Programul de studii: Managementul serviciilor publice [630147]
UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” – PITEȘTI
Facultatea de Management Marketing în Afaceri Economice – Brăila
Programul de studii: Managementul serviciilor publice
EFECTELE STRESULUI ASUPRA
CADRELOR DIDACTICE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Gherman Lil iana-Victoria
Masterand: [anonimizat]
2020
2
CUPRINS
CAPITOLUL I – NOȚIUNI GENERALE ASUPRA STRESULUI
1.1. Originea, terminologia și definirea stresului ……………………………………………………. 3
1.2. Simptomele stresului ……………………………………………………………………………. 5
1.3. Tipuri de stres ………………………………………………………………………………….. 10
CAPITOLUL II – EFECTELE STRESULU I ORGANIZA ȚIONAL ÎN
ÎNVĂȚĂ MÂNTUL PR EUNIVERSITAR
2.1. Cauzele stresul ui asupra cadrelor didactice …………………………………………………… 15
2.2. Factorii de risc ai stresului …………………………………………………………………….. 18
2.3. Strategii de combatere a stresului
CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ P RIVIND EFEC TUL STRESULUI ASUPRA
CADRELOR DIDACTICE DE LA COLEGIULUI NA ȚIONAL DE AGRICULTUR Ă
ȘI ECONOMIE DIN TECUCI, JUDE ȚUL GALA ȚI
3.1. Prezent area instituției
3.2. Stabilirea e șantionului format din cadrele didactice ale Cole giului Na țional de Agricultur ă
și Economi e din Tecuci, jud ețul Gala ți
3.3. Instrumentele de cercetar e
3.4. Analiza datelor
3.5. Determinarea n ivelul ui de stres și efectul st resului asupra p erformanțelor cadrel or
didactice ale Colegiului Na țional de Agricul tură și Economie din Tecuci, jud ețul Gala ți
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
3
ARGUMENT
Meseria de cadru didactic este una dintre profesiile care au cel mai mare impact
asupra dezvoltării umane, profesorii sunt r esponsabili atât de dinamica cât și de
transmitere a cunoștințelor , în procesul cărora sunt implicate diferite elemente psiho –
sociale și culturale care se manifestă în procesul educațional și în interacțiunea
profesor -elev. Atitudinile, emoțiile, perspectivele și așteptările profesorului sunt
integrate în procesul de predare, oferind o identitate particulară experienței din clasă,
unde elevul nu va pr imi doar conținutul, deoarece procesul de comunicare integrează
factori care depășesc dezvoltarea cuno științelor , prin prezen ța valorilor și atitudinilor
care le însoțesc pe acestea .
Cercetarea stresului in rândul cadrelor didactice include un proces de re flexie
asupra rolului învățării și influențel or sale asupra dezvoltării integrale a elevilor .
Înțeleg ând sensibilit atea interpersonal ă, vom pu tea în țelege și adapt area profesorului la
diferitel e cerințe din mediului profesional , astfel, „a forma persoane ” este o sarcină
dificilă .
Cadrul teoretic este configurat într -un construct care oferă câteva date istorice
ale evoluției științifice a stresului . Acesta este capitol ul în care se găsesc propuner ile
teoretice pertinente pentru sprijinul teoretic concept ual al studiului, al cărui scop este
evaluarea manifestărilor psiho -somatice de stres. În ace astă parte a lucrării de
disertație sunt prezentate un set de strategii în vederea consolid ării resurselor personale
ale cadrelor didactice și resurselor institu ționale pentru gestionarea stresului .
Cadrul metodologic include o cercetare non-experimentală, descriptivă, care
poate demonstra efectele stresului asupra cadrelor didactice din învățământul
preunivers itar.
Rezultatele oferă un set de indicatori de stres indicați de cadrele didactice , care
constituie eșantionul de studiu al acestei cercet ări.
Concluziil e sunt organizate în funcție de categoriile de informații obținute după
aplicarea instrumentului de cercet are.
4
CAPITOLUL 1
NOTIUNI GENERALE ASUPRA STRESULUI
1.1. ORIGINEA, TERMINOLOGIA ȘI DEFINIREA STRESULUI
Majoritatea cercet ătorilor din domeniu consider ă că stresul nu este un concept nou,
deoarece este prezent încă din cele mai vechi timpuri. În cepând cu secolul al XIV -lea,
termenul de stres a fost preluat din cuvântul de origine latină ”strângere”, care
înseamnă „a provoca tensiune”. 1
În limbajul c otidian , cuvântul stres sugerează ceva dăunător, pentru mulți oameni
reprezintă un sinonim pentru obose ală, disconfort, degradare, etc. Term enul de stres
este, de asemenea, asociat cu o anumită stare specială (stimul – răspuns), care produce
o reacție evidentă din p unct de vedere neuro -psiho -fiziologic .
Stresul este de asemenea perceput ca un răspuns fizio logic și psihologic destul de
complet la stimuli fizici, biologici, psiho sociali, endogeni sau exogeni , care poat afecta
organismul.
În secolul al XV -lea, termenul a fost folosit pentru prima dat ă în fizică pentru a se
referi la forța extremă sau presiunea exercitată asupra structurilor mecanice elasti ce,
forța care poate provoca o stare de tensiune și care poate deforma structurile. În cepând
cu secolul al XVII -lea, conceptul a fost generalizat în inginerie și arhitectură.
La sfârșitul secolului XI X, fizio logul francez Claude Bernard a menționat că toți
agenții au un mecanism de autoreglar e care permite menținerea unui mediu intern
stabil, în fața oricărei presiuni din partea mediului extern.
Stresul poate fi definit ca o forța exercitată asupra unei persoa ne care poate provoacă
tensiune. Este greu s ă înțelegem natura stresului care este unul dintre cele mai
importante fenomene ale timpului în care trăim, iar modul în care ne adaptăm la el,
poate să aibă impact asupra dezvoltar ii personal e.
Creierul este con siderat în multe lucr ări de specilitate cel mai important organ în ceea
ce privește răspunsul la stres , eustresul ajutând la adaptarea individului, în timp ce
distresul poate duce la deteriorarea organismului.
Răspunsul la str es este mediat de axa hipota lamic -hipofizar -suprarenal și de axă
simpatic -adreno -medular care, înainte a unui stimul stresant, declanșează o serie de
1 Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad de humanidades
y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014, pg. 7
5
răspunsuri pentru menținerea homeostaziei organismului. Au fost descoperite
modificări în aceste axe asociate cu anumite tulburări psih ologice, cum ar fi depresi e,
probleme cardiovasculare, imunologice, gastro intestinale, etc . În timp ce eustresul are
efecte pozitive asupra stării emoționale, stresul acut sau cronic provoacă modificări în
memoria declarat ivă și in memoria de lucru. Zonele creierul ui implicate în răspunsul la
stres sunt:
• Hipotalamusul sau centru l stresului ;
• Amigdala este o regiune care aparține sistemului limbic și este implicată în
învățarea și consolidarea amintirilor emoționale. Amigdala este formată din mai multe
nuclee , care jo acă un rol important în răspunsul la stres. Nucle ele lateral e și bilaterale
ale amigdalei integrează inputuri senzoriale din talamus și transmite informații
cognitive din cortex și hipocamp;
• Hipocampul este implicat în procesele memoriei (memoria declarati vă) și cele ale
învățar ii.
• Cortexul prefrontal este de asemenea implicat în răspunsul la stres .
În figura de mai jos, sunt prezentate principalele zone ale creierului implicate în
răspunsul la stres
Fig.1. Principalele zone din creier afectate de stres
Sursa: Rosau ra Rosales Fernandez(2014). Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad
de humanidades y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014, p p.9-10
6
În figura 1 putem vedea că pri ncipalele zone ale creierului implicate în răspunsul la
stres sunt: hipocampul, hipotalamusul si amigdala . Amigdala este zona care aduce cel
mai mare aport în ceea ce prive ște răspunsul individului intr -o situa ție stresant ă.
Atunci c ând o cant itate suficie ntă de hormoni este secretată, amigdala primeste
informația de a oprii producți a de hormoni de stres .
Producția excesivă de hormoni de stres pentru o lungă perioadă de timp poate fi
dăunăto are, deterior ând sistemul endocrin (care ajută la reglarea stării de spirit,
metabolism ul și procesele reproductive / sexuale) și poate slăbi sistemul imunitar.
Stresul cronic este și el dăunător pentru hipocamp, fiind o parte crucială a creierului,
respo nsabilă cu formarea de noi amintirii și de memoria pe termen scurt.
Studiile arat ă faptul c ă termenul de stres a fost utilizat pe sc ară largă prima dat ă atunci
când în anul 1932 fiziologul Walter Cannon l -a introdus pentru prima dată în domeniul
sănătății și ulterior , în anul 1956, fiind folosit de H ans Selye.
Fiziologu l american Walter Canon , în anul 1914, a conceptualizat termenul de stres ca
sindrom de luptă sau fugă și a folosit terme nul de homeostază pentru a se referi la
tendința pe care o posedă majoritatea ființelor vii de a menține un echilibru fiziologic .
În unele situații stresorii organismului vor tinde să reacționeze înce rcând să restaureze
un echilibru sau starea de „normal itate”.
Răspunsul la stres este o reacție imediată și intensă, ce presupune mobilizarea generală
a resurselor organismului și se produc e în situațiile în care cerințele mediului extern
sunt importante p entru individ.
În anul 1991, cercet ătorii Levine și Ursin constat ă faptul c ă răspunsul la stres nu este
dăunător sau patologic în sine și că „este dificil să trăiești cu stres, dar imposibi l să
trăiești fără el.” 2 Din această perspectivă, termenul de stre s este legat în mare măsură
de termenul de alostaz ă, care a fost introdus pentru a se referi la procesele active și
adapt ative necesare prin care organismul răspunde la evenimente care prez intă un
pericol pentru menținerea homeostaziei și in ceea ce priveș te supraviețuir ea.
Organismul răspunde la astfel d e stimuli crescând neurotransmițătorii, astfel crește
frecvența cardiacă și tensiunea arterială, ajutând individul să facă față situațiilor
stresante și să se a dapteze față cerințelor mediului extern. O sup raproducție a acestor
mediatori poate să producă anumite boli precum diabetul, hipertensiunea, cancerul și
2 Maria Crespo, Francisc o Javier Labrador – Estres . Editorial : Sintesi , 2014, pg 10
7
bolile cardiovasculare. Acest ă supraproducție se cunoaște sub denumirea de sarcină
sau supraîncărcare alostatică, care se referă la reperc ursiunile a supra creierului și
corpului, datorită fa ptului că au fost forțate să se adapteze situațiilor psihologice sau
fiziologice extrem de solicitante care sunt menținute și acumulate de -a lungul timpului.
În anul 1956, S elye a definit stresul ca fiind un set de răspunsuri fiziologice
nespecifice (răsp unsuri ale sistemului nervos și a le sistemelor neuroendocrine
suprarenale, corticosuprarenale și medulare) la stimuli fizici externi sau interni.
Conform teoriei sale, există un răspuns la stres, care este declanșat instinctiv de către
toți stimulii stresa nți, iar în anul 1968, Mason a adăugat la aceast ă teorie faptul că
răspunsul fiziologic la stres implică toate sistemele și subsistemele neuroendocr ine,
indicând că răspunsurile fiziologice au particularități care d epind de tipul de stimulare.
Pshihologul Herbert Freudemberg a descoperit sindromul de burn out în anul 197 4,
acesta descrie epuizarea, dezamă girea și dorința de dezertare a persoanelor care
lucrează în instituțiile de psihiatrice . Acest sindrom, acum cunoscut astăzi, descrie
consecințele stresului sever pe care le întâmpină persoanele care lucrează în anumite
profesii, unde se simt epuizate și incapabile să facă față situației. În anul 1978 Pines și
Kafry , la rândul lor, au definit sindromul de burn out ca o stare de epuizare fizică ,
atitudinală și emoțională .
În anul 1979 , Holmes consideră că stresul este un stimul care necesită adaptare din
partea individului , astfel, stresul este înțele s ca u n stimul care poate fi re prezentat de
orice circumstanță situațională, care în mod neobișn uit, necesită o schimbare în viața
individ ului, în stilul său de viață, putând fi considerat ă ca situație stresantă.
Atunci când o persoană se confruntă cu sindrom ul de bu rn out , munca sa devine
ineficientă. Acest lucru se datorează faptului că suferă de epuizare fizică și emoțională,
ceea ce îl determină să dezvolte o atitudine negativă față de muncă , dar și pierderea
empatiei față de cei din jurul .
Lazarus și Folkman în anul 1984 consider au că stresul nu poate fi înțeles doar ca un
răspuns fiziologic, deoarece exist ă multe evenimente care determină o creștere a
activității sistemului nervos autonom (de exemplu: exerciții fizice), același răspuns
fiziologic p utând fi interpretat ca pozitiv într -un contex t și ca negativ în altul.
Totuși dacă avem în vedere faptul că ex istă diferențe foarte relevante în modul în care
reacționează diferite persoane în fața acelorași stimuli. Prin urmare, Lazarus și
Folkman au propu s a treia abordare, stresul fiind conceptual izat ca proces bazat în
8
principal pe individ și, mai ales pe rela țiile între individ și mediu. Cei d oi autori disting
trei faze în acest proces:
1. Faza de anticipare – în care subiectul se pregătește pentru streso r, gândind -se cum
va fi și ce consecințe va avea;
2. Faza de așteptare – în care subiectul așteaptă feedback des pre cât de adecvate sunt
reacțiile sale în fața stresului;
3. Faza de rezultat – această fază include expunerea și reacțiile persoanei față de
reușit ă sau eșec .
Cercetătorii in domeniu consider ă că ”timpul reprezint ă în perioada actual ă unul dintre
cei mai im portan ți factori de stres ”, definind stresul ca ”reac ție a oamenilor la
presiunile excesive pe care sunt nevoi ți să le suporte în fiecare zi din pa rtea mediului
extern .” 3
1.2. SIMPTOMELE ST RESULUI
În anul 1995, Terry A. Behr consideră că stresul prezintă o serie simptome, fiind
deobicei caracterizat ca o modificare a modului de funcționare al creierului. Acest
lucru fiind consemnat și într -o serie studii biologice și fiziologice realizate de
cercetătorii in domeniu l managemen tului stresului .
Stresul îmbunătățește secreția anumitor hormoni și substanțe chim ice din organism
care, în realitate, sunt necesare doar în situații de urgență .
În perioadele de stres cronic, ritmul cardiac acc elerează și tensiunea arterială cre sc
până când ajung niveluri periculoase , precum : arsuri la stomac , care pot deteriora
pereții tractu lui digestiv sau disconfort și lipsă de speranță, care cauzează frecvent
depresi a.
Simtomele de stres care ridica un semnal de alarmă sunt dificultate a individului de a se
ridica din pat dimineața sau oboseala patologică . De asemenea pot să apară simtome
precum : distanțare, iritabilitate, cinism, plictiseală , pierderea progresivă a idealismului ,
iar datorit ă epuiz ării emoți onale, individul poate dezvolta sentimente de frustrare,
incompetență, vinovăție și stima de sine negativă.
În cazul stresului acut persoana are tendința de a abuza de medicamente psihotrope,
3 Dr.Liliana Victoria Gherman, Dr.Laura Panoiu, Dr. Cristina Ganescu, Dr.Laura -Maria
Diaconescu – Managementul resurselor umane si gestionarea carierei .Editura: Independenta
economica . Pitesti
9
absenteism, consum de alcool și droguri, printre alte simptome .
Persoanele care au stres cronic prezintă probleme de somn, lipsa de odihnă , senzația
continuă de încetinire , oboseală , relațiile umane sunt afectate, interesul sexual este
scăzut, greutatea corporală poate scădea sau crește .
În anul 2 014, cercet ătorii spa nioli, Maria Crespo si Francisco Javier Labrador susțin că
reacția la stres implică trei tipuri de r ăspunsuri, și anume: răspunsuri fiziologice (bătăi
ale inimii accelerate, transpirație la nivelul mâinilor, mușchii se tensionează, etc ..),
răspunsuri cogni tive (creșterea atenției la stimulii care presupun obiectul stresului,
creșterea rapidității gândurilor, etc..) și răspunsuri motrice (tendința de a fugi în fața
unui posibil pericol sau lupta contra lui).
Stresul pregătește organismul în cee a ce privește comportamentul individului față de
amenințări le și provocări le care apar în jurul său și care constituie stimuli stresori.
În cadrul unui studiu asupra simptomelor fizice asocia te cu stresul în rândul cadrelor
didactice, s -a descoperit că cele mai frecve nte au fost epuizarea fizică l a sfârșitul
zi de lucru, dureri de cap , dificultăți de trezire dimineața și tensiune .
Reacția la stres poate include modificări ale funcției cardiovasculare, ale sistemul ui
neuroendocrin, si a tensiun ii muscular e etc. Ca urmar e a acestor modificări, reacțiile de
stres pot contribui în cele din urmă la diverse simptome somatice, cum ar fi : dureri de
cap, hipertensiune arterială, oboseală, dureri musculare, afecțiuni gastrointestinale , etc.
În perioadele de stres, p ersoana poate experimenta din punct de vedere psiho -social
diverse stări emoționale precum: depresie, anxietate, frustrare, furie și iritabilitate față
de ceilalți etc. În plus, pot apărea anumite schimbări ale funcției cognitiv e, ceea ce
poate duce la dificultăți de co ncentrare, incapacitatea de a lua decizii sau dificultăți de
a-și amin ti anumite lucruri .
Unii cercetători susțin c ă „răspunsul la stres nu e neapărat nociv, ci se referă la o
reacția la adaptare care a permis supraviețuirea și p erpetua rea speciei. Totuși când
stresul apare frecvent, intens și de durată, poate să ducă la pierderea resurselor și la
apariția problemelor de natură diversă (de exemplu: lipsa randamentului, disconfort ul
fizic și emoțional, apariția bolilor, etc…) care pot duc e la boli de natură patologică
asociat ă cu stresul. ”4
În anul 1980, Sarason subliniază următorii factori care intervin în ceea ce privește
4 Maria Crespo, Francisco Javier Labrador – Estres . Editorial : Si ntesi , 2014, pg 11
10
răspunsul la stres:
a) Solicitarea din partea mediului (natura sarcinii care urmează să fie îndeplinită);
b) Abilități le specifice ale organismului pentru a îndeplini sarcinii sau pentru a
satisfac e cerințel e;
c) Caracteristici le personale (fiziologice, cognitive și motorii);
d) Sprijin ul social și de mediu;
e) Experiențe le anterioare și istori a personală.
În anu l 1984 Lazarus și Folkman subliniază importan ța caracteristicil or personale ale
persoanei și a modului de a percepe situați a cu care se confruntă . Astfel, sunt descrise
două tipuri de factori care influențează evaluarea unei situații ca fiind stresantă și
răspunsul său constant la stres:
– Factorii personali ;
– Factorii situaționali .
a) Factorii personali includ elemente cognitive, cum ar fi:
– Credințele (de exemplu: credința în controlul pe care fiecare persoană îl deține în
ceea ce prive ște o situați e stresantă) ;
– Angajamentele (ace stea dezvăluie ceea ce este cu adevărat important pentru
fiecare individ în parte. Familia poate fi pe prim plan pentru o persoană, deci orice
circumstanță care dăunează p acea în familie poate fi percepută ca streso r).
– Atribuțiile (pot influența decisiv ev aluarea unei situații ca re ar putea fi stresantă
sau nu (atriburirea cauzei unui succes/eșec factorilor interni / externi ai persoanei,
controlabil / necontrolabil, stabil / instabil, global / specific, etc .. . vor avea efecte
diferite asupra evaluări situ ației efectuate de subiec t). Există și alți factori personali
care vor influența evaluarea și răspunsul la stres, cum ar fi personalitatea și obiceiurile
comportamentale.
b) Factorii situaționali care influen țează evaluarea și ră spunsul la stres includ
caracteristici distinctive ale situației (situație care implică o pierdere sau o pedeapsă) și
dimensiunile obiective ale situației.
În anul 1995, Rodríguez Marín adaug ă ca factori în ai reacției la stres , caract eristicile
distinctiv e ale situației și ale persoanei , astfel sunt eviden țiați ca factori de stres :
– Curajul;
– Controlabilitatea situației;
– Mutabilitatea (posibilitatea ca situația să se schimbe de la sine);
11
– Ambiguitate (gradul în care situației în sine îi lipsește sufic iente informații pentru a -o
putea î nțelege);
– Potențialitatea apariției sau reapariției situației;
– Momentul cronologic conform ciclului vieții.
În orice caz, factorii psihosociali pot determina în mare parte percepțiil e și
interpretarea evenimentelor. Rodríguez Marín subliniaz ă faptul c ă „percepția noastră
este determinată de ecosistemul în care trăim și mai ales subsistemului social din care
facem parte. ”5
În anul 2005, Joana Jaureguizar Albonigamayor și Alberto Espi na Eizaguirre sustin eau
faptul că stresul poate cauza boli psihosomatice precum:
• Bolile cardiovasculare: boa la coroniară a fost considerată o boală psihosomatică
în care debutul este influențat de o mare varietate de variabile psihosociale. Aspectele
psiho sociale ale bolilor coroniriene au fost studiate de -a lungul timpului și există
dovezi că stresul psihologic este un factor de risc s emnificativ pentru dezvoltarea
bolilor coronariene.
Mai multe studii dezvăluie că oamenii care au suferit infarct miocardic au avut o
corelație ridicată cu patru factori de stres: stresul la locul de muncă și de acasă, stresul
financiar și evenimente de viață din anul trecut.
Când anali zăm modul în care stresul influențează dezvoltarea bolii cardiovasculare ar
trebui să se ia în considerare atât stresul acut, cât și cel cronic.
Stres acut crește riscul de a ritmii, ischemie miocard ică și infarc t miocardic. Pe de altă
parte, stresul cronic poate declanșa boli cardiovasculare, având în vedere schimbările
eveniment elor fiziologice care au loc, cum ar fi: hipertensiunea arterială și factorii de
coagulare.
• Bolile gastro -intestinale: ulc erul peptic și colita ulceroasă, care sunt legate de
stres. Ulcerele peptice sunt cauzate de exces ul de acid stomacal, studiile efectuate cu
pacienții care prezintă ulcere au demonstrat că furia și ostilitatea cresc aciditatea
stoma cului.
Câteva studii rec ente arată că stresul este un factor de risc pentru dezvol tarea bolilor
5 Joana Jaureguizar Alboni gamayor, Alberto Espina Eizaguirre – Enfermedad fisica cronica y
familia .Editorial: Libros en Red , pag. 12-14
12
gastro -intestinale, în special pentru dezvoltarea și reapariția bolii ulcerati ve. Perioadele
tranzitorii de stres sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a pariție a ulcerelor
stom acale.
Alte studii arată că în perioadele de stres cronic, secreția de norepinefrină, care
determină capilarele de sânge din mucoasa stomacală să se c ontracte, ducând la
pierderea producției mucoasei și barierei protectoare a perete lui stomacului. Fără
această barieră protecto are, acidul clorhidric descompune țes utul și poate ajunge chiar
și la vasele de sânge provoac ând ulcer sângeros.
• Obezitatea : studii recente arată că stresul este asociat cu obezitatea, deoarece la
niveluri ridic ate de stres se produc modificări ale tiparelor alimentare și a alimen ției
(creșterea consumul alimentar, de obicei datorită consumului de alimente care conțin:
zahăr, grăsimi și sare ). Diverse studii clinice arată o asociere semnificativă între
evenimente le stresante incontrola bile, stările de stres croni c și câștig ul în greutate.
• Diabetul : cercetările recente susțin existența unei relații între ev enimentele vitale
stresante și începutul diabetului. Prezența stresului cronic la persoanele care sunt
predis puse de a suferi de dia bet, poate fi un element care susține dezvoltarea bolii.
Stresorii fizici sau psihologici pot modifica nevoile de insulină ș i pot fi uneori
responsabil i de unele episoade de pierdere a controlului în special la copiii diabetici.
Tipu l de diabet zaharat cel mai afectat de episoadele de stres este diabetul zaharat tip
2, care tinde să apară la adulți supraponderali și este o form ă de diabet mai puțin
severă;
• Boli dermatologice : stresul și tulburările emoționale, cum ar fi anxietatea și
depresia pot provoca ap ariția diferitelor afecțiuni ale piel ii, cum ar fi dermatita atopică,
psoriazisul, urticaria și alopecia areata, etc. S-a demonstrat științific că acneea are
legătură cu episoadele de stres emoțional;
• Episoade de migrenă : cauza migre nei este asociată cu st resul emoțional și
tensiunea. Migrenă este asociată cu sentimentele de anxietate, nervozitate și furie.
Conform diferitelor studii, tulbur area de anxietate precede migrena, deși
interacționează probabil cu alte variabile care cresc v ulnerabilitatea în ceea ce privește
dezvoltarea migrenei;
• Sistemul imunologic : stresul poate avea un efect benefic pentru organism, atât
timp cât p oate fi controlat de individ. Cu toate acestea, când stresul persistă în timp și
devine cronic, individul est e predispus la apari ția unor probleme în ceea ce prive ște
13
sistemul imunitar .
• Boli psihologice : stresul joacă un rol important în dezvoltarea anumi tor tulburări
psihologice. Relația dintre stres, depresie și alte patologii, evidențiază faptul că
modificări le imune sunt asociate cu stresul, dar și cu depresia. Mai multe studii arată
că majoritatea angaja ților cu depresie au scăzută imunitatea în comparație cu cei care
nu suferă de depresie.
• Deficiența de memorare : stresul poate afecta memoria, având consecin țe
negative asupra cogn iției, însă, favorizează consolidarea unui tip de memorie, așa –
numita memorie emoțională.
Stresul favoriz ează formarea memoriei emoționale, cu toate acestea, nu are aceleași
efecte asupra memoriei declarative sau a memoriei explicite sau a memoriei de luc ru,
care sunt afectate în timpul episoadelor de stres.
Hipocampul este o structură esențială pentru memori a declarativă. Efectele asupra
hipocampului pot fi neurotoxice, provocând modificări în ramificații le dendritice, în
metabolismu l glucozei și acest l ucru poate duce la moarte neuronală care are ca
rezultat atrofierea structurii.
Majoritatea studii lor dezvăluie că atrofia hipocampală se găsește în mai multe tulburări
psihiatrice precum depresia, tulburarea de stres posttraumatică, schizo frenia, deficie nța
de memorare și o vulnerabilitate ridicată la stres.
Există dovezi neuropsihologice care su sțin că oamenii cu leziuni ale cortexului
prefrontal dorsolateral prezintă afecțiuni la nivelul memori ei de lucru.
• Apariția dependențelor : stresul este asociat cu comportamentele negative pentru
sănătatea indivizilor fiind legat uneori de abuzul de substanțe.
De exemplu, s -a demonstrat că stresul este legat de comportamentul fumătorilor,
deoarece există dovezi care indică faptul că stresul cerebral j oacă un rol important î n
debutul, întreținerea și recidiva conduitei fumătorilor. Multe cercetări efectuate pe
fumători indică f aptul că relaxarea este principalul motiv pentru care fumează.
Un studiu realizat cu femei fumătoare cu vârsta de șaisprezece an i arată că 50% din
femeile au indicat că au început să fumeze, din cauza stresului și au crezut că fumatul
le va ajuta să se rel axeze. În anul 201 2, Lucini și P agani consider ă că „expunerea la
stres poate duce la creșterea poftei de fumat. Nicotina reducer e nivelul s tresului,
14
anxietății și crește concentra rea și atenția. ”6
În continuare vom enumera cele mai frecvente efecte ale stresului asupra individului,
acestea fiind at ât de ordin psihic c ât și fizic.
Fig.2. Efectele stresului
Figura de mai sus poate fi considerată o perspectivă asupra celor mai importante efecte
care pot fi produse de str es, spe cialiștii în domeniu putând să o ia în considerare în
vederea realizarii diferitor studii de specialitate.
1.3. TIPURI DE STRES
În 1997 cercetătorii Miller și Smith au stabilit trei tipuri de stres cu caracteristici și
simptome diferite: stresul ac ut, st resul acut epis odic și stresul cronic.
1. Stresul acut: este cea mai comună formă de stres, apare datorită presiunii și
6 Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad de humanidades
y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 201 4, pag. 22-30
15
cererilor preze nte sau anticipate într -un viitor apropiat.
Simptomele de stres acut pot fi numeroase dintre care amintim:
– surmenaj ul, care se manifestă prin stări de iritabilitate, mânie, anxietate sau
depresie ;
– probleme le musculare, dureri de spate, dureri de mandibulă, tensiune musculară,
etc..;
– probleme le stomacale și intestinale (flatulență, diaree, colon iritabil, etc… );
– hipertensi unea, care poate provoacă presiune arterială, tahicardie, palpitații, mâini
transpirate, amețeală, lipsa de aer, dureri în piept, etc…
2. Stresul acut episodic: apare când episoadele de stres acut se produc în mod repetat
și frecvent. Persoana în cauză are o viață dezo rdonată și haotică, trăiește într -o
continuă stare de agitație, grabă, întotdeauna are obiective urgen te de atins, ceea ce
duce la o permanentă stare de stres acut. Individul se simte iritabil, anxios și tensionat.
În general acest tip de persoan ă se caracterizează pe sine însuși ca o persoană p lina de
energie . Acest tip de persoana își face mereu griji, simțindu -se tensiona tă, anxio asă și
deprima tă, ceea ce duce la deteriorarea relațiilor interpersonale. La nivel fizic, se
manifestă simptomele re laționate cu hiperactivitate prelungită, precum: dureri de
spate, migrene, hipertensiune, dureri în piept, tulburări cardiace, probl eme de pie le
(psoriazis, eczeme, herpes, etc…), probleme ale sistemului digestiv, tulburări ale
ciclului menstrual (aminoree , disminoree), etc…
3. Stresul cronic: este stresul obișnuit, care obosește persoana zi de zi, an de an.
Stresul cronic poate să distrugă corpul , mintea și viața celor care se află în această
situație , ceea ce determină individul în cauză să renunțe în a mai căuta o soluție.
Acest tip de stres apare cel m ai des la bolnavii cronici, persoane vârstnice și minorități
culturale (de exem plu: emigranți i). Astfel încât „stresul cronic se poate relaționa cu
apariția tentativelor de suicid, a comportamentelor violente, a atacurilo r cardiace și a
infarturilor. ”7În anul 2007, Mucio Ramírez a identificat o clasificare a factorilor de
stres punând accent pe natura stresoru lui:
a. Stres ul emoțional: apare atunci când individul experimentează conflicte, dezacorduri
care provoac ă o schim bare în viața individului;
b. Stresul dator at unei boli: o infecție, o durere pot prezenta modificări ale stării fizice.
c. Stresul datorat fa ctorilor de mediu: climă prea rece sau caldă, altitudinea;
7 Maria Crespo, Francisco Javier Labrador – Estres . Editorial : Sintesi , 2014, pag. 23-25
16
d. Exercițiu l fizic extrem: a cere prea mult c orpului p oate fi o mare sursă de stres
precum în cazul sporturilor extreme.
În anul 2010, cercet ătorii Nadal și Arm ario clasifică agenții stresanți în două mari
categorii:
a. Stresori sistemici: cei care provoacă tulburări în ceea ce privește homeostaza în mod
direct, cum este cazul infecțiilor sau a anumitor stimuli fizici sau chimici. Acești
agenți activ ează răspunsul la stres prin mecanisme reflexe ca re nu necesită activare
emoțională.
b. Stresori emoționali: sunt cei care necesită activare emoțională.
O nouă clasificare a factorilor de stres este prezentată din perspectivă psihosocială, în
care stresorii sunt numiți „evenimente vi tale”. Sunt identific ate următoarele categorii
de stresori:
a. Evenimente de viață extrem de traumatice: se referă la evenimen te precum dezastre ,
situații naturale, război, etc…
b. Evenimente majore de viață: sunt evenimente obișnuite din viața oamenilor , unele
nu sunt neapă rat traumatizante precum căsătoria sau nașterea unei fiu , altele, însă, pot
fi traumatizante într -o oarec are măsur ă precum suferința, accident ul sau pierderea unei
persoane dragi.
c. Microevenimente sau evenimente de viață minore: cons tau în mici probleme care
apar zilnic.
d. Stresori ambientali: nu sunt numiți „evenimente vitale, deoarece nu necesită o
reaju starea în condițiile organismului, întrucât acestea se referă la circumstanțele
contextului socio -fizic precum zgomot, trafic, poluare, printre altele. ”8
În tabelul de mai jos se poate vedeaa faptul că, atunci când răspunsul la stres este
eficient, v orbim despre eustre s și că atunci când răspunsul este insuficient sau
inadecvat, vorbim de distres.
Tabelul1 -Răspunsul la stres
Răspuns adaptativ, suficient, de depășire EUSTRES
Răspuns inadaptativ, insuficient DISTR ES
În unele cărți de specialitate sunt prezenatate două tipuri de stres, și anume: eustres
8 Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud . Universidad de Jaén. Facultad de humanida des
y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014, pag. 10
17
(stresul pozitiv) și distres (stresul negativ).
• Eustresul (stresul pozitiv) este tipul de stres care ac ționeaz ă ca ”factor motivator”,
determin ând persoana s ă își ating ă propri ul nivel optim de performan ță, individul
devenind mai energic.
• Distresul (stresul negativ) este tipu l de stres care ”apare ca urmare a p resiunilor
exterioare, iar dac ă nu este controlat poate duce la afec țiuni fizice și pshice grave”9
În cont inuare este prezentat ă Curba stresului av ând la baz ă două variabile: performan ța
și creșterea stresului din perspectiva eustresului, și a distresului.
Graficul 1 – Curba Stresului
Sursa: Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad de
humanidades y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014, pag. 14
Această diagramă este un instrument important în ceea ce privește cercetările privind
stresul, f iind de un important interes in domeniul resurselor uman e.
9 Dr.Liliana Victoria Gherman, Dr.Laura Panoiu, Dr. Cristina Ganescu, Dr.Laura -Maria
Diaconescu – Managementul resurselor umane si gestionarea car ierei.Editura: Independenta
economica . Pitesti
18
CAPITOLUL II – EFECTELE STRESULUI ORGANIZAȚIONAL ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
2.1. CAUZELE STR ESULUI ÎN RÂNDUL CADRELOR DIDACTICE
Stresul poate apărea în orice domeniu de muncă și în orice circ umst anță în care un
individ este supus unei sarcini la care nu se poate acomoda rapid, la care nu se simte
competent sau dimpotrivă pentru care trebuie să îș i asume multe res ponabilități.
Fiziologul Selye într-un stud iu efectuat pe șobolani a observat că inject ând un grup de
șobolani cu o soluție de extracte d e ovare de vacă și un alt grup cu o soluție salină total
inactivă a fost observat ca ambele grupuri au prezentat simptome precum: frig și
căldură , traume, sângerare, infecție , și stări de iratibilitat e ). El a numit acest sindrom
de stres biologic, care mai târziu a fost cunoscut sub numele de sindrom de adaptare
generală. Mai tarziu, Selye a observat activarea sistemului simpatic -adreno -medular
care a cauza la șobolani :
• Creșterea dimensiunii glandelor suprarenale datorită hiperactivității.
• Reducerea considerabilă a organelor care ajută la susține rea sistemului
imunitar, cum ar fi : timobazo (organe limfoide, locul de producție a limfocitelor
T, care ulterior implică pubertatea) și ganglionilor limfatici .
• Ulcerații hemoragice la nivelul stomacului și intestinelor superioare.
• De asemenea, a inclus, ca răspuns la stres, activarea axei hipotalamo -hipofizo –
suprarenale, acordând importanță hormonilor steroizi produși în glandele
suprarenale și, în speci al, glu cocorticoizii .
De asemenea o persoană este mai vulnerabilă la stres în acele situații de mediu care
pun în pericol valorile sau obiectivele cu care și le-a propus și sunt importante pentru
el, precum și cele care reprezinta pentr u acesta o amenințare .
Stresul la locul de muncă apare atunci când „apare o intensitate cererii de muncă sau a
unor probleme de organizare, lucrătorul începe să experimenteze sentimente negative
asociate locului de muncă.”10
10 Sanchez Florenc ia Cecilia. Estrés laboral, satisfaccion en el trabajo y bienestar psicologico
en trabajadores de una industria cerealera. Facultad de Psicología y Relaciones Humanas
Sede Rosario – Campus Lago s, 2011, p .26
19
Exista multe tipuri de cauze ale stresului în rân dul prof esorilor, însă sunt două tipuri
principale de cauze, și anume:
➢ Cauze externe (s ocietatea și mediul în care trăiește individul);
➢ Cauze interne (de ordin psihic: depresie, anxietate, boală, etc…).
În anul 2000, Lomas , considera că un singur eveniment poate p rovoca stres într -o
persoană, atunci când se prezintă un grup de situații care sunt în stare de latență și fără
a avea o manifestare evidentă. Astfel încât ar fi absurdă atribuirea unei singure situații
care poate cauza stresul.
Cauzele stresului pot fi clasificate în umătoarele categorii:
• Cauze sociale: din această perspectivă, s-ar putea sugera faptul că stresul ar putea
fi strâns legat dezvoltarea tehnologică și economică, de rate le mai mari de șomaj și de
creșterea economiei, nivelul stresului tinzâ nd să crească. Alte cercetări au indicat
diferite variabile care influențează g enerarea de niveluri ridicate de stres în rândul
locuitorii marilor orașe precum: zgomotul, numărul de persoane care locuiesc în casă,
impozitul pe clădi ri și aglomerația în tra fic. Astfel în anul 2002, cercetătorii Dorantes
și Matus menționează faptul că zgomotul stabilește bariere în comunicare și este un
stimul de natură negativă care obligă persoana să îl evite.
• Cauze biologice: stresul cronic este înț eles ca un tip de patolo gie pentru care nu
există un remediu concret, și, prin urmare, tratamentul său se realizează prin
medicam ente paliative pentru a menține persoana funcțională în ceea ce privește
funcțiile sale organice și sociale. Pacienții cu boli cronice își schimbă modu l de a
vedea viața și de a se percepe pe ei înșiși. Schimbarea obiceiurilor, r evizuirea
proiectelor de viață și modificarea tiparelor comportamentale poate declanșa persoanei
stări de alertă și autoprotecție care provoacă la rândul lor stresul într -o insti tuție
preuniversitară. Creșterea vulnerabilității față de stres depinde de anu mite variabile
precum: vârsta, severitatea bolii, nivelul educațional, modalitatea de a face față
diferitelor contexte situaționale, ti pologiilor comport amentale. Pe măsură ce a cest set
de factori sunt adoptați într -o manieră adecvată, boala va tinde să -și minimizeze
efectele sau să se agraveze.
• Cauze chimice și cauze de mediu: în anul 2004, cercetătorii Rodríguez și Alonzo
au descris s indromul clădirii bolnave, care este defini t ca ansamblu de disconforturi
prezentate de ocupanții unei proprietăți expuși diver șilor factori de poluare , după
eliminarea lor amelior ânsu-se stărea general ă de sănătate. Pot aparea diferite
20
repercursiuni asupra indivizi lor, în funcție de tipul de stimu l: fizic, chimic psihosocial
și de contaminare externă. La nivel fizic, factor ii pot fi: zgomotul, iluminarea și
umiditatea. Factorii menționați anterior au un efect direct asupra persoanelor ca re
ocupă clădirea, provocând disconfo rt, deoarece excesul sau lipsa de luminozitate poate
cauza oboseala ochilor, nivelurile relative de umi ditate din mediu pot provoca
uscăciune la nivelul ochilor, nasului și gâtului, ventilație excesivă în unele zone ale
clădirii care pot duce la scăderea t emperaturii ambientale. L a nivel chimic, stresul
poate fi de obicei generat de întreținere a locativă în interiorul proprietății, expunând
ocupanții săi la inhalare a într-o mare măsură și la expunere directă la substanțe care ar
putea fi iritante la nivelul pielii, ochilor și mucoa selor. În general, vopselele și
solvenții, pot fi gener a disconfort într -o instituție de învătământ preuniversitar. Cel
mai obișnuit mod de a crea disconfort profesional este cel de a fi expus la compuși
chimici prin inhalarea pa rticulelor respirabile car e provin din substanțe. La nivel
biologic sunt prezente toate acele microorga nisme care pot să apară într -o clădire
ocupată precum : ciuperci, mucegaiuri, microorganisme, virusuri, drojdii, bact erii,
insecte. Acestea din urmă se re produc ușor acolo unde se găsește umiditate extremă
precum: infilrații în pereți, stagnarea apei, lipsa întreținerii corespunzătoare cladirilor,
lipsa igienizării instalațiilor sanitare etc. Acestea pot duce la apariția unor boli și a
manifestări simptomat ice precum afecțiuni respi ratorii și cutanate. Cauzele stresului
sunt la fel de variate ca experiențele de viață ale unui individ, acestea pot fi de „două
tipuri: exogene sau endogene. Cele exogene sunt legate de contex tul situațional, iar
cele endogene su nt legate de factori cogni tivi, biologici și de învățare. ”11
De asemenea, în anul 2013, în urma cercetăr ilor realizate, Luisa Fernanda Barrera
Rodrigues a ajuns la concluzia că stresul poate avea efecte negative asupra individului ,
având atât cauze biologic e cât și psihologice.
Cauzele biologice sunt explicate prin faptul că expunerea la stimuli stresanți c rește
secreția de hormoni produși de glandele suprarenale. Aceste răspunsuri pot fi
adaptative deoarece produc o reacție de urgență în organism, activând sistemul nervos.
Cu toate acestea, dacă există o expunere continuă la stres, se produce o diminuare a
11 Andrés Ospina Stepanian – Síntomas, niveles de estrés y estrategias de afrontamiento en
una muestra de estudiantes masculinos y femeninos de un institución de educación superior
militar: análisis comparativo. Tesis de maestría . Universidad Católica de Colombia. Facultad
de Psicologí a. Maestr ía en Psicología. Bogotá, D. C., 2016, pp. 19 -23.
21
eficacității nivelului general al funcționarii biologice a organismului din cauza
secreției co nstante de hormoni relaționați cu stresul. O dată cu trecer ea timpului,
reacțiile de stres provoacă deteriorarea țesuturilor din corp, vasel or de sânge și inim ii.
Cauzele psiholgice pot fi formate din emoții negative care suprimă funcția imunitară,
crescân d sensibilitatea la bol i, în timp ce emoțiile pozitive par să o îmbunătățească. În
plus, stările emoționale negative îi fac pe oameni să creadă că sunt mai bolnav i decât
sunt cu adevărat și în plus le afectează judecata în ceea ce privește preocuparea
referitoare la îmbunătățirea stării de sănătate.
În ceea ce pri vește consecințele stres ului asupra sănătății, emoțiile negative depind de
capacitatea indiviz ilor de a-și gestiona reacțiile la stres. Prin urmare, personalitatea
este legată atât de sănătatea fi zică, cât și de cea mentală. Emoția, personalitatea și
sănătatea reprezintă indicato ri ai modului în care persoana gestionează stresul. Prin
urmare, prezența unui a sau mai multor factori de stres fizic sau psihologic, produc
efecte negative asupra sănătăți i și stres în rândul cadrelor didactice.
2.2. FACTORII DE RISC AI STRESULUI
În anu l 2006, cercetătorii Lucía Artazcoza, Vicenta Escribà -Agüirb și Imma Cortèsa ,
au descoperit faptul că expunerea îndelungată la factorii de risc psihosocial la locul de
muncă are efecte negative, în special asupra sănătății cardiova sculare și asupra
sănătăț ii mintale.
Cercetările prospective și retrospective arată că la cadrele did actice care au cerințe
psihologice mari și au un mic control asupra muncii prestate, există riscul mai mare de
a dezvolta afecțiuni cardiovasculare datorit ă unei stări ridicate de stres.
Studii recente arată faptul că lipsa de echilibru între efortul indiv idului și răsplata
primită pentru munca prestată poate să crească nivelul de stres, ceea ce la rândul ei,
poate crește posibilitatea de a suferi de tulbură ri cardiovasculare.
Factorii de risc psihosociali sunt importanți în ceea ce privește modificările la nivel
psihic, astfel încât expunearea frecventă la acești factori poate să ducă la apariția
stărilor depresive pe fond de stres. Un exemplu de muncă consi derată ca fiind foarte
stresantă este cea prestată de cadrele didactice din învățământul preuniversit ar, datorită
faptului că sunt expuși diferiților factori de risc psihosocial. Acești factori de risc au
consecințe importante în ceea ce privește sănătatea mentală.
22
3.Risc mediu(alarmă)
4. Dis tres (Resistență)
2.Eustres (risc scăzut)
Extenuare
(Sindromul
de Burnout)
Adaptare
1.Eustres
5. Distres
Următorul grafic reprezint ă dinamica răspunsului bio -psiho -social la stres , impactul
acestu ia putând s ă determine adaptarea individului la cerințele contexului situațional în
cazul eustresului și o reacție neadaptativa la stres in cazul distresului, ducând la
apariț ia sindromului de Burnout.
Fig. 3 . Curba riscului la stres
Reprezentarea grafică a curbei de risc ne permite să observă evoluția stresului pornind
de la stări eustrés adaptative și culminând cu sindromul Burnout, individul nu a reușit
să depăș ească sa s e adapteze la cerin țele conte xtului situațional.
Unii autori contemporani au arătat faptul că „efectul negativ asupra sănătății mintale
din cauza pierderii locului de muncă este diferit de la un om la altul , însă la nivel
global impactul negativ al stresul ui poate să dispară, dacă persoana afla tă în șomaj
primește ajutor de șomaj.” 12
Relativ recent, oamenii de știință din domeniul neuroendocrin ologiei au descoperit
faptul că impactul stresului și răspunsul la stres includ conceptul de alostază,
referindu -se la „stabilitatea prin schimbare”.
12 Lucía Artazcoza,Vicenta Escribà -Agüirb, Imma Cortèsa. El estrés en una sociedad
instalada en el cambio. Escola Valenciana d’Estudis per a la Salut (EVES ). Conselleria de
Sanitat. Generalitat Vale nciana. V alencia. España, 2006, p.75
23
Excesul de cerințele din mediu generează tulb urări în capacitatea organismului de a
răspunde la acestea. A cest dezechilibru produce o uzură funcțiilor biochimice
sistemelor menționate anterior, astfel provocând o stare de stres cronic conceptualizat
sub formă de sarcină alostatică.
Mediatorii biochim ici ai stresului percepuți de persoana generează o schimbare a
efectelor stresului cotidian din viața individului, provocând un dezechilibru în
sistemele nervoase și endocri ne care modifică echilibru l homeostatic.
Efectele cumulate ale stresului cronic au ca rezultat modificarea mediatorilor primari
ai răspunsului f iziologic la stres printre care menționăm: cortizolul, adrenalina,
insulina, vasopresina si endorfina, aceștia reflectând o creștere a producției
mediato rilor sau o insuficiență în eliberarea lor . Această modificare a sistemelor
producătoare de glucocortic oizi și hormoni, produce o uzură la nivelul funcțiilor
cerebrale multiple și endocrine .
Unii cercet ători su sțin că în cazul unor situații extreme (decesul, divorțul , căsătoria,
etc) persoanele pot avea urm ătoarele reacții la stres:
• Subiectul exprimă prin utilizarea limbajului ceva despre starea lui: tristețe,
încord are, stare de nervo zitate, indisponibil ate, etc.
• Apar reacții de tip motor, cum ar fi : tremuratul , expresiile facia le, hipertonia
musculară , etc.
• În fața stre sorilor, se schimbă și resursele de gândire, judecată, abilități, abilități
într-un fel sau altul , însă tipul de stres diferă de la o persoana la alta . De
exemplu la o persoan ă răspunsu l la factorii stresori poate fi unul pozitiv prin
îmbunătăți rea și crește rea performanț ei cognitiv e la examen e, iar la altă
persoana răspunsul la factorii de stres poate fi negativ, acesta se poate simții
confuz si să la uite ce au învățat pentru examene
2.3. STRATEGII DE COMBATERE A STRESULUI
Strategiile de combatere a stresului (numite și strategii de coping) pot fi definite ca set
de tehnici și programe menite să aj ute oamenii să facă față mai eficient stresului ,
analizând agenții stresori specifici și luând acțiuni poziti ve pentru a le minimiza
efectele.
24
Strategiile de coping depind în mare parte de nivelu l cognitiv și comportamental al
persoanei, dar si de puterea de a gestiona eustresul sau distresul emoționa l.
În general vorbind, strategiile de cop ing sunt definite ca un complex de eforturi
cognitive și comportamentale de a gestiona, reduce sau tolera ce reri externe și interne
care amenință sau depășesc resursele a individului.
Coping-ul poate fi definit ca fiind procesul în care individul își schi mbă
constant eforturile cognitive și comport amentale pentru a gestiona cerințe le externe și
interne ale pers oanei.
În schema de mai jos sunt exemplificate unele dintre cele mai utilizate
strategii de combatere a stresului .
Fig.4.- Strategii de combater e a stresului
După cum se poate vedea în figura 1, cele mai utilizate strategii de combatere a
stresului sunt: terapia prin muzic ă, drumețiile în natur ă, meditația, yo ga, sportul,
planificarea timpului, hobbi -urile, terapia psihologică și spa-ul.
Comba terea stresului este necesar ă, iar uneori situațiile care produc stres trebuie
evitate . Stresul poate fi redus prin schimba rea modului de a reacționa la stres , astfel
sunt recomandate urm ătoarele metode de reducere a stresului:
25
• Practicarea sportului zilnic . Este un mod sănătos de a elimina tensiunea
acumulată. Exercițiul fiz ic eliberează substanțele chimice în creier care ne fac să ne
simțim bine, numi te endorfine.
• Alimen tația echilibrata si respectarea celor trei me se pe zi.
• Odihna , somnul timp de cel puți n 8 ore pe noapte este important pentru c ă corpul
trebuie să aibă timp să se refacă.
• Meditația este o formă de gândire ghidată. Practica rea medita ției prin abordarea
unor tehnici de relaxare, întindere sau respiraț ie profundă.
• O respirație profundă și rel axată poate ajuta la amelior area stresului. Acest luc ru
activează răspunsul de relaxare al corpului .
• Postura. Indiferent dacă stai în picioare sau stai așezat/ă , trebu ie căutată
întotdeauna o postură cât mai relax ată deoarece a fi încordat poate da o sta re de
epuiza re.
• Gândirea pozitiv ă. Perceperea schimb ării ca pe o provocare pozitivă și nu ca pe o
amenințare.
• Găsirea soluții lor. Rezolv area conflictel or cu alte persoa ne.
• Realismul . Stabil irea unor obiective reali ste din punct de vedere personal și
profe sional.
• Participa rea la activit ăți non-stresant e, cum ar fi sport, evenimente sociale sau
hobby -uri.
• Evitarea droguri lor și a alcool ului pentru că ele cresc nivelul de stres.
• Relaxarea. Unii oameni se relaxe ază fiz ic, dar totuși sunt neliniștiți. Mintea l or
nu se relaxează în același timp cu corpul, astfel încât este recomandată îmbunătățirea
relaxării folosind gânduri și imagini relaxante. De ex emplu: enumerarea unor lo curi
considerate a fi relaxante sau după pract icarea exercițiilor fizice, concentrarea pe ceva
interesant sau distractiv. Practic ând aceste tehnici de relaxare, se vor putea elimina din
minte gândurile care produc stres în perioade mai lungi de timp.
Speci aliștii în domeniu propun o serie de strategii pentru reducerea s tresului precum:
1. Cont rolul factorilor de mediu precum:
a. Evitarea locurilor cu grad mare de poluare și cu zgomot excesiv ;
b. Stil de viață, muncă excesivă, adaptare la normele sociale și/ sau de muncă.
Adap tarea la situații, făcând față sarcinil or de muncă care trebuie îndeplinite , dar este
26
necesară și reducerea ritmului alert de desf ășurare a activit ății. Modificarea ritmului
ajută la descărcarea energiei dăunătoare acumulate .
c. O dietă sănătoasă și echilibrată
Folosirea alimente lor naturale (fructe, legume, pește, ca rne slabă, leguminoase) și
reduce rea alimente lor procesate (bogate în făină albă, zaharuri cu absorbție rapidă și
grăsimi saturate de animale). Evita rea fast food -urilor, deoarece alimentația incorectă
provoacă obezit ate și mai multă tensiune datorit ă scăderii stimei de sine . Evitarea
suplimente lor alimentare.
d. „Viciile” moderate: evita rea stimul enților (tutun, alcool, cafea). Cafeaua nu
este dăunăto are, dacă este băuta în cantitățile corespunzătoare . Evitarea tutun ului și
alcoolului este esen țială, însă trebu ie ținut cont și de abuzul de ceai și coca-cola.
e. Modificări le bruște ale temperaturii, presiunii, umidității .
Orice schimbare bruscă poate produce stres.
2. Controlul factorilor psihoemoționali :
a. Vizi unea pozitivă: Ceea ce a stăzi pare negru va fi mai puțin negru mâine.
În fața s ituați ilor conflictuale trebuie păstra t controlul asupra reacțiilor emoționale si
nu trebuie pierdut simțul umorului .
b. Ierarhiza rea valorilor: Familia, copiii, prietenii treb uie să aibă prioritate în
fața cerințel or de la locul de muncă . Acordarea unei importanțe mai mare unui lucru,
în detrimentul altui lucru poate provoca nemulțumire.
c. Cultivarea valorilor spiritu lui precum p reocupările culturale (lectură sau
muzică, pic tură, etc …) ajută la dobândirea unei stări de armonie.
d. Empati a: a te gândi la alții este o terapie bună. Uitând de griji și petrecând
timpul gândindu -te la ceea ce este plăcut atât acasă, cât și la servi ciu, se poate reduce
starea stres.
e. Eșecur ile: Multe eșecuri se datorează creșter ii așteptări lor care nu coincid
cu realitatea. După fiecare eșe c trebuie să existe perseverență, sa se păstreze
entuziasmul și să se stabil ească obiective realiste.
3. Controlul factorilor biologici
a. Extinderea r urală și sportivă: Găsirea unor perioad e de detensionare în care
ne putem relaxa și odihni. De exemplu: a practica un sport săptămânal sau a face o
plimbare în aer liber pot s ă combată rutina .
b. Relaxare musculară: Respirația corectă ajută la relaxarea musculară.
27
c. Verifica rea medicamente lor administrate : tranchilizan te, medicamente
pentru alergii și de răceală. Ele trebuie folosite doar în cazul recomand ărilor medicale .
Alte tipuri de strategii sunt :
1. Dieta: este convenabil să mâncăm sănătos, ev itând alimentele care
supraîncărcă orga nismul sau care aduc alte consecințe negative pe termen scurt, mediu
sau lu ng (obezitate, colesterol etc.). Nu este recomandat abuzul de alcool între mese.
2. Odihn a: este recomandat somnul în jur de opt ore.
3. Exercițiu fizic: exersarea moderată a u nui sport sau a unui exercițiu fizic
ajută la relaxare .
4. Organizare a: Organizarea timpului și a activităților noastre, stabilirea
programelor, este esențială pentru od ihnă.
5. Rezolvarea problemelor și luarea de ciziilor: confruntarea problemelor într –
un mod activ sau pasiv este esențială, dar difer ă în funcție de fiecare persoană în parte.
Strategii le de combatere a stresului pe plan profesional sunt dependente de
următoarel e variabile :
• Orarul de lucru : este nec esară stabilirea unui orar de lucru în funcție de
activitatea economică a firmei, care sa nu se suprapună cu cerințele și
responsabilitățile personale.
• Participarea sau controlul : este necesar ca angajații să p oată apo rta idei în
legătură cu decizi ile și acțiunile ce țin de munca prestată.
• Cerințele de lucru : este necesară verificarea cerințel or de lucru în vederea
testării comp atibilității lor cu capacitățile și resursele angajatilor. De asemenea sunt
recomanda te perio ade de relaxare dup ă încheierea unor a ctivități dificile din punct de
vedere fizic sau mintal.
• Rolurile : este necesar s ă fie definite clar rolurile și responsabilitățile de lucru
și să fie create oportunit ăți de socializare la locul de muncă.
• Viito rul: trebuie evitată ambiguitatea în ceea ce p rivește stabilitatea locului de
muncă și trebuie create oportunități de dezvoltare în carieră.
Alte variabile pe care se bazeaz ă noile strategii de reducere a stresului sunt
următoarele:
1. Noul concept de flexi bilitate :
• Program de lucru flexibil: individul lucrează opt ore pe zi , dar decide la ce oră
începe ziua de lucru și la ce oră se sfârșește programul de lucru ;
28
• Job-ul part time: se poate lucra o jum ătate de norm ă pe zi;
• Locuri de muncă în schimburi : Doi an gajați lucreaz ă în schimburi, pe un loc
de mun că cu normă întreagă, având puterea de a decide în ce zile lucrează unul și în ce
zile lucreaz ă celălalt;
• Săptămâna de lucru comprimată: angajatul poate lucra mai multe ore pe zi,
primind în schim b mai mult tim p liber ;
• Orele anuale: angajați i lucrează un număr de ore de muncă pe an, înloc de un
număr de ore pe zi .
2. Concediul:
• Concediul de maternitate prelungit de cel prevăzut de lege ;
• Concediul pentru îngrijirea copiilor ;
• Concediul pentru îngrijirea părinților, copiilo r bolnavi sau cu dizabilități ;
• Concedi ul fără plată;
• Concediul medical ;
• Vacanțe scurte, angajatul se consulta mereu cu superiorii, întrucât vacanțele
lungi sau foarte dese pot încetini dezvoltarea carier ei profesională sau pot duce la
pierderea f uncției în companie . Există angajatori care în cearcă să păstreze angajatul în
contact cu compania prin instruire (în special în noile tehnologii), as igurându -se astfel
că re integrarea angajatului în munc ă nu va dăun a niciunei părți.
3. Flexibilitate la locul de munc ă:
• Lucr atul de acasă ;
• Videoconferințe le;
• Internetul: compania finanțează conexiunea la internet pentru angajați ca un
instrument de prelucrare a datelor ;
4. Adaptarea postului și sprijinul profesional:
• Un angajat stresat este, în general, mai iritabil și mai obosit. Reducerea
conflictelor necesit ă adaptarea l ocului de muncă la persoana respectivă (reducerea
volumului de muncă sau a responsabilităților) .
• Adaptarea la locul muncă: persoana continuă pe aceeași
poziție, dar volumul de muncă sau responsabil itățile sunt ad aptate temporar.
• Rotirea temp orară pe posturi pentru ca angaja ții să se
adapteze mai u șor și să se responsabilizeze la locul de muncă.
5. Politici de consiliere:
29
Unii experți susțin că formarea profesionala este un semn că firma ia măsuri
preventive împotriva stresului, deoarece permite angajatului să se ocupe personal de
stres, conflicte și noi responsabilități dobândite în familie.
• Cursuri de formare profesională;
• Cursuri prenatale și de nutriție;
• Cursuri despre managementul timpului;
• Cursu ri despr e gestionar ea conflictelor .
6. Politici d e sprijin profesional:
• Consiliere pentru cariere profesionale ;
• Consiliere psihologică pentru familie ;
• Consiliere financiar -fiscală ;
• Consiliere juridică ;
• Sfaturi pentru imigranți și familiile lor.
8. Benefic ii socia le:
• Asigurarea de sănătate a soțului / soției ;
• Asigurare medicală a copiilor angajațilo r;
• Asigurare medicală pentru persoane cu dizabilităț i;.
• Întocmirea planurilor de pensionare individualizate ;
• Asigurarea unei mașini a companiei ;
• Asigurarea de bil ete la t eatru/operă.
Pentru implementare a unui program de prevenire a stresului companiile și
instituțiile de înv ățământ ar trebui să țin ă cont de o serie de etape:
1) Implicarea conducerii companiei / instituției și a angaja ților în programe de
prevenir e a stresului la locul de muncă
2) Evaluarea situațiilor de risc, inclu zând și riscuri le psihosociale. Prin
identificarea următoarelor variabile:
• Identificarea factorilor de risc.
• Alegerea metodologiei și tehnicilor de cercetare care trebuie aplicate.
• Planificar ea și desfășurarea lucrărilor de teren .
• Analiza rezultatelor și pregătirea unui raport.
• Pregătirea și implementarea unui program de intervenție.
• Monitorizarea și controlul măsurilor adoptate
30
3) Utilizarea unei metode de evaluare p rogresului p rofesion al al angaja ților
prin intermendiul :
• Unor c hestionare scurte care evidențiază efectele stresulu i asupra s ănătății.
• Diverselor c hestionare care evidențiază aspecte ale organizării muncii care ar
putea avea efecte dăun ătoare asupra angaj aților.
• Studierea ratelor de absenteism la locul de muncă
4) Pregătirea unui plan de prevenire a riscurilor care vor r ăspunde la
următoarele întreb ări:
• Când? (termene limită pentru implementarea interven ției);
• Cum? (măsuri de prevenire care să se pot implementa) ;
• Din parte a cui? (persoanele care sunt responsab ile de implementarea acestor
intervenții ).
5) Urmărirea și controlul efectivității măsurilor implantate: cum, cine și c ând
se va face evaluarea eficacității măsurilor de prevenire.
6) Efectu area de evaluări medicale asupra angaja ților. După care se va
identifica nivelul urm ătoarelor variabile: Absenteismul la locul de muncă și starea
sănătății.
7) Realiz area unor noi eva luări de riscuri , iar atunci când se detectează lucruri
dăunătoare sănăt ății angaja ților se vor introduce noi condiții la locul de munc ă sau se
vor crea noi posturi de muncă.
8) În adoptarea măsurilor preventive trebuie să se aibă în vedere legea în
viguare :
• Evitar ea riscurilor ;
• Evalua rea riscuril or care nu pot fi evitate ;
• Combaterea riscuril or încep ând cu originea lor ;
• De avut în consid erare noile tehnici și tehnologii ;
• Plani ficarea metodelor de prevenție
31
BIBLIOGRAFI E
1. Andrés Ospina Stepanian (2016), Síntomas, niveles de estrés y estrategias de
afrontamiento en una muestra de estudiantes masculinos y femeninos de un
institución de educación superior militar: análisis comparativo. Tesis de
maestría. Universidad Católica de Colombia. Facultad de Psicología. Maestría
en Psicología. Bogotá, D. C.
2. Dr.Liliana Victoria Gherman, Dr.Laura Panoiu, Dr.Cristina Ganescu,
Dr.Laura -Maria Diacon escu (2017). Managementul resurselor umane si
gestionarea carierei.Editura: Independenta economica. Pitesti
3. Joana Jaureguizar Albonigamayor, Alberto Espina Eizaguirre
(2005).Enfermedad fisica cronica y familia.E ditorial: Libros en Red
4. Lucía Artazcoza,Vic enta Escribà -Agüirb, Imma Cortèsa (2006). E l estrés en
una sociedad instalada en el cambio. Escola Valenciana d’Estudis per a la
Salut (EVES). Conselleria de Sanitat. Generalitat Valen ciana. Valencia.
España.
5. Luisa Fernanda Barrera Rodrigues (2013). Prin cipales causas de estrés
laboral, según la percepción de un grupo de propietarios del comercio
informal que trabajan en un mercado de la capital.Tesis de Grado.
Universidad Rafael Land ívar. Facultad de Humanidad es.Universidad de San
Martín de Porres Lima, Perú vol. 15
6. Maria Crespo, Francisco Javi er Labrador (2014), Estres. Editorial : Sintesi
7. Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad de
humanidades y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014
8. Sanchez Florencia Cecilia (2011). Estrés laboral, satisfaccio n en el trabajo y
bienestar psicologico en trabajadores de una industria cerealera . Facultad de
Psicología y Relaciones Humanas Sede Rosario – Campus Lagos
9. Younger, P. (2012), The Gale Encyclopedia of Medicine (4th edition) , Vol.
26 No. 6 ;
32
CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ PRIVIND EFEC TUL STRESULUI ASUPRA
CADRELOR DIDACTICE DE LA COLEGIUL NAȚIONAL DE AGRICULTUR Ă ȘI
ECONOMIE DIN TECUCI, JUDE ȚUL GALA ȚI
3.1. Prezent area institu ției
Piatra de temelie a clădirii Colegiului Național de Agricultură și Economie Tecuci a
fost pusă în prezența Ministrului Instrucțiunii Publice dr. C. Anghelescu, la 6
decembrie 1923. A fost proiectată pentru Școala Normală de Băieți Tecuci de către
arhitect ul Constantin Nănescu iar realizarea ei demarează în primăvara anu lui 1924. În
1930 Școala Normală de Băieți își încetează existența și se dă spre administrare
Primăriei din Tecuci. Din 1930 și până în momentul cutremurului din 1940 Școala
Comercială Eleme ntară, apoi Liceu Comercial, și -a desfășurat activitatea în ”frumo sul
imobil cu etaj” al fostei Școli Normale de Băieți. În 1950 la 1 septembrie, prin Decizia
Ministerului Agriculturii și Silviculturii se înființează Școală Medie Tehnică Agricolă
Tecuci, c lădirea fiind preluată de Ministerul Agriculturii și Silviculturii , care o reface
până în 1958.
În decursul celor 95 de ani de existență, Colegiul Național de Agricultură și Economie
Tecuci a cunoscut mai multe forme de organizare ca urmare a legilor ce au produs
modificări în structura învățământului din țara noastră, ș coala și -a păstrat Domeniul
agricol și economic cu calificările profesionale specifice acestor domenii de
învățământ:
1. 1930 – 1940 – Școala Comercială Elementară / Liceu Comercial
2. 1950 – 1955 – Școală Medie Tehnică Agricolă
3. 1955 – 1966 – Centru Școlar Agric ol
4. 1966 – 1975 – Liceul Agricol
5. 1975 – 1990 – Liceul Agroindustrial
6. 1990 – 2004 – Grupul Școlar Agricol
7. 2004 – prezent – Colegiul Național de Agricultură și Economie – Tecuci
Colegiul Național de Agricultură și Econom ie din Tecuci are o vechime de 95 de ani,
din care 88 de ani cu tradi ție în învățământ economic și 68 de ani în învățământul
agricol, fiind situat în zonă de câmpie, în nord – vestul județului Galați, unde
activitatea de bază este agricultura.
Școala oferă inst ruire de specialitate de Niv el 4 prin liceu tehnologic , ruta directă pe
patru ani pentru calificările profesionale Tehnician agronom, Tehnician horticultor,
33
Tehnician veterinar pe Domeniul agricol, Tehnician ecolog și protecția calității
mediului pe Domeniul protecția mediului, Tehnicia n analize produse alimentare în
Domeniul industrie alimentară și Tehnician în activități economice pe Domeniul
economic. În prezent în școa lă își desfășoară activitatea 37 de clase, din care : 12 clase
în Domeniu l agricol învățământ liceal, 13 clase în Dom eniul eco nomic, 8 clase la
Domeniul protecția mediului și 4 clase în Domeniul industrie alimentară.
Laboratoarele școlii au fost dotate conform cerinț elor actuale în urma derulării
programului PHARE TVET RO 0108.01 și PHARE TVET RO 0108.03.
– biblioteca dis pune de un fond de carte de 38.474 de volume; la clasele
a IX și a X -a sunt asigurate manuale școlare în procent de 90 %;
– exista abonamente la Tribuna Învățământului și Școala Gălățeană;
– pentru asigurarea stării de sănătate a elevilor există două cabinet e
medicale, dintre care unul stomatologic;
– școala are o sală de educație fizică și sport și 2 terenuri de sport din
care c el din fața internatului este î n curs de finalizare din fonduri proprii;
– deținem un internat cu 50 de loc uri de cazare și o cantină c u 100 de
locuri;
– școala dispune de o sală de festivități deosebită pentru organizarea
activităților educative pentru școală .
Pentru buna desfășurare a pregătirii practice a elevilor în domeniul agricol,
școala dispune de următoarele suprafețe :
– lot didactic din incinta scolii de aproximativ 6 ha, structurat conform disciplinelor de
specialitate studiate de elev ii școlii;
– ferma didactica în suprafața de 50 ha cu titlul de proprietate, exploatată în regim
propriu;
– pentru deservirea supra fețelor sus menționate școala deține un atelier mecanic și un
parc de tractoare, mașini și utilaje agricole îmbunătățit în urma dotării prin program
PHARE și din venituri proprii.
În anul școlar 2017 – 2018, au continuat preocupările pentru dotarea unități i de
învățământ și a fermei didactice, dominând autodotările din venituri proprii pentru
întreținerea și repararea parcului de tractoare, mașini și utilaje agricole.
34
3.2. Stabilirea e șantionului format din cadrele didactice ale Colegiului Na țional
de Agri cultură și Economi e din Tecuci, jud ețul Gala ți
Eșantionul este format d in 30 de cadre didactice din care 29 sunt titulare și 1
suplinito r califica t. Din 30 de cadre didactice 1 este debutant , 6 cu definitivat, 6 cu
gradul II și 17 cu gradul I. Din 30 cadre d idactice cu normă de predare – 15 fac naveta .
3.3. Instrumentele de cercetare
Intrument ul de cer cetare utilizat este instrument ul de măsurare a simptomelor care pot
apărea ca urmare a s tresului (ANEX A 1). Acesta va măsura simtomele fizice
(Somatice) și cele psihologice (depresie, sensibilitate interpersonal ă si anxietate) .
În tabelul de mai jos sunt prezentate scalele de măsurare si itemii coresponzători
fiecarei scale. Instrumentul este format din 12 itemi distribuiți în patru factori
(somatizarea, depres ia, sensibilitatea interpersonală si anxietatea ), participan ții la
eșantion trebuie să indice pe o scară de tip likert frecvența cu care au întâmpinat
fiecar e dintre simptome .
Tabelul 1
Dimensiuni Indicatori Descr iere Itemi
Simptome fizice Somatizare Itemii acestei scale includ
câteva posibile simptome
somatice care pot fi deriva te din
stări de stres, cum a r fi: dureri
de cap sau greutate la nivelul
brațelor sau picioarelor. 5,9,12;
Simptome psiholo gice Depresie Itemii acestei scale descr iu
diverse simpt ome caracteristice
ale sim ptomelor depresive cum
ar fi: lipsă de energie, dorință.
plânsul, dificultate a de a adormi
și diverse probleme cognitive
cum ar fi dificultatea de a -ți
amin ti lucrurile, de a te
concentr a și de a lua decizii . 2,6,10;
Sensibilitate
interpersonal ă Itemii acestei scale includ
elemente care constituie
sentimente cu privire la relați a
cu ceilalți , precum: sentimente
de singur ătate, neînț elegere din
partea celor din jur și percepere a
de atit udini negative în cei lalți 3,8,11;
35
3.4. Analiza datelor
În tabelul de mai jos sunt prezentate r ăspunsurile eșantionului la fiecare întrebare în
parte. Putem vedea că, cu cât media este mai negativă, spre -2, nivelul stresului scade,
iar cu c ât este m ai pozitivă nivelul crește spre 2.
Astfel. s e poate vedea faptul c ă la majoritatea întreb ărilor profesori i au răspuns cu
”Foarte des ”, cel mai pu țin au răspuns cu ”Niciodat ă” și moderat au răspuns cu ”O
data sau de doua ori ”, ”Ocazional ” și ”Tot timpul ”, ceea ce denot ă un nivel mediu spre
ridicat de stres în rândul cadrelor didactice din sectorul preuniversitar.
Tabelul 2
-2 -1 0 1 2
Nr.
crt. ITEMI Niciodată O dată
sau de
două ori Ocazional Foarte
des Tot
timpul SCOR
1 V-ați simțit
brusc
speriat/ă fără
motiv? 7 5 5 10 3 -0,100
2 Ați avut
dificultăți de
a vă aduce
aminte
lucruri
importante? 1 9 5 12 3 0,233
3 V-ați
învinov ățit în
ultimul timp
pentru
lucrurile care
se întâmplă în
jurul vostru? 3 6 11 8 2 0,000
4 Ați simțit
nevoia de a
evita anumite
lucruri,
locuri, etc.. 0 4 6 9 11 0,900 față d e el.
Anxietate Itemii acestei scale const ituie
elemente cu privire la
sentimente le de teamă și nevoia
de a evita locuri sau obiecte . 1,4,7
36
pentru că v –
ați simțit
speriat/ă?
5 Ați simțit o
greutate în
brațe și
picioare? 2 7 10 9 2 0,067
6 Ați simțit
nevoia să
plângeți? 5 6 8 8 3 -0,067
7 Ați avut
sentimente de
teamă față de
viitor? 0 5 5 12 8 0,767
8 Ați avut o
atitudine
critică în
legătură cu
cei din jur? 5 8 7 8 2 -0,200
9 Ați simțit
dureri de
cap? 1 13 7 8 1 -0,167
10 Ați avut
dificul tăți de
a dormi ? 6 2 1 10 11 0,600
11 Ați simțit
ostilitate sau
lipsă de
apreciere din
partea celor
din jur? 3 7 8 10 2 0,033
12 Ați simțit
dureri
musculare? 1 10 3 9 7 0,367
MEDIA 0,203
În următorul grafic este prezentat nivelul d e stres al eșantionului calc ulat în funcție de
scala lui Likert.
Putem vedea că la itemii 1, 6,8 si 9 eșantionul a avut răspunsuri care denota un grad de
stres scăzut, la itemii 3 și 11 eș antionul a avut răspunsuri care denot ă un grad moderat
de stres , iar la itemii 2, 4, 7, 10 și 12, e șantionul a avut răspunsuri ce denotă un grad
ridicat de stres. Cele mai mu lte răspunsu ri denotă un nivel me diu spre ridicat de stres.
37
Graficu l 3.1: Nivelul stresului eșantionului calculat în fun cție de scala lui Likert
În continuare vom vedea pondere a prin care fiecare profesor din eșantionul studiat și-a
exprimat frecvența cu , care a resimțit sentimente de tea mă, anxietate, depresie ,
simptome som atice și sensibilitate interperso nală.
În figura de ma i jos putem vedea frecvența prin care fiecare respondent s-a simțit în
ultimele săptă mâni speriat făr ă motiv.
Din totalul eșantionului, 33,30 % s-au simțit foarte des speriați fără motiv , 23,30 % nu
s-au simțit niciodata speriați fără mot iv, 16,70 % s-au sim țit o dată sau de două ori
speriați fără motiv, 16,70 % s-au simțit ocazional speriați făr ă motiv și 10,00% s-au
simțit tot timpul speriați fără motiv .
1. V-ați simțit brusc speriat/ă fără motiv?
38
Figura 3.1.
În figura 3.2. vom vedea ponderea cu care profesorii au simțit dificultăți de a -și aduce
aminte lucuri important e.
Rezultă că 40,00% din totalul eșantionului au răspuns cu ”Foarte des ”, 30,00 au
răspuns ”O dată sau de două ori ”, 16,70% au răspuns c u ”Ocazional”, 10, 00% au
răspuns cu ”Tot timpul ” și 3,30% au răspuns cu ”Niciodată” .
2. Ați avut dificultăți de a vă aduce aminte lucruri importante?
39
Figura 3.2.
3. V-ați învinov ățit în ultimul timp pentru lucrurile care se întâmplă în jurul vostru?
Figura 3.3.
Conform cu figura 3.3 . putem observa că din numărul total de 30 de profesori ,
36,70 % exprimă că, ocazional, se învinovățesc pentru lucrurile care se întâmpl ă în
jurul lor , 26,70 au simțit acest lucru foart e des , 20% susțin că au sim țit acest lucru o
40
dată sau de dou ă ori, 10% au răspu ns că niciodată nu au simțit acest lucru și 6,60 au
răspuns că foarte des au simțit acest lucru .
Rezultă că majoritatea participanților susțin că resimt prezența acestui sent iment
ocazional .
4. Ați simțit nevoia de a evita anumite lucruri, locuri, etc.. pentru că v -ați simțit
speriat/ă?
Figura 3.4.
Referitor la nevoia de a evita anumite lucruri pentru ca s -au simțit speriați, p rofesori i
exprimă următoarele frecvențe : 36,70% din participanți au r ăspuns că tot timpul au
simțit acest lucru, 30% au răspuns cu foarte des, 20% au răspuns ocazional și 13,30%
au răsp uns cu o dat ă sau de două ori .
Majoritatea cadrel or didactice au susținut c ă simt nevoia de a evita a numite lucruri
pentru că se simțea u speriați .
5. Ați simțit o greutate în brațe și picioare?
41
Figu ra 3.5.
În de mai sus putem vedea că profesorii resimt o senzația de greutate, oboseală, în
brațe și picioare este prezentă în următoarele procente : 30,30% susțin ca au simțit
acest lucru ocazional , 30% consideră că simt acest lucru foarte des , 23,30 % spun că
au simțit acest lucru o dat ă sau de două ori și 6,70% au răsp uns c ă simt acest lucru tot
timpul sau niciodat ă.
Rezultate le acestui studiu arată că majoritatea profesori lor resimt această foarte des și
ocazional .
În figura 3.6. putem observa cu ce frecvență profesor ii simt nevoia de a plânge , astfel:
36,70% au simțit acest lucru foarte des sau oc azional, 20% susțin că au simțit acest
lucru o da tă sau de două ori , 16,60% consideră că nu au simțit niciod ată acest lucr u și
10% s usțin că au simțit nevoia să plângă tot timpul în ultim ele săptămâni .
Rezultate le denotă faptul că prezența acestui sentiment afectează foarte des sau
ocazional majoritatea cadrelor didactice.
6. Ați simțit nevoia să plângeți ?
42
7. Ați avut senti mente de teamă față de viitor?
Figura 3.7.
În figura 3.7. putem observa cât de des au simțit cadrele didactice sentimente de teamă
față de viitor , astfel: 40% din profesori consideră că simt foarte des sentimente de
teamă față de viitor, 26,60% simt acest lucru tot timpul si 16,70 % au simțit acest lucru
o dată sau de două ori sau ocazional.
Rezultate le denotă că prezența acestui sentiment afectează foarte des majoritatea
cadrelor didactice.
43
8. Ați avut o atitudine critică în l egătură cu c ei din jur?
Figura 3.8.
În figura de mai sus ne arată faptul că profesorii expri mă sentimentul de critică în
raport cu ceilalți, cu următoar ea frecvenț ă: 26,70% susțin c ă foarte des sau o dat ă sau
de două ori, 23,30 consideră că ocazional, 16,70 nu au simțit acest lucru niciodată și
6,60 au simțit acest lucru tot timpul.
Rezultate le denotă că prezența acestui sentiment afectează majoritatea cadrelor
didactice.
9. Ați simțit dureri de cap?
44
Figura 3.9.
În figura de mai sus putem observa c ă durerile de cap reprezintă o manifestare
somatică frecventă a stresului și prezența acestui simptom la profesori dă
următoarele rezultate : 43,30 % exprimă prezența durerilor de cap o dată sau de
două ori în ultimul timp , 26,70 % foarte des, 23,40% ocazional și 3,30 tot timpul sau
niciodată. Este import ant să înțelegem că aceste date indică faptul că majoritatea
profesorilor au simțit dureri de cap o dată sau de două ori și că pentru 26,70% au
prezentat dureri de cap sunt foarte des .
În figura 3.10 se poate observa frecvența cu care profesorii au dificultăți de a
dormi . Problemele cu somnul sunt exprimate în următoarele procente : 36,70 % tot
timpul, 33,30% foarte des , 20% niciodată , 6,70% o dată sau de două ori și 3,30%
ocazional .Rezultatele acestei cercetări arată că 36,% din eșantion au exprimat
această dificultate și că pentru 25,9% este o problemă frecventă. Problemele de
somn afectează sănătatea fizică și psihologică a oamenilor, factori precum starea
de spirit, rel ațiile umane și nivelurile de concentrare sunt, de asemenea, afectate
de lipsa de odihnă necesară și, în același timp, suferința este un factor care se
exprimă somatic cu dificultăți de a adormi.
10. Ați avut dificultăț i de a dormi ?
45
Figura 3.10
11. Ați simțit ostilitate sau lipsă de apreciere din partea celor din jur?
Figura 3.1 1
În figura 3.11 putem observa căt de frecvent a u simțit cadrele didactice osti litate
sau lipsă de apreciere din partea celor din jur.
33,30 % exprimă acest sentiment foarte des , 26,70% ocazional și 23,30 % o dată sau
de două ori, 10% niciodată și 6,70% tot timpul . De aici reiese faptul că pentru
majoritatea eș antionului resimte ostilitate si lipsă de apreciere din partea celor din j ur,
iar acest lucru poate afecta relațiile interumane și în special cu elevii lor .
46
12. Ați simțit dureri musculare?
Figura 3.1 2
În tabelul de mai sus putem observa p rezența durerii musculare în rândul profesorilor ,
care în conformitate cu literatura științifică are o etiologie importantă în stresul
ocupațional. Durerea mus culară în rândul profesorilor în rândul cadrelor didactice este
de: 33,30% o dat ă sau de două ori , 30% foarte des , 23,40% tot timpul , 10%
Ocazional și 3,30 % niciodată . Majoritatea cadrelor didactice din eșantion prezintă
dureri musculare, iar pentru 3 3,30% au simțit dureri musculare o dată sau de două ori
în ultimul timp.
3.5. Determinarea n ivelul ui de stres și efectul st resului asupra p erformanțelor
cadrel or didactice ale Colegiului Na țional de Agricultur ă și Economie din Tec uci,
județul Gala ți
În graf icul numărul 3.2. este prezentat numărul profe sorilor în func ție de sex, putem
vedea că din 30 de profesor i sunt mai mulți profesori de sex feminin decât de sex
masculin , astfel 26 de catre didacti ce de sex feminin și doar 4 de sex masculin .
47
Grafic 3.2 : Numărul profesori lor în funcție de sex
În următorul grafic putem observa faptul că pr ofesorii de sex feminin au un stres
mediu spre ridicat, cei mai mulț i simțind nevoia să evite anumite lucuri d in cauza
stresului. De aici reies e că c ele mai multe simp tome sunt ordin psihologic, profesorii
de sex feminin având mai multe simptom e de anxietate si depresie , însă prezent ând un
grad scăzut de sim ptome de sensibilitate interpersonală , iar din punct de vedere al
simtomel or de ordin fiz ic putem vedea un nivel mediu al acestora .
Grafic 3.3: Nivelul stresului profesor ilor de sex feminin
În graficul 3.4. putem vedea faptul că profesorii de sex masculin au un nivel mai
scăzut stresului, decât cei de sex feminin . Profesorii de sex masculin au un nivel scăzu t
de simptome fizice și un nivel mediu spre ridicat de anxietate .
48
Grafic 3. 4: Nivelul stresului profesor ilor de sex mascul in
În graficul de ma i jos este prezentat numărul profesorilo r în funcție de vâr stă, cei mai
mulți fiind de v ârstă cuprinsă între 56-65 de ani, urmați de cei cu vâr stă cuprinsă între
25 si 35 de ani, iar cei mai puțini au o v ârstă cuprinsă între 36 -45 de ani și 46-55 de
ani.
Grafic 3. 5: Numărul profesor ilor în funcție de v ârstă
Pentru a prelucra informațiile inerente vârstei participanților, acestea au fost grupate
într-un interval de 5 ani, iar rezultatele pe vârstă sunt cum putem observa faptul că
nivelul stresului este mai crescut la p rofesorii cu vârst a cuprins ă între 56 și 55, urm ând
cei cu v ârsta cuprinsă între 46 și 55, însă profesori i cu v ârsta cuprinsă între 36 și 45 au
un nivel scăzut de stre s, fiind urmați de cei cu vârst ă între 25 și 35.
49
Grafic 3. 6: Nivelul stresului profesor ilor în funcție de v ârstă
În graficul 3.7. putem vedea că 17 profesori au gradul I didactic , 6 au gradul II
didactic, 6 au definitivat si doar unul e debutan t.
Grafic 3. 7: Numărul profesor ilor în funcție de gradul didacti c
În graficul de m ai jos putem vede a nivelul stresului profesor ilor în funcție d e gradele
didactice , astfel profesorii debutanți au un nivel de stres mediu spre ridicat mai mar e
decât cei din celelalte categorii, fiind urma ți de cei cu gradul I și gradul II, iar
profesorii cu definitavat un nivel scăzut de stres.
50
Grafic 3. 8: Nivelul stresului profesor ilor în funcție d e gradele didactice
În graficul u rmător putem observa numărul profesor ilor în funcție de aria curi culară ,
cei mai puțini fiind din aria curiculară educație fi zică și sport.
Grafic 3. 9: Numărul profesor ilor în funcție de aria curicculară
În graficul de mai jos putem observa nivelul stresului profesor ilor în funcție de aria
curiculară , astfel cei mai pu țin afectați de stres sunt cadrele didactice de Educație
fizică și sport, urmați de ce le de Matematică , la nivel mediu se află profesorii care
predau aria curicul ară Om și societate, iar profesorii cu cel mai înalt nivel de stres sunt
cei d in aria cu riculară Tehnologii, urmați de de cei di n aria curiculară Li mbă și
comunicare .
51
Grafic 3. 10: Nivelul stresului profesor ilor în funcție de aria curicculară
În graficul următor putem observa nivelul de stres al profesorilor în funcție de
dimen siunea stresului . Putem vedea c ă simptomele psihologice apar mai des dec ât cele
fizice.
Grafic 3. 11: Nivelul stresului profes orilor în funcție de dimensiunea stresului
În graficul 3.12 . putem observa nivelul stresului profesorilor în funcție de indicat orii
stresului, astfel putem vedea un grad de an xietate mediu spre ridicat mai mare, fiind
urmat de depresie și somatizare și un grad de sensibilitate interpersonală foarte
scăzută.
52
Grafic 3. 12: Nivelul stresului profesor ilor în funcție de indicatorii stresulu i
53
CONCLUZII
Stresul este înțeles ca procesul care are loc ca răspuns la evenimente care
tulbură sau amenință să perturbe funcționarea fizică și/sau psiho logică a oamenilor .
Revizuirea bibliografică ne permite să înțelegem că manifestări le stresului pot fi
clasificate în dimensiunile psihosomatice, oferind o abordare bio -psiho -socială în
înțelegerea simptomelor de stres pe care le pot experimenta cadrele d idactice di n
învățăm ântul preuniversitar.
Simptomele psihosomatice ale stresului includ modalitățile prin care
evenimentele stresante poate afecta sănătatea fizică și psihosocială, generând un
impact semnificativ asupra calității vieții și asupra relațiil or umane.
Eșantionul care face parte din acest studiu necesită o atenție mai ridicată asupra
consecințelor psihosociale ale stresului decât cele somatice . Astfel încât este necesar să
reflectăm asupra impactului pe care stresul îl poate avea asupra cadrelo r didactice .
Asupra impactului simptomelor psihosomatice ale stresului la cadrel e didactice
de la Colegiul Național de Agricultură și Eco nomie din Tecuci , județul Galați, s-a
observat că rezultatele sunt relevante în privința manifestărilor psihosomatice a le
stresului, care se extind în diferitele dimensiuni ale ființei u mane în funcția de aria
curiculară .
În acest sens, rezultatele exprimă niveluri medi i spre ridicate ale simptomel or
de stres în rându profesorilor , care au fost prezentate și dezvoltate în cadrul
indicatorilor furnizați de instrumentul utilizat și a căror configurație se bazează pe
aparatul conceptu al de referință care devine important în cazul în care următorii factori
care exprimă dimensiuni ale stresului care devin relevan te ca simptome d e stres:
depresia , somatizarea , sensibilitatea interpersonală , anxietatea .
Manifestările fizico -somatice ale stresului sunt configurate sub indicatorul de
somatizare care oferă un set de expresii fizice pe care oamenii le pot experimenta
atunci când se confruntă cu str esul. În același mod, manifestările de natură
psihosocială sunt evaluate utilizând indicatorii depresiei, sensibilității interpersonale și
anxietății. Cele care permit o abordare în legătură cu impactul pe care stresul îl are
asupra bunăstă rii psihologice și sociale a persoanelor care suferă de acesta.
54
Prezența simptomelor psihologice de stres la cadrele didactice care au făcut
parte din eșa ntion este evidentă și clară, obținând ponderi corespunzătoare procentelor
medii spre ridicate .
În legătură cu indicator ul depresie , se obse rvă că acesta are un procent mediu
spre ridicat, având în vedere prezența sentimentelor și ideilor de natură depresivă.
Depresia poate fi confi gurată într -o manifestare a stresului care cuprinde un sentiment
de disco nfort emoțional caracterizat printr -o tristețe pătrunzătoare care poate începe
după un eveniment stresant și care generalizează toate evenimentele ca pe o
calamitate . Oamenii folosesc frecvent termenul depresie referindu -se la diverse
simptome care exprim ă o stare emoțională, instrumentul aplicat integrează criterii care
caracterizează simptomele depresive cu care profesorii s -au identificat într -un mod
relevant . .
Rezultatele la acest s tudiu arată faptul că profesorii au dificultăți de concentrare
si dific ultăti de a dormi i, care sunt configurate într -o structură care nu favorizează în
niciun fel calitatea vieții și performanța pro fesorului. Este frapant cum stresul ar putea
limita potențialul acestor cadre didactice , care în exercitarea profesiei sunt afec tați de
aceste simptome de stres.
Factorul de sensibilitate interpersonală integrează sentimente legate de relația
cu ceilalți, persoanele care obțin o pondere ridicată la acest factor se simt singure și
neînțelese percepând atitudini negative ale alto ra față de el e. Paradoxal rezultat ul
acest ei cercetări indică următoarele
După efectuarea cercetării și prezent area rezultatelor , se poate concluziona prin
evidențierea faptului că prezența sentimentelor critice față de ceilalți devine o realitate
frecventă î n dinamica interacțiuni lor sociale, ceea ce duce la consecinț ele pe care
acestea le -ar putea reprezenta atât în socializarea cu elevii ca t și cu colegii ceilalți
colegi . De asemenea se poate observa că unii profesori simt prezența sentimentelor de
ostilita te și dezgust al oamenilor față de persoana lor, aces te informații cuprinde lipsa
recunoașterii sociale și existența. a stereotipurilor și atitudinilor care nu favorizează
poziția și respectul social care corespund acelui individ a cărui viață și vocație e ste
angajată î n formarea celei mai prețioase resurse pe care o are o societate.
Anxietatea este înțeleasă prin prezența uno r sentimente neplăcute de tensiune
pe care individul le resimte și simte nevoia de a evita anumite locuri sau obiecte .
Acest factor a fost cerce tat, atrăgând atenția asupra celui mai ridicat procentaj dintre
55
indicatorii de stres. În această cercetare s -a observat că profesorii resimt sentimente de
teamă fără un motiv aparent, o emoție care este legată de prezența sentimentelor de
frică care i -a determinat pe mai mulți dintre ei să evite anumite lucruri, locuri și situații
din cauza anxietății care generate .
Informațiile obținute în urma acestei cercetări ne permit să concluzionăm că
prezența simptomelor psihologice ale stresului asupra cadrel or didactice participante la
studiu, sunt situate la o valoare medie s pre ridicată .
Manifestările fizice ale stresului exprimă modul în care organismul
reacționează la presiun ile exterior . Pentru cercetarea de față, au fost evaluați indicatori
din literatura de specialitate privind simptomele de stres somatic, ale căror rezultate ne
permit să apreciem incidența lor în eșantion, unde profesorii experimentează
sentimente de greutate la nivelul brațelor și a picioarelor cu o frecvență medie spre
ridicată, care vorbește despre acea senzație de oboseală și de epuizare în extremități,
care este generată în mod obișnuit de contextele s ituaționale stresante cu care se
confrunt ă o persoan ă zilnic. Un indicator al stresului fizic care are o pondere medie
spre ridicată este durerea de cap manifestat ă prin tensiunea mușchilor craniului .
Frecvența apariției simptomelor psiho -somatice de stres, a plasat eșantionul
într-o marjă procentuală medie spre ridicată, ceea ce exprimă prezența factorilor de
stres la cadrele didactice și nevoia de a implementa strategii eficiente de combatere a
stresului cad relor didactictice din învățământul preuniversitar în vederea îmbunătăți rii
calității vieții cadrelor didactice rilor, aspect care poat afecta direct performanța și
angajamentul lor profesional.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Programul de studii: Managementul serviciilor publice [630147] (ID: 630147)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.