegorică a creației conformă expunerii din Biblie. În aceeași
perioadă publică "De ente et uno", care cuprinde explicații ale unor pasagii din scrierile lui Moise, Platon și
Aristotel. În anul 1486, Pico della Mirandola pleacă la Roma și publică 900 de teze asupra tuturor temelor
filozofice și teologice posibile din acel timp, adunate sub titlul "Conclusiones philosophicae, cabalisticae et
theologicae", cu o introducere, "Oratio de dignitate hominis", care mai târziu va deveni unul din cele mai
renumite texte filozofice ale umanismului italian. La discuția acestor teze ar fi vrut să invite la Roma pe toți
învățații Europei. Papa Inocențiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice și întâlnirea
proiectată este interzisă . Deși Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea "Apologia J. Pici
Mirandolani, Concordiae comitis" (1489), este condamnat și caută refugiu în Franța, unde este găsit de
emisarii papei și arestat . În urma intervenției lui Lorenzo de Medici, este eliberat și se poate întoarce la
Florența. Aici trăiește retras și este tot mai mult influențat de predicile lui Savonarola , în care acesta critica
moravurile vremii și preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist. Pico della Mirandola consacră
ultimii ani ai vieții scrierilor religioase, în apărarea creștinismului împotriva iudaismului , mahomedanismului
și astrologilor. O parte a acestor scrieri a apărut postum în 1495 la Bologna sub titlul "Disputationes adversus
astrologiam divinatricem", contribuind la combaterea credințelor astrologice atât de răspândite în Evul Mediu
și respingând astfel posibilitatea determinării destinului omenesc prin poziția și mișcarea stelelor. Pico della
Mirandola moare la 17 noiembrie 1494 în Florența .298Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Reuchlin , accesat la data 27.08.2017: a fost un umanist german și
un savant de greacă și ebraică. A fost un autor de scrieri oculte. A publicat lucrări ca De Verbo Mirifico (1494)
sau De Arte Cabbalistica (1517).Numele său a fost grecizat de către prietenii săi italieni în Capnion (Καπνίων),
el se numea adesea ca Phorcensis . Vezi și https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Reuchlin ,
http://www.jewishvirtuallibrary.org/reuchlin-johannes-x00b0 , https://www.britannica.com/biography/Johannes-
Reuchlin, http://www.newadvent.org/cathen/12798a.htm , accesate la data de 27.08.2017.299Vezi http://www.jewishvirtuallibrary.org/ricius-paulus , https://en.wikipedia.org/wiki/Paolo_Riccio , accesate la
data 27.07.2017: a German Jewish convert to Christianity in the first half of the sixteenth century. He became
professor of philosophy in the University of Pavia; subsequently he was physician to Emperor Maximilian I.
Riccio was inclined to astrology and the Cabala, and had a controversy with Johann Eck about the existence of
life on the stellar bodies. Erasmus thought very highly of Riccio, who defended him and his followers against the
attacks of Stephen the Presbyter. Like most converts from Judaism, Riccio attempted to convince the Jews of the
truth of the Gospels. He, moreover, advised the Christian nations to unite against the Turks, who were at that
time the terror of Europe …
76

era doctorul Împăratului Maximilian și avea reputația unui erudit. El a luat ideile lui Pico
împreună cu ale lui Reuchlin, a adăugat concluziile sale referitor la cabala și sursele creștine
și a formulat o doctrină a Numelui Divin și a legăturilor lui cu istoria lumii. După Ricius,
istoria lumii poate fi împărțită în trei etape corespunzătoare numelor lui Dumnezeu pe care le
găsim în Biblie. Prima perioadă a fost perioada naturală, când Dumnezeu se revelează pe
Sine prin Numele din trei litere Shadai – Puternicul. Perioada a doua este perioada Torei, când
Dumnezeu descoperă lui Moise numele Său din patru litere/consoane, Tetragrama YHVH.
Ultima perioadă este numită perioada harului și a mântuirii , când Dumnezeu descoperă
Tetragrama plus cea de a cincea literă, șin, litera Logosului-Hristos, prin silabisirea numelui
Yehoshua, numele cabalistic al lui Iisus. Astfel, numele Iisus, Numele Minunat, a devenit
numele pronunțabil al lui YHVH – cel nepronunțabil. Pentru a-și susține teoria, Ricius a
folosit manuscrise medievale în care Iisus era abreviat prin JHS, doctrina cabalistică a celor
trei ere – Haos, Tora, Mesia – , de asemenea o doctrină similară a lui Ioachim de Fiore, care a
propus o domnie sau eră a Tatălui, una a Fiului și una Sf. Duh, finală. Multe din aceste
concepte, în particular semnificația literei șin din Numele Divin și domnia/era Sf. Duh, vor
juca un rol important în dezvoltarea școlilor oculte și a filozofiilor lor din sec. XIX și XX din
Franța.
Ceea ce face ca scrierile lui Pico și ale lui Reuchlin să fie semnificative este faptul că
pentru prima dată a fost adusă cabala în atenția mediului teologic și cultural creștin al epocii
respective, în Europa, în atenția intelectualității din acea vreme. Astfel, contextul epocii a
devenit dominat de accentul pus pe Numele Divin, pe cabala practică sau magică, pe sinteza
dintre doctrina creștină și filozofia cabalei. În această perioadă, cea mai influentă scriere a fost
De Occulta Philosophia , a lui Cornelius Agrippa din Nettesheim, un text cabalistic magic-
mistic în patru volume, o enciclopedie a tuturor ocultismelor și magiilor zilei. Prin lucrări de
genul acesta, lumea creștină a luat contact cu numerologia și magia cabalei.
Alți gânditori creștini au căutat să compenseze lipsa de materiale cabalistice prin
cercetarea originalelor în ebraică sau latină. Scopul principal era să se demonstreze
conexiunea între creștinism și mistica iudaică, dar rezultatul final era o cercetare intelectuală
la nivel intelectual superior a lumii ebraice, a studiilor ebraice. Amintim aici două figuri
proeminente, pe cardinalul Egidio da Viterbo,300 care a fost influențat în scrierile sale de
Zohar și Sefer ha-Temunah, apoi Francesco Giogio of Venice,301 un franciscan, autorul a două
volume mari despre cabala, foarte citite în timpul lui: De Harmonia Mundi și Problemata. În
aceste cărți, cabala era centrală pentru tema abordată, iar Zohar-ul era folosit pentru prima
dată pe larg într-o lucrare ce trata originile creștinismului. Scrierile lui Giorgio au dezvoltat
extensiv ideile lui Pico. Printre savanții vremii, Guillaume Postel302 a fost unul dintre cei mai
300Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Giles_of_Viterbo , accesat la data 27.07.2017: Giles Antonini, commonly
referred to as Giles of Viterbo (Latin: Ægidius Viterbensis, Italian: Egidio da Viterbo), was a 16th-century
Italian Augustinian friar, bishop of Viterbo and cardinal, a reforming theologian, orator, humanist and poet. He
was born in Viterbo and died in Rome. He was born to humble parents and his given name is not known; his
father was Lorenzo Antonini, of Canepina, near Viterbo, and his mother, Maria del Testa. He entered the Order
of St. Augustine in June 1488 at which time he was given the name Giles. After a course of studies at priories of
the Order in Ameria, Padua, Istria, Florence and Rome, where he studied philosophy. He was later made a
doctor of theology. In 1506 became Vicar General of his Order. Upon the death of the Prior General, and, under
the patronage of Pope Julius II, he was confirmed by election as his successor at three successive General
Chapters of the Order: in 1507, 1511 and 1515 …301Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Francesco_Giorgi , accesat la data 27.07.2017: Francesco Giorgi Veneto
(1466–1540) was an Italian Franciscan friar, and author of the work De harmonia mundi totius from 1525. The
Cambridge History of Renaissance Philosophy describes him as 'idiosyncratic'. He wrote also In Scripturam
Sacram Problemata (1536). Giorgi is extensively discussed in Frances Yates, The Occult Philosophy in the
Elizabethan Age… That Giorgi was a Christian Cabalist is a statement that means, not merely that he was
influenced in a vague way by the Cabalist literature, but that he believed that Cabala could prove, or already
had proved, the truth of Christianity .302Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Guillaume_Postel , accesat la data 27.07.2017: Guillaume Postel (25 March
1510 – 6 September 1581) was a French linguist, astronomer, Cabbalist, diplomat, professor, and religious
universalist. Born in the village of Barenton in Normandy, Postel made his way to Paris to further his education.
77

influenți și mai aproape de sursele ebraice. El a fost un mistic francez care a tradus în latină
Zohar-ul și Sefer Yetzirah, înainte de a fi tipărite pentru public în ebraică. Traducerea avea
notații mistice corespunzătoare filozofiei sale teosofice aplicată la cabala. Mai avea un
comentariu latin la simbolismul mistic al menorah-ului.
În sec.al XVI-lea, cabala creștină s-a concentrat pe dezvoltarea interioară și nu pe
evanghelizarea populației evreiești din Europa. Este de înțeles, de vreme ce studierea acestor
tipuri de teme putea duce la arestarea sau chiar pierderea vieții. Cu timpul, s-a acordat din ce
în ce mai puțin timp studierii surselor ebraice originale sau a traducerilor lor în latină și mai
mult pentru speculațiile teosofice centrate creștin. O excepție de la regulă face Johann
Albrecht Widmanstetter303, care a adunat o colecție impresionantă de materiale cabalistice
pentru studiile sale.
D-l Stavish continuă analiza istorică cu Jacob Boehme304 și Knorr von Rosenroth305, în
Germania, care au imprimat o nouă direcție, abandonând sursele ebraice. Ultimul a scris
Kabbalah Denudata , care a făcut Zohar-ul accesibil cititorilor creștini pentru prima dată, un
eseu despre Adam Kadom și relația lui cu omul primordial Iisus care depășește Zohar-ul.
While studying at the Collège Sainte-Barbe, he became acquainted with Ignatius of Loyola and many of the men
who would become the founders of the Company of Jesus, retaining a lifelong affiliation with them .303Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Albrecht_Widmannstetter , accesat la data 27.07.2017: Johann
Albrecht Widmannstetter, also called Widmannstadt, Johannes Albertus Widmanstadius or Widmestadius, (1506
in Nellingen/Blaubeuren near Ulm – March 28, 1557 in Regensburg), was a German humanist, orientalist,
philologist, and theologian. Widmannstetter studied law, theology and oriental languages in Tübingen. After
1527, he continued his studies in Italy, in Turin, Naples and Rome, focusing on Syrian and Arabian. In 1533,
Widmannstetter became secretary to pope, Pope Clement VII. In the same year, he delivered a series of lectures
in Rome, outlining Nicolaus Copernicus' theory to the pope and the cardinals, with which both were impressed.
Pope Clement VII died in 1534, and was succeeded by Pope Paul III; Widmannstetter continued as his secretary.
After 1535, Widmannstetter was secretary of Cardinal Nikolaus von Schönberg. Impressed by Widmannstetter's
lessons on Copernicus' ideas, the Cardinal wrote a letter to Copernicus in 1536, urging him to publish (which he
would do only in 1543, shortly before his death). The rest of Widmanstetter's career was focussed on orientalism,
to which he contributed a great deal, collecting hundreds of manuscripts in Hebrew and Arabic. Widmannstetter
is considered to be a founder of European orientalism .304Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Jakob_B%C3%B6hme , accesat la data 27.07.2017: … was a German
Christian mystic and theologian. He was considered an original thinker by many of his contemporaries within
the Lutheran tradition, and his first book, commonly known as Aurora, caused a great scandal. In contemporary
English, his name may be spelled Jacob Boehme; in seventeenth-century England it was also spelled Behmen,
approximating the contemporary English pronunciation of the German Böhme .305Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_Knorr_von_Rosenroth , accesat la data 27.07.2017: … was a
German Christian Hebraist and Christian Cabalist born at Alt-Raudten (today Stara Rudna) in Silesia. After
having completed his studies in the universities of Wittenberg and Leipzig, he traveled through the Netherlands,
France, and England. At Amsterdam he became acquainted with an Armenian prince, with the chief Rabbi,
Meier Stern, Dr. John Lightfoot and Henry More. Influenced by them, and others, he studied Oriental languages,
chemistry, and the cabalistic sciences. On his return he settled at Sulzbach where he became privy counsellor of
Christian Augustus, Count Palatine of Sulzbach. He devoted himself to the study of Hebrew. Later he became a
student of the Kabbalah, in which he believed to find proofs of the doctrines of Christianity .
78

În Anglia erau platoniștii de la Cambridge, conduși de Henry More306 și Ralph
Cudworth307, care se foloseau de cabala pentru comentariile proprii și care au găsit un sprijin
la van Helmont308 pentru creștinarea filozofiei cabalei. În Germania și mai târziu peste tot în
Europa, cabala a luat un caracter Boehmian, deoarece se observă asemănări pronunțate între
scrierile lui Boehme și diferite școli cabalistice. Impactul lui Boehme se va extinde și asupra
scrierilor lui Louis-Claude de Saint-Martin,309 înainte de Revoluția Franceză, ajutând astfel la
schimbarea misticismului continental și la reînvierea ocultă franceză .
Aproape încă de la început, cabala creștină s-a dezvoltat în ceea ce astăzi numim
ermetism sau cabala alchimică, răspândită de școlile ermetice în perioada Renașterii. Scopul
filozofiei ermetice era de a sintetiza toată experiența umană acumulată, în special
înțelepciunea / sofia înaintașilor, și de a o prezenta ca o singură concepție universală –
306Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_More , accesat la data 27.07.2017: … was an English philosopher of
the Cambridge Platonist school. Henry was born in Grantham, Lincolnshire on 12 October 1614. He was the
seventh son of Alexander More, mayor of Grantham, and Anne More (née Lacy). Both his parents were
Calvinists but he himself "could never swallow that hard doctrine." He was schooled at The King's School,
Grantham and at Eton College. In 1631 he entered Christ's College, Cambridge, at about the time John Milton
was leaving it. He took his BA in 1635, his MA in 1639, and immediately afterwards became a fellow of his
college, turning down all other positions that were offered. He would not accept the mastership of his college, to
which, it is understood, he would have been preferred in 1654, when Ralph Cudworth was appointed. In 1675,
he finally accepted a prebend in Gloucester Cathedral, but only to resign it in favour of his friend Edward
Fowler, afterwards bishop of Gloucester. More taught many notable pupils, including Anne Finch, sister of
Heneage Finch, subsequently Earl of Nottingham. She later became Lady Conway, and at her country seat at
Ragley in Warwickshire, More would spend "a considerable part of his time." She and her husband both
appreciated him, and amidst the woods of this retreat he wrote several of his books. The spiritual enthusiasm of
Lady Conway was a considerable factor in some of More's speculations, even though she at length joined the
Quakers. She became the friend not only of More and William Penn, but of Franciscus Mercurius van Helmont
(1614–1699) and Valentine Greatrakes, mystical thaumaturgists of the 17th-century. Ragley became a centre of
devotion and spiritualism .307Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Ralph_Cudworth , accesat la data 27.07.2017: … was an English classicist,
theologian and philosopher, a leading figure among the Cambridge Platonists. From a family background
embedded in the early nonconformist environment of Emmanuel College in the University of Cambridge, where
he studied, he became Regius Professor of Hebrew 1645–88, Master of Clare Hall 1645–54 and Master of
Christ's College 1654–88. His great work, entitled The True Intellectual System of the Universe, was published
in 1678. He was a leading opponent of Thomas Hobbes .308Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Jan_Baptista_van_Helmont , accesat la data 27.07.2017: … a fost un
alchimist, chimist, medic și fiziolog din Țările de Jos de sud. Alte forme ale numelui: Johannes Baptista van
Helmont, Jean-Baptiste van Helmont și Joan Baptista van Helmont. Pe lângă valoroase contribuții în domeniile
mai sus menționate, i se atribuie introducerea cuvântului gaz, ca denumire pentru una din stările de agregare. S-
a născut la Bruxelles într-o familie aristocrată. A studiat teologia, filozofia și medicina la seminarul iezuit de la
Louvain, iar în 1599 devine profesor. În următorii ani călătorește prin Elveția, Italia, Franța și Anglia pentru a
studia mai amănunțit medicina. În 1605 se reîntoarce și, în perioada marii epidemii de pestă, activează ca medic
în Amsterdam. În anul următor se stabilește la moșia natală, Vilvoorde , ca medic. Aici va petrece tot restul vieții,
ocupându-se și cu celebrele sale experiențe și cercetări în domeniul chimiei și medicinei .309Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Claude_de_Saint-Martin , accesat la data 27.07.2017: … was a
French philosopher, known as le philosophe inconnu, the name under which his works were published; he was
an influential of the mystic and human mind evolution and became one of the founders of the Martinism Order.
He was the first to translate the writings of Jakob Böhme from German into French. His later years were
devoted almost entirely to the composition of his chief works and to the translation of Böhme. His published
letters show that he was interested in spiritualism, magnetic treatments, magical evocation and the works of
Emanuel Swedenborg. His chief works are Lettre à un ami, ou Considérations philosophiques et religieuses sur
la révolution française (Letter to a Friend, or Philosophical and Religious Considerations on the French
Revolution), Éclair sur l'Association humaine, L'Esprit des choses ou Coup d'œil philosophique sur la nature des
êtres et sur l'objet de leur existence and Le Ministère de l'Homme-Esprit. Other treatises appeared in his Œuvres
posthumes (1807). Saint-Martin regarded the French Revolution as a sermon in action, if not indeed a miniature
of the last judgment. His ideal society was a natural and spiritual theocracy, in which God would raise up men
of mark and endowment, who would regard themselves strictly as divine commissioners to guide the people. All
ecclesiastical organization was to disappear, giving place to a purely spiritual Christianity, based on the
assertion of a faculty superior to the reason moral sense, from which we derive knowledge of God. God exists as
an eternal personality, and the creation is an overflowing of the divine love, which was unable to contain itself.
79

pansofia. Această filozofie era o sinteză a patru curente mari de gândire și practică sub
patronajul unei forme mistice creștine. Cele patru școli erau cabala ebraică, literatura
ermetică, filozofia neo-platonică sau pitagoreică și gnosticismul. Exponenții principali ai
acestui curent de gândire, în Anglia reginei Elizabeth, erau Sir Francisc Bacon,310 Elias
Ashmole,311 Thomas Vaughan312 și Robert Fludd,313 un apologet rosicrucian. Pe continent îi
avem pe Blaise de Vigenere, care a scris Traite du Feu, și pe Heinrich Khunrath, care a scris
Ampitheatrum Sapientiae Aeternae , formând un sistem complet separat teosofic. Pe la
mijlocul sec. al XVIII-lea, distanța se va mări considerabil prin scrierile lui F.C. Oetinger,314
sau ale lui Georg von Welling,315 în special prin Opus Mago-Cabbalisticum , apoi explozia
masonică și pseudomasonică cu gradele riturile și ordinele aferente. Crearea sistemelor
masonice nu a fost nicăieri mai virulentă ca în Franța sec. al XVIII-lea. Aici, ca și în
The human soul, the human intellect or spirit, the spirit of the universe and the elements or matter, are the four
stages of this divine emanation, man being the immediate reflection of God, and nature in turn a reflection of
man. Man, however, has fallen from his high estate, and matter is one of the consequences of his fall. But divine
love, united to humanity in Christ, will work the final regeneration.310Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Francis_Bacon_%28filozof%29 , accesat la data 27.07.2017: … a fost un
filosof, om de știință, jurist, orator, autor englez. A trăit la curtea engleză în timpul domniei lui Elisabeta I a
Angliei și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei. A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei.
Bacon a fost numit și creatorul empirismului. A fost în nobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit
titlul de cavaler), și ridicat Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621. A murit de pneumonie în timp ce
studia efectele de congelare pentru conservarea cărnii. La scurt timp după înmormântarea acestuia, peste 30 de
minți strălucite au adunat 32 de elogii ce au fost publicate în latină. O gândire enciclopedică și originală,
dublată de un remarcabil talent literar, a făcut ca scrierile baconiene să inspire mișcări intelectuale precum
marile proiecte de reformă religioasă și socială din Anglia anilor 1640-1660, înființarea primelor academii
științifice în Anglia și Franța, Iluminismul francez sau proiectul unei științe universale de tip inductiv. Trăind în
epoca nașterii științei moderne, Bacon și-a asumat sarcina elaborării unei metode noi, adecvate, care în opoziție
cu scolastica sterilă, să favorizeze cercetarea științifică, cunoașterea și dominarea naturii de către om …311Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Elias_Ashmole , accesat la data 27.07.2017: Solicitor, royalist and
freemason, …was a celebrated English antiquary, politician, officer of arms, astrologer and student of alchemy.
Ashmole supported the royalist side during the English Civil War, and at the restoration of Charles II he was
rewarded with several lucrative offices. Ashmole was an antiquary with a strong Baconian leaning towards the
study of nature.[1] His library reflected his intellectual outlook, including works on English history, law,
numismatics, chorography, alchemy, astrology, astronomy, and botany. Although he was one of the founding
Fellows of the Royal Society, a key institution in the development of experimental science, his interests were
antiquarian and mystical as well as scientific. He was an early freemason, although the extent of his involvement
and commitment is unclear. Throughout his life he was an avid collector of curiosities and other artefacts …312Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Vaughan_%28philosopher%29 , accesat la data 27.07.2017: … was
a Welsh philosopher and alchemist, who wrote in English. He is now remembered for his work in the field of
natural magic… Although he did not practice medicine, Vaughan sought to apply his chemical skills to preparing
medicines in the manner recommended by Paracelsus. He corresponded with Samuel Hartlib, who by 1650 was
paying attention to Vaughan as author,[5] and established a reputation with his book Anthroposophia
Theomagica, a magico-mystical work. Vaughan was the author of tracts published under the pseudonym
Eugenius Philalethes, as is now generally agreed .313Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Fludd , accesat la data 27.07.2017: … also known as Robertus de
Fluctibus (17 January 1574 – 8 September 1637), was a prominent English Paracelsian physician with both
scientific and occult interests. He is remembered as an astrologer, mathematician, cosmologist, Qabalist and
Rosicrucian apologist. Fludd is best known for his compilations in occult philosophy. He had a celebrated
exchange of views with Johannes Kepler concerning the scientific and hermetic approaches to knowledge .314Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Christoph_Oetinger , accesat la data 27.07.2017: … was a German
Lutheran theologian and theosopher. Oetinger was born at Göppingen. He studied philosophy and Lutheran
theology at Tübingen (1722-1728), and was impressed by the works of Jakob Böhme, and also devoted attention
to Leibniz and Wolff. On the completion of his university course, Oetinger spent some years travelling. In 1730
he visited Count Zinzendorf at Herrnhut, remaining there some months as teacher of Hebrew and Greek. During
his travels, in his eager search for knowledge, he made the acquaintance of mystics and separatists, Christians
and learned Jews, theologians and physicians alike. The Philadelphians influenced him to accept apocatastasis,
the belief that all people would eventually be saved; he wove this into his theological system, depending chiefly
upon I Corinthians 15 and Ephesians 1:9-11 …315Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Georg_von_Welling , accesat la data 27.07.2017: … was a Bavarian
alchemical and theosophical writer, known for his 1719 work Opus mago-cabalisticum, published under the
80

Germania, nobilimea avea un apetit deosebit pentru lucruri misterioase sau mistico-magice.
Multe rituri au fost create pentru a perpetua misteriile autentice ale ermetismului, dar altele au
fost create pentru a umple buzunarele Hierofanților sau Marilor Maeștri. Majoritatea acestor
sisteme nu au avut o influență cunoscută pe termen lung, nu se știu camerele de inițiere sau
cele unde se făceau conventurile. Unul din aceste sisteme, cel al lui Don Martinez
Pasquales,316 era diferit și a avut impact asupra misticismului din secolele următoare,
consideră d-l Stavish.317 Apariția lui M. Pasquales318 pe scena inițiaților francezi a fost
asemănătoare cu a majorității, caracterizată prin mister, origine necunoscută, pretenția unor
contacte supranaturale, multe semne și simboluri cabalistice. Spre deosebire de contemporanii
săi, influența lui Pasquale a durat în timp, sistemul său magic, de refacere, de comunicație cu
îngerii fiind unic. Nu a mai existat un astfel de sistem până la scrierile lui dr. Dee și Edward
Kelly. Era cu siguranță un sistem cabalistic creștin în sine. Nu că alte sisteme ar fi inferioare,
ci doar că un astfel de sistem de gândire apare foarte rar. D-l Stavish are credința că Pasquale
s-a născut în Grenoble din părinți spanioli și a primit autoritatea de a răspândi învățăturile
ancestrale de la tatăl său, care avea un hrisov masonic de la regele Charles Stuart,319 regele
Scoției, Irlandei și Angliei, datat 20 mai 1738. Puterea și autoritatea acestui hrisov era
transmisibilă după moartea deținătorului. În consecință, Martines a creat o mișcare cu caracter
pseudonym Gregorius Anglus Sallwigt. By profession he worked in the mining industry, becoming Director in the
Baden-Durlacher Office of Building and Mines.316Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Martinez_de_Pasqually , accesat la data 27.07.2017: … was a theurgist and
theosophist of uncertain origin. He was the founder of the l'Ordre de Chevaliers Maçons Élus Coëns de
l'Univers – Commonly referred to as the 'Elus Cohens' in 1761. He was the tutor, initiator and friend of Louis-
Claude de Saint-Martin and Jean-Baptiste Willermoz, and therefore regarded as the originator of Martinism.317Vezi https://hermetic.com/stavish/essays/kabbalah-hermetic , accesat la data 27.07.2017.318Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Martinez_de_Pasqually , accesat la data 28.07.2017: … was a theurgist and
theosophist of uncertain origin. He was the founder of the l'Ordre de Chevaliers Maçons Élus Coëns de
l'Univers – Commonly referred to as the 'Elus Cohens' in 1761. He was the tutor, initiator and friend of Louis-
Claude de Saint-Martin and Jean-Baptiste Willermoz, and therefore regarded as the originator of Martinism.
Martinez de Pasqually, whose biography is continually being researched, due to the lack of documentation,
appears in the history of French freemasonry in 1754. His exact date and place of birth, as well as his true
nationality is unknown. Some[who?] say he was of Jewish descent, without being able to establish this with
certainty. Certain similarities between Pasqually's theurgy and Portuguese hermetic thought led philosopher
Sampaio Bruno (1857-1915) to argue that he was probably of Portuguese origin. In 1772 Pasqually went to
collect an inheritance in the island of Hispaniola. Grainville, one of his fervent disciples, came from the
Caribbean. In any case, at the time he went to Saint Domingue, the French colony which was soon to become
Haiti, he was traveling back and forth to a French colony and Spanish colony, not a Portuguese holding. He
died within two years and appears to have influenced early mystic groups in the Caribbean. Others again claim
he was born in Grenoble. In reality, we know nothing with certainty of his origin. His activities before 1760 are
also poorly understood. This is largely due to the fact that he used several different names and signatures on
official documents during his lifetime .319Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Edward_Stuart , accesat la data 28.07.2017: Prințul Charles
Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince
Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei. Charles
Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart s-a născut la Palazzo Muti din Roma, Italia, la 31
decembrie 1720,[2] unde tatălui său i s-a permis șederea de către Papa Clement al XI-lea. Și-a petrecut
aproape întreaga copilărie la Roma și Bologna. Prințul Charles Edward a fost fiul cel mare al lui James Francis
Edward Stuart și nepot al regelui Iacob al II-lea al Angliei. Mama sa a fost nepoata regelui Ioan al III-lea
Sobieski. Fiind, în opinia lor, ultimii moștenitorii legitimi ai Casei Stuart, familia sa a trăit cu un sentiment de
mândrie și a crezut neclintit în dreptul divin al regilor. Recâștigarea tronurile Angliei și Scoției pentru Stuarți a
fost un subiect constant de conversație în casă. Bunicul său, Iacob al II-lea al Angliei, a condus țara în perioada
1685-1688, apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe
soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase
din 1688. În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere la
arta războiului. Tatăl său a reușit să obțină sprijinul reînnoit al guvernului francez în anul 1744; și Charles
Edward a călătorit în Franța, cu unicul scop de a comanda unei armate franceze, care l-ar duce într-o invazie a
Angliei. Invazia nu s-a materializat niciodată, pentru că flota de invazie a fost împrăștiată de o furtună. În
momentul în care flota s-a regrupat, flota britanică a realizat diversiunea și și-a preluat din nou poziția pe
Canal. Fără să fie descurajat, Charles Edward era hotărât să continue în lupta lui pentru restaurarea Stuarților .
81

masonic, accesibilă doar maeștrilor masoni pe care a denumit-o Ordinul Cavalerilor Masoni
Preoți Aleși ai Universului sau Elus Cohen – Preoți Aleși. Deși misiunea spirituală a lui
Pasquale a început oficial în jurul anului 1758, el crease deja în urmă cu patru ani un capitol
masonic în Montpellier. În 1755, în Bordeaux, s-a înființat oficial mișcarea Preoții Aleși. La
Paris era Tribunalul Suveran, înființat în 1766, având în componență masoni respectați din
vremea respectivă. Loji trebuiau să se organizeze la Avignon, Montpellier, Metz, La Rochelle,
Versailles, și Lyon. Ceea ce îi deosebea pe Preoții Aleși de celelalte organizații masonice era
ceremonialul magic sau teurgic pentru restaurarea umanității. Doctrina martinistă a lui
Pasquale se concentra pe căderea omului și restaurarea lui. Afirmațiile fundamentale erau:
1.Omul Arhetipal sau Adam Kadom era emanat din Dumnezeu și locuia inițial într-un
plan spiritual superior
2.Adam Kadom a căzut din cauza unui abuz de voință liberă
3.Această ființă originară unitară s-a sfărâmat în mai multe suflete individuale care
există astăzi
4.Scopul umanității este să se reintegreze cu arhetipul originar pentru a ajunge la unitate.
Ordinul Preoților Aleși era împărțit în trei componente plus gradul secret Reau+Croix.320
Primul grup era compus din acei care au parcurs primele trei grade ale Breslei Masonice cu un
grad complementar în plus; al doilea grup era format din Gradele Porticului :
1.Ucenicul-Preot,
2.Companion-Preot,
3.Master-Preot.
Al treilea grup era format din Gradele Templului:
1.Mare Maestru Preot Ales
2.Mare Arhitect Cavaler al Orientului
3.Mare Ales Zorobabel.
Fiecare membru al Ordinului avea privilegiul de a comunica cu ființe angelice, de a învinge
forțele demonice din univers, de a trăi puterea lui Dumnezeu și de a se reintegra cu Adam
Primordial, printr-o serie de ritualuri care puteau dura și până la șase ore sau mai mult.
Scara/ierarhia entităților spirituale cu care fiecare membru trebuia să intre în contact era
formată din:
1.Minor în privațiune – om al lumii
2.Minor reconciliat – cel care a p ășit pe calea spirituală
3.Minor regenerat – o stare tranzitorie
4.Minor ales
5.Spirit Superior – din ierarhia cerească
6.Spirit Major – din ierarhia cerească
7.Dumnezeu
Riturile și ritualurile Preoților Aleși încă se mai practică așa cum erau 200 de ani în urmă, căci
o lojă este încă activă în Paris. Moștenirea lui Pasquale va fi dusă mai departe de doi ucenici:
320Vezi http://www.ordrereauxcroix.org/ , accesat la data 28.07.2017: Martinism is a 250 year old western
esoteric mystery-tradition. It is a path of initiation for those who seek enlightenment; what our predecessors
called ‘man’ s reintegration with himself and his divine origin.’ The tradition portrays the original state of man
as a unity of being: An awakened state where we see ourselves in clarity, with a direct insight and gnosis of our
origin, what we are and what we seek …
82

Louis-Claude de Saint-Martin321 and Jean-Baptiste Willermoz.322 Alte figuri marcante amintite
de d-l Stavish sunt Eliphas Levi, Gerard Encausse, Augustine Chaboseau, Stanislas de Guaita,
Sedir (Yvon Leloup), Charles Bartlet, Josepin Peladan, care au scris istoria cabalei și a
curentelor masonice până în preajma anului 1914. Ceea ce nu a putut să facă mica rivalitate
sau egoismul sau dorința de putere asupra misticismului european a putut face războiul
mondial. Guvernele totalitare și războiul au scos din funcțiune toate rețelele de loji și inițiați
împrăștiate în toată lumea în intervalul 1920-1930. Din păcate, nu toate mișcările ermetice
cabalistice sau oculte care au luat ființă au avut efecte umanitare. În Germania și Austria,
mișcările Ariosofiste au dat nu numai inspirație spirituală, dar și oameni și suport material
pentru Partidul Național Socialist Muncitoresc – NSDAP sau mișcarea nazistă. Ordinul
Germanen Ordnung , Societatea Thule Society, împreună cu alte grupuri mai puțin
cunoscute, au oferit justificare ideologică pentru credințele rasiste, militante, naționaliste ale
extremei dreptei germane. În 1934, Hitler declara: Vom forma un Ordin, Frăția Templierilor
în jurul Sf. Graal al sângelui pur . Marele Maestru al acestui Ordin era Heinrich Himmler,
cavalerii erau din Corpul Ofițerilor SS, castelul la Wewelsburg, cu masa rotundă, centrul
spiritual. În timp ce își promovau propria formă de nebunie ocultă, naziștii au interzis
sistematic toate formele de activitate esoterică sau ocultă. Într-o singură noapte, în 1934, sub
patronajul Legilor vrăjitoriei, au fost ridicați psihiatri, astrologi, vindec ători prin credință,
editori, personalități cunoscute. Edituri au fost închise, cărți au fost arse sau duse în librăriile
Departamentului Rasial, oameni au fost închiși sau forțați la un exil domestic. Asemenea
raiduri au continuat tot timpul războiului. Francmasoneria, Rosicrucianismul, Martinismul
erau văzute ca părți ale Conspirației Evreiești, deci erau ținte predilecte. De la Inchiziție, nu
mai existase un val așa de mare de violență împotriva grupurilor esoterice, inițiatice, cabalist-
ermetice. Rivalitățile și egocentrismul separau aceste grupuri, ele neput ȃndu-se uni, ceea ce a
fost folosit de forțele întunericului contra lor. Împotriva tuturor dușmanilor, datorită
suporterilor săi înfocați, esoterismul este astăzi într-o perioadă de retrezire: se tipăresc multe
cărți, publicații, se fac organizații, se studiază deschis și liber. Trebuie să învățăm din lecțiile
istoriei. De altfel, esența cabalei este în cuvintele cu care ne rugăm zilnic: Vie Împărăția
Ta…323
321Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Claude_de_Saint-Martin , accesat la data 28.07.2017: … was a
French philosopher, known as le philosophe inconnu, the name under which his works were published; he was
an influential of the mystic and human mind evolution and became one of the founders of the Martinism Order.
He was born at Amboise, into a simple family from the minor nobility,"la petite noblesse", of central France. As
his father wished, he tried first law and then the army as a profession. While in the garrison at Bordeaux, he
came under the influence of Martinez de Pasqually, usually called a Portuguese Jew (although later research
has revealed the probability that he was a Spanish Catholic), who taught a species of mysticism drawn from
cabbalistic sources, and endeavoured to found thereon a secret cult with magical or theurgical rites. Around
September 1768 Saint-Martin was introduced to the Elect Coëns. From 1768 until 1771, Saint-Martin worked at
Bordeaux as secretary to Martinez de Pasqually …322Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Willermoz , accesat la data 28.07.2017: … was a French
Freemason and Martinist who played an important role in the establishment of various systems of Masonic high-
degrees in his time in both France and Germany. Jean-Baptiste Willermoz was born on 10 July 1730 in Lyon. He
was the oldest of 12 children. He lived mainly in Lyon. He was the brother of Pierre-Jacques Willermoz, a
physician and chemist who also worked on the Encyclopédie of Diderot and D'Alembert. He was a manufacturer
in silk and silver at Rue des Quatre-Chapeaux, and as a volunteer director of charities, he played an important
role in the European freemasonry of his time. As such he was initiated at the age of 20 and became Venerable
Master of his lodge at 23 …323Vezi https://hermetic.com/stavish/essays/kabbalah-hermetic , accesat la data 28.07.2017 sau Anonymous, Five
Christian Principles, Public Publications, 1984, Forward by Sarah Ibitson, Epstein, Perle, Kabbalah – The Way
of the Jewish Mystic, Boston, 1988, Goodrick-Clarke, Nicholas, The Occult Roots of Nazism , The Aquarian
Press, Wellingsborough, Northamptonshire, 1985, Howe, Ellic, Astrology and the Third Reich , The Aquarian
Press, Wellingsborough, Northamptonshire, 1984, King, Christine Elizabeth, “ The Nazi State and the New
Religions”. Studies in Religions and Society, vol. 4, The Edwin Mellen Press, New York, 1982, Knight, Gareth,
Magic and the Western Mind , Llewellyn Publications, St. Paul, MN., 1991, McIntosh, Christopher, Eliphas Levi
and the French Occult Revival , Weiser, NY ., 1974, The Rosicrucians – The History and Mythology of an Occult
Order, Crucible, Wellingsborough, Northamptonshire, 1987, Scholem, Gershom, Kabbalah, Meridian, New
83

Joseph Jacobs și Ludwig Blau324 afirmă existența gnosticismului ebraic înaintea
creștinismului, aducând ca argument vechimea de 500 ani atinsă de exegeza biblică în primul
secol C.E. Iudaismul a fost într-un contact strâns cu ideile babiloniene și persane cel puțin
pentru perioada de timp menționată mai sus, iar cu ideile elenistice cam tot pe atât. Magia a
constituit obiect de cercetare pentru gânditorii evrei, dar și pentru cei gnostici, pentru ultimii
nefiind ceva neimportant. În general, nu a existat vreun cerc de idei care să fi fost influențate
de gnosticism și de care evreii să nu fi știut. Este de notorietate faptul că Părinții Bisericii
considerau că fondatorii și conducătorii școlilor gnostice erau evrei. Unii chiar derivă toate
ereziile, inclusiv gnosticismul, din iudaism. Este de asemenea știut că numele atribuite lui
Dumnezeu împreună cu alte cuvinte ebraice fac scheletul unor sisteme gnostice. Cre știnii sau
evreii convertiți se pare că au utilizat în sistemele lor termeni împrumutați din traducerile
Bibliei în greacă sau siriacă. Astfel, deduc Joseph Jacobs și Ludwig Blau, principalele
elemente ale gnosticismului au provenit din interpretările evreiești sau din speculațiile lor,
deși nu se exclude posibilitatea unui influx de vin nou în butoaiele vechi .
După Joseph Jacobs și Ludwig Blau, esența gnosticismului o constituie reflecțiile
cosmogonic-teologice, filozofiile despre Dumnezeu și despre lume, bazate pe primele capitole
din Facere și din Ezechiel, unde avem termeni evreiești vechi bine stabiliți: Ma'aseh Bereshit
și Ma'aseh Merkabah . Avem de exemplu reflecția lui Isus, fiul lui Sirah:
Cele ce s-au poruncit ție, acelea cu cuviință le cugetă, că nu-ți sunt de nevoie cele
ascunse.
În multele tale îndeletniciri nu te ține de lucrurile zadarnice, că ți s-au descoperit
destule din cunoștințele omenești .325
De altfel, D-l Harnack spune că aici se face referire la gnosticism, el susținând de
asemenea că a existat un gnosticism evreiesc înaintea celui creștin sau iudeo-creștin,
observând că gândirea gnostică era conectată la iudaism încă din sec. al II-lea î.Hr., după cum
se vede din apocalipse, iudaismul acceptând idei din doctrinele babiloniene sau siriene.
Harnack nu își explică totuși legătura dintre gnosticismul ebraic și cel creștin.326 O altă dovadă
a vechimii gnosticismului ebraic este dată de propoziția din Talmud, Sukkah 28a, care spune
că Johanan b. Zakkai era experimentat în gnosticism, el trăind probabil în sec I î.Hr. Este
vorba despre o interdicție de a vorbi despre Creație în fața a doi oameni și despre carul
tronului slavei în fața unui om.327
O consecință a restricțiilor de tipul celor de mai sus este faptul că au rămas doar puține
fragmente de text gnostic în literatura tradițională. Doctrinele care trebuiau ținute la secret
bineînțeles că nu se discutau, dar erau totuși atinse ocazional. Aceste referințe făcute în trecere
nu ne permit să tragem concluzii asupra sistemului gnostic evreiesc. Dacă a existat un
asemenea sistem gnostic, și acest lucru se poate presupune deși gândirea evreiască nu are
predilecție pentru sisteme, el a existat sub forma unor comentarii la istoria Facerii și la
viziunea lui Ezekiel cu carul tronului slavei. De asemenea, este foarte probabil că doctrinele
ascunse cu grijă și-au pierdut mult din aura terifiantă de-a lungul secolelor și au devenit
subiect de discuție între credincioși. Magia, care se aborda la început cu multă frică, a pierdut
și ea din aspectul înfricoșător pe măsură ce se lărgea cercul adepților. Același lucru s-a
întâmplat și cu gnosticismul, înconjurat și el de multă magie. Prin urmare, se poate presupune
York, 1978, Stavish, Mark, “A Rosicrucian Approach to the Kabbalah ”. Lecture delivered to Johannes Kelpius
Lodge, AMORC Allston/Boston, Mass., ‘Reunion Day’ June, 1992., “ The F .U.D.O.S.I. – An International
Journal of the Ancient and Honorable Esoteric Orders ” V ol. 1, No. 1, November 1946. Brussels, Belgium, “ Now
It Can Be Told” part 1 through 8, Ralph M. Lewis, F.R.C., “ Rosicrucian Digest”, San Jose, Calif., Oct. 1946
though May 1947. 324Vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 11.08.2017.325Ecclesiasticul 3.21,22.326Vezi https://archive.org/details/b2geschichtederalt02harn , accesat la data 11.08.2017 sau vezi Harnack,
Adolf, Geschichte der altchristlichen Litteratur bis Eusebius , Ed. J. C. Hinrich, Leipzig, 1893, p. 144.327Vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 11.08.2017: … an
interdiction against "discussing the Creation before two pupils and the throne-chariot before one ."
84

că referirile amoraimilor328 din perioada sec. al III-lea – sec. al V-lea C.E., recunoscute ca
fiind gnostice de către Părinții Bisericii, conțin idei gnostice mai vechi. Ele apar sub numele
scribilor ulteriori doar pentru că aceștia le-au modificat sau le-au pus în legătură cu citate
biblice, nu pentru că ei ar fi fost autorii sau fondatorii sistemului. De asemenea, se presupune
că o parte considerabilă a gnozei timpurii evreiești încă există, sub o formă diferită, în Bet ha-
Midrash colecția Jellinek, în micile midrashim mistice sau în producțiile medievale ale
cabalei. În prezent nu se poate face diferența între elementele vechi și cele mai noi, dar fără
îndoială fanaticii științei secrete și magiei în general nu pot fi eliminați ușor, deși par că dispar
din când în când. Krochmal și apoi Joel au reliefat doctrine gnostice în Zohar. Alte studii vor
arăta relația între dintre gnosticism și cabala și a amândorura cu magia, în general.
Trebuie să remarcăm trei elemente ale gnosticismului din sec. al II-lea:
elementul filozofic-speculativ
ritualul și mistica
practica și asceza.
Toate trei au legături cu surse ebraice. Cel de al doilea a fost dezvoltat mai puțin în
comparație cu gnosticismul iudeo-creștin sau cu cel creștin, deoarece închinarea liturgică și
viața religioasă canonică era deja formată. Există urme clare, dar este dificil de delimitat exact
gnoza de teologie sau de magie. Aceasta vine și din natura gnozei în sine, care e sincretistă,
dar și din cauza naturii surselor ebraice care nu tratează probleme bine definite, ci chestiuni
variate în mod nediscriminatoriu.
Speculațiile referitoare la Creație și la carul slavei divine – locul unde sălășluiește
Dumnezeu, natura lui Dumnezeu –, cu alte cuvinte filozofiile despre cer și pământ, sunt
gnostice. Principalul text care face referire este: Căsătoriile interzise nu trebuie discutate în
fața a trei, nici Creația în fața a doi, nici carul slavei în fața unuia, decât dacă este un înțelept
care înțelege. Pentru oricine care privește la următoarele patru lucruri ar fi fost mai bine să nu
se nască: lucrurile de deasupra, cele de dedesubt, cele care au fost înainte și lucrurile care vor
fi. Oricine care nu cinstește pe Dumnezeul său ar fi fost mai bine să nu se fi născut. Deoarece
Johanan b. Zakkai face referire la această interdicție, ea trebuie să fi fost formulată într-o
perioadă precreștină. Avem de a face cu ceva analog cu textele din Noul Testament:
Cât despre cele jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Cunoștința însă
semețește, iar iubirea zidește.
Iar dacă i se pare cuiva că cunoaște ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El .329
Sau, în greacă:
Περὶ δὲ τ νῶ ε δωλοθύτωνἰ ο δαμενἴ τιὅ πάντες γν σινῶ χομενἔ ἡ γν σιςῶ…
Câteva exemple remarcabile:
Pentru ca tot omul să știe, să facă cunoscut pentru a se ști de toată lumea că
Același este Dumnezeu, același Ziditorul, același Creatorul .330 Aceste cuvinte
indică clar distincția gnostică dintre Dumnezeu și demiurg.
328Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Amoraim , accesat la data 16.08.2017: …" those who say" or "those who
speak over the people", or "spokesmen", refers to the Jewish scholars of the period from about 200 to 500 CE,
who "said" or "told over" the teachings of the Oral Torah. They were concentrated in Babylonia and the Land of
Israel. Their legal discussions and debates were eventually codified in the Gemara. The Amoraim followed the
Tannaim in the sequence of ancient Jewish scholars. The Tannaim were direct transmitters of uncodified oral
tradition; the Amoraim expounded upon and clarified the oral law after its initial codification .3291Cor. 8.1-3.330Vezi Abot iv. end; Krochmal, Nachmann, Moreh Nebuke ha-Zeman , Ed. Typis Josephi Snayder, Leopoli,
1851, p. 208.
85

Nu cunoașterea lor ci cunoașterea mea .331 – aluzie la gnoză, la fel ca atunci
când se afirmă că omul are interior ca și îngerii.332
Aceste expresii le mai întâlnim și în alte părți. Termenii γν σιςῶ și γνωστικός nu se regăsesc
însă în vocabularul rabinic, deși au fost împrumutate din greacă aproximativ 1500 de cuvinte.
Concluzia ar fi că aceste idei ar fi pur ebraice. În greaca clasică, termenul γνωστικός nu
semnifică cel care cunoaște, ci ceea ce trebuie cunoscut . Deci termenul tehnic s-ar fi putut
inventa sub influența ebraică.
Gnoza a fost la început o știință secretă împărtășită doar inițiaților care se legau sub
jurământ.333 Școlile gnostice sau societățile gnostice nu puteau să ceară foarte mult de la
aderenții lor și nu puteau să crească într-atât de mult încât să amenințe Biserica, așa cum s-a
întâmplat. Pneumaticii, care formau o comunitate închisă, au dorit să lărgească cercul, multe
secte gnostice probabil că duceau o propagandă pe față și acest lucru se observă și în cazul
gnosticismului evreiesc. Pasajele de mai sus interzic în general predarea-propagarea acestui
sistem; Eleazar – în sec al III-lea – nu l-a lăsat pe Johanan (d. 279) să-l învețe. Origen, care a
locuit în timpul acela în Palestina, cunoștea și el Merkabah ca pe o știință secretă.334 Joseph,
amorait din Babilon, a studiat Merkabah, anticii din Pumbedita335 au studiat și ei istoria
creației336. Odată ce studiul se făcea împreună, nu au mai fost foarte stricți cu secretul.
Relaxarea a fost și mai mare în timpurile post-talmudice, apoi și în Evul Mediu. Folosofia nu
a fost niciodată împrejmuită cu secrete. Gnoza era tăinuită pentru că putea provoca dezastre
celor nevrednici sau celor neinițiați, ca de exemplu formulele magice. Printr-o cunoaștere
corectă se puteau pune în mișcare lumea de sus și cea de jos. Când Eleazar a vorbit despre
carul slavei divine, a coborât foc din cer și s-a aprins în jurul celor prezenți, îngeri dansau în
fața lor precum gazdele unei nunți înaintea mirelui, iar arborii intonau imnuri de slavă. Când
Eliezer și Joshua studiau Biblia, foc s-a coborât din cer și s-a aprins în jurul lor , astfel că tatăl
331Vezi Hag. 15b.332Vezi Gen. R. viii. 11, sau vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data
16.08.2017.333Vezi Wobbermin, Georg, Religionsgeschichtliche Studien zur Frage der Beeinflussung des Urchristentums
durch das antike Mysterienwesen , Ed. Adamant Media Corporation, 2002, ISBN-10: 0543778703, ISBN-13:
978-0543778703, p. 149, sau vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data
16.08.2017.334Vezi Origen, Contra lui Cels, Ed. I B M B O R, Colecția PĂRINȚI ȘI SCRIITORI BISERICEȘTI, București,
1984, p. 385, C. 6, cap. 18: Am socotit că trebuie să dau aceste citate, dintre foarte multe altele, întruc t ele ȃ
conțin g nduri și cugetări ale unor oameni sfinți despre Dumnezeu. Prin aceasta vreau să dovedesc că scrierile ȃ
proorocilor au mai multă greutate în ochii celor care pot să înțeleagă importanța Scripturilor dec t cuvintele lui ȃ
Platon admirate de Celsus. Iar frazele lui Platon, pe care Celsus le-a citat, sunt următoarele : «Toate se
înv rtesc în jurul Împăratului tuturor și toate există din pricina Lui și El este cauza tuturor bunătăților. n jurulȃ Ȋ
Celui de al doilea sunt cele de importanță secundară și în jurul Celui de al treilea sunt cele și mai mici. Deci
sufletul omenesc tinde să afle cum sunt toate acestea, observ nd o înrudire a sa cu ele. Dar nici unul dintre ȃ
acestea nu-l mulțumește. în privința împăratului tuturor, însă, și a celorlalte pe care le-am enumerat, nu este
nimic să fie asemenea lor». Aș fi putut să citez cuvintele despre așa numiții «Serafimi» ai evreilor, care au fost
descriși de Isaia și care acoperă fața și picioarele lui Dumnezeu. Aș mai fi putut cita și cuvintele despre așa-
numiții «Heruvimi», pe care i-a descris Iezechiel, despre înfățișarea lor și în ce fel este scris că Dumnezeu este
purtat de Heruvimi. Dar, pentru că se vorbește despre acestea într-un mod cu totul tainic, din pricina
oamenilor nevrednici și neserioși, care nu pot să urmărească măreția și seriozitatea teologiei , am socotit că
nu-i cuviincios să tratez acest subiect în scrierea de față . Vezi și Friedländer, Moritz, Der vorchristliche
jüdische Gnosticismus , Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, 1898, p. 51-57, sau vezi
http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 16.08.2017.335Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Pumbedita , accesat la data 16.08.2017: Pumbedita (sometimes Pumbeditha,
Pumpedita, or Pumbedisa; Aramaic: פומבדיתא ,)literally meaning in Aramaic: "The Mouth of the River," was the
name of a city in ancient Babylonia close to the modern-day city of Fallujah, in Anbar Province. The city had a
large Jewish population and was famed for its Talmudic academy scholarship that, together with the city of Sura,
gave rise to the Babylonian Talmud. The academy there was founded by Judah ben Ezekiel in the late third
century. The academy was established after the destruction of the academy of Nehardea. Nehardea, being the
capital city, was destroyed during the Persian-Palmyrian war.336Vezi ag. 13a. Ḥ
86

lui Elisha b. Abuyah gnosticul i-a întrebat înfricoșat: Aveți de gând să dați foc la casă ?337 Toți
erau elevi ai lui Johanan b. Zakkai. Când alți doi studenți au interpretat Merkabah , pământul
s-a cutremurat și un curcubeu și-a făcut apariția printre nori, deși era vară. Aceste relatări
indică faptul că această doctrină secretă descoperă actul etern al creării cerului și pământului.
Cunoașterea ei de către neinițiați sau de către nevrednici era periculoasă. Atunci când un băiat
a citit Merkabah în fața profesorului și a intrat prin cunoștințele sale în hashmal, din hashmal
a ieșit foc și l-a nimicit338, căci băiatul era gnostic. Gnoza nu e nici filozofie pură nici religie
pură, ci o combinație de cele două , plus magie, aceasta din urmă fiind dominantă, deoarece
este începutul oricărei religii sau filozofii. Expresia a cutremura pământul , folosită de
gnosticul Bar Zoma339, amintește de una din originile gnozei. Propoziția a tăia plantele, care
apare în gnosticismul ebraic , se referă la influența lumii cerești în sens gnostic.
Diagrama ofitică despre care Krochmal spune că nu trebuie privită este de origine
magică, deoarece semnele cabalistice ale pentagramei s-au găsit pe unul din cele mai vechi
cioburi.340 Notăm, de asemenea, textul de pe Papirusul Berlin: Ia lapte și miere și gustă și
ceva divin va fi în inima ta . În Talmud găsim341: Miere și lapte sunt sub limba ta ,342 referindu-
se la Merkabah, o parte importantă a gnozei ebraice, vrând să spună că învățăturile din
Merkabah, care sunt mai dulci decât mierea și laptele , trebuie să rămână sub limbă, adică nu
se predau. Valentinienii învățau că , pentru a obține mântuirea , pneumaticii nu aveau nevoie
decât de gnoză și de formulele misteriilor/tainelor.343
Patru învățați au intrat în Paradis: Ben Azzai, Ben Zoma, A er (Elisha b. Abuyah), și ḥ
Rabbi Akiba. Ben Azzai l-a privit și a murit, Ben Zoma l-a privit și a înebunit, Aher l-a privit
și a tăiat plantele, Akiba a intrat înlăuntru și a ieșit în pace.344 Intrarea în Paradis trebuie
înțeleasă literal. Putem adăuga următoarele: La începutul papirusului Paris se găsește acel
mare παθανατισμόςἀ, prin care misticul se ridică deasupra stelelor și a Soarelui la Dumnezeu:
νἔ κστάσειἐ ο κὐ νἐ αυτἐ ῳ νὤ. Asemenea și Iamblichus s-a eliberat de trup dorind să intre în
fericirea zeilor, slujitorii lui zicând că l-au văzut zece măsuri deasupra pământului, trupul lui
și îmbrăcămintea fiind scăldate în frumusețe de aur. Sf. Pavel vorbește similar despre rai345,
text pe care unii îl interpretează ca pe o imagine a gnozei.
Filon din Alexandria spune ceva similar: Unul poate întreba : Dacă adevărata sfințenie
constă în imitarea lui Dumnezeu, de ce ar fi interzis să plantez un boschet în Templul lui
Dumnezeu, din moment ce El a făcut același lucru când a sădit o grădină?… În timp ce
337Vezi Yer. ag. 77a, b; comp. Lev. R. xvi. 4. Vezi și Ḥ Friedländer, Moritz, Der vorchristliche jüdische
Gnosticismus, Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, 1898, p. 59.338Vezi Hag. 13a.339Vezi Gen. R. ii. 4.340Vezi Bliss, Frederick Jones, 1859-; Macalister, Robert Alexander Stewart, 1870-1950, Excavations in
Palestine during the years 1898-1900 , Pal. Explor. Fund, London, 1902, p. 424 sau vezi
https://archive.org/details/excavationsinpal00blis , sau http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-
gnosticism, accesate la data 17.08.2017.341Hag 13a.342Cant. iv. 11.343Vezi Epiphanius, of Salamis, The Panarion of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar Thomassen and Johanes van
Oort, translated by Frank Williams, Boston, 2009, p. 174: For they believe in three classes of persons: spiritual,
soulish and material. They say that they are the spiritual class—as well as “Gnostics”— and have no need of
work, but only of knowledge and the incantations of their mysteries . Each of them may do anything with
impunity and think nothing of it; they say they will be saved in any case, since their class is spiritual. (9) But the
other class of humanity, which they call soulish, cannot be saved of itself unless it saves itself by work and the
practice of righteousness. But they say that the material class of humanity can neither contain knowledge, nor
receive it even if a person of this class might want to, but must perish body and soul.344Vezi Tosef., ag. ii. 3; ag. 14b; Yer. ag. 77b; Cant. R. i. 4. Ḥ Ḥ Ḥ345Vezi 2Cor. 12.1-4:Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuși la vedenii și la descoperiri
de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu
știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie
în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe. Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine
omului să le grăiască.
87

Dumnezeu plantează și însămânțează frumosul în suflet, spiritul păcătuiește spunând: eu
plantez.346 Filo vorbește aici și de tăierea arborilor. Este evident un limbaj gnostic, cuvintele
sunt alegorice ca și în Scriptură. Interpretarea literară este probabil cea corectă. Misticul imită
pe Dumnezeu, zice Filo, prin plantarea unui boschet, deci misticul devine și el creator.
Analog, are și puterea de distrugere. Existau cărți despre plante de pe șapte planete.347
Planetele erau privite ca și plantații, iar tăierea plantelor de către Aher în Rai trebuie
interpretată în acest fel. Berechiah, în sec. al IV-lea, a interpretat cuvintele din Cântarea
Cântărilor: Dumnezeu m-a luat în cămările Sale , ca o referire la tainele Creației și ale
tronului Dumnezeirii.348 Prin urmare, el socotea înțelepciunea Merkabah ca pe o posibilitate
de a intra în cămările lui Dumnezeu sau în Paradis. Akiba le-a zis tovarășilor lui care au fost la
Rai: Când ajungeți la pietrele din marmură pură, să nu ziceți: Apă, apă! Pentru că este scris:
Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăiește nedreptăți nu va sta înaintea ochilor
mei.349 Ben Zoma a stat și a cumpănit; R. Joshua a trecut pe lângă el și l-a interpelat o dată, de
două ori, dar nu a primit nici un răspuns. A treia oară a răspuns repede. Apoi, Joshua i-a zis:
De aici picioarele? A răspuns: Nimic de aici, stăpâne. Apoi R. Joshua a zis: Iau ca martori
Cerul și Pământul că nu voi pleca până când nu îmi vei răspunde, de unde picioarele? Ben
Zoma a răspuns: Contemplam Creația și între apele de sus și cele de jos distanța nu e mai
mare de două sau trei degete, pentru că nu este scris că Duhul lui Dumnezeu s-a mișcat, ci că
Duhul lui Dumnezeu plutea, precum o pasăre își deschide aripile, iar aripile ating și nu ating.
Joshua atunci s-a întors la elevii săi și le-a zis: Ben Zoma s-a dus. Ben Zoma a mai rămas pe
pământ câteva zile.350 Expresia s-a dus se referă la extaz, expresia corespunzătoare din
pasajele paralele fiind el este mereu lângă el însuși .
S-a speculat mult timp pe marginea creației lumii; chiar și evreii care erau loiali Legii
au legat aceste filozofări cu primul capitol din Tora, care a dominat întreaga viață și gândire
evreiască. Sintetizând teologumenele, un scrib din sec. al III-lea zicea, în ton cu Prov. 25.2: În
primul capitol din Tora vedem slava lui Dumnezeu care tăinuiește lucrurile, în următoarele
capitole de a le căuta. Din punctul de vedere neprietenos al iudaismului oficial, existența unor
aluzii gnostice numeroase se poate explica doar pe baza faptului că nu toate speculațiile
despre Creație aduceau atingere învățăturii despre actul creației. Însuși înțeleptul Joshua dă o
explicație la Crearea lumii. Întrebările principale din cosmologie sunt: cum, de către cine, în
ce scop a fost creată lumea? Un filozof i-a zis patriarhului Gamaliel II351: Dumnezel tău este
un mare constructor, dar a avut mijloace eficiente: lut/pământ, întuneric și apă, vânt și
adâncimile apelor.352 Johanan a zis: Nimeni nu ar trebui să se străduiască să cunoască ce era
dinainte de Creație, deoarece atunci când vorbim despre castelul unui rege pământesc, nu se
menționează și grămada de gunoi care a fost înainte .353 Se poate vedea natura acestor
speculații din pasaje ca: Dacă Dumnezeu nu a zis Pământului și Cerului: De ajuns!, atunci
vor continua să se extindă354. Sferele Soarelui și ale Lunii sunt în al 2-lea cer din cele 7.355
Crearea luminii a fost încurcată, atunci s-au deosebit multe.
Gândirea ebraică era sensibilă la monoteism, ea refuza orice speculație care ar fi
atentat sau ar fi avut tendința de a umbri în vreun fel eternitatea lui Dumnezeu sau
omniprezența Sa. R. Akiba explică că marca acuzativului din « înaintea cerului și a
pământului » din primul verset din Geneză s-a utilizat pentru ca nu cumva să se interpreteze
346Vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 17.08.2017.347De ex. O lucrare a lui Hermes intitulată Βοτάναι τ ν 'Αροσκόπων ῶ, vezi
http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , acesat la data 17.08.2017.348Vezi Cant. R. ad loc.; Bacher, "Ag. Bab. Amor." iii. 356.349Ps. 100.9, ag. xiv. 6. Ḥ350Gen. R. ii. 17.351Cca. 100.352Gen. R. i. 4.353ag. 16a.Ḥ354Gen. R. iv. 6.355Gen. R. vi. 5.
88

că cerul și pământul L-au creat pe Dumnezeu, aceasta atacând în mod evident teoria gnostică
potrivit căreia Dumnezeul Suprem tronează într-o distanță neapropiată, în timp ce lumea este
legată de un demiurg.356 Arhonții din gnosticism își datorează existența lumii. Prima
schimbare făcută de cei 70 de traducători în greacă a fost de a pune cuvântul Dumnezeu la
începutul primului verset din Geneză. Rashi, care nu cunoștea gnosticismul după nume, spune
că s-a făcut acest lucru pentru ca nimeni să nu poată să spună: Începutul L-a creat pe
Dumnezeu. Iar în Geneză 1.26: Voi (nu vom) crea pe om.357 Pluralul din pasajul ulterior se
explică, în concepția ebraică, prin faptul că Dumnezeu S-a consultat cu sufletele drepților.
Versetul din Geneză V .2 s-a modificat la: Bărbat și femeie l-a creat, pentru ca nimeni să nu
creadă că El a creat 2 hermafrodiți.
Trebuie să menționăm aici, în legătură cu aceste concepții de hermafrodism originar,
că și autoritățile de început ale Talmudului erau în temă cu doctrina syzygy. Următorul pasaj
indică cât de profund saturați erau anticii cu această doctrină: Tot ce a creat Dumnezeu în
lumea Sa, El a creat bărbat și femeie.358 Dumnezeu a făcut pe om din lutul pământului359 –
lut/afar este substantiv masculin, pământ/adamah este feminin. Olarul ia și el pământ
masculin și feminin, pentru ca produsul său să fie solid.360 Învățătura împărțirii apelor în
masculine și feminine este intim legată de gnoza creației. R. Levi a zis: Apele de sus – ploaia –
sunt masculine, apele de jos sunt feminine – tehom, marea apă în care plutește Pământul –
pentru că este scris361: Să se deschidă Pământul, precum femeia bărbatului, pentru a aduce
mântuire.362 Ploaia este numită rebi’ah, deoarece se amestecă cu pământul. Ploaia este soțul
pământului.363 În introducerea de la Zohar, păcatele sunt împărțite și ele în feminine și
masculine.
În mod evident, evreii au respins doctrina demiurgului, care a fost identificat de unii
gnostici creștini cu Dumnezeul Vechiului Testament și denumit ca Dumnezeul blestemat al
evreilor, de la care provine tot răul.364 Monoteismul iudaic era incompatibil cu orice fel de
demiurg. Paragraful din Abot IV .22 este în mod evident contra demiurgului și a altor concepții
de tip gnostic: Să se proclame și să se facă cunoscut că El este Dumnezeu, Făcătorul,
Creatorul, Providențiatorul, Judecătorul… că El va judeca… pentru că toate sunt ale Lui.
Dacă o înclinație rea te îndeamnă să socotești că lumea va fi refugiul tău, să știi că ai fost
creat și născut împotriva voinței tale, că vei trăi și muri împotriva voinței tale și că vei da
socoteală înaintea Împăratului împăraților împotriva voinței tale . Credința în Prințul lumii
acesteia este un reflex al demiurgului. Când Dumnezeu a zis: Voi rândui toate după felul lor ,
prințul lumii acesteia a cântat un cântec de laudă.365 El este cel care a recitat Ps. 37.25, căci el
este, și nu Dumnezeu, cel care trăiește de la Creare.366 El L-a rugat pe Dumnezeu să-l facă pe
356Vezi Gen. R. viii. 9.357Vezi și Gen. R. viii. 8.358B. B. 74b; comp. ag. 15a, Ḥmunți și dealuri, și R. H. 11a.359Gen. ii. 7.360Gen. R. xiv.361Isa. 14.8.362Yer. Ber. 14A, 21.363Ta'an. 6B.364Vezi Epiphanius, of Salamis, The Panarion of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar Thomassen and Johanes van
Oort, translated by Frank Williams, Boston, 2009, 40.7: But again, the same people say that Adam had
intercourse with his own wife, Eve, and sired Seth as his own actual son. And then, they say, the power on high
came down with the ministering angels of the good God, (2) snatched Seth himself, whom they also call
“Stranger,” bore him aloft somewhere and nurtured him for some time so that he would not be killed.24 And
long afterwards it brought him back down to this world and made him spiritual, and yet physical < in
appearance >, so that the < Demiurge >, and the other authorities and principalities of the god who made the
world, would not prevail against him. (3) And they say he no longer worshiped the creator and demiurge, but
recognized the ineffable power and the good God on high,25 < and > that he worshiped him, and made many
revelations about the maker of the world and its principalities and authorities … Vezi și Harnack, Adolf,
Geschichte der altchristlichen Litteratur bis Eusebius , Ed. J. C. Hinrich, Leipzig, 1893, p. 174.365ul. 60a.Ḥ366Yeb. 16b.
89

regele Ezechia Mesia, dar Dumnezeu a zis: Acesta este taina Mea ; Dumnezeu nu ar descoperi
demiurgului intențiile Sale referitor la Israel.367
Sunt menționate des cele două puteri/principii368, binele și răul. Gnosticii au presupus
și au asumat două principii, binele și răul, pentru a putea explica existența răului în lume.
Totuși, doctrina lor e diferită dualismul mazdean.369 Joseph Jacobs și Ludwig Blau cred că în
sistemele dualiste, trinitare sau cele cu opt puteri – ogdoade – Dumnezeu are două tronuri,
unul pentru judecător și unul pentru milostivire/zedakah.370
Doctrina oficială, cea mai răspândită și mai comună, este cea pe care o găsim în
Scriptură, și anume că Dumnezeu a adus lumea la existență prin Cuvântul Său.371 Potrivit
tradiției talmudice, este nevoie mai degrabă de un act al voinței Sale.372 În paralel cu această
viziune spirituală erau și idei materialiste, unele lângă altele. Tradiția ne spune că Tora a
existat 2000 de ani înainte de Creație; ea a știut ce era înainte de creație.373 A fost instrumentul
prin care Dumnezeu a creat lumea.374 Această idee este pusă într-un cadru rațional în Hagadah,
prin compararea Torei cu planurile unui constructor. Unul din păstrătorii credincio și ai
tradițiilor palestiniene face referire la combinațiile de litere prin care lumea a fost creată.375
Gnoza palestinianului Marcus consideră că lumea a venit în existență prin permutări
de litere, ne spune Joseph Jacobs și Ludwig Blau.376 Στοιχε α ῖ alfabetului corespunde cu
στοιχε α ῖ Universului, aceasta fiind considerată o viziune astrologică. Elementele alfabetului
au deci un rol important în sistemul cosmologic, avem și o reflecție într-o hagadah, în care se
spune că literele, începând cu ultima, s-au înfățișat în fața lui Dumnezeu și au cerut ca lumea
să fie creată prin ele. Au fost refuzate până când a apărut litera beth, cu care începe istoria
creației. Litera Alef s-a tânguit 26 de generații până când a fost împăcat prin conducerea
Decalogului.377 Era evident că lumea a venit la existență cu primul sunet pe care Dumnezeu l-
a rostit. Johanan gândea că a fost de ajuns o expirație deoarece lumea s-a creat prin ת 378.
Această concepție este legată de alta, care afirmă că prima dată Dumnezeu a adus la existență
spiritul/vântul.379 În Sefer Ye irah, principalele trei elemente ale alfabetulului sunt ẓ אמט – aer/א
ויך ,apă/מים ,foc/אש .Potrivit acestei tradiții, au fost deci trei și nu patru elemente, așa cum s-a
presupus după perioada arabă. Destul de curios, cartea a 2-a Jeu, și cartea Pistis Sofia fac
referire la 3 tipuri de botez: cu apă, cu foc și cu duh. Nu se poate preciza în ce măsură
speculațiile din Ye irah au influențat Cabala și mai ales ẓ Zoharul, principala carte de Cabala,
sau pe adepții proeminenți din Evul Mediu sau din timpurile moderne. Multe elemente
gnostice, ca de exemplu doctrina syzygy, unde găsim tatăl, mama și fiul, s-au păstrat fără
dubii în Cabala împreună cu elemente magice și mistice.
În iudaism, gnoza era privită ca legitimă. Legăturile cu tradiția se află în pasajul
principal în Hagigah, în fruntea listei fiind Johanan b. Zakkai. Aici găsim împărțirea în trei a
367Sanh. 94A. Vezi și Krochmal, Nachmann, Moreh Nebuke ha-Zeman , Ed. Typis Josephi Snayder, Leopoli,
1851, p. 202.368Shete reshuyot.369Vezi Krochmal, Nachmann, Moreh Nebuke ha-Zeman , Ed. Typis Josephi Snayder, Leopoli, 1851, p. 208,
Friedländer, Moritz, Der vorchristliche jüdische Gnosticismus , Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, 1898, p. 80 și
urm., vezi și Yer. Ber.370ag. 14a.Ḥ371Vezi Ps. 33.6,9/32.6,9:Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu duhul gurii Lui toată puterea lor. Că El
a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. 372Targ. Yer. to Gen. traduce El a vrut, în loc de El a zis.373Gen. R. 8.2.374Gen. R. 1.375Ber. 58a.376Vezi http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 21.08.2017.377Gen. R. 1. 1.378Gen. R. 12.379Rua înseamnă vânt.ḥ
90

oamenilor, în hylici, psihici și pneumatici, la fel ca în valentinianism. Deși aceste denumiri nu
apar, cel de al treilea grup, cel mai înalt, este menționat în special.380 Diagrama ofitică era și ea
cunoscută, deoarece se menționează cercul galben de deasupra. Ca și alte sisteme de gândire,
gnoza s-a dezvoltat pe diferite direcții; unele dintre acestea au atacat credința iudaică, în
special monoteismul, alte direcții au atacat morala iudaică, ambele fiind subiecte sensibile
pentru iudaism. Au existat gnostici care au dus o viață imorală.381 Dar au existat și gnostici
care practicau ascetismul, ca de exemplu Jose b. Halafta, el a vorbit de cinci plante/fii pe care
i-a plantat – în limbaj gnostic. Aceste secte/partide, deși în cadrul iudaismului, erau
dușmănoase cu iudaismul, foloseau natural gnoza ca o modă a zilei și ca o armă împotriva
religiei oficiale, iudaismul. Termenul minim din Talmud face referire de cele mai multe ori la
gnostici.382 Cunoașterea originii și naturii omului se pare că provine din gnosticism.383
380ag. 14b.Ḥ381Vezi Aher/Elisha ben Abuyah, conform legendelor; vezi Pes. 56a; Eccl. R. 1 8.382Acest lucru a fost evidențiat de Friedländer și înaintea lui de către Krochmal and Grätz, vezi
http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data 21.08.2017.383Vezi Irineu, Mucenic, Sfânt, Episcop al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra
ereziilor, V ol. 1,2, Ed. Teologie pentru azi, București, 2007, Traducere din limba engleză, introducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, p87,88: Când Tetrada a spus aceste lucruri, Adevărul a privit către sine și
aceasta deschizând gura ei, a rostit un cuvânt. Acest cuvânt a fost un nume și numele pe care noi îl cunoaștem
că s-a spus și pe care îl tot rostim, a fost: Iisus Hristos. După ce Tetrada a rostit acest nume, ea a reintrat în
starea ei de nerostire. Și, cum Marcu aștepta să vadă dacă mai spune ceva, Tetrada a revenit și a zis: „Ai gândit
că poți să disprețuiești acest cuvânt, pe care l-ai auzit din gura Adevărului. Dar acest cuvânt, pe care l-ai auzit
și crezi că îl înțelegi, nu este un nume vechi. Tu deții numai sunetul lui, însă nu cunoști și puterea pe care o are.
Căci Iisus este nu nume simbolic aritmetic, format din șase litere și e cunoscut de toți aceia, care se numesc ai
Lui. Dar acesta este între eonii Plenitudinii celei formate din multe părți, dar are altă formă și înfățișare [decât
ei], și este cunoscut de către toți [Îngerii], și aceia sunt în unire intimă cu El, căci acele ființe preaînalte sunt
întotdeauna cu El. Vezi și http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism , accesat la data
21.08.2017.
91

Ermetismul – o formă de gnosticism
Hermes Trismegistul
Hermes Trismegistul a fost un alchimist din Alexandria.384 El este înfățișat de obicei cu
un trident385, care reprezintă razele iluminării sale. Ucenicii care îi urmează învățăturile sunt
cunoscuți sub numele de ermetici. Termenul grecesc Trismegistul înseamnă De Trei ori Mare.
El a fost asimilat cu:
Hermes pentru greci,
zeul Thoth pentru egipteni și
Mercur pentru romani, fiind identificat de unii chiar cu
Moise.
Este considerat inventatorul:
scrisului
limbajului,
magiei,
astronomiei și
alchimiei.
În islam,386 Hermes Trismegistul este identificat cu Enoh-Idrīs. În Discursul perfect, Hermes
Trismegistul îi dezvăluie lui Asclepios că Dumnezeu nu are nume – sau mai curând le are pe
toate – deoarece el este în același timp și Unul și Întregul. El se bucură în veci de fecunditatea
celor două sexe. Dumnezeu dă mereu naștere la tot ceea ce a avut intenția să procreeze. Iată o
mostră de dialog:
– Cum, Trismegiste, spui că Dumnezeu are ambele sexe?
– Da, Asclepios, și nu numai Dumnezeu, ci și toate ființele însuflețite și vegetale .387
Acest dialog reflectă bine principiile lui:388
1.Principiul mentalismului
2.Principiul corespondenței
3.Principiul vibrației. Aici menționăm:
Marele Plan Fizic
Planul spiritului elementar A
Planul spiritului vegetal
Planul spiritului elementar B
Planul spiritului animal
Planul spiritului elementar C
Planul spiritului uman
4.Principiul polarității
5.Principiul ritmului
6.Principiul cauzei și efectului
7.Principiul genului
Principiul mentalismului afirmă că:Totul este spirit; Universul este mental .
Prinicipiul corespondenței: Ceea ce este sus, este ca și ceea ce este jos; ceea ce este
384Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermes_Trismegistul , accesat la data 28.07.2017.385Vezi https://dexonline.ro/definitie/trident , accesat la data 28.07.2017: Furcă cu trei dinți, simbol al puterii
zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.386 Aici alchimia a fost privită ca o moștenire a profeților dinainte.387Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermes_Trismegistul , accesat la data 28.07.2017.388Vezi http://razboaielemintii.blogspot.ro/2010/08/legile-kybalionului.html , accesat la data 28.07.2017.
92

jos, este ca și ceea ce este sus .
Principiul vibrației: Nimic nu stă, totul se mișcă, totul vibrează .
Principiul polarității: Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două
extreme; asemănătorul și neasemănătorul au aceeași
semnificație; polii opuși au natură identică, însă de grade
diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât
neadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.
Principiul ritmului: Totul se scurge înlăuntru sau în afară; orice lucru are
durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul
pendulei se manifestă în totul: măsura oscilației sale la
dreapta este asemănătoare cu măsura oscilației de la
stânga. Ritmul este constant .
Principiul cauzei și efectului:Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa; totul
se întâmplă conform legii. Hazardul este un nume dat unei
legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalității,
însă nimic nu scapă legii.
Principiul genului: Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale
masculin și feminin; genul se manifestă pe toate
planurile.389
În lucrarea sa, intitulată Sumpatheia gândire hermetică și transdisciplinaritate , d-na Renata
G. Tatomir390 rezumă că Hermetica este o sinteză care reunește spiritualitatea și știința
Egiptului faraonic împreună cu cea a civilizațiilor Orientului Apropiat și a celei elenistice,
denumire valabilă începând cu sec I e.n. Hermetica s-a făcut remarcată și s-a impus ca un
mediu propice pentru doctrinele metafizice și filosofice, precum și pentru practicile științifice
ale civilizațiilor Antichității târzii, situându-se la intersecția celor mai importante tradiții
filosofice, religioase și ezoterice . Zeul egiptean Toth era celebru pentru omnisciența sa; el s-a
metamorfozat într-un personaj divin complex cu origine mixtă, greco-egipteană, sub
denumirea Hermes Trismegistos . Se spune că Hermes Trismegistos a transmis omenirii de
cunoașterea „artelor, științelor și tuturor profesiilor ”. Pe lângă acea trăsătură specifică
intelectuală a Hermeticii tehnice, care s-a constituit pe baza investigației obiective, detașate, și
a clasificării fenomenelor, procedee ce reprezentaseră marca distinctivă a științei aristotelice,
se adaugă credința în forțe universale despre care se credea că puteau fi folosite în beneficiul
omului prin știința ocultă. Ideea principală era aceea că în ierarhia lumilor391 toate
fenomenele sunt interconectate prin relații simpatetice, bazate pe ceea ce antropologia
modernă va numi Legea simpatiei. În Antichitatea târzie elenistică, acest principiu de
conectare a fost numit simpatie, și se considera a fi generat de către energiile care alcătuiesc
Pleroma.392
D-na Tatomir concluzionează că dimensiunea spirituală a hermetismului tehnic este de
foarte mare interes pentru istorici, mai ales pentru cei care vor să identifice rădăcinile
mentalității „păgâne” târzii, dar și pentru cercetătorul transdisciplinar a cărui preocupare
majoră este de a explica structura complexă a universului și relațiile dintre entitățile și
fenomenele din acesta. În opinia d-nei Tatomir, relațiile acestea pot fi analoge conexiunilor
sympathetice observate de către hermetiști în natură. Atât fizica teoretică modernă, cât și
389Vezi http://razboaielemintii.blogspot.ro/2010/08/legile-kybalionului.html , accesat la data 28.07.2017.390Vezi http://www.it4s.ro/SUMPATHEIA,%20Gandire%20hermetica%20si%20transdisciplinaritate.pdf , accesat
la data 28.07.2017.391Deopotrivă pe nivelul uman, dar și nivelul divin al existenței.392Vezi http://www.it4s.ro/SUMPATHEIA,%20Gandire%20hermetica%20si%20transdisciplinaritate.pdf , accesat
la data 28.07.2017.
93

transdisciplinaritatea recunosc și în consecință sugerează existența unui model ternar al
realității, adică:
structura materie-energie-informație – al cărei principiu este convertibilitatea
fiecărei componente în cealaltă și
modelul propus de transdisciplinaritate:
1.niveluri de realitate ,
2.terțul ascuns,
3.complexitate.
Toate părțile universului sunt interconectate, interacționează și se influențează reciproc
prin intermediul și cu ajutorul câmpurilor generate de fiecare entitate. Această perspectivă
complexă asupra realității are o importanță deosebită în procesul psihologic și filosofic al
cunoașterii, mai ales când este vorba despre înțelegerea istoriei dezvoltării spiritului uman.393
După d-na Tatomir, un rezumat al simpatiei cosmice, așa cum se găsește în textele hermetice
filozofice, ar fi:
Zeul este unul și creator al tuturor lucrurilor,
lucrurile continuă să depindă de Zeu, în calitatea lor de elemente într-o ierarhie
de ființe;
pe locul al 2-lea după Zeu vine lumea inteligibilă,
apoi lumea sensibilă.
Puterile benefice creatoare ale Zeului se scurg prin lumea inteligibilă și sensibilă. În jurul
demiurgului se învârt cele opt sfere ale stelelor fixe, planetele și pământul. Demonii depind
de aceste sfere, Omul depinde de demoni, Omul este microcosmosul creației. Totul este o
parte din Zeu, Zeul este în toate și are activitate creatoare, care continuă fără încetare.
Toate lucrurile sunt unul, pleroma ființelor este indestructibilă.394
Dar ce este hermetismul? În dicționarul Wikipedia găsim următoarea definiție:
Hermetismul395 este un ansamblu de doctrine expus în cele 17 tratate din Corpus Hermeticum .
Acestea au apărut în secolele II-III la Alexandria, în Egiptul Antic. În hermetism, alchimia,
filozofia, astrologia, teologia și magia formează o doctrină a mântuirii, o revelație care se
oferă celui ce caută unirea cu Dumnezeu.396 Denumirea de hermetism397 vine de la numele lui
Hermes Trismegistul /Hermes Trismegistos , unul din Marii Înțelepți Inițiați din trecut. Există
șapte legi universale pe care se bazează hermetismul, numite și Principiile Adevărului:398
1.legea mentalismului
2.legea corespondenței
3.legea vibrației
4.legea polarității
5.legea ritmului
6.legea cauzei și efectului
7.legea genului.
După cum se poate lesne observa, aceste legi de mai sus sunt identice cu principiile enunțate
la început. În lucrarea sa intitulată Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului Adept ,399 d-l
Franz Bardon încearcă o redefinire sau mai degrabă o restaurare a noțiunii de mag – magie.
Foarte mulți înțeleg magia ca pe o artă neagră, o vrăjitorie, o conlucrare cu puterile diavolului
și în consecință majoritate sunt înspăimântați de acest cuvânt. D-l Bardon definește magia ca
393Vezi http://www.it4s.ro/SUMPATHEIA,%20Gandire%20hermetica%20si%20transdisciplinaritate.pdf ,
accesat la data 28.07.2017.394Vezi http://www.it4s.ro/SUMPATHEIA,%20Gandire%20hermetica%20si%20transdisciplinaritate.pdf ,
accesat la data 31.07.2017.395Din franceză, de la numele propriu Hermes.396Hermetismul i-a influențat, în diferite moduri, atât pe Părinții Bisericii, cât și pe filozofii Renașterii.397Ca și aceea de hermeneutică.398Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermetism , accesat la data 31.07.2017.399Vezi http://www.abardoncompanion.de/IIH-Romanian.pdf , accesat la data 31.07.2017.
94

pe o știință sacră, suma tuturor cunoașterilor, care te învață să folosești anumite legi; el pune
semnul egal între magie și mistică, definind următoarele principii:
1.Akasa – principiul eterului
2.Tejas – principiul focului
3.Waju – principiul aerului
4.Apas – principiul apei
5.Prithivi – principiul pământului.400
Akasa, sau principiul eteric, este cel mai înalt principiu, el este cauza ultimă. Se mai numește
sfera cauzală, este dincolo de spațiu, dincolo de timp, este necreat, incomprehensibil,
indefinibil, numit Dumnezeu în cele mai multe religii. El este sursa puterii, totul a fost creat
prin el, ține în echilibru tot. Este originea tuturor intențiilor, a gândurilor, este chintensența
alchimistului, este totul în tot. Așa descrie d-l Barton principiul eteric sau akasa.401
Poziția magului față de religie este descrisă de d-l Barton în Teoria, Partea I, , cap. 16,
urmat apoi de cap. 17 unde se explică conceptul de Dumnezeu. Magul își declară aderența la o
religie universală, va lua din religiile oficiale doar ce este bun, va ignora ce este negativ, va
respecta dreptul oricărui om de a venera pe Dumnezeu, consideră că fiecare religie are o
viziune corectă despre Dumnezeu, poate fi credincios religiei sale, dar va încerca să pătrundă
în taina lucrării lui Dumnezeu. De fapt, el are propria concepție asupra universului și aceasta
este în fapt religia sa. Magul nu trebuie să încerce să convingă sau să abată persoanele de la
convingerile lor, nu le va condamna, dar poate avea milă sau înțelegere pentru fanatismul sau
ateismul unor oameni, îi va lăsa pe fiecare să creadă așa cum vrea și își dorește. Dacă însă
cineva caută să cunoască mai mult, atunci magul trebuie să ofere lumina și informațiile
necesare, va comunica comorile spirituale pe care le deține.402 Cam acesta este codul etic al
magului descris de d-l Barton.
În ce privește conceptul de Dumnezeu și originea sa, d-l Barton afirmă că magii au
convingerea că noțiunea de Dumnezeu provine din neînțelegerea oamenilor de-a lungul
timpului a diferitelor fenomene, puteri, etc., pe care apoi le-a zeificat, rezultând fie un
Dumnezeu personal, fie unul impersonal, aflat în imaginația omului pentru suport moral,
pentru a nu intra în incertitudine. Credința magului este că el a fost creat după imaginea lui
Dumnezeu, că este o parte din El, scopul final fiind unirea cu El /îndumnezeirea, prin
dezvoltarea ideilor divine, unirea cu universalul, când fiecare este liber să își păstreze sau să
își abandoneze individualitatea. Dizolvarea este o moarte mistică. Din punct de vedere magic,
Dumnezeu este în legătură cu cele patru elemente, El este numit prin Tetragammaton, este
atotputernic și omnipotent, atribute date de principiul focului, este atotcunoscător, calitate dată
de principiul aerului, care dă de asemenea puritatea și claritatea. Iubirea atotcuprinzătoare și
viața veșnică sunt atribuite apei, iar nemurirea, omniprezența și invulnerabilitatea aparțin
elementului pământ. Divinitatea Supremă este dată de aceste patru aspecte.403 Magul crede că
moartea fizică este doar o tranziție spre planul astral, iar de acolo spre alte niveluri spirituale;
în consecință, el nu crede în iad sau în rai. Preoții diferitelor religii susțin aceste povești doar
ca să-și țină credincioșii în frâu, cuminți. Poveștile lor au scopul de a crea frica de iad sau
purgatoriu și să promită raiul oamenilor buni. Dacă sunt înclinați spre religie, indivizii pot fi
influențați pozitiv de frica iadului, vor încerca să fie buni. Magul nu vede alt scop în legile
400Vezi Bardon, Franz, Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului adept Un curs de intruire în teoria și
practica Magiei, Tmișoara, 2002, p. 8.401Vezi Bardon, Franz, Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului adept Un curs de intruire în teoria și
practica Magiei, Tmișoara, 2002, p. 11.402Vezi Bardon, Franz, Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului adept Un curs de intruire în teoria și
practica Magiei, Tmișoara, 2002, p. 24,25 sau vezi http://www.abardoncompanion.de/IIH-Romanian.pdf ,
accesat la data 31.07.2017.403Vezi Bardon, Franz, Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului adept Un curs de intruire în teoria și
practica Magiei, Tmișoara, 2002, p. 25,26 sau vezi http://www.abardoncompanion.de/IIH-Romanian.pdf ,
accesat la data 31.07.2017.
95

morale decât înnobilarea sufletului și a minții, pentru că printr-un suflet nobil puterile
universale pot lucra, în special dacă mintea, sufletul și corpul au fost antrenate.404
D-l Roelof van den Broek405 face o paralelă între gnosticism și ermetism, subliniind
elementele comune:
interes puternic pentru gnoză/cunoaștere a lumii divine
interes pentru finalul sufletului
cunoașterea se obține prin revelație divină
gnoza este mântuitoare
gnoza este de natură religioasă
cei care au gnoza știu calea către Dumnezeu
scopul final este unirea cu Dumnezeu, trăirea în Dumnezeu.
influență filozofică
Despre tratatele atribuite lui Hermes Trismergistos vorbește și d-l Willis Barnstone în
cartea The Gnostic Bible,406 afirmând despre ele că sunt un fel de gnoză greco-romană, toate
scrierile având un caracter gnostic, toate având centralitatea aceea gnostică, și anume
știința sau cunoașterea sufletului, prin care se ajunge apoi la divinitate. Tratatele vorbesc
despre științele oculte: alchimia, magia, astrologia etc. Ele sunt cunoscute sub denumirea de
Literatura Hermetică datorită lui Hermes Trismergistos, acest nume fiind ales ca autor pentru
a ajuta intrarea într-un canon sfânt a scrierilor, adevăratul autor nefiind cunoscut până în
prezent, iar majoritatea scrierilor fiind pseudoepigrafice și care reflectă tradiția religioasă
greacă. Hermes, cel de trei ori mare, se presupune a fi fost încarnarea dumnezeului Thoth, un
zeu egiptean. Thoth este cel care i-a dat lui Isis cunoștințele necesare pentru a-l învia pe fiul ei
Osiris, model care a fost preluat apoi, consideră d-l Willis Barnstone, în mitul învierii lui Iisus
Hristos. Unele texte le găsim în Codex-ul VI din biblioteca Nag Hamadi, dar toate sunt de
origine păgână, eventual derivând din platonismul egiptean sau teologia alexandrină. Scrierile
atribuite lui Hermes Trismegistos, împreună cu cele ale lui Plotin și ale lui Dionisie, constituie
surse prime atât pentru ocultism, cât și pentru mistica religioasă ortodoxă.407 Capodopera
literaturii ermetice este fără îndoială lucrarea Poimandres, nume care semnifică păstor de
oameni408 sau cunoașterea lui Ra, zeul Soare .409
Informații despre Hermes Trismegistos și literatura hermetică găsim și la d-l Stephan
A. Hoeller410. D-l Hoeller susține că atributul hermetic a fost revendicat de foarte multe
personalități de-a lungul timpului, enumerând pe magicieni, discipolii lui Meister Eckhart,
Raymond Lull, Paracelsus, Jacob Boehme până la Valentin Tomberg. Tot el aduce în atenție o
legendă consemnată de Vergicius,411 un scriitor din Renaștere, care ne spune că Hermes a fost
un om care și-a părăsit țara natală și a călătorit în jurul lumii, încercând să îi învețe pe oameni
să se închine la un singur Dumnezeu, Făcătorul și Cauza tuturor; el a trăit o viață plină de
404Vezi Bardon, Franz, Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului adept Un curs de intruire în teoria și
practica Magiei, Tmișoara, 2002, p. 25,26 sau vezi http://www.abardoncompanion.de/IIH-Romanian.pdf ,
accesat la data 31.07.2017.405Vezi https://books.google.ro/books?id=0zfCrnqj_FUC&pg=PA1&lpg=PA1&dq=hermetism&source=bl&ots=
GCXP7kHtB6&sig=OiXrRnlMExqFAxGbyLiD9H7_TgI&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjv19LcxLPV AhUNa1A
KHdUQD_I4FBDoAQhSMAs#v=onepage&q=hermetism&f=false , accesat la data 01.08.2017 sau vezi Broek,
Roelof van den, Hanegraaff, Wouter J., Gnosis and Hermeticism from antiquity to modern times , State
University of New York Press, 1998, p. 1.406 Vezi Barnstone, Willis, Meyer, Marvin, edited by, The Gnostic Bible, Ed. Shambhala Publications, Inc.,
2009, p. 517-521.407 Vezi Barnstone, Willis, Meyer, Marvin, edited by, The Gnostic Bible, Ed. Shambhala Publications, Inc.,
2009, p. 517-521.408 În greacă.409 În coptă.410Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 07.08.2017.411Vezi Scott, Walter, ed., Hermetica: The Ancient Greek and Latin Writings Which Contain Religious and
Philosophical Teachings Ascribed to Hermes Trismegistus , Boston: Shambhala, 1985 [1924], vol. 1, p. 33.
96

înțelepciune, cuvioasă, s-a ocupat cu contemplația intelectuală, nu a dat atenție lucrurilor
materiale; s-a întors în țara sa natală, unde a scris multe cărți de teologie și filozofie mistică.
D-l Hoeller crede că majoritatea Părințiilor creștini timpurii au susținut că Hermes a fost un
mare înțelept care a trăit înaintea lui Moise și că a fost cuvios și înțelept, a primit revelații de
la Dumnezeu, care au fost explicate ulterior de creștinism. Niciunul nu a menționat că a fost
un zeu grec. D-l Hoeller vorbește de
Hermes din Grecia,
Hermes din zona mediteraneană și de
Hermes din Egipt.
Atunci când se referă la Hermes din Grecia, Hoeller face apel la spusele lui R.F.
Willets, care spune că Hermes este cel mai simpatic, cel mai derutant, cel mai confuz, cel mai
complex și cel mai grec dintre toți zeii Olimpului, fiind zeul minții.412 Numele Hermes se pare
că provine de la grămadă de pietre. Din timpuri preistorice a existat în Creta și în alte regiuni
din Grecia un obicei ca să se ridice o piatră mare în picioare înconjurată de alte pietre mai
mici pentru a marca hotarul sau ca reper pentru călători. Există o conexiune mitologică între
aceste monumente și o zeitate cu numele Hermes, care a ucis un monstru cu mulți ochi
denumit Argus, fiind apoi adus la judecată de zei. Aceștia au votat nevinovăția lui Hermes
prin aruncarea unei pietre mici la piciorele sale, astfel că a fost înconjurat de pietre. Hermes a
devenit cunoscut ca mesagerul rapid al zeilor. El este descris de Euripide.413 Cea mai
proeminentă caracteristică a lui Hermes este versatilitatea, schimbarea. Specialitatea lui este
oratoria, elocința, alături de inventivitate – el a inventat lira. Este zeul călătoriilor, protectorul
sacrificiilor, este zeul comerțului, al norocului. Calitatea comună din toate acestea este
conștiința, mișcarea agilă a minții, care aleargă spre sau de la…, unind oamenii cu zeii,
patronând schimbul de idei și de bunuri comerciale. Conștiința are însă și parte mai
întunecată, Hermes fiind răspunzător de vicleșug, fraudă, sperjur și furt. Hermes este
considerat unul dintre cei mai vechi și mai primitivi zei ai grecilor, poate fi văzut și ca un
arhetip pentru mediatorul sau unificatorul celor opuse, ceea ce anunță deja rolul jucat în Egipt
și în Europa Renascentistă de mare magician și alchimist.
Când vorbește despre Hermes din spațiul mediteranean, d-l Hoeller remarcă spiritul
ecumenist, de admirat, dar care va fi ulterior etichetat ca sincretist de scriitorii de după, mai
noi. Aceasta însă este o acuzație simplistă, creuzetul religios mediteranean fiind mult mai
complex, el având o oarecare tendință spre unificare. Exista, de asemenea, un misticism
profund și o înțelepciune psihologică, care au fost admirate de figuri precum Mircea Eliade
sau C.G. Jung. O trăsătură importantă a perioadei greco-romane a fost revigorarea cultului lui
Hermes, alături de alte două culturi: Isis și Osiris. Spațiul acesta din timpul Imperiului Roman
a cunoscut o revigorare religioasă, religiile statale au căzut în desuetitudine, dar au crescut
religiile interconectate, filozofiile, riturile, facilitate de unitatea politică impusă de Imperiu.
Analogul lui Hermes din Grecia era zeul Thoth, vechiul zeu al înțelepciunii. Thoth a
avut rolul său în miturile Egiptului faraonilor, a jucat un rol în mitul creației, era grefierul
zeilor, avocatul sufletului la judecata morților, cel care a inventat scrierea. El a scris toate
textele vechi, inclusiv cele esoterice, ca de exemplu Cartea Dorințelor tainice, care îi învăța
pe oameni cum să devină zei. Hermes era conectat cu Luna, deci era patronul nopții. Era
învățătorul și sprijinitorul trinității Isis, Osiris, Horus. El este cel care i-a dat lui Isis
cunoștințele necesare ca să îl readucă la viață pe Osiris. Tot el a fost emisar între armatele lui
Horus și cele ale lui Seth, a negociat tratatul de pace dintre acești doi zei. Rolul acesta de
mediator între doi opuși este evident, prefigurând rolul alchimicului Mercur ca mediu de
întâlnire.
412Vezi Willetts, R.F., Hermes, entry in Richard Cavendish, ed., Man, Myth and Magic: An Illustrated
Encyclopedia of the Supernatural , New York: Marshall Cavendish Corp., 1970, p. 1289.413Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 07.08.2017: Atlas, who wears on back of bronze the
ancient / Abode of the gods in heaven, had a daughter / Whose name was Maia, born of a goddess: / She lay with
Zeus, and bore me, Hermes, / Servant of the immortals.
97

Ermeticii egipteni din sec. al II-lea și al III-lea l-au luat ca imagine reprezentativă pe
acest zeu egiptean, dar cu numele grecesc de Hermes, transformându-l într-o nouă figură
arhetipală Hermes Trismegistos, care combina calitățile celor doi zei, Hermes din Grecia și
Thoth din Egipt. În timp ce în Egipt se formau comunitățile secrete hermetice, Hermes a
suferit o nouă influență din partea tradiției iudice, evreii fiind prezenți într-un număr foarte
mare în Egipt, mulți fiind orientați către gândirea elenistică, mai ales în Alexandria, astfel că
uneori apare ca un profet misterios, după cum găsim în literatura profetică iudaică ca de
exemplu Apocalipsa lui Baruch, 4 Esdra, 2 Enoh. Pentru d-l Hoeller, Hermes Trismegistos
este în principal egiptean, apoi puțin grec și cu foarte puține caractere iudaice.414
Se pune întrebarea cine a scris de fapt cărțile lui Hermes ? Acestea au fost
redescoperite în sec. XV-lea și au jucat un rol semnificativ în cultura noastră. Toate textele
sunt anonime, autorul mitic este considerat a fi însuși Hermes, iar motivul este unul oarecum
simplu: Hermes este Înțelepciunea, astfel că orice este scris sub inspirația Înțelepciunii este de
fapt scris de Hermes, scribul uman nu contează, iar numele lui cu atât mai puțin. Acest obicei
nu e ceva ieșit din comun în literatura mistică. De exemplu, textul cabalistic cunoscut sub
numele de Zohar, despre care se crede că a fost scris în perioada medievală, are pretenția de a
avea ca autor pe Shimon bar Yohai, un rabin din sec. al II-lea A.D. Norul necunoașterii și
Teologia Germanica , două din scrierile mistice creștine clasice, au autor anonim. D-l Hoeller
crede că ermeticii și gnosticii sunt rude spirituale apropiate. Cele două școli au foarte multe în
comun, diferența majoră fiind că în timp ce gnosticii Îl considerau pe Iisus ca pe figura
salvatoare principală, ermeticii priveau în acest fel pe Hermes. Și unii și alții considerau
gnoza un lucru important, fiind înțeleasă ca pe o experiență a eliberării cunoașterii interioare,
cu toții considerau întruparea sufletului ca o limitare ce duce la inconștient, din care doar
gnoza eliberează. În mare parte, învățătura hermetică este compatibilă cu ideile fundamentale
gnostice, dar există și unele diferențe minore. Judecând după scrieri și după reputația de care
se bucurau în mijlocul contemporanilor, membrii comunităților ermetice erau persoane
inspirate, care credeau cu tărie că erau în legătură cu Sursa adevărului, întruparea Înțelepciunii
însăși. Există într-adevăr multe pasaje în scrierile ermetice unde se simte inspirația, exaltarea
spiritului, cuvinte care încearcă să descrie minunile pe care le trăiau în viziunile pe care le
aveau. Ca și gnosticii, ermeticii experimentau stări interioare puternice și extraordinare pe
care încercau să le exprime apoi în cuvinte. Majoritatea documentelor ermetice cuprind
sentimente intense generate de experiențe spirituale personale.
Până de curând, existau puține informații referitoare la metodele practicate în vederea
unui progres spiritual în ermetism. Tratatul 6 din Codexul VI, denumit de obicei Comentariu
despre al 8-lea și al 9-lea , este fără îndoială ermetic, susține d-l Hoeller.415 Pe baza acestuia, s-
a sugerat o schemă ierarhică folosită de unele școli ermetice. Un catehumen ermetic ar fi
început printr-un proces de transformare determinat de activități ca de exemplu citiri din
literatura ermetică mai puțin tehnică sau prin participarea la conferințe publice; urma apoi o
perioadă de probă cu instrucțiuni într-un cadru public, înainte de trecerea la nivelul superior.
Acesta era caracterizat de o perioadă de studiu filozofic și catehetic bazat pe lucrări ermetice,
ca de exemplu Asclepius sau Kore Kosmou. Următorul pas implica o înaintare prin cele 7
Sfere sau prin Hebdomada, c te un ucenic o dată. Acesta era un proces de natură ȃ
experimentală, însoțit de discursuri inspirate. Candidatul începea călătoria pe Pământ, urca
spre planete către o regiune a libertății dincolo de influența cosmică, planetele se considerau
având influențe restrictive pe care sufletul trebuia să le depășească. Acest traseu se aseamănă
cu ascensiunea graduală prezentă în diferite sisteme gnostice, ca și cu drumul din cabala în
arborele vieții. Ultimul nivel era ceva ce se poate numi Liturghia Tainei a lui Hermes
Trismegistus – Comentariu despre al 8-lea și al 9-lea este un bun exemplu. Acum, ermeticul
este renăscut spiritual într-o regiune transcedentală, dincolo de cele 7 planete. Statutul lui este
acum pneumatic – om spiritual – se observă similitudinea cu gnosticismul. La acest nivel, se
414Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 07.08.2017.415Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 09.08.2017.
98

presupune o experiență profundă, inițiatică, o schimbare de conștiință, ermeticul devine una
cu interiorul său cel mai profund, acea parte care este din esența divină. Experiența are loc
totalmente privat. Doar inițiatul și inițiatorul este prezent – fiul și tatăl. Liturghia ia forma
unui dialog între aceștia doi.
Ermeticii au și ai tainele lor: o formă de botez cu apă, însoțit de o ungere, menționate
în evanghelia gnostică Evanghelia după Filip . Corpul Hermetic menționează o ungere cu apă
ambroziacă, un auto-botez săvârșit într-un vas sacru numit krater, adus din cer de Hermes.
Scrierile ermetice trebuie să fi fost numeroase. Majoritatea au dispărut în timpul
distrugerii sistematice a scrierilor necreștine din sec. al IV-lea și al V-lea. Scriitori antici dau
mărturie despre existența unor scrieri ermetice: în sec I A.D., Plutarh face referire la Hermes
cel de trei ori Mare; Clement din Alexandria, în sec. al III-lea, menționează Cărțile lui
Hermes, în care tratează religia Egiptului; Tertulian, Iamblichus și Porfirie sunt în temă cu
literatura ermetică. În perioada musulmană, orașul Haran adăpostea cărți emetice și
credincioși ermetici. În Florența, Cosimo de Medici a achiziționat texte ermetice din Imperiul
Bizantin, despre care se crede că erau opera lui Hermes Trismegistos, considerat un
contemporan cu Moise, texte care au fost traduse de Marsilio Ficino împreună cu alți
entuziaști și care au atras atenția intelighenției vremii pentru o abordare mai creativă a
spiritualității. Corpus Hermeticum este cea mai vastă scriere sau colecție de scrieri ermetice,
aproximativ 17 texte grecești. Mai cunoaștem o altă colecție a lui Ion Stobeus, alte două texte
independente, Asclepius în latină, probabil din sec. al III-lea A.D. și Kore Kosmou – fiica
lumii, un dialog între Isis și Horus. Reacția ierarhiei creștine la aceste scrieri a fost
ambivalentă; ele nu au fost condamnate și chiar au fost respectate de unele autorități
ecleziastice. În 1593, s-a tipărit la Ferrara un volum important cu textele ermetice, editor fiind
Cardinal Patrizzi, care recomanda înlocuirea lui Aristotel ca bază pentru filozofia creștină din
școli și mânăstiri cu aceste texte. Giordano Bruno a fost unul din principalii propagandiști ai
ermetismului. El a fost ars pe rug ca eretic în 1600. Popularitatea scrierilor ermetice a
cunoscut alternanțe în sec. al VII-lea pentru aproximativ 150 de ani. Reforma protestantă a
adus o tendință spre rațional. Isaac Casaubon s-a folosit de text pentru a demonstra că scrierile
nu au fost scrise în timpul lui Moise, ci în era creștină. În sec. al VIII-lea învățăturile ermetice
au fost total eclipsate, fiind stigmatizate ca superstiții. Nu a existat nicio ediție academică sau
critică a Corpus Hermeticum până la apariția cărții Hermetica în 1924 a lui Walter Scott.
Opinia generală era că aceste scrieri sunt neoplatonice sau anticreștine, fără nici o valoare
pentru studiul religiilor. Abia Gustave Parthey și Louis Menard au ridicat obiecții la curentul
general de opinie, dar au mai trebuit să treacă 50 de ani pentru ca să fie auzită o părere
diferită, cum a fost a lor.416
Impactul ermetismului asupra gândirii creștine este mai presus de orice îndoială, în
opinia d-lui Hoeller.417 Dar el a avut o influență serioasă și asupra culturii occidentale, prin
intermediul misticii eterodoxe sau prin tradiția ocultă. Renașterea a fost saturată cu cărți
ermetice în domeniile: astrologie, alchimie, magie, medicina ocultă etc. Alături de gnosticism
și neoplatonism, a format bazele principalelor curente oculte din occident. Se poate demonstra
prezența elementelor ermetice în școala lui Iacob Boehme, în mișcarea Rosicruciană sau în
mișcarea Masonică. Nu a durat mult până când această tradiție a ordinelor secrete inițiatice și
adevărurile lor esoterice și-au făcut drum către marele public. Începutul a fost făcut de H.P.
Blavatsky, cu a ei Societate Teosofică din sec. al XIX-lea. Apoi menționăm pe G.R.S. Mead,
un asociat apropiat ale ei, care era educat și care a fost agentul principal în renașterea
învățăturilor gnostice și ermetice în rândul ocultiștilor la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul
sec. al XX-lea. Mead418 s-a făcut cunoscut prin traducerea lucrării Pistis Sofia, apărută în
1890-1891, publicând apoi în 1906 trei volume din Cel de trei ori Mare Hermes , unde a
416Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 09.08.2017, vezi și Parthey, Gustav, Hermetis Trismegisti
Poemander (Berlin, 1854), Menard, Louis, Étude sur l'origine des livres hermetiques et translations d'Hermès
Trismegistus (Paris, 1866).417Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 10.08.2017.
99

adunat toate scrierile ermetice disponibile la timpul respectiv plus comentariile sale. În acest
fel, impactul său în reînnoirea ermeticismului și a gnosticismului nu poate fi subestimat. Tot
aici putem aminti pe Frances A. Yates, începătorul renașterii ermeticismului modern. El a
început cu o lucrare despre Giordano Bruno și a continuat cu altele, demonstrând influența
ermetismului în Renașterea Medievală și conexiunile dintre curentele ermetice și cele
ulterioare, inclusiv rosicrucianismul. Până de curând, părea că transmiterea învățăturilor
greco-egiptene s-a apropiat de sfârșit, dar odată cu descoperirile de la Nag Hamadi s-a generat
un interes intens pentru gnosticism. Datorită afinității dintre scrierile ermetice și cele gnostice,
acest interes s-a extins și asupra domeniului ermetic. Multe scripturi gnostice publicate includ
astăzi și materiale ermetice. Atât gnosticismul, cât și ermetismul au înflorit cam în aceași
perioadă, amândouă sunt interesate de cunoașterea lui Dumnezeu și a sufletului și amândouă
proclamă că sufletul nu poate scăpa de închisoarea materială decât prin gnoză. În trecut, se
considera ermetismul ca fiind optimist, iar gnosticismul pesimist, dar astăzi lucrurile s-au
nuanțat foarte mult, scripturile de la Nag Hamadi pun nd în lumină un gnosticism mult mai ȃ
apropiat de ermetism decât se credea odinioară. Există într-adevăr unele contradicții, atât între
scrierile gnostice și cele ermetice, c t și între cele ermetice înseși. Acestea apar mai mult ȃ
pentru un outsider, dar se depășesc ușor de cel care intră în interior. O posibilă cheie de
rezolvare ar fi aceea că în scripturi cuvintele exprimă stări de conștiință experimentate de
autorii textelor, ele nu au exprimat niciodată lucruri supranaturale. Dintr-un punct de vedere
contemporan, figura lui Hermes, fie în manifestarea lui greacă, fie în cea egipteană, joacă
rolul unui arhetip al transformării prin împăcarea contrariilor, așa cum l-a privit Jung și alți
psihologi.419
418Vezi Mead, G.R.S., Thrice Greatest Hermes : Studies in Hellenistic Theosophy and Gnosis (York Beach,
Maine: Samuel Weiser, 1992 [1906]).419Vezi http://gnosis.org/hermes.htm , accesat la data 10.08.2017.
100

Molitfe contra duhurilor gnostice, posibil r ăspuns al Bisericii
la gnosticism
În rândurile ce urmează încercăm un răspuns adecvat la provocările gnosticismului.
Vrem să subliniem în același timp faptul că aceste molitfe sunt scrise împotriva unor duhuri
pe care Biserica le consideră rele și nu împotriva nici unei persoane umane. Noi înțelegem să
respectăm libertatea de opinie și libertatea religioasă dar ne rezervăm dreptul de a lupta
împotriva unor duhuri considerate necurate.
Domnului să ne rugăm .420
Dumnezeule cel veșnic, Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Dumnezeul dumnezeilor și
Domnul domnilor, Care ai izbăvit neamul omenesc din robia diavolului, Care pentru
îndurările Tale ai trimis pe Unul -Născut Fiul Tău în lume, ca să rupă zapisul greșealelor cel
asupra noastră și să dezlege legăturile celor legați de păcate și să propovăduiască celor robiți
iertare, izbăvește și pe robul Tău (N) de toată legătura duhurilor necurate; poruncește
necuratelor duhuri și viclenilor diavoli să se depărteze de la sufletul și de la trupul robului Tău
(N) și să nu rămână, nici să se ascundă într-însul; să fugă, pentru numele Tău cel sfânt și al
Unuia-Născut Fiului Tău și al făcătorului de viață Duhului Tău, de la zidirea mâinilor Tale; fă
ca blestemul acesta ce se face în numele Tău cel înfricoșat, să fie spre îngrozirea lui Satan,
acest povățuitor al vicleniei și a tuturor taberelor lui, ce au căzut dimpreună cu dânsul din
lumina cea de sus, și pune-l pe fugă; și-i poruncește lui și diavolilor lui să se depărteze cu
totul, ca să nu facă nicio vătămare acestor suflete botezate în numele Sf. Treimi; și acestor
credincioși care se pecetluiesc cu semnul sfintei cruci dă-le puterea Harului Sf. Duh ca să
calce peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, ca să se curețe de toată
ispitirea și legătura diavolului, să viețuiască cuvios, drept și cucernic, învrednicindu-se de
curatele Taine ale Unuia-Născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru, cu Care împreună ești
binecuvântat și preaslăvit, cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.
Domnului să ne rugăm .421
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația Mamei din Tatăl,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația lui Domedon Doxomedon
din Tatăl,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația Fiului că fiind al patrulea,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația celor trei ogdoade,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația fecioarei Barbelon,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația lui Youel,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația lui Esephech,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești despre copilul de trei ori bărbat al lui
Hristos,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți puterea Ainon,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația Providenței,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Temael Telmachael Machar
Machar,
420Vezi http://ceaslov.ro/moliftele-sfantului-vasile-cel-mare/, http://molitfelnic.ro/molitfele-sfantului-ioan-gura-
de-aur/, accesate la data 07.12.2017.421Vezi Evanghelia Egiptenilor , Evanghelii gnostice, trad., studii introductive, note și comentarii Anton Toth, Ed.
Herald, București, 2015, p. 230-257.
101

Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de marea putere Mirothoe,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești IEN IEN EA EA EA de trei ori,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți nașterea lui Harmozel, Oroiael,
Davithe Eleleth, patru luminători din Manifestarea, puterea marii lumini,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Hebdomada,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți emanația lui Gamaliel, a lui Samlo,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Plesithea, mama îngerilor,
fecioara cu patru sâni,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Haos, de Sakla, de Nebruel, de
Athoth, de Harmas ochiul focului, de Galia, de Yobel, de îngerul Adonaios, de îngerul
Sabaoth, de îngerul Cain, de îngerul Abel, de Akiressina, de Yubel, de Harmupiael, de Archir,
de Belias,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de îngerul Hormos,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Edokla,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Aerosiel, însoțitor al eonilor 400
de îngeri eterici,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de trei parousii, potopul, războiul și
judecata arhonților și a puterilor și stăpâniilor,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de dumnezeul celor 13 eoni,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care zici că Set a îmbrăcat pe Iisus, Logosul-
născut,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Yesseus Mazareus Yesseldekeus
însoțitorul, de Theopemptos, de Isavel, stăpânitori peste izvorul adevărului, de Micheus, de
Michar și Mnesinous, stăpâni peste botezul viului, de Sesengenparanges, de Samblo, de
Abrasax, de Olses și Hypneus și Herumaious, de stăpânitorii Mixanther și Michanor, de
Akramas și Stremsouchous, păzitori ai sufletelor aleșilor, de marea putere Heli Heli Machar
Seth, de Oroiael locul lui Seth,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Poimael omul nestricăcios,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de Yesseus Mazareus Yessedekeus,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care șoptești erezii și schimbi mințile oamenilor
și-i abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care spui că Universul a venit întru existență din
pricina unei greșeli, că el nu a fost nestricăcios, căci Cel Care l-a creat nu a fost nestricăcios,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care vorbești de fiul Fiului Omului,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care spui că Cel care a primit însușirea de a crea
este o creatură,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care spui că cel care creează nu poate naște,422
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Sofia, Zeița, a creat Demiurgul, un
înger creator care era un tiran și, nefiind conștient de prezența Eonilor, se credea singurul
Dumnezeu, că El l-a creat pe om, iar Sofia i-a dat omului spirit,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că unii oameni sunt predestinați să
meargă în iad,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există spirite care sunt emanații din
Sofia,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că toată materia va fi distrusă în cele
din urmă, de vreme ce este rea și incapabilă de mântuire,
422Vezi Evanghelia după Filip , Evanghelii gnostice, trad., studii introductive, note și comentarii Anton Toth, Ed.
Herald, București, 2015, p. 152-195.
102

Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că oamenii se vor căsători cu îngerii,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Hristos a coborât în Iisus la botezul
său și l-a părăsit înainte ca Iisus să meargă înaintea lui Pilat, că Sofia nu i-a dat voie lui
Hristos să sufere,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că sufletele se reîncarnează,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Sofia a trimis șarpele în grădina
Edenului, pentru a-i elibera pe Adam și Eva, că mâncând ei din pom, au primit adevărata
cunoaștere și au fost eliberați,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Sofia l-a salvat pe Noe din potopul
trimis de Demiurgul cel rău,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Demiurgul a forțat-o pe Eva să fie
cu el de mai multe ori și în consecință, Eva a dat naștere altor îngeri creatori răi,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Ogdoada, Decada și
Duodecada,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Ogdoada: Proarche și Ennoia,
Nous și Aletheia, Logoc și Zoe, Anthropos, Ecclesia și Decada cu Duodecada,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Decada: Bythus, Ageratus,
Authopyes, Acinetos, Monogenes, Misis, Henosis, Hedone, Syncrasis și Macaria,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Duodecada: Paracletus,
Patricus, Metricos, Ainos, Ecclesiasticus, Pistis, Elpis, Agape, Synesis, Macariotes, Sofia,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Hebdomada,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există arhonți: Iadabaoth sau
Ialdabaoth, Iao, Sabaoth, Adonaios, Elaios, Astaphanos și Horaios,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Barbelo hermafroditul, eon
emanat, din care emană perechi successive de eoni, de obicei perechi masculine-feminin,
denumiți syzygies,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Sofia, ultima și cea mai de
jos emanație a Divinității, care dă naștere Demiurgului ce creează materia,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Dumnezeu emană doi eoni salvatori,
Hristos și Duhul Sfânt, iar Hristos se încarnează în forma lui Iisus,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Demiurg, alias Ialdabaoth,
Samael, Saklas, ignorant, pentru că Îl ignoră pe Dumnezeul Superior și I se opune,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că materia este rezultatul unui păcat al
Sofiei,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Dumnezeul cel Necunoscut a a
emanat din Sine proprietăți sau perechi antitetice sau syzygies: Adâncul și Tăcerea au produs
Mintea și Adevărul, care au produs Rațiunea și Viața, care au produs Omul și
Biserica/Adunarea,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Eonul Înțelepciune – Sofia –
Achamoth principiul feminin suprem, mama celor 7 ceruri, Mama Luminii,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Barbelos în contra-parte cu
Tatăl Necunoscut,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Sofia, Prouneikos – Cea
desfrânată – Desfrânata, odinioară virgină, care este cauza lumii materiale păcătoase din
cauza căderii ei din puritatea originară,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există Sofia, cel mai tânar dintre cei
28 de eoni,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți greșit și schimbi mințile oamenilor și-i
abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .
103

Te ceartă Domnul Dumnezeu Cuvântul, Care S-a pogorât din cer, din sânul Tatălui și
prin întruparea cea mai presus de fire și curată din Sfânta Fecioară, în chip de negrăit S-a
arătat în lume ca să o mântuiască, pe tine, diavole, care înveți că există Yaldabaoth –
Dumnezeu creator, copil al Haosului, fiu al Sofiei, denumit înger în Evanghelia după Iuda ,
unul din cei 12 îngeri veniți în ființă din „ Cosmosul, Haosul, Lumea de jos ”, numit și Satan
în „Evanghelia după Nicodim ”.423
Te ceartă Domnul Dumnezeu Cuvântul pe tine, diavole, care înveți pe Fetahil din
Codex Nazaraeus, Demiurgul valentinian,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți pe Proarchos din sistemul barbelitae,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți pe Marele Arhonte al lui Basilide,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți despre Yaldabaoth care sălășluiește în
Marele Haos, alături de 49 de demoni, Mare Arhonte, fiu al Dumnezeului creator din Geneză,
descris în Cartea secretă a lui Ioan, creația zeiței Sofia cu formă de șarpe și față de leu, creat
din ignoranță,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că arhonții au creat șapte puteri pentru ei
înșiși și puterile au creat pentru ei înșiși șase îngeri pentru fiecare, până când au devenit 365
de îngeri. Și acestea sunt numele lor: primul este Athoth, el are o față de oaie; al doilea este
Eloaiou, are chipul unui măgar; al treilea este Astaphaios, are chipul hienei; al patrulea este
Yao, are fața unui șarpe cu șapte capete; al cincilea este Sabaoth, are chipul unui dragon; al
șaselea este Adonin, are chipul unei maimuțe; al șaptelea este Sabbede, are chipul unei foci
strălucitoare,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că noi, oamenii care trăim astăzi, suntem
descendenții îngerilor căzuți, creați și conduși de Arhontele Șef și de Dumnezeul lumii
materiale, Yaldabaoth,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Regele arhonților demonici (viermi și
/ sau paraziți) (care controlează sistemul nervos central al oamenilor și astfel și dorințele lor),
care locuiesc la oameni, au fost creațiile lui Yaldabaoth,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți venerarea șarpelui, deoarece Dumnezeu
l-a făcut cauza Gnozei pentru omenire,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Lucifer a devenit scânteia divină din
oameni,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că omul a fost creat de cei șase îngeri și
de Ialdbaot, care i-a dat esența divină,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Sophia Prunikos, prin contactul cu
apele, a dat naștere lui Yaldabaoth, Demiurgul cerurilor și a pământului creat și conducătorul
cerului al șaptelea, iar din el au venit cei șase îngeri care conduc cele șase ceruri,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Yaldabaoth, copilul Mamei, Sofia,
generează un fiu al lui însuși, fără ajutorul oricărei mame, iar fiul său un fiu la rîndul său, iar
altul și așa mai departe, până când sunt șase fii generați unul de altul; apoi aceștia au început
imediat să se lupte cu tatăl lor pentru măiestrie; și în disperare și furie se uită la “purgațiile
materiei” de mai jos; și prin ei au născut un alt fiu, Ofiomorfos, șarpele format, spiritul a tot
ce este cel mai tare în materie,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Ildabaoth a devenit gelos și a generat-
o pe Eva (Lilith) să-l priveze pe Adam de puterile sale de Lumină, iar cei șase „ stelari”, plini
de frumusețea ei, au născut fii prin ea,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Sophia a trimis șarpele (inteligența)
pentru a face pe Adam și Eva să încalce preceptele lui Ildabaoth, care, în furie, i-a aruncat din
Paradis în lume, împreună cu șarpele,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Sophia i-a lipsit de puterea lor de
lumină, pentru ca să nu poată veni “blestem” peste ei; și șarpele a redus puterea lumii sub
423Vezi https://gnosticwarrior.com/yaldabaoth.html , accesat la data 05.12.2017.
104

influența sa și a generat șase fii, care se opuneau continuu rasei umane prin care tatăl lor
(șarpele) a fost aruncat,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Yaldabaoth este „ băiatul de aur al
gazdelor” care este, de asemenea, în Scriptură identificat cu Samael, care este „ copilul soare
al lui Dumnezeu”, creatorul oamenilor și binefăcătorul cunoașterii care, prin corpul său de
vierme luminos, făcut din fosfor, a dat omenirii lumină de la Tatăl său Jupiter sub forma
mamei sale Sofia; prin aceasta, el a devenit principalul arhonte, înger, diavol, creator, rege și
distrugător al lumii într-unul singur,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că Maica Sophia i-a luat înțelepciunea
lui Yaldabaoth, i-a luat statutul și puterea luminii, iar apoi fiii lui Dumnezeu s-au aruncat sub
forma unui vierme dintr-un nor, în întunericul ADN-ului celor 666 substanțe din carbon ale
umanității,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți că de-a lungul timpului, toate rasele și
puterile mondiale au fost ținute de acest Arhonte conducător sau Drakon sub influența sa, iar
în cele din urmă, Sophia le-a dat înapoi iluminarea și acești demoni s-au trezit la cunoașterea
trecutului lor cum că erau îngeri căzuți și le-a arătat cum să devină din nou îngerii
Dumnezeului Adevărat.424
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți greșit și schimbi mințile oamenilor și-i
abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .425
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că prima emanație a Absolutului și
izvorul tuturor manifestărilor ulterioare este un principiu feminin, numit în mod diferit ca
Gândire, Providență, Pre-gîndire sau Preștiință (în toate elementele grecești, genul feminin) și
„Barbelo”,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că, de fapt, există două Mame divine.
Cel mai înalt eon, Barbelo, este gândirea creativă a Părintelui inefabil, care poate să coboare
și în scopul salvării celor de mai jos. Cel inferior, Sophia, este creatorul accidental al
demiurgului ignorant care a făcut cosmosul, dar, de asemenea, lucrează pentru eliberarea
spiritului divin capturat de demiurg în formă umană,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că nu există una, ci trei puteri emanate
de „Spiritul Mare Invizibil, Părintele fără nume, Lumina veșnică a eonilor ”. Acestea sunt
Tatăl, Mama (identificată cu Barbelo) și Fiul, fiecare dintre acestea fiind un octet,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Barbelo cheamă Spiritul invizibil să
actualizeze patru dintre atributele sale ca niște ipostaze separate: Cunoașterea prealabilă,
Indestructibilitatea, Viața veșnică și Adevărul. Fiecare dintre acestea a venit pe rând. Totuși,
acestea nu sunt ceva separat de el, ci mai degrabă o parte dintr-un singur întreg, „ cinci-eoni”,
în care el este nucleul,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că de la Absolut vine Unul, de la Unul
Patru, făcând o mandală completă de Cinci (centrul și cele patru puncte cardinale),
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că din Ennoia / Barbelo / Cinci-Aeon /
Zece-Aeon emană o Divinitate suplimentară, denumită Autogenes, adică „ Autogenerată” sau
„Autonăscută”. Este descris ca fiind „ singurul-născut al Tatălui-Mamă ” și „al Tatălui,
Lumina pură”,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că în loc de un singur principiu divin
intermediar între transcendent și creație, există trei: Kalyptos, Protophanes Autogenes, cum
scrie în tratatele Allogenes, Cele Trei Stele ale lui Seth și Zostrianos, sau cum este în triada
424Idem.425 Vezi http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/first_emanation.html , accesat la data 11.12.2017.
105

noetică neoplatonică a ființei, a vieții și a minții, care sunt principii intermediare între
Tărâmul Absolut sau Cel Unic și Psihic.
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că primul dintre eoni după Barbelo [=
Ennoia] este numit Kalyptos, „ unul Ascuns”. Acest eon este transcendent, „ nenăscut”, „născut
pe sine” și „Unul ascuns în inimă ”426. El este tatăl celorlalți eoni, „ totuși el este necunoscut,
căci el este o putere și un tată de la sine, de aceea este orfan ”427, adică atât de aproape de
origine, încât pare ca Originea să fie fără Început, fără o Sursă mai înaltă,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în Gnosticismul Sethian Coptic, că
Kalyptos, cel Ascuns, este sursa lui Protophanes, primul care apare. Protophanes este
cunoașterea, „un dumnezeu tată, o preștiință ”428, identificată cu principiul Neoplatonic al
Minții Divine (Nous),
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Protophanes, la rândul său,
generează Autogenes, Antroposul, „ născutul de sine”, „copilul” (care înveți în secvența
gnostică Sethiană Tatăl-Mama-Copil, Kalyptos fiind Tatăl, Protophanes Mama și Autogenes
Copilul) de viață, fiecare nivel în jos devenind mai accesibil, mai religios sau soteriologic
(conferind mântuire),
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în textele gnostice creștine din Sethian,
cum ar fi Apocrifonul lui Ioan, că Autogenes este „ Hristos cel Mare”, Mântuitorul,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care șoptești erezii și schimbi mințile oamenilor
și-i abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .429
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că toți eonii, inclusiv Autogenes, sunt
androgini sau spui că el are omologul său de gen feminin430, iar această contrapartidă se
numește Mirothoe, descrisă ca „ marea lumină, puterea vie, mama celor sfinți, a
incoruptibililor, marea putere, Mirothoe ”,431
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți într-un alt tratat despre Meirothea (sau
Mirotheos) că este identificat ca fiind emanarea originalului Barbelo sau Protennoia, prima
gândire a Dumnezeirii, care este „Imaginea Duhului Invizibil ” sau „Lumina pe care ea a
numit-o ca Fecioară, ea care este numită Meirothea, pântecul intangibil …”,432
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că din Autogenes și Mirothoe emană
alți patru eoni sau lumini; aceștia sunt numiți patru mari Îngeri. Împreună cu fiecare dintre
aceștia există trei eoni secundari, ceea ce face în total doisprezece secundari ,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că la nivelul primei Lumini sau a
Îngerului, numit „Armozel”, stă Adamul Celestial, „Pigeraadamas”, la care se face referire în
alte texte ca Geradamas, „Adamul Vechi” sau Arhetipul Omului433, împreună cu Autogenes în
sine, această pre-creare cerească a lui Adam fiind Lumina sau Ochiul lui Autogenes,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că la nivelul celei de-a doua lumini sau
înger, Oroiel, este Sethul Ceresc, fiul lui Geradamas, care înveți în Evanghelia egiptenilor că
Seth este „tatăl și mântuitorul rasei incoruptibile ” (adică sufletele divine, care posedă Gnoza)
care „vine din cer, pune pe Isus ca o haină și îndeplinește lucrare de mântuire în numele
copiilor săi“, adică, cu alte cuvinte, Seth este Hristos ,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că la nivelul celei de-a treia lumini sau
426 Biblioteca Nag Hammadi, Cele Trei Stele ale lui Seth , pp.365 și Zostrianos, p. 372, 374.427 Zostrianos, p.374.428 Biblioteca Nag Hammadi, Zostrianos, p. 373 și urm.429 Vezi http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/archetypal_man.html, accesat la data 12.12.2017.430 În Gnosticism, perechea masculo-feminină de Aeoni este numită "Syzygy".431 Biblioteca Nag Hammadi: Evanghelia egiptenilor , p.198.432 Trimorphic Protennoia , p.463.433 "Omul" referindu-se la om, spre deosebire de Anthropos, Dumnezeirea.
106

a îngerului, Daveithai, este „ sămânța lui Seth”; adică sufletele gnostice eliberate, care au
depășit existența fenomenală, iar la nivelul celei de-a patra lumini sau înger, Eleleth, sunt
acele suflete „care nu cunosc pleroma ”; sau cu alte cuvinte, cărora le lipsește Gnoza,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți ordinea inferioară a sufletelor, care se
află în cel de-al IV-lea înger sau plan, că acestea nu sunt deloc spirituale (gnosice), ci
„psihice”, care distingi, în general, între trei ordine ale omenirii: Hylicii – „ Materialiști”, care
nu au nicio existență eshatologică; psihicii, cărora le lipsește Gnoza și care urmează religia
exoterică și, în cele din urmă, ar obține o poziție intermediară între Cosmos și Pleroma; și în
final Pnuematicii sau Spiritualii, gnosticii înșiși, care într-o zi s-ar întoarce la Pleroma
supranaturală,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că ultimul (al treilea) eon al acestui
nivel inferior îngeresc este Sophia sau „ Înțelepciunea”, care este creatorul final al lumii,
Cosmosul însuși apăr nd ca urmare a unui fel de criză sau de cădere în cel mai mic eon, ȃ
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în sistemul Valentinian că Sophia este
un eon puternic, chiar dacă cel mai mic dintre membrii Pleromei sau care înveți în
Apocrifonul lui Ioan că are o funcție mult mai mică, fiind poziționată alături de sufletele
„psihice”, și care înveți că sufletele nici măcar nu posedă esență spirituală,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți greșit și schimbi mințile oamenilor și-i
abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .434
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că nu a fost Creația inițial planificată și
desfășurată în mod ordonat de Dumnezeu, ci mai degrabă este rezultatul unui fel de cădere
sau criză supranaturală din interiorul Divinului însuși: Sophia („ Înțelepciunea”), cea mai
tânără și cea mai nerușinată dintre divinitățile emanate (sau „ Aeons”), încearcă să imite pe
Tatăl, singurul care are adevărata putere a Creației și, ca rezultat, nu produce o creație
autentică, ci un „avorton”, care, după o lungă serie de transformări, a devenit Cosmosul și
puterile inferioare care îl guvernează,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că este Cosmosul un rezultat al unei
erori primordiale sau al unui accident, singura existență adevărată fiind pleroma sau ordinea
transcendentă a divinităților, care înveți că nu este Cosmosul rezultatul-creația unui
Dumnezeu suprem, ci mai degrabă creația celui mai mic și cel mai mic dintre divinitățile
emanate și chiar și atunci o creație accidentală,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în sistemul valentinian, ca și în
Apocrifonul Sethian al lui Ioan, că Sophia, cea mai tânără dintre eoni, este responsabilă pentru
„cădere”, că acest lucru se datorează faptului că Sophia („ Înțelepciunea”) încearcă să-L
cunoască pe Tatăl, deși acest lucru este imposibil pentru eonii care au ieșit după prima pereche
creată Minte-Adevăr,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în sistemul Valentinian despre o Sophia
superioară sau originală, care rămâne în Pleroma, și o Sophia inferioară, care se află în afara
ei,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că pasiunea Sophiei devine o criză care
afectează echilibrul întregii Plerome și care apoi generează un „ avorton”, o „entitate fără
formă”, care este aruncată în vid în afara Pleromei; ca urmare a acestei erori, echilibrul
Pleromei este perturbat, Tatăl emană o nouă pereche de eon, Christos – Duhul Sfânt, care
restabilește echilibrul Pleromei și se ocupă de „ entitatea fără formă ” care a rezultat din
pasiunea lui Sophia,
434 Vezi http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/fall.html , accesat la data 12.12.2017.
107

Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că este creat un nou eon fără pereche,
Iisus, ca urmare a noii armonii stabilite de „ Hristos și Duhul Sfânt ”, care este „rodul perfect
al Pleromei” și exprimă în ființa lui atributele tuturor celorlalte eoni,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Hristos-Aeon modelează „ entitatea
fără formă” într-un nou eon, numit Achamoth, care devine Sophia inferioară, care realizează
că este în afara Pleromei și nu poate să se întoarcă și trăiește emoții precum durerea, frica etc.,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Iisus apoi coboară din Pleroma și o
desparte de aceste emoții, care apoi devin materia sau materia primară a Cosmosului, adică
Psyche (Suflet / Minte) și Hyle (Materie / Întuneric), lumea materială fiind astfel derivată în
cele din urmă dintr-o proiecție a suferințelor lui Achamoth,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Achamoth, Sophia inferioară,
transformă apoi psihicul într-un zeu,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Demiurgul nu creează din nimic, ci
mai degrabă organizează haosul original sau materia în forme,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Demiurgul creează apoi cele șapte
ceruri, fiecare dintre ele fiind și un înger și în cele din urmă lumea fizică, El ocupând „ locul
mijlociu”, sub Sophia inferioară și deasupra lumii materiale, Mama (Sophia inferioară)
aflându-se în mijloc, deasupra Demiurgului, dar sub Pleroma,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că arhonții pot aresta scânteile divine,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care șoptești erezii și schimbi mințile oamenilor
și-i abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .435
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că, odată ce au fost create cerurile și
toate ființele au emanat, se trece apoi la lupta dintre Sophia (și celelalți eoni) și Yaltabaoth
pentru Lumina spirituală pe care a furat-o,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că zeul malefic al acestei lumi a
continuat să genereze entități suplimentare și a creat omul, puterile spirituale lucrează pentru
a elibera Lumina din prinderea puterilor inferioare, creatorii și conducătorii acestei lumi
inferioare,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că lumea este în întregime dată puterii
negative,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Demiurgul sau Yaltabaoth – fie din
ignoranță, fie din răutate activă – neagă puterile spirituale transcendente ale Pleromei și
pretinde a fi singurul Dumnezeu Suprem, iar vocea Sophiei vine din cer și îl mustră: „ Omul
există și Fiul omului ”436, împreună cu o viziune a acestei ființe celeste,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că „ Omul” nu este Adamul Celest, dar
Dumnezeirea cea mai înaltă, Anthroposul, „ Fiul omului” este Adamul Celest, iar Fiul său,
Seth ceresc, ar fi „Fiul Fiului Omului ”,437
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Yaltabaoth hotărăște că cel mai bun
lucru ar fi să-și facă o imagine pentru el însuși, el creează îngerii să domnească asupra lumii și
să ajute la crearea omului. Omul vine la viață când Yaltabaoth este înșelat să-și respire puterea
de lumină în el;
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că astfel începe o lungă luptă între
puterile Luminii (Sophia și celelalți eoni) și a întunericului (Yaltabaoth și slujitorii săi) pentru
posesia particulelor divine ale luminii în om, că Puterile negative îngrădesc omul într-un corp
435 Vezi http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/battle.html accesat la data 13.12.2017.436 Vezi Apocrifonul lui Ioan.437 Vezi Birger A. Pearson, "Figura lui Seth din literatura gnostică ", p.485 (în B. Layton, ed., Redescoperirea
gnosticismului, vol. 2 Leiden: EJ Brill, 1981, 472-504).
108

material și, de asemenea, creează femeie și dorința sexuală de a răspândi și difuza particulele
de lumină prin procreare, făcând astfel mântuirea lor mai dificilă,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că în cele din urmă, din regiunile
spirituale superioare, va veni un Mântuitor Seth, care este trimis în jos pentru a salva
omenirea, reamintindu-i originea ei cerească,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că doar cei care posedă Gnoza
mântuitoare și au trăit vieți pure și ascetice se pot întoarce în Tărâmul Luminii, iar ceilalți
trebuie să se reîncarneze până când vor putea dobândi Gnoza,
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți greșit și schimbi mințile oamenilor și-i
abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .438
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Mântuitorul, pur și simplu, a emanat
din multe Principii Divine,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Hristos și Iisus sunt de fapt două
ființe separate,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în sistemul valentinian că Christos nu
părăsește niciodată Pleroma, decât să modeleze entitatea formală în „ Sophia inferioară“, în
timp ce suferința și patima Iisusului om – în care Eul lui Iisus a coborât la botezul său și a
plecat înainte de răstignire – a fost doar o stratagemă pentru a păcăli Moartea, Iisus uman a
fost mesagerul pentru Gnoza care face posibilă „ informarea” sufletelor încarnate, el nu are
nimic de-a face cu păcatul originar,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți în sistemul sethian că Seth este
Mântuitorul, că Sethul uman, care spre deosebire de frații săi Cain și Abel posedă „ spiritul”
sau „sămânța” de sus”439, a fost progenitorul rasei gnostice,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Seth însuși ia apoi forma unei ființe
divine, cerești, pre-creatoare, Sethul uman este astfel o Întrupare, un Avatar al „ marelui Seth”,
fiul ceresc al omului neînsuflețit, Adamas,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că440 marele Seth trece prin trei
„parusii” (inundații, incendii și judecăți ai acestei lumi săvârșite de către zeii inferiori) pentru
a-și salva rasa „ printr-un trup Logos-născut ” pe care el l-a pregătit pentru el însuși,
„îmbrăcându-l” pe Iisus în acest scop,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Seth este marele preot eschatologic
și războinicul mesianic Melchisedec care preia rolul lui Iisus Hristos,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că Seth este un răscumpărător ceresc,
care se poate manifesta într-o varietate de încarnări pământești, cum ar fi Zostrianos,
Zoroaster, Melchizedek, Iisus Hristos etc.441
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că scopul și misiunea lui Seth nu sunt
numai salvarea scânteilor gnostice prinse în materie, ci și dizolvarea spirituală a Cosmosului
căzut, că Seth este „ tatăl rasei imobile, incoruptibile ”, prin care „eonul mort”, adică materia
sau întunericul se poate ridica pe sine însuși, așa că se poate dizolva,
Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți consumarea Cosmosului sub forma
dizolvării sale în non-ființă,442
438 Vezi http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/savior.html , accesat la data 13.12.2017.439 Birger A. Pearson, "Figura lui Seth în literatura gnostică ", p. 478-483., Redescoperirea gnosticismului , vol. 2.
Leiden: EJ Brill, 1981, 472-504.440 Vezi Evanghelia egiptenilor .441 Birger A. Pearson, Figura lui Seth în literatura gnostică , (în B. Layton, ed., Redescoperirea gnosticismului ,
vol. 2 Leiden: EJ Brill, 1981, 472-504), p.498.442 Vezi http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/consummation.html , accesat la data 13.12.2017.
109

Să te certe Domnul pe tine, diavole, care înveți că există revenire la starea de pre-
creare,443
Te ceartă Domnul pe tine, diavole, care înveți greșit și schimbi mințile oamenilor și-i
abați de la dreapta credință.
Domnului să ne rugăm .444
Să vă certe pe voi, diavolilor, Domnul, Tatăl și Fiul și Sf. Duh, Unul Dumnezeu, Cel în
Treime lăudat. Înfricoșați-vă, cutremurați-vă, temeți-vă, depărtați-vă, pieriți, fugiți, voi toți
care învățați aceste erezii și vătămați și schimbați mintea omenească; degrab’ plecați de la
făptura Ziditorului Hristos, Dumnezeul nostru, și vă depărtați de la robul lui Dumnezeu (N),
din minte, din suflet, din inimă, din rărunchi, din simțiri și din toate mădularele lui, ca să fie el
sănătos și cu totul întreg și slobod, cunoscând pe Stăpânul său și Ziditorul tuturor, Dumnezeu,
Care adună pe cei rătăciți și le dă lor pecetea mântuirii prin nașterea și înnoirea
dumnezeiescului Botez.
Domnului să ne rugăm .445
Te rugăm pe Tine, Dumnezeule al Părinților și Doamne al milei, Cela ce ești mai
înainte de veci și mai presus de fire, primește pe acesta ce a venit la Tine pentru numele Tău
Cel sfânt, și al iubitului Tău Fiu, Iisus, Hristos, și al Sfântului și Prea Puternicului și de viață
Făcătorului Tău Duh.
Așa, Dumnezeule, depărtează dela robul Tău (N) toată lucrarea diavolilor care inspiră
și învață gnosticismul și tot cugetul viclean și eretic-gnostic. Așa, Doamne Dumnezeul nostru,
insuflă într-însul Duhul Tău cel pașnic, ca păzit fiind de el, să facă roade de credință dreaptă,
de fapte bune, de înțelepciune, de curăție, de înfrânare, de dragoste, de bunătate, de nădejde,
de blândețe, de îndelungă răbdare, de îngăduință, de smerenie, de pricepere.
Că acesta se mărturisește a fi robul Tău, întru numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru,
crezând în Treimea cea de o ființă și mărturisind-o împreună cu Serafimii, Heruvimii,
Tronurile, Domniile, Puteriile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhanghelii, Îngerii, toată oastea
cerească. Păzește împreună cu dânsul și inimile noastre, că puternic ești, Doamne, și Ție
mărire (slavă) înălțăm, împreună și unuia-născut Fiului Tău și Prea Sfântului și Bunului și de
viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
443 Idem.444Vezi http://ceaslov.ro/moliftele-sfantului-vasile-cel-mare/, http://molitfelnic.ro/molitfele-sfantului-ioan-gura-
de-aur/, accesate la data 07.12.2017.445Vezi http://ceaslov.ro/moliftele-sfantului-vasile-cel-mare/, http://molitfelnic.ro/molitfele-sfantului-ioan-gura-
de-aur/, accesate la data 07.12.2017.
110

Concluzie
La începutul erei noastre, creștinismul a dus o luptă de supraviețuire, chiar și cu prețul
ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denunțate ca „ erezii” de către
credincioșii ortodocși. Se știe demult că mulți dintre primii discipoli ai lui Iisus erau
condamnați de către alți creștini ca fiind eretici, însă tot ce se știa despre ei provenea din
atacurile cuprinse în scrierile oponenților lor. Datorită acestor evanghelii ascunse, am putut
afla și cealaltă versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de important ă; îndemnul lăsat
de Iisus: „Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi ” lasă o poartă deschisă
tuturor celor care vor să cerceteze îndeaproape creștinismul și viața lui Iisus.
Astăzi este greu să judecăm atitudinea aleasă de Părinții Bisericii de acum aproape
2000 de ani. Contextul era cu totul altul, Biserica era la început, oamenii din Biserică erau
alții. Astăzi, discutăm într-un context european, unde spațiul comunitar spiritual este un
spațiu liber, guvernat de anumite principii446 și unde o atitudine irenică este mult mai potrivită.
De altfel, noi considerăm că Biserica nu are nevoie să facă război cu nimeni, atitudinea
defetistă aducând deservicii Bisericii; este de ajuns ca aceasta să își afirme credința, așa cum a
moștenit-o de la înaintași. Credincioșii de toate confesiunile trebuie să înțeleagă că trăim într-
o simfonie sau o comuniune de spiritualități, în care respectul reciproc este foarte important și
necesar totodată. Contactul cu celelalte spiritualități poate aduce Bisericii un plus de claritate
și o îmbunătățire, pe toate planurile. Izolaționismul s-a dovedit a nu fi o soluție benefică, iar
noi, care am trăit perioada regimului comunist, un regim izolaționist, știm foarte bine
neajunsurile care au marcat viața bisericească din acea perioadă. În afara dialogului există o
singură soluție: războiul – iar acesta nu este de dorit de nimeni.
446Vezi http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF , accesat la
data 25.07.2017, CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE, art. 10: Orice
persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie . Acest drept implică libertatea de a-și
schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea individual sau
colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor.
111

Bibliografie electronică
1.ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Clement%20Alexandrinul%20-
%20Scrieri%20I.pdf
2.ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Irineu%20al%20Lyonului%20-%20Contra
%20ereziilor%202.pdf
3.http://bcrecordings.net/store/index.php?main_page=index&cPath=33
4.http://bibleresources.americanbible.org/resource/what-is-gnosticism
5.http://ceaslov.ro/moliftele-sfantului-vasile-cel-mare/
6.http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/gnosticism.html
7.http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF .
8.http://gnosis.org/gnintro.htm
9.http://gnosis.org/hermes.htm
10.http://gnosis.org/naghamm/nhl.htm
11.http://gnosis.org/welcome.html
12.http://gnosticteachings.org/glossary/h/2430-hyle.htm
13.http://molitfelnic.ro/molitfele-sfantului-ioan-gura-de-aur/
14.http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Plutarch/Moralia/Isis_and_Osiris
*/A.html
15.http://razboaielemintii.blogspot.ro/2010/08/legile-kybalionului.html
16.http://stiri3.rol.ro/stiri/2006/05/protocoalele_lui_trismegistus.htm
17.http://svetlanasauciuc-symbol.blogspot.ro/2011/08/tablitele-de-smarald-ale-lui-
hermes.html
18.http://www.abardoncompanion.de/IIH-Romanian.pdf
19.http://www.bennozuiddam.com/Irenaeus%20Adversus%20Haereses%20Latin
%20Text%20on%20bennozuiddam.com.pdf
20.http://www.cais-soas.com/CAIS/History/Post-Sasanian/after_fall.htm
21.http://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-
maps/gnosticism-gnosticism-middle-ages-present
22.http://www.gnosis.org/gnintro.htm
23.http://www.gnosis.org/naghamm/nhlintro.html
24.http://www.gnosis.org/whatisgnostic.htm
25.http://www.hattrickmania.ro/primul-alchimist-din-lume/
26.http://www.hermetics.org/pdf/corpushermetica.pdf
27.http://www.iep.utm.edu/gnostic/
28.http://www.it4s.ro/SUMPATHEIA,%20Gandire%20hermetica%20si
%20transdisciplinaritate.pdf
29.http://www.jacksonsnyder.com/yah/manuscript-library/the%20panarion%20of
%20epiphanius%20of%20salamis.pdf
30.http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6723-gnosticism
31.http://www.jewishvirtuallibrary.org/reuchlin-johannes-x00b0
32.http://www.jewishvirtuallibrary.org/ricius-paulus
33.http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/archetypal_man.html
34.http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/battle.html
35.http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/consummation.html
36.http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/fall.html
37.http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/first_emanation.html
38.http://www.kheper.net/topics/Gnosticism/savior.html
39.http://www.magazincritic.ro/2014/03/17/libertatea-persoanei-umane/
112

40.http://www.masseiana.org/panarion_bk1.htm
41.http://www.newadvent.org/cathen/01564b.htm
42.http://www.newadvent.org/cathen/02293a.htm
43.http://www.newadvent.org/cathen/02326a.htm
44.http://www.newadvent.org/cathen/03539a.htm
45.http://www.newadvent.org/cathen/04039b.htm
46.http://www.newadvent.org/cathen/04080b.htm
47.http://www.newadvent.org/cathen/05372a.htm
48.http://www.newadvent.org/cathen/06592a.htm
49.http://www.newadvent.org/cathen/08459b.htm
50.http://www.newadvent.org/cathen/10243a.htm
51.http://www.newadvent.org/cathen/11067a.htm
52.http://www.newadvent.org/cathen/12553c.htm
53.http://www.newadvent.org/cathen/12798a.htm
54.http://www.newadvent.org/cathen/13797b.htm
55.http://www.newadvent.org/cathen/15256a.htm
56.http://www.newadvent.org/fathers/0126.htm#chapter26
57.http://www.newadvent.org/fathers/02091.htm
58.http://www.newadvent.org/fathers/0210.htm
59.http://www.newadvent.org/fathers/02101.htm
60.http://www.newadvent.org/fathers/02103.htm
61.http://www.newadvent.org/fathers/0310.htm
62.http://www.newadvent.org/fathers/0311.htm
63.http://www.newadvent.org/fathers/0312.htm
64.http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm
65.http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm, accesat la data 14.07.2017
66.http://www.newadvent.org/fathers/0315.htm
67.http://www.newadvent.org/fathers/0316.htm
68.http://www.newadvent.org/fathers/0317.htm
69.http://www.newadvent.org/fathers/0318.htm
70.http://www.newadvent.org/fathers/0412.htm
71.http://www.newadvent.org/fathers/0412.htm
72.http://www.newadvent.org/fathers/04166.htm
73.http://www.newadvent.org/fathers/0624.htm
74.http://www.newadvent.org/fathers/0802.htm
75.http://www.newadvent.org/fathers/0819.htm
76.http://www.newadvent.org/fathers/0827.htm
77.http://www.newadvent.org/fathers/250104.htm
78.http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Gnosticism
79.http://www.ordrereauxcroix.org/
80.http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A2008.01.0239
81.http://www.sacred-texts.com/gno/
82.http://www.scriptural-truth.com/apocrypha_books.html
83.http://www.swami-center.org/ro/text/evanghelia-dupa-filip.pdf
84.http://www.teologiepentruazi.ro/2009/11/03/sfantul-sfintit-mucenic-irineu-al-lyonului-
contra-ereziilor-vol-1/
85.http://www.teologiepentruazi.ro/2009/11/23/sfantul-sfintit-mucenic-irineu-al-lyonului-
contra-ereziilor-vol-2/
86.http://www.tertullian.org/rpearse/epiphanius.html
87.http://www.tertullian.org/works/adversus_valentinianos.htm
http://www.newadvent.org/fathers/0314.htm
88.http://www.theodora.com/encyclopedia/a2/apocryphal_literature.html
113

89.http://www.tonyburke.ca/new-testament-apocrypha/on-line-books-related-to-the-
christian-apocrypha/
90.http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/izvoare-kabala.html
91.http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/izvoare-kabala.html
92.http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/cabala/originile-kabalei.html
93.http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/gnoza-si-gnosticism/
94.http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/gnoza-si-gnosticism/gnosticii.html
95.http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul.htm
96.http://www.voxdeibaptist.org/Gnosticismul_invataturi.htm
97.http://www.wikiwand.com/ro/Hermes_Trismegistul
98.http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/01/14/despre-iudeo-crestini-gnostici-si-esenieni/
99.https://anderastokesquic.files.wordpress.com/2017/05/by-harold-bloom-the-american-
religion-by-harold-bloom.pdf
100.https://archive.org/details/actaapostolorvm00tiscgoog
101.https://archive.org/details/apocryphalactsa00wriggoog
102.https://archive.org/details/b2geschichtederalt02harn
103.https://archive.org/details/excavationsinpal00blis
104.https://archive.org/details/Psb-ColectiaParintiSiScriitoriBisericesti
105.https://archive.org/stream/ThePanarionOfEpiphaniusOfSalamis_201603/the
%20panarion%20of%20epiphanius%20of%20salamis_djvu.txt
106.https://bible.prayerrequest.com/4900-church-fathers/
107.https://bible.prayerrequest.com/4900-church-fathers/6/421/
108.https://books.google.ro/books?
id=79Zovlpi8uQC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#
v=onepage&q&f=false
109.https://books.google.ro/books?
id=fUqcAQAAQBAJ&pg=PA61&lpg=PA61&dq=Bonnet,+%22Acta
%22,+as+above+(1898),+II,+1,+pp.+1-
127&source=bl&ots=AdOfW9Szkb&sig=XS_ZQmBtX-
UV o5SHawcDgMyBcWE&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjt9pvrmZLV AhWQJlAKHb
OnB2YQ6AEIKzAB#v=onepage&q=Bonnet%2C%20%22Acta%22%2C%20as
%20above%20(1898)%2C%20II%2C%201%2C%20pp.%201-127&f=false
110.https://books.google.ro/books?
id=KbRTMZTnDBoC&pg=PT903&lpg=PT903&dq=Gayomarthians&source=bl&ots
=xM3ivbNjNk&sig=1uakBcmrsKqY5qZzrfAjeWARmkM&hl=ro&sa=X&ved=0ahU
KEwj7iqmp4oPV AhWFtxoKHWrEBB8Q6AEIKzAB#v=onepage&q=Gayomarthians
&f=false
111.https://books.google.ro/books?
id=UNfgAwAAQBAJ&pg=PT117&lpg=PT117&dq=Gayomarthians&source=bl&ots
=ujoeuKF6AJ&sig=I8iDK5W5_GKeoGfTpAJSH-
Keszc&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwj7iqmp4oPV AhWFtxoKHWrEBB8Q6AEIMDA
C#v=onepage&q=Gayomarthians&f=false
112.https://en.wikipedia.org/wiki/Amoraim
113.https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_Knorr_von_Rosenroth
114.https://en.wikipedia.org/wiki/Elias_Ashmole
115.https://en.wikipedia.org/wiki/Francesco_Giorgi
116.https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Christoph_Oetinger
117.https://en.wikipedia.org/wiki/Georg_von_Welling
118.https://en.wikipedia.org/wiki/Giles_of_Viterbo
119.https://en.wikipedia.org/wiki/Gnosticism
120.https://en.wikipedia.org/wiki/Guillaume_Postel
121.https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_More
114

122.https://en.wikipedia.org/wiki/Jakob_B%C3%B6hme
123.https://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Willermoz
124.https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Albrecht_Widmannstetter
125.https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Reuchlin
126.https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Claude_de_Saint-Martin
127.https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Claude_de_Saint-Martin
128.https://en.wikipedia.org/wiki/Martinez_de_Pasqually
129.https://en.wikipedia.org/wiki/Martinez_de_Pasqually
130.https://en.wikipedia.org/wiki/Panarion
131.https://en.wikipedia.org/wiki/Paolo_Riccio
132.https://en.wikipedia.org/wiki/Pleroma
133.https://en.wikipedia.org/wiki/Ralph_Cudworth
134.https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Fludd
135.https://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Vaughan_%28philosopher%29
136.https://en.wikisource.org/wiki/Page:EB1911_-_V olume_02.djvu/193
137.https://erasmen-erasmen.blogspot.ro/2014/12/gnosticismul-la-ioan-petru-
culianu.html
138.https://gnosticwarrior.com/yaldabaoth.html
139.https://hermetic.com/stavish/essays/kabbalah-hermetic
140.https://hermetic.com/texts/hermetica/index
141.https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala
142.https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Edward_Stuart
143.https://ro.wikipedia.org/wiki/Francis_Bacon_%28filozof%29
144.https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Pico_della_Mirandola
145.https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism
146.https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermes_Trismegistul
147.https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermetism
148.https://ro.wikipedia.org/wiki/Jan_Baptista_van_Helmont
149.https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Reuchlin
150.https://www.amazon.com/Corpus-Hermeticum-Hermes-
Trismegistus/dp/8562022101#reader_8562022101
151.https://www.britannica.com/biography/Johannes-Reuchlin
152.https://www.fieldsbooks.com/cgi-bin/fields/GNO00.html
153.https://www.gotquestions.org/romana/gnosticismul-crestin.html
154.https://www.marxists.org/reference/archive/hegel/works/hp/hpkabala.htm
155.https://www.scribd.com/doc/96598843/Bloom-Harold-The-American-
Religion-1992
115

Bibliografie
1.“Now It Can Be Told ” part 1 through 8, Ralph M. Lewis, F.R.C., “ Rosicrucian
Digest”, San Jose, Calif., Oct. 1946 though May 1947.
2.“The F .U.D.O.S.I. – An International Journal of the Ancient and Honorable Esoteric
Orders” V ol. 1, No. 1, November 1946. Brussels, Belgium.
3.Anonymous, Five Christian Principles, Public Publications, 1984, Forward by Sarah
Ibitson.
4.Antonov, Vladimir, Evanghelia după Filip , Tradus din engleză de Jenica Neamu,
2008. ISBN ISBN 9781927115077.
5.Bardon, Franz, Inițiere în hermetism sau Calea adevăratului adept Un curs de
intruire în teoria și practica Magiei , Tmișoara, 2002.
6.Barnstone, Willis, Meyer, Marvin, edited by, The Gnostic Bible , Ed. Shambhala
Publications, Inc., 2009.
7.Barnstone, Willis, The Other Bible, Harper San Francisco, 1984 ed.
8.Bauer, W., Orthodoxy and Heresy in Earliest Christianity , 1971.
9.Beausobre, Isaac de, Maniheismul Principiile, dogmele și morala , Ed. Herald,
București, 2010.
10.Biblioteca lui Nag Hammadi, Cele Trei Stele ale lui Seth .
11.Biblioteca lui Nag Hammadi, Zostrianos.
12.Bigg, Charles, Creștinii platonicieni din Alexandria , Ed. Herald, București, 2008.
13.Birger A. Pearson, “Figura lui Seth din literatura gnostică ”.
14.Bliss, Frederick Jones, 1859-; Macalister, Robert Alexander Stewart, 1870-1950,
Excavations in Palestine during the years 1898-1900 , Pal. Explor. Fund, London,
1902.
15.Bloom, Harold, The American Religion , Ed. Chu Hartley Publishers, New York, 2006,
ISBN-13: 978-0978721008, ISBN-10: 0978721004.
16.Bousset, Wilhelm, Hauptprobleme der Gnosis, Ed. Vandenhoeck & Ruprecht,
Gottingen, 2011.
17.Broek, Roelof van den, Hanegraaff, Wouter J., Gnosis and Hermeticism from
antiquity to modern times , State University of New York Press, 1998.
18.Bultmann, Rudolph, Primitive Christianity in its Contemporary Setting , Meridian
Books, New York, 1956.
19.Burkit, C. Francis, Biserica și gnoza un studiu asupra gândirii și speculației creștine
din secolul al doilea , Ed. Herald, București, 2008.
20.Charles, R. H., Cartea lui Enoh, Ed. Herald, București, 2016.
21.Clement, Alexandrinul, Clement Alexandrinul Scrieri , Traducere, introducere și note
de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1982.
22.Coulombe, Charles, Solovyev A., Gnostic or Orthodox ?, New Oxford Review,
November 1991.
23.Culianu, Ioan P., The Gnostic Revenge: Gnosticism and Romantic Literature , in
Gnosis und Politik, Jacob Taubes, ed. Munich: W. Fink, 1984.
24.Culianu, Ioan Petru, Arborele gnozei mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu
la nihilismul modern , Ed. Polirom, 2015.
25.Culianu, Ioan Petru, Cult, magie, erezii, Ed. Polirom, 2016.
26.Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului , Ed. Polirom, 2013.
27.Culianu, Ioan Petru, Marsilio Ficino (1433-1499) și problemele platonismului în
Renaștere, Ed. Polirom, 2015.
28.Cullman, Oscar, The Christologie of the New Testament , Ed. Westminster Press,
Philadelphia, 1963.
116

29.Damian, Sorin-Dan, Evanghelia lui Nicodim , Ed. Herald, București, 2011.
30.DeConick, April D., The Codex Judas Papers, Nag Hammadi and Manichaean
Studies, Ed. Johannes van Oort & Einar Thomassen, Editorial Board J.D. BeDuhn,
A.D. DeConick, W.-P. Funk, I. Gardner, S.N.C. Lieu, A. Marjanen, P. Nagel, L.
Painchaud, B.A. Pearson, N.A. Pedersen, S.G. Richter, J.M. Robinson, M. Scopello,
J.D. Turner, G. Wurst, vol. 71, Boston, 2009.
31.Dillon, John, Numenius of Apamea , in The Middle Platonists , Cornell University
Press, 1977.
32.Emery, Clark, Blake, William: The Book of Urizen , Coral Gables, Fla.: University of
Miami Press, 1966.
33.Epiphanius, of Salamis, The Panarion of Epiphanius of Salamis , Ed. Einar
Thomassen and Johanes van Oort, translated by Frank Williams, Boston, 2009.
34.Epstein, Perle, Kabbalah – The Way of the Jewish Mystic , Boston, 1988.
35.Eusebiu de Cezarea , Istoria Bisericească , Colecția Părinți și Scriitori bisericești,
Traducere, studiu, note și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR,
București, 1987.
36.Evanghelia după Filip , Evanghelii gnostice , trad., studii introductive, note și
comentarii Anton Toth, Ed. Herald, București, 2015.
37. Evanghelia Egiptenilor , Evanghelii gnostice , trad., studii introductive, note și
comentarii Anton Toth, Ed. Herald, București, 2015 .
38.Fedorovici, Gh., Medeleanu, Monica, Apocalipse apocrife ale Noului Testament , Ed.
Herald, București, 2013.
39.Fideler, David, Jesus Christ, Sun of God: Ancient Cosmology and Early Christian
Symbolism, Wheaton, Illinois: Quest Books, 1993.
40.Filoramo, Giovanni, A History of Gnosticism , Cambridge, Mass.: Basil Blackwell,
1990.
41.Filoramo, Giovanni, A History of Gnosticism , tr. Anthony Alcock, Oxford: Blackwell
Publishers, 1990, 1992.
42.Foerster, W., Gnosis: A selection of Gnostic Texts , I. Patristic Evidence , 1972; II.
Coptic and Mandaic sources , 1974.
43.Fossum, Jarl E., The Name of God and the Angel of the Lord Samaritan and Jewish
Concepts of Intermediation and the Origin of Gnosticism , Ed. J.C.B. Mohr (Paul
Siebeck), Tubingen, 1985.
44.Friedländer, Moritz, Der vorchristliche jüdische Gnosticismus , Ed. Vandenhoeck &
Ruprecht, 1898.
45.Goodrick-Clarke, Nicholas, The Occult Roots of Nazism , The Aquarian Press,
Wellingsborough, Northamptonshire, 1985.
46.Harnack, Adolf, Geschichte der altchristlichen Litteratur bis Eusebius , Ed. J. C.
Hinrich, Leipzig, 1893.
47.Harris, J. Rendel, Robinson, J. Armitage, The Scillitan Martyrdom, Chase, Frederic
Henry, Brooke, A. E., James, Montague Rhodes, Burkitt, F. Crawford, Bensly,
Robert L., Burn, A. E., Robinson, Forbes, Clement of Alexandria, Barnard, P.
Mordaunt, Bevan, A. A., Cronin, H. S., Butler, Cuthbert, Bethune-Baker, J. F.,
Lake, Kirsopp, Souter, Alexander, Connolly, R. Hugh, Elmslie, W. A. L., Bernard,
J. H., Barnes, William Emery, Bishop, Edmund, Text and Studies: Contributions to
Biblical and Patristic Literature (29 vols.), Ed. Cambridge University Press, 1891–
1922.
48.Hegel, G.W.F., The Gnostics, in Lectures on the History of Philosophy , vol 2. Plato
and the Platonists, tr. E.S. Haldane and Frances H. Simson, University of Nebraska
Press; Bison Books, Edition 1995.
49.Hoeller, A. Stephan, Gnosticismul o nouă concepție asupra străvechii tradiții a
cunoașterii eului interior , Ed. SAECULUM I.O., București, 2016.
117

50.Howe, Ellic, Astrology and the Third Reich , The Aquarian Press, Wellingsborough,
Northamptonshire, 1984.
51.Irineu, Mucenic, Sfânt, Episcop al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri
sau Contra ereziilor , V ol. 1,2, Ed. Teologie pentru azi, București, 2007, Traducere din
limba engleză, introducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș.
52.John D. Turner and Ruth Majercik, editors, Gnosticism and later Platonism, Themes,
Figures, and Texts, Ed. Society of Biblical Literature, Atlanta, 2000.
53.Jonas, H., The Gnostic Religion , 1963.
54.Jonas, Hans, The Gnostic Religion The message of the alien God & the beginning of
Christianity, Ed. Beacon Press, Boston, 2005.
55.Jonas, Hans, The Gnostic Religion: The Message of the Alien God and the Beginnings
of Christianity, Boston: Beacon Press, 1958, 2001.
56.King, Christine Elizabeth, “ The Nazi State and the New Religions ”. Studies in
Religions and Society, vol. 4, The Edwin Mellen Press, New York, 1982.
57.Knight, Gareth, Magic and the Western Mind , Llewellyn Publications, St. Paul, MN.,
1991.
58.Krochmal, Nachmann, Moreh Nebuke ha-Zeman , Ed. Typis Josephi Snayder, Leopoli,
1851.
59.Kurt, Rudolpf, GNOSIS The Nature and History of Gnosticism , tr. by Robert
McLachian Wilson, Ed. Harper Collins, San Francisco, 1984.
60.Lafontaine-Dosogne , Jacqueline, Evanghelia lui Pseudo-Matei , Ed. Herald,
București, 2014.
61.Layton, B., ed., Redescoperirea gnosticismului , vol. 2 Leiden: EJ Brill, 1981.
62.Layton, Bentley, The Gnostic Scriptures , Doubleday: The Anchor Bible Reference
Library, 1987.
63.Lipsius, Richard Adelbert, 1830-1892; Bonnet, Max, 1841-1917, Acta apostolorvm
apocrypha post Constantinvm Tischendorg denvo edidervnt Ricardvs Adelbertvs
Lipsivs et Maximilianvs Bonnet , Ed. Lipsiae, apvd Hermannvm Mendelssohn, 1891.
64.Lundhaug, Hugo, Images of Rebirth Cognitive Poetics and Transformational
Soteriology in the Gospel of Philip and the Exegesis on the Soul , Ed. Johanes van Oort
& Einar Thomassen, Editorial Board: J.D. BeDuhn, A.D. DeConick, W.P. Funk, I.
Gardner, S.N.C. Lieu, A. Marjanen, P. Nagel, L. Painchaud, B.A. Pearson, N.A.
Pedersen, S.G. Righter, J.M. Robinson, M. Scopello, J.D. Turner, G. Wurst, vol 73,
Leiden Boston, 2010.
65.Mansel, L. Henry, Ereziile gnostice din primele două veacuri , Ed. Herald, București,
2008.
66.McIntosh, Christopher, Eliphas Levi and the French Occult Revival , Weiser, NY .,
1974.
67.Mead, G.R.S., Thrice Greatest Hermes : Studies in Hellenistic Theosophy and Gnosis ,
York Beach, Maine: Samuel Weiser, 1992 [1906].
68.Menard, Louis, Étude sur l'origine des livres hermetiques et translations d'Hermès
Trismegistus, Paris, 1866.
69.Metodiu, de Olimp, Despre liberul arbitru , în colecția P.S.B., nr. 10, Editura
I.B.M.B.O.R., București,1984.
70.Meyer, Marvin, Iisus în Evanghelii și texte gnostice , Ed. Nemira, București, 2011.
71.Miller, Frederic P., Vandome, Agnes F., McBrewster John, (Editori), Codex Athous
Lavrensis, Ed. VDM Publishing, 2011, ISBN 6134302236, 9786134302234.
72.Origen, Contra lui Cels, Ed. I B M B O R, Colecția PĂRINȚI ȘI SCRIITORI
BISERICEȘTI, București, 1984.
73.Origen, Origen Scrieri Alese Partea a treia, PERI ARHON (DESPRE PRINCIPII)
Studiu introductiv, traducere, note, de Pr. Prof. Teodor Bodogae , CONVORBIRI CU
HERACLIDE, Studiu introductiv, traducere, note, de Pr. Prof. Teodor Bodogae ,
118

EXORTAȚIE LA MARTIRIU, Traducere Pr. Prof. C. Galeriu, Studiu introductiv, note
Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR, București, 1982.
74.Pagels, Elaine, Evangheliile gnostice , Ed. Herald, București, 1999.
75.Pagels, Elaine, The Gnostic Paul: Gnostic Exegesis of the Pauline Letters ,
Philadelphia, Trinity Press, 1975.
76.Parthey, Gustav, Hermetis Trismegisti Poemander , Berlin, 1854.
77.Philon, d'Alexandrie, De gigantibus. Quod Deus sit immutabilis , Collection Œuvres
de Philon d'Alexandrie, Cerf, 1976, ISBN: 9782204037228.
78.Plato., Laws, tr. Trevor J. Saunders, in Plato: Complete Works , ed. John M. Cooper,
Indianapolis: Hackett Publishing, 1997.
79.Plato., Timaeus, tr. Donald J. Zeyl, in Plato: Complete Works .
80.Plotinus, The Enneads, tr. A.H. Armstrong, in 7 volumes, Harvard: Loeb Classical
Library, 1966.
81.Ricoeur, Paul., The Conflict of Interpretations , Northwestern University Press, 1974.
82.Robinson, J. M. (ed.), The Nag Hammadi Library in English, 1977.
83.Robinson, James M., The Nag Hammadi Story , V olume 1 The Discovery and
Monopoly, Ed. Johannes van Oort & Einar Thomassen, Editorial Board J.D. BeDuhn,
A.D. DeConick, W.-P. Funk, I. Gardner, S.N.C. Lieu, A. Marjanen, P. Nagel, L.
Painchaud, B.A. Pearson, N.A. Pedersen, S.G. Richter, J.M. Robinson, M. Scopello,
J.D. Turner, G. Wurst, Brill, Leiden, Boston, 2014.
84.Rudolph, Kurt., Gnosis: The Nature and History of Gnosticism , tr. Robert McLachlan
Wilson, Edinburgh: T. and T. Clark Ltd., 1984.
85.Schmithals, W., Gnosticism in Corinth , 1971.
86.Schmithals, W., Paul and the Gnostics , 1972.
87.Scholem, Gershom, Kabbalah, Meridian, New York, 1978.
88.Scholer, D. M., Nag Hammadi Bibliography , 1948-1969, 1971, și suplimentele
anuale.
89.Scott, Walter, ed., Hermetica: The Ancient Greek and Latin Writings Which Contain
Religious and Philosophical Teachings Ascribed to Hermes Trismegistus , Boston:
Shambhala, 1985 [1924].
90.Segal, Robert A., The Gnostic Jung, Princeton University Press, 1992.
91.Smith, Richard, The Modern Relevance of Gnosticism , in James M. Robinson, ed.,
The Nag Hammadi Library, third edition, San Francisco, Harper & Row, 1988.
92.Stavish, Mark, “A Rosicrucian Approach to the Kabbalah ”. Lecture delivered to
Johannes Kelpius Lodge, AMORC Allston/Boston, Mass., ‘Reunion Day’ June, 1992.
93.Stroumsa, Gedaliahu A. G., Another Seed: Studies in Gnostic Mythology , Ed. E. J.
Brill, The Netherlands, Leiden, 1984.
94.The Rosicrucians – The History and Mythology of an Occult Order , Crucible,
Wellingsborough, Northamptonshire, 1987.
95.Toma, Sf. Ap., Acta Thomae, Graece Cum Novis Codicibus Contulit, Partim Primus
Edidit, Latine Recensuit, Praefatus Est, Indices Adjecit M. Bonnet , 1883.
96.Toth, Anton, Evanghelii gnostice , Ed. Herald, București, 2015.
97.Trismegistos, Hermes, Corpus Hermeticum , Traducător: alexandru anghel, dan
dumbraveanu, Ed. Herald, București, 2016.
98.Versluis, Arthur, Gnosticism, Ancient and Modern , in Alexandria 1, 1991.
99.Welburn, Andrew, Începuturile creștinismului misteriile eseniene, revelația gnostică
și viziunea creștină , Ed. Univers encyclopedic, 2014.
100.Willetts, R.F., Hermes, entry in Richard Cavendish, ed., Man, Myth and
Magic: An Illustrated Encyclopedia of the Supernatural , New York: Marshall
Cavendish Corp., 1970.
101.Williams, Michael Allen., Rethinking "Gnosticism : An Argument For
Dismantling A Dubious Category , Princeton University Press, 1996.
119

102.Wilson, R. McL., Gnosis and the New Testament , 1968.
103.Wilson, R. McL., The Gnostic Problem , 1958.
104.Wobbermin, Georg, Religionsgeschichtliche Studien zur Frage der
Beeinflussung des Urchristentums durch das antike Mysterienwesen , Ed. Adamant
Media Corporation, 2002, ISBN-10: 0543778703, ISBN-13: 978-0543778703.
105.Wright, William, Apocryphal Acts of the Apostles , Ed. Williams and Norgate,
1871.
106.Yamauchi, W. M., Pre-Christian Gnosticism , 1973.
120

DECLARAȚIE
Subsemnatul, Benescu Sorin, fiul lui Ion și al Elena Carmen, identificat cu CI seria KZ
nr. 345737, eliberat de SPCLEP Constanța, la data de 30.03.2016, CNP 1720308170335,
declar pe propria răspundere că lucrarea de disertație cu titlul „ Gnosticismul reflectat în
scrierile de la Nag Hamadi și actualitatea lui în societatea modernă ”, sub coordonarea
științifică a Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea, îmi aparține în întregime, că în elaborarea acesteia
nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie și că am redactat-o respectând
întocmai standardele minime prevăzute de regulamentul privind organizarea studiilor de
disertație.
Data
Absolvent,
Benescu Sorin
121